Sunteți pe pagina 1din 1

Lui Ramad nu i se părea nimic mai plăcut decât să se topească la umbra perfidă a unui nuc, așezat pe o

pătură subțire deasupra pământului prăfos. Își imagina că pipa învechită din care fuma era o narghilea și
se simțea ca un pașă fără țară, domnind peste întinderea caldă, uscată și mai ales goală. În dimineața
târzie a acelei veri de august, atinsese Nirvana. Înțelegea în sfârșit de ce n-ar fi trebuit să-i fie niciodată
frică de infinit, pe care-l văzusese mereu ca o repetiție necontenită a unor fapte triviale, fără să-i
bănuiască vreo uneia finalitatea. Imaginea unui fractal îi veni în minte. Crescând, alugnindu-se, dar
păstrând mereu aceeași formă, i se părea simbolul absolut al tuturor zilelelor identice, suprapuse una
peste alta, pe care le trăise. Lipsa lor de noimă îl bulversase de când era adolescent, și nu-și putea
închipui cum ar fi avut să înnebunească mai încolo, dacă n-ar fi descoperit, în ziua aceea, că tot ce știa el
despre teama lui îngrozitoare era greșit. Eternitatea era un hamac. În hamac, se legăna el. Cuprins de
starea dulceagă a omului în prag de somn, gândurile începură să-i zboare afară din cap, iar corpul i se
făcuse ca al unei meduze, și tremura, gelatinos, la orice rază de soare sau undă de vânt ce-l atingea. Se
dezarmă de cuvinte și de sitele reprezentărilor pentru că toată ființa sa, fiecare por și fir de păr pricepea
ce trăiește atunci, fără să mai intre în dialog cu omulețul din mintea sa. Și el se legăna tot în hamac, pe
umărul lui drept.

Anna se trezi mai târziu. Văzu cortul gol și ieși afară, în fața ei era pătura. Cu grijă se furișă pe lânga
Ramad ca să nu-i întrerupă visarea și-și lungi corpul lângă al lui. Privea cerul, dar nu se pierdea nici în
nori, nici în orizonturi. Sprâncenele-i erau încruntate, brațele tari, aștepta. Abia cu o seară în urmă îl
întâlnise pe omul de lângă ea, care a venise doar să-i spună povești până a adormit, ca unui copil. Nu știa
dacă-i mai îngăduia să rămână pe lângă el, dar nici n-ar fi vrut să plece, cu toată umilința de a se ține scai
precum un câine.

S-ar putea să vă placă și