Culpabilitate și creativitate

Într-un articol realizat de Arndt., J. et al. (2005), este descrisă credința lui Otto Rank
legată de creativitate, și anume că persoanele creative se exprimă mai des folosind elemente
personale legate de propria persoană, de aceea tind să prefere individualitatea și să nu se
adapteze întotdeauna la normele sociale, moment în care apare vinovăția legată neadaptarea
socială sau de îndepărtarea de cei din jur. În acest articol, rezultatele descrise de cercetători
arată că percepția siguranței și problemele psihologice (printre care și vina) sunt influențate
de relația dintre creativitate și individualitate, în sensul că persoanele creative care nu pot
menține relații bune cu cei din jur și nu se conformează pot experimenta mai des vina.
Într-un alt articol publicat de Fu, H. & Zhang, Z. (2022), autorii fac diferența între
două tipuri de creativitate, anume pozitivă și negativă, și se concentrează pe cea negativă. În
timp ce creativitatea pozitivă este folosită în domenii precum cel artistic sau pentru a inova,
creativitatea negativă implică acte de criminalitate. În cercetarea prezentă, rezultatele au
arătat că vinovăția reduce actele provocate de creativitatea negativă și, de asemenea, reduc
dorința și fluența săvârșirii lor.
Autorii primului articol au realizat o altă cercetare (Arndt, J., et al., 1999) în care au
studiat relația dintre creativitate și vină, moderată de percepția asupra morții. La cercetare au
participat 57 de persoane care au fost împărțite în 4 grupuri. Două grupuri au avut în plus
sarcina de a răspunde la două întrebări legate de emoțiile pe care le simt atunci când se
gândesc la moarte și ceea ce cred ei că vor simți fizic atunci când vor muri. Toți participanții
au fost împărțiți, din nou, în alte două grupuri pentru sarcinile legate de creativitate, respectiv
un grup creativ și unul non-creativ. Participanții au completat după aceea o sarcină ce avea
rolul de a le măsura creativitatea, și anume le-a fost relatat un vis, iar grupul creativ a trebuit
să descrie care au fost părțile cele mai mult și mai puțin interesante ale visului și, de
asemenea, a trebuit să își imagineze contextul în care se desfășoară visul și continuarea lui.
Grupul non-creativ a trebuit doar să repovestească visul, folosind alte cuvinte. La final, toți
participanții au completat un inventar ce măsura sentimentul de vinovăție. Rezultatele finale
ale studiului au demonstrat că participanții care au răspuns la întrebările despre moarte și au
făcut parte din grupul creativ au experimentat sentimente mai mari de vinovăție, explicația
rezumându-se la teoria formulată de Otto Rank, conform căreia persoanele creative au
tendința de a se separa de comunitate, motiv pentru care simt culpabilitate.

Bibliografie
 Arndt, Jamie; Greenberg, Jeff; Solomon, Sheldon; Pyszczynski, Tom; Schimel, Jeff
(1999). Creativity and terror management: Evidence that creative activity increases
guilt and social projection following mortality salience.. Journal of Personality and
Social Psychology, 77(1), 19–32. doi:10.1037/0022-3514.77.1.19
 Arndt, J., Routledge, C., Greenberg, J., & Sheldon, K. M. (2005). Illuminating the
Dark Side of Creative Expression: Assimilation Needs and the Consequences of
Creative Action Following Mortality Salience. Personality and Social Psychology
Bulletin, 31(10), 1327–1339. doi:10.1177/0146167205274690
 Fu, H. & Zhang, Z. (2022). The inhibitory effect of moral emotions on malevolent
creativity: Exploring the mediation role of emotional valence and prosocial behavior.
Frontiers in Psychology, 36059755. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2022.945848