Curs 3

Hermeneutica fenomenelor sociale

Hermeneutica este arta interpretării, Hermes fiind un zeu grec, mesager. Astăzi orice
demers sociologic se cere a fi analizate și interpretat. Adesea cifrele singure nu pot traduce întru
totul realitatea. Așadar în spatele cifrelor și a realităților vizibile se poate afla adevărata cauză a
unui fenomen.
De exemplu, în spatele creșterii ratei violenței domestice se pot identifica elemente de
natură culturală, educațională, calcule și strategii personale și abia în ultimă instanță se pot
identifica lipsuri materiale.
Practic în negativul fiecărui fenomen se ascunde ceva, aparent invizibil, nesemnificativ și
lipsit de relevanță. Acel ceva greu identificabil poate reprezenta o adevărată explicație a
fenomenului.
Ce este semnificativ în cercetarea unui fenomen social?
1. Poate fi semnificativ ceva ce este vizibil manifest, măsurabil și are o anume răspândire
(rata șomajului, rata persoanelor cu dizabilități)
2. Ceea ce stă în spatele fenomenelor și este greu descifrabil, un fapt aparent nesemnificativ.
Exemplu: Gunoiul produs de o familie poate spune foarte multe despre calitatea vieții
acesteia.
Hermeneutica ajută la descifrarea fenomenelor dincolo de aparențe. Interpretarea este
utilă atât în studiu cantitativ (chestionare, sondaje) cât și în studiul calitativ (documentare,
observație, interviu, studiu de caz).
Mircea Eliade folosește o hermeneutică creatoare. Acest gen de interpretare se răsfrânge
asupra interpretului îmbogățindu-i conștiința și viața. Conform acestei forme de interpretare se
consideră că toate dramele existențiale au o enumerașie semnificativă dincolo de istorie. În cazul
fenomenelor sociale se pot distinge anumite constante care pot servi actului interpretării:
1. Năzuința ierarhică (fiecare vrea să fie mai sus)
2. Posesiunea obiectelor și ocuparea spațiului
3. Teama de insecuritate (frica de război, boli, agresivitate)
4. Controlul corpurilor
Ioan Petru Culianu propune o interpretare care folosește un sistem combinatoric. Acest
tip de interpretare pe baze combinatorice ajută la realizarea unor predicții. În acest caz interpretul
devine un agent creativ, iar cunoașterea se produce la intersecția dintre obiect și subiect.
Conform acestui tip de interpretare, realitatea este de tip turmentală. Observatorul poate
aduce lumea la o existență concretă, de exemplu, ceea ce contează în înțelegerea unui fenomen
sunt percepțiile și imaginile pe care ni le formăm despre acesta. Comportamentul nostru va fi
dirijat de aceste fantome care vor funcționa pentru noi ca realitate.
 Moche Idel promovează o hermeneutică a negativului (ceea ce nu se vede). Pentru el
negativul este spațiul alb aflat între literele unui text religios. El consideră că acolo se află esența
și că acest spațiu alb situat în negativ prilejuiește întâlnirea cu adevărul și cu divinitatea. Și
realitatea socială poate fi studiată negativ. Dincolo de ceea ce este manifest, vizibil, măsurabil se
poate afla adevăratat realitate.
De exemplu, o manifestare publică a unui grup poate fi zgomotoasă sau nu, de mai mică
sau mai mare amploare, agresivă sau mai tăcută, revendicativă sau pașnică sau pașnică. Toate
acestea sunt însă manifestări de suprafață. Importante sunt alte informații:
1. Cauzele invocate care stau la baza manifestării
2. Prezența unui lider carismatic
3. Logistica din spatele manifestării
4. Există nemulțumiri?
5. Ce principii sunt vehiculate de grup?
6. Mentalitatea
7. Simbolurile folosite
Hermeneutica în negativ a fenomenelor sociale presupune studierea limbajului gesturilor,
comportamentele mai puțin vizibile, studiul reprezentărilor. Acest tip de interpretare valorifică o
serie constantă în viața socială:

→ Dorința de afirmare socială

→ Dorința de recunoaștere
→ Nevoia de asociere și socializare
→ Relația noastră cu timpul, cu spațiul și cu propriul corp
→ Frici ascunse
→ Dorința de securitate
→ Relațiile de putere și dominație
Aspecte despre modelnizare și narațiune.

• Modelnizarea
→ Capacitatea rezultatelor unor cercetări sociologice de a fi transpuse într-un model teoretic
→ Rezultatele cercetării comportă un grad ridicat de generalizare
→ Se pot face predicții pentru anumite fenomene
→ Permite utilizarea unor instrumente statistice și matematice de tip combinatoric
→ Se pot contrui enunțuri cu grad mare de generalitate
→ Permite identificarea comportamentului continuu sau discontinuu a unui fenomen social
Rene Thom, David Ruell, Gilles Fereol (paradigma complexității și necesitatea triangulării)
• Narațiunea
→ În științele sociale, termenul desemnează capacitatea unui fenomen de a fi descris
De exemplu, etnografia se ocupă de descrierea popoarelor
 → Istoria este o secvență narativă, deoarece povestește întâmplări, fenomene și fapte
petrecute în timp
→ Sociologia poate fi considerată și știința narativă în condițiile în care descrie societatea
De exemplu, sociologia poate descrie evoluția mortalității, a natalității, a mișcărilor
sociale, a schimbării sociale etc, pe anumite perioade de timp.
Totuși, sociologia se dezvoltă ca o știință mai complexă care încearcă să depășească
nivelul descriptiv. Ea implică cunoaștere, descriere, corelații, înțelegere, predicție și soluții.
Sociologia folosește o serie de tehnici narative pentru a studia fenomenele sociale:
interviul comprehensiv, povestea vieții.
O cercetare socilogică devine mai valoroasă în măsura în care depășește nivelul
descriptiv.
Aspecte ale obiectivității și a subiectivității
Cercetarea sociologică reclamă din punct de vedere teoretic, obiectivitate din partea
cercetătorului.
Această obiectivitate se poate manifesta în cercetare, analiză și prezentarea rezultatelor.
Presupune echidistanță între cercetare și obiectul studiat.
Există două opinii majore:
1. Obiectivitatea este imposibil de atins
2. Obiectivitatea poate fi asigurată prin transparență și onestitate științifică

• Subiectivitate
→ Este condamnabilă într-o cercetare științifică cu pretenții de științificitate
Gianni Vattimo în lucrarea ”Societatea transparentă” arată că în societățile moderne
există o pluralitate de lumi, o pluralitate de adevăruri. Tot el crede că societatea modernă este
guvernată de o gândire slabă (nu se asociază cu valori tari).
De exemplu, datorită acestui fapt, oamenii nu mai pot concepe istoria, evoluția socială,
viața personală ca pe ceva unitar. Toate sunt văzute secvențial.
Într-un context în care se cultivă relativismul și gândirea slabă, putem asista la o
pluralitate de adevăruri (fiecare cu adevărul lui).
De reținut este faptul că putem identifica diferite surse de subiectivitate:
1. O subiectivitate care ține de demersul de cercetare (una este să te duci să faci interviul cu
o persoană odihnită și alta cu o persoană obosită)
2. Interacțiunea dintre cercetător și mediul studiat
3. Felul în care sunt analizate și expuse rezultatele
 In concluzie, capacitatea științei de a produce modele nu exclude doza de subiectivitate.
Faptul acesta se datorează diversității umane și plasticității umane.