TEORIA COMUNICĂRII

CURS II
Teorii obiective şi teorii interpretative. Tradiţii în teoria
comunicării.
 Conceptul de teorie – definiție

Exemple de teorii cunoscute

Definiție de lucru: Ansamblu sistematic de

idei, ipoteze, legi și concepte care descriu
și explică fapte sau evenimente privind
anumite domenii sau categorii de
fenomene.
/Formă superioară a cunoașterii
științifice care mijlocește reflectarea
realității.
 Conceptul de teorie – definiție
toate teoriile sunt nişte abstracţiuni
(reduc experienţa la un set de categorii
– modele, relaţii, variabile)

toate teoriile sunt nişte constructe

(reprezintă modul în care oamenii de
ştiinţă văd realitatea)

teoriile sunt strâns legate de acţiune

(James Anderson: theory „contains a set
of instructions for reading the world and
acting in it” /teoriile „conţin un set de
instrucţiuni pentru a citi lumea şi a
acţiona în cadrul acesteia”)
 Conceptul de teorie – definiție

Stanley Deetz:
„a theory is a way of seeing and thinking
about the world. As such it is better
seen as the „lens” one uses in
observation than as a „mirror” of nature

/o teorie este un mod de a vedea şi de a

gândi lumea. În condiţiile acestea, este
mai bine să o înţelegem drept „ochelarii”
pe care îi foloseşte cineva în actul
observaţiei, decât ca pe o „oglindă” a
naturii”
Dimensiunile conceptului de
teorie
 presupoziţii filozofice (de ordin epistemologic, ontologic,
axiologic)
 concepte
 explicaţii
 principii
Teorii ale comunicării

Teorii ale
comunicării

Obiective Interpretative
Teorii obiective

Abordare obiectivă: adevărul este unic și

accesibil prin observație senzorială
directă; relații de tip cauză-efect
Teorii interpretative

Abordare interpretativă: există înțelesuri

și adevăruri multiple; prin interpretare, se
atribuie înţeles sau valoare textelor
 Teorii obiective/Teorii interpretative
Raportare la: T. obiective T. interpretative
Epistemologie/Adevăr Adevărul este unic Adevărul e construit social, prin comunicare.

Limbajul creează realități sociale în

Există o realitate exterioară, unică, mișcare
atemporală
Cunoașterea reflectă un anumit punct de
Teoria - oglindă sau năvod vedere (standpoint)

Natura umană Determinism (tot ce facem/suntem este Liber arbitru (tot ce facem ori suntem este
rezultul eredității) rezultatul propriilor alegeri)

Valori Obiectivitate, detaşare, neutralitate Subiectivitate, implicare

Scop Legi universale ale comportamentului uman, Interpretează mesaje în contexte specifice
care acoperă o varietate de situații
Metode Cercetare cantitativă Cercetare calitativă

Numere/Cantități Texte/Limbaj

Experimentul Analiza de text

Chestionarul Etnografia (observație participativă)

 Tradiţii în teoria comunicării
 Filantropica, 33min30sec
 Tradiții în teoria comunicării. Tradiţia semiotică

• semiotica = studiul semnelor și al modului în care funcționează

acestea; semioză (semiosis) = generarea și comunicarea
înțelesurilor

• nu putem şti niciodată în mod direct ceea ce simt sau gândesc,

subiectiv, ceilalţi oameni; orice act de comunicare se bazează pe
semne

• comunicarea = proces de generare, construire, transmitere și

receptare a semnificațiilor/înţelesurilor prin intermediul semnelor

• teorii: semiotica (Roland Barthes)

• cuvinte-cheie: semn, simbol, înţeles, referent, cod, limbaj

Tradiţia semiotică. Ferdinand de
Saussure
Tradiţia semiotică

Semnul=Semnificant+Semnificat
Tradiţia semiotică. Charles Sanders Peirce
Tradiţia semiotică
 Tradiții în teoria comunicării. Tradiţia
fenomenologică
fenomenologie – modul în care fiinţa umană
reuşeşte să înţeleagă lumea prin
experienţă directă

trei principii: cunoaşterea există doar în

experienţa conştientă; semnificaţia unui
lucru constă în potenţialul pe care îl are
lucrul respectiv în viaţa individului; limbajul
este vehicolul prin intermediul căruia se
naşte semnificaţia

procesul de interpretare este central; este

procesul activ prin intermediul căruia unei
experienţe i se atribuie semnificaţie

teorii: (parţial: teoria critică a comunicării

în organizaţii)

cuvinte-cheie: experienţă, sine şi celălalt,

dialog, autenticitate, sprijin, deschidere
Tradiţia fenomenologică. E. Husserl
Tradiţia fenomenologică. M. Merleau-
Ponty
Tradiţia fenomenologică. M. Heidegger
 Tradiții în teoria comunicării. Tradiţia
cibernetică
 Tradiţia sistemelor complexe, în care
elementele aflate în interacţiune se
influenţează reciproc

 Cibernetica pune accentul asupra forţelor

circulare; contestă ideea conform căreia
un lucru îl influenţează pe altul în mod
linear; ne atrage atenţia asupra modului în
care lucrurile se inflluenţează unele pe
altele în mod circular, cum anume menţin
sistemele controlul, cum se obţine
echilibrul şi cum buclele de feedback pot
menţine echilibrul şi crea schimbare
Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia cibernetică
 comunicarea=un sistem de părţi componente, ori variabile, care
se influenţează reciproc, determină şi controlează caracterul
sistemului general şi care, asemenea oricărui organism, trec prin
schimbări şi caută echilibrul

 teorii: (parţial) perspectiva interacţională asupra comunicării

 cuvinte-cheie: emiţător, receptor, semnal, informaţie,

zgomot, feedback, redundanţă, entropie
Tradiții în teoria comunicării. Tradiţia
cibernetică
 Tradiții în teoria comunicării. Tradiţia socio-
psihologică

 studiază comportamentul social al

individului, variabile psihologice, efecte
individuale, personalitatea, percepţia şi
cogniţia

 comunicarea ca interacţiune socială şi

proces de influenţă

 factorii psihologici ai indivizilor

(trăsături de personalitate, atitudini,
emoţii, procese cognitive) afectează
comunicarea
 Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia socio-psihologică
- există adevăruri despre comunicare
care pot fi descoperite prin observație
sistematică

- caută să înţeleagă cauzele care vor

prezice statistic rezultatele comunicării
umane

- teorii: teoria reducerii incertitudinii, teoria

utilizări şi gratificaţii, teoria negocierii
feţei, (parţial) teoria cultivării

- cuvinte-cheie: comportament, variabilă,

efect, personalitate, emoţie, cogniţie,
percepţie, atitudine, interacţiune
 Tradiții în teoria comunicării. Tradiţia
socio-culturală

comunicarea ca proces de interacţiune

care produce şi reproduce
semnificaţii, ritualuri şi structuri
sociale împărtăşite, comune

 Modul în care înţelesurile,

semnificaţiile, normele, rolurile şi
regulile se creează prin comunicare

 Modele de interacţiune între indivizi,

nu caracteristici individuale ori
modele mentale
 Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia socio-culturală
 Importanţa contextului şi a culturii

 (Edward Sapir & Benjamin Lee Worf)

– modul în care percepem lumea
depinde de limba pe care o vorbim;
când vorbim, producem și reproducem
cultura din care facem parte)

 teorii: interacţionismul simbolic,

coordinated management of
meaning; rolul constitutiv al
comunicării în organizaţii
 Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia critică
 modul în care puterea, oprimarea şi
privilegiile sunt produsele unei
anumite forme de comunicare
difuzate în cadrul societăţii

 caută să înţeleagă sistemele,

structurile de putere şi convingerile,
ori ideologiile, care sunt considerate
ca de la sine înţelese şi care domină
societatea,

 cine vorbeşte şi cine nu, despre cine

se vorbeşte şi despre cine nu, cine
profită de un anumit sistem etc.
Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia critică
 modul în care mesajele întăresc
opresiunea socială (texte şi discursuri
care promovează o ideologie anume,
stabilesc şi menţin puterea,
subminează interesele anumitor
grupuri şi clase sociale)

 Marxism
 Şcoala de la Frankfurt
 Postmodernism
 Postcolonialism
 Feminism

 Teorii: teoria critică a comunicării

în organizaţii, teoria grupurilor
amuţite
 Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia retorică
retorică – arta de a folosi toate
mijloacele disponibile de persuasiune
în vorbirea în public; accent pe:
argumentare, organizarea ideilor,
folosirea limbajului (Cicero,
Quintilian, Platon, Aristotel etc.)
- iniţial, a fost concepută drept arta de
a construi argumente şi discursuri
- în prezent, se referă la toate
modalităţile în care indivizii folosesc
simbolurile pentru a-i afecta pe cei
din jur şi pentru a construi lumile în
care trăiesc
 Tradiții în teoria comunicării.
Tradiţia retorică
 cinci canoane ale retoricii: inventio,
dispositio, elocutio, memorio, actio

 implică un retor, sau un utilizator de

simboluri, care creează un text sau un
artefact destinat unui anumit public
- teorii: dramatismul, paradigma
narativă

- cuvinte-cheie: artă, metodă,

comunicator, public, strategie,
logică, emoţie
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia
semiotică

Teoria (Parţial)
semiotică (R. Teoria
Barthes) dramatismului
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia
cibernetică

(parţial) Teoria (parţial) Teoria

perspectivei perspectivei
interacţionale funcţionale asupra
deciziilor de grup
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia
fenomenologică

(parţial) Teoria (parţial) Teoria

critică a grupurilor
comunicării în amuţite
organizaţii
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia
socio-
psihologică

Teoria Teoria Teoria

reducerii utilizări şi negocierii
incertitudinii gratificaţii feţei
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia socio-
culturală

Teoria Gestionarea (Parţial)

interacţionismului coordonată a Dialectica
simbolic înţelesului relaţională
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia critică

(parţial) Teoria (parţial) Teoria

critică a grupurilor
comunicării în amuţite
organizaţii
Tradiţii în teoria comunicării

Tradiţia
retorică

(parţial) Teoria
Teoria paradigmei
dramatismului narative
De citit pentru cursul III
 Mead, G.H. (1962). Mind, self and society: from the
standpoint of a social behaviorist / ed. and with an
introd. by Charles W. Morris, Chicago: University of
Chicago. Cap.2, p. 11 Meaning, p. 75-82; Cap. III,
The Self, p. 135-226.