Nursing în U.M.

C-

OXIGENOTERAPIA

Oxigenoterapia reprezintă administrarea oxigenului pe cale respiratorie pentru

combaterea stării de hipoxie.
Hipoxia este scăderea cantității de oxigen în țesuturi. Hipoxia este o condiție
patologică. În condiții normale, saturația oxigenului în sângele periferic este de 96 – 98
mmHg. 
Oxigenoterapia este indicată în cazurile în care saturația oxigenului în sângele
periferic < 90%, iar pacientul păstrează automatismul mişcărilor respiratorii și nu necesită
ventilație mecanică.
Atentie!
Indicaţia de oxigenoterapie (concentrație, temperatură, umiditatea gazului) este
dată de către medic !
Este necesară umidificarea amestecului inspirat pentru prevenirea uscării și
implicit lezării mucoaselor respiratorii.
Administrarea de oxigen trebuie să fie monitorizată prin pulsoximetrie pentru
evitarea accidentelor.
Scop
Se efectuează cu scopul de a ameliora concentraţia de oxigen din sânge.
Indicații
 Hipoxii circulatorii: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, infarct miocardic
acut
 Insuficiență respiratorie acută şi cronică
 Afecţiunile respiratorii: astm bronșic , pneumonii, boli obstructive cronice
 Leziuni toracice
 Stări de șoc
 În anestezia generală
 Complicații post operatorii
 Pneumotorax
Nursing în U.M.C-

 Stări febrile
Materiale necesare 
 Sursa de oxigen – care poate sa fie un tub de oxigen medical sau un tub de la o
reţea de distribuire a oxigenului medical din spital (stație centrală, microstație
sau butelie de oxigen). Pentru racordare, se va folosi un debitmetru şi un
umidificator.

 Materiale sterile pentru administrare: sondă nazală de unică folosință, mască de

oxigen (când necesarul de oxigen este mare), ochelari de oxigen, sau cort de
oxigen sau izoletă pentru copii (nu se mai utilizează din cauza riscului crescut
de incendiu). Pentru nou născuții hipoxici se utilizează incubatorul.
 Barbotor steril
 Apă distilată sterilă
 Leucoplast
 Foarfeca
 Tăviţa renală
 Materiale pentru spălarea mâinilor
 Recipient pentru colectarea deșeurilor
Precauții în utilizarea surselor de oxigen 
 Deoarece oxigenul favorizează combustia prezența sa trebuie atenționată
 Pacienții și aparținătorii vor fi atenționați asupra pericolului fumatului sau al unei
flăcări în preajma sursei de oxigen
 Se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă
 Se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale
sintetice) și a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)
 Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de
oxigen
Nursing în U.M.C-

 Transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-se lovirea lor

în timpul transportului
 Buteliile de oxigen vor fi așezate în poziție verticală, pe un suport și fixate de
perete cu inele metalice, departe de calorifer sau altă sursă de căldură
 Cunoașterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare
a extinctoarelor și a modului de utilizare a acestora.
Pregatirea mediului
 Salon cu instalaţie de oxigen şi barbotor
 Se vor lua toate măsurile de asepsie
Pregatirea pacientului
 Pregătirea psihică:
o se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate,
importanță, durată.
o Se obține consimțământul informat al pacientului.
o Se crează pacientului un climat de siguranță, pentru a asigura
cooperarea la tehnică și a diminua anxietatea.
 Pregătirea fizică:
o Înaintea efectuării tehnicii se verifică permeabilitatea căilor
respiratorii, la nevoie se dezobstruează căile respiratorii ale
pacientului.
o Se verifică sursa de oxigen.
o Se pune apă distilată sterilă în barbotor.
Pregatirea asistentului medical 
 Se spală pe mâini
 Îmbracă mănuși sterile
Tehnica
Administrarea oxigenului pe sondă nazală
 Se dezobstruează căile aeriene şi  se asigură o ventilație eficientă
 Oxigenul se umidifică în barbotor, deoarece neumidificat este iritant pentru
căile respiratorii
 Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus
 Se umectează sondă cu apă sterilă pentru facilitarea inserției și prevenirea
lezării mucoasei
Nursing în U.M.C-

 Se introduce sonda de unică folosință, cu mișcări blânde, până în

nazofaringe
 Se fixează sondă cu o bandă subţire de leucoplast la nivelul feței pacientului
 Se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului)
 Se va administra cu intermitență
 Se va supraveghea debitul şi pacientul
 Se va mobiliza periodic sonda nazală
Administrarea oxigenului prin mască
 Se verifică scurgerea oxigenului din sursă
 Se pregăteşte barbotorul introducându-se apă distilată sterilă
 Se selectează o mască potrivită ca mărime
 Se aşează masca la nivelul piramidei nazale, apoi pe cavitatea bucală şi se
fixează cu o curea în jurul capului
 Se reglează debitul de oxigen la 4-6 litri/minut
 Se supraveghează pacientul
Administrarea cu ochelarii de oxigen
 Se pregătește sursa de oxigen
 Se verifică barbotorul
 Se pregătesc ochelarii și se fixează după urechi
 Cele două sonde de plastic se introduc în narine
 Se reglează debitul de oxigen
 Se supraveghează pacientul, deoarece tehnică este indicată la copii și bolnavii
agitați
Administrarea cu cortul de oxigen
 Se utilizează mai ales în pediatrie
 Se pregăteşte cortul de oxigen, fiind confecționat din bare ușoare de aluminiu de
care este fixat materialul impermeabil sub formă de cort
 Se aplică în regiunea capului
 Oxigenul este trecut prin instalație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se
supraîncălzește prin respirație
 Pacientul inspiră oxigenul introdus sub cort
 Se supraveghează debitul de oxigen şi presiunea
Îngrijirea pacientului după tehnică
Nursing în U.M.C-

 Pacientul va fi așezat confortabil în pat, într-o poziție care să-i favorizeze

respirația
 Se monitorizează respiraţia
 Se monitorizează concentrația de oxigen din sânge
prin pulsoximetrie la aproximativ 30 de minute după administrare
 Se administrează medicaţia indicată de medic
Notarea tehnicii
Se notează  în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului  dată, numele
celei care a efectuat tehnică și rezultatele obținute.
Accidente – Incidente
 Pătrunderea oxigenului prin esofag duce la distensia abdominală

 Se poate produce emfizem subcutanat

 Pericol de asfixie dacă recipientul pentru barbotare se răstoarnă, lichidul poate fi
împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului
 Iritarea locală a mucoasei
 Uscarea mucoaselor
 Traheobronșită -în condiții de administrare prelungită
 Agravarea unei insuficienţe respiratorii cronice.