Epilepsia

definitie

Epilepsia este o manifestare convulsiva paroxistica, cu debut si

sfarsit brusc, caracterizat ( in cazul crizelor majore) de pierderea
constiintei, insotita de convulsii tonico-clonice,
Cauzele epilepsiei
• In epilepsia boala (epilepsia esentiala):
O criza de epilepsie apare in urma descarcarii elecrice anormale din neuroni.
-tulburari genetice Insa, de ce se produce acesta incarcare in zone aleatorii ale creierului, este o
intrebarea la care nu avem inca un raspuns. Astfel, in 7 din 10 cazuri, criza
epileptica are o cauza idiopatica (necunoscuta), persoanele afectate neavnd nicio
anomalie sau leziune a creierului.

• In epilepsia secundara sau simtomatica

-tumorile cerebrale, AVC, infectii (meningite,
abcesul cerebral, tromboflebita cerebrala)
-traumatisme cranio-cerebrale
-boli metabolice sau intoxicatii
-anoxie cerebrala
Consideram factori de risc pentru epilepsie urmatoarele:

Dezvoltare anormala a creierului;

• Lovituri la nivelul capului care cauzeaza si pierderea constientei;
• Infectii ale creierului;
• Febra ridicata la copii sub 5 ani;
• Factorii genetici;
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Leziuni ale creierului sau tumori;
• Diverse toxine sau otravuri.
Factori declansatori

Criza poate fi declansata de urmatorii factori:

•Nerespectarea medicatiei;
•Caldura extrema;
•Diverse afectiuni – raceala, febra puternica, infectii etc.;
•Lipsa somnului;
•Excesul de aclool;
•Diverse medicamente sau suplimente;
•Drogurile;
•Stresul emotional sau fizic;
•Alimentatia defectuasa;
•Excesul de cofeina;
•Afectiuni ale creierului (retard, autism, neurofibromatoza, scleroza tuberoasa, paralizie cerebrala);
•Fluctuatiile hormonale la femei.
Epilepsia reprezinta o situatie de urgenta atunci cand:

•criza dureaza mai mult de 5 minute;

•persoana afectata nu este cunoscuta a avea crize;
•persoana afectata este lovita, gravida sau diabetica;
•criza se produce in apa;
•apare o a doua criza la scurt timp dupa prima;
•persoana nu isi recapata constienta.

 In plus, epilepsia pune viata pacientului in pericol atunci cand creierul intra intr-un status epileptic (stare
continua de crize).

Statusul epileptic se poate instala atunci cand:

•o criza tonico-clonica dureaza mai mult de 5 minute sau daca o criza se prelungeste cu mai mult de 5 minute dupa
administrarea medicatiei
•persoana afectata are 3 sau mai multe crize recurente intr-un interavl de 15 minute
•in orice situatie cand persoana afectata nu isi recapata constienta dupa o criza.
Diagnostic epilepsie

Diagnosticul de epilepsie se pune pe baza anamneziei, a descrierii crizelor si pe baza investigatiilor de specialitate,
precum IRM si EEG ( inregisreaza activitatea electrica a neuronilor).
 MANIFESTARI DE DEPENDENTA
(SEMNE SI SIMTOME)

Etapele în criza majoră de epilepsie

Criza Grand Mal (criza majora) – se caracterizeaza prin crize convulsive cu pierderea constiintei si uprinde urmatoarele faze:
• Faza prodomala poate aprea cu cateva ore sau cu cateva zile inaintea crizei, cu urmatoarele manifestari:
-migrena, nevralgii, parestezii, stare de rau nedefinit, tulburari de comportament
• Criza propriu-zisa, care cuprinde:
A. aura epileptica - semne care preced criza cu cateva zeci de secunde(cu câteva secunde înainte – senzații de déjà vu, halucinații, mirosuri,
gusturi anormale, parestezii, senzație de soc electric, anxietate, grețuri, vărsături, stare de vis.)
B. pierderea constiintei - urmata imediat de : convulsie tonica, oprirea respiratiei , cianoza
 faza tonică 15-20 sec. – bolnavul strigă, cade pe jos inconștient, sialoree, cianoza fetei, fixează tavanul cu ochii, rigiditate în
extensie, încleștarea dinților
faza clonică -1-2 min. – convulsii bruște ale membrelor , flexie/extensie, spasme musculare ritmice, incontinenta urinara,
spume la gură.
stare post criză –individul pare emetitit, confuz, dureri de cap, dureri musculare, respiratie zgomotoasa, uneori criza este
urmata de stare comatoasa sau un somn profund, cu reflexe abolite, midriaza.
Dupa revenire- amnezia crizei este totala
 Criza minoră de epilepsie – Criza Petit Mal

În crizele petit mal există o oprire bruscă, fără avertisment, a activității mentale, nu mai mult de 30 de secunde, fara
caderea pacientului

Apare mai frecvent la copii și se caracterizează, de obicei, prin absențe și contracții musculare parțiale, cu o durată
de câteva zeci de secunde, în timpul căruia bolnavul își oprește orice activitate, persistând numai automatismele simple
(mersul, deglutiția, mestecatul etc).
 Status epilepticus – Starea de rău epileptic

Status epilepticus reprezintă crize epileptice prelungite și repetate, fără pauză. Poate fi letal.

Este considerat status epilepticus atunci când durata unei crize este mai mare de 30 de minute, până la două ore, fără
recuperare între atacuri .În această situație intervin tulburări respiratorii, cardiace, neurologice, posibile pareze post criză.
 Problemele pacientului cu epilepsie
Intre crize :
• comunicare ineficientă;
In criză :
• dificultate de a-și asuma anumite roluri sociale;
• oprirea respiratiei;
• risc pentru efectuarea anumitor profesii;
• alterarea perceptiei senzoriale;
• devalorizare;
• necoordonarea mișcărilor;
• depresie;
• dispnee;
• In unele forme, deteriorare psihica progresiva
• incontinenta urinara si fecală
• vulnerabilitatea fata de pericole;
• comunicare ineficienta la nivel
intelectual;
• risc de sufocare, de accidente;
 Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu epilepsie

a) Imediate:

– asigurarea permeabilității cailor respiratorii,

sa nu isi muste limba protejarea pacientului
de eventuale traumatisme, leziuni,

b) Pe termen lung:
– sa i se reduca crizele ca frecventa si intensitate
– pacientul să-si administreze corect tratamentul
pentru reducerea crizelor;
– pacientul să-si amelioreze depresia;
– pacientul să recunoască stările prodomale;
– pacientul să-și adapteze existenta la condițiile
psiho-sociale.
Intervenții asistentului medical pentru pacientul cu epilepsie

In cursul crizei :

• nu se părăseşte bolnavul pe timpul crizei;

• se aşază pe plan orizontal in decubit lateral (poziție laterală de siguranță);
• se urmărește prevenirea accidentării;
• se îndepărtează corpurile contondente;
• se anunță medicul printr-o terţă persoană;
• se monitorizează funcțiile vitale și vegetative;
 După criză:

• se verifică permeabilitatea cailor respiratorii, aspirarea salivei și a secrețiilor;

• pacientul va fi ajutat în orientarea temporo-spatială;
• se lasă bolnavul să doarmă (cca. 2 ore);
• se schimbă lenjeria – în timpul crizei poate să aibă loc descărcarea involuntară a vezicii urinare şi a rectului;
• leziunile traumatice în urma autotraumatizării, sunt tratate corespunzător;
• se liniștește bolnavul (se poate trezi dezorientat şi agresiv);
• rehidratarea – oral şi în cazuri speciale, parenteral, psihoterapie, liniștirea bolnavului;
• administrarea medicamentelor prescrise de medic;
• măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
• recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
• educația sanitară a pacientului și a familiei, explicând-i pacientului ca viată trebuie trăită cat mai normal, să evite
înotul, condusul mașinii, activitățile la înălțime, consumul de alcool, exces de sare și lichide, să-și administreze
corect tratamentul prescris, sa doarmă 8 ore pe zi, să nu ia nici un alt medicament fără avizul specialistului
neurolog, să consume legume, fructe, să aibă o alimentație echilibrată și un stil de viață sănătos;
• asistentul medical trebuie să încurajeze pacientul astfel încât acesta să-și recapete stima de sine, să-și reconsidere
atitudinea față de boală; se pune accentul pe importanța respectării tratamentului între crize;
Tratamentul pentru epilepsie poate fi de 2 tipuri:

Medicamentos
Tratamentul medicamentos este prescris pentru a controla convulsiile si a sustine functiile vitale. La momentul
actual exista peste 30 de tipuri de medicamente anti-apileptice, insa dozajul si combinatia dintre ele este
stabilita doar de medicul specialist. Tratamentul medicamentos in epilepsie se stabileste independent, pentru
fiecare pacient in parte.

Chirurgical
Interventia chirurgicala pentru pacientii cu epilepsie este recomandata atunci cand este afectata o zona
restransa a creierului.

Medicul specialist ia decizia sa opereze atunci cand o leziune este cauza plauzibila a crizelor si cand interventia
chirurgicala nu presupune riscuri functioanle.

Mai exista un tip de tratament, aplicat atunci cand pacientul nu raspunde la tratamentul medicamentos iar
interventia chirurgicala nu este posibila: stimularea nervului vag. Aceasta procedura presupune implantarea
unui stimulator electric, asemenator stimulatorului cardiac, sub clavicula stanga si conectat la nervul vag in gat,
printr-un fir subcutanat. Cand persoanele afectate simt ca urmeaza sa aiba o criza pot activa dispozitivul care va
stimula nervul vag. Altfel, dispozitivul este programat sa transmita cu intermitente semnale catre nervul vag.
 BIBLIOGRAFIE

https://paginadenursing.ro/project/epilepsia/
https://www.medlife.ro/

Ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistenti medicali, pentru colegiile si scolile postliceale sanitare, Editia a 9-a -
Lucretia Titirca