Constantin Coca

Specializarea IMAPA
Anul 1 Sem 2

Mercantilismul – istorie si evolutie

1) Evolutia si particularitatile nationale ale mercantilismului

In secolele XV-XVII predominau inca valorile religioase si conceptiile medievale ale primatului
supranaturalului. In opozitie si in spirit renascentist se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile
absolute ale statului, pe de o parte, si ale bogatiei, pe de alta parte. Mercantilismul apare astfel ca primul
curent de gandire economica moderna.

Mercantilismul v-a dezvolta teza conform careia statul isi sporeste forta, favorizand imbogatirea
cetatenilor sai, idee aparata de comercianti, finantisti, manufacturieri. Ei apara statul deoarece isi dau
seama ca prospetimea comertului sta in puterea politica a statului. Mercantilistii cred in imbogatirea
comerciantilor. Ne aflam pentru prima data in fata unei teorii asupra societatii care se dezvolta exclusiv
pe plan economic si prin mijloace economice. In conceptia mercantilistilor sporirea bogatiei are loc pe
baza intrepinderii private capitaliste.

Dezvoltarea intrepinderii capitaliste necesita sume importante de bani, obtinute prin comert, prin
realizarea profitului. Este deci necesara prezenta pietelor de desfacere care se gaseau in mediul national.
Dar cu timpul acestea devin insuficiente, fiind necesare pietele externe. Dar cucerirea de piete externe
necesita implicarea statului. Ea se evidentiaza in cazul cuceririlor coloniale. Deci se poate spune ca
mercantilismul este doctrina de baza a formarii imperiilor coloniale.

Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei universale:

1. Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar forta de
munca.
2. S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin cresterea
veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea si dezvoltarea
manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.
3. Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor;
4. Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea
supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului.

In secolul al XVI-lea problema principala devenea ,,prin ce metode se poate imbogati printul”. Dar printul
nu se poate imbogati fara ajutorul poporului lui, asa ca in secolul al XVIII-lea problema devine: ,,cum se
poate imbogati natiunea”. In fond problema nu s-a schimbat, cercetarile economice nu au mai fost legate
de un ideal moral al justitiei ci de unul politic. Stiinta economica a devenit stiinta politica.

In secolul al XIX-lea gandirea mercantilista a fost interpretata relativ denaturat. Mercantilisti asimiland
gestiunea finantelor publice cu cea a patrimoniului privat, au crezut ca statul se poate imbogati vanzand
mai mult decat cumpara, si doar o balanta comerciala favorabila putea asigura prospetimea si
imbogatirea natiunilor, prin intrarea de metale pretioase. Aceasta gandire a fost considerata de catre
economistii de mai tarziu drept nerealista.

Se pot distinge trei perioade in dezvoltarea mercantilismului:

1) Mercantilismul timpuriu (sec XVI) - primele probleme studiate au fost cele monetare, acestiia apreciind
o abundenta monetara.

2) Mercantilismul matur (sec XVII) – politica mercantilista depaseste treptat teoria cantitativa a banilor,
asezandu-se pe noi fundamente teoretice. Astfel apare doctrina productiva si concluzia bogatia este
masa produselor consumabile, adica o tara este mai bogata cu cat produce mai mult. Baza este pusa pe
agricultura.
Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Anul 1 Sem 2
3) Mercantilismul tarziu (sec XVIII) – studiile economice erau in umbra politicului, dar treptat apare un
studiu de ansamblu si independent al economicului. Se trece de la studiiul Imbogatirea Printului spre
cercetarea mijloacelor potrivite sa asigure Prospetimea Natiunilor. Mercantilistii incep sa
sustina mecanismele economiei de piata si descoperirile tehnologice.

Dinamica gandirii mercantiliste a fost urmatoarea: 1)Incurajarea comertului exterior

2)Excedentul balantei comerciale 3)Intrari nete de aur

4)Sporirea veniturilor bugetare 5)Cresterea puterii natiunii

 Mercantilismul englez

Aici au actionat unii din cei mai importanti teoreticieni ai mercantilismului, literatura mercantilista fiind mult
mai substantiala decat a oricarei alte tarii.

In 1581 lucrarea ,,Expunere critica a unor cereri ale compatriotilor nostri” William Stanford sublinia faptul
ca toti reprezentantii straturilor sociale se plang de scumpirea si gasesc straniu ca ea s-a produs odata cu
cresterea productiei.din cauza falsificarii monedei rezultau urmatoarele rele: comerciantii straini vindeau
marfurile la preturi nominale mai mari si ii sileau pe comerciantii din tara sa ridice preturile, iar pe lorzi sa
sa ridice arenzile. Cu reforma monetara nu se poate rezolva nimic deoarece, in definitiv marfurile se
platesc tot cu marfuri, si numai abundenta sau raritatea marfurilor le poate scadea sau ridica preturile.

El considera ca o indreptare nu poate veni decat printr-o politica comerciala cuminte, prin care sa nu se
lase nici una din materiile sa treaca in strainatate, nici sa se importe bunuri de lux, nici sa se cumpere din
strainatate mai mult dacat se vindea. Pentru remedierea agriculturii si indreptarea situatiei taranimii
trebuie sa se instituie impozite mai mari pe terenurile destinate pasunatului si mai mici pe cale destinate
aratului, si nu in ultimul rand liberalizarea exportului de cereale.

Thomas Mun trateaza in ,,Tezaurul Angliei in comertul exterior sau balanta comertului exterior” chestiuni
monetare si comertul exterior. Cartea contine teoria clasica a balantei comerciale, el sustine ca balanta
comertului nu se reduce doar la compararea importurilor si exporturilor, ci adaugarea la contul
exportului a profitului comerciantilor, iar la contul importului trebuie sa se considere doar preturile de
vanzare in Anglia, scazandu-se taxele de vama si accizele. In afara de acestea mai trebuie adaugate la
pasiv sumele cheltuite in strainatate si castigurile realizate de comerciantii straini in Anglia, iar
la activ trebuie tinut cont de chelt facute de straini in Anglia si de veniturile comerciantilor englezi in
strainatate. Thomas Mun largeste balanta comerciala la o balanta de plati. Moneda este analizata in
stransa legatura cu comertul: banul ajuta comertul, iar comertul sporeste bogatiain bani. In
notiunea bogatie autorul distinge trei componente: 1)averea naturala 2)averea artificiala si3)averea
mobila. Politica sustinata de Thomas Mun este una de imbogatire a natiunii prin comert.

 Mercantilismul in Franta

Unul dintre cai mai mari mercantilisti francezi a fost Antoine de Montchrestien autorul lucrarii ,,Traite de
l’economie politique” in care apare pentru prima data termenul de Economie Politica. Autorul este un
mare aparator al negustorilor. El sustine ca circulatia are primatul fata de productie. In comertul interior
pierderea unuia este castigul altuia, tara nu avand de suferit, pe cand in comertul exterior orice pierdere
echivaleaza cu castigul gratuit al altei tarii si invers. Cel mai sigur mod de a obtine bani este comertul,
dezvoltarea sa. Luxul este vazut ca o ciuma pentru stat, el implicand cheltuieli si neaducand nici un venit.
Este ceruta interventia statului in favoarea industriei care se infiripa.

Jean Baptiste Colbert ministru de finante al Frantei in perioada 1661 – 1683 a devenit celebru pentru
dorinta sa de a face ordine in domeniul financiar si al monedei. Pe plan intern a practicat interventia
masiva a statului pentru a edifica si intari industria cat si pentru a reglementa activitatea economica.
Stabileste raportul argint/aur la 15/1 si trece corporatiile si fabricile in subordinea regelui. Pe plan extern a
impus restrangerea restrangerea importurilor si stimularea exporturilor,mai ales a produselor
manufacturate, impunand prime de export, cu scopul de a realiza o balanta comerciala activa.
Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Anul 1 Sem 2
Mercantilismul francez prezinta paradoxul de a fi mai putin bogat in teoreticieni decat cel britanic, dar are
meritul de a fi pus in practica sa probleme fundamentale ale Economiei Politice cum ar fi: de unde vine
bogatia nationala sau care este productia cea mai avantajoasa pentru societate. Raspunsul a fost
aproape unanim: INDUSTRIA, pentru dezvoltarea careia s-a facut numeroase investitii si reforme.

 Mercantilismul in Germania

Mercantilistii germanii au militat pentru dezvoltarea productiei industriale si agricole, a comertului si

pentru cresterea populatiei. Datorita faptului ca Germania medievala era faramitata in numeroase state
marunte si izolate, viata si si stiinta economica nu a putut ajunge la nivelul celei engleze sau franceze.

Politica si literatura mercantilista germana se caracterizeaza prin tendintele populationiste de repopulare

a tarii dupa Razboiul de 30 de ani, cu contributie directa asupra numarului de contribuabili.

O alta trasatura a fost politica de sporire a productiei agricole, vizand imbunatatirea aprovizionarea
populatiei cu produse agro-alimentare.

Politica mercantilista germana s-a inspirat din politica oraseneasca, organizand in mod unitar corporatiile,
viata oraselor si economia nationala, avand in vedere, prioritar interesele principilor care erau interese
fiscale. Transformarea statului intr-un modern absolutist, a reclamat perfectionarea aparatului fiscal si
formarea unui corp de funcionari bine instruit si bine articulat.

Germani au adoptat politica economica a Frantei implicit principiile mercantiliste. Mercanilistii germani
considera banii cel mai important factor de productie si ajutor al circulatiei si n-a vazut in ei intruchiparea
bogatiei, precum s-a intamplat in cazul celorllte popoare. Grija lor permanenta a fost stimularea
productiei, mai ales a agriculturii, dar si a industriei. 

Mercantilismul in Italia

Italienii au elaborat idei si teorii mercantiliste care apartin mercantilismului timpuriu de natura metalista,
credito-baneasca. Una dintre caracteristicile esentiale ale circulatiei banesti este eterogenitatea. In
diferite regiuni ale aceleiasi tarii existau diferite mijloace banesti.

Mercantilisti italieni au studiat echilibrul dintre cerere si oferta, considerandu-l preconditie a stabilirii
preturilor concurentiale. Ei au introdus formule matematice de determinare a preturilor.

Au fost aduse importante contributii in domeniul contabilitatii: Luca Pacciolo in lucrarea sa ,,Summa de
l’arithmetica. Geometria. Proportioni e proportionalita”. Autorul a introdus contabilitatea dubla, articolul
contabil, cartea mare si balanta de verificare.

Mercantilismul in Spania

Spanioli au practicat un mercantilism monetarist. Accentul a fost pus pe jefuirea de metale pretioase din
coloniile Lumii Noi, pe exploatarea minelor de aur si argint de acolo, aducerea lor in tara si impieticarea
scurgerii lor peste hotare. Au practicat politici monetare si financiare axate pe cheltuieli parazitare, pe
razboaie, fara a acorda atentie acumularii de capitaluri productive. Masurile restrictive au dus la crearea
in tara a unei lenevii deplorabile.

Cu timpul principiile mercantiliste devin anacronice, aparand tot mai multi economisti liberali.
Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Anul 1 Sem 2

Mercantilism
Mercantilismul a fost o politică economică care s-a afirmat în Europa între secolele XV - XVIII,
bazată pe conceptul că puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt
superioare importurilor. Mercantilismul ca ideologie desemnează ideile și politicile dezvoltate în jurul
acestei doctrine privind balanța comerțului din gândirea economică europeană a secolului al XVII-lea
și cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.
Termenii „mercantilism” și „sistemul mercantil” au fost utilizați pentru prima dată în 1763 de
fiziocratul francez marchizul de Mirabeau și popularizați mai târziu de Adam Smith în "Avuția
națiunilor". Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale
vieții economice și acceptarea declarată a goanei după profit a națiunilor și a indivizilor. Thomas
Mun (1571-1641) a expus această doctrină în „England's Treasure by Foreign Trade” (1664):
„Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuției și a tezaurului nostru îl constituie comerțul exterior,
unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a vinde anual străinilor mai mult decât consumăm
noi, valoric, din produsele lor”.
Mercantilismul a fost o doctrină economică ce avea în centrul său ideea că aurul și argintul
reprezintă prima bogăție, atât pentru indivizi cât și pentru state. Sub numele de mercantiliști sunt
cunoscuți mulți economiști care în secolele XVI și XVII –XVIII (de la 1500 până la 1750) au format
mai multe școli naționale care militau pentru determinarea modalitățiilor prin care statul putea să-și
procure cantități cât mai mari de aur și argint. Se disting mai multe curente:
Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism. Principalii autor: Ortiz,
Olivares și Mariana. Metoda preconizată de ei constă în interzicerea ieșirii din țară a metalelor
prețioase și în creșterea exportului pentru intrarea de aur și argint din țară.
Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat denumirea de colbertism sau
mercantilism industrial. Această denumire își are originea în faptul că Jean Babtiste Colbert, care a
deținut și funcția de controlor general al finanțelor Franței în timpul lui Ludovic al XIV-lea, a inițiat
măsuri protecționiste pentru dezvoltarea industriei și comerțului, ca mijloc de promovare a exportului
de promovare al aurului. În afară de Colbart, în Franța, mercantilismul a avut numeroși susținători și
s-a caracterizat printr-o anumită diversitate de opinii. Astfel, unii sunt agrarieni, iar ideea legăturii
dintre abundența monedei și ridicarea prețurilor. Antonie de Montchrestein este cel care a dat
numele acestei științe prin lucrarea sa intitulată „Tratat de economie politică”, publicată în 1615.
În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare comercială, fapt pentru care
el a mai fost denumit „comercialism”. Conform concepției respective, abundența de monedă, cheia
prosperității națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori sunt: Wiliam Petty (1623-1687),
Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712). Mercantiliști englezi au formulat unele idei
care aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin recomandarea de a adopta rate
scăzute ale dobânzii și considerând aceste rate pretul banilor. Ei argumentau de asemenea, că
abundența monedei, nedesară pentru a realiza rate scăzute ale dobănzii, antrenează creșterea
prețurilor.
Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie menționată și teza formulată de Thomas
Gresham (1519 – 1597), prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda rea
alungă din circulație moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea noțiunii de
valoare, prin propunerea de a se contracara șomajul prin scăderea salariului, cât și prin cunoscuta
formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi factori ai avuției: „munca este tatăl, iar pămăntul
este mama avuției”.
Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune în centrul cercetării
îndeosebi problemele tezaurului public și prefigurează în fapt școala istorică germană.

Teorie
Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei de piață, printe ideeile promovate
se regăsesc:
Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Anul 1 Sem 2
- bogăția provine din comerț, bogăția provine din ajutorul acordat comerciantului de către stat;
- materiile prime trebuiesc utilizate în industria internă și exportate doar produsele finite;
- balanța trebuie să fie activă adică să se cumpere mai puțin de la străini decât se vinde.

Factorii ce au dus la apariția mercantilismului

- Apariția statelor centralizate
- Apariția economiei de piață
- Marile descoperiri geografice

Merite
- autonomizarea științei economice
- interesul față de sistemul economiei de piață și problemele economice

Limite
- supraaprecierea rolului circulației mărfurilor în raport cu producția
- iluzia armoniei de interese dintre statul modern și agenții economici
- preocuparea redusă pentru teoretizare
- ignorarea consecițelor negative ale politicii economice

Principalii Reprezentanți
Francezi
Jean-Baptiste Colbert, Antoine de Montchrestien
Englezi
Oliver Cromwell, John Law, Thomas Mun, Josiah Child, Sir Thomas Gresham, Willianm
Pety, Richard Cantillon, William Stafford.
Italieni
Antonio Serra, Gaspar Scaruffi, Davanzatti
Germani
Joseph von Sonnenfels, Kaspar Klock, Johann Heinrich Gottlobs von Justi,