Constantin Coca

Specializarea IMAPA
Referat la Economie Generala si doctrine economice
Fr. Quesnay - Tabloul economic
  
Rezultatele aplicării timp de două-trei secole a ideilor de tip mercantilist şi a politicilor
economice de această factură, au determinat în timp un declin accentuat al sectorului
agricol, sacrificat în favoarea dezvoltării industriale, asistând la un adevărat exod al
populaţiei rurale spre oraşe, concomitent cu creşterea suprafeţelor agricole necultivate.

Constatând că economia devenea tot mai săracă deşi, prin export erau acumulate
cantităţi tot mai mari de numerar, economiştii şi-au dat seama de greşeala făcută, şi
anume, identificarea banilor cu avuţia.

Pe fundalul acestor stări negative, ia naştere gândirea economică fiziocrată, ca o reacţie

critică la aceste realităţi.

Fiziocraţii au fost un grup destul de numeros de economişti liberali francezi de la

mijlocul sec. XVIII care au format o adevărată "şcoală" de gândire economică în frunte
cu Fr. Quesnay. Au mai făcut parte din această şcoală gânditori ca: Mirabeau, abatele
Baudeau, Dupont de Nemours, A.R.J. Turgot.

Numărul mare de adepţi francezi ai acestui curent de gândire economică poate fi pus în
legătură cu condiţiile şi tradiţiile Franţei în domeniul agriculturii, dar şi cu interesul
burgheziei agrare din această ţară de a-şi mări mai rapid profiturile într-o ramură care,
virtual, nu cere investiţii prea mari în comparaţie cu industria.

Denumirea fiziocraţilor derivă din cuvintele "physis" (natură) şi "krator" (putere) şi redă
pe scurt esenţa liberală a concepţiei lor despre societate şi libertatea de mişcare a
individului, respectiv atotputernicia legilor "naturale" după care se mişcă societatea,
dezaprobând voluntarismul şi intervenţionismul mercantiliştilor şi opunându-i concepţia
lor despre ordinea naturală sau firească din societate.

Cele mai importante trăsături ale şcolii fiziocrate pot fi sintetizate astfel:

- susţinerea politicii economice a liberului schimb, respingând protecţionismul promovat

de mercantilişti cât şi orice intervenţie a statului în economie. Această concepţie a
fiziocraţilor a fost sintetizată sub forma unei maxime: "laisser faire, laisser passer, le
monde va de lui meme" ("lăsaţi lucrurile să-şi urmeze cursul lor firesc");

 considerau că bogăţia este reprezentată de bunuri utile satisfacerii trebuinţelor şi

nu de bani sau metale preţioase, aşa cum susţineau mercantiliştii;
 izvorul bogăţiei se găseşte în producţie, îndeosebi în agricultură. Chiar dacă
admiteau că în comerţ se obţine profit, fiziocraţii considerau că singurul domeniu
în care era creat "produsul net" sau plusul de valoare peste cheltuielile de
producţie era agricultura. Industria era considerată ramură sterilă, incapabilă să
Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Referat la Economie Generala si doctrine economice
producă produs net, deoarece ea se limita doar la prelucrarea materiilor prime
oferite de agricultură;
 au transferat obiectul de studiu al Economiei politice din sfera circulaţiei în sfera
producţiei, studiind mai intens producţia agricolă, şi mai apoi producţia
neagricolă (în special industrială);
 a fost prima care a studiat structura de clasă a societăţii prin prisma activităţii
economice. Cele trei clase „producătorii", „proprietarii" şi „sterilii" aveau roluri
economice bine definite.

Cea mai remarcabilă realizare ştiinţifică a gândirii economice fiziocrate o reprezintă

"Tabloul economic" elaborat de Fr. Quesnay şi pe care acesta îl prezintă în două lucrări
"Tabloul economic" (1758) şi "Analiza tabloului economic" (1766).

În aceste lucrări el punea în circulaţie teza fiziocrată a îmbogăţirii naţiunii prin

agricultură. "Guvernul şi naţiunea - spunea Fr. Quesnay - să nu piardă niciodată din
vedere că pământul este unicul izvor al bogăţiilor şi că ceea ce le înmulţeşte este
agricultura".

„Tabloul economic" a lui Quesnay este primul model macroeconomic din istoria
economiei politice care redă sub forma unor combinaţii sinoptice (linii punctate în zig -
zag) modul de repartiţie al avuţiei naţionale între clasele sociale existente în Franţa la
mijlocul sec. XVIII. În concepţia lui Quesnay existau 3 clase sociale:

-      clasa fermierilor (considerată singura clasă productivă sau creatoare de "produs

net");

 clasa proprietarilor funciari (inclusiv cei care lucrau în instituţii publice) care
beneficia de întregul "produs net" fără a desfăşura activităţi economice "utile";
 clasa sterilă (cuprindea populaţia ocupată în industrie şi în celelalte ramuri
economice în afara agriculturii) care contribuia la producerea de bunuri utile, dar
nu şi la crearea de "produs net".

Se presupune că clasa productivă dispune de un capital iniţial în valoare de 10 mld. livre

(din care 2 mld. avansuri anuale - reprezintă cheltuielile făcute de fermier pentru
seminţe, îngrăşăminte, lucrări agricole etc. Se recuperează integral din valoarea
producţiei anului respectiv şi pot fi asimilate capitalului circulant). Prin utilizarea
acestuia se obţine o producţie agricolă anuală de 5 mld. livre (obţinută în Franţa la
vremea respectivă). Din această producţie, 2 mld. reprezintă recuperarea capitalului
circulant, cele 3 mld. rămase intră în procesul de circulaţie (2 mld. sub formă de
alimente şi 1 mld. sub formă de materii prime). Se pot distinge 2 tipuri de circulaţie:

-      completă (între cele 3 clase) şi incompletă (numai între 2 clase).

Fluxul 1 - arendaşii plătesc proprietarilor funciari 2 mld. bani lichizi pe care îi deţin;
Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Referat la Economie Generala si doctrine economice
Fluxul 2 - 1 mld. din cele două se întoarce la clasa productivă pentru cumpărare de
alimente,necesare,proprietarilor(circulaţieincompletă)
Fluxul 3 - cu al 2-lea mld., proprietarii cumpără produse manufacturate de la clasa sterilă
(care avea la început produse manufacturate de 2 mld.);
Fluxul 4 - cu 1 mld. primit de la proprietari, clasa sterilă cumpără alimente de la
producători, realizând deci un circuit complet; Fluxurile 5 şi 6   - clasa productivă vinde
materii prime către clasa sterilă şi cumpără de la aceasta produse manufacturate în
valoare de 1 mld., refăcându-şi stocul.

Observaţie - Din vânzarea celor 2 mld. producţie sub formă de alimente, clasa productivă
îşi reconstituie lichiditatea de 2 mld. necesară pentru plata rentei de la anul.

Concluzie - La un capital total investit de 10 mld. se obţine un excedent de 3 mld. din

care 2 mld. a reprezentat renta datorată proprietarilor funciari, iar 1 mld. reprezintă
dobânda la capital investit (deci 10%) aflată în mâna producătorilor.

Pe baza acestui „Tablou" au fost trase două importante concluzii:

1. ca urmare a circulaţiei şi repartiţiei produsului social anual se restabilesc

condiţiile existente la începutul activităţii şi care permit reluarea ei la aceeaşi
scară (reproducţia simplă a capitalului);
2. din moment ce întregul "produs net" realizat de fermieri ajunge în mâinile
proprietarilor funciari este logic ca aceştia să fie singurii care plătesc impozit
(impozit funciar unic).

Principalele merite ale "Tabloului economic" constau în:

 a examinat producţia în sensul repetării ei, deci ca proces de reproducţie la scara

unei întregi ţări;
 a reprezentat prima schemă a reproducţiei simple a capitalului social din
literatura economică mondială;
 a analizat producţia, inclusiv circulaţia economică în dublă ipostază (materială şi
bănească);
 a evidenţiat că mobilul reproducţiei îl reprezintă produsul net şi că acesta poate fi
obţinut numai în producţie;
 a prezentat circulaţia mărfurilor şi banilor ca o latură a procesului complex al
reproducţiei capitalului social;

-   a atras atenţia asupra respectării anumitor proporţii în derularea fluxurilor economice
pentru ca procesul să continue fără întreruperi.

Tabloul economic al lui Fr. Quesnay

Constantin Coca
Specializarea IMAPA
Referat la Economie Generala si doctrine economice
CLASA PROPRIETARILOR

 +2 mld. rentă încasată de la clasa productivă

 -1 mld. alimente cumpărate de la clasa productivă

 CLASA PRODUCTIVĂ

 -1 mld. produse manufacturate cumpărate de la clasa sterilă

 -3 mld. sold existent la începutul perioadei

 -2 mld. rentă plătită proprietarilor funciari

 
   
-1 mld. produse manufacturate cumpărate de la clasa sterilă

+1mld. încasări pentru alimente vândute proprietarilor

+1mld. încasări pentru alimente vândute clasei sterile

+1mld. încasări pentru materii prime vândute clasei sterile

3mld. sold existent la sfârşitul perioadei

CLASA STERILĂ

 +1 mld încasări produse manufacturate vândute clasei proprietarilor

+1 mld . produse manufacturate vândute clasei productive

 -1 mld. materii prime cumpărate de la clasa productivă

 -1mld. alimente cumpărate de la clasa productivă 

Pe baza doctrinei economice fiziocrate au fost luate numeroase măsuri practice de

liberalizare a economiei franceze, îndeosebi de A.R.J. Turgot care a publicat şi o
interesantă lucrare în acest sens: "Reflecţii asupra formării şi repartiţiei bogăţiilor".