CALEA CRUCII
aipresusde umture

„Dac& voie^te cineva s2 vinl dup2 Mine,

se lepede de sine, sl-§i ia crucea tn fiecare zi,
§i sa ma urmeze
Luca 9:23

„Celuice va birui, !i voi da sS manance din mana

ascunsi, §i-i voi da 0 piatrS alba; §i pe piatra aceasta
este sens un nume nou, pe care nu-1 ^tie nimeni
decat aceia care-i prime$te.”

 Apocalipsa 2:17 

 J. GREGORY MANTLE

 

CALEA CRUCII
(Mai presus de umilire)

O contributie adusa doctrinei 

sfinteniei cre§tine

de

J. GREGORY MANTLE

p-H-y 

Editura Perla Suferintei 

Suceava, 2010
 

CUPRINS

1. Dumnezeul tuturormetodelor ........................................................9

2. O viata amestecata .......................................................................17
3. Examineaza-ma, Doamne! ...........................................................25
4. Lumina crucii ....................................................................................29
5. Idolul „eu” .........................................................................................35
6. Sinele pacatul ................................................................................43
7. Crucea din interior .......................................................................49
8. Victimele crucii .................................................................................57
9. Lumea §i crucea ...............................................................................63
10. Poarta crucii.......................................................................................73
11. Rodul crucii........................................................................................ 79
12. Ca§tigurile crucii................................................................................87
13. Frumusete in loc decenu^a............................................................95
14. Viata pe moarte..............................................................................101
15. Calea respingerii..............................................................................107
16. Viata de inviere...............................................................................115
17. Casatoria cu altul......................................... ..................................127
18. „Nu eu, ci Hristos” .......................................................................137
19. Sala^luirea lui Hristos inauntru..................................................143
20. Socodrea de la cruce.....................................................................155
21. §coala ascultarii...............................................................................163
22. Testele ascultarii.............................................................................169
23. Umplut cu D uhul...........................................................................177
24. Pas cu pas.........................................................................................185
25. Crucea zi de z i..................................................................................191
 

Capitolul 1

Dumnezeul tuturor metodelor 

Nu pretind originalitatea pentru titlul acesta. Cei care au citit

 Isaia ( Isaiah) de Sir George Adam Smith i$i vor aminti ca, in primul
 volum din comentariul sau, el atrage atentia de cateva ori asupra
cuvantului  Judecattf’  tradus ambigua  §1  ne aminte^te ca acest
cuvant inseamna metoda, ordine, sistem, lege;  astfel ca, atunci cand
citim in capitolul 30:18 ca „Domnul este un Dumnezeu al
 judecatii*,” Isaia vrea sa spuna ca Dumnezeu are propriul mod  §1  

timp de a face lucrurile §i  ca „instituindu-§i principiile conform

neprihanirii §i  consolidandu-§i legile pe intelepciune, El ramane
consecvent in legaturile Sale cu omul”.
„Este un mare adevar faptul ca Cel Atotputernic §i Cel plin de
mdurare este, de asemenea, [Dumnezeul] tuturor metodelor; §i nici
o religie nu este intreaga in crezul ei, ori sanatoasa in influenta sa,
daca nu insista in mod egal asupra tuturor acestora”, spune el.
O recunoa^tere totala a oranduielii lui Dumnezeu in lucrarile
Sale ne va pazi de o mare parte din dezamagirea pe care o
experimentam acum, ji va spori mult sanatatea ^i puterea
constanta a adevaratei religii.
Haideti sa petrecem cateva momente asupra acestui segment
sugestiv de istorie. Fiind alarmati de profetiile lui Isaia cu privire la
asediul Ierusalimului, politidenii evrei se simteau nevoiti sa
actioneze. In loc sa se intoarca plini de pocain^a la Dumnezeu §i sa
se increada in El in acele vremuri de necaz iminent, ei cautau sa
realizeze o alianta costisitoare neavantajoasa cu Egiptul. Cat de
mult dispretuie^te Isaia aceasta uneltire suicidala!

*In traducereaDumitru Cornilescu: „un Dumnezeu drept”

 

10 Caleacrucii
 Apoi, el ilustreaza caravana pe care Iuda a trimis-o in Egipt cu
tribut. Prin cateva instantanee grafice, ne arata magari §i camile
purtandu-le bogatiile prin tara necazului §i a suferin£ei, printre lei §i 
 vipere §i §erpi zburatori invapaiati, spre un popor care doar ii va
m^ela §i ii va dezamagi, pentru ca „ajutorul Egiptului nu este decat
de^ertaciune §i nimic; de aceea, eu numesc lucrul acesta: «zarva
faranici o isprava»” (Isaia 30:7).
Ei nu aveau nevoie de alianta, dupa cum spune dr. Smith, ci de
incredere\  pentru ca „a§a vorbe^te Domnul Dumnezeu, Sfantul lui
Israel: «In lini§te $i odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate §i 
incredere va fi taria voastra,» dar n-ap voit... Totu^i Domnul
a^teapta sa Se milostiveasca de voi, §1   Se va scula sa va dea
indurare, caci Domnul este un Dumnezeu al metodei*: ferice de
toti cei ce nadajduiesc in El.”
Uneori, noi ne felicitam pentru istepmea §1   ingeniozitatea
planurilor noastre, a§a cum au facut impara^ii lui Iuda in acest caz,
dar Isaia le aminte^te ca Dumnezeu „este §1   El in£elept [iste|] §i
aduce nenorocirea, §i nu I$i ia vorbele inapoi” (Isaia 31:2). Pentru
ca este binevoitor, El va a^tepta pana cand noi vom inva^a ca nici
o persoana, biserica sau natiune nu poate sa fl in§ele pe
Dumnezeu, pentru ca El are propriul mod §i  timp in care
actioneaza. El va a§tepta pentru a arata indurare; binecuvanta^i sunt
cei care se intorc din Egiptul carelor al calare^ilor, §i  care ll 
ajteapta.
Marele pacat al omului s-a indreptat intotdeauna in aceasta
directie — voin^a noastra are prioritate in fata vointei lui
Dumnezeu; o preferinta pentru inclinatiile proprii in detrimentul
indatoririlor fata de Dumnezeu. Este pacatul bisericii de astazi, §i 
explicatia pozi^iei sale demne de mila, slabite in fata lumii. Cand
credem ca am descoperit o cale scurta $i u^oara spre succes §i
respingem Izvorul apei vii, ca sa ne faurim noi propriile
rezervoare, ne vom da seamaintotdeauna ca lucrareanoastra afost
muncain van, ca rezervoarele noastre sunt sparte §i ca nu vor tine
apa.

* In traducerea Dumitru Cornilescu: „un Dumnezeu drept”

 

 Dumnezeul tuturormetodelor   11
Crede Biserica lui Isus Hristos ca poate indeplini lucrarea lui
IKimnezeuin lume fara o experienta clara a purificarii inimii §i fara
botczul Rusaliilor? Este recunoscut faptul ca, numai in acest fel
Inainta^ii no§tri din primul secol au fost de folos pentru Stapanul;
dar in strainatate exista impresia ca aceasta calificare pentru o
slujire de succes poate fi dispensabila in aceste zile. Rezultatul este
c$ec, descurajare, dezamagire, pentru ca Domnul este un
I)umnezeu al metodei. Duhul Sfant a^teapta sa le arate barbatilor
ijii femeilor modul in care crucea lui Hristos este calea spre o
eliberare completa de puterea §1 vina pacatului; §i El va sta departe
de oamenii Sai atata timp cat ei pretuiesc acele „vederi joase” cu
care, dupa cum spune Faber, este la fel de u§or pentru diavol sa se
lupte lmpotriva lui Dumnezeu, a$a cum lupta cu pacatele care due
la moarte.
 Aceste „vederi joase7’ cu privire la pacat §i la privilegiu explica
mandria, patima, egoismul, invidia, gelozia, resentimentul,
sterpiciunea, asemanarea cu lumea, placerea ascunsa pentru pacat
pentru care mii de oameni cu adevarat nascuti din nou jelesc §i
despre care cred, cateodata, ca nu exista eliberare. §i Dumnezeu
ridica de pe tot pamantul martori ai puterii Sale pentru a infaptui o
„vindecare dubla”, nu numai de a salva de manie §i de a ierta
pacatele concrete, dar de a trata depravarea morala care se afla
adanc in natura noastra care este izvorul principal al caracterului
ac^iunilor noastre.
Ce porunca poate fi mai imperadva mai explicita decat cea
pe care Hristosul cel inviat le-a dat-o ucenicilor Sai: „ramaneti in
cetate pana cand veti fi imbracati cu putere se sus”? Ei nu au
indraznit sa faca urmatorul pas in lucrarea lor fara aceasta putere.
Daca ii faceau ar fi msemnat sa e^ueze $i sa ajunga ridicoli. Atunci
cand se echipau astfel, ei atingeau maximul udlitatii, barbati
femei erau mantui^i cu miile, iar Impara^ia lui Dumnezeu avansa
rapid. Apoi Biserica a format o alianta cu lumea; ea $i-a plecat
capul in poala Dalilei $i, fiind „tunsa” de puterea ei, a inceput sa
depuna eforturi disperate pentru a-^i face lucrarea fara calificarea
esentiala. Acea calificare inseamna a avea autoritate peste toata
puterea vrajma§ului; zadarnic ne imaginam ca lucrarea care
 

12 Caleacrucii
dainuie§te, facuta de la amvoanele noastre, la §coala duminicala, la
intalniri pe tema misiunii etc., poate fi indeplinita prin activitate
minus puterea Duhului Sfant. Mai devreme sau mai tarziu ne vom
da seama ca Domnul este un Dumnezeu al metodei, §i ca toti aceia
care II a^teapta sunt binecuvanta^i.
In concluzie, haideti sa meditam la cele patru cuvinte pe care
profetul le folose^te aici pentru a indica directia in care se
indreapta mantuirea lor, §1  in ce termeni pot fi siguri de mijlocirea
divina §i protectia continua.
Primul cuvant este „intoarcere\   „Intorcandu-va §i  odihnindu-
 va ve$i fi mantuiti”* (Isaia 30:15). in loc sa mearga in Egipt dupa
ajutor §i sa se lmpovareze cu o alianta interzisa, fara sens,
neprofitabila, ei trebuie sa fie asigurati de iertarea §1  bunavoin^a lui
Dumnezeu, intorcandu-se la El cu duhul zdrobit. Avem noi vreun
motiv sa a^teptam vreo revarsare mareata a Duhului Sfant pana
cand nu ne intoarcem cu pocainta adevarata §1   adanca la
Dumnezeu?  Locul unde marturisepi este fi locul unde efti iertat. 
Dumnezeu a fagaduit sa se intalneasca lmpreuna cu noi aici §i 
nimic nu este mai frapant in istoria acestui popor rebel §i
incapatanat ca disponibilitatea lui Dumnezeu de a-i ierta §1   a-i
restaura prin bunavoin^a Sa la primul semn al unei pocain^e
adevarate. „Adu-p aminte de unde ai cazut; pocaie§te-te §1 
lntoarce-te la faptele tale dintai. Altfel [...]” (Apocalipsa 2:5).
Neschimbatoare este fagaduin^a: „Intoarceti-va la Mine Eu ma
 voi intoarce la voi”. Dumnezeul metodei este Dumnezeul milei. El
a^teapta ca safieindurator.
 Al doilea cuvant este „odibntf\   In^elesul este, binein^eles, o
odihna in Dumnezeu care sademonstreze autenticitatea intoarcerii
lor la El. Sprijinirea lor pe multimea carelor §i puternica armata de
calare^i spre care i§i indreptau degetul ca spre un bonus valoros al
puterii de lupta a lui Iuda era in van; pentru ca, aja cum ne
aminte§te Isaia, „Egipteanul este om, nu Dumnezeu, §i caii lui sunt
carne, nu duh” (31:3). Totu^i, perversitatea lor a fost atat de mare

In traducerea Dumitru Cornilescu „In lini^te §i odihna va fi mantuirea 

 voastra”
 

 
 Dumnezeultuturormetodelor  13
Incat ei au preferat caii Egiptului in locul armasarilor lui
I)umnezeu.
Odihna! Mii de inimi tanjesc dupa ea! §i ea nu poate fi gasita,
<,i un vis zadarnic, zburand pe aripile unui porumbel pentru a
cvada din mediul in care traie^ti. Odihna vine printr-o marturisire
mlcvarata, o renuntare hotarata la pacat §1  printr-o curatire a naturii
noastre de murdaria ei, pentru ca pacatul sub orice forma e boala,
opusul odihnei. Lucrurile materiale sunt lntr-o stare de odihna
ii!unci cand indeplinesc legile §i scopurile pentru care exista. Cea
mai mica deviatie de potrivire va genera nelini§te in loc de odihna.
 Astfel, aceasta din urma vine la om printr-o acordare a voin^ei sale
cu voin|a lui Dumnezeu. „Lua$i jugul Meu (adica, voia Mea)
asupra voastra... §i  ve$i gasi odihna pentru sufletele voastre”.
Romanii i-au fortat pe du^manii lor sa i§i puna capul sub un jug ca
semn al infrangerii lor. De aici provine cuvantul „a subjuga” - sub,
sub; jugum, jug. Odihna vine in urma subjugarii intregii noastre
fiin^e lui Isus. Emblema perfecta a odihnii este Dumnezeu §i, in
masura in care omul i§i  are centrul in Dumnezeu, el devine un
parta§ la odihna Sa (Evrei 4:3).
 Al treilea cuvant este „lini§te”. „In lini^te §i incredere va fi taria
 voastra”. Cum mustra cuvantul in sine graba, entuziasmul ji
freamatul cu care se pregateau pentru asedierea orajului lor! „Cel ce
crede nu se va grabi sa fugc?\   Vietile agitate, chinuite, febrile,
zbuciumate pe care atat de mul^i le traiesc, denota cu atata
certitudine slabiciunea cu care percepem adevarurile eterne! Cand
toate ocaziile care genereaza razboiul au fost inlaturate §i  bem
adanc din via^a cereasca, atunci vom cunoa^te ceea ce numim
„presiunea cea mare a Duhului Sfant” care nu este contrara
duhului lini^tit, tihnit care II caracterizeaza pe Domnul Isus
Hristos §i pe care vrea sa il avem §i noi.
 Al patrulea cuvant este „mcredere”. Cuvantul se refera la
asigurarea §i  curajul care rezulta din sprijinirea sufletului pe Cel
care este cunoscut a fi credincios §i vrednic de incredere. „Cei ce
cunosc Numele Tau se incred in Tine” (Psalmul 9:10). A-L
cunoa§te pe Dumnezeu inseamna a te increde in El; a-L cunoa^te

* In limba engleza, dis-ease=\ipsa linijtii, (n. trad.)

 

14 Calea crucii
perfect inseamna a te increde total in El, Singurul care inspira curaj
§i care este secretul intregii puteri spirituale. „In [...] increderevafi  
taria voastra,I n ^coala harului exista doua departamente in care se
dobande^te increderea, in ambele elevii trebuie instruiti —unul
este Cuvantul lui Dumnezeu, iar celalalt umblarea cu Dumnezeu.
Ce poate explica increderea lui Judson, §1  a multor altor misionari
nobili care au lucrat cu sarguinta ani intregi fara vreun semn vizibil
de succes, dar avand aceasta lini^te a duhului in Dumnezeu —o
atitudine care a devenit pentru ei un obicei de viata?
Pe masura ce invatam sa calcam pe calea crucii, vom patrunde
mai adanc ca niciodata in intelesul cuvintelor lui Pavel: „Caci cei
taiati Imprejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin Duhul
lui Dumnezeu, care ne laudam in Hristos Isus, §1  care nu ne
punem increderea in lucrurile pamante§ti” (Filipeni 3:3). §i lipsa de
incredere in noi inline va fi umpluta de o glorificare constanta in
Isus ca sursa a intregii noastre vieti, secretul intregii noastre puteri.
Multi trebuie sa lnvete insa ca Dumnezeul tuturor metodelor
este, pentru cei care II recunosc ca atare in mod practic,
Dumnezeul Atotputernic, §i  a te baza in mod continuu pe El
inseamna odihna, lini^te, incredere §i tarie.

Cerceteaza-ma, Dumnezeule! Testeaza-mi ac^iunile,

§i fa cavia^ameasa arate
 A^acum estevazutade ochiul cercetator —
Fa-ma savad clar caile mele.

Cerceteaza-mi toate simparile, cunoa^te-mi inima

Tu, singurul care po^i face cunoscut
§i faca adancul, ceea ce este ascuns
Sa-mi fie aratat in intregime.

 Aruncaluminain incaperile intunecoase,

Unde domnejte patima,
Misca-mi inima pana cand simte
Caracterul dezgustator al pacatului.
 

 Dumnezeul tuturormetodelor  15
Cerceteaza-mi toate gandurile, izvoarele secrete,
Motivele care macontroleaza;
Odaile unde lucrurile poluate
Stapanesc peste suflet.

Cerceteaza pana cand privireaTa arzatoare arunca

Lumina ei sfanta prin toate,
§i eu, prin har, ajungin sfar^it
Sacad inaintea Fe$ei Tale.

 Astfel, prosternat, voi inva$adespre Tine,

Ceeace acum slab dovedesc,
Cadoar Dumnezeu in Hristos poate fi
Dragoste negraita!

 F. Bottome
 

 Adesea mi-am dorit sa flu un calator:

Ochii mei doreau savadapriveli^ti de care auzisem
§i despre carecitisem.
Intr-un final amzis: „Du-te mai intai tu sa calatore§ti.
Lumea ta micaip poate arata mari minuni
§i poate ca are minuni chiar mai mari, dar nu are taramuri
Mai frumoase §i mai intrigante. Cerceteaza $i vei gasi
Suficiente lucruri despre care savorbe^ti. Sa nu pretinzi
Ca ai facut noi descoperiri cand propria talume mica,
Dinauntrul tau, este inca necunoscuta.
 Afara, deci, cu orice cadran, busola
Glob pamantesc, masa, harta sau clepsidra!
Pune-p deoparte jurnalele
Inchide-^ianalele §i cronicile!
Studiaza-te pe tinemsup §1  cite§te ceea ce ai scris
In propria-p carte- con§tiin$ata!”
Este potrivit satrude§ti atat de mult pentru o alta cunoa^tere
Cand propriul sine, care\ i-ecel mai drag§i mai aproape, nu-1cuno§ti?
Calatoriilein strainatate sunt §i scumpe §i periculoase
Iar sufletul adeseaplatejte pentru biletul trupului tau.
Calatoriile acasa sunt ieftine §i sigure. Mantuirea 
Vinepearipilemeditatiei.
 Acela caretraiefteacasafi invatasa-L, cunoasca
 PeDumnezeu§ipesinenuarenevoiesa calatoreascamai departe.

ChristopherHarv
 

Capitolul 2

 j amestecata 
O viata

La inceput s-a facut o tripla separare inainte de a fi data

porunca: „Cre$teti $i inmultip-va”. Dumnezeu a despartit lumina
ilc intuneric, apele de jos de cele de sus din cer, marea de pamantul
uscat.
Pentru a-§i arata mai mult pasiunea pentru ordinea fizica, El
i-a interzis israelitului sa are cu un bou $i cu un magar injugati
iinpreuna (Deuteronom 22:10). De asemenea, hainele de | esatura
mixta erau strict interzise: „Sa nu porti o haina tesuta din doua
feluri de fire” (Levitic 19:19). Chiar in zilele noastre un evreu
ortodox nu amesteca o haina de lana cu o tesatura de in. Una
dintre pregatirile evreilor pentru Pa§te era sa mearga pe camp §i sa
smulga din radacina plantele care cre^teau din seminte diferite.
 Aceste interziceri aveau menirea sa cultive in mintea poporului
sentimentul de reverenta fata de ordinea stabilita in natura de
Dumnezeu. Lana §i panza vin din doua regnuri diferite —una din
cel animal; cealalta din cel vegetal. In felul acesta, lipsa amestecului
in caracterul moral este in mod clar, prevestita. A purta in aceea^i
haina lana egoismului §i  panza spiritualitatii este contrar ordinii
universale care domne§te atat in domeniul harului, cat ^i in cel al
naturii. Dumnezeu este la fel de gelos —ba mai gelos, chiar —pe
ordinea morala ca §i pe cea fizica; ?i, dupa cum spune dr. Denney:
„Nu este un lucru maret, un lucru cu care sa ne laudam faptul ca
suntem hotarati sa indepartam din intreaga noastra fiinta,
exterioara §i  interioara, orice lucru pe care ochiul sfant al lui
Dumnezeu nu-1 poate tolera; $i ca privim sfintenia crejtina nu ca
pe un subiect al gandurilor ocazionale o data pe saptamana, ci ca
pe o sarcina pe care sa o reinnoim, cu sarguinta neobosita,
«ducandu-ne sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu!»” Cei
 

18 Calea crucii
mai mul^i cre§tini, dupa cum spune el, au un inceput, ?i se curatesc
de murdariile evidente $i superficiale ale firii pamante^ti; dar cat de
putini i$i continua lucrarea mai departeprin Dubul!
 Aceasta lipsa a amestecului este ilustrata $i mai mult in cazul
lmbracamintei preotilor. Cand preotii slujesc „in curtea dinauntru,
se vor lmbraca in haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lana cand
 vor face slujba in portile curtii dinlauntru §i  in casa” (Ezechiel
14:17). Hainele de lana provoaca transpiratie, iar aceasta este un
semn al caderii, al pacatului. Este parte a blestemului a pedepsei
pentru neascultare. Inul nu genereaza deloc unsoare §i este folosit
intotdeauna ca un simbol al harului, total separat de pacat. Pentru
a intra „dincolo de perdea” §1   a ramane acolo in prezen| a lui
Dumnezeu trebuie sa existe o renuntare la tot ceea ce aparpne
lumii intunecate —lumea sinelui nostru —§1  natura noastra trebuie
sa fie lmbracata cu „in subtire, stralucitor $i curat —inul subpre
reprezinta faptele neprihanite ale sfinplor” - $i cu haina Miresei lui
Hristos (Apocalipsa 19:8).
Putini sunt aceia care neaga faptul ca acest amestec in via^a $> i
lucrarea cre^tina este un mare blestem §i ca afecteaza grav eficienta
amandurora. Trebuie sa fie astfel deoarece este o distrugere a
ordinii stabilite de Dumnezeu §i, dupa cum am sugerat mai
devreme, creaturii nu-i va fi permis sa interfereze fara urmari cu
legile stabilite de Creator. Aceasta a fost problema lui Pavel in
biserica din Corint. Cre^tinii aveau o via£a regenerate, de pruncie
pe care Pavel o numea „carnalitate”. Ei traiau un fel de viata
nehotarat —acum dominata de firea pamanteasca, acum dominata
de Duh - iar rezultatul era o experienta elementara, invidie,
rivalitate §i despartire (1 Corinteni 3). Cei care traiesc aceasta viata
de amestec sunt considerati ca avand doua minti (mai exact doua
suflete) (Iacov 1:8; 3:8). Exista doar un remediu pentru o
asemenea stare. Este unirea tuturor dorin^elor §i a sentimentelor in
acela^i centru, ^i anume, dragostea pentru voia gloria lui
Dumnezeu. Cand avem de-a face cu acest caz, este experimentata
adevarata sanatate a inimii. „Daca ochiul tau este sanatos, tot
trupul tau va fi plin de lumina.”
 

 fa amestecata 
O via 19
Inainte de a putea trai o via£a lipsita de amestec §i sa inainte
tic uclcveni cre^tini spirituali, trebuie savrem sa cunoa^tem gradul
•Ii' rxtindere al amestecului in propriul caracter, pentru ca inima nu
<Mir indurerata de lucrul pe care nu ll vede. Inainte sa-L invitam pe
I Mimnezeu sa ne cerceteze, haideti sa ne oprim sa ne intrebam
illicit vrem ca El sa faca o lucrare profunda in vederea descoperirii
Miirlui, indiferent cat de dureroasa §1  umilitoare ar putea fi. Daca
im, ar fi mai bine sa nu incepem; pentru ca e mai bine sa fii fara
Inmina decat sao ai §i sa fii neascultator.
Din motive evidente, nici o ramura a cunoa^terii nu este atat
ilc ncglijata ca aceea a cunoa^terii sinelui. In alte §tiin£ecunoa^terea
lliitcaza vanitatea inimii nesfinp.te; ii inalta pe oameni in ochii
rclorlalti, le mare^te influenta in lume. Dar adevarata descoperire a
ninclui rane^te mandria noastra §1   distruge opinia buna pe care
nc-am format-o despre noi ?i pe care o pretuim. Putem fi priceputi
in orice alta ^tiinta §1  ignoranti in aceasta. Putem fi priceputi in a
mlcula mi§carile corpurilor cere^ti §i sa nu §tim nimic despre
mi^carile propriei noastre naturi pacatoase. Putem fi in stare sa ne
ajiczampiciorul pe un pise montan unde nici un alt picior uman nu
a calcat §i sa fim, totu§i, ignoranti cu privire la dimensiunile
muntelui negru al eului din inima noastra. Putem fi in stare, prin
analiza chimica, sadetectam §i sa descompunem substanta materiei
din jurul nostru $i, totu§i, sa nu analizam niciodata motivele prin
care suntem influen^ati, §i care coloreaza §i murdaresc intregul
nostru comportament.
„Dragostea de sine conspira cu increderea in propriile inimi
pentru a face din noi ni^te pro^ti in ceea ce prive§te evaluarea
noastra spirituals. Proverbial §i  conform verdictului tuturor
experien^elor, dragostea este oarba; ^i daca dragostea este oarba,
dragostea de sine fiind cea mai puternica, cea mai subtila, cea mai
pupn schimbatoare, cel mai dificil de eradicat, este §i mai oarba.
Dragostea de sine nu va vedea, a§a cum increderea in sine nu
poate vedea, nimic lmpotriva noastra.” lata ignoranta care duce la
inactivitate. Inamicul plin de ura se deghizeaza astfel $i arata exact
opusul a ceeace este in realitate, meat pierdem din vedere faptul ca
 

20 Calea crucii
este, totu^i, un du^man $i ca, a§a cum Luther obijnuia sa spuna,
diavolul alb este mai de temut decat cel negru.
Ceea ce este absolut necesar, este lumina cercetatoare a lui
Dumnezeu, de vreme ce dragostea de sine, daca ii urmam parerea
interesata, ne va face sa traim intr-un paradis al pro^tilor. Aceasta,
§i numai aceasta va deranja multumirea de sine §i amagirea de sine.
Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, $i nu due lipsa de
nimic, $i nu §tii ca e§ti ticalos, nenorocit, sarac, orb §1   gol: te
sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foe, ca sa te
imbogate^ti; $i haine albe ca sa te lmbraci cu ele, sa nu ti se vada
ru^inea goliciunii tale, doctorie pentru ochi, ca sa-ji ungi ochii §1 
sa vezi” (Apocalipsa 3:17, 18). „Inima este nespus de in^elatoare §i 
deznadajduit de rea; cine poate sa o cunoasca? Eu, Domnul,
cercetez inima, §i cerc rarunchii [partea ascunsa], ca sa rasplatesc
fiecaruia dupa puterea lui, dupa rodul faptelor lui” (Ieremia
17:9, 10).
Inima este foarte complicate incurcata; este atat de aproape
de ochiul care cauta sa o analizeze, incat impiedica cercetarea
noastra. Sunt cateva lucruri legate de inima care sunt clare §i
deschise, §i pe care le putem descoperi, in oarecare masura. Dar
exista camere, camere mdepartate, pe care nici o cercetare umana
nu le poate atinge. A explora aceste camere ascunse este doar
prerogativa lui Dumnezeu.
Traim intr-un secol al lipsei de profunzime, al superficiality^,
$i posedam o capacitate minunata de a ne autoin§ela. Du^manul
considera aceasta capacitate ca fiind una dintre cele mai eficiente
arme pentru distrugerea sufletelor oamenilor.
Dragostea noastra pentru tihna §i lipsa noastra de dorinta de a
fi deranjati ne fac sa evitam rugaciunea: „Cerceteaza-ma,
Dumnezeule, §i  cunoa?te-mi inima! Incearca-ma, §i cunoa§te-mi
gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, $i du-mape calea ve^niciei”
(Psalmul 139:23, 24). Oricat de dureroase umilitoare pot fi
cercetarea §i expunerea, insu§i inceputul unei vieti care este in
totalitate pentru Dumnezeu atarna de faptul de a fi absolut one§ti
cu El in ceea ce prive§te starea noastra spirituals actuala.
 

Oviataamestecata  21
(xi doi mari stalpi pe care se odihne^te adevarata cre§tinatate
'i| tintuala sunt grozavia caderii noastre §i  maretia rascumpararii
floustre. „Pana cand nu e^ti innoit in duh §1  in minte, virtutile tale
'Hml doarpractici invatate§i altoite pe o radacina corupta. Tot ce vei
lti«i’ va fi o mixtura de bun §i rau; smerenia ta te va ajuta sa te
IllAndrejti; darnicia pe care o manife^ti fa|a de ceilalti va hrani
«lia|»ostea pentru sine, §1   pe masura ce rugaciunile tale se
iiiieiisifica, la fel va fi §1  cu opinia ta despre propria sfintire. Pentru 
ij [ulna candinima nu estepurificata in intregime§i nu simte securea la
liklftcina raului sau (lucru ce nu poate fi facut de instruirea
cxtcrioara), tot ceea ce iese din ea ia parte la necuratia coruptia
ei”, spune William Law.
Nimic nu e mai u§or decat autoin^elarea; putine lucruri sunt la
I d tie dificile ca adevarata dezvaluire a sinelui. Putem pretinde sau
chiar profesa experien^a sfin^eniei §1   totu§i, sa nu §tim nimic
despre moartea totala a vietii fire^ti sau naturale. Imbracamintea §i
enmportarea locuitorilor din Canaan sunt imitabile. Dar adevarata
 via(fl divina este la fel de inimitabila precum este, intotdeauna,
 viafa insa§i. Haideti sa nu incurcam frazeologia cu experienta,
mutilarea vra?ma§ului cu moartea lui, falsa evlavie cu sfintirea,
onctuozitatea cu ungerea, sau cunoa^terea adevarului cu Duhul
udcvarului, pentru ca „atunci cand adevarurile sunt revelate in
iniregime ajung parte ale ortodoxiei, istoria lor nu implica
ncaparat o lucrare a Duhului lui Dumnezeu”.
Exista un gand izbitor in traducerea literala a versetului 13 din
I■ 'vrei capitolul 4: „Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul
este gol §i descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem a
lace”. Pasajul ar fi trebuit sa fie tradus ca: „toate lucrurile sunt
dezgolite §i naucite”, imaginea fund cea a unui atlet in Coloseum
c;ire a luptat cat a putut de bine in arena, gi care a cazut in cele din
urma la picioarele adversarului sau, fara arma neputincios. Sta
acolo, neputand sa loveasca sau sa-§i ridice mana. Este dezgolit §i
nSucit, fara arma §i neputincios, nu-i mai ramane nimic de facut
decat sa se lntinda la picioarele adversarului sau §i sa-§i ridice
mainile pentru a cere indurare. Aceasta inseamna, dupa cum ne
aminte^te Alford, nu numai dezbracarea de orice inveli§ §i masca,
 

22 Calea crucii
ci prosternarea la pamant, fiind expu§i inaintea ochiului lui
Dumnezeu, Dumnezeul „cu care avem de-a face”. Aceasta este
ceea ce Duhul Sfant §i Cuvantul cercetator ne vor face daca dorim
acest lucru; §i  pana nu ajungem sa vrem acest lucru, vom trai o
 viata amestecata, cu mai mult sau mai pupn „sine”, cu mai mult
sau mai putin Hristos.
Lipsa de recunoptinta de intelepciune de care dam dovada
cand Ii oferim lui Isus Hristos o via^a amestecata §i  o inima
impartita, a fost rareori mai bine exprimata ca in versurile
cercetatoare $1  pline de putere ale batranului de moda veche,
Francis Quarles:

Da-Mi inima ta, dar a^a cum p-am dat-o pe a Mea;

Sau da-mi-o cel pupn a^a cum
Mi-am dat-o Eu
Pentru a o cumpara pe a ta.
Nu am cru^at-o cand ammurit;
Ci m-am dat in mtregime pentru a te elibera.

Dar atata timp cat inima ta este impartita, ea este

Moarta pentru Mine, daca nu traie^te
Doar pentru Mine.
Este tot una
 A pastra totul sau a da o parte:
Caci ce valoreaza un trup fara cap?

Iar, ce este mai rau, e ca ceea ce-Mi ascunzi

 Acorzi vrajma^ilor Mei:
$i ace§tia nu sunt doar ai Mei
Ci §i ai tai; sunt
Insa§i cauza tuturor necazurilor tale,
Cel pentru care Mi-am dat via£aca sate eliberez.

Dacate-am logodit cu Mine,

 Vor tulbura oare diavolul §i lumea
Dreptul Meu
Chiar in fa^aMea?
Nu te gandi ca Ma amage^ti:
 Nu voi accepta nimicdaca nu-Mi dai totul.
 

O viata amestecata

Eu am facut totul, p-am dat totul.

 Am dat tot ce-am avut pentru aceasta:
Daca trebuie sa pierd
 Atunci a§ alege
Ori ca, in toate, sa abandonezi interesul Meu,
Ori sa-1pastrezi in intregime. Oh, da-mi-1in mtregime!
 

O, Doamne, cand m-ai chemat, ai §tiut

Cainima meaera foarte descurajata,
Tanjind incadupa Egiptul vizibil,
 Acolo unde cre§teau castravep §i pepeni?
—„Da, am $tiut.”

Dar, Doamne, atunci cand m-ai ales, ai §tiut Tu

Cat de stricat eram §i cat de vested,
Nu eranici trandafir pentru dulcea^a, nici regret pentru virtute,
Timid §i grabit, iute §i incet?
—„Da, am jtiut.”

Domnul meu, atunci cand m-ai iubit, ai §tiut

Cat de slabe erau eforturile mele, cat de purine,
Caldicel in dragoste ?i neputincios in a o manifesta,
Doritor sa secere, darlene§ sa semene?
—„Da, am $tiut.”

Doamne bun, care cuno§ti ceea ce nu pot eu sa§tiu,

§i nu pot sa cunosc falsul meu, realul meu,
Noul meu, vechiul meu; Doamne bun, scoala-Te §i lucreaza,
Dacaiubindu-ma, m-ai cunoscut astfel.
-„Da, am £tiut.”

ChristinaRossetti
 

Capitolul 3

Examineaza-ma, Doamne!

Puterea imparatiei pacatului consta in autoin§elare $i, dupa

cum am dat deja de inteles, sinele nu va spune pove^ti despre sine.
Prin urmare, mare parte din a^a-numita auto-examinare este nu
doar lipsita de orice avantaj pentru un cre§tin, ci este chiar o reala
piedica in calea progresului sau in via^a de sfintenie. Bushnell ne
spune despre un flacau pe care il cuno§tea care s-a angajat sa
cultive o parcela de pepeni. Se uita sa vada daca erau copti cu mult
dmp inainte ca ei sa fi crescut. Se ducea la ei in fiecare zi, ii
cxamina §i ii testa, presandu-§i cu putere degetul pe ei ca sa vada
daca se crapa coaja, fiindca acesta era semnul ca erau cop{:i. Dar
biepi pepeni, de la prea multe testari, putrezeau $i nu se mai
coceau deloc. Erau testati atat de mult incat piereau. Soarele §1  
 vantul, ploaia § 1   roua lui Dumnezeu i-ar fi testat mult mai bine.
 A§a este §1   in privinta acelui continent nedescoperit - natura
necuratita. Oricat de des ne angajam in exercitiul auto-examinarii,
 vom fi in^elati §i  descurajati, deoarece suntem total descalificati
pentru aceasta sarcina. Stralucirea soarelui lui Dumnezeu, vantul,
ploaia §i roua lui Dumnezeu vor infaptui aceasta lucrare in mod
eficient. Cu alte cuvinte, ceea ce lumina lui Dumnezeu descopera,
Duhul lui Dumnezeu va indeparta. „Domnul este lumina §i
mantuirea mea.” Nu lumina fara mantuire, fiindca aceasta m-ar
cople^i, §i nu mantuire fara lumina, fiindca aceasta m-ar face sa ma
umflu in pene.
Un bine-cunoscut invatator spiritual specifica ^apte varietati
de autoin^elare. Printre acestea, el mentioneaza auto-in^elarea
satisfacuta de sine —oamenii a caror infailibilitate este punctul fix
al busolei lor; oameni care gasesc un motiv exterior pentru orice
e§ec pe care nici o prevedere nu 1-ar fi putut lua in calcul §1  de care
 

26 Caleacrucii
nici o precautie nu i-ar fi putut pazi. Ei nu primesc doar inspira^ii
in fiecare moment, ci inspiratii ale crucii. Dar iau acest lucru cu
multa u§uratate, ca $i cum ar fi o trasatura a calauzirii divine. Ei
sunt schimbatori intr-un mod atat de invariabil incat le este destul
de u§or sa se creada consecvenfi, cand toti ceilalti cred ca nu sunt
demni de incredere nici in cea mai banala chestiune.
O alta forma a autoin^elarii este critica severa. Ei sunt oamenii
care intotdeauna sunt atat de siguri ca au dreptate meat se impun
pe ei in$i§i ca standardul dupa care ii judeca pe ceilalti. Sa se ab^ina
de la aceasta ar insemna, dupa parerea lor, o falsa smerenie. Astfel
de persoane se afla intotdeauna pe scaunul de judecata, de parca ar
fi venit in lume pentru unicul scop precis de a-i judeca pe ceilalti.
 Apoi este acea forma odioasa a autoin^elarii - falsa smerenie.
„Mandria care imita umilinta este pacatul preferat al diavolului.”
Cea mai sfanta virtute este astfel contrafacuta. Astfel de oameni
 vorbesc totdeauna rau de ei in§i§i, necrezand ceea ce spun nici in
cea mai mica parte, fiindca este posibil ca un om sa vorbeasca
despre el insu^i in termenii cei mai reprobatori, in spiritul
egoismului suprem. Acest fel de autoinjelare se umile^te pentru a
cuceri, §> i, chiar daca poarta haina celei mai mari autoinjosiri,
afi§eaza dezbracarea de sine doar pentru a ca^dga lauda oamenilor.
„Veniti $i vede^i smerenia mea” este limbajul unui astfel de om, §i
de^i se m^eala pe sine §1  pe altii prin haina lui, prima strafulgerare
de lumina divina il demasca lnfa^urat in mantaua furata a unui
inger de lumina, in timp ce, de fapt, este plin de lepra pacatului.
Profesorul Rendel Harris a atras atentia asupra faptului ca
aceasta predndere de a fi smerit este unui dintre modurile in care
sufletele sunt impiedicate in mod constant sa intre in
binecuvantare. „Atunci cand Domnul da un ospa^ §i I§i invita
musafirii, adevarata smerenie spune: «Ma voi duce §i voi lua locul
cel mai dejos», dar smerenia pretinsa spune: «0! E prea bun pentru
mine; eu voi sta jos, afara» §i, in felul acesta, se numara printre
aceia despre care se spune: «Nu vor gusta din cina Mea».”
 Acestea sunt doar cateva din nenumaratele varietap ale
autoin^elarii, putem dispera incercand sa o scoatem din
ascunzatorile ei §i sa o urmarim prin toate labirinturile ascunse din
 

 Exammea^a-ma, Doamne!  27

liin^a noastra, cu vreo abilitate sau putere proprie. Cel care tanje^te
si'll ne aiba in intregime pentru Sine §1  a carui gelozie pentru ai Lui
este de a^a natura ca nu va lasa in pace o inima impartita, Cel care
ne-a creat in a^a fel incat cea mai mica afecpune ce nu este
indreptata catre El complica vieple noastre §i ne face sa ne simtim
slingheriti, va lua asupra Lui aceasta lucrare pentru noi §i nu o va
face intr-un mod superficial sau imperfect, ci ne va incerca greu
pana cand toata zgura §i amestecul naturii noastre vor fi aduse la
lumina. El a^teapta canoi sapunem la incercare acest cuvant: „Imi
 voi intinde manaimpotriva ta, lti voi topi zgura..., toate particelele
de plumb le voi departa din tine” (Isaia 1:25).
 Aceasta dezvaluire trebuie facuta in aceea^i zi, fiindca viata
coruptibila a sinelui nu poate mo^teni integritatea §i, fata de
aceasta natura adamica veche, cu toate trasaturile ei respingatoare
$i aparent nevinovate, Dumnezeul nostru este un foe mistuitor.
Totu^i, lucrarea este de a§a natura incat, dupa cum am mai spus de
multe ori inainte, trebuie sa socotim cat ne costa inainte de a ne
ruga: „Doamne, arata-mi cine sunt”, caci „cine va putea sa sufere
insa ziua venirii Lui? Cine va ramanea in picioare cand se va arata
El? Caci El va fi ca focul topitorului §i ca le§ia inalbitorului. El va
$;edea, va topi §i va curata argintul; va curata pe fiii lui Levi, ii va
lamuri cum se lamure^te aurul §i argintul, §i vor aduce Domnului
daruri neprihanite.” Trebuie sa Ii dam timp sa lucreze, fiindca
pentru El nu este un lucru u§or sau trecator; El va §edea ca  un
topitor. Nu trebuie sa ne speriem de suferinta pe care o provoaca,
pentru ca aceasta inseamna sa fii lamurit ca aurul §1 argintul. Dupa
cum focul arde cenu^a §i o cerne de metalul pur, dupa cum soda
chimica (le^ia inalbitorului) mistuie impuritaple, tot a^a El va
strange adevarata viata cereasca §1  va arde pleava sinelui cu un foe
care nu se stinge.
 

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Se poate

Ca eu sapacatuiesc cu atata u§urin$aacum,
$i sa magandesc laganduri rele
Precumvantul fluturacrengile?

Pacatuiesc, §i cerul §i pamantul seinvart

De parcanici o fapta lngrozitoare nu afost facuta
De parca sangeleTau nu a curs niciodata
Spre a opri pacatul sau pentru a-1ispa^i.

O, Doamne, a$ava fi intotdeauna?

Nu vei lucrain aceasta ora in mine
Harul pe carepatimaTa 1-ameritat,
§i urapentru eu §i dragostea pentru Tine?

O, prin chinurile dragostei Tale pure

Ofera-mi darul temerii sfinte;
§i prin suferin^ele Tale ?i prin sudoareasangeranda,
O, cura£e$te-mi con^tiin^avinovata.

Chiar cand sunt ispitit fa-ma sa-L vad,

Sub umbramaslinilor patrun§i de razele lunii,
Pe Dumnezeul meu, singur, intins, plin de rani,
$i sangerand pe pamantul creat de El.

§i fa-ma sa simt capacatul meu a fost acela-

Ca §i cum alte pacate n-ar exista—
Care afost pentru Cel ce |inelumea
O povara ce abiaaputut-o duce.
 

Capitolul 4

Lumina crucii

„§COALA CRUCII este ^coala luminii”, spuneaJohn Bunyan

cand era pe moarte. Este oglinda in care se reflecta egoismul,
ura^enia §i vina pacatului uman. Nu exista nici o lumina
ccrcetatoare ca aceea care stralucepte de pe dealul Calvarului
pentru a ne descoperi ciuma propriilor noastre inimi.
Cuvintele lui Simeon care prevestesc necazurile ce urmau sa
strapunga inima Mariei, prezic gi descoperirea gandurilor ascunse
ale multor alte inimi (Luca 2:34, 35). Partea cea mai adanca a
sinelui nostru este descoperita prin atitudinea pe care o avem fata
de crucea lui Isus. Daca stam in lumina ei, o vom percepe ca pe o
piatra de incercare unde suntem testati §i dovediti pana in adancul
liintei noastre. Va fi „viu lucrator, mai taietor decat orice sabie
cu doua tai^uri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul duhul,
incheieturile §i maduva, judeca simtirile ?i gandurile inimii. Nici o
faptura nu este ascunsa de El” (Evrei 4:12, 13).
Crucea nu are doar puterea de a cuceri pacatul, ci §i  de a-1
dezvalui. inainte de a putea fi „mort fata de orice viciu”, trebuie sa
existe lumina pentru a descoperi caracterul sau dezgustator. Atunci
cand Marcus Antonius a vrut sa incite populatia Romei impotriva
asasinilor lui Iulius Cezar, a ridicat haina imparatului decedat $i a
spus:

„Cu topi cunoa^tep aceasta manta: imi amintesc

De prima data cand Cezar aimbracat-o;
Eramtr-o seara de vara, in cortul sau;
lata! In acest loc a intrat jungherul lui Cassius,
lata ce ruptura a facut Casca, invidiosul:
Prin aceasta a strapuns preaiubitul Brutus,
 

30 Calea crucii
§i, cand el $i-asmuls blestematul o£el inapoi,
Observa^icuma curs sangele Cezarului.”

Pentru a vedea cum arata in realitate pacatul tau, adu-1 in

lumina crucii § 1 ,  in timp ce prive§ti lung fata schimonosita,
picioarele §1  mainile strapunse, spune: „Mandria mea,  pofta mea,
necredinta mea, egoismul meu, au batut cuiele §i au lnfipt spinii”.
Exista acei oameni care pot marturisi ca observarea legaturii dintre
moartea lui Hristos §1  pacatul lor le-a descoperit imediat caracterul
adevarat al pacatului §1  i-a frant puterea intr-atat incat crucea s-a
dovedit a fi, intr-un mod complet neapteptat, calea lor spre
libertate. Uita-te la El, ca la adevaratul §arpe de arama, pana cand
febra otrava pacatului tauvor fi vindecate.
Un cre^tin din Bechuana a exclamat in entuziasmul credin^ei
sale proaspat gasite: „Crucea lui Hristos ma condamna sadevin un
sfant!” Cuvintele sale con^in un adevar foarte important pentru ca
ele reveleaza adevaratul scop al mortii Salvatorului ^i adevaratul
scop al viepi creatine. Acest scop nu este in primul rand iertarea
pacatelor, nu este un drept la cer, nici eliberarea de mania care va
 veni, ci o umblare sfanta. Dumnezeu ne-a chemat sa fim sfmti.
Fericirea, iertarea §i cerul sunt secundare. Sfintenia este elementul
in care trebuie sa fie gasite salvarea §i  cerul. Da, crucea ma
condamna sa devin sfant. Fiecare cre^dn este un sfant prin
chemare. Suntem „chema$i” sa fim sfinti, deci haideti sa fim sfinti!
Din pricina lipsei luminii crucii, oamenii care i§i spun cre^tini
§1  care, cumva, au renun^ at la pacatele grosolane, cad intr-o viata
indolenta, egoista, lumeasca. Ei compara prezentul cu trecutul lor;
sau compara viata lor cu vietile majoritatii care traie^te in jurul lor,
pi sunt mul^umiti. Pericolul acestei conditii este intensificat,
deoarece in cazul pacatului grosolan exista pansa de a ne mustra
conpdinta, dar fiind in aceasta stare nesanatoasa ei se autoconving
ca aceasta este tot ceea ce li se cere §1  tot ceea ce Isus poate face
pentru ei, §1  striga: „pace, pace, cand nu este pace!”
Sfantul Pavel intampina cumplita sugesde: „Sa condnuam sa
pacatuim ca sa se lnmulteasca harul?” cu urmatoarele cuvinte:
„Nicidecum! Noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in
pacat? Nu §titi ca toti cati am fost botezati in Isus Hristos, am fost
 

 Ljimina crucii 31
Imlczafi in moartea Lui?” (Romani 6:1-3). Aceasta inseamna, in
mod clar, ca moartea lui Hristos implica unire precum pi
Mikstitu^ie. Moartea pi viata Lui de inviere ma condamna sa fiu
n(Ant pi este nespus de rupinos pentru mine sa pretind ca sunt una
h i   Iil in eliberarea de pedeapsa pacatului pe care o asigura crucea
Sa pi sa nu fiu una cu El in atitudinea Lui fata de pacat pi in
utitudinea Lui fata de Dumnezeu. Dean Vaughan vorbeste cu tarie
wlunci cand spune: „Faptul ca pacatuiepti acum reprezinta o
iccrucificare —este o nepasare, o dispretuire, mai mult —o relegare,
icjintuire, o retorturare, o reagonizare, o reucidere a Celui a carui
moarte a fost suficienta pentru a purta pacatul, pi pentru a eradica
si a extermina pacatul pentru totdeauna.”
Totupi aceasta crima a crucificarii perpetue este in mod
continuu legiferata in viata de gandire a lumii, cu aceasta cumplita
agravare: oamenii din primul secol nu ptiau ce fac, ei pacatuiau in
iutuneric, dar oamenii din secolul al XX-lea pacatuiesc impotriva
luminii. Criteriul caracterului este identificarea morala.  Cand
 Abraham Lincoln a fost asasinat existau oameni in Nord care au
intampinat cu bucurie incidentul, dar imediat ce cuvintele „A
primit ceea ce merita” iepeau de pe buzele lor, erau imediat ciuruiti
cu gloan^ele patriotilor. De ce? Pentru ca oamenii din Nord
considerau drept tradare identificarea sufleteasca cu o tradare, pi ca
simpatizarea cu un tradator face ca omul sa fie el insupi un
tradator. Merita sa ne cercetam in privinta identificarii noastre
morale. Ce pozitie avem in fafa lui Hristos? Dezminte viata
noastra ceea ce spun buzele noastre? Facem o marturisire
ortodoxa, dar traim o viata neortodoxa? Ne jucam cu ceea ce in
mod ignorant numim „pacate mici” pi le permitem sa stapaneasca
asupra noastra? Suntem tacuti pi lapi, pi II abandonam in timp ce
El, Hristosul lui Dumnezeu, sta pe banca acuzatilor in fata opiniei
publice? Refuzam nu doar sa II marturisim personal, ci ii
impiedicam pi pe altii sa II marturiseasca, ne identificam moral cu
cei care strigau: „La moarte cu omul acesta, pi slobozepte-ne pe
Baraba!”?
„Iata ca El vine pe nori, pi orice ochi II va vedea, pi cei ce L-au
strapuns”, spune Sfantul loan in Apocalipsa 1:7. El nu se refera
 

32 Caleacrucii
doar la Pilat pi la Irod, la preoti pi la cei ce L-au crucificat pe
Muntele Calvarului, ci la toata conspiratia voin^elor pacatoase pi
rebele, de care El a fost tradat pi legat, lovit pi ranit, de la inceput
pana la revenirea Sa.
Nu ciocanele pi cuiele au fost cele care L-au crucificat, spune
Manning: nici soldatii romani care au manuit armele torturii Sale;
nici arma sau mana care a batut pironul ascutit in lemn - acestea
nu erau nimic altceva decat instrumente materiale oarbe ale agoniei
Sale. Adevaratii crucificatori au fost pacatele noastre —pi noi, noi
inpine —pacatopii pentru care El a murit. Aceasta a fost adevarata
putere a intunericului care a pus in mipcare tot pirul mortii. Pacate
 volitionale renascute in gand pi in actiune, ranile care au fost
suferite pe Muntele Calvarului. §i aceasta descopera in noi
adevarata adancime pi dimensiune avinii noastre.
Ne facem vinovati de amagire atunci cand ne ocupam de
pacatele noastre la gramada. Haide^i sa le aducem la lumina crucii
pi sa le tratam separat, pentru ca fiecare in parte, luate separat,
contine intregul principiu al rebeliunii impotriva lui Dumnezeu pi
fiecare a facut din Calvar, alaturi de cumplita ei suferinta pi
singuratate, o necesitate teribila.
Haideti sa ne ferim de pericolul subtil de a renunta la pacatele
carnii, actele exterioare ale pacatului, pi totupi, sa tinem la pacatele
ascunse ale duhului. Sufletul poate consimti ca in incaperile
imaginilor sa ramana atarnate poze ale lucrurilor rele, chiar daca
raul nu ar putea fi niciodata tradat in fapte. Pacatele duhului ar
putea fi ascunse sub o viata care in exterior nu poate fi invinuita.
Unica noastra siguranta sta in a avea intreaga viata judecata in
lumina crucii, insupindu-ne in mod continuu curatirea, pe care
crucea a pregatit-o, de orice intinaciune a carnii pi a duhului
(2 Corinteni 7:1).

 Vad mulpmeain curtealui Pilat

Urmaresc expresialor plina de ura;
Strigatelelor „Rastignepte-L” mgrozesc,
Fiind presarate deblasfemii.
 

 Luminacrucii
$i din aceamultime care striga
Simt ca fac parte pi eu;
§i in acea larmadevoci rautacioase
Imi recunosc glasul.
Eu amfost cel carealasat sacurgasangele sfant,
L-ampironit pelemn,
L-am crucificat peHristosul lui Dumnezeu,
M-am alaturat batjocurii.

§i totupi nu pupn ajuta Sangele

Pentruacuratapacatul meu,
$i nu pu^inreupepteCrucea
Sa-mi deapace minterior.
 

O, ce dureri, pi ce moarte indura natura ca sa ma mtoarca pe mine,

pofta mea, tihna mea, reputapa mea, catre „Domnul meu, Mantuitorul
meu, Regele meu pi Dumnezeul meu, voia Domnului meu, harul
Domnului meu!” Dar vai! Acel idol, acea creatura stricata eu este cel mai
mare idol la care ne inchinam cu topi. Ce a impins-o pe Eva cu capul
inainte spre fructul interzis daca nu acel lucru ticalos numit sineleei?   Ce
1-a determinat pe fratele-ucigap sa ii omoare pe Abel? Acel feroce sine
propriu.  Ce a determinat vechea lume sa-pi corupa calea? Cine altcineva
daca nu ei infifi cu propriile lor placeri? Care a fost cauza caderii lui
Solomon in idolatrie pi a inmulprii numarului sopilor straine? Nimeni
altul decat sinelelui pe care a incercat sa-1 satisfaca in loc de a-L sadsface
pe Dumnezeu. Care a fost carligul care 1-a prins pe David pi 1-a atras in
capcana adulterului prima oara, daca nu pofta sinelui,? §i apoi in crima,
renumelefi onoarea sinelui? Ce 1-a determinat pe Petru sa se lepede de
Domnul sau? Oare nu o bucapca din sinele lui,  pi o dragostepentru sine
pentru a scapa nevatamat? Ce 1-a facut pe Iuda sa lpi vanda Stapanul
pentru 30 de arginp daca nu idolatrizarea sinelui avar? Ce 1-a determinat
pe Dima sa abandoneze calea Evangheliei pi sa imbrappeze lumea? Chiar
dragostea desinepi dragostea de a captiga pentru sine.
Fiecare om il invinova^epte pe diavol pentru pacatele sale; dar
marele diavol, diavolul de-acasa al fiecarui om, diavolul de-acasa care
mananca pi care se indnde la pieptul fiecarui om este acel idol care
omoara totul, sinele. Oh! Binecuvantap sunt aceia care se pot lepada de ei
inpipi, care il pot pune pe Hristos in locul lor! O, dulce este cuvantul:
„Nu mai traiesc eu, ci Hristos traiepte in mine!”
Samuel Rutherford

Exista o boala nervoasa cunoscuta de catre medici sub numele de

coree; „uneori pacientul se intoarce pi continua sa se invarta incet in
acelapi loc”. Egoismul este doar o invartire continua in acelapi loc.
Uneori ne invartim meet in jurul propriului talent. O indispozipie ne
poate face sa credem ca suntem interesanp pentru alp. oameni, pi ne
mipcam ca nipte absorbanp insetap de mila lumii. Privirea necontenita la
sine incuie o via^a in cea mai dura saracie. Daca ap dnde spre o via| a
luminoasa, geniala, rodnica pi interesanta ar trebui sa ma opresc din a ma
invarti intr-un singur loc pi sa ma mut in campuri mai largi. Trebuie sa
ma nasc in lumea fratelui meu, sa privesc din punctul lui de vedere pi sa
contemplez peisajul viepi de la fereastra sa.
 Dr. J. H. Jomtt
 

Capitolul 5

Idolul „eu”

In istoria Indiei ni se spune ca Mahmud din Ghanzi —care a

cucerit o buna parte din India cu sute de ani in urma —a distrus
(op idolii din fiecare ora§ in care ajungea. In dmp, el a condus
uscdiul asupra marelui ora? Gujarat. Intrand cu for^a in cel mai
costisitor sanctuar al brahmanilor, in fata lui se ridica figura unui
idol gigantic, de aproape cinci metri inalpme. Imediat a dat ordin
s;1 fie distrus. Brahmanii de la templu s-au aruncat la picioarele lui
?i i-au zis: „Maret Mahmud, cru^a-1 pe dumnezeul nostru, pentru
cfl bogapile acestui ora? depind de el”.

„Rascumparare mare au oferit, perle prepoase §i bijuterii rare —

(lumparare a siguran| ei idolului lor —prin aceasta el il va cru£a pe cel mai
drag lor.”

„§i acolo nu lipseau cei care il sfatuiau ca ar trebui sa-§i retraga mana,
CA ar trebui sa crute doar aceaimagine §i sa accepte aurul oferit.”

Dar Mahmud, dupa un moment de pauza, a spus ca ar prefera

sft fie cunoscut ca distrugator de idoli decat ca vanzator al lor §i ca
prefera sa loveasca idolul cu securea sa. Soldatii sai l-au urmat  §1  

intr-o clipita idolul a fost spart in bucap. S-a dovedit a fi gol §i 
fusese folosit ca recipient pentru mii de pietre pretioase care, pe
masura ce idolul se sfarama, cadeau la picioarele cuceritorului.

„Din partea sfaramata, ie^eau la iveala perle $i diamante, rauri de aur;

Mai mult decat toata acea rascumparare oferita, mai mult decat toate
acestea, insutit.”
 

36 Calea crucii
Un astfel de idol este eul' care afirma §i promite ca „daca il
lasam, are placeri, daruri §i comori ca sa ne imboga^easca imediat”.
 Acest idol plin de ura va petrece ani buni uneldnd sa scape din
mana lui Dumnezeu. Nu in ascultarea discursurilor lui, ci in
expunerea idolului la o distrugere totala vom gasi adevarata
noastra bogatie ?i placere, pentru ca bijuterii de o valoare
nepretuita ii a^teapta pe cei care au invatat secretul de a-?i pierde
 viata de dragul lui Hristos pentru a o regasi.
 Abandonarea completa in mana lui Dumnezeu este, deci,
singura cale spre binecuvantare. Vasul de alabastru trebuie spart ca
parfumul sa curga §i  sa umple casa. Strugurii trebuie zdrobiti
pentru a avea vin de baut. Oamenii plini de ei, egocentri?d,
neatin^i, nezdrobiti, nu sunt de mare folos; ei „stau singuri”, traind
 vieti izolate din cauza indiferentei egoiste manifestata fata de
ceilalti, dar nu ?i fata de ei in§i?i. Ei protesteaza in fa£aprovidentei
lui Dumnezeu deoarece sinele este deranjat in confortul lui; se simt
foarte u?or jigniti ?i sunt greu de lmpacat deoarece stima fata de
propriul eu le-a fost afectata; ei inseteaza §i beau cu nerabdare din
flatarile §1 laudele oamenilor deoarece ele incurajeaza dragostea de
sine. Sunt mandri ?i egoi?ti, pentru ca le place sa se mchine la
altarul sinelui; nu doresc sa dea bani sau timp pentru lucrarea lui
Dumnezeu in lume pentru ca vor sa foloseasca dmpul pentru
propriul interes, iar averea pentru sadsfacerea proprie. Pedeapsa
inevitabila a unei astfel de vie{i este ca, dandu-se inapoi din fa$a
mortii fata de sine, ei mor in sine pentru ca trebuie sa existe o
pierdere totala a sinelui fie in Dumnezeu §i pentru El, fie faraEl.
Intelegerea folosirii cuvantului „sine” in aceasta carte este de
maxima importanta. Sinele este esenta personalitapi. Exista trei
elemente componente ale personalitapi umane —gandire, simtire,
 vointa. Toate aceste elemente ale sinelui nostru au fost deformate
§i alterate de Caderea noastra.
Nu ne putem baza pe gandire.  Ea lnlocuie^te intunericul cu
lumina §i invers. §i-a pierdut capacitatea normala de a evalua
lucrurile, §i este setata pe aca?dga lumea, spre pierzarea sufletului.
 

 Idolul„my> 37
Sentimentelesunt stricate, cautand mai degraba lucrurile de jos
■Iccat pe cele de sus. Lujerii lor sunt mdreptati spre pamant, nu
nprc cer. Iubesc lumea ?i o preferain defavoarea dragostei Tatalui.
Vointa ?i-a pierdut puterea regala. Este puternica atunci cand
,ii ircbui sa fie slaba §i este slaba atunci cand ar trebui sa fie tare.
Spune „nu” atunci cand ar trebui sa spuna „da”; ?i „da” cand ar
Ircbui sa spuna „nu”.
Egoistul este o fiinta demna de mila. Intregul prim-plan al
lnbloului sau este dominat de o figura sinistra, SINELE. EUL este
prc/ ent peste tot.
Omul egoist este singur —dar el nu o §tie. El se multiplica
pcsic tot in jurul lui interpreteaza gre?it sinele multiplicat ca fiind
 vicfile altora. In palatul Wuntzung exista un hoi din sticla. Este
numit Coridorul celor 1000 de oglinzi. Intri - o mie de maini p se
tniind pentru a te saluta, o mie de zambete, o mie de ochi vor
lAcrima atunci cand tu plangi; dar toate sunt mainile tale, zambetele
talc, lacrimile tale. Ce imagine a omului egoist! Sinele este
prctutindeni, multiplicat, iar el este in?elat.
Ce trezire experimenteaza egocentristul atunci cand toate
oglinzile sunt sparte, iar sufletul sau gol, neiubit, neiubitor, cu un
univers de inimi cu care nu a intrat in contact, sta fata in fata cu
groaznica singuratate a unui sine care nu a murit niciodata, ba mai
mult, care ?i-a pierdut putereade amuri!
Nu e de mirare ca Luther a afirmat: „Imi este teama mai mult
tic inima mea decat de papa §i de toti cardinalii sai. II am in mine
pe marele papa, EUL ”
Putini recunosc faptul ca sinele necrucificat intineaza ?i
pjlteaza slujba noastra pentru Dumnezeu §i pentru om. Ascultati-1
pe unui dintre acei mari invatatori spirituali - unui dintre cei mai
ic'inarcabili din TheQuiet oftheLand —Gerhard Tersteegen:

Desparpt deTine

Nu sunt numai nimic, ci mai rau decat nimic,

Un monstrunenorocit, oribil de rautacios!
§i atunci cand imi fac lucrarile in putereavanaasinelui,
Oricat debune §i sfinte arputeasapara,
 

38 Calea crucii
 Aceste lucrari sunt pline de ura- ba mai mult,
din punctul Tau devedere sfant,
Sunt criminale ?i diavole^ti, de vreme ce prin acestea
Eu caut, ii fac placere §1  maresc eul
In mandria ascunsa abunatapi, §i atribui
Sinelui gloria care este doar aTa.
 Atat de mtunecat, corupt §i vulgar este sinele.
 Vazut in prezen^apuritapi Tale
Provoacasufletului meu scarba §1  dezgust;
Da, toate virtuple cu care selauda cale are
Sunt nebunie, faravaloare cand mauit laTine,
O, de n-ar mai fi Eu sau al meu\
Cain launtrul meu sanu mai posed
 Al meu, via^amea, gandirea mea, alegerea mea
Sau orice alt impuls, ci in mine
Tu, Dumnezeul meu, Isuse al meu, sa fii tot,
$i salucrezi totul in tot! Lasa caacesta, O, Doamne,
Sa amu^easca, pe vecie, sa moara, §i samceteze sa fie
Ceeace nu inspiri Tu in mine,
Ceeace nu vorbe§ti §1  nu lucrezi.

Cine nu tanje^te sa predea acest idol plin de ura spargatorului

de idoli, Isus Hristos?! Doar El poate corecta §i lumina gandirea
prin cuvantul Sau. Doar El poate ca?tiga sentimentele. Doar El
poate purifica motivele ?i intentiile. Doar El poate cuceri §i intari
 vointa. Doar El poate detrona uzurpatorul care nu ar abdica
niciodata, dar a carui dorin^a de a poseda Sufletul omului, partial
daca nu in totalitate, este atat de intensa ca ar lupta pana la ultima
tran?ee in ura lui pentru Emanuel, Proprietarul lui de drept, §i, in
dorinta lui, ar distruge, daca este posibil, pe vreunul dintre cei
rascumparap.

Eul este singuramchisoare care ar putea legavreodata un suflet;

Hristos este singurul inger care poate deschide porple
§i cand vine sa te elibereze, ridica-te §i urmeaza-L degraba.
CaleaSa ar putea fi prin intuneric, dar in final va duce la lumina.
 

 Idolul ^eu” 39
Trebuie sa ne luptam, atunci, impotriva acestui idol
umniprezent, eul, §i sa-1 urmarim prin tot labirintul fiintei noastre
pline de ura crunta, nepotolita. Sinele este adevarata citadela a lui
Sutan in inima; este cea mai mare fortareata a dusmanului; este cel
mai subtil, cel mai incapatanat, cel mai tenace du§man cu care
Duhul Sfant trebuie sa lupte in natura noastra; „sinele”, spune
William Law, „nu este numai scaunul casa, ci chiar viata
pacatului; lucrarile diavolului sunt toate infaptuite in sine; este
atelierul lui particular ,; ?i de aceea Hristos nu este Salvatorul de
prtcate, distrugatorul lucrarilor diavolului in nici unui dintre noi
pana cand eul nu este infrant, invins in noi. Viata lui Hristos nu
este, nu poate fi in noi daca nu renun^am sa alungam din via£a
noastra duhul lumii, dragostea de sine, stima de sine §i cautarea
interesului propriu.”
Calea crucii inseamna, deci, infrangerea egoismului, fiindca
Inainte ca viata divina sa poata rasari in noi, sinele trebuie sa
moara. Acesta este pamantul ?i radacina pacatului. Afirmarea eului
c’ste tendinta condnua a firii pamante§ti. „Eu traiesc” este lozinca
firii pamante?d, ?i nu exista nici un pacat care sa nu fie o afirmare
a sinelui ca principiu de via^a. Acest idol este in stare sa se
dcghizeze in atat de multe feluri, dintre care unele sunt atat de
subtile, de delicate ?i de rafmate, incat prezenta lor in inima poate
fi descoperita numai de acea lumina cercetatoare a Duhului Sfant
despre care am vorbit.
 Aceasta idolatrie a sinelui, sub ve§mantul religiei, a fost cea
care L-a facut pe Hristos sa rosteasca cele mai ingrozitoare acuzatii
care I-au ie§it vreodata de pe buze. Aceasta era cunoscuta in
 vremea Sa ca fariseism, ?i ori de cate ori viata i?i gase^te centrul in
I'-U, suntem in pericolul de a deveni suparator de egoi?ti, la fel ca
ci.
 Acest idol poate chiar sa-?i asume caracterul unui aparator al
inva^aturii despre sfintenie §i am putea sa ne certam cu privire la
lerminologie ?i sa spunem cele mai dure lucruri despre aceia care
indraznesc sa gandeasca diferit. Acesta era motivul pentru care
lariseii L-au urat pe Hristos L-au dat la moarte pe Cruce.
IAicrarea noastra cre^dna, rugaciunile noastre publice ?i personale,
 

40 Calea crucii
citirea Scripturii, darea zeciuielii, toate pot fi otravite de fariseism,
§i  total lipsite de harul, blandetea §i  uitarea de Sine a lui Isus
Hristos ?i vor fi inevitabil otravite daca idolul Eu nu este predat
acelui glorios distrugator de idoli, Isus Hristos, pentru nimicire.
„Cine poate spune cat de mult rau face acest EU devotiunii —
cum o diminueaza §i  o ingusteaza; cum face ca evlavia sa para
ridicola §i demna de dispret in ochii lumii, care este totdeauna gata
sa critice slujitorii lui Dumnezeu in mod rautacios §1  nemilos? Cine
poate spune cate nenorociri, slabiciuni §i  caderi cauzeaza? Cum
face ca oamenii evlavio^i sa fie irascibili, nelini^titi, bagacio^i,
nesiguri, excentrici, gelo?i, critici, rautacio^i, ursuzi §i insuportabili
pentru ei in?i?i ?i pentru ceilalti? Cine poate spune cat de adesea
impiedica §i opre^te lucrarile harului divin? Cat de mult favorizeaza
§iretenia §i capcanele diavolului! Cat de mult ne slabe^te in ispite §i 
ne face sa fim la?i in vreme de mcercare, retinuti ?i negenero^i in
sacrificiile noastre; cat de multe planuri nobile zadarnice?te; cat de
multe fapte bune infecteaza cu otrava ei periculoasa; cat de multe
gre^eli mascheaza §1 le face saparavirtup!”
Este absolut necesar sa restabilim ordinea lui Dumnezeu.
Sinele nostru dereglat trebuie vazut in lumina lui Dumnezeu §i 
lucrarea lui poate fi infaptuita numai printr-o deposedare de noi
inline. Aceasta moarte continua fa£ade sine este ceea ce constituie
 viata de credinta. Este o moarte atat de dulce meat putem canta
despre „durerea ?i fericirea de a muri”, pentru ca harul care da
pacea desavar?ita ia locul firii care aduce permanent necazuri. Ba
mai mult, aceasta este o stare prin care Dumnezeu Se comunica pe
Sine cu familiaritate. Cand o parasim, II intristam pe Duhul Sfant;
iar Dumnezeu ne face sa simtim ca suntem privati de El de indata
ce ne intoarcem de la El la creatura, ?i ca facand astfel ne dovedim
nevrednici de relatia cu El.
„Daca nu rastigne^ti Eul”, continua acest mare mistic, „eul il
 va rastigni pe Hristos. Nu a?a cum au facut-o marii preoti cu sute
de ani in urma, pironindu-I umanitatea Lui vizibila pe o cruce
 vizibila, ci crucificandu-L acum pe Fiul lui Dumnezeu, Sfantul
Emanuel, care este Hristosul. Fiecare om il crucifica pe Hristos de
fiecare data cand da cale libera maniei, mandriei, invidiei, geloziei,
 

 IdolulneuH  41
/|*arceniei, discreditarii altora, vorbirii de rau §i pacatelor inrudite.
( )rice caracter ?i pasiune care II retin pe Hristos de la a lua chip in
inIregime in suflet este, in cel mai strict sens al cuvintelor, un
udga§ al Domnului Viepi.”
Nu exista nici o speranta pentru noi decat in Isus Hristos. El
trebuie sa lupte pentru noi. Eul meu plin de ura este §i du?manul
Lui. El trebuie sa il infranga, sa-1 supuna, sa il distruga, sa il
dimine, altfel niciodata nu vom ca?tiga.

Ceadezgolit aparenta frumuse^e
 A acestor idoli ai pamantului?
Nu sim^ul dreptapi sau al datoriei
Ci perspectiva unui venit mai nobil.

Nu spargereaacestor idoli,
Cu durerea-i amara ?i usturatoare
Ci radierea frumusepi Lui,
Dezvaluireainimii Sale.

lnfdti$area care1-atopit pe Petru,
 Fata pe care avazut-o pe §tefan,
 Inima care aplans cu Maria,
Ele singurepot sate mtoarcadelaidoli.

Trage, ca§tiga?i umplein totalitate

Pana cand paharul da pedin afara
Ceavemnoi de-afacecuidoli
CareL-au insopt pe EL?
 

Facut pentru Tine, O, Dumnezeule!

Facut pentru dragosteaTa, slujba Ta, desfatareaTa;
Facut pentru a arata mai departe m^elepciunea, harul §i marepaTa;
Facut pentru laudaTa, pe carearhanghelii invaluip o preamaresc.
O, ciudat §i glorios gand, ca noi saputem fi
O bucurie pentruTine!

Totu^i inima mtoarce spatele

 Acestui destin mare£ de fericire, §i crede ca
Ea a fost facuta pentru saracul eu, pentru vise trecatoare
Urmarind iluzii care setopesc zi dupazi;
 Panacandsinguri citim pece emai bun pe pamantul acesta
„Aceasta nu este odihna!”

Nici truda in zadar nu poate sainceteze

Pana cand in labirintul umbros al viepi nu intalnim
Pe cineva care saghideze piciorul nostru ranit, incapa^anat
Pentru a-L gasi pe El insu§i, Caleanoastra, Pacea noastra.
In El, lunga noastra obosealaeste alinata lini§tita;
Inimile noastre sunt umplute.

F. K Havergal
 

Capitolul 6

Sinele §i pacatul

Una dintre cele mai frapante trasaturi ale invataturii despre

slin^enie este importanta care s-a dat necesitatii absolute de a
pretinde eliberare de via^a sinelui inainte ca adevarata viata a lui
Dumnezeu sa poata aparea in oameni. Ar trebui sa fim
mulj;umitori pentru aceasta, pentru ca daca Du^manul poate sa
iiiba succes in a ne convinge ca o bijuterie lipita este un diamant de
prima mana, va fi foarte bucuros atunci cand noi vom fi
dezamagiti peste masura. Roada Duhului nu va fi vazuta pana
cand, unindu-ne cu jertfa Domnului nostru, nu vom cobori cu El
in mormantul intunecat, §i pana cand nu II vom auzi spunand: „Eu
sunt invierea ?i viata; cine crede in Mine chiar daca ar fi murit va
trai.”
Nimic nu a facut atat de multe ca sa discrediteze mva^atura
sfinteniei ca duhul plin de el, neiubitor, necrutator care, vai, a fost
atat de des etalat de aceia care marturiseau ca au trecut prin aceasta
experienta. Haina de aur a lui Dumnezeu a devenit uneori haina de
paiete. Explicatia se afla in e?ec: pe de-o parte, e§ecul de a ne
insu?i o eliberare totala de orice infecpe a plagii sinelui, §i pe de
alta parte, e?ecul de ne „a lmbraca in Domnul Isus” ca in haina
nepieritoare a noii vieti.
Cu mai mult de doua sute cincizeci de ani in urma, Francis de
Sales a considerat necesar sa rosteasca un cuvant de avertizare cu
privire la acest subiect: „Este o deziluzie sa cauti un fel de
perfectiune gata-facuta care poate fi insu§ita ca o haina; de
asemenea, este o iluzie sa nazuie?ti la o sfintenie care nu costa
nimic, chiar daca aceasta iluzie ar fi de dorit foarte mult pentru
fire, fara indoiala. Noi credem ca daca am putea descoperi secretul
sfin| eniei am deveni sfinti rapid ?i u§or.”
 

44 Caleacrucii
Poate din pricina faptului ca am incercat sa fabricam sfinti
prea repede ?i prea u§or in multe cazuri am avut experience care au
fost o dezamagire pentru posesor, pentru privitor ?i, mai presus de
toate, pentru Dumnezeu.
Ochiul lumii percepe rapid orice indiciu de egoism in cei care
pretind ca sunt predati in mtregime lui Dumnezeu ?i, in timp ce ne
plangem uneori ca standardul pe care lumea il stabile^te pentru
sfintii lui Dumnezeu este prea ridicat, este posibil ca standardul
nostru sa fie mult prea jos. Daca suntem cu adevarat eliberati de
ciuma egoismului, nu ar trebui sa ne placa nedreptatea; nu ar
trebui sa ne sustinem drepturile; nu ar trebui samanifestam nici un
fel de ingaduin^a fata de sine, nici sa pretuim vreun duh de
nemultumire. Nu ar trebui sa jubilam atunci cand suntem laudap,
nici sa fim descurajati atunci cand suntem judecati. Nu ar trebui sa
ne a?ezam pe cel mai bun scaun in marina sau in tren. Nu ar trebui
sa cautam sa facem cele mai bune lucruri, ci sa facem cu bucurie
cea mai marunta ?i neinsemnata slujba. Nu ar trebui sa ne simpm
ofensati daca altii sunt preferati in locul nostru; nu ar trebui sa fim
agitati cu privire la prezent sau ingrijorati in ceea ce prive?te
 viitorul; nu ar trebui sa cautam sa obpnem ce e mai bun dintr-un
 venit. A?a cum a spus predicatorul galez, nu ar trebui niciodata „sa
punem mana noastra in sertarul cu bani al Stapanului nostru”, sau
sa vorbim despre noi sau despre realizarile noastre in a§>afel incat
sa atragem privirea mai degraba spre noi, decat spre Isus Hristos.
In toate aceste lucruri El ne-a lasat un exemplu ca noi sa urmam
pa§ii Sai, iar a fi cu adevarat sfant inseamna sa fii cu adevarat
asemenealui Hristos. A fi salvat de lepra pacatului inseamna, deci,
a fi salvat de lepra eului, ?i daca nu suntem salvap de eu, cu
siguranta ca nu suntem salvati de pacat. „Eul este radacina,
ramurile, trunchiul intregului rau al starii noastre decazute”, spune
Law. „Orice act de pacatuire’,, spune Westcott, „fiind in esen^a lui
legat de sine §1  centrat pe sine, este o profanare a dragostei. Astfel
faradelegea este, sub un alt aspect, egoism: sau, cum o
caracterizeaza sfantul loan, ura in opo^itiecu dragostea... „Pacat ?i
faradelege sunt termeni inversabili. Pacatul nu este o conceppe
arbitrara. Este impunerea vointei egoiste in fata unei autoritati
 

Sinele§ipacatul  45
nupreme.” „Nu vom fi niciodata eliberati de pacat pana cand toate
putcrile noastre nu Ii sunt devotate lui Dumnezeu. Pentru ca
p.lcatul apare din inaltarea sinelui la pozitia puterii supreme din
noi. §i eul va domni pana cand Unui mai Puternic va ocupa tronul
pe care el 1-auzurpat,” spune profesorul Beet.
Pentru a putea vedea ca acest eu, pe care suntem chemap sa 11
uram ?i sa renuntam la el, nu este o fantoma, vom trata una dintre
principalele sale manifestari, dragostea de sine.
Dragostea de sine ?i dorin^a noastra de a fi fericiti este
naturala ?i inocenta atunci cand este tinuta intre limitele normale
pentru ca nu este natural ca un om sa i?i urasca propriul trup.
 Atunci cand acest principiu depa?e?te limitele corespunzatoare
tlcvine egoism. Egoismul a fost pacatul primului inger „care se
dcsfata in el insu?i”, dupa cum spune Augustin, in loc sa se
raporteze pe el insu§i la Dumnezeu.
Sufletul, in manifestarea sentimentelor sale, trebuie sa aiba un
ccntru al dragostei pe undeva. Acel obiect central detine
Ncntimentele inimii, oricare ar fi caracterul sau. Centrul iubirii
omului trebuie sa fie in el insu?i, in alte creaturi sau in Dumnezeu.
I;,l ii poate iubi pe toti, dar nu poate iubi mai mult de o fiinta in
mod absolut. Daca aceasta dragoste secentrea^a pe sine, daca eul
este centrul gandirii, simprii, vointei §i actiunii omului, acesta este,
l)inein| eles, o fiinta egoista §i nu poate fi o fiinta sfanta, pentru ca
slin^enia este antonimul egoismului. Dragostea pura nu este
ncmasurata; deci, exista strict o masura de dragoste, atat cat
obiectul are dreptul sa aiba. Atunci cand Dumnezeu taie imprejur
inima noastra pentru a-L iubi cu toata inima ?i cu tot sufletul,
pentru a putea trai (Deuteronom 30:6), totul se va rea$>ezaa?a cum
irebuie; eul va fi detronat, noi il vom iubi pe Dumnezeu mai
prcsus de toate, ?i ne vom iubi pe noi pe alte fiinte a§a cum
1)umnezeu ar face-o.
Daca dragostei ii este permis sa creasca atunci cand este
centrata pe sine, ea devine rebeliune fati§a ?i neascultare. Aceasta
numegte Augustin „dragostea de sine dusa pana intr-acolo incat
iijunge sa-L dispretuiasca pe Dumnezeu”. Dragostea de sine este,
prin urmare, du?manul de moarte al dragostei de Dumnezeu.
 

46 Caleacrucii
Nimeni nu poate contesta dreptul Lui de a fi iubit in mod absolut
de noi, in El Insu§i §i pentru ceea ce este El. A?a cum este contrar
legii Sale ca El sa permita unei creaturi sa prefere eul ca centru in
locul lui Dumnezeu §i, a?a cum este contrar naturii Sale faptul de a
nu uri pacatul, El trebuie, a?adar, sa urasca dragostea de sine, care
este adevarata insufletire a pacatului §1   ciuma de la care pleaca
toate celelalte pacate.
Dragostea de sine nu este doar du^manul lui Dumnezeu, ci §i 
al nostru. Indepartandu-ne de singurul nostru bun suntem privati
de acea comuniune intima cu Dumnezeu, fara de care nu putem fi
lini?tip niciodata, pentru ca Dumnezeu nu ne poate primi in Sfanta
Sfintelor, locul parta^iei intime cu El, pana cand dragostea de sine
nu este pe deplin invinsa §i pana cand El nu devine totul in tot.
Trebuie sa inva^am sa II facem pe Dumnezeu ceea ce este in
El Insu?i —scopul tuturor lucrurilor; §i sa facem in a?a fel incat ca,
oricand, sa ne privim §1 sa spunem despre viata noastra in orice
moment §1  in orice circumstanta —„Dumnezeu este scopul meu!”
Tot ce nu se rezuma la El ca centru este sortit distrugerii ?i va fi
considerat lemn, fan, trestie in ziua in care lucrarea fiecarui om va
fi descoperita —cand focul va incerca lucrarea fiecarui om pentru a
 vedea de ce fel este.
Observati in Luca 12:15-21 o ilustrare a unei viep
independente de Dumnezeu. In discursul de auto-felicitare pe care
Isus il pune in gura acestui egoist absolut, cuvintele „meu, mele”
apar de cinci ori. Erau „rodurile mele”, „granarele mele”, „granele
mele”, „bunatatile mele”, „sufletul meu”. Dumnezeu nu era in
niciunul din gandurile lui. Observati, de asemenea, parerea lui
Dumnezeu despre aceasta viata centrata pe sine, „Nebunule”, §1 
aplicatia Mantuitorului, „tot a?a este ?i cu cel ce i§i aduna comori
pentru el, §i nu se imbogate^te fata de Dumnezeu.”
Exista o ilustratie similara in Vechiul Testament a unuia al
carui nume inseamna „nebun”, Nabal (1 Samuel 25:2). Era „painea
mea”, „apa mea”, „vitele mele”, „tunzatorii mei”. Nu trebuie sa
insemne nimic faptul ca vorbesc despre „munca mea”, „misiunea
mea”, „adresa mea”, „predica mea”, „darul meu”, dar acest obicei
 

Sineleppacatul 47
este periculos §i in^elator ?i putem hrani, incon^tient, viata plina de
tirSa eului in loc de a refuza sa facemvreo provizie pentru ea.
* * *

„Dumnezeul meu, egoismul este du?manul Tau. Este §i al

meu —un du?man mortal care vrea distrugerea mea. Tu ura?ti
egoismul §i vreau sa-1 urasc ?i eu. Tu ai comandat distrugerea lui
cum ai comandat distrugerealui Agag. Da-mi harul sa nu-1 crut
pc acest du§man, ci sa-Ti permit sa porti razboi impotriva lui. Te
inbesc, o, Dumnezeule, o, Dumnezeul meu, ?i imi doresc sa Te
iubesc a?a cum trebuie sa Te iubesc —cu toata inima mea, cu toata
mintea, sufletul §1 puterea mea. Daca ii este foame, fie ca niciodata
sfl nu-1 hranesc; daca inseteaza, fie ca niciodata sa nu ii dau sa bea.
la inipativa pentru mine, Dumnezeul meu, ?i taie-mi imprejur
inima cu sabia Ta cu doua tai?uri, ca de acum incolo sa fiu al Tau
pi numai al Tau.”
 

Ce inseamna sa fii crucificat in interior? Sa fii mort fa$a de orice

dorin^a, oricare ar fi ea, care nu are aprobarea divina; sa fii mort fa$a de
orice pofta §1  orice sentiment care nu este in acord cu legea divina; sa nu
ai nici o dorin^a, nici un scop, nici o pnta decat una care vine prin
inspiratie divina sau care are aprobare divina. A fi crucificat in interior
inseamna a inceta sa-1 iubim pe Mamona pentru a-L putea iubi pe
Dumnezeu, sa nu avem ochi pentru posesiunile lumii, urechi pentru
aplauzele lumii, limba pentru conversable nefolositoare §1   invidioase,
teama pentru opozipa lumii. A fi crucificat in interior inseamna sa fii „un
strain §i calator” printre lucrurile acestei lumi; desparpt de ceea ce este
rau, adept al lucrurilor bune, dar niciodata cu un atajament idolatru, a-L
 vedea pe Dumnezeu in toate lucrurile ?i pe toate lucrurile in Dumnezeu.
 A fi crucificat in interior inseamna, in limbajul lui Tauler, „a inceta
complet sa traie§ti via^a pentru sine, a abandona atat ceea ce vedem, cat
§i ceea ce posedam, puterea noastra, cunojtin^a noastra §i sentimentele
noastre, pentru ca astfel, cand vine vorba de orice acpune care i?i are
originea in sine, sufletul sa fie fara via^a, fara acpune §i fara putere, §i
sa-§i primeasca viaja, actiunea§i puterea numai de la Dumnezeu.”
 Profesor XJpham
 

Capitolul 7

Crucea din interior 

Francezii au un proverb extrem de sugestiv: nCel ce-p tragedupa 

sing lantul, nu este eliberatr   Gibbon poveste^te despre un imparat
11>inan care a fost adus din inchisoare la palat §i care a stat cateva
(> i t   pe tron cu lanturi la maini §i la picioare. Mii de oameni pe care
I )umnezeu i-a scos din inchisoare sunt mtr-o conditie
nscmanatoare. Se afla in palat, dar due cu ei rama§ite din viata de
inchisoare. Ei au scapat din custodia tiranului, dar inca nu sunt
liberi in totalitate, pentru ca daca stapanul inchisorii aude
zflnganitul legaturilor pe care pacatul le-a sudat §i daca vede cateva
lanturi pe sufletul lui, el inca i§i  exercita puterea §i  nutre^te
f.peran^a ca, intr-o zi, va putea sa ii prinda §i sa ii subjuge din nou
in totalitate pe fo?tii sai captivi. Atata timp cat nu intelegem acest
lucru pretindem ca avem eliberare de puterea pacatului interior
prin minunata cruce, putem da marturii ocazionale despre statutul
nostru de copii ai regelui, dar vom da dovezi de netagaduit in
|>rivinta statutului nostru de servitori.
Mesajul nostru proclama o eliberare completa. Noi credem ca
onorurile noastre regale nu sunt fictiune, a§a cum probabil i s-a
pftrut regelui Gibbon in pove^tile sale, ci o realitate glorioasa;  §1  

ustfel cantam despre El, Cel care „rupeputerea pacatului fters”, §1  

despre o cruce care are un efect de „vindecare dublu”. Sufletul
care indrazne^te, in baza Cuvantului lui Dumnezeu, sa revendice
identificarea cu Hristos in moartea, invierea ?i intronarea Sa se
dovedejte a fi un rege in Isus Hristos; acestuia pana §i diavolii ii
sunt suspu^i, iar stapanirile §i puterile intunericului ajung sa simta
puterea regala a acelora care, imbracati in armura lui Dumnezeu,
sunt mai mult decat biruitori prin El, Acela care I§i arata dragostea
fa$a de ei locuind in ei. Charles Wesley a cantat despre aceia care
 

50 Caleacrucii
„?i-au imbrap?at lan^urile”. Exista oameni care inca fac acest lucru;
dar sunt multi altii, slava lui Dumnezeu, care le urasc, pi care
tanjesc sa scape de orice lant careii leagade du^manul invins.
Crucea lui Hristos nu numai constrange la sfintenie, ci ?i face
sfintenia posibila. Conybeare ne da o traducere frapanta a
 versetului 20 din Galateni capitolul 2: „Am fost rastignit cu
Hristos; nu mai traiesc eu, ci Hristos traie^te in mine; §i via£a mea
exterioara care ramane, inca, o traiesc in credin^a in Fiul lui
Dumnezeu care m-a iubit §i  S-a dat pe Sine pentru mine.” Aici
avem atat crucea exterioara, cat §i  pe cea interioara, altfel spus
crucea efectul ei moral. Este o mare diferenta intre a realiza ca
„pe crucea aceea El a fost rasdgnitpentru mine” ?i „pe crucea aceea
eu sunt rastignit cu  El.” Primul aspect ne da eliberare de
condamnarea pacatului, iar al doilea ne elibereaza de puterea sa. La
inceput vedem crucea ca fiind intre noi ?i Dumnezeu. Acesta este
aspectul substitutional sau juridic. In acest aspect, Dumnezeu
trebuie sa fie totdeauna singur; in acel cerc nu poate intra nimeni;
atunci cand a calcat in teascul de struguri, nu era nimeni cu El.
Moartea lui Hristos nu a fost numai ispa?ire pentru pacat, ci ?i
un triumf asupra pacatului. Prin credinta ne vedem pacatele nu
numai pe capul Lui pentru iertarea noastra, ci §1  sub picioarele Lui
pentru eliberarea noastra. Multimea de oameni care slave§te crucea
exterioara nu cunoa^te nimic despre binecuvantatul efect launtric
al rastignirii cu Hristos. Ei nu vad ca prin minunata cruce sunt
eliberati de puterea eului §i  a pacatului, a lumii, a carnii ?i a
diavolului. Ace?ti multi copii ai lui Dumnezeu nu ?tiu ca „omul
nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se
nimineasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului”
(Romani 6:6).
Dar exista un aspect al crucii in pasajul citat care nu este
substitutional. „Am fost rastignit cu Hristos; nu mai traiesc eu, ci
Hristos traiepte in mine.” Aici vedem cum crucea intervine intre
noi ?i natura noastra pacatoasa, iar aceste cuvinte ne aduc fa^a in
fata cu o rastignire care este experimentala, fiindca Hristos nu-§i
izbaveste urma?ii de pacatul din interior in mod substitutional.
Este o crucificare, incununata de puterea Duhului Sfant, doar pe
 

Crucea din interior  51

baza acordului nostru fa$a de aceste conditii definite in mod clar,
pe baza predarii noastre absolute lui Dumnezeu, a dependentei
noastre absolute de Dumnezeu. Este o rastignire continua, dupa
cum arata traducerea literala a cuvintelor Sfantului Pavel: ,rAmfost 
 ft sunt rastignit cu Hristos.7’ Unui este un Calvar exterior, celalalt este
un Calvar interior, unui este „complementarul celuilalt ?i adevarata
lor unire reprezinta perfecpunea lor.”
Trebuiesa existe asemanare intre Hristos §1   membrii trupului
Sau mistic. Cat de nepotrivit este ca un Hristos Sfant sa conduca o
multime de cre^tini nesfinti; sau un Hristos care poarta crucea sa
conduca o ceata de cre?tini toleranti cu propriul eu, a caror inima
sc indreapta deseori spre Egipt §1 care dau inapoi in fata celei mai
mici suferinte ?i lepadari de sine! Doar aceia care L-au urmat cu
adevarat, cunoscand sensul acestei cruci launtrice, vor „avea tarie
^i... nu vor da inapoi cu ru^inein fata Lui lavenireaSa.”
De ce sa ezip, deci, sa porti crucea prin care poti ca?tiga
cununa? In cruce este salvare, in cruce este viata, in cruce gase?ti
ocrotire in fa$a du^manilor; in cruce este acea pace pe care lumea
nu o poate da, in cruce este curaj, in cruce este bucurie; in cruce
este suma tuturor virtutilor, in cruce este desavar§irea sfinteniei.
Nn exista salvare pentru suflet, nici speran^a pentru viata ve§nica
In alta parte. Crucea este inceputul §i sfar^itul; §i toti care vor sa
Iraiasca trebuie mai intai sa moara; nu exista nici o alta cale spre
 via^a?i spre pacea launtrica reala decat calea crucii.
In vremurile persecutiei, aceia care au avut o cunoa?tere
experimentala a acestei rastigniri interioare au putut suferi cele mai
^roaznice chinuri exterioare fara sa dea inapoi §i fara sa se teama,
in timp ce multi dintre cei care nu cuno§teau nimic despre Calvarul
launtric s-au lepadat de adevar pentru a-?i salva vietile. S-au
inregistrat multe cazuri ale unora care, dupa un timp —cand au
invatat sa urmeze acest drum regal —au venit din proprie initiativa
?i §i-au dat trupurile ca sa fie arse omorate. Daca un om este
hotarat sa dea viata sinelui sau plin de ura la moarte de cruce, daca
 vrea sa cunoasca realitatea mortii launtrice, atunci nici toata
suferinta exterioara nu-1 va face sa se razgandeasca. El nu se va
 

52 Caleacrucii
teme niciodata de moartea cea mai josnica pentru ca a mvatat
experimental ce inseamna moartea adevarata.
Cata lumina arunca aceasta neglijare a mortii launtrice pe
paturile de moarte jalnice intunecate ale cre?tinilor nesfinjiti!
Cand vom fi invatat binecuvantarea de a muri cu El atat fata de
fire cu placerile si poftele ei, cat §i  fata de lumea in§elatoare, in
ultimele noastre ceasuri nu vom cunoapte durerile mortii pe care le
experimenteaza aceia ale caror inimi fire^ti se pin de lucruri firegti.
 Avand aceasta cunoaptere experimentala a puterii crucii in relatia ei
cu pacatul launtric, vom infrunta fara nici o frica moartea, care
poate afecta doar exteriorul ?i, cu aceea§i voio^ie cu care ne
dezbracam de hainele noastre, ne vom dezbraca §i de acest trup.
Ne temem atat de putin de moartea trupului, fiindca dupa cum am
spus deja, de dragul lui Hristos, am iubit atat de mult moartea cu
EL
In rastignirea fizica existau trei faze. Infractorul era judecat,
gasit vinovat, condamnat la moarte § 1 , in multe cazuri, insopt de
strigate pline de ura sau de mila. Apoi era batut in cuie pe cruce ?i,
in final, omorat. Aceste trei stadii ilustreaza experienta acestei
rastigniri interioare. In primul rand natura cea veche trebuie sa fie
 judecata, gasita vinovata ?i condamnata, pentru ca nu se poate ca
moartea fata de natura adamica veche sa fie executata pana cand
nu vedem clar ca merita moartea. Apoi acest du^man care este §i al
lui Dumnezeu §i al nostru, trebuie sa fie predat in mainile Duhului
Sfant. El nu va prelua aceasta lucrare fara consim^amantul §i 
cooperarea noastra. „Daca prin Duhul faced sa moara faptele
trupului, vep trai” (Romani 8:13).
Legea mortii in madularele noastre pacatoase este doar o alta
forma a legii lui Hristos. Este acelapi Duh care omoara §1   care
insufle^e^te. Chiar daca se spune cu tarie ca „noi am rastignit firea”,
nu se spune ca efectele mortale ale acestei crucificari ne apartin in
 vreun fel. Aceasta este doar lucrarea Duhului Divin. Respiratia Lui
este cea care usuca roadele raului ce rasar din natura noastra
pacatoasa; cuvantul Sau care condamna este cel care distruge
copacul raului din noi de la radacina. El va urmari dusmanul din
noi, gata sa ii dea ultima lovitura care sa il omoare. Nu trebuie sa
 

Cruceadininterior  53
nc indoim de faptul ca El va termina lucrarea pe care a inceput-o
in noi. Rastignire nu inseamna moarte; dar duce la moarte, §i
m'c'stava fi rezultatul final. Daca noi ne vom face partea §i nu vom
crufa placerile §i poftele noastre, daca prin identificarea credintei il
 vom considera pe vechiul Adam rastignit, daca vom veghea ne
 vom ruga §i daca vom a?tepta cu infrigurare, vom vedea sfar^itul.
Si il vom vedea in aceasta via^a, pentru ca nu exista nici o lucrare
de sfintire dincolo de mormant; ?i, cu siguran^a, nu exista nici o
conexiune necesara intre moartea trupului pacatului ?i moartea
trupului fizic. Duhul Sfant va striga dupa firea rastignita impreuna
cu toate placerile §1   poftele ei reduse la tacere §1   stinse pentru
lotdeauna: „s-a sfar^it.”
Calea crucii este, cu siguranta, calea mortii. Lovirea cu pietre
la evrei, ghilotina la francezi, spanzuratoarea la englezi §i crucea la
 vcchii romani, ca instrumente de pedeapsa capitala, toate inseamna
moarte. Daca la inceputul acestei experience a Calvarului ascultam
 vocile ispititorilor ?i scoatem cuiele, nu ne putem a?tepta sa
cunoa§tem aceasta moarte launtrica reala; dar daca am avut o
 viziune a caracterului dezgustator al naturii adamice vechi §i a
puterii sale de aimpiedica aparitia ?i revarsareaconsecventa a vietii
de mviere a lui Isus, refuzam pentru un timp sa ascultam
rugamintile sale de a-i fi permis sa coboare de pe cruce §i astfel sa
sc salveze.
Evreii nu erau mul£umi{i cu pumnii, loviturile ?i biciuirile;
acestea nu erau nimic altceva decat antemergatorii mortii, §i cu
topi cunoa^tem incercarea de ane pune bine cu ambele tabere sau,
altfel spus, de a ne preface ca suntem rastigniti cu Hristos in timp
ce, simultan, ducem tratadve cu dugmanul. Nu ar trebui sa
negociem daca ne amindm clar ca a face acest lucru inseamna sa
prclungim puterea „omului celui vechi” §i  astfel sa
scopul lui Isus Hristos care S-a aratat nu ca sa loveasca sau sa
mutileze, ci sa „nimineasca lucrarile diavolului”, chiar prin
uimicire putem cunoa^te pe deplin ce inseamna adevarata unire in
casatorie cu Isus.
De aici provine retragerea noastra din fata drumului crucii, iar
slabirea noastra pe cale, chiar §i atunci cand am inceput sa pa?im,
 

w  Caleacrucii
apare din ignorarea binecuvantarii la care se ajunge pe aceasta cale.
Cel mai fericit moment din viata unei mirese trebuie sa fie atunci
cand i?i pierde propriul nume §i dependenta de sine la altarul
casniciei, luand numele sotului ei in locul numelui ei ?i
contopindu-?i viata cu a lui; ?i cel mai binecuvantat moment din
 viata noastra este aceia in care noi, luandu-ne crucea, renuntam la
dreptul nostru de a ne autostapani §i  incepem sa ne consideram
morti fata de sine, fata de pacat, §i fata de lume prin Crucea lui
Isus Hristos.

O, sacraunire cuGandireaPerfecta,
Binecuvantare transcendenta, pe care numai Tu o pop da;
Cat de binecuvantap sunt aceiacaregasesc aceasta Perlaprepoasa,
§i care, morp fa^ade pamant, au lnva^at sa traiasca in Tine.

 Astfel in bra^eleTale pline de dragoste, oh, Dumnezeule, maintind

Pierdut, pierdut pentru totdeaunafa£ade tot, darnu §i deTine.
Sufletul meu fericit, de cand ainceput sainve$e sa moara
 A gasit o nouavia^ain infinitul Tau.

Mergi deci §i inva^aaceastalectie acrucii,

$i pa§e?te pe caleape care sfinpi §i profepi au urmat-o:
Care, socotind viata, sinele §i toatelucrurile o pierdere,
 Au gasit In moartea launtricavia£alui Dumnezeu.
 

Marele adevar al crejtinismului, marele adevar al lui Hristos este ca pacatul nu

este natural ji nu are ce cauta intr-o viata umana. Najterea lui Hristos a proclamat
acest lucru pe un ton, crucea Lui 1-aproclamat pe un altul! §i ceea ce nu este natural
nu inseamna neaparat ca este permanent. Lupta intregii naturi este mdreptata spre
ceea ce nu este natural - pentru a-1 indeparta §i a-1 arunca afara. Aceasta lupta
strabate intreaga lume. Ajunge in orice colt al pamantului, in copac, in fiecare stea gi
in sufletul omului. Fiind foarte sensibil fata de prezen^a raului atata timp cat nu a
mai simpt-o niciodata, cre§tinul recunoajte imediat §i in mod intens ca raul este un
strain, un intrus in viata sa. Intrebarea nu este dacamtr-o zi va fi dat afara, ci daca ar
fi trebuit sa intre vreodata.
 PhillipsBrooks

Un prieten foarte bun §i apropiat mi-a relatat un vis care a fost binecuvantat
de Dumnezeu cu efectul mantuirii propriului tata. Acesta din urma a visat ca era un
iepure de camp. Atat de reala ?i de specifica era conjtientizarea visului incat a sim^it
ca poate sa miroasa rapi^a proaspata de pe campurile pe care mergea.
Dintr-o data a auzit urletul unei haite de caini de vanatoare. §i-a ciulit urechile,
a ascultat, §i a alergat ca din pujca pe acele campuri. Haita se apropia din ce in ce
mai mult, intr-atat incat la un moment dat ii simtea respira^ia calda. Apoi ?i-a dat
seama ca lasa in urma campurile verzi §i ca atingea varfurile dezgolite, col^uroase, §i
tocmai cand a ajuns la aceste varfuri pustii, pietroase §i-a dat seama ca urmaritorii nu
erau caini. Erau pacatele sale, iar el era un suflet care putea sa zboare. Sus, foarte,
foarte sus spre varf a vazut o pe?tera ji fiind speriat peste masura el §i-a croit drum
spre pejtera $i apoi s-a intors. Intrarea era inundata de o lumina nepamanteasca ji
chiar in mijlocul ei era o cruce stralucitoare care statea intre el ji acele lucruri urate
care il urmareau. S-a trezit $i iata ca fusese un vis. Dar prin puterea acestui vis a fost
mantuit.
 Dr. J. H. Jomtt

Ceea ce este contrar lumii §>i rastignejte fata de lume, este crucea. Crucea are
aceasta putere §i nimic altceva; astfel ca nu mai exista nimic altceva cu care sa ne
laudam. Firea pamanteasca poftejte impotriva Duhului §i Duhul impotriva firii
pamantejti §1  acestea sunt contrare una alteia. Iata crucea: Duhul care este contrar
firii pamante§ti, care mortifica firea pamanteasca prin ascultarea din urma careia
firea pamanteasca este rastignita. „Daca, prin Duhul facep sa moara faptele trupului,
 veti trai.” Orice este din §i in Duh este contrar firii pamante^ti. Lumina Duhului este
contrara intunericului firii pamante^ti. Sfintenia Duhului este contrara lipsei de
sfintenie a firii pamantejti. Via^a Duhului este contrara vie^ii (sau, mai degraba,
mortii) traite in pacat. Puterea Duhului este contrara puterii din Satan si din
imparatia lui. In^elepciunea lui Dumnezeu este un lucru contrar ?i nebun in
comparatie cu mtelepciunea omului. Da, noua faptura care izvora§te din Duhul
Sfant al lui Dumnezeu este contrara vechii fapturi ji ii aduce acesteia moartea.

 IsaacPennington
 

Capitolul 8

 Victimele crucii

O, fie ca focul din cer sa cada

Pacatele noastre sa fie victimele lui pregatite
Sa prinda pacatele noastre $> i sa le arda pe toate,
Sa nu lase nici cel mai mic rest in urma!

 Am evidentiat faptul ca aceasta cruce inseamnamoarte. Ar

puteainsemna o moarte dureroasa, lenta, de lunga durataprin
sovairea si slabiciunea credintei noastre; ar putea exista multe
zbateri convulsive dar, mai devreme sau mai tarziu, moartea va
urina rastignirii continue, fiindca a fost intotdeauna umilitoare,
 violenta §i eficienta. Folosim cuvantul „continuu” cu buna ptiinta,
pentru ca nu ne putem a^tepta la un sfar^it rapid care, la solicitarile
 victimei, sa scoata cuiele sa-§i reinnoiasca rostul vietii. Aceasta
 joaca de-a rastignirea firii cu placerile §i poftele ei explica
cxperientele nesatisfacatoare ale multor oameni care prin acestea
zadarnicesc harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a intocmit in a?a fel incat sa impartapim viata
IIristosului inviat in toata frumusetea ei cereasca. Putem face
aceasta doar prin conditiile atat de clar revelate in Cuvantul Sau,
conditii care se armonizeaza atat de perfect cu lucrarea ?i
caracterul Sau. Care sunt ele? „Noi deci, prin botezul in moartea
lui, am fost ingropati lmpreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos
a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot a?a §i noi sa traim o viata
noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte
asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El ?i printr-o inviere
asemanatoare cu a Lui. §timbine ca omul nostru cel vechi a fost
rastignit lmpreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie
dezbracat de puterea lui, in a?a fel ca sa nu mai fim robi ai
 

58 Calea crucii
pacatului; caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat”
(Romani 6:4-7).
Principalul lucru pe care trebuie sa-1§tim este ca „omul nostru
cel vechi” a fost rastignit lmpreuna cu Hristos, ca el este una dintre
 victimele crucii. Ne-ar putea fi de folos cateva expuneri ale
termenilor folosip in aceste versete. Dr. David Brown spune ca
„omul nostru cel vechi” este „eul nostru cel vechi”, tot ceea ce
eram in starea noastra neregenerata inainte de a ne uni cu Hristos.
Dr. Brown crede ca „prin trupul pacatului intelegem intregul 
principiu alpacatului naturii noastre cazute —aspectele intelectuale ?i
spirituale, atat cele slabe, cat §i  cele mai puternice*”. Cuvantul
tradus ca „nimicit” este unui favorit pentru Pavel, folosit de 25 de
ori de el, iar de ceilalti scriitori ai Noului Testament doar o data.
Poate fi de folos o referinta la cateva pasaje in care este folosit:
1Corinteni 6:13; 15:24, 26; ^Corinteni 3:7, 11, 13, 14; Efeseni
2:15, 2 Tesaloniceni 2:8. Folosirea sanatoasa a acestui cuvant
grecesc, chiar daca este tradus diferit in aceste pasaje, indica doar o
concluzie, una singura.
Marcus Rainsford spune: „Prin omul cel vechi apostolul se
refera la sinele nostru natural, cu toate principiile §1  motivele lui,
ie?irile, actiunile, depravarea, posesiunile sale; nu a§a cum a facut
Dumnezeu, ci a§a cum pacatul, Satan ?i eul l-au in?elat. Vechiul
 Adam nu se schimba niciodata; nici un medicament nu poate sa
 vindece boala, nici o ungere nu poate domoli putreziciunea; nu
poate fi distrus decat de moarte”.
Dean Alfrod delineate „omul nostru cel vechi” ca fosta
noastra personalitate, inainte de na§terea noastra din nou —opus
„omului cel nou” sau „noii fapturi”. Mai mult, el spune ca a§a cum

U nui dintre ultim ii episcopi din Durham , in explicatia pe care o da Ep istolei catre 'Romani, 
considera ca expresia „trupulpacatului” inseamna scaunul fi vehiculul ispitelor care biruiesc;  
trupu l va^ut ca refugiul, mediul, dom iciliulpacatului. Pe cruce, Hristos S-a luptat cu starea 
noastra deca^uta intr-a tat incat trupul, casa p locul pacatului trebuie sa fie „anulate”,  
 Jn fra nte”, „detronate”, „tinute fa ra stapan” in a§afe l incat sa nu m ai repre^inte Ufafatala  
care primeste ispita. Preyenta s i puterea D om nului invia t ne vaface in stare sa spunem „nu” 
oricdrei ispite f i sa refu^am oricepretentie a tiranu lui care ne-a dominat. Acea sta perspectiva 
este sustinuta de cuvintele care urmea^a: „ca de acum inainte sa nu mai facem nici un serviciu 
 pacatului”.
 

Victimelecrucii 59
moartea lui Hristos s-a facut prin rastignire, apostolul folose?te
uccea§i expresie pentru moartea noastra fata de fostul nostru eu
pflcatos, care nu este dat la moarte doar in virtutea mortii lui
IIristos, ci ?i in asemanarea cu moartea lui Hristos - ca simbol, ca 
totalitate, ca de^bracare§i condamnarela rusine§i durere. Cand ne aducem
aminte ca execupa lui Hristos nu a fost fictiva, ca El a murit cu 
adevarat, ca atunci cand soldatul §i-a infipt sulita nu mai era nici un
pic de viata care sa se revoke, vom vedea cat de completa este
eliberarea de ciuma pacatului, care ne-a fost ca^tigata §i promisa,
pacat pe care un mare predicator 1-a numit „o protuberan^a
murdara, dezgustatoare in universul lui Dumnezeu”.
 Aceasta este, deci, vicdma —fie ca i se zice „trupul pacatului”
sau „fire” sau „gandire fireasca”, „pacatul care locuie^te in mine”,
sau „vechiul om”; are multe nume, dar un singur caracter ?i un
singur remediu, ?i acesta este moartea. Este o vrajma^ie totala
impotriva lui Dumnezeu, pentru ca „umblarea dupa lucrurile firii
pamante?ti este vrajma?ie impotriva lui Dumnezeu” (Romani 8:7).
Este plina de ura fata de Dumnezeu; El nu poate sa se bucure de
nici o parte a naturii care este sub blestem, oricat de placuta §i
atractiva i s-ar parea omului: „Deci, cei ce sunt pamante?ti nu pot
sa placa lui Dumnezeu” (versetul 8). Este de neimbunatatit, de
necorectat, de nevindecat. Cultivata, educata §i  incurajata,
descurajata sau amenin^ata, natura ei ramane aceea^i, de
neschimbat. „Caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, §i nici nu
poate sa se supuna” (versetul 7). Nu ramane nici un remediu decat
aceia pe care 1-a pregatit Dumnezeu —condamnarea, rasdgnirea §i 
moartea.
Scripturile vorbesc despre samanta firii, voia firii, gandirea firii,
intelepciunea  firii, scopurile firii, siguranta  firii, ticalo§enia  firii, lucrarile
firii, motivelefirii, slava firii.
Toate puterile, rationamentele, emotiile §i vointa sunt in mod
natural, sub puterea firii. Orice ar planui §i ar nascoci mintea
noastra fireasca —oricat de corect ar parea spectacolul ei §i oricat
de multi oameni s-ar lauda cu el —nu are nici o valoare in fata lui
Dumnezeu. Firea, cu gandirea, vointa §i eforturile ei, este astfel o
 victima a crucii. Vedem necesitatea eliberarii de ceea ce numim
 

60 Caleacrucii
„pacate ale firii”, dar cat de rar includem puterile noastre de a
rationa, a gandi a planui! Vai! Adesea avem incredere in acestea
?i suntem foarte descurajap ca Duhul nu face sa se concretizeze ce
a planuit firea. Oare nu este inchinarea noastra fata de Dumnezeu
deseori in firea pamanteasca? Oare planurile §i proiectele noastre
nu sunt folosite spre a obtine bani pentru visteria goala a bisericii
care are inscrisa pe suprafata ei semnele firii §i care este atat de
neplacuta lui Dumnezeu incat lucrarile Duhului Sau sunt foarte
aproape sa fie inabu^ite? De multe ori, este o dovada de batjocura
faptul de a cere binecuvantarea lui Dumnezeu peste ceea ce
propria noastra inima spune ca este planul §i lucrarea firii §i care
sub cea mai frumoasa §i atractiva infati^are nu poate fi altceva
decat o ofensa la adresalui Dumnezeu.
„Via£a noastra naturala”, spune Frederic Godet, „cu toate
talentele cu care este inzestrata trebiiie sa fie sacrificata, nimicita,
data la o parte. Altfel, dupa ce a inflorit pentru un timp, cu mai
multa sau mai putina satisfacpe, piere §1  se usuca pentru totdeauna.
 Aceasta lege se aplica unei fiinte pure §1  inclinatiilor sale spre lege.
Tot ceea ce nu este predat lui Dumnezeu printr-un act de sacrificiu
 voluntar poarta in el microbul mortii”.
Exista o ispita subtila, precum in cazul lui Saul, de a distruge
ceea ce este fara valoare §i de a tine in via£a ceea ce este cel mai
bun; cu alte cuvinte, a distruge grosolanul §i a cruta manifestarile
rafinate ale raului. Dar atunci cand pretindem ca am lmplinit
porunca Domnului, intrebarea cercetatoare ne viziteaza pe multi
dintre noi cu aceeapi putere teribila, a?a cum trebuie sa fi venit la
regele neascultator: „Ce inseamna behaitul acesta de oi care ajunge
la urechile mele §i mugetul acesta de boi pe care il aud?” (1Samuel
15:14).
Ceea ce este distrus complet nu poate sa geama sau sa planga.
 Aceasta nu inseamna altceva decat moartea fiecarui lucru
condamnat. Moartea mandriei, vanitatii, zgarceniei, racelii
nemiloase, ambitiei, maniei, nerabdarii, fricii ?i indoielii; a tot §i a
orice apartine omului vechi care trebuie dezbracat inainte de a
putea sa-1 imbracam pe cel nou.
 

Victimelecweii 61
 Am consimpt noi la pironirea acestei victime pe Cruce? Daca
A m facut-o, eliberarea este sigura deoarece firea ?i-a primit lovitura

de moarte la calvar. „Pacatul este lovit cu fulgerul maniei Lui. Ceea

re a fost atunci realizat in principiu cand Unuia muritpentrutoti este
,i<um realizat in fapt, atunci cand credinta face ca moartea Lui sa
lie a noastra, iar virtutea ei este transferata in suflet. Scena crucii i?i
Iace binecuvantata sa lucrare interioara. Ranile care au patruns in
irupul ?i duhul Mantuitorului acum ne strapung con?tiintele
noastre. Prin rastignirea cu Hristos sufletul intra in comuniune cu
Salvatorul sau inviat §i invata sa traiasca viata Lui. Sfintireaei nu
este completa pana cand nu este „facuta asemenea cumoartea
Lui” (Filipeni 3:10). „Omul cel vechi” a fost pironit pe crucea
Calvarului cu intregul alai de pasiuni ?i pofte, pentru fiecare inima
care crede. Firea nu are dreptul sa domneasca nici macar pentru o
ora. Este moarta dejure (de drept) - moarta prin credinta; ?i trebuie
samoarain to|i cei ce sunt ai lui Isus Hristos.”

DacaHristos traie^te §i domnejtein mine,

Eu treBuie samor.
CuEl trebuie saflu rastignit;
Eu trebuie samor;
Doamne, bate cuiele, nu bagain seamagemetele,
Fireameaar putea sa sezvarcoleasca §i sa suspine
Dar in acest mod, §i doar in acest mod
Eu trebuie samor.
Candvoi muri, Doamne, atunci
 Voi trai pentruTine.
Timpul meu, putereamea, totul
Ip voi daTie.
O, fie caFiul sa ma facaslobod acum!
 Aici, Doamne, mapredau cu totul Tie,
 Voi trai pentru timp ?i pentruve?nicie.
 

Cred ca aceasta lume, ma refer la ce are ea mai bun, perfect, cand

ajunge la varf, la inflorirea §i desavar§irea ei, poate fi cumparata pe nimic; §i
cred ca va create foarte mult valoarea unui pahar cu apa. Nu exista ceva mai
bun decat sa o consideram ca fiind idolul nostru crucificat (care e mort,
nimicit), aja cum 1-a considerat §i Pavel. Apoi lasap ca placerile sa fie
rastignite, iar rangul §i onoarea crucificate. §i, de vreme ce apostolul a spus
ca lumea a fost rastignita fata de el, putem aduce aceasta lume la
condamnarea omului spanzurat §i la spanzuratoare: §i cat ar plati cineva
pentru un om spanzurat? La fel de putin cat am plati pentru o lume
spanzurata §i  crucificata. Totu§i nebunii o trag de pe spanzuratoare $i se
lupta pentru ea.
Samuel Rutherford

Ce este, deci, lumea, §i ce trebuie sa fie: lumeasca sau nelumeasca?

Lumescul este un duh, un caracter. Nu este atat o fapta, cat o atitudine. Este
o stare, o pozitie. Este o anumita dispozitie fatS de Dumnezeu. Este o
anumita inclinable, un anumit aspect al sufletului. Lumescul este activitatea
umana care il exclude pe Dumnezeu. Lumescul este viata fara chemari
cere§ti, viata fara idealuri, viata fara lnaltimi. Lumescul nu recunoa^te deloc
mareachemarealui Dumnezeu in Isus Hristos. Lumescul nu are nici un loc
inalt. Lumescul presupune o viata orizontala. Lumescul nu are nimic din
ceea ce este vertical in el. Are ambitie; nu are aspiratii. Motto-ul lui este
succes, nu sfintenie. Spune tot timpul „inainte”, niciodata „in sus”. Un
barbat sau o femeie lumeasca este un barbat sau o femeie care nu va zice
niciodata „Imi ridic ochii spremunti”.
 Dr. J. H. Jomtt

O, Doamne, cerceteaza-ne, o, Doamne,

pne-ne in grija Ta rabdatoare;
LasadragosteaTa in fata, in spatele, imprejurul nostru, pretutindeni:
Pentru ca dumnezeul acestei lumi sa nu neorbeasca,
sa nu ne spuna basme,
Ca sanu sudeze lanturi pentru a nelega,
ca sanu ne momeascaintr-o capcana.
Nu Te intoarce de la noi, atrage-ne atentia, gase§te-ne,
imbra| i§eaza-ne, poarta-ne;
Lasa dragostea Ta in fata, in spatele, imprejurul nostru, pretutindeni.

Christina Rossetti
 

Capitolul 9

Lumea §i crucea

Orice trece ca un nor intre

Ochiul mental al credin^ei §i lucrurile nevazute,
Facand ca acea lume mai luminoasa sa dispara,
Sau sa para mai pupn frumoasa, ori speran^a sa mai pupn draga,
 Aceasta estelumea noastra, idolul nostru, chiar daca da
Impresia de afecpune sau aerul de devotament.

Epistola catre Galateni a fost numita epistola „rastignirii”. In

capitolul 2, versetul 20 Pavel spune ca acest eu vechi a fost
rasdgnit lmpreuna cu Hristos; in capitolul 5 versetul 24, el spune
ca ?i-a rastigni^la cruce „firea pamanteasca lmpreuna cu patimile §i
poftele ei”; §i acum, in capitolul 6 versetul 14 spune ca lumea este
rastignita fata de el §i el fata de lume.
Citim despre „duhul lumii” (1 Corinteni 2:12), despre „chipul
lumii” (1 Corinteni 7:31), despre mersul lumii (Efeseni 2:2) §i
despre Stapanitorul acestei lumi (loan 14:30). Exista o intelepciune
a lumii care nu este intelepciunea lui Hristos; un conducator al
lumii care este du?manul cel mai mare al lui Hristos ?i al omului; o
 judecata a lumii in care oamenii sunt in pericolul de a fi implicati.
Ni se spune ca lumea va trece §i ca, daca iubim lumea §i lucrurile
care sunt in ea, dragostea Tatalui nu este in noi (1 loan 2:15-17).
Isus i-a prevenit pe ucenicii Sai cu privire la ura lumii §i le-a spus
ca aceasta ura va dovedi ca ei nu sunt din lume deoarece lumea nu
se poate uri pe ea insa?i (loan 15:18, 19). El a continuat sa-i mvete
ca daca marturisesc despre ea ca lucrarile ei sunt rele, a?a cum a
facut §i El, ii va uri a§a cum L-a urat §i pe El (loan 7:7). In ciuda
urii inver^unate a lumii, ucenicii lui Hristos nu trebuie sa se teama,
pentru ca El le spune ca a biruit (loan 16:33); ?i slujitorul Sau,
 

64 Calea crucii
loan, ii asigura pe cei carora le scrie ca „Cel ce este in voi este mai
mare decat cel ce este in lume” (1 loan 4:4); §i  ca oricine este
nascut din Dumnezeu biruie lumea; §1  ca aceasta este biruinta —
credinta in Cuceritorul ei, Isus, Fiul lui Dumnezeu (1 loan 5:4,5).
Ce este atunci lumea care, in aprecierea lui Pavel, nu era nimic
mai mult decat un criminal crucificat? Sa ne amintim cand vorbim
despre cruce ca in primele zile ale creptinismului nici una dintre
aceste frumoase corelapi cu care suntem familiarizati nu se
strangeain jurul ei. Pentru noi nu este numai simbolul unui fapt, ci
§i un prilej de comemorare a aproape 2 0 0 0   de ani de istorie.
Dragostea §i admiratia cu care noi suntem obi?nuiti ii erau
necunoscute apostolului. In zilele lui era semnul §i simbolul rupinii
§i mult mai odios ?i sugestiv decat este cuvantul „spanzuratoare”
pentru noi. „Intr-adevar, nu exista cuvant printre noi care sa
semnifice detestarea adamica, con^tienta pl\ universala a crucii”,
spunea cineva.
Lumea consta in cei ce sunt ata?a£i de obiecte fragile §i in cei
care i?i pun in ele singura fericire; in cei care au oroare de saracie,
de suferinta, de umilire §i care cauta lucruri cu adevarat rele din
calea carora trebuie sa fuga ?i de care trebuie sa se protejeze cu
orice pret; lumea este formata din cei care au cel mai mare respect
pentru bogatii, placeri, §i  onoruri; care considera aceste lucruri
reale §i solide; care le doresc ?i le urmaresc cu o inver^unare dusa
la extrem, fara sa le pese ce mijloace folosesc pentru a le obtine;
care lupta unii impotriva altora pentru lucrurile acestei vieti, care
se invidiaza reciproc ?i care mcearca sa ia de la ceilalti ceea ce nu
au ei; care apreciaza sau dispretuiesc o persoana in functie de cat
poseda sau nu poseda din aceste lucruri trecatoare. Intr-un cuvant,
lumea consta in cei care i§i fondeaza toate principiile, tot codul
moralitapi §i  intregul plan al comportamentului lor pe
achizitionarea §i gasirea placerii in lucrurile temporale”.
Lumea inseamna orice forma de viata sau de guvernamant —
politica, educationala, sociala sau religioasa —care nu-L pune pe
Dumnezeu pe primul. loc. Ca sa citez cuvintele lui dr. Dale, a fi
lumesc inseamna „sa permip ca Legea suprema careia ii datoram
supunere, ca gloria si groaza universului nevazut care este revelat
 

 Lumap crucea  65
crcdin^ei, ca relatiile noastre sublime cu Tatal duhurilor prin
I Iristos Isus Domnul nostru, sa fie invinse de interese inferioare
<le opiniile §1   practicile acelora in care viata lui Dumnezeu nu
Mila?luie?te; inseamna a fi biruiti de interese inferioare §i de opinia
si practicile acelora in care nu sala§luie?te viata lui Dumnezeu.
Inseamna a ne regia viata dupa opinia publica in locul principiilor
religioase; a face ceea ce fac ?i altii fara a ne intreba deceo fac; a
urma multimile faraa ne intreba unde merg exact”.
Cititorilor acestor pagini le recomandam cu tarie sa mediteze
la descrierea cercetatoare §i plina de putere a lumii in Creator and 
( '.reature(Creator §i Creatie)  a lui Faber. El spune: „Lumea nu este
doar materie, nici doar spirit. Nu este doar om, nici doar Satan,
nici doar pacat. Este o infecpe, o inspiratie, o atmosfera, o viata, o
chestiune colorata, o ceremonie fastuoasa, o moda, un gust, o
 vraja. Nici unui dintre aceste nume nu i se potrivesc, §i toate i se
potrivesc. Puterea ei asupra creatiei umane este teribila, este
omniprezenta, in?elaciunea ei — incredibila. Noi traim in ea,
respiram din ea, actionam sub influenta ei, suntem in§elap de
infati§arile ei §i admitem principiile ei cu imprudenta.”
Lumea J§i are domnul ei, curtea ei, consiliul ei, legile ei,
principiile, maximele, literatura ei. Este falsificarea Bisericii lui
Dumnezeu §i  arma principals a diavolului pentru a cobori §i  a
otravi via£a cereasca in individ ?i in Biserica, pentru a contracara ?i
a distruge lucrarea Duhului Sfant. Este in amvoanele, in corurile §i 
pe bancile bisericilor noastre. Este mai seducatoare deoarece
marturisepte ca este cre§tina ?i, cu o ?iretenie extraordinara, cauta
sa impace maximele ei rele cu doctrinele cre^tinismului. Este mult
mai de temut decat atacurile pe fata ale diavolului, pentru ca ea i§i
convinge victimele sa puna intr-o lumina buna incalcarile
poruncilor Divine. Poftele firii, intr-o maniera asemanatoare,
indeamna la o multime de pacate care cresc foarte mult in
importanta in ochii oamenilor §i ii inspaimanta cu ticalo§enia lor;
dar duhul lumii provoaca la subtilitati diabolice pe cei care se
mandresc cu spiritualitatea §1  devotamentul lor ?i care se considera
eliberap de prezen^a pacatului odios incat se simt ofensati atunci
cand li se sugereaza ca sunt sub puterea lui. Acesta este marele ei
 

66 Caleacrucii
triumf, pi cand radem dispretuitor la sugestia ca d-na Himera ne va
ademeni in capcana ei, deja ne numaram printre cei amagiti de ea.
Sfantul Pavel s-a numarat, odata, printre victimele ei. El a
socotit mandria napterii pi a religiei, a slavei lumepti, a bogatiei pi a
placerii pi parerea buna a oamenilor ca fiind captig; dar in lumina
crucii, ochii lui s-au deschis pentru a vedea adevaratul caracter al
lumii, pi lucrurile pe care odata le considera un captig, acum le
considera o pierdere pentru Hristos. In loc sa caute lumea pentru a
primi fericire, in loc sa vaneze zambetele ei pi sa-i fie teama de
privirea ei incruntata, el o privea cape un raufacator condamnat sa
fie pironit pe cruce. Averea, onoarea, placerile nu puteau sa il
seduca, nici toate fortele ei ostile sa-1 inspaimante pentru a renunta
sau chiar amascavreunadintre doctrinele crucii (Galateni 6:12).
Pentru el, aceasta ar fi la fel de absurd cum ar fi ca cineva sa
piarda favoarea unui monarh mult iubit, care avea tot dreptul la
afecpunea pi loialitatea lui, prin faptul ca ar cauta sa obpna o
privire favorabila de la un nemernic nevrednic ce-pi da duhul pe o
cruce. Acelapi fel de groaza care a inundat mintea Evreului la
gandul crucificarii unui raufacator a umplut pi inima lui Pavel
atunci cand a vazut capcana in care creptinii din Galatia erau in
pericol sa cada —aceea de a face ca obiectul blestemului lui
Dumnezeu sa fie obiectul aprecierii pi consideratiei lor.
Crucea i-a relevat asemenea surse de bucurie pi Hristosul
crucificat pi inviat a pus stapanire atat de mult pe intreaga lui fiinta
incat el a ajuns sa spuna: „Ba inca, pi acum privesc toate aceste
lucruri ca o pierdere fata de pre£ul nespus de mare al cunoapterii
lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate pi le
socotesc ca un gunoi, ca sa captig pe Hristos, pi sa fiu gasit in El,
nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care
se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da
Dumnezeu prin credinta. §i sa-L cunosc pe El, pi puterea invierii
Lui, pi partapia suferintelor Lui, pi sa ma fac asemenea cu moartea
Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din
morti” (Filipeni 3:8-11).
Ceea ce lumea era pentru Sf. Pavel - un obiect al blestemului
cu care nu putea avea nici o legatura, nici o asociere, nici o relate
 

 Lumeap crucea  67
era el pentru oamenii lumii. Pentru ei, el era un obiect al
dispretului, aversiunii pi urii. El pi fratii sai devenisera un spectacol
pentru lume, pentru ingeri pi pentru oameni. El spune: „Noi
suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos; noi, slabi:
 voi, tari! Voi, pupi in cinste: noi, disprepiiti! Pana in clipa aceasta
suferim de foame pi de sete, suntem goi, chinuiti, umblam din loc
in loc, ne ostenim pi lucram cu mainile noastre; cand suntem
ocarati, binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam, cand
suntem vorbiti de rau, ne rugam. Pana in ziua de azi am ajuns ca
gunoiul lumii acesteia, ca lepadatura tuturor” (1 Corinteni 4:10-13).
Care este relatia noastra cu lumea pi care este atitudinea ei fata
de noi? Prin aceste intrebari pi meditatii, inimile multora vor fi
descoperite. Unii dintre noi au citit in urma cu mai mulp ani
despre un munte de magnet care, prin extraordinara lui putere,
atragea fiecare bucata de fier care ajungea in raza lui de influenta.
Corabiile de pe mare care treceau pe langa tarmul teritoriului unde
se afla muntele ii sim^eau for^a asupra ancorelor, lan^urilor pi
barelor. La inceput apropierea lor de munte era foarte greu de
observat. Exista o abatere de la traiectoria normala, dar aceasta nu
ingrijora pe nimeni. Insa atractia devenea din ce in ce mai
puternica pana cand, pe masura ce viteza creptea, vasul era adus tot
mai aproape. Apoi fiecare purub pi cui iepea din platformele pi
grinzile vasului pi se repezea spre munte, iar vasul, bineinteles, se
dezmembra pi ajungea o adevarata epava.
 Aceasta legenda ar putea ilustra corespunzator propriul nostru
pericol pi, cu siguranta, prezinta pericolul bisericii de astazi; a venit
 vremea cand, fara nici un sunet povaielnic, vor trebui sa se ridice
 voci de avertizare pe tot pamantul pi sa se interzica orice fel de
compromis pi concesie cu lumea.
„Caci tot ce este in lume; pofta firii pamantepd, pofta ochilor
pi laudaropia viepi, nu este de la Tatal, ci din lume pi lumea pi pofta
ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac” (1 loan
2:16,17). Acesta este rezumatul tuturor pacatelor facut de Sf. loan.
Prin prima definitie a lumescului - „pofta firii pamantepti” -
intelegem apedturile trupepti anormale sau in exces. Pana cand nu
am invatat sa ne rastignim firea pamanteasca impreuna cu patimile
 

68 Calea crucii
pi poftele ei, ne va fi imposibil sa ne apezam in limitele normelor pi
legii lui Dumnezeu. Primul nostru scop trebuie sa fie a obtine, prin
credinta, victorie asupra lumii launtrice, asupra oricarei inclinatii pi
apetit pe care pacatul le-a facut exagerate pi rebele. Exista, de
asemenea, pi pofte rafinate ale firii pamantepti, o predilectie spre
lux, pi nedisponibilitatea de a ti le refuza. Tauler afirma cu putere:
„Dupa cumvechiul parpe i-a distrus pe parintii noptri prin lacomie,
tot apa, armele sale sunt upor de indepartat prin cumpatare.
Trebuie sa mancam la fel cum cineva ia medicamente, cu o astfel
de moderatie pi in| elepciune care sa ne ajute sa II slujim pe
Dumnezeu; pi cu o asemenea mul| umire astfel meat la fiecare
bucatica sa II laudam pe Creatorul nostru.”
 Apoi exista „poftele firii pamantepti” sub forma moliciunii pi a
auto-ingaduintei —lipsa dispozitiei de aindura dificUltatile apa cum
ar trebui sa faca nipte buni soldap ai lui Isus Hristos. Lucrul zilei
s-a sfarpit, bocancii sunt pupi deoparte, pi picioarele incaltate in
papuci sunt indreptate spre foe. Cum primim o deranjare a liniptii
noastre? Cum II tratam pe Domnul nostru care a renuntat la Sine
cand, deghizat intr-o vaduva saraca sau intr-un cerpetor fara casa
 vine la upanoastra pi cere mila, mancare sau imbracaminte?
„Pofta ochilor”. Ganditi-va la lista mfioratoare a sfinplor din
 Vechiul Testament, dar pi a celor din Noul Testament, care au
cazut in pofta ochilor. Haideti sa nu satisfacem aceasta dorin^a in
nici un fel; nici macar sa nu privim fugar la fotografiile pi literatura
otravita care ne sunt bagate pe gat in zilele noastre pi care nu sunt
 vrednice sa fie primite in casele creptinilor. Este de o mie de ori
mai bine sa pastrezi inima pura, sa nu ai „nimic intre,” chiar daca
aceasta presupune ignorarea unei carti dupa care lumea alearga cu
gura cascata pentru cateva zile.
Pofta ochilor arata spre pacatul universal de a insista pe ceva
 vizibil pi tangibil, de a depinde de creatura in loc de a depinde de
Creator, in loc de a avea duhul lui Moise care „a putut sa-L vada
pe Cel care este invizibil”. Cat de mulp sunt aceia care, spre
deosebire de Avraam care, fiind chemat de Dumnezeu, a iepit
„ne?tiind unde va merge”, cauta sa vada intotdeauna calea ce le sta
in fata! Putem trai acolo unde lucrurile care sunt nevazute vor fi
 

 Lumeap crucea  69
cele mai reale pentru noi, pi unde vom ptica pana pi intristarile
noastre „lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate
 vepnica de
slava, pentru ca noi nu neuitamla lucrurile care sevad, ci la cele ce
nu sevad” (2 Corinteni 4:18).
Putem fi eliberati de pofta firii pamantepti pi de pofta ochilor
pi totupi sa fim sub puterea lumii in ceea ce privepte al treilea
aspect pe care Sfantul loan il are in vedere. „Laudaro?ia vietii” este
fastul pi mandria care se bucura in ea insapi pi care nu da gloria lui
Dumnezeu. Este ataparea inimii fata de obiecte tangibile, avere,
respect pi atentia din exterior. Exista nenumarate planuri ticluite
doar pentru a dezvolta aceste predilectii pacatoase, dintre care
unele sunt grosolane pi altele atat de rafinate incat in jurul lor se
contureaza schita frumusetii, armonia culorii pi a sunetului, gratia
mipcarii, parmul induioparii: dar Dumnezeu ar fi un intrus in ele,
prezen^a Lui nu ar fi deloc binevenita pi, oricat de frumoase ar fi,
sunt considerate a fi „nu de la Tatal, ci din lume”. Aceasta este
adevarata piatra deincercare in alegerile pe carele facemin ceea ce
privepte mancarea, imbracamintea, cititul pi recreerea; este piatra
de incercare in ceea ce privepte cumpararea, vanzarea; in ceea ce
privepte toate planurile noastre, chiar pi pentru lucrarea lui
Dumnezeu —e§Tteaceasta voia lui Dumnezeu? „Caci lumea trece...
dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”
Ce frica le este multor oameni sa infrunte privirile incruntate
ale celorlalti atunci cand slujbele la care sunt chemati intra in
conflict cu ceea ce lumea numepte edcheta! Trebuie sa fim eliberati
de dorinta de a face impresie buna creptinilor nesfintip care se
gandesc mult mai mult la preceptele societatii decat la Hristos.
 Vom fi adevarati curteni numai dupa ce am invatat in prealabil
cum sa ne comportam in pcoala harului. Domnii pi doamnele lui
Dumnezeu sunt aceia care au revendicat acea eliberare completa
de duhul lumii.
Cand bantuie vreo epidemie constitutia slabita este cea
contagiata. Omul sanatos poseda o vitalitate care il face sa umble
pe strazile in care bantuie epidemia pi respinge microbii prin
puterea unei vieti fizice imbelpugate. Lumescul inflorepte doar
atunci cand vitalitatea bisericii este scazuta pi, de vreme ce biserica
 

70 Caleacrucii
este compusa din membri, atunci cand vitalitatea unui individ este
scazuta. Viata puternica, exuberanta a lui Hristos este singura
noastra protecpe pi singurul secret al biruin^ei.
Insupindu-ne mai intai victoria crucii pi apoi minunata via^a de
inviere a lui Hristos vom putea fi in stare sa ne pastram nepatati de
lume. Religia lui Isus Hristos nu ptie sa coboare standardele pentru
a se potrivi cu duhul veacului. Omului de afaceri care este
inconjurat de bani nu-i zice: „Cazul tau e unui de o dificultate
neobipnuita, apaca voi renun^a la o parte din cerintele mele”. El ii
spune fiecarui om —chiar daca atmosfera in care traiepte este
impregnata de aceasta otrava care vlaguiepte pi chiar daca el este
inconjurat de oameni ale caror cai sunt atat de necinstite pi de
inpelatoare pe cat adversarul le poate face - „Separati-va!” „Nu
atingep lucrul necurat!” „Pastrati-va nepatati de lume!”
 

Odata un pelerin —a§aspune o veche poveste —

Batran, epuizat §i istovit s-a strecurat printr-o vale intunecoasa.
Pe fiecare parte seridicau munti pustii §i inalti;
 Aerul vijelios erarece §1 cerul intunecat;
Carareaera accidentata, iar picioarele lui descul^e;
Obrazul sau palid erazbarcit de durere grija;
Ochii grei li erau mdreptati sprepamant;
§i fiecare pas parea mai slab decat precedentul.

 Valeas-a terminat acolo unde o stancagolaja

Se ridica perpendicular pepamant sprecerpentru a-1batjocori, parca
Pe acest pelerin ce s-atarat pe calea-i plinadegreutati;
Dar in timp ceochii lui obosi^i §i slabi incercau
Sagaseascao ie§irein munte,
 A zarit o u$asculptata foartemare
§i, mergand spreeacu respiratia tot mai slaba
Deasupraportii acitit „Poarta Mortii”.

El nu putea sai§i stapaneascapicioarele care seindreptauintr-acolo;

[Poarta] acedat laatingerealui §i, trecand de ea,
 A intrat intr-o lumeluminoasa, de basm;
 Albastre erau cerurile §i parfumat eraaerul;
§i iata! Sangele tinerilor erain venele lui,
Eraimbracat in robece nu aveau vreo pata
Din lunga-i calatorie. Uimit, s-aintors;
lata! O u§a deaur ardeain spatele sau
In acearaza debasm, §i ochii sai intrebatori,
 Acum farapofte §i cura^icaacele noi ceruri,
Eliberati deceata varstei, agrijilor, aconflictelor,
Deasupraportii el cid „PoartaViepi”.
 

Capitolul 10

Poarta crucii

Frumoasa pictura a lui Sir Noel Paton,  Death, the Gateof Life 
(Moartea, Poarta Vietii) are o alta semnificatie fa£a de cea care a
fost in mintea artistului. Cavalerul obosit, ranit in conflictul sau cu
raul, a trecut prin Valea Umbrei Mortii §i  a ingenuncheat mtr-o
smerenie adanca la intrarea in lumea luminii §i a vietii. El §i-a dat
 jos coiful cu creasta din aripi de $oim §1 pene de paun —embleme
ale ambipiei §i mandriei lume^ti. Cureaua $i sabia care sunt
aruncate, armura care cade semnifica renuntarea la propria-i
putere. Cucuta care se usuca, campul de neghina ramurile
 ve^tejite din aceasta parte a vaii vorbesc despre otrava mortala a
pacatului § 1   despre sperante naruite, in timp ce crinii albi §1
trandafirii salbatici de pe partea cealalta ne spun despre puritatea §i 
bucuria care irtfloresc acolo. Permanenta vietii in care intra este
indicata de o stea clara, statornica ce straluce^te pe cer, in timp ce
luna in descre§tere la orizont semnifica schimbarea §i  caracterul
trecator al vietii pe care o lasa in urma.
Tot acest simbolism se aplica la fel de bine atat mortii
spirituale, cat §i mortii fizice. Dupa cum multi dintre noi £tiu, este
o munca in zadar a mcerca sa cucerim natura noastra pacatoasa
luptandu-ne cu ea. §i pe masura ce oamenii imbatranesc ^i chiar
mor in lupta cu raul, pacatul nu moare niciodata de batranete. Este
adevarat, i§i schimba caracterul, un nou prim-ministru sau
guvernator li ia locul precedentului, dar forma de guvernamant
ramane aceea^i. La punctul de tranzitie de la o varsta umana la alta,
o anumita forma a pacatului trebuie sa se declare invinsa, dar este
o victorie asupra unuia dintre avanposturile pacatului, nu asupra
tiranului din cetate. De exemplu, oamenii s-au bucurat foarte mult
ca obiceiul exceselor a fost invins in viata lor, dar acea forma a
 

74 Caleacrucii
 viciului deosebit de scarboasa a fost, deseori, succedata de o alta
mai putin dezgustatoare, poate, dar nu mai pujin mortala.
Capturarea unei garzi mai avansate a pacatului a provocat doar o
noua mijcare din partea du^manului, iar sclavul excesului a
devenit, incon^tient, sclavul zgarceniei.
Este bine pentru noi daca, la fel ca omul din pictura,
nedumeriti, raniti §i obosi^i dupa ani de conflicte fara succes, cu
mandria noastra cucerita, cu renuntarea la propria noastra putere
ajungem ingenunchea^i la u§a acelei lumi in care poti intra doar
prin unire in moarte cu Isus Hristos. Pentru ca atunci cand
ajungem in conditia unui faliment total $i, adanc con^tientizati de
saracia §i lipsa noastra de putere strigam cu o cumplita disperare:
„0 , nenorocitul de mine, cinema va izbavi?”, suntem la inceputul
eliberarii. Nu va trece mult pana cand vom putea canta acel cantec
 victorios: „Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in
Hristos Isus. In adevar, legea Duhului de via£ain Hristos Isus m-a
izbavit de legea pacatului a mortii” (Romani 8 :la,2).
In explicarea termenilor propu^i de Diavolul pentru supusul
lui, Sufletul omului, facuta prin ambasadorul sau, dl. Refundsa renunte,
Bunyan indica nelini^tea lui Satan de a stapani Sufletul omului. 
 Apoi dl. Refu^asa renuntea spus din nou ‘Domnule, iata bunavointa
stapanului meu! El spune ca ar fi mul^umit daca ar avea un loc in
Sufletul omului unde sa locuiasca singur, iar tu vei fi domn peste
toate celelalte.’ Apoi, Emanuel a spus: ‘Totce mi-a dat Tatal imi va
reveni, ^inu voi pierde nimic din tot ceea ce Imi da, nu, nici macar
un picior sau un fir de par. Nu li voi da nici macar cel mai mic
ungher din Sufletul omului pentru a locui in el. II voi pastra doar
pentru Mine. §i binecuvantat sa-I fie Numele pe vecie pentru
scopul §i promisiunea Sa pline de har.
Dar numai in condi^iile pe care am cautat sa le explicam in
capitolele anterioare El poate sa ne aiba doar pentru Sine. Nu
poate exista nici o revocare a decretului „sufletul care a pacatuit va
muri”. Trebuie sa alegem daca propria noastra moarte, cu
lntunericul §i ingrozitoarea separare de Dumnezeu pe care o
implica, este facuta in primul Adam sau daca prin identificarea
noastra cu al doilea Adam vom fi socoti^i morti in moartea Sa §i vii
 

 Poarta crucii 75
in via$a Sa: „fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru
top, toti deci au murit. §i El a murit pentru toti pentru ca cei ce
(raiesc sa nu mai traiasca pentru ei in§i?i, ci pentru Cel ce a murit $i
ainviat pentru ei” (2 Corinteni 5:14b, 15).
„Despar^irea noastra de pacat este rezultatul mortii Sale.
 Astfel noi putem sari peste ani §i sa spunem: pe acea Cruce vechea
mea via^a de pacat s-a sfar^it: cuiele care I-au strapuns mainile
sacre §i  picioarele au distrus vechiul meu Eu. Hristos §i  noi am
fost despartiti de pacat prin aceea^i moarte misterioasa; ?i astfel
suntem mor{:i impreuna cu Hristos”. ... „In timp ce ne uitam in
urma la moartea de pe cruce $i ne amindm ca in momentul in care
$i-a plecat capul a scapat complet de du$>manii in fata carora S-a
expus, de dragul nostru, la asalturile lor, indraznim sa credem ca
suntem §i  noi parte a acestei eliberari, ca pe crucea Sa suntem
scapapi de stapanirea pacatului; §i  indraznim sa credem, de
asemenea, ca prin credin| a in Hristos, lmparta^im triumful
Domnului nostru inviat asupra tuturor du§manilor Sai ai no§tri.
Credinta noastra este concretizata in experienta. De aici mainte
crucea Lui sta intre noi ?i pacatele noastre: §i prin mormantul Sau
gol noi patrundem intr-o via^ade victorie.”
Parabola pftetica de la inceputui capitolului nu este o fantezie
a mintii. Partapia cu Isus in moartea §i viata Sa de inviere il aduce
pe credincios, dupa cum mul| i pot marturisi, intr-o lume
luminoasa unde cerurile sunt albastre, iar aerul parfumat. O lume
in care locuitorii au invatat secretul tineretii neintrerupte; in care
poarta haine fara pata; unde onoarea revine in privire §i ceata
 varstei, agrijilor §i a conflictelor dispare pentru totdeauna.
 Aceasta este legea neschimbatoare a vietii creatine, deoarece
„singura cale de ie^ire din orice fel de lume in care suntem este
prin moarte” - pentru cre^tini, deci, prin moartea lui Hristos. Este
o lege care ne intampina chiar la inceputui vietii in Hristos, §i pe
masura ce umblam in lumina lui Dumnezeu, vom avea revelatii
continue ale unor locuri bogate, in care putem intra in mod
invariabil prin moarte sau, cu alte cuvinte, prin incetarea de a mai
avea partake cu anumite forme de viata.
 

76 Caleacrucii
Lilias Trotter in parabolele ei minunate spune ca daca
examinezi tulpina unei frunze moarte la microscop vei afla ca
 vechiul canal este infundat de o bariera invizibila pentru ochiul
liber. Planta a inchis upa ultimei frunze a anului, condamnand-o la
cadere pi, curand, fara a mai depune un alt efort, tulpina se
desprinde, vanturile lui Dumnezeu se joaca in jurul ei, iar ea cade.
Crucea lui Hristos inchide viata de pacat. „§tim bine ca omul
nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul
pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in apa fel ca sa nu mai fim
robi ai pacatului; caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat”
(Romani 6 :6 , 7). Precum canalul infundat, crucea reprezinta o
binecuvantata bariera invizibila care sta intre noi pi pacat pi de
 vreme ce o „socotim” ca fiind acolo, aceasta inseamna sa o tinem
acolo prin credinta pi prin vointa. Energia —voin^a —„ego-ul”
retrage din existenta precedents scopurile pi dorintele sale pi le
trimite in cea noua. §i in primul ceas in care puterea incepe sa se
retraga tulpina frunzei incepe sa se desprinda, soarta frunzei este
peceduita. Planta nu revine niciodata, a§a cum fac multi cre§dni,
asupra hotararii de a se dispensa de vechea frunza. Secretul
 victoriei consta in aceasta „continuitate ferma”. Tulpina care este
retrasa din ceea ce este vechi este oferita gratis pentru hranirea a
ceea ce este nou, ?i este retrasa doar pentru acest scop, pentru ca
poarta crucii este mtotdeauna poarta vietii.
Exista un singur loc unde poti altoi o ramura dintr-un copac;
este acolo unde §i altoiul §i copacul au fost taiati ?i unde viata se
revarsa. Dar trebuie sa fie o legatura foarte stransa intre ele, caci
cel mai mic filament din infa^urarea altoiului va impiedica
revarsarea vietii copacului in el; ^i care va fi rezultatul? Micul lastar
devine coparta§ al puterii ?i frumusetii tulpinii, §i de vreme ce
aduce frunza pi roada pare ca spune: „Traiesc, dar nu mai traiesc
eu, ci copacul traiepte in mine pi via^a pe care o traiesc acum in
frunza pi in fruct, o traiesc prin credinta in trunchiul copacului”.
Deci, atat pentru altoi, cat pi pentru copac poarta crucii este poarta
 vietii.
 

Caci pe tot parcursul viepi vad o cruce

Unde copiii lui Dumnezeu i§i dau suflarea.
Nu exista nici un ca§tigdecat prin pierdere
Nu exista viata decat prin moarte
Nici o slava decat in a indura ru§inea
Nici o dreptate decat in aaccepta vina;
§i acea Ve§nicaPatima spune:
Fii golit de slava, de drepturi §i de nume.

 Anonim

Un bob de grau singuraric va „ramane singur”

Daca nu este pus sub pamant pentru a muri, §i frumusetealui piere.
 Apoi, pe masura ce piere din campul vizual uman, pamantul-mama
Cu forte nevazute, va pregati cu bunavointa saman^apentru noua najtere;

 Va strapunge coaja §1  va elibera via^acaptiva dinlauntru,

Pentru caviguroasacrejtere sapoata incepe in toata Frumuseteaei.
§i la vremeapotrivita, deasuprapamantului, firicelul verde sapoata aparea,
Fiind urmat de spic, $i apoi deintregul bob in spic.

O, minunata pilda aharului, care mainva^a adevarul lui Dumnezeu!

Sufletul meu este caun bob de grau: §1  daca vrea saaduca roadavreodata,
Trebuie dat la moarte, via^asinelui trebuie omorata,
§i in pamantul intunecat tacut, duhul meu trebuie sa ramana,

Pana cand sfajiat $i zdrobit dedisciplina §i necazul jalnic,

Trimise de manaiubitoare aTatalui, sinele va disparea.
 Apoi, in putere tacutava rasari via^aDuhului dinlauntru,
Panacand, curand, seva vedeaca sunt „eliberat de pacat”.

§i pe masurace „cresc in har” zilnic, viata meava fi roditoare,

Nu va mai „ramane singura”, va fi glorioasa, plina §i libera.
O, Doamne! Ma predau pe pentru alucrain mine voiaTa,
Nu mavoi mai teme de manaTatalui meu, ci ma voi incredein Tine, §1  voi
ramane lini^tit.

 A.M.P.
 

Capitolul 11

Rodul crucii

„Adevarat, adevarat, va spun ca, daca grauntele de grau care a

cazut pe pamant nu moare, ramane singur, dar daca moare, aduce
multa roada” (loan 12:24). Faptul ca suntem aici, pu$i fa$a in fata
cu un adevar de o importanta §i  o semnificajie exceptional este
evident din formularea „Adevarat, adevarat” cu care Salvatorul
nostru prefateaza aceasta afirmatie. Adevarul care se afla dincolo
de suprafata acestei propozipi frumoase s-ar putea sa nu fie in^eles
imediat; mai mult, ar putea fi ostil conceptiei noastre despre via^a §1
 

slujire, dar aceasta doar transmite marea necesitate de a ni se aduce

in atentie cu insistenta.
 Augustin ne aminte^te ca acest „Adevarat, adevarat” nu este
limbajul unui prieten catre prieten; indica mai degraba faptul ca
noi cunoa§tem« atat de pu£in despre gandirea lui Hristos §i avem
atat de putina incredere in El, incat avem nevoie de juramantul §i
garantia Lui inainte ca sa-L putem crede. Nu ne reveleaza oare
acest limbaj un Inva^ator care rabda taraganeala §i  ignoranta
noastra, care planuie^te sa ne intalneasca in locul in care ne aflam
§i care folose§te aceste adevaruri care ne atrag aten^ia de care are
nevoie intelectul nostru greoi §i inima noastra indiferenta? Fie ca
El sa nu vorbeasca degeaba inimii mele §i inimii tale, drag cititor.
 Aici exista o singura cale care ni se deschide spre binecuvantare.
Roada abundenta, viata care este mtr-adevar via^a, parta^ia cu
Hristos in slujire ?i parta^ia cu Hristos in glorie sunt, toate,
dobandite prin moartea fata de sine. Cheia catre minunata viata
care este subliniata aici e: „DOAR DACA MOARE”. Moartea
este u^a vietii, jertfa de sine este legea conservarii sinelui §i 
conservarea sinelui este legea distrugerii sinelui.
 

80 Calea crucii
Doua condipi ale existentei sunt posibile, dintre care una
trebuie sa constituie caracterul nostru —dragostea sau sinele.
Dragostea cauta viata in afara ei insa^i; eul i§>i cauta viata in sine
insu^i. Dragostea, pentru a poseda, sacrifica egoismul; in timp ce
sinele, pentru a poseda, se pastreaza pe sine §1  sacrifica dragostea.
Legea din regnul vegetal pe care marele Invatator o ilustreaza
- sacrificiul sinelui este conditia vietii —este o lege universala in
aplicarea sa. Ea ca^tiga in universul fizic §i „nimic nu traie^te §i nu
i§i indepline^te adevarata funcpe decat ca parte a marelui intreg §1 
atata timp cat lucreaza pentru prosperitatea §1  avansarea intregului.
Toate lucrurile slujesc $i se ajuta unele pe altele —chiar soarele,
luna, ?i stelele. Toate lucrurile emit sau remit viata ?i puterea de a
insuflep §i a pre^ui viata sub alte forme; pamantul, apa §1  caldura
contribuie la viata plantei, aceasta murind pentru a ajuta la
menpnerea vietii pasarilor animalelor, pasarile §1   animalele
murind pentru a contribui la viata omului”.

 Via^ainlocuie§te moarteapretutindeni
In pamant, in mare§1 pe cer
§i, pentru ca trandafirul sapoatarespira,
Ceva care traie§te trebuie samoara.

La primirea invataturilor Mantuitorului in intelectul §i inima

lor, grecii intampinau dificultati neobi^nuite. Timp de cinci secole
grecii au condus umanitatea. Intreaga lume se aduna in jurul tortei
geniului grec. Limba lor bogata flexibila care lua aspectul unui
 vehicul perfect al gandului devenise aproape universala. Totu§i,
e§ecul lor in regenerarea societatii a fost atat de izbitor incat chiar
daca cel mai inalt studiu de cultura intelectuala de care natura
umana este capabila in starea ei pacatoasa a fost atins inainte de
intrupare, oamenii lor intelepti erau ca $i cum nu ar fi existat. Prin
urmare, Sfantul Pavel intreaba: „Unde este inteleptul? Unde este
carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit
Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia?” (1 Corinteni 1:20). In
ceea ce privea regenerarea morala ^ i spirituals a omenirii, ace§ti
filosofi, ganditori, scriitori §i oratori nu au lasat nici o urma a
 

Kodulmtrii 81

existentei lor oamenii ezitau intre o superstitie care credea totul

►ti un scepticism care nu credea nimic.
Cum ar trebui sa socotim acest e$ec? Cuvintele lor cheie erau
tultivarea eului  ^i distractia eului.  Potrivit grecilor, acesta era telul
Miiprem, marele bun al vietii umane. Dumnezeii Olimpului erau
icprezentati ca fiinte care traiau doar pentru a se distra §i  care,
atunci cand veneau pe pamant, era doar de dragul unei aventuri
piacute sau de dragul amuzamentului egoist, carora nu le pasa de
pacatele §i durerile omenirii. Iar caracterul dumnezeilor sevedea in
adeptii lor greci. Conceppa lor cea mai inalta despre viata era
satisfacerea simpirilor, a intelectului a imaginatiei. Aceasta era
 via^ape care o iubeau $i o pretuiau.
Hristos li cheama sainlocuiasca cultivarea eului cu jertfirealui,
$i mul^umirea eului cu sacrificarea lui. Cu alte cuvinte, El le cere sa
intoarca intregul curs al gandirii §i comportarii lor, sa a§eze
inaintea lor o conceptie de viata diametral opusa fajia de cea pe
care au avut-o timp de secole. Dupa cum spune Godet, „Aceasta
expresie a inclus judecarea elenismului; caci ce era civilizatia greaca
daca nu viata umana cultivata din punctul de vedere al distractiei §i 
retrasa de la legea sacrificiului?”
Nu putem afirma prea emfatic, in aceste zile cand sacrificiul
de sine este atat de putin inteles, ca acesta este sarea caracterului
cre^tin §i ca tara sacrificarea eului, via^a cre^tina este sare faragust.
Este testul prin care, mai mult decat prin oricare altul, un om
poate cunoa^te care este realitatea in cre§tinismul sau. §i ne vom
tot opri la elementele alfabetul vietii divine pana cand vom
inva^a sa uram viata eului §i, renuntand la ea, sa „ne tinem deviata
care este, intr-adevar, viata.”
 Acestea sunt zile de o activitate religioasa minunata; dar
ganditi-va la neconcordanta dintre activitate §i realizare! Nu sunt
oare multi lucratori cre^tini care au ajuns sa se obi^nuiasca atat de
mult cu e^ecul meat aproape ca au incetat sa mai a^tepte succesul?
Bineinteles, cu atata predicare §i mvatatura, cu atat de multe Biblii
in circulatie §i cu atat de multa distribuire de bro^uri nu ar trebui
numai sa stapanim pamantul, ci sa §i atacam imparatia
intunericului. Totu^i, noi nici macar nu tinem pasul cu cre§terea
 

82 Caleacrucii
demografica §i astazi exista mai multe milioane de oameni care se
aflain intuneric decat au fost vreodata.
Una dintre explicatiile faptului ca rezultatele sunt deseori
saracacioase slabe, sau ireale §1 netrainice o putem gasi aici: nu a 
 fostfacutprimulpas spreoslujireroditoare. Fie prin ignoranta, fie prin
lipsa vointei, majoritatea celor care pretind ca sunt co-lucratori cu
Dumnezeu in regenerarea lumii nu au urat §1   nu au renuntat
niciodata definitiv la viata eului §i, pentru ca sunt atat devii in ceea
ceprive^te eul, devin atat deputin vii pentru Dumnezeu.
In dorinta lor arzatoare sa aiba succes multi striga la
Dumnezeu pentru darul puterii spirituale. Dar Dumnezeu nu le
poate indeplini dorinta, pentru ca El e un Dumnezeu gelos nu
I§i va da gloria Sa altuia; ?i a te increde in barbap femei cu
putere spirituals care sunt plini de ambitia de a se impune ar
insemna sa hrane^ti capriciile lor, sa promovezi idolatrizarea lor
placerea pe care o aude a se afi^a.
Se relateaza despre Michelangelo, marele sculptor, ca atunci
cand lucra noaptea, deasupra fruntii, prinsa\ de caciula, avea o
lumanare aprinsapentru ca nici oumbra a lui sa nu cada pe lucrarea
sa! Era un obicei frumos §i  vorbe^te, poate, mult mai elocvent
decat ?tia sculptorul despre umbrele care cad pe lucrarea noastra;
$i cat de des se intamplaaceasta!
Este acesta §i  cazul tau, cidtorul meu? Cauti tu, ca Baruc,
lucruri mari pentru tine? E§>ti tu  sensibil la aprobarea sau
dezaprobarea oamenilor? Vesel cand e§d laudat, descurajat cand
e§ti invinuit? Tii cont de gusturile tale naturale §i de sentimentele
tale in lucrarea pe care o faci, pierzand urmele pallor Sai, ale
 Aceluia care nu §i-a facut pe plac? Te retragi din fata muncii
neplacute, care nu este vazuta de oameni §1   care nu aduce o
recompensa vizibila? Adevarat, adevarat iti spun ca ti-ai primit
rasplata, dar nu acea rasplata de a strange roada pentru viata
 ve§nica.
Se spune ca semintele coapte corespunzator sunt capabile sa
l^i pastreze puterea de cre^tere pentru un termen nelimitat daca
sunt puse in anumite conditii; nu doar pentru capva ani, nu doar
pentru cateva secole, ci pentru mii de ani - cat? Intr-adevar, nici
 

 Kaduicrudi 83
un om nu o poate spune. Stratul de pamant al planetei noastre
pare ca este plin pe fiecare parte de seminte care au fost produse
In anii care au trecut, impra^date pe suprafata sa §i apoi acoperite
cu pamant. Ori de cate ori pamantul este dat la o parte fie deplug,
fie de sapa excavatorului pentru caile ferate, sau pentru orice alt
scop care cauzeaza deranjarea pamantului de la o adancime mai
mare, din acea portiune care se afla la multi centimetri adancime
fiind adusa la suprafata §1  expusa aerului, razelor soarelui §i 
umezelii provocate de roua §i de ploaie, imediat rasare o cultura de
plante tinere care, cu siguran^a, nu i§i are origineain semin^ele care
tocmai fusesera aduse de pe campurile din vecinatate, ci in
semintele care au stat in pamant timp de mai multe veacuri.
Dar acolo, departe, in adancimile pamantului, chiar daca
saman^a i$i pastreaza viata, ea ramane singura. Observati, doar
dupa ce saman^a moare atrage la sine carbonul, nitrogenul §i 
diferitele saruri care contribuie la hranirea bobului §1 care raman
neproductive ^i nefolosite pana cand intra in contact cu ele o
putere ce le scoate din locurile unde stau ascunse. Viata latenta a
germenului are nevoie sa fie penetrata de razele solare §i de ploaia
caldadin cer, apoi survin declinul §i moartea, §1 din ele rasare via|a
§i  frumuse^ea. Ce puteri latente, ce posibilitati divine dorm in
 vietile umana astazi! Ce talente §i daruri sunt ingropate adanc in
acele adancimi! Daca barbatii §1  femeile s-ar expune la „raza de
soare deschisa a dragostei lui Dumnezeu” §i §i-ar deschide inimile
pentru roua fertilizatoare a Duhului Sfant, s-ar trezi la viata for^ele
latente care, sub puterea §1 calauzirea plina de viata ale Sfantului
Duh ar umple sute de alte vieti cu binecuvantare §1  pe-a lor cu
bucurie negraita.
„Daca grauntele degrau care aca^utpepamant numoareramane
singur; dar daca moare, aduce multa roada.” Haideti, in imaginatia
noastra, sa urmarim acel graunte de grau pe masura ce cade la
pamant. In coaja lui mica este pulberea sau floarea, §i inauntru un
secret divin, un germene al vietii pe care microscopul nu ll poate
detecta. Este plin deviata latenta confine samanta pentru recolte
nelimitate. Dar capacitatile lui latente sunt animate $i acea viata
 

84 Calea cmcii
secreta a germenului este eliberata doar printr-o despartire,
dezintegrare, moarte.
Mica samanta se supune fortelor naturii care o iau in stapanire
§i care li distrug rapid forma ?i frumusepea. Acolo jos, sub pulberea
ro§ie, Dumnezeu I^i are propriul laborator  §1  continua $i
completeaza procesul convertirii, cel mai frumos din cate sunt sub
soare. In timp ce are loc dezintegrarea, germenele viepi incepe sa
se hraneasca cu pulberea pana se termina totul.
Este ca un prizonier inchis in celula sa cu un ulcior cu apa §i o 
coaja de paine,  §1  atunci cand apa este consumata pana la ultima
picatura §i painea pana la ultima firimitura, atunci incepe sa sparga
zidurile inchisorii. Atunci germenele se desparte in doua. Plumula
care se indreapta in sus §i radicula care se indreapta in jos. Partea
care se indreapta in jos cauta in sol particulele de care are nevoie
pentru a-§i construi viitoarea viata $i le da mai departe pentru
cre§terea plantei in stratul superior. Pune toata natura in mi^care
pentru a contribui la sustinerea ei; de pe pamant $i din cer el
imprumuta materiale pentru cre§tere §i, in timp, devine un spic de
grau incarcat de rod.
„Acum observati,” spune cineva intr-un articol foarte sugestiv
referitor la acest subiect, „ca viata germenului de grau pe care o
refine in el este mult mai mare. In ceea ce prive^te primirea, are
legatura stransa cu toate resursele naturii. Aer, lumina, ploaie, roua,
pamant —toate lucreaza pentru ridicarea §i binele lui. El nu poate
lua nimic din toate acestea in vechiul sau trup. Cat despre ceea ce
day de asemenea, ce schimbare! Pentru ca acum aduce roada de 30,
60, poate chiar 100 de ori mai mult.” Aplicatia acestei ilustrapi este
atat de evidenta incat fiecare cititor poate sa o faca ?i sa $i-o
insu§easca.
Inainte ca Fiul lui Dumnezeu sa binevoiasca sa se imbrace in
forma umana —pentru a Se face „ascultator pana la moarte, §i inca
moarte de cruce” —fiecare element al puterii {in afara dedragostea 
caresesacrifica) a fost pus la incercare $i a e$uat in mod ru^inos. Dar
crucea devine un tron §i  Crucificatul un cuceritor; El, cel care a
fost inaltat de pe pamant, atrage la El pe topi oamenii, §i masura
puterii noastrede atractie este masura vieplor noastre golite de sine
 

 Kodulcrucii 85
$>
i stapanite de Hristos, pentru ca „daca nu moare ramane singur
dar daca moare, aduce multa roada.”

 Ai auzit vreodata de plantaaloe,

Departe, in climatul lnsorit?
Printr-o cre§tere smerita timp de mai mulp ani
 Atinge perioada de mflorire;
§i apoi, la coroana sa, un minunat boboc
Se desface in mii de flori:
 Darplanta esteunsacrificiupentru  jloare
Pentru cainflore^te doar o data $ 1  in aceastamflorire moare.
§i fiecare dintre miile de flori,
Pe masurace cad in perioada de inflorire
Sunt mici plante care i§i fixeaza radacinile
In locul unde cad pe pamant;
§i pe cat de repede cad din tulpina ve§tejita
Cresc pline de via$a $i frumoase imprejur;
 Atat demoarta, a trait deomedeori
 In.ceatanaracarea mflorit dinmoartea celei vechi.
 Ai auzit de El, Cel pe care II adora cerurile,
Inaintea Caruia o§tirile lor se pleaca;
Cum a parasit corul §i imnurile de sus
Pentru pamant, in tanguirile $i vaietele lui;
Ca samoara pentru via|adu§manilor Sai?
El amurit, dar viapaSa traie§te
In nenumarate suflete, intr-o lume noua.
Samanta Lui se raspande§te $i umple pamantul,
Precum stelele umplu cerul;
 El neinvatasa renuntamla dragosteapentruvia$d,
 Dedragul vietii dragoster.
MoarteaLui este viapanoastra—viapaLui, slava lumii,
§i ni se porunce^te sa raspandim realitatea fericita.
 

 Viapadin moarte -
DragStapan, estevorba
De viapade aici sau de ceadintr-o paramai buna?
Ba mai mult, pentru ce sa a§tept? Vasul zgariat §i spart
 Va fi acum modelat de mana Olarului.

 Viapa din moarte —

O, minunata mviere!
Samanta sadita in slabiciune con^tienta, crescuta in putere;
 ViapaTa traitain zile de truda§i de certuri,
„Nu Eu, ci Hristos” in mine —de la ceas la ceas.

 Viapadin moarte—
O cale de pelerin singuradca,
Urmata de cei care se lauda in cruce;
Ei traiesc in parta§ie „doar cu Isus”,
§i de dragul Lui socotesc ca§dgul pamantesc drept pierdere.

 Viapadin moarte —
Sa fie binecuvantata pe vecie aceastamisiune
Ce poarta apavie, revarsandu-se,
Cu viata abundenta din raul limpede, curat,
Spunand ca sufletele msetate nu mai trebuie sainseteze niciodata.
 M. C.
 

Capitolul 12

Ca^tigurile crucii

„Cine i§i iube^te viata o va pierde; §1 cine i$i ura§te viata in

lumea aceasta o va pastra pentru viapa ve^nica” (loan 12:25). Aici,
cuvantul viata este exprimat de doi termeni grece^ti care au un
inteles destul de diferit. Unul, dupa cum sugereaza explicatiile
editiei revizuite a Bibliei, poate fi tradus ca „suflet”; este grecescul
psyche§i se refera la viata noastra de jos, viata sufleteasca, a sinelui;
al doilea cuvant se refera la viata > mai inalta,5  viata
■> divina. Daca
iubim viapa de jos, daca ascultam filosofia lumii care zice
„Cru£ati-va: crucea safie departede voi\  pierdem, automat, viata mai
inalta, viata abundenta; pentru ca nu putem avea in acela^i timp
ceea ce lumea nume^te „viata” §i ceea ce Hristos namejte „viapa”.
D1 Spurgeon poveste^te despre un taran fara experienta care
§i-a dus p$§ca la armurier pentru reparatie. Armurierul a
examinat-o §i, considerand ca e aproape prea stricata pentru a mai
fi reparata, a spus:
—Arma ta este intr-o stare foarte uzata, stricata; nu e buna la
nimic; ce fel de reparatie vrei pentru ea?
—Ei bine, spuse omul, nu cred ca scap mai iefdn decat cu un
nou pat, o piedica §i o teava; acestea trebuie sa o puna din nou in
functiune.
—De ce? Ai putea la fel de bine sa iti cumperi o noua arma,
raspunse celalalt.
—O, niciodata nu m-am gandit la acest lucru; $i ma surprinde
faptul ca este tocmai ceea ce vreau, un nou pat, o noua piedica $i o
noua peava; de vreme ce acestea aproape ca compun o noua pu^ca,
 voi cumpara o arma noua.
 Acesta este tipul de reparatie de care are nevoie natura
omului. Natura veche trebuie sa fie aruncata ca o epava totala
 

88 Calea crucii
buna de nimic, iar omul trebuie sa fie facut o noua creatie in Isus
Hristos. Dar oricat de doritori am fi sa admitem acest adevar,
putine lucruri sunt mai greu de invatat.
 Jertfa lui Hristos m-a condamnat cu totul in starea mea
naturala. E ca §1  cum ar fi spus: „0, Tata Neprihanit, ofer §i 
renunt la sufletul murdar al acestui om, ca sa moara, §> i ca viata
mea sa traiasca ?i sa infloreasca in el.” Am invatat eu, totu^i, sa
urasc, sa renunt, sa neg §i sa dau la moarte, in unitate cu jertfa
Domnului meu, egoismul meu vinovat? Pana cand nu o fac nu voi
cunoa^te niciodata sensul cuvintelor „daca Imi sluje§te cineva, sa
Ma urmeze”, pentru ca II urmam pe El doar atunci cand avem
partake in spiritul sacrificiului de sine. Aceasta ar putea insemna
pentru noi o cale spre umilire §1  o aparenta infrangere. Dar nu in
slujba care capteaza atentia multora sau care starne^te admiratia
multimilor II servim intotdeauna cel mai bine pe Hristos. Slujba
noastra ar putea insemna un botez de intristari ?i dureri, pentru ca
dreapta stramta este calea care duce la viata pupini sunt cei
care o gasesc.
 Viata sufleteasca tanje^te dupa confort, indulgenpa, expunere,
bogatie, pozitie buna, popularitate, este consemnata ca una
dintre marcile vremurilor grele care caracterizeaza ultimele zile,
aceeaca „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudaro§i,
trufa§i, hulitori, ..., neinfranati, ..., ingamfati, iubitori mai mult de
placeri decat de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar
tagaduindu-i puterea” (2Timotei 3:2-5).
 A fost remarcat faptul ca toate lucrurile prospera proportional
cu relationarea lor la lumea din jur, proportional cu predarea lor
mediului in care traiesc. In timp ce ramurile i§i  predau
independenta §i se pierd in copac, cresc frumos cu frunze, flori §i 
fructe, dar imediat ce se despart de viata generala incep sa se usuce
$i sa cada, oamenii le stranggramezi §i le ard. In timp ce membrele
i$i predau viata individuals vietii trupului, sangele bogat curge prin
ele §i devin puternice, viguroase, dar un membru dezbinat devine
curand un lucru uscat §i fara forma: deci, omul egoist se
autodistruge din punct de vedere etic prin egoism. Primim in
 

Ca§tigurilecrucii  89
masura in care dam, §i  puterea sacrificiului perfect este puterea
 vietii perfecte.
Exclamatia lui Isus din loan 12:27 ne aminte^te de durerea ^i
chinul care au msopit jertfa Sa. „Acum sufletul Meu este tulburat.
$i cevoi zice? ... Tata, i^bavepe-Ma din ceasul acesta? ... Dar tocmai
pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta! Tata, proslave§te
Numele Tau!” Aici gasim o ilustrare a conflictului ce se afla in
multe viepi lntre natura superioara §i  cea inferioara; atunci cand
Dumnezeu ne cheama sane socodm morpi fapa de noi inline §1 sa
fim „una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui” (Romani
6:5).
Capi factori folose^te Dumnezeu pentru a pune capat puterii
 vietii eului nostru? „Ganditi-va la samanta plantata in pamant,
expusa la vanturile iernii, calcata sub picioarele celor ce manuiesc
greble §i grapeaza, ascunsa vederii §i lasata singura ca cand ar fi
aruncata de Dumnezeu §i de om pentru a indura procesul lent al
unei dezintegrari zilnice, §i apoi framantata de ploi §i de ar^ita pana
cand forma ei este distrusa, parand nefolositoare atat pentru
Dumnezeu, cat pentru om”. Deci, printr-o varietate de cai
nea§teptate §i nebinevenite, Dumnezeu aduce la moarte ceeace era
condamnat. Cat de izbitor este ilustrat acest fapt in cazul lui Iov!
Totu^i, toate fortele dezlantuite, oameni §i  diavoli, prieteni $i
du^mani au fost tinute in frau de mana puternica a Dragostei care,
atunci cand scopurile Lui erau mdeplinite, spunea „pana aici voi
merge, nu mai departe.”
 A striga „izbave£te-ma din ceasul acesta!”, a te da mapoi a
card inseamna a-L dezamagi pe Dumnezeu, a intensifica raul §i a
pune piedici scopurilor harului Sau. Prin valea umbrei mortii, prin
focul incercarilor suntem adu§i in locurile valoroase. Dumnezeu
este Acela care directioneaza mi^carile Sabeenilor §i  ale
Haldeenilor; El este Acela care permite vantului sa devasteze
mortii sadistruga; eliberareanoastra nu sta in fuga de bandele care
pradeaza, ci in a spune, a^a cum Isus a facut-o: „Tata, proslave^te
Numele Tau!” Chiar daca aceasta inseamna separare §i suferinta,
„Tata, proslave^te Numele Tau” §i, la fel ca Stapanul nostru, vom
 

90 Caleacrucii
auzi o voce care ne va asigura: „L-am proslavit ?i-L voi mai
proslavi.”
 Am face bine sa fim precaupi in privinta incercarii de a cuceri
eul prin vreo rezistenta activa lmpotriva lui prin puterea naturii,
pentru ca „natura nu poate sa se infranga, sau sa se elimine mai
mult decat mania poate sa vindece mania.” Fiecare efort de a o
infrange pare sali dea noi puteri; dragostea de sine gase^te ceva de
admirat chiar $i in mcercarile noastre de a o birui. Ea se va mandri
chiar $i in actele pe care noi le consideram o umilire a sinelui. Nu
exista eliberare pentru noi de acest tiran de temut decat in 
 Dumnezeu.  Nu suntem destul de mdemanatici, curajo^i sau
dezinteresati pentru a purta singuri acest razboi. Trebuie sa ne
pozipionam lmpotriva acestui du^man care este deopotriva al Lui §1  
al nostru, in timp ce ne straduim ca in toate lucrurile sa lucram
impreuna cu El, trebuie sa credem ca El lucreaza in noi §1  prin noi
pana cand eul va muri ucis prin suflarea lui Dumnezeu. Ca fiinpe
 vii, inteligente, trebuie sa cedam in fata inspiratiei puterii care
omoara da viata, pentru ca Dumnezeu nu lucreaza irezisdbil, ca
asupra unui lucru mort, ci in mod intelectual fi spiritual, ca asupra
unei minpi normale. Sinele fiind ucis, majoritatea placerilor lui sunt
date la moarte; a§a ca, in locul lucrarilor firii, va aparea roada
Duhului (Galateni 5:19-24). „In locul spinului va aparea
chiparosul, in locul maracinilor va create mirtul” (Isaia 55:13). In
loc deviata repulsiva a eului va aparea frumoasa viapaa lui Hristos.
„Nu mai traiesc eu, ci Hristos traie^te in mine”.
Haideti sa fixam bine in mintile noastre aceste trei adevaruri.
Primul —moartea eului cu Hristos este singura cale spre viata in
Dumnezeu. Sfar^itul vietii eului este singura condi(de a
binecuvantarii promise §i acela care nu vrea sa moara fapa de
lucrurile pacatoase, ba mai mult; fata delucrurilelegitime, daca ele au
intervenit intre duh $i Dumnezeu, nu poate intra in acea lume a
luminii, a bucuriei a pacii care a fost prevazuta pe aceasta parte a
portilor Cerului, unde gandurile §i dorintele, cuvintele §i lucrarile
eliberate de puterea de pervertire a sinelui graviteaza in jurul lui
Isus Hristos a$a cum planeta graviteaza in jurul soarelui.
 

Ca§tigurik crucii  91
In al doilea rand, singurul remediu pentru eu este moartea. Nu
este de neschimbat in caracterul sau §i invariabil in lucrarile sale.
Nu poate sa se schimbe din rau in bine mai mult decat o poate
face intunericul in lumina §i  de aceea moartea fata de sine este
singura cale deviata in Dumnezeu.
in al treilea rand, singurul cuceritor al eului este Hristos.
I,egea Duhului de viapa in Isus Hristos este cea care ne elibereaza
de legea pacatului $i a mortii (Romani 8:2). Monarhul conducator
nu se va auto-detrona niciodata, dar daca ll primim cu drag pe
Hristosul lui Dumnezeu in templul unde sinele a fost pastrat cu
sfinpenie, idolul hidos va cadea inaintea Cuvantului Sau a§a cum
Dagon a cazut inaintea chivotului.
Dupa cum spune Andrew Murray: „Eul nu poate da afara eul
chiar fi  in omul regenerat. Slava lui Dumnezeu! Lucrarea a fost
facuta. Moartea lui Isus este, odata pentru totdeauna, moartea
eului nostru. §i darul Duhului Sfant transforma propria noastra
moarte in putere.”
Este, probabil, necesar un cuvant de avertizare ca nu cumva,
animat de o dorinta egoista, sacrifkiul nostru de sine sa devina
doar o cautare mai adanca a sinelui. Nu este un schimb al unui eu
rau cu unul mai bun, ci renuntarea completa mai sus mentionata a
sinelui pentru totdeauna. „Oricine i§i va pierde viata de dragul 
 Meu”, a spus Isus, „o va ca§tiga”.
Sacrificiul de sine de dragul autodisciplinei este o iluzie,
intr-adevar; nu este nimicaltceva decdt cultivarea eului, viata pe care
predndem ca vrem sa o biruim este de fapt hranita §1  intarita de
ceea ce noi credem ca o love^te in chiar existenpa sa. Sacrificiul de
sine este complet lipsit de valoare daca nu poarta pe el eticheta „de
dragulMeu”.
Cat despre recompensa acestei vieti de renunpare, ce cuvinte o
pot descrie?! Pentru un dmp totul poate parea mtunecos ?i
mohorat; ar putea fi o parasire §1  o singuratate care sunt greu de
indurat pentru fire, dar de vreme ce suferinta a fost calea pe care
Mantuitorul a urmat-o pentru a intra in gloria Sa, prin aceea§i
experienta este glorificat ?i fiecare fiu al omului, iar Dumnezeu
este glorificat in el. Cineva spunea foarte frumos: „cei care mor cu
 

92 Calea crucii
Hristos sunt in siguranta cu El. Pentru ca garda Sa de ingeri este in
 jurul lor pentru a-i supraveghea §i a rasturna piatra in a^a fel incat
mortul sainvie, la vremea potrivita.”
In orice jertfa adevarata este mai multa bucurie decat tristete.
Intreaga viata a lui Dumnezeu este doar revarsarea dragostei Sale
iar sacrificiul lui Hristos este intreaga revelatie a acelei iubiri
minunate. Cu siguranta, nu este nici o durere pentru un indragostit
sa se dea pe sine §i tot ce are iubitei lui; ba lnca, „este mai 
binecuvantat daca da decat sa primeasca”, iar cea mai bogata, mai
adevarata §i mai de durata binecuvantare este cea a daruirii de sine.
Scara jertfirii de sine il conduce pe om numai in sus §1  inainte, de la
 viata lui Hristos la asemanarea cu El, la imparta^irea cu El, la
tronul Lui $i la gloria Lui: „Celui ce va birui li voi da sa ^ada cu
Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum §1  Eu am biruit $i am
§ezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3:21).

Cantare^te-pi viapain funcpie de pierdere, nu de ca^tig,

Nu in funcpe devinul baut, ci de cel varsat;
Pentru ca putereadragostei consta ln sacrificareaviepii
§i cine suferacel mai mult in felul acesta are cel mai mult de dat.
 

Nu cauta o adevarataputere detraire mviatalui Eu §i Meu,

Neavand nimic deiubit decat egoismul §i temandu-te de suferinpa?i de moarti
 A§>acumcaupi fructul din samanpaplantata,
Cautaviapacare traie§te, din viapacare este ucisa.

 Apoi grabe§te-te sa-i dai loviturade moarte, pironind eul pe cruce

§i vei gasi o comoarainfinita in ceea ce pareao pierdere,
Pentru ca undeva fi gasit germenele noii mvieri,
Daca samanpanu este in pamant?

Sufletul este micagradinaaDomnului, iar eul estesamanpaceseaflainea;

$i El o prive^te in timp ce moare §i se bucurade roadele pe carele aduce;
In samanpaingropata este ascunsa puterea
Na^terii viepii nemuritoare afructului $i a florii.

Este ascunsa§i totu^iadevarata; este mistica §i totu§i clara!

O lecpie, pe care nua§tiut-o nimeni niciodatain afara de sufletele care sunt
ucisein interior;
CaDumnezeu, de lamoartea ta, prin Duhul Sau
Te va chemalaviapave§nica, viapaTOTUL IN TOT.

 ProfesorT. C. Upham
 

Capitolul 13

Frumusete in loc de cenu§a

 Acum capiva ani, pe cand se ocupau de o regiune afectata de

malarie din Sudul Americii, atat de mulpi oameni au fost loviti de
boala incat un inginer a gasit cu cale sa distruga cre^terea
luxuriantelor ierburi, flori, ferigi, mu^chi §i licheni prin foe.
Rezultatul a fost §ase luni de ardere mocnita pana cand, aparent,
 viata din sol §i din subsol a fost eradicata. Dupa doi ani de
sterilitate dezolare a aparut o mica planta §i, in timp, s-a dovedit
a fi o planta atat de bogatain frumusepe atat de rarain minunatia
ei incat ll umplea pe admirator de uluire §1  de admiratie. Ea a fost
data experpilor in domeniu pentru a o cataloga, dar nu au gasit o
clasa in care sa o incadreze. Nu vazusera niciodata ceva
asemanator §1 au fost nevoipi sa o lase sa creasca singura in
frumusetea ei unica.
 Aceasfa ilustreaza bine dezolarea spirituals care precede
moartea noastra fata de viata firii §i de subtilitatile sinelui nostru pe
care trebuie sa o simtim inainte de a cunoa^te viata de inviere a lui
Isus in toata plinatatea roada ei. Pentru ochii umani viata este
bogata in frunzi^, ici mu^chi, colo licheni minunati; dar ochiul
uman nu poate detecta malaria egoismului pe care Dumnezeu o
 vede. Nu mai este egoism in formele lui repulsive, ci in haina cea
mai in§elatoare mai atractiva. Poate fi descris ca egoism
consacrat sau egoism pentru Dumnezeu.
 Acum ia forma celei mai impulsive §i mai intense seriozitati.
Lucrarea este initiata deoarece pare ca este de la Dumnezeu, dar
 voia lui Dumnezeu nu a fost cautata, nici puterea Lui imbracata,
iar de aici mcolo energia creaturii ia locul puterii divine. Acum ia
forma geloziei pentru slava lui Dumnezeu, adopta o pozipie de
antagonism fata de un anumit proiect, pozitie care spune intr-un
 

96 Calea crucii
limbaj de neconfundat: „Vino §i vezi zelul meu pentru Dumnezeu”.
Dar sunt tolerate critici aspre §i sunt pretuite ganduri lipsite de
dragoste care aduc la suprafata atat de evident malaria unui egoism
puternic §i subtil.
Sau poate lua forma unei pofte pentru distracpia spirituals.
Degetul este mereu pe pulsul emotiilor, iar sufletul se intreaba in
mod constant: „Cum ma simi?” Atata timp cat acest puls
emotional bate puternic, totul este bine, dar daca devine slab §i
imperceptibil, sufletul este scufundat intr-o stare de disperare.
 Aceasta este manifestata mai ales in lucrarea pentru Dumnezeu.
Calauzirea Duhului este cautata cu sinceritate, iar duhul se
indreapta spre El pentru ajutor. Daca totu^i, dupa ce lucrarea a
fost facuta, apare o dezbracare completa de experienpa emopionala,
ispita de a te intoarce la calauzirea Duhului este tolerata §i urmeaza
ore de chin deoarece minciuna ispititorului, cum ca directia a fost
gre^ita §i ca mesajul dat a fost gre^it, este crezuta. Acest chin este
agravat daca parerea apreciata a vreunui om este contrara cu ceea
ce s-a spus sau s-a facut; $i victima acestor experience ameninta nu
de putine ori —pentru ca dragostea de sine a fost astfel ranita —ca
 va abandona lucrarea lui Dumnezeu in mtregime.
Scopul lui Dumnezeu este de\ a-i elibera pe copiii Sai din
aceasta viata care este, inca, o viata amestecata $i plina de
 vicisitudini ^ide oscilatii, ^ide a oferi in locul ei o viata statornica
?i permanenta unde duhul eliberat sub orice forma §i in plina
unitate cu voia divina se va sprijini ferm pe marele Centru §1  doar
pe el. Sa nu va ganditi vreun moment ca minimalizam sau ca
discreditam experienta pe care am dobandit-o deja. Sufletul are
 viapa adevarata, dar nu o viata intreaga sau perfecta\   Dumnezeu nu
este inca acel „totul in tot” ce tanje§te sa fie §i nu poate §i nu ne va
lasa sa ne odihnim in nici un bun care este in afara Lui.
 Aceasta experienta este una dureroasa. Nu inseamna nimic
mai putin decat urarea, renuntarea §1  pierderea (in a§a fel incat sa
nu mai fie gasita vreodata) vietii firii §i a umplerii fiinpei cu viapa §1 
plinatatea care este Dumnezeu. (Observati cum, in urmatoarele
pasaje, Hristos insista asupra acestui lucru — Matei 16:26-27,
Marcu 8:35, Luca 9:24,14:25-35, loan 12:25).
 

 Frumuseteinlocdecem§d  97
In  Life of Madam Guyon  (Viata Doamnei Guyon)  gasim o
descriere uimitoare a trecerii ei prin aceasta experienta. In anul
1674, ea a intrat lntr-o stare de saracie sau declare,  dupa cum o
numepte ea; 51 a continuat saramana in aceasta, cu mici intreruperi,
timp de mai mult de §ase ani. Oricat de lunga ?i de dureroasa a
fost experienta ei, pupini au fost mai in masura decat ea sa spuna:
„Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viapa” (2 Corinteni
4:12) pentru ca in timpul in carea trait $i in cei 200 de ani care s-au
scurs de cand a adormit in Isus, cuno^dnpa ei personal! despre
dezolare §i moarte a adus lumina §i viapamultor oameni.
„Mi se pare ca sunt aruncata de pe ceva care seamana cu un
tron al distractiei, a§a cum Nebucadnepar a ajuns sa traiasca printre
fiare —o stare foarte chinuitoare deplorabila cand este privita
independent de relatiile sale, totu^i nespus de profitabila pentru
mine la sfar^it, privind-o din punctul de vedere al folosului pe care
intelepciunea divina 1-a scos din ea.” Toate mangaierile perceptibile
au disparut. Dumnezeu a pus in mi^care un lant de circumstance
care parea sa puna gaz pe foe pana cand acela de care s-a agapat cu
o a$a tenacitate §i in care s-a desfatat cu o bucurie nemaipomenita
nu era nimic mai mult decat o gramada de cenu§a. Dar, dupa cum
spune biograful ei, „Dumnezeu a planuit sao faca a Lui, in cel mai
inalt §1  mai complet sens; El a vrut ca ea saposede adevarata viata,
 viapa neamestecata cu vreun element care nu este adevarat; cu alte
cuvinte, o viata care curge direct §i fara intrerupere din natura
divina. §i, pentru a face acest lucru, a devenit pentru El o
chestiune de necesitate, daca putem spune a§a, ca El sa11 ia orice
sprijin interior pe care ll avea $i care era separat §i disdnct de o
credinpa neamestecata, pura. Ea era in stare sa iubeasca voia lui
Dumnezeu, chiar daca deseori aceasta era dificila pentru
sensibilitatea ei naturala, cand aceasta era indulcita cu consolari;
dar intrebarea pusa ei acum era daca puteaiubi voia lui Dumnezeu
cand se concredza intr-un agent §i  un slujitor al providentelor
Divine care trebuiau primite, rabdate §i de care trebuia sa se
bucure in toata amaraciunea lor doar pentru ca acestea erau de la
Dumnezeu?”
 

98 Calea crucii
Descriind aceasta perioada de ariditate $i deprimareinterioara, ea
spune: „Confuza, caun criminal care nuindrazne^te sa-^iridice ochii,
m-am uitat la virtuteaaltora cu respect. Puteam sa vad mai multa sau
mai pupina bunatate in cei din jurul meu, dar in obscuritatea §i
tristetea mintii mele separea ca nu vad nimic bun, nimic favorabil in
mine. Cand altii imi vorbeau frumos §i, in special atunci cand ma
laudau, sentimentele mele suportau un §oc sever §i imi spuneam in
sinea mea ca ei nu-mi cunosc mizeria; nu-mi cuno^teau starea din
care am cazut. Ci, din contra, atunci cand vorbeau in termeni de
repro^§i de condamnare, recuno^teamca au dreptate.”
 Apoi relateaza despre cum firea a cautat sa o elibereze din
aceasta conditie mizerabila, dar nu a gasit nici o cale de scapare. Era
ca o moarta intinsa intr-un mormant; in aparenta, separata de mana
lui Dumnezeu $i a^ezata in cea mai joasagroapain locurile intunecate,
din adancuri. Fiind inchisa, nu putea ie§i; ea striga in amaraciunea ei:
„Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii saTe laude?
Se vorbe^te de bunatatea Ta in mormant, ?i de credincio§ia Ta in
 Adanc? Sunt cunoscute minunile Tale in intuneric §1  dreptatea Ta in
tarauitarii?Doamne, euIti cerajutorul” (Psalmul 88:10-13a).
Dupa aproape ?apte ani de ruina interioara $i exterioara
intunericul a trecut §i lumina gloriei eterne s-a a^ternut peste sufletul
ei. Din cenu§a eului mistuit, Dumnezeu a scos o viata atat de noua §1  
de frumoasa incat cre^tinii care traiau in zilele ei nu au putut sa o
incadreze intr-o categorie. Era atat de diferita fapa de ce au
experimentat §i auzit ei vreodata incat au pus-o in inchisoare pentru
ca avea aceastaviapa.
Madam Guyon a invatat sa se uite in urma la ace^ti ani ca la
intunericul din pamant care precede gloria invierii; ca la arderea pana
la cenu^acare precede cre^terea florilor care nu se ofilesc niciodata; ca
la noaptea de planset care precede zorii bucuriei; ca la duhul de
apasare care este purtat inainte de haina slavei.
„Era 22 iulie 1680, acea fericita zi in care sufletul meu a fost
eliberat de toate durerile lui. In aceasta zi am fost restaurata pentru o
 viata perfecta careia i se da libertate totala. Nu mai eram descurajata,
nu mai eram cazuta sub povara tristepii. Am crezut ca L-am pierdut
peDumnezeu; caL-ampierdut pentru totdeauna, dar L-am regasit. §i
 

 Frumuseteinlocdecenuja  99
S-a intors la mine cu maretie §1 cu o puritate de nespus. Intr-un mod
minunat, dificil de explicat, tot ceea ce a fost luat de la mine nu a fost
doar restaurat, ci restaurat cu avantaje noi §i mai mari. In Tine,
Dumnezeul meu, amgasit totul, §1 mai mult decat tot! Paceape careo
amacumeste pe deplin sfanta, cereasca, inexplicabila. Ceeace aveam
in urma cuceva ani, in perioadabucuaei mele spirituale era consolare,
pace —darul lui Dumnezeu in loc de Datatorul; dar acum am fost
adusa intr-o a$a armonie cu voia lui Dumnezeu —fie ca voia lui
Dumnezeu ma consola sau avea alt efect —incat acum nu posed
numai mangaierea, ci pe DUMNEZEUL mangaierii; nu doar pacea,
ci pe DUMNEZEUL pacii. 0 singura %ideastfel defericire, careconsta 
intr-o simpla odihna sau armoniecu voia lui Dumnezeu, oricareera ea, era 
suficienta sa contrabalanse^eani desuferinta. Cu siguranpa, nu am fost eu,
euinsami, ceacare mi-amlegat sufletul de cruce § 1 , prin actiunea unei
providence, drepte dar neinduratoare, a scurs, dacapot sa ma exprim
a?a, sangele din viata firii panalaultimapicatura. Nu aminteles atunci
acest lucru, dar il lnteleg acum. Domnul a facut acest lucru. Domnul
m-a distrus pentru a-mi puteada adevarata viata.”
Doua observapi vor puteaimpiedica, poate, intelegerea grepitala
acest stadiu. In primul rand, expresia „viapa naturii” este folosita de
 viata naturala fara harul restaurator §i purificator al sfintirii depline.
 Viapa natyirii este opusa vietii credintei. Una cauta mereu voia ei §i
activitatea in independent fata de Dumnezeu, in timp ce a doua
cauta voia lui Dumnezeu §i  II face fundamentul oricarei activitati.
Prima prive^te la intelepciunea §i la puterea omului, iar a doua
respinge toate metodele §1   instrumentele care nu sunt legate de
Dumnezeu. Augustin afirma cu inpelepciune: „Dumnezeu nu este
niciodata cUstrugatorul naturii, dar El o ordonea^a §1  o faceperfecta.”
In al doilea rand, este intelept sa spunem ca aceasta lucrare
adanca a Duhului nu arenevoiesa fie prelungita ani de zile, precum in
cazul doamnei Guyon. Daca este total abandonat in mainile lui
Dumnezeu- hotarat sanu sedeainapoi din fatanici unei descoperiri,
oricat de umilitoare, din fapanici unei curatiri, oricat ar fi de dura—
sufletul se va „arunca inainte” spre lucrurile care li stau inainte,
alergand spre tinta intotdeauna; Dumnezeu I§i va arata foarte repede
puterea Duhului Sau de omorare §i deinsufletire.
 

Un sfant sufist s-aapropiat de cer,

Din bajbaiala in intunericul tarziu,
§i batand dmid §1  incet,
 A cautat sa fie primit lapoartalui Dumnezeu.

„Cine vreasaintre aici?”, intreaba Dumnezeu.

„Sunt eu, dragPrieten”, a raspuns sfantul,
Tremurand de nadejde §i de frica.
„Daca e$ti tu, n-ai loc.”

Trist, bietul sfant s-aintors pe pamant,

Pentru apurta osandanenorocirilor viepii;
Dar inima lui tanjeamereu
Sa-§i contopeasca§i sa-?i piardadragosteain iubirealui Dumnezeu.

 A ratacit singur prin anii grei,

Fiind inca batjocorit §i disprepuit de oamenii cruzi,
Panacand, din focul §i lacrimile credinpei pure
S-aridicat din nou §i a batut umil.

„Cine este acum la u^a?”, intreaba Dumnezeu.

„E§ti Tu, iubite Domn,”
 A raspuns sfantul fara sa se mai indoiasca
De o rasplata nespus de mare.

Tradusdin limbapersana
 

Capitolul 14

 Viata pe moarte

 Am cautat sa aratam caplinatatea vietii poate urma numai dupa

realitatea  mortii. Daca ne dam inapoi de la a pune viata firii pe
altarul crucii lui Hristos, daca sensul singuratapii §i al parasirii
aparente de catre Dumnezeu $i om ne inspaimanta, nu vom atinge
niciodata pelul spre care Duhul Sfant ne-a condus inca de la
inceputul imparta§irii vietii lui Dumnezeu.
In una din minunatele sale predici, Tauler ofera o descriere
puternica a ceea ce el nume^te cele trei stadii ale vietii pe moarte,
remarcand faptul ca „in masura in care un om moare fapa de sine
insu§i §i iese din sine insu§i, in aceea^i masura, Dumnezeu, Cel
care este viapa noastra, intra in el.”
In primul stadiu oamenii au tendinpa sa guste pupin din
dulceata de a-L iubi pe Dumnezeu, numai ca se bucure de ceva din
dragostea Eui; cum ar fi de exemplu, sa scape de iad §i sa ajunga in
cer. Astfel de oameni incep sa moara in dmp ce se iubesc pe ei
in§i§i mult prea mult. Ei doresc ca topi oamenii sa fie a§a cum sunt
ei in§i$i, $i doresc, ba chiar cer, ca metodele de evitare a pacatului
pe care ei le-au folosit, §i de care inca se folosesc datorita
slabiciunii lor, sa fie urmate de toti; §i daca cineva nu le urmeaza, il
 judeca §i il bombane §i spun ca nu da nici o atenpie religiei.
 Astfel de oameni care stau pe treptele cele mai de jos ale viepii
pe moarte sunt foarte zgarciti in a-^i manifesta binecuvantarile
spirituale fata de semenii lor cre^tini, fiindca ei dedica toate
rugaciunile §1  toate acdvitapile lor religioase avantajului propriu; §i
daca se roaga sau fac orice alt lucru bun pentru alpii, considera ca
este un lucru marep §i i§i inchipuie ca le-au facut un mare serviciu
prin acesta. Intreaga lor viata este plina de grija, plina de teama,
plina de truda $i nenorocire dezonoranta, deoarece, pe de-o parte,
 

102 Calea crucii

ei vad viapave^nica fi le e teama sa nu o piarda, fi, pe de alta parte,

 vad iadul  fi  le e teama sa nu cada in el; toate rugaciunile  fi 
activitapile lor religioase nu pot alunga frica lor de iad atata dmp
cat nu mor fapa de ei in$i§i. Fac caz de ceea ce este lipsit de
important! ?i vorbesc despre marile lor difkultapi  fi suferinte, de
parca ar fi fost cumplit de nedreptatiti; i§i apreciaza lucrarile, de§i
mici, ca fiind foarte meritorii  fi  consider! ca Dumnezeu le
datoreaza o mare onoare fi binecuvantare in schimb. De la acest
prim pas, prin lipsa dorinpei de a inainta, multi dau mapoi de la
pupinul pe care 1-audobandit §i se afunda in nebunie fi in rautate.
In al doilea stadiu, Tauler descrie experienta la care am facut
referire in capitolul anterior. Sufletul poate indura insulta, dispretul
$i alte astfel de morpi, atata timp cat este sprijinit de un simp plin de
har al prezentei divine, dar imediat ce aceasta  este retrasa, omul
cade prada neincrederii in Dumnezeu, imaginandu-§i ca
Dumnezeu 1-a uitat  fi  nu dore§te sa il ajute sa ajunga la
perfecpiune. Cand Domnul ii arata pupina bunatate, se simte atat
de bogat meat nu ar mai putea fi vreodata sarac ^i crede ca se
bucura de prezenta  fi  de bunavointa lui Dumnezeu (de§i este
destul de neincercat in privinta aceasta) de parca Cel Atotputernic
ar fi prietenul lui personal, special; §i  este gata sa creada ca
Domnul nostru este, ca sa spunem afa, la dispozitia lui ca sa-1
mangaie in necaz fi sa-1 imbogateasca cu orice virtute. Vazand ca
un astfel de om tinde foarte mult sa se increada in puterile sale
inchipuite ?i, astfel, sa e§ueze lamentabil, vazand, de asemenea ca
roada lui cea mai buna §i cea mai coapta se pierde, deoarece omul
tot nu a atins acea perfecpiune spre care Domnul dore^te sa-1
conduca, la vremea potrivita Domnul nostru ia de la un astfel de
om tot ceea ce El i-a descoperit fiindca omul a fost prea mult
ocupat cu sine insu^i, gandindu-se la propria perfecpiune,
inpelepciune, sfintenie, virtute.
 Adus astfel, prin saracie, la nemultumirea fapa de el insu^i,
recunoa§te cu umilinta ca nu are nici inpelepciune, nici vrednicie.
Obi^nuia sa doreasca  fi  sa inseteze dupa reputatia sfinpeniei,
asemenea unei paji§ti care tanje^te dupa roua cerului. I^i inchipuia
ca lauda oamenilor adusa lui izvora in intregime dintr-o reala
 

V'iatapemoarte 103
bunatate §i, prin hotararea lui Dumnezeu, s-a departat atat de mult
de cunoa§terea de sine incat nu a putut vedea ca, in sine insu^i, era
stricat din cap pana in picioare; §i-a inchipuit ca era mtr-adevar a$a
cum il considera lumea, $ii nu cuno^tea nimic in sens contrar.
Pentru ca el sa invete sa se cunoasca pe sine, Domnul nostru
ingaduie ca el sa cadain asemenea ispite neduhovnice^ti pe care nu
le experimentase niciodata in acele zile apuse in care se credea a fi
foarte bun ?i spiritual. Datorita milei Sale, Dumnezeu il priveaza
de orice inpelegere umbre^te toata lumina in care a umblat
inainte §i il inconjoara atat de mult cu spinii unei con^tiinpe
chinuite incat nu mai crede altceva decat ca este izgonit din lumina
chipului lui Dumnezeu; geme nespus de mult §i adesea striga cu
multe lacrimi „0, Dumnezeul meu, pentru ce ma lepezi, pentru ce
trebuie sa umblu plin de intristare in toate zilele pelerinajului
meu!”
 Atunci cand se aflain starea aceasta, [coborat] de la cununa de
pe capul sau la mcaltamintea picioarelor, neasemanator lui
Dumnezeu §i  in du^manie cu El, este umplut de sendmentul
propriei nevrednicii incat abia se poate suporta; apoi gande§te
multe lucruri mizerabile despre sine insu^i, spuse de Sfanta
Scriptura, §i varsa multe lacrimi pentru pacato^enia lui pana cand
este doborat la pamant de apasarea mainii lui Dumnezeu §1 
exclama: „Pacatele mele m-au luat in stapanire §i nu mai sunt in
stare sa privesc in sus!” Intreba cerurile de ce s-au facut ca de
arama §i cerul de ce este ca de fier implora pietrele sa aiba mila
de durerea lui.
 Astfel, Dumnezeu conduce sufletul prin aceste operapii §1 
manifestari ale mainii Sale cand prin foe, cand prin apa, pana cand
lucrarile auto-suficienpei sunt scoase afara din toate colturile
secrete ale duhului, §i incepand din acest moment omul este atat
de ru^inat de sine incat se leapada atat de mult de sine ca nu-§i mai
poate atribui sie^i vreodata maretie, ci i§i percepe in intregime
toate slabiciunile sale in care traie^te acum §i a trait dintotdeauna.
Orice face sau dore§te sa faca, sau orice lucru bun care se spune
despre el, el nu-1 considera un merit al sau, fiindca el nu §tie ce
altceva sa spuna despre sine insugi decat ca este plin de orice fel de
 

104 Calea crucii

neputinta. Atunci ajunge la sfar^itul celui de-al doilea stadiu; iar

acela care a ajuns in acest punct nu este departe de pragul marilor
indurari, prin care va intra in odaia de nunta alui Hristos. Apoi, in
ziua mortii sale, Mirele il va aduce inauntru cu mare bucurie.
Copacii mici nu i§i infig adanc radacinile in pamant $i, de
aceea, nu pot trai mult; dar copacii mari, care sunt menipi sa
traiasca mult pe pamant, i< >i infig adanc radacinile fi le raspandesc
mult in sol. A§a seintampla fi cu aceia care sunt mareti pe pamant;
trebuie neaparat ca, prin multe lupte fi morti, sa moara fapa de ei
ingi^i pana cand toata auto-suficienta din inimile lor sa fie zdrobita
 fi ei sa se poata inradacina cu certitudine §i hotarare in smerenie.
Totu^i, cateodata Duhul Sfant gase^te cai mai u§oare decat cele
despre care am vorbit, prin care El aduce astfel de suflete la Sine.
 Al treilea stadiu al viepii pe moarte este atins numai de aceia
care, cu multa staruinpa fi dorinta neintrerupta, merg mereu inainte
spre perfecpiune. In acest stadiu, exista un amestec de durere §1 
bucurie. O durere cople^itoare in sensul raului de negrait facut lui
Dumnezeu de catre creaturile Sale §i  mai ales de catre ucenicii
inconsecvenpi ai lui Isus Hristos. O bucurie cople^itoare in
siguranpa ca va fi acum umplut cu toate bucuriile pe care le-a avut
natura umana alui Hristos.
La aceasta stare omul nu poate ajunge decat daca i§i une^te
 voia lui cu a lui Dumnezeu, cu o renuntare totala §1   o negare
perfecta a sinelui §1  a oricarei iubiri egoiste de sine insu^i §1  daca nu
se desfata in a-pi aveavointa stapanita §> i stinsa de varsarea Duhului
Sfant in inima sa, prin dragostea lui Dumnezeu, in a$a fel incat sa
para ca insu^i Duhul Sfant este voinpa fi dragostea omului §i ca el
nu este nimic §i nu dore^te nimic pentru sine. Da, el va dori chiar
 fi imparatia cerurilor de dragul lui Dumnezeu fi pentru gloria lui
Dumnezeu, deoarece Hristos a ca^tigat-o pentru a lmplini nevoile
lui fi alege sai-o acorde lui, considerandu-1 unul dintre fiii Sai.
 

O, Dumnezeule care binecuvantezi §i care nu e§ti binecuvantat

O planta ve§tejita, dar nu odihnita,
O mcurcatura nefolositoare amgasit
Pe campul Tau, pe pamantul cumparat de Tine;
§i totuji ma rog—„Nu maparasi
Ci, in manaTa, oh, Isuseia-md—
cum femeile iau tesatura de in nerupta,
 A?a cum modelarii iau cearanemodelata,
Ca fierarul, fierul, brut §i rece, —
Un instrument folositor pentru modelare,
In mainile Tale indemanatice oh, ia-md”
§i nu lasaniciodata ca dragosteaTa sama paraseasca.

Capiatra nesparta, voin$a incapa^anata,

Chiar dacapoarta aur este, totu§i, arida;
Ca marmura in cariera aspra,
Inima naturala este un material nefolositor;
§i, astfel, Ma rog- „Nu maparasi
Ci, cu manaTa, oh, Isuse, %drobefte-ma,
Dupa cum morderele sparg cea mai dura roca,
Dupa cumciocanele spargblocul pietros,
Dupa cum piatra de moara strivejte cel mai mic grau,
Dupa cumnucile sunt sparte pentru miezul lor,
Tot a§a, cu manaTa puternica, oh, %drobe$te-md,
§i nu lasaniciodata cadragosteaTa sama paraseasca.”

De?i sfaramat §1  rupt, nu sunt nimic decat

Buca^ele duse in cuptorul cu foe,
De§i lovit, nu am nici un merit sahranesc
Multimile care mor in nevoi;
§i marog astfel - „Nu maparasi
Dar pregatit pentru slujba, Isuse fd-ma 
Cain vasele folositoare satorni minereul
Din fierul topit;
 A§a cum focul face cagraul macinat
 Atunci cand este amestecat §i modelat, sa fie bun de mancat;
 A§a, pregatit prin foe pentru lucrare, oh,fa-ma,
§i nu lasa niciodata ca dragosteaTa samaparaseasca.”

W. T. Sleeper 
 

Capitolul 15

Calea respingerii

Unul dintre bunii mei prieteni lucratori a avut o experien^a

care a sugerat acest titlu. Congregapa lui refuza sa accepte mesajul
sau in mod constant. El a vrut sa i§i conduca turma in pa^uni verzi
<>i la ape de odihna, dar ea nu vroia sa fie condusa. Corul, cu
practicile sale lume^ti, a condus lucrurile spre o criza.
Pozi^ia in care se afla era atat de greu de suportat incat a rugat
corul sa se retraga deoarece se simtea ca unul dintre batrani —de
cate ori incerca sa predice „satan statea la dreapta lui pentru a i se
lmpotrivi.” Corul nu s-a oprit doar din cantat, ci a §1   convins
congregatia sa inceteze sa mai ia parte la cantare.
Rezultatul a fost ca ori de cate ori se canta, predicatorul
trebuia sa o faca singur, corul §i adunarea bucurandu-se de
disconfortu| , lui ji refuzand sa i se alature. Aceasta stare de lucruri
a continuat pentru un dmp ^i, in mod natural, prietenul meu era
foarte deprimat §1  uimit de cursul pe care ll urmau lucrurile. Era la
capatul rabdarii cand Dumnezeu i-a vorbit. Intr-o zi, statea pe un
scaun intr-un pare cand a vazut in fata lui, pe jos, o parte dintr-un
ziar aruncat. Aceasta hartie aruncata avea un mesaj care se potrivea
exact nevoii lui. lata ce era scris:

„Nici un om nu este acceptat pe deplin pana cand, inainte de toate,

nu afost complet refuzat.”

El nu mai avea nevoie de nimic. Fusese respins total

recunoa^terea acestui fapt a marcat inceputul unei lucrari foarte
roditoare in alte sfere ce continua §i  azi, §1  dovede§te ca a fost
acceptat de Dumnezeu pe deplin de§i, fusese respins, pe deplin de
oameni.
 

108 Calea crudi

 Aceste lucruri i s-au intamplat pi doctorului A. B. Simpson din
NewYork, fondatorul A.liantei creatine// misionare.
lata cum descrie insupi dr. Simpson a doua criza: „Ma uit
inapoi cu recunoptinta negraita la noaptea singuratica pi plina de
tristete cand, grepit in multe lucruri pi imperfect in toate, pi neptiind
decat ca, inainte de lumina diminetii, este moarte in cel mai literal
sens, inima mea s-a consacrat pentru intaia data in mod total pi, cu
o predare faralimite, am putut spune pentru prima data:

Isuse, mi-amluat crucea,

Pentru aparasi totul pi a Te urma peTine,
Sarac, dispre^uit, respins,
 A1Tau, de-acuminainte, va fi tot ceam.”

„Cred ca niciodata inima mea nu a cunoscut o asemenea

bucurie ca atunci cand, in dimineata Sabatului urmator, am rostit
aceste versuri pi le-am cantat cu toata inima mea.”
Dr. Simpson a trebuit sa invete mai tarziu ce a insemnat cu
adevarat sa fii „sarac, dispre^uit, respins” cand, ca raspuns la
chemarea lui Dumnezeu, a renuntat la pastorat. „E1 a renun^at la
un salariu avantajos, pe atunci, de $5000, la o pozi^ie de
prim-pastor in cel mai mare orap american; pi la orice revendicare a
ajutorului denominatiei sale intr-o lucrare care nu fusese inca
incercata. Se afla intr-un ora§ mare fara nici un adept, organiza^ie,
suport financiar, cu o familie mare care depindea de el §i cu cei
mai apropiati prieteni din lucrare care li preziceau e§ecul.” A fost
in^eles atat de gre§it chiar ^ide cei de la care a^tepta simpatie incat,
odata a spus ca se uita in jos la pietrele ce pavau strazile pentru a
gasi mila care i se refuza in orice alt loc. A urmat calea colturoasa a
respingerii totale nu numai fara sa se planga, ci §i cu bucurie. §tia
ca, in ciuda faptului ca fusese adus in capcana, §i ca treceaprin foe
pi prin apa, aceasta era calea prevazuta de Divinitate pentru a
ajunge in locul bogat.
In cele din urma a ajuns la locul bogat; pi, intr-un fel, dincolo
de visurile lui cele mai salbatice, s-a vazut acceptat de Dumnezeu
in totalitate. Erau doar 7 persoane la primul serviciu divin pe care
1-acondus atunci cand a lnceput marea lucrare in New York dar,
 

Calea respingerii  109

cladire dupa cladire s-a dovedit a fi prea mica pentru multimile
care sorbeau mesajul de pe buzele lui la Fourtfold Gospel.
Ganditi-va la monumentul lui! §coli pentru instruirea
misionarilor; misionari §i evangheli§ti nativi in multe tari; nu putini
pionieri eroici care ocupa pozitii strategice in cele mai indepartate
avanposturi misionare; o peni^a unsa, prolifica, revarsand
intotdeauna predici care cerceteaza inima; crearea celei mai inalte
forme a literaturii, „unde ce era mort, totu§i, vorbea;” § 1 , cel mai
bun lucru dintre toate, multimile care ll salutau §i care ll vor mai
saluta pe celalalt tarm, intoarse de la pacat la neprihanire —prin
intermediul lui. Ce ilustrare a caii respingerii! Ar trebui date
exemple ilustrative ale acestui mare principiu, incepand cu Hristos,
cel mai ilustru. „E1eradispre^uit §i respins de oameni.”

Este caleape care amers Stapanul;

Nu ar trebui §i slujitorul sao urmeze?

Povestea lui John Tauler care, in secolul al IV-lea, a fost

recunoscut ca cel mai mare predicator in acel timp, este foarte
instructive. In anul 1331 Tauler a trecut prin cea mai mare criza a
 vie^ii sale. Daca nu ar fi §tiut ca trebuie sa fie parasit complet §i
daca nu ar^fi fost dispus sa bea paharul umilin^ei §1  ru^inii pana la
ultima picatura amara, nu ar fi cunoscut niciodata cum e sa fii
acceptat in totalitate. Jurnalul acelor zile este disponibil, fiind
pastrat de una dintre acele formatiuni cunoscute ca TheFriends of  
God (Prietenii lui Dumnezeu).
Tauler a anuntat ca va predica la cel mai inalt grad de
perfectiune atins vreodata in viata lui. Capela faimoasei catedrale
din Strasburg era plina cu mult timp inainte de ora inceperii
serviciului, deoarece multi a^teptau cuvintele dr. John Tauler. El a
predicat despre necesitatea mor^ii complete fa£ade lume §i fata de
propria vointa §1  despre a fi predat in mainile lui Dumnezeu, ceea
ce el nume§te „a muri intelept.”
In timp ce a dezvoltat elocvent aceste idei, un om din
congregatia sa a §tiut ca predicatorul are o cunoa^tere imperfecta
despre adevarurile pe care le dezvolta §i caJohn Tauler era departe
de a fi mort. Acest om era Nicholas de Basle, un eminent Friendof 
 

110 Calea crucii

God  bine-cunoscut in Bernese Oberland ca un sfant al lui
Dumnezeu care era patruns de un profund discernamant spiritual
§i de cunoa^tere.
In timp ce asculta i§i spuse: „Predicatorul este foarte iubitor,
bland §i are o inima buna, dar in ciuda intelegerii Scripturii, este
ignorant in ce prive^te lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.” Dupa
ce 1-aauzit pe Tauler predicand de §ase ori, Nicholas a cautat sa-i
 vorbeasca.
—Domnule Tauler, spuse el, tu trebuie samori!
—Sa mor, spuse popularul predicator din Strasburg, ce vrei sa
spui?
In urmatoarea zi Nicholas i-a spus din nou:
—John Tauler, tu trebuie sa mori pentru a putea trai.
—Ce vrei sa spui? intreba Tauler.
—Ramai singur cu Dumnezeu, parase^te biserica ta
numeroasa, congregatia care te admira, puterea pe care o ai asupra
acestui ora§. Du-te in camaru^a ta, ramai singur §i vei vedea ce
 vreau sa spun, zise Nicholas. Vorbirea lui directa 1-a ofensat pe
Tauler la mceput, iar resentimentul lui nu a facut altceva decat sa
arate cat de corect este diagnosticul la care aajuns Nicholas.
Tauler a ajuns la capatul sinelui dupa foarte mult timp, dar a
gasit in Nicholas un profesor iubitor $i rabdator. Procesul
„zdrobirii” a fost meet §i dureros, dar atunci cand Dumnezeu
lucreaza pentru eternitate nu $ine cont de timp, nici nu-i cruta pe
servii Sai de vreo umilire sau suferin^a ca sa fie facupi vase zdrobite
 fi goale, „placute pentru a fi folositoare Stapanului.”
Tauler s-a simtit obligat sa asculte sfatul prietenului sau a
parasit biserica, a fugit de popularitate, a fost numit nebun de catre
prietenii sai §i, singur cu Dumnezeu, a dus cea mai grea lupta,
batalia cu acel monstru cu cap de hidra —sinele.
 Asaltat de Satan, deznadajduit in propria inima, cople^it de
slabiciunea trupului, cu inima zdrobita din cauza pacatelor, a
timpului §i  a oportunitatilor pierdute, el s-a a^ezat in camera sa
slabit ^idoborat de intristare. Apoi John Tauler a murit §1 a auzit o
 voce care li spunea: „Increde-te in Dumnezeu, sa ai pace §i sa jtii
 

Calea respingerii  111

ca atunci cand a fost pe pamant ca om, El a facut bolnavul pe care
1-avindecat in trup, sanatos§i insuflet
 Apoi John Tauler a inviat din morti. Cand $i-a venit in fire,
dupa ce nu §tiuse cum §1  unde era, a fost umplut cu o noua putere
i tarie in toata fiin^a sa, §1  lucrurile care pentru un timp erau
5>
intunecoase pentru el acum au devenit luminoase ?i clare. Calea
spre moartea fata de reputatia sa, fata de taria §1  intelepciunea sa,
fata de zelul §i  elocventa sa a fost una lunga §1   dureroasa. El a
urmat drumul accidentat al negarii sinelui timp de doi ani, timp in
care to£i cei care ll cuno^teau se intrebau ce a ajuns, §1   care era
motivul tacerii sale indelungate. Tauler 1-a chemat pe Nicholas
care, atunci cand a auzit de experience prietenului sau, a spus:
„Acum e§ti parta? al harului lui Dumnezeu. Acum vei intelege
Scripturile §1  vei fi in stare sa le arati cre§tinilor care te inconjoara
calea catre viata ve^nica. Una dintre predicile tale de acum va
aduce mai multa roada decat 100 din trecut.”
S-a anuntat faptul ca, dupa trei zile, va predica din nou.
Trecuse atata timp de cand vocea lui nu a mai fost auzita in
catedrala incat o mare multime de oameni s-a strans sa il auda. A
urcat la acel amvon inalt pentru a putea fi vazut §i auzit de catre
multimea de oameni. Apoi s-a rugat: „0, Dumnezeule milos,
 vepnic, daca e voia Ta, fa sa vorbesc pentru lauda §i gloria
Numelui Tau $i spre binele acestor oameni.”
Oamenii ascultau cu rasuflarea taiata, dar in locul unei predici,
Tauler a inceput sa planga; suspinele lui deveneau destul de
perceptibile in lini^tea catedralei. La un moment dat, oamenii au
devenit nelini^titi §i.nerabdatori, iar un om din multime a spus:
—Domnule, cat timp trebuie sa mai stam aici? Se face tarziu;
daca nu ai de gand sa predici, lasa-ne sa plecam acasa!
„0, Domnul meu”, implora predicatorul cu inima zdrobita,
„daca este dupavoia Ta Divina, ia aceste lacrimi din ochii mei §i fa
sa transmit aceasta predica spre slava §i gloria Ta. Dar daca nu o
faci, iau acest lucru ca pe un semn ca Tu consideri ca nu am fost
umilit indeajuns. Acum, impline^te dar, Doamne, voia Ta Divina
cu mine, creaturaTa sarmana.” Dar el a continuat sa planga.
 Apoi a spus congregatiei uimite:
 

112 Calea crucii

—Dragi copii, imi pare rau din inima ca v-am tinut aid pentru
atata timp deoarece nu pot sa spun nici un cuvant azi din cauza
plansului; rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca El sama ajute §i 
apoi mavoi revan^a fata de voi dacaDumnezeu imi va da har, alta
data, imediat ce voi fi in stare.
Incercati sa va imaginati acea scena! Predicatorul tacut, care
plangea; marea mulpime de oameni care venise sa asculte §i care a
plecat batjocorind, pentru ca ei spuneau: „Acum vedem ca a
devenit de-a dreptul nebun.” Tauler a plecat din biserica goala cu
inima zdrobita §i umilit, s-a furi^at inapoi la prietenii sai din
manastire simpnd ca a e^uat a§a de tare incat va deveni tinta
amuzarii intregului ora§ atunci cand relatarea incercarii sale
zadarnice va fl cunoscuta.
Proprii sai frati i-au interzis sa mai predice deoarece spuneau
ca a dezonorat ordinul lor cu practicile absurde pe care le-a
adoptat §i  care i-au dezorganizat creierul. „Invesele£te-te, drag
invatator”, a spus Nicholas atunci cand s-a intors din Basle,
„bunul tau Prieten a observat, fara indoiala, ni§te pete de mandrie
in tine pe care tu nu le-ai detectat, §i de aceea ai fost facut de
ru^ine. Nu dispretui crucea, ci socote?te-o ca pe o mare
binecuvantare §i favoare din partea lui Dumnezeu.”
Nicholas 1-a sfatuit pe Tauler sa stea in lini^te inaintea lui
Dumnezeu pentru inca cinci zile §1  apoi au cerut permisiunea sa
^ina o prelegere pentru calugari. Permisiunea i-a fost data, iar
Tauler le-a spus ni^te lucruri pe care nu le mai auzisera niciodata.
 Au fost atat de mi^ca^i de ele meat i-au dat permisiunea sa mai
 vorbeasca o data in public.
§i astfel s-a mtamplat ca, la trei saptamani de la e^ecul sau, a
predicat din nou. Textul sau a fost: „Iata Mirele, iejiti-I in
intampinare!” Intr-un fel de parabola, ciudata ^i frumoasa, el a
povestit congregatiei despre luptele §i conflictele prin care a trecut
despre adanca pace in care aintrat.
In cuvintele pe care le-a pus in gura miresei recunoa^tem
strigatul propriului sau suflet: „Draga Doamne §i Mireasa, i|i jur §i
lti promit aici ca tot ceea ce vrei Tu voi vrea $i eu. In boala sau
sanatate, cu placere sau cu durere, fie dulce sau amar, fie rece, fie
 

Calea respingerii 113

fierbinte, orice vei face Tu voi face §i eu. Doresc cu adevarat sa ies
din voia mea §i sa ofer ascultare totala voluntara; doar fa ca voia
Ta sa fie implinita in mine, creatura Ta sarmana, nevrednica,
pentru timp §i pentru ve^nicie.”
Puterea predicii a fost atat de mare incat, in timp ce vorbea,
oamenii cadeau la pamant ca mor|i, iar Tauler, de teama altor
consecin^e, a trebuit sa-$i conduca predica spre o concluzie
abrupt!
El a ales calea respingerii totale din partea oamenilor. Acum
urma calea binecuvantata a acceptarii totale din partea lui
Dumnezeu. Predicile sale, chiar daca e greu sa le ob^ii la mana a
doua, sunt inca citite cu interes de catre cei care II vor pe
Dumnezeu cel mai mult; §i  top care le citesc inteleg mai mult
cuvantul Stapanului: „Daca grauntele de grau care a cazut pe
pamant nu moare, ramane singur, dar daca moare aduce multa
roada.”
 

„Murind impreuna” cu Isus,

 Acesta este sfar§itul luptei!
„Ingropa£i impreuna” cu Isus,
 Aceasta estepoartavie^ii!
„Insufle$i$i impreuna” cuIsus,
De atingereamare^ei respira|ii alui Dumnezeu;
„Invia$i impreuna” cu Isus,
Undei£i este boldul, Moarte?

„Traind impreuna” cu Isus,

Umbland pe acest pamant cu Dumnezeu;
Spunandu-I tot ce facem,
 Aruncand asupraLui fiecarepovara.
Traind via^aLui pentru al^ii,
Cautand doarvoiaLui,
Odihnindu-nesub umbraLui,
Cu o inimaintotdeaunabucuroasa§i lini^tita.

„A§ezap impreuna” cu Isus,

In „laca§urile cere§ti” ale dragostei;
Dragoste inegalabila —fara sfar^it,
In inimaTatalui de
„A§eza^iimpreuna”
Pentru a trai via£alui Dumnezeu,
§i astfel saca^tigamaceastalumeneiubitoare
Prin dragosteaSa atat de adanca §i de larga.
 

Capitolul 16

 Viata de Jnviere

Crucea lui Hristos, a§a cum o predica Pavel, confine toate

elementele regenerarii morale ^ i ale vie£ii spirituale. El niciodata nu
S-a laudat cu crucea ca §i cu un amanunt neinsemnat, ci ca §1 cu
ceva care ilustra § 1 ,  putem spune, chiar intruchipa lungimea §1 
latimea, adancimea inaltimea dragostei lui Dumnezeu. Pentru
apostol crucea lui Hristos a inceput de la intrupare, pe de-o parte,
§i a condus pana la maltare §i intronare, pe cealalta parte.
„Daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare
cu a Lui, vom fi una cu El §i printr-o inviere asemanatoare cu a
Lui” (Romani 6:5). Potrivit desavar§irii unirii noastre cu El in
moartea Lui va fi §i desavar^irea unirii noastre cu El in invierea
Lui. Necredinta respinge ceea ce a facut Hristos pentru ca, dupa
cum spune dr. Pfleiderer: „De impacarea obiectiva care a fost
realizata i$ moartealui Hristos pot, pana la urma, sabeneficieze cu
adevarat in propriile conjtiinte doar aceia care o cunosc o 
con§tientizeaza, §1  se simt, in solidaritatea cu Hristos, atat de ‘una’
cu El incat sunt in stare sa i^i insu^easca suflete^te moartea Lui §1 
 viata cereasca §1  sa retraiasca viata §i moartea Sa; doar aceia care,
intr-un cuvant, cred cu adevarat in Hristos.” Credin^a lui Pavel §i-a
insult deplin tot ceea ce facuse Hristos ca reprezentantul sau. El
s-a alaturat Mantuitorului sau pe cruce, a coborat cu El in
mormant §i, deoarece a ie§it din mormant, a iegit §i el, pentru ca
„in aceasta msu^ire a mortii §1  invierii Domnului Isus exista trei
stadii corespondente cu vinerea, sambata duminica invierii.
Hristos a murit pentru pacatele noastre; a fost lngropat, a inviat
din nou a treia zi: deci, sunt rastignit impreuna cu Hristos; nu mai
traiesc eu; Hristos traie§te in mine.”
 

116 Calea crucii

Inmormantarea este pecetea pi certificatul mortii.
Inmormantarea lui Hristos in mormantul sapat in piatra a dat
dovezi clare despre moartea Sa. Dupmanii Sai au zis: „Acesta este
sfarpitul unei alte decep^ii”, in timp ce prietenii Lui au spus:
„Ne-am increzut in faptul ca El va fi Cel care va izbavi Israelul.”
Expresia „ingropat cu Hristos” denota, astfel, moartea noastra
absoluta impreuna cu El, de vreme ce un om care moare este
ingropat. Rudele pi prietenii unui hindus converdt la creptinism —
ca sa arate cat de mult 1-au respins - celebreaza inmormantarea lui
pi il trateaza ca pi cum nu ar mai exista dupaoficierea funeraliilor.
Pretuirea credintei care se concretizeaza in identificarea cu
Hristos in moartea Sa poate fi, la inceput, un secret ptiut doar de
noi pi de Dumnezeu, dar nu poate ramane apa. Romanul de rand
din dmpul in care a fost scrisa aceasta scrisoare era obipnuit cu
amfiteatrul. El a devenit, prin legea asocierii, cumplit de brutalizat
pana la cel mai inalt grad. Venind sub puterea lui Hristos, el a
murit fa£ade cruzimea pi degradarea amfiteatrului pi, fiindca moda
 vremii era ca nici un urmap al lui Hristos nu putea sa le
incuviinteze, el a devenit mort fata de societate §1,  automat,
secretul a fost descoperit curand, aflandu-se ca a intrat in randurile
celor care II urmau pe Isus cel dispre| uit. El era mort pi ingropat
fata de aceste lucruri apacum trupul Sau a fost intins in mormant.
Dupa cum am cunoscut ci^to^ii ce inseamna sa te intorci, in
sfar§it, de la mormant, acolo unde trupul unei persoane iubite de
noi a fost apezat sa se odihneasca, in timp ce intarzii pentru a privi
ultima data sicriul pi te intorci cu ochii lncetopati de lacrimi, ptiind
ca totul s-a terminat, tot apa pi cei ce sunt cu adevarat morti pi
mgropati cu Hristos se gandesc la eul natural ca la ceva care a fost
lnfapurat in giulgiul sau pi ingropat in mormantul intunecat cu
Hristos. Vechile obiceiuri, obsesii, pi pacate sunt, printr-o credinta
neintrerupta, ispravite pi distruse complet. Astfel, Tersteegen
canta:

Mort pi rastignit cuTine, trecut dincolo decondamnareaaceea;

Pacatul pi legearedusela tacere pentru totdeaunain mormantul Tau.

Trecut dincolo demarele blestem, mort, eliberat depacat;

 

Viatadeinviere 117
Bucuria pi muzicapamantului nu sunt pentru Tine, nici pentru mine.

Mort pi distrus e trecutul pacatosului, nudoar pacatul;

 Viu, unde epti Tu, in glorie, pe tron.

 Acum, haideti sa ne ocupam de cateva caracterisdci ale vie^ii

de inviere. Ea ne introduce intr-o noua lume; pune capat tuturor
opiniilor, nopunilor pi caracterului nostru vechi; deschide noi
sim^uri in noi pi ne face sa vedem inaltul drept jos pi josul drept
inalt, intelepciunea drept nebunie pi nebunia drept in^elepciune;
face ca prosperitatea pi adversitatea, lauda pi dezaprobarea sa fie,
deopotriva nimic.
1. Viata de inviere este marcata de caracterul perpetuu.  Exista
animale care hiberneaza pi, practic vorbind, sunt moarte pentru un
anodmp: ele abandoneaza vanatul pi obiceiurile lor, dar atunci
cand caldura primaverii patrunde in lacapurile lor are loc o trezire a
 vechilor instincte. Deci, exista acei oameni a caror moarte este atat
de ireala incat abandonarea pacatului este doar temporara pi, in
timp ce se considera mor|i, esenta pacatului traiepte sub suprafata
letargica, iar atunci cand motivul insensibilitatii ei dispare, se
intoarce cu o via^a revitalizata la toate obiceiurile pi caile vechi.
 Aceasta nu a fost moartea pi via^a de inviere a lui Isus. Aceasta ar
putea ins^mna intrarea intr-o experien^a in care nu erau permise
caderile in pacat, mai ales pentru credinta nepovaielnica. „Prin
moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru 
totdeauna;  iar prin viata pe care o traiepte, traiepte pentru
Dumnezeu. Tot apa pi voi inpiva socotiti-va morti fata de pacat, pi
 vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani
6:10, 11). Haideti sa accentuam acest odatapentru totdeauna. Nu ar
trebui sa existe recidiva in domeniul mortii. Pacatul este sicriul
sufletului pi, daca am inviat, haideti sa ne asiguram ca nu ne
intoarcem in el. Nu ar trebui sa existe vizite periodice la mormant;
trebuie sa murim odata pentru totdeauna fata de pacat pi, dupa cum
Isus nu s-a intors niciodata la mormant dupa ce 1-aparasit, haideti
sa decidem prin puterea Duhului Sfant sa nu ne mai intoarcem
niciodata, ca sa se poata spune despre noi, referitor la vechile
 

118 Calea crucii

tovarapii, obiceiuri pi dorin^e, ceea ce s-a spus despre Domnul
nostru: „Nu este aici; a inviat.”
2.  Din non aceasta viata estemarcata deactivitate. Trebuie sa fim vii
pentru Dumnezeu, apacum a fost Isus cel inviat. Cuvintele vizeaza
o viata in care Dumnezeu este singuratinta. O viata care, in fiecare
gand, cuvant pi fapta, este pentru Dumnezeu. A fi viu pentru
cineva inseamna a fi foarte devotat pentru progresul intereselor
persoanei respective. Negustorul nu li vrea ca asistenp doar pe
aceia care ipi tin mainile departe de sertarul unde ipi tine banii, ci
pe aceia care sunt atat de vii pentru el incat fac din interesele lui
interesele lor.
Devierea busolei unui vas de la adevaratul meridian magnetic
este cauzata de prezenta apropiata a fierului. Aceasta influenta care
deranjeaza trebuie sa fie neutralizata; daca nu, busola va deveni
lipsita de valoare. Devierea sufletului de la cursul lui spre Dumnezeu 
este cauzata de prezenta pacatului pi, atata timp cat pacatul ramane
nerastignit vom fi vii prin puterea lui pi, astfel, nu vom fi cu
adevarat vii pentru Dumnezeu. In sufletul nesfin^it exista for{;e
care deranjeaza: ele ne impiedica sa auzim vocea lui Dumnezeu pi
safacem voia Lui.
Cand Pavel a fost acuzat de catre corinteni de upuratate pi
capricii el a negat acuzatia argumentand ca este creptin duhovnicesc
(2 Corinteni 1:17) „Hotararile mele sunt nipte hotarari pe care le
iau in felul lumii ca sa fie in mine «Da, da» pi «Nu, nu».” Fiinta
interioara a lui Pavel a fost odata ca o multime indisciplinata, din
care se auzeau vocile propriului interes, ale ambitiei pi ale
diploma^iei, dar acum nu mai era la fel. El spune ca este intarit in
Hristos pi uns (2 Corinteni 1:21), ceea ce inseamna eliberare de
toate dorintele personale egoiste, izbavire de acele patimi al caror
nume este legiune, pi puterea de a sta la picioarele lui Isus imbracat
pi intreg la minte! Un om care este eliberat de nenumaratele
motiva^ii ale voin^ei eului se mipca precum soarele —constant,
maiestuos, fara varia^ii, fara umbra intoarcerii. Cursul sau poate fi
calculat. Pavel a afirmat ca datorita faptului ca era in Hristos, nu
putea fi viclean, nu puteamanevra sau ascunde lucrurile.
 

Viatadeinviere 119
Plinatatea vietii seva concretiza, cu siguranta, in activitate pi in
intensitate. Omului care este cu adevarat unit cu Hristos ii este
distrusaviata pi, in locul ei, ii este transmisa via| a lui Hristos. Viata
pe care Hristos o reproduce in noi nu poate fi inerta, nemiloasa,
rece, zgarcita, sau indiferenta fata de bucuriile pi intristarile
oamenilor. Acea via| a se va dezvolta —atata timp cat nu o
impiedica nimic —intr-un mod la fel de natural precum vi|a
produce struguri. „Marturisesc ca nu inteleg starea de inviere a
anumitor creptini care declara ca au atins-o pi care, totupi, raman
intreaga lor viata intr-o stare lipsita de putere pi de saracie; pentru
ca de aici sufletul preia o viata adevarata. Faptele unui om inviat
sunt faptele vietii; pi daca sufletul ramane faraviata el poate fi mort
sau ingropat, dar nu viu. Un suflet inviat ar trebui sa fie in stare sa
savarpeasca fara dificultate toate faptele pe care le-a indeplinit in
trecut, cu conditia ca acestea sa fie facute in Dumnezeu. Cei care
se cred a fi inviap impreuna cu Hristos, sunt totupi opriti din
crepterea lor spirituals pi incapabili de consacrare —ei nu au o viata
de inviere, pentru ca totul ii este inapoiat insutit sufletului,” spune
Madame Guyon.
Nu trebuie sa existe loc pentru obiectia care spune ca aceasta
 viata de uniune perfecta cu un Salvator inviat duce la o viata de
introspecpe, foarte meditadva. Este dificil sa detectezi ceva
introspeotiv in vietile lui George Fox pi John Wesley, de exemplu,
dupa ce aceptia au intrat in via$a de inviere. Vietile lor erau pline de
har pi de activitati sfinte, care ii faceau sa se uite pe ei. Ca pi
Stapanul lor, ei erau unpi cu Duhul Sfant pi cu putere, pi mergeau
din loc in loc pentru a face bine pi pentru a-i vindeca pe cei care
erau apasati de diavol, pentru ca Dumnezeu era cu ei (Faptele
 Apostolilor 10:38). Aceasta viata de inviere nu este ini^iativa
 vreunui model stralucit, ci lucrarea launtrica a unei Persoane vii.
 Viata lui Hristos este doar dezvoltarea exterioara a naturii cristice,
 via^a care se manifesta dupa modelul Lui. Unirea personala si
perseverenta cu El face sa fie la fel de upor pentru credincios sa
faca lucruri pe placul Domnului precum este pentru mladita sa
poarte fructul delicios atunci cand este in reala partapie cu vita.
„Cine ramane in Mine pi in cine raman Eu aduce mult rod; caci
 

120 Calea crucii

desparti^i de Mine nu puteti face nimic” (loan 15:5). „Adevarat,
adevarat va spun ca cine crede in Mine va face pi el lucrarile pe
care le fac Eu; ba inca va face altele pi mai mari decat acestea;
pentru ca Eu ma due la Tatal” (loan 14:12).
3.  Aceasta viata deinviereestecaracteri^ata denoutate. In tot ce este
cu adevarat de la Dumnezeu exista o simpla prospetime pi noutate.
Suntem inviati cu Isus pentru ca de acum incolo sa putem umbla
intr-o „noua viata” pi, „daca este cineva in Hristos este o faptura
noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi”
(2 Corinteni 5:17). Dumnezeu nu este un Dumnezeu al mor^ii, ci
al vie^ii, pi aceasta noutate a vietii este bucuria care incununeaza
unirea cu Isus Cel inviat. Grepim atunci cand facem din
mormantul mistic tinta noastra, pentru ca noi suntem copiii
mvierii pi £inta noastra este viata care e atat de energica, de
proaspata, libera pi voioasa incat aceste cuvinte nu reupesc sa
descrie binecuvantarea ei. Aceasta noua via$a este atat de cereasca
in caracterul ei incat il face pe posesorul ei sensibil la toate
lucrurile pentru care are afinitate, atat in Ceruri, cat pi pe pamant.
Cine se poate bucura de sunetele pi de priveliptile acestei lumi de
basm —care nu sunt decat stofa hainei in care s-a imbracat
invizibilul —ca omul care traiepte intr-o continua desfatare in ceea
ce privepte via£a proaspata a lui Dumnezeu? Fiind adus in armonie
perfecta cu Dumnezeu, el cantarepte fiecare lucru potrivit rela^iei
sale adevarate pi divine —totul in Dumnezeu p Dumnezeu in tot.  El
canta apacum numai un copil al invierii o poate face:

Cerul de sus este deunalbastru mai deschis

Pamantul din jur este de un verde mai dulce
Ceva traiepte in fiecare nuan^a
Ceochiul faraHristos nu avazut vreodata;

Pasari pline de triluri mai vesele,

Flori cuo frumusete mai profundastralucesc
De cand ptiuapacumptiuacum,
Caeusunt al Lui iar El este al meu.
 

Viatadeinviere 121
In tot ceea ce este cu adevarat de la Dumnezeu, exista o
prospejime pi o noutate unica. Credinciosul rastignit pi inviat are o
inima noua pi un duh nou; printr-o cale noua pi vie, el intra in locul
sfant; umbla intr-o via| a care este noua, in fiecare clipa; desfatarea
lui consta in a asculta noua porunca; mdurarile lui sunt noi in
fiecare dimineata; cu o limba noua canta o cantare noua; pi purtand
un nume nou este menit sa domneasca lmpreuna cu Domnul lui in
acea imparatie despre care Dumnezeu spune: „Iata, Eu fac toate
lucrurile noi!”
4. Viata deinviereesteoviata ascunsd. „Caci voi ati murit, pi viata
 voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Coloseni 3:3).
„Cine selipepte de Domnul este un singur trup cu El” (1 Corinteni
6:17). „Nu-mi este rupine sa spun ca exista o experien^a a unirii cu
Dumnezeu ce este catalogata drept panteista, in care Dumnezeu a
mdeplinit toate nevoile sufletului pi a devenit puterea care
actioneaza in interiorul fiin£ei umane; ca omul care este astfel unit
cu Dumnezeu se mipca dupa cum se mipca Dumnezeu pi
actioneaza apa cum Domnul vrea in circumstance in care este
pus. Dumnezeu poate fi totul in tot in secolul al XX-lea la fel de
bine ca in primul secol pi nu e nevoie sa II consideram a fi ceva
mai pufin decat vrea El sa fie pentru aceia care se incred in El”,
spune dr. J. Rendel Harris.
Primii ucenici pi-au dobandit cea mai mare parte a puterii pi a
curajului lor din acest fapt. Astfel, Pavel a scris: „§i ptim ca Cel ce
a inviat pe Domnul Isus ne va invia pi pe noi impreuna cu voi: de
aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de
afara se trece, totupi omul nostru dinlauntru se innoiepte din zi in
zi” (2 Corinteni 4:14, 16). Liniptea prezen^ei lui Dumnezeu s-a
apternut peste omul care a scris aceste cuvinte pi nu a fost speriat
de nimic din partea adversarilor lui; traindu-pi via^a „dincolo de
perdea”, a ptiut ca chiar daca avea parte de cea mai mare
impotrivire (vezi Romani 8:35-37), el era mai mult decat biruitor
prin Aceia care 1-a iubit. Dupmanii pot sa racneasca, furtunile pot
sa bata, impara^ii pamantului pot sa se rascoale impotriva unpilor
Domnului; dar chiar daca circumferinta era in vartej, centrul era
liniptit, secretul fiind o via^a ascunsa cu Hristos unde nici o sageata
 

122 Caleacrucii
ascutita din arcul dupmanului nu putea sa patrunda, pi unde era o
continua „odihna pi linipte pentru totdeauna” (Isaia 32:17).
Intr-una din vaile din Perthshire exista un copac care se ridica
pe partea pietroasa a unui mic parau unde nu era un sol potrivit
pentru a-pi raspandi radacinile sau prin care putea fi hranit. Timp
indelungat, copacul acesta a fost pipernicit pi nesanatos dar, in
timp, pi-a trimis o ramificatie pe partea cealalta a unui pod stramt,
pentru oi, care era foarte aproape de el, printr-un instinct vegetal
minunat. Apoi, fixandu-se in pamantul bogat de pe malul celalalt al
paraului, a inceput sa ipi ia seva pi sa se intre^ina pi, astfel, rapid, a
devenit viguros. Pentru credincios invierea lui Isus este ceea ce a
fost micul pod pentru copac. Daca radacinile vietii noastre se afla
in Domnul nostru inviat nu ar trebui sa fim pipernici^i pi
nesanatopi, apa cum sunt cei care intotdeauna vor cauta hrana
pentru via$a lor spirituals in solul nepotrivit al acestei lumi. „Apa
 vorbepte Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om,
care se sprijinepte pe un muritor pi ipi abate inima de la Domnul!
Caci este ca un nenorocit in pustie pi nu vede venind fericirea;
locuiepte in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat pi fara
locuitori. Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul pi a
carui nadejde este Domnul! Caci el este ca un pom sadit langa ape
care-pi intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand
 vine, pi frunzipul lui ramane verde; in anul secetei nu se teme pi nu
inceteaza saaduca rod” (Ieremia 17:5-8).
Tauler spune foarte frumos: „Precum un magnet atrage fierul
dupa el, tot apaHristos atrage toate lucrurile care au fost vreodata
atinse de El; pi apa cum, fierul care este impregnat de energia
magnetului care 1-a atins, urmeaza piatra in amonte, chiar daca
acest lucru este contrar naturii sale, pi chiar daca nu se poate
odihni in locul lui cel mai potrivit, selupta saseridice deasupra lui,
pe mal^imi; tot apa, toate sufletele care au fost atinse de acelapi
magnet —Hristos —nu pot fi robite nici de bucurie, nici de durere,
ci se ridica intotdeauna inspre Dumnezeu, pi ies din ei inpipi. Ipi
uita propria natura pi urmeaza atingerea lui Dumnezeu; o urmeaza
mai direct, mai fizic, pe masura ce sunt atinpi de degetul lui
Dumnezeu.”
 

Viatadeinviere 123
5. Din
j nou, adevarata viatadeinviereesteoviata neschimbata. Preo^ia
lui Aaron a fost marcata de intreruperi pi de schimbari, dupa cum
ne spune scriitorul Epistolei catre Evrei. „Mai mult, acolo au fost
preoti in mare numar, pentru ca moartea ii impiedica sa ramana
pururea. Dar El, fiindca ramane in veac, are o preo^ie care nu
poate trece de la unul la altul. De aceea, pi poate sa mantuiasca in
chip desavarpit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru
ca traiepte pururea ca sa mijloceasca pentru ei” (Evrei 7:23-25).
Intregul sistem a fost marcat de schimbare, slabiciune pi moarte.
Nu putea afecta nimic din ceea ce era trainic, permanent, cu atat
mai pujdn ceea ce era etern. Iar via^a launtrica a inchinatorului
corespundea sistemului, era marcata de fluctuate pi dezintegrare.
 Atunci exista o scuza pentru o via^a spirituals cu intreruperi; acum
nu exista nici o scuza deoarece Preotul nostru „traiepte pururea.”
 Via^a pe care o traiepte El este plina de putere pi de energie
irezistibile, pi este trainica, indestructibila in caracterul sau. Este o
 via$a care tine piept cu succes modei vremii, framantarii date de
progresul ptiin^ei pi atacurilor violente ale criticii ostile. Apa cum
 viata in puterea careia lucreaza El este neschimbatoare, tot astfel pi
 viata pe care El o lucreaza in cei care sunt in perfecta unire cu El
este o viata neschimbatoare. §i, deoarece nu exista nici o clipa in
care preopa Sa, grija Sa protectoare, mila Sa iubitoare, sprijinul
Sau, pi lucrarea pe care o face in noi pentru a ne da puterea unei
 vie$i fara sfarpit, sa nu fie in plina actiune, putem sa ramanem
pentru totdeauna in puvoiul vietii care curge din tronul Domnului
nostru inviat prin puterea Duhului Sfant, care este trimis de Tatal
pentru a fi purtatorul acestei viep de neschimbat, abundente
pentru fiecare suflet care vrea sa o primeasca.
 Vine la noi, daca vrem sa o primim, clipa de clipa, prin
lucrarea dinlauntrul nostru a celuilalt eu al lui Hristos, prin via$a
cereasca, bucuria pi victoria cereasca:

Toata via^a Cerului de sus,

Toatavia|adragostei glorioase;

Caci „impara| ia lui Dumnezeu este neprihanire, pace pi

bucurie in Duhul Sfant.” Oscilarea care ne-a marcat pi ne-a
 

124 Calea crucii

tulburat via^a in trecut nu mai trebuie sa marcheze experien^a
noastra pi nu vom mai avea parte de ea de vreme ce „umblam in
lumina dupa cum El este in lumina”, pi recunoaptem pracdc
adevarul —„toate izvoarele mele proaspete sunt in Tine.”
Din tot ceea ce am spus intelegem ca acum via^a de inviere
este caracterizata, in cele din urma, de victorie totala  // continua. 
„Hristosul inviat din morti nu mai moare: moartea nu mai are nici
o stapanire asupra Lui” (Romani 6:9). Moartea lui Hristos a
insemnat cucerirea lumii, a firii pamantepti, pana pi a diavolului.
„E1 a fost rastignit prin slabiciune; dar traiepte prin puterea lui
Dumnezeu. Tot astfel pi noi suntem slabi in El, dar, prin puterea
lui Dumnezeu vom fi plini de via£a cu El fata de voi” (2 Corinteni
13:4). Trupul uman al lui Hristos a ajuns la sfarpitul capacitatilor pi
resurselor sale pi a murit de o slabiciune mortala. II vedem purtand
povara pacatului lumii, dispretuit pi respins, un om al suferin^ei pi
obipnuit cu suferinta, ranit de grepelile noastre, strivit de rautatile
noastre; inconjurat de dupmani batjocoritori, biciuit, lovit, pocnit,
legat de crucea rupinii pi apoi murind cu inima zdrobita.” A fost
rastignit in slabiciune, dar traiepte prin puterealui Dumnezeu.”
Cand Pavel vrea o ilustrare concreta a acestei puteri se
intoarce la mormantul lui Isus pi ne spune ca fluxul de putere a
lnvierii care a invadat acea forma lipsita de via£a, acea forta vitala
irezistibila care a patruns in pamantul rece pi 1-areinnoit pana cand
a fost plin de viata de inviere pi de frumusete in fiecare loc,
reprezinta puterea care e „fa£a de noi, credinciopii” (Efeseni
1:19,20). §i atunci cand, asemenea acelui trup epuizat pi obosit,
puterile noastre lnnascute simt aduse la un faliment total de
respiratia distrugatoare a Duhului Sfant, ne aflam in locul in care
putem incepe sa traim prin puterea lui Dumnezeu; unde El, Cel
care L-a ridicat pe Isus din mormant, de pe pamant in cer, pi apoi
pe tronul lui Dumnezeu in cer, ne va ridica pi pe noi cu El. Puterea
care a facut primul miracol este aceeapi pi pentru indeplinirea
celuilalt (Coloseni 2:12).
 Victoria Capului atrage cu sine victoria Trupului. In virtutea
unirii noastre cu Hristos suntem apezati sub influenta unei puteri
ascendente prin care suntem atrapi tot mai sus. Apa cum un om,
 

Viata deinviere 125

lntins pe pamant, se ridica pi sta drept, pozitia lui dreapta atragand
cu sine toate madularele sale, tot apa Trupul simbolic al lui Isus
Hristos, Capul inviat, atrage inevitabil toate madularele simbolice.
De asemenea, subordonarea fiecarei for£e, ostila sau prietenoasa,
aduce cu sine victoria prezenta pi inaltarea fiecarui membru al
Bisericii adevarate, „care este trupul Lui, plinatatea Celui ce
lmplinepte totulin tod” (Efeseni 1:19-23).
 

Capitolul 17

Casatoria cu altul

„Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos pi voi ati murit in
ce privepte Legea, ca sa fi^i ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din
morti; pi aceasta ca sa aducem roada pentru Dumnezeu” (Romani
7:4). Acesta este limbajul in care apostolul expune binecuvantarea
 vietii de inviere. In capitolul 7 el ne arata ce inseamna sa fii
casatorit cu Legea, lucru expus in calitatea metaforica a unui so£.
 Acesta este sfant pi spiritual, drept pi bun (vers. 12-14) pi cere
dragoste perfecta pentru Dumnezeu pi dragoste perfecta pentru
om. Aceasta dragoste vrea sa puna stapanire pe incompetent
so^iei sale, fiindca dragostea ei se centreaza pe sine, nu in
Dumnezeu. Sotul este dezamagit pi o ameninta cu moartea dacanu
asculta. In dmp ce so^ia recunoapte ca merita atat mustrarea, cat pi
amenig^area, nu este in stare sa implineasca cerintek sotului ei,
Legea, depi ea promite ascultare din nou pi din nou.
Daca ar avea puterea saii ofere ascultarea plina de dragoste pe
care o cere, via^a ei ar fi plina de fericire curata pentru ca, dupa
cum s-a spus: „Legea poate fi un so£ bun pentru un inger necazut,
dar este unul extrem de nesatisfacator pentru o fiin^a cazuta ‘fara
putere’ pi in care ‘nu locuiepte nimic bun.’ Legea presupune putere
pi recomanda, rasplatepte folosirea ei potrivita: dar nu poate da
«putere sufletelor fara tarie».”
 Atunci cand acest prim so£ este jignit nu mai poate fi impacat
niciodata. Daca sotia obiecteaza: „Dar doresc sa fac voia ta,” el
raspunde: „Nu vorbi despre dorinte, implinepte-le!” „Dar”,
continua sopa, „le-am indeplinit in aproape toate cazurile”, iar el
spune doar: „cine tine toata Legea pi grepepteintr-un singur punct,
se face vinovat de tot.” „Nu pot fi iertata?” intreaba so|ia chinuita;
el raspunde: „in natura mea nu este iertare;” „sufletul care a
 

128 Caleacrucii
pacatuit va muri;” „blestema£i sunt toti cei care nu fac toatelucrurile
scrise in cartea Mea.”
Dupa ce s-a straduit in zadar sa ofere ascultarea ceruta §i
strigand constant: „Pentru mine este valabil a dori, dar aface ceea ce
este bine —nu,” sotia sfar$e§te prin a dispera, iar pedeapsa
neascultarii va fi data atunci cand va veni Hristos. El il respecta, il
onoreaza, il iube^te pe sot §i este de acord in totalitate cu cerin^ele
sale §i cu drumul pe care il urmeaza. Dar in timp ce o condamna
pe so^ie, ii este mila de ea $i, cu o adanca bunavointa, o iube§te.
Nu poate face nimic pentru a mic^ora sanctiunile cerin^elor
sotului; el nu trebuie sa nu fie doar dezonorat, ci trebuie sa fie
glorificat §i cinstit. Lui Hristos ii este atat de mila de sotie incat e
gata sa moara pentru ea; deci, prin trupul lui Hristos, noi devenim
morti fata de Lege. Legea sfanta dezonorata nu ii poate da decat
un singur lucru so^iei sale necredincioase —blestemul sau\  $i „Hristos
ne-a eliberat de sub blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru
noi.” Blestemul pacatului inseamna abandonare din partea lui 
 Dumne^eu, §1  pe cruce, acel blestem, cu toate lucrurile care il
insotesc, a cazut pe sufletul nepatat al lui Isus. Detestat de oameni,
parasit de Dumnezeu, toata ura pamantului, toata negura cerului §i 
blestemul pe care le meritam L-au luat ca victima a lor, §1 
luandu-ne locul, ne-a scos de sub puterea lor.
 Am citdt despre anumite animale veninoase care mor in
momentul in care §i-au infipt acul $i otrava mortala in trupul
 victimei lor. Astfel are loc o moarte dubla —atat a fiintei care
sufera, cat §i a atacatorului. Sub blestemul groaznic al Legii, Isus
^i-a revarsat sufletul in moarte, dar in acela^i moment Legea ^i-a
folosit toata puterea ca judecator razbunator al celor care se
identifica impreuna cu Hristos. Zapisul cu poruncile lui care era
impotriva noastra §i ne era potrivnic a devenit fara putere de
 vreme ce a fost pironit pe crucea Lui. Din acel moment a devenit
bonul de plata  al unei datorii achitate. Tot dreptul §i  puterea
condamnarii care ii apartineau au fost puse pe crucea aceea. A fost
platit pana la ultimul banut. Legea nu are mai multa putere asupra
unui subiect mort decat are sotul asupra unei sopii moarte. Moartea
oricareia dintre partile contractate le elibereaza pe ambele de
 

Casatoria cualtul 129

obliga^iile lor, pi in momentul in care ne consideram mor^i in
Hristos, iepim de sub blestem pi putem canta: „Nu mai este nici o
osandire pentru mine, pentru ca sunt inHristos Isus.”
Eliberata de unirea cu Legea prin moartea Izbavitorului ei,
sotia este libera sa se recasatoreasca. Izbavitorul ei a inviat din
morti pi, cerand-o in casatorie pe ea, cea pentru care amurit, inima
ei este captigata, egoismul ei este invins pi, cu intregul ei suflet,
intra intr-o relatie de dragoste.  Nu are nevoie de nici o sanctiune
legala rigida pi aspra pentru a o face sa nu se revolte impotriva voii
sotului ei; intre duhul ei pi al Lui este o asemenea unire incat
dragostea este Lege pi Legea este doar dragoste. Cerintele celui de
al doilea So| sunt mai complete fata de cele ale primului, pentru ca
El a venit in lume pentru a implini Legea, pi a murit pi a inviat din
nou astfel incat, fiind casatori^i cu El, sa o putem implini pi noi;
„pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa
indemnurile firii pamantepti, ci dupa indemnurile Duhului”
(Romani 8:4). Sopa era prea slaba pentru a-1 asculta pe primul sot,
iar el era prea slab pentru a-i oferi vreun sprijin; dar acum,
fnvingatorul pacatului, al mortii pi al iadului este Mirele sufletului
ei. Legea s-a intrupat in El, Cel care a captigat inima sotiei pi
„poruncileLui nu suntgrele” De aici pi tanguirea amara cu privire la
incapaeitatea pi infrangerea din capitolul 7 —„nu fac ce vreau, ci fac 
ce urasc! O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi?” —lasa loc
cantecului de victorie triumfatoare din capitolul 8: „Legea Duhului
de viata in Hristo.s Isus m-a izbavit de legea pacatului pi a morpi!”
„Sunt mai mult decat biruitor prin Aceia care m-a iubit”, „daca
Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?”
Romani 7 prezinta in mod detaliat nemul^umirea unuia dintre
so|i cu privire la Lege, cautand sa asculte poruncile, luptandu-se pi
depunand efort. Capitolul 8 este limbajul biruin^ei sufletului -
„casatorita cu altul, chiar cu Aceia care a inviat din morti.” In
unirea cu El nu mai este osandire (versetul 1); nu va mai fi robie
(versetul 2); nu va mai fi nelinijte (versetul 6); nu va mai fi moarte
(versetul TO); nu va mai fi boala (versetul 11); nu va mai fi neputinta 
(versetul 11); nu va mai fi de^orientare (versetul 14); nu va mai fi
 

130 Calea crucii

sclavie(versetul 15); nu va mai fl indoiala (versetul 16); nu va mai fi
saracie(versetul 17); nu va mai fi separare(versetul 38).
Haideti sa vedem mai departe ce presupune aceasta unire cu
Isus prin casatorie. Pentru a exemplifica aceasta minunata relate
cereasca, este folosita o relatie pamanteasca, cu care suntem
obi^nuiti $i ale carei conditii le cunoa?tem bine. Cand a scris
despre ea in scrisoarea sa catre Efeseni, Pavel a spus: „Taina
aceasta este mare” (Efeseni 5:32). Acest lucru este, totuji, clar:
scopurile lui Dumnezeu cu noi sunt pline de dragoste §i pot sa ne
cople§easca in timp ce le contemplam. Nu i s-a dat o astfel de
demnitate nici unei alte creaturi, §i suntem condu^i spre
urmatoarea concluzie: caracterul uman, format in deplina unire cu
Isus Hristos, §i  prin lucrarea vizibila a Duhului Sfant, poate fi,
chiar aici §i acum, un lucru mai mare£ decat am gasi oriunde in
Univers. Pozi^ia noastra actuala, cea de logodnici ai lui Isus, este
unica; destinul nostru ca mireasa a Lui este unic; §i nu este de
mirare faptul ca, aceste conditii de incercari §i de pregatire la care
suntem supu^i pentru a ne incadra in aceasta pozi| ie de inaltare,
distinc^ie, sunt, de asemenea, unice.
1.  Prin aceasta casatoriea sujletului cu Isus devenimpartaji ai naturii 
divine (2  Petru 1:4). „Noi suntem madulare ale trupului Lui”
(Efeseni 5:30). A§a cum femeia datora fiinta ei naturala barbatului,
sursa §i capul ei, a^a noi datoram lntreaga noastra fiinta spirituals
lui Hristos, capul ^isursa noastra: §i a§a cum femeia era un singur
trup cu barbatul in aceasta relatie naturala, a§a §1  noi, in intreaga
noastra relatie spirituala —duh, suflet, trup —suntem una cu
Hristos. „De aceea va lasa omul pe tatal sau §i pe mama-sa se va
lipi de nevasta-sa §i cei doi vor fi un singur trup” (Efeseni 5:31).
 Aici, Hristos este „barbatul” din perspectiva apostolului iar
Biserica — femeia. Aceste cuvinte sunt valabile pentru trecut,
prezent $i viitor §i  exprima unirea lui Hristos cu mireasa Lui —
Biserica. Plecarea din sanul Tatalui —trecutul\  pregatirea Sa treptata
pentru unire —pre%entul\  desavar^irea ei infaptuita de El —viitorul. 
Suntem la fel de uniti cu El in trup la fel cum vom fi atunci cand
cerul §i pamantul vor rasunade bucuria nuntii.
 

Casatoria cu altul 131

Oarear trebui sa fim surprinpi in cazul in care, cu un astfel de
scop, Mitele nostru ceresc va fi gelos pe cea mai mica complicate
a vietilor noastre, pe cea mai mica deviere a sentimentelor noastre
in directii diferite? „Partapi firii dumnezeiepti, dupa ce ap fugit de
stricaciunea, care este in lume prin pofte.” Trebuie sa fugim de
aceasta stricaciune prin unirea cu Isus in moartea Sa, pentru ca ea
nu se afli in lucrurile care ne inconjoara, ci in propriile noastre
inimi, pentru ca acolo domnesc acele sentimente vicioase pi
rautacioase a caror sursa pi radacina sunt marcate de cuvantul
„pofta.” Lumea in care este coruptie se afla in noi. In masura in
care scapim de ea pi intram in minunata voie a lui Dumnezeu vom
 vedea cat de normal este ca El sa ne aiba in intregime pentru Sine;
pi cum ai putea El, cu o asemenea dragoste, sa fie satisfacut de
ceva mai pupn decat aceasta? Aceasta unire perfecta a naturii cu
Domnul nostru este, dupa cum spune Tauler, „cel mai drag pi cel
mai dorit lucru pe care Dumnezeu il va avea de la om: atunci omul
 va fi atat de disponibil incat Dumnezeu va putea lucra in el tot
timpul, fara sa se ascunda; pi de aceea, El mai spune —‘desfatarea
Mea este in fiii oamenilor.’ ”
Cineva a atras atentia asupra celor trei stadii ale dragostei. In
primul rand, gandul principal al sufletului este: „Preaiubitul meu
este al*meu pi eu sunt a lui” (Cantarea Cantarilor 2:16). In acest
stadiu gandim in principal ca Hristos este al nostru, pi deci, intr-un
fel, pentru placerea noastra. Apoi ajungem la „Eu sunt a iubitului
meu pi iubitul meu este al meu” (6:3). Controlul pi stapanirea Lui
ocupa primul loc in gandurile noastre. In final ajungem la „Eu
sunt a iubitului meu pi el dorepte dupa mine” (7:10) unde
formularea „al meu” nu mai exista, in asigurarea perfecta a
dragostei, aceeaca a fi al Lui implica, intr-adevar, totul.
2. Casatoria sufletului cu Isus aducecu eaputerea dea oferi ascultare. 
Sopa celui de-al doilea so£ are cel putin tot atatea obligatii ca in
 vremea cand era casatorita cu primul sop Ba mai mult, obligatiik
sunt mult mai mari. Ganditi-va doar la urmatoarea imagine —
primul sot spune: „Sa iubepti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata
inima ta”, dar al doilea spune: „Aceasta este porunca mea, sa va
iubiti unul pe celalalt cumv-amiubit Eu”, dandu-i un nou model
 

132 Calea crucii

pentru dragostea ei. Ceea ce inainte era o sarcina imposibila, acum
a devenit un privilegiu incantator, pentru ca adevaratul scop al
acestei uniri se condnua in rugaciunea Mantuitorului: „pentru ca
dragostea cu care m-ai iubit Tu sa fie in ei $i Eu sa flu in ei” (loan
17:26). „E1 este in poporul Sau” ca sa le aduca dragostea Tatalui
care a inundat fiin^a Lui cand a fost singur in aceasta lume; §i El
este in ei pentru ca El sa arate permanent dragostea pe care o
poarta pentru ei. Vocatia fiecarui credincios este aceasta: de a fi
acela care reveleaza dragostea lui Hristos. Credinciosul este o
epistola a lui Hristos —o epistola a dragostei Sale.” Astfel ca ceea
ce era imposibil printr-un principiu care constrange din afara, este
posibil in mod placut, printr-o putere impunatoare din interior. Al
doilea So| ofera, astfel, un nou motiv §i un nou model § 1 , oricand,
preaiubita Lui poate raspunde: „Dragostea lui Hristos ma
constrange.” Ea nu sluje^te acum in slova veche —Sinai, ci in
innoireaduhului —Rusaliile.
3. Cdsatoria cuIsus inseamna, deasemenea, rodniciecontinua. Suntem
„ai Altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; $i aceasta ca sa
aducem roada pentru Dumnezeu” (Romani 7:4). Intr-un capitol
foarte cunoscut din Evanghelia Sfantului loan este expusa roada
unirii cu Hristos, numai ca figura de acolo este una vegetala\  in dmp
ce aici este una conjugald.
„Roada pentru moarte”, ne spune Romani 7:5, este rezultatul
trairii in came; a§a cum „roada pentru Dumnezeu” este rezultatul
unirii cu Isus. „Roada” este manifestarea naturala spontana a vie^ii
din interior. Marea intrebare care se pune este —suntem intr-o
relatie potrivita cu Isus? Este unireanoastra cu El atat de completa
incat fiecare por $i artera a fiin^ei noastre sa fie deschise sa
primeasca revarsarea condnua a vie|ii Sale? Daca este a?a, nu
trebuie sa ne lngrijoram cu privire la roada. Daca avem grija de
ceea ce suntem, ceea ce facem i^iva purta singur de grija.
Florile care vor foarte mult sa devina perfecte dublandu-se
sfar^esc prin a fi serbede. Aceasta unire misterioasa a naturii
noastre cu Isus inseamna o imbunatatire minunata; dar inseamna,
de asemenea, $i reproducere pentru ca aceasta din urma, §i  nu
lmbunatatirea, este scopul fiintelor maturizate. A^a cum o vi£acare
 

Casatoriacualtul 133
i$i consuma toata energia producand lemn pi frunze ipi pierde
scopul, tot apa pi sufletul care se preda lui Dumnezeu, care
primepte pi se dezvolta, dar care se da inapoi cand vine vorba sa se
dedice omului intr-o viata de sacrificiu pi cand impiedica implinirea
unirii pe care Dumnezeu a facut-o posibila pentru asemenea
purtatori de struguri acri, ce trebuie sa fim atunci cand suntem
separati de unirea vitala cu El, Cel care este Vita dulce. Adevarata
unire va fi urmata, printr-o lege spirituals minunata, de rodnicie
abundenta.
4. Casatoria cu Isus vafi urmata deasemanare. La fel ca in via|a de
casnicie, so^ul pi so^ia se asimileaza unul pe altul in afinitati, alegeri,
ciudatenii, gandire pi chiar pi in fizionomie; deci, fiind „partapi cu
Hristos”, devenim in mod necesar asemenea lui Hristos. „Cand
Dumnezeu pi-a trimis unicul Fiu ca singura cale de acces la El, a
 vrut sa arate ca nu poate sa Ipi gaseasca placerea in ceva, sau nu
poate sa aiba partapie cu ceva in care nu se vede asemanarea Fiului
Sau. Nu putem avea o alta intrare in bunavoin^a sau in placerea lui
Dumnezeu daca Hristos nu se vede in noi.” „Noi tojd privim cu
fata descoperita ca intr-o oglinda slava Domnului pi suntem
schimbati in acelapi chip al Lui din slava in slava prin Duhul
Domnului (2 Corinteni 3:18). Gandul apostolului nu pare a fi
reflectarea, radierea luminii pi frumuse| ii lui Hristos, ci primirea pi
insupirea a ceea ce este prezentat vederii noastre. Apa cum oglinda
pare ca re| ine fata celui care se uita in ea, tot apa pi noi,
deschizandu-ne fiinta spre Isus, incepem sa-L oglindim pe El in
ea, deoarece El vine cu asemanarea Lui, in persoana Duhului Sau
care schimba, cu scopul de a locui pi a lucra in noi pana cand
acelapi chip ca cel pe care ll poarta El este lucrat pi desavarpit in
noi; slava pi frumuse| ea Lui devine slava pi frumuse^ea noastra pi
suntem transformati din centru pana la fiecare punct exterior al
fiin^ei noastre.
5. In aceasta casatorieaverea sotului estepusa, bineinteles, la dispo^itia 
sotiei. Multi dintre noi ipi vor aminti povestea Lordului de Burleigh
pe care a imortalizat-o Tennyson. Deghizandu-se intr-un pictor
peisagist a captigat inima unei fecioare simple, de la £ara. Crezand
ca vor merge la casa taraneasca despre care i-a vorbit el pi in care
 

134 Calea crucii

urma sa i§i petreaca viata lor fericita de casnicie, au trecut prin mai
multe locuinte frumoase pana cand -

... a zarit o poarta

Cu armoarii maiestuoase,
§i sub poarta ease-ntoarce,
§i vede o vila mult mai marea^a
Decat toate celelalte pe care le vazuse inainte
Mul^i servitori galanp, voio§i
Se pleaca inaintealui la u$a
§i vorbesc cu un susur bland,
Cand raspund chemarii sale
In timp ce el pa^e^te cu pa§i tot mai fermi
Conducand-o din salon in salon.
$i, in timp ce ea semira, confuza,
Neputand in^elege,
El selntoarce demn §i binevoitor:
„Toate acestea sunt ale mele $i ale tale.”

Prin aceasta unire a inimilor §i a vietilor, fata simpla de la £ara

a devenit Lady de Burleigh, §1 toata averea sotului a devenit a ei.
Cine poate sa povesteasca despre averea pe care o mo§tenesc
cei care sunt uniti cu Isus, cu adevarat! In epistola catre Efeseni,
Sf. Pavel vorbe^te despre bogatiile nepatrunse ale Harului Sau
(Efeseni 2:7). Apoi, el vorbejte despre bogatiile nepatrunse ale lui
Hristos (3:8). Cuvantul tradus „de negrait” inseamna, literal, „a
trage dincolo de tinta;’’ Sf. Pavel vrea sa spuna ca, de$i folosim cel
mai bogat limbaj, nu putem trage dincolo de tinta: bogatiile la care
se gande^te el intrec toata puterea limbii de a le exprima. In celalalt
pasaj cuvantul ^nepatrunse” inseamna, literal, boga^ii care nu pot fi
explorate. Nu numai ca nu le putem calcula, dar nu putem ajunge
niciodata la sfar^itul investigatiei noastre. In momentul in care
cercetarile noastre au atins limita posibilului, in fata noastra se
lntinde, inca, un vast continent de bogatii neexplorate. §i, pe
masura ce Mirele nostru ne conduce, El ne va da mtotdeauna cate
o noua descoperire a boga^iei noastre in El §i, de fiecare data, ne
 va spune: „Toateacestea [sunt] aleMelep aletale. "
 

Casatoria cu altul 135

6.  Prin urmare, protectia Sotului esteyestrea de casatoriea sotiei Lui. 
Mireasa a lui Isus, nu lasa ca vreun pericol sa te sperie vreodata!
„Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; pi pe orice limba
care se va ridica la judecata impotriva ta o vei osandi” (Isaia 54:17).
Isus, So£ul tau, este investit cu putere absoluta asupra lumii
acesteia. Toate fortele naturii sunt in mainile Lui. Toate puterile a
ceea ce noi numim legi naturale sunt sub controlul Sau. Toate
fortele raului sunt sub picioarele Sale. El | ine sceptrul in mainile
Sale pi El e in control, guverneaza pi conduce cu putere absoluta
tot ce apartine istoriei rasei noastre pi intereselor celor pe care i-a
rascumparat cu sangele Sau pretios. In rugaciunea Sa de Mare
Preot vorbepte despre trei daruri: „dupa cum i-ai dat putere peste
orice faptura, ca sa dea viata vepnica tuturor acelora pe care I i-ai
dat Tu” (loan 17:2). El este investit deprimul cu guvernarea lumii;
prin al doilea, noi, cei care ne mcredem in El pentru mantuire,
suntem dati Lui; prin al treilea, El ne da tuturor viata vepnica.
Hristos este imbracat cu putere universala ca sa ne poata fi
transmis ultimul dar. Tatal I-a dat toata puterea in cer pi pe pamant
ca sa ipi poata aduce mica turma in casa unde sunt multe lacapuri,
prin pericole nenumarate.
 

Nu eu, ci Hristos sa fie onorat, iubit, lnal^at

Nu eu, ci Hristos sa fievazut, cunoscut, auzit,
Nu eu, ci Hristos in fiecare privire §i acpune,
Nu eu, ci Hristos in fiecare gand sau cuvant.

Nu eu, ci Hristos samangaie bland in triste^e

Nu eu, ci Hristos sa §teargalacrima cecurge.
Nu eu, ci Hristos sa ridice povaragrea
Nu eu, ci Hristos saindeparteze toata frica.

Nu eu, ci Hristos, nici un cuvant nefolositor sanu iasavreodata

Hristos, doar Hristos nici un freamat inutil
Hristos, doar Hristos, nici o fiin^ace se crede importanta
Hristos, doar Hristos, nici o urma a„eului” sanu fiegasita.

Nu eu, ci Hristos sapoarte degrija fiecarei nevoi de-amea,

Nu eu, ci Hristos safie taria §i sanatateamea;
Hristos, doar Hristos pentru timp, suflet §1  duh,
Hristos, doar Hristos sai§i traiascaastfel via^ain mine.

Hristos, doar Hristos sa imi umple viziuneapentru totdeauna

Curand voi vedea in intregime slava ce se va distinge degraba,
Hristos, doar Hristos, fiecare dorin^aamealmplinita -
Hristos, doar Hristos safie totul in tot pentru mine.

 A. B. Simpson
 

Capitolul 18

„Nu eu, ci Hristos”

Intr-o zi, dupa convertirea lui, Augustin a fost vazut pe strada

de catre o femeie cu care se intovarapise in viata lui de pacat, pi
cand a vazut-o, a mceput sa fuga. Ea a alergat dupa el pi a strigat:
—Augustin, de ce fugi, sunt eu! §i Augustin a raspuns:
—Fug pentru ca nu mai sunt eu.
TTinta spre care Duhul Sfant conduce orice suflet nascut din
nou este exprimata izbitor de Sf. Pavel in cuvintele familiare de la
inceputul acestui capitol: „Nu eu, ci Hristos.” Unii au ajuns in
mod ciudat la concluzia ca Omenescul Eu nu este perfectat de un
asemenea progres, pe care am incercat sa-1 descriem; eul este dat la
moarte pi prin puterea Duhului Sfant este mereu tinut in moarte,
in timp ce Hristos ia locul eului pi domnepte in mod suprem pe
tronul fiin^ei a carei intreaga guvernare este pe umerii Lui.
lata cea mai importanta intrebare intalnita intre cei care se
aduna in jurul acestui subiect: Cum este posibil sa traiesc in apa fel
meat cei din jurul meu sa vada mereu: „Nu eu, ci Hristos”?
Credem ca raspunsul se gasepte in mare parte in ceea ce Sf. Pavel
numepte „a ne imbraca” cu Hristos.
 Apa cum printre buruieni, acelea care sunt pictate in culori
atragatoare sunt tot buruieni, tot astfel, printre roadele vietii firepti
exista unele care au un aspect mai frumos decat celelalte, dar cu
toate acestea, sunt produsul min^ii carnale. Augustin a vorbit dur,
dar nu suficient de dur atunci cand a spus: „Chiar virtu^ile noastre
nu sunt altceva decat pacate splendide.” „Sentimentele, oricat de
frumoase ar fi in locul pe care ll ocupa in structura mintala, oricat
de interesante pi importante ar fi in func^ia lor exterioara, au simtit,
ca orice alta parte a fiin^ei noastre mintale, efectele starii noastre
depravate pi decazute. Uneori, nu folosesc puterea destinata lor,
 

138 Caleacrucii
dar, mai frecvent, gre^esc fie prin faptul ca sunt gre^it direcponate,
fie prin faptul ca sunt excesiv de puternice. In urma unei upoare
cercetari a naturii umane, este evident faptul ca ele necesita o
reglare permanenta; cu alte cuvinte, au nevoie sa fie sfintite.”
Cand Ignatius a declarat: „Dragostea mea este rastignita!” a
 vrut sa spuna ca afectiunea lui naturala, pamanteasca —cu toate
patimile ei —era atarnata pe cruce §i ca el revendicase, §i primise in
locul acesteia, o dragoste cereasca §i nemuritoare. De ce exista o
asemenea lipsa de dragoste printre cre^tini? De ce emblema
adevaratei ucenicii este atat de rar vazuta? Oare nu este din cauza
ca fiii lui Dumnezeu nu au invatat sa se dezbrace de vechea
dragoste, care este atat delimitata in puterea ei de exprimare §1 atat
de u§or provocata, $i sa seimbrace cu dragostea lui Isus care nu se
manie, nu se gande^te la rau, acopera totul, crede totul,
nadajduiepte totul, sufera totul, $i care nu va pieri niciodata?
„Daca cineva moare fata de orice asemanare cu firea”, spune
Tauler, „atunci curgerea sau izvorul lui este dragoste Divina, iar
fluxul sau refluxul lui este, de asemenea, dragoste Divina. Astfel,
se intampla ca oameni care nu sunt morti fata de ei in§i$i iubesc
adesea prin fire, inchipuindu-^i ca o fac prin har, §i cand sunt
invinova^iti de aceasta, sunt tulburati §1  foarte manio§i; prin aceasta
ar trebui sa-$i dea seama ca dragostea lor este fireasca. Caci
adevarata dragoste divina este totdeauna rabdatoare pi sufera totul;
se lasa sa fie urata, dar nu urapte pe nimeni §1 considera ca totul
este spre bine; dar oamenii care nu sunt morti fata de ei lnpipi sunt
totdeauna agitap. ?i li setulbura pacea atunci cand sunt contrazipi.”
Dezbracarea de dragostea noastra umana imperfecta infectata
de pacat, ?i msu^irea dragostei lui Dumnezeu in Isus Hristos, ne va
izbavi de ceea ce a fost numit o partinire necontrolata, adica, de
ataparile particulare fata de anumite persoane care in general exista
fara un motiv adecvat, pi care au tendinta sa fie inso^ite de antipatii
corespunzatoare fata de alte persoane. Cand ne acordam
increderea §i afectiunea in mod diferit, aceasta trebuie sa fie din
motive §i pe temeiuri pe care Dumnezeu le poate aproba.
Secretul pentru a avea o dragoste constanta consta in
revendicarea implinirii dorintei lui Hristos, clipa de clipa:
 

„Nueu, ci Hristos” 139

„Dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei pi Eu sa fiu in ei' 
(loan 17:26). Salapluirea lui Isus inauntru pi salapluirea dragostei
divine inauntru sunt intelese aici ca fiind unul pi acelapi lucru, pi ele
sunt mtr-adevar inseparable. Conditiile prin care aceasta dragoste
poate fi a noastra sunt clar revelate. Acestea sunt separaredeturner. 
„Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume” (vers.
16); ascultaredeCuvant  „Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat
Tu. Ei le-au primit” (vers. 8); pi unitate cu copiii lui Dumnezeu: 
„Pentru ca ei sa fie una” (vers. 22).
Ceeace am spus despre dragostea fireasca pi despre cea divina
se aplica, de asemenea, rabdarii umane pi rabdarii divine. Cat de
multa tulburare intervine in viata omului pi in viata celor din jurul
lui, daca acesta nu cunoapte nimic din arta de a-pi insupi rabdarea
lui Isus. Daca masa mtarzie cu cateva minute, sau daca poferul de
taxi este inevitabil impiedicat sa ipi lmplineasca sarcinile, daca o
predica este pu^in mai lunga decat de obicei sau daca cineva a carui
mantuire este dorita e neobipnuit de respingator pi de indaratnic,
rabdarea omeneasca ajunge foarte repede la capat. Aceasta
conduce intotdeauna la pierderea pi ranirea nu doar a unuia, ci a
multor   indivizi; caci, dupa cum am spus, spiritul nerabdator nu
sufera niciodata singur.
Nu este aceasta manifestare a nerabdarii descoperirea unui
duh care inca se invartepte in mare parte in jurul eului uman? Fara
lndoiala ca apa este, pi nu exista decat un singur leac pentru el —
revendicarea continua a mor| ii fa^a de sine pi zilnica imbracare cu
rabdarea de miel a lui Isus Hristos. Daca traim incontinuu in
centrul voii lui Dumnezeu, nimic nu ne poate pune rabdarea la
incercare decat prin hotararea sau permisiunea Lui, iar atunci cand
trenul mtarzie sau scrisoarea nu ajunge la destinatie, avem prilejul
de a dovedi daca rabdarea noastra este umana sau divina, daca
apar^ine omului vechi sau omului nou. „Dumnezeu nu compune
muzica vietii noastre fara un plan. Fie canoi sainvatam timpii pi sa
nu fim descuraja^i de pauze. Daca ne spunem tripti : «Nu exista
muzica intr-o pauza»”, haideti sa nu uitam ca in aceastaperioada are
locprocesul de compunere a ei.  Compunerea muzicii este adesea un
proces lent pi dureros in aceasta viata. Cu cata rabdare lucreaza
 

140 Calea crucii

Dumnezeu ca sa ne inve^e! Cat de mult apteapta El ca noi sa
inva^am lectia.”
Bunatatea pi generozitatea umana sunt adesea grepite. Adesea,
binele este facut doar dintr-un simplu impuls al naturii. De
exemplu, uneori sunt da£i mult prea multi bani pentru un scop, pi
alteori sunt dati mult prea putini bani sau chiar deloc pentru un
scop care are mare nevoie de ajutor urgent, din nici un alt motiv in
afara de acela pe care ni 1-a impus bunatatea noastra. Cel mai
adesea, generozitatea nesfin^ita nu-pi va atinge scopul, facand mai
degraba rau decat bine. Putem face lucrul potrivit la vremea
potrivita daca ne imbracam cu intelepciunea pi generozitatea lui
Isus Hristos in cazul respectiv. Dumnezeu tine in mainile Sale
remediul tuturor relelor care exista in lume. Atunci cand ofera
acest remediu, El folosepte oamenii Sai ca instrumente. Dar
remediul nu are efect nici pentru subiect, nici pentru intermediar,
decat atunci cand este aplicat sub supravegherea lui Dumnezeu, la
timpul Lui pi in modul Lui.
La acest proces de „imbracare” se face referire atat in Vechiul
cat pi in Noul Testament (lsaia 59:16,17; 61:10; Psalmul 132:16;
Zaharia 3:1-5; Luca 15:22; Romani 13:14; Efeseni 4:22-24;
Coloseni 3:8-14; Apocalipsa 19:8). Din aceste pasaje este evident
faptul ca partapia in moarte cu Hristos este echivalenta cu
dezbracarea de omul vechi pi partapia in viata cu El este
echivalenta cu imbracarea in omul cel nou. Cuvantul „vepmant”
care initial insemna imbracaminte, acum inseamna ornamentele
sufletului. „Conptiinta, sentimentele, vointa, gandurile, reprezinta
razboaiele de $esut din suflet pi prin activitatea lor neintrerupta
urzesc o tesatura fina de calitati morale care imbraca sufletul cu o
purtare corespunzatoare lui.”
Nu ne putem imbraca cu ceea ce este nou peste ceea ce este
 vechi, apa cum au proclamat unii in mod ciudat. Omul vechi
devine corupt potrivit poftelor amagirii, pi daca nu ne dezbracam
de el, ipi va infapura haina otravitoare in jurul nostru —care,
potrivit cu natura ei adanca, va deveni din ce in ce mai corupta —
pana cand ajungem la acea constanta a caracterului care este
descrisa ca mtinaciune (Apocalipsa 22:11). Din contra, omul nou,
 

„Nu eu, ci Hristos” 141

printr-un proces continuu „se lnnoiepte spre cunoptinta, dupa
chipul Celui ce 1-a facut” (Coloseni 3:10). $i aceasta transformare
in Chipul Lui minunat este sfarpitul dezbracarilor pi imbracarilor
noastre.
Oricat de des ne-am aminti faptul ca noi ne „dezbracam” de
sine numai „imbracandu-ne” cu Hristos, nu este niciodata
indeajuns. Natura noastra morala urapte golul care se produce
atunci cand un sentiment vechi care parasepte cele mai adanci
colturi ale fiin^ei noastre nu este urmat de un sentiment nou.
 Vechiul monarh - imperiosul Eu - ipi va pastra pozi^ia pana cand
noul monarh - Dragostea intrupata - este invitat sa inlocuiasca
tiranul, sa readuca liniptea pi sa Se introneze in fiin^a noastra.
Monarhul conducator nu va renun^a la conducerea ra^iunii; nimic
nu-1 poate inlatura decat Adversarul sau biruitor, Isus, a Carui
dragoste este prescriptia data in mod divin pentru exorcizarea
sinelui. „E1 a murit pentru toti, pentru ca cei ce trdiesc, sa nu mai 
traiascapentru ei znjifi, ci pentru Cel ce a murit pi a inviat pentru ei.”
George Fox a spus: „Am vazut o mare de lumina pi o mare a
slovei; pi marea de lumina s-a revarsat in marea slovei pi a
inghitit-o pentru totdeauna.”

Dragosteaaluat HarpaVietii pi a cantat cu putere pe toate corzile ei -

 A atins coardasinelui care, in muzicaglorioasa, adisparut.

Nu putem incheia mai bine acest capitol decat citand cuvintele

acelui mare ganditor pi creptin curajos, regretatul dr. R. W. Dale.
„Trebuie sa ne «descotorosim» de vechiul sine. Noi nu suntem
afectapi intr-un singur madular sau intr-un singur organ; chiar
izvoarele vietii noastre sunt murdare; coruptia deja s-a instalat.
Intreaga structura a caracterului nostru moral pi a obiceiurilor
noastre anterioare trebuie demolata pi ruinele trebuie indepartate,
pentru ca zidirea sapoata fi reinceputa lnca de la temelie. Trebuie sa
ne imbrdcam cu Hristos. Trebuiesa nemsujimfiecare element distinct al 
neprihdnirii p al sfinteniei Lui.  Trebuie sa ne insupim smerenia Lui,
curajul Lui, blandetea Lui pi integritatea Lui invincibila; ura Lui fa£a
de pacat pi mila Lui pentru cel cait; desfatarea Lui in neprihanirea
altora pi rabdarea Lui cand este vorba de slabiciunile lor; supunerea
 

142 Calea crucii

tacuta cu care pi-a mdurat propriile suferinte pi compasiunea pentru
suferintele altora; indiferen^a Lui pentru confort, bogatie pi onoare
pi pasiunea Lui pentru mantuirea oamenilor din toate pacatele pi de
toate durerile lor. Trebuie sa ne insupim credinta Lui desavarpita in
Tatal pi loialitatea Lui perfecta fata de autoritatea Tatalui; placerea
Lui de a face voia Tatalui; ravna Lui pentru slava Tatalui.
Perfecpunea spre care trebuie sa pntim nu este un simplu vis al
imaginapei, ci perfectiunea pe care natura umana a atins-o, cu
adevarat, in Hristos. Desavarpirea umana a lui Hristos a fost umana
cu adevarat, dar a fost talmacita intr-un caracter uman pi in istorie,
 viata lui Dumnezeu. El inca traiepte. Izvoarele viejii mele sunt in El.
Scopul vepnic al Tatalui este ca dupa cum mladita primepte pi
descopera viata care este in vita, tot astfel eu sa primesc pi sa revelez
 viata care este in Hristos. Apadar, atunci cand incerc sa «ma imbrac»
cu Hristos sau sa-mi insupesc umanitatea desavarpita pe care
Dumnezeu a creat-o in El, nu incerc sa imit o perfectiune care, in
duh pi forma, poate fi straina de temperamentul pi caracterul meu
moral pi care este absolut dincolo de puterea mea; ci dezvolt o viata
pi o energie pe care Dumnezeu deja mi le-a dat. Daca sunt in
Hristos, fortele spirituale care au fost ilustrate in neprihanirea pi
sfintenia vietii lui Hristos sunt deja active in viata mea.
Insa aceste forte nu sunt pure instincte care actioneaza orbepte
pi neinteligent; ele necesita controlul pi direc^ionarea rapunii, fiind
iluminate de Duhul lui Dumnezeu. Ele nu fac ca efortul moral sa nu
fie necesar; ele fac ca efortul moral sa fie posibil in forma lui cea mai
activa, pi lpi dobandesc triumful prin sustinerea unei trude viguroase
pi neintrerupte pentru atingerea perfecpunii morale pi spirituale.
Hristos este atat profetia neprihanirii noastre, cat pi Jertfa pentru
pacatele noastre.”
Mai presus de cantecul preo^ilor;
Mai presus de limbile galagioase ale indoielii stridente,
 Auzim glasul bland pi upor al dragostei,
Care lpi proclama mesajul simplu.
Porunca ei rasunadin ceruri
In fiecare zi mai drag, mai dulce:
„Duceti-vap dati laopartepiatrasinelui,
§i lasati caHristos salnvie in voi.”
 

Capitolul 19

Salapluirea lui Hristos inlauntru

Salapluirea constant! a lui Hristos in inima credinciosului este

o experienta mai de dorit decat oricare alta. Ea constituie cununa
pi apogeul vietii creptine. Dumnezeu nu ne iarta doar vina noastra
pi ne scapa de consecin^ek El nu iarta spunand numai: „Du-te
in pace pi nu mai pacatui”; El nu ne da doar o natura, aceea de a
iubi binele pi de a uri raul; El nu vine in ajutorul nostru doar in
ispita pi necaz intervenind cu taria pi sprijinul Sau; ci, mai presus de
toate acestea, El vine sa Ipi traiasca minunata via£a in noi, in
Persoana Fiului Sau, Isus Hristos pi ne spune sa ducem pana la
capat mantuirea noastra cu frica pi cutremur „caci Dumnezeu este
 Aceia care lucreaza in voi pi va da, dupa placerea Lui, pi voin^a pi
infaptuirea” (Filipeni 2:13).
Unirea cu Domnul nostru inviat este de un asemenea fel incat
noi devenim partapi ai naturii Lui; preluand via^a noastra spirituals
din Duhul Sau, capacitatea mintala din mintea Sa, puterea noastra
fizica din trupul Sau inviat pi puterea de a sluji din omnipotenta Sa.
El este deja in noi, zorii zilei ce va sa vie. Suntem in legatura vitala
cu destinul nostru, acel minunat destin de tovarapie cu Hristos
de-a lungul anilor. In aceasta experienta avem nadejdea ei. In noi,
Hristos este nadejdea slavei care se va revela.

Binecuvanta^i sunt fiii lui Dumnezeu,

Ei sunt cumparap cu propriul sange al lui Isus Hristos;
Una cuDumnezeu, cu Isus una;
Slava ainceput sa searate in ei.

Dr. A. B. Simpson a spus ca cele doua avantaje mari ale

acestui secret sunt simplitatea pi universalitatea lui. Nu este o
 

144 Calea crucii

multime complicate de ritualuri, ceremonii pi hotarari neinsemnate
ci o simpla pi cuprinzatoare indicatie care acopera totul pi care
trebuie sa fie aplicata in mod obipnuit; pi anume, Hristos pentru
tot. §i, pe cat este de simpla, pe atat este de universala in aplicarea
ei. Nu exista latura a fiintei umane careia sa nu i se aplice, fie ca
este vorba de viata interioara a sufletului, de nevoile trupului, de
circumstance vietii, sau de exigentele datoriei pi ale muncii.
Dar aceasta viata are conditiile ei pi ne vom referi la ele in cele
ce urmeaza.

I. DESPRINDERE (Filipeni 3:12-14)

„Nu ca am pi captigat premiul sau ca am pi ajuns desavarpit;

dar alerginainte, cautand sa-1apuc, intrucat pi eu am fost apucat de
Hristos. Fratilor, eu nu cred ca 1-am apucat inca; dar fac un singur
lucru: uitand ce este in urma mea pi aruncandu-ma spre ce este
inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii cerepti a lui
Dumnezeu, in Hristos Isus.”
Comentariul episcopului de Durham asupra acestui pasaj este
atat de intelept pi luminos incat indraznesc sail reproduc: „Odihna
totala a apostolului in Hristos, ca neprihanire a lui Dumnezeu
pentru el, pi apoi apropierea adanca de Domnul Sau, ca putere a lui
Dumnezeu in el, pare nu atat de mult sainterzica, cat sa alunge in
totalitate pi sa excluda orice gand despre sine, in afara de cel al
propriei imperfectiuni. El scrie ca unul al carui ultim gand este
unul de satisfac^ie cu privire la starea lui spirituala.  Portia  lui
spirituals, in Hristos, fiind ‘gasit in El ’ il umple cu ceva mai mult
decat cu o simpla satisfactie; este slava pi lauda lui. Dar atunci cand
 vorbepte despre starea lui spirituala, gandul pe care il are este acela
ca totul este nedesavarpit pi in proces. El are o binecuvantare
perfecta, dar este un recipient imperfect al ei; «el nu a atins-o».
Este profund fericit, dar pi extrem de smerit. El a avut o viziune a
sfin^eniei absolute care 1-a pazit foarte bine de iluzia gandului ca
este desavarpit de sfant chiar in cea mai inalta stare de har.”
Daca nu ne vom detapa nu numai de lucrurile pacatoase, ci pi
de lucrurile fara rost, nu vom cunoapte niciodata aceasta
 

Salapluirealui Hristosmlduntru 145

experienta in toata plinatatea pi gloria ei. Am citit despre un oculist
inteligent care era pi un jucator foarte bun de crichet. Era foarte
pasionat de crichet, dar cateva zile de practicare a acestui sport ii
erau intotdeauna daunatoare pentru munca sa profesionala
delicata. Mana lui nu mai era atat de sigura ca maintea meciului de
crichet In cele din urma, a trebuit sa aleaga intre a fi un mare
oculist sau un mare jucator de crichet. A decis in favoarea primei
optduni pi s-a desprins de crichet pentru a-pi exercita mai precis
slujba de avindeca.
Trebuie, ca pi Pavel, sa uitam tot ce este in urma noastra
refuzand sa permitem ca mana moarta a trecutului sa se apeze pe
 viitorul sau prezentul nostru pi trebuie sa ne asurzim urechea la
care Satan ne sugereaza ca trecutul cu epecurile pi idealurile
nerealizate este chiar anticiparea viitorului. Desprinpi de orice
lucru ce ne-ar impiedica progresul trebuie sa ne aruncam spre ce
este inainte, amintindu-ne ca in aceasta viata nu exista finalitate.
„Nu exista cauza mai comuna a declinului in viata bisericii ca cea a
stabilirii noastre pelocul al doilea”, a spus cineva.
Ce ilustrare este aici —nu numai a desprinderii, ci pi a
intensita^ii! Cel care nu a vazut vreodata un atlet „aruncandu-se
inainte” spre tinta ca sa nu piarda nici cel mai mic avantaj, s-ar
putea sa nu perceapa for^a exemplului Apostolului. „Este viata
noastra caracterizata de o astfel de intensitate?”

II. DETRONARE (2 Corinteni 5:14, 15)

„...fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti,

toti deci au murit. §i El a murit pentru topi, pentru ca cei ce traiesc
sa nu mai traiasca pentru ei mpipi, ci pentru Cel ce a murit pi a
inviat pentru ei.” Intrebareapentru fiecare este aceasta: cine se afla
pe tron? Puterea care conduce inlauntru determina caracterul vietii
manifestate, deoarece un tron implica un rege.
Traim pentru noi sau pentru El, Cel care de dragul nostru a
murit pi a inviat din nou? Daca traim pentru sine vom vedea ca
acesta este „robinetul principal lung, josnic, urat” din care |apnepte
tot ce este plin de ura. Daca puterea Duhului Sfant a fost chemata
 

146 Calea crucii

impotriva eului pentru a-1 detrona, vom descoperi in experien^a
zilnica adevarul cuvintelor lui Charles Wesley:

 Amtot mai mult din via^aTa,

Pe masura cevechiul Adam moare;
Ingroapa-ma, Salvatorule, in mormantul Tau,
Ca salnviez impreuna cuTine.

Scriind despre Inward Cross (Crucea interioara), Romaine afirma:

„Daca Hristos nu este totul in to£i, eul este vazut ca ceva mare| pi
 va fi hrana pentru mandria importantei de sine pi a suficientei de
sine.” Cautati moartea pacatului unde vre^i —ea nu va fi gasita
decat in moartea Sa. Fiind detronat in viata de puterea crucii lui
Isus ... pacatul este supus la o moarte lenta, | inut pe cruce pentru a
muri zilnic.” Sinele, ca personalitate, nu este distrus, ci inlocuit.
Hristos ipi ocupa locul pe tron, iar rezultatul nu mai este via^a
eului, ci via£a lui Hristos. Nu am fost crea| i sa fim propriul nostru
centru; suntem excentrici pana in clipa in care ne gasim adevaratul
centru, Hristos. Cand eul parasepte tronul pi Hristos devine centrul
personality noastre, atunci totul se rearanjeaza potrivit voii Sale
suverane.
Traducerea Weymouth a cuvintelor lui Pavel este revelatoare:
„Dragostea lui Hristos ne subjuga, concluzie la care am ajuns
datorita urmatorului lucru —ca moartea Unuia, care a murit pentru
to£i, a fost moartea lor, pi ca El a murit pentru to£i pentru ca cei ce
traiesc sa nu mai traiasca pentru ei, ci pentru Acela care a murit
pentru ei pi a inviat.”
 Aceasta este explicatia lui Pavel cu privire la constrangerea
dragostei lui Hristos. Apostolul a intrat din plin in scopul mor^ii pi
invierii Salvatorului sau, Hristos a fost intronat deplin pe tronul
 viepi sale, incat eul nu a mai avut niciodata loc in ea. El putea
spune, „nu mai traiesc eu.” Sunt mulp oameni care nu fac
niciodata diferenta in rugaciunile pi discuple lor intre Isus ca
Salvator, pi Isus ca Domn pi Rege. El trebuie sa fie Conducatorul
absolut, altfel posibilita^ile inexprimabile ale chemarii creptinilor nu
se vor putea concredza niciodata. Nu mai trebuie sa existe traire
pentru „noi inpine.” „Am fost de acord ca Isus Hristos sa fie rege
 

Salapluirealui Hristosinlauntru 147

atata timp cat imi permitea ca eu sa fiu prim-ministru”, spunea
cineva. Cu alte cuvinte, „vreau sa imi fie permis, cateodata, sa-mi
afirm independenta; sunt cateva lucruri pe care vreau sa le decid
eu; este o anumita afacere in impara^ia fiin^ei mele pe care vreau sa
o mchei.” Dar acest lucru nu se va putea intampla niciodata.  Isus nu
poate deveni Domn panacand nu ii este permis sa devina Domnul
tuturor lucrurilor.
Ma intreb daca trecerea de la egoismul absolut la lipsa lui
totala a fost vreodata descrisa mai eficient decat a facut-o
Theodore Monat in bine-cunoscutul imn pe care 1-acompus.
Prima strofa descrie eul intronat ca suveran:

O! Rupine pi triste^eamara
Cepoate existaatunci
Cand las ca milaSalvatomlui
Sa staruie degeaba pi raspund cu mandrie,
„Totulme, nimicJie."

Strofa a doua descrie mceputul cuceririi Dragostei pi

zdruncinarea domina^iei eului:

Totupi m-agasit; L-amprivit

Sangerand pe lemnul blestemat
L-amauzit rugandu-se„Iarta-i, Tata”,
Iar, ganditoare, inimameaaspus cuvoce slaba,
„Putindinmine,pufindinTine. ”

Strofa a treia descrie teama eului de a nu fi lasat sa fie prim

ministru sau chiar imparat:

Zi dezi, milaSaduioasa
 Vindecatoare, ajutadeplin pi faraplata,
Fiind dulce pi puternica pi oh! Atat derabdatoare,
M-aadus mai jos in timp ceeu popteam,
„Maiputindinmine, mai multdinTine. ”

Ultima strofa descrie subjugarea com^leta a eului de catre

Hristosul Calvarului pi intronarea lui Isus ca Imparat:
 

148 Calea crucii

Mai inaltadecat cel mai inalt cer,

Mai adancadecat ceamai adancamare,
Doamne, dragosteaTaabiruit in sfarpit
 Asculta-mi cererea,
„Nimicdinminefi totuldinTine. ”

„Fie ca de acum inainte sa II apez pe Hristos, Mantuitorul pi

Regele meu, chiar pe tronul inimii mele pi apoi sa consider fiecare
upaa trupului meu pi fiecare carare a mintii mele ca fund ale Lui, pi
nu ale mele. Fie sa-mi deschid ochiul, urechea pi gura ca pi cand ap
deschide ochiul lui Hristos, urechea lui Hristos pi gura lui Hristos.
§i, de vreme ce locuiepte in mine, fie sa nu-L oblig sa suporte
nimic ce L-ar face sa sufere sau de care sa Ii fie rupine, sau care sa
II profaneze, sa II pangareasca. Da, oh, Pavele, de acum inainte voi
fi de acord cu tine in faptul ca trupul meu este templul lui Hristos,
pi ca nu sunt al meu, ci ca sunt cumparat cu un pre£ covarpitor,
paralizant. trebuie astfel sa nu fac nimic altceva decat sa-L
glorific pe Dumnezeu in trupul pi in duhul meu, care sunt ale lui
Dumnezeu/ ’ Apa vorbepte acel mare ucenic al lui William Law,
dr. Alexander Whyte.

III. DEPENDEN^A (loan 5:30)

„Eu nu pot face nimic de la Mine.” Cu alte cuvinte, Isus a

acceptat dependenta pe care Adam a refuzat-o. In scrisoarea catre
Evrei cuvintele din Psalmul 40:6 se aplica Lui: „Tu nu dorepti nici
 jertfa, nici dar de mancare, ci mi-ai strapuns urechile.” Aici se face
referire la Exod 21:5, 6, acolo unde robului din dragoste, care
refuza oferta liberta^ii, i se gauresc urechile pi este ^intuit pentru
cateva momente de stalpul upii stapanului cu o sula.
Chiar pi apa, Isus a refuzat sa permita vreunei puteri saiasa din
El degeaba. Aceasta ar fi insemnat o afirmare aindependentei Sale
care atragea dupa sine pedeapsa cu moartea pentru pacatul Lui.
Satan a incercat din nou pi din nou sa-L ispiteasca sa-§i afirme
puterile proprii. „Elibereaza-Ti puterile,” a spus el, „pi transforma
pietrele acestea in paine ca sa-|i potolepti foamea.” Dar Isus a
 

Salapluirea lui Hristosinlauntru 149

renuntat la toata puterea care ipi avea originea in Sine. El nu a
incercat niciodata sa actioneze in mod independent. El doar S-a
agatat de Tatal Sau pi a spus: „Dupa cum Tatal, care este viu, M-a
trimes pe Mine, pi Eu traiesc prin Tatal; tot apa, cine Ma mananca
pe Mine, va trai pi el prin Mine (loan 6:57).”
Ce studiu sugestiv ne reveleaza Evanghelia dupa loan!
Nimic de la Sine —loan 5:19, 30; loan 8:28.
Niciodata nu avorbit de la Sine —loan 7:16; 8:38; 12:49.
Niciodata nu a facut vreo minune de la Sine —loan 5:36;
10:37, 38.
 A fost Cel Trimis - loan 4:34; 5:24, 30; 9:4; 11:42; 12:44, 45.
Nu a folosit niciodata judecata umana- loan 5:30.
Trebuie sa cultivam obiceiul dependentei de Hristos nu in
cazurile extreme pi in marile crize, ci in toate. Recunoapte
permanent ca El a preluat fraiele vietii tale in toate aspectele ei; ca
nu exista nici o dificultate prin care sa treci pi El sa nu te sus| ina.
El a devenit responsabil pi apteapta sa-L folosepd. „Sa-L ai pi sa-L
folosepti,” spune episcopul Moule, „inseamna pace, putere pi
puritate. A face un lucru fara El este imposibil, este moarte. A-L
folosi doar partial inseamna un freamat condnuu pi dezamagire. El
trebuie sa fie ‘total in tot’; apoi va fi o mare linipte inlauntru, o
mare putere pi o mare sfintire pi, in final, o ‘aparitie cu El in slava’
pentru a incununa procesul pi a-1perfectiona pentru totdeauna.”

IV. DEVOTAMENT (1 loan 14:21, 24)

Intrebarea pe care Iuda (nu Iscarioteanul) a pus-o Stapanului

dovedepte ca el avea un loc codap printre apostoli. Este destul de
sigur faptul ca grupurile de cate patru in care erau impartial
apostolii erau aranjate potrivit apropierii lor spirituale fata de
Salvator. In toate listele Iuda este in unul dintre ultimele grupuri.
Cu cateva zile inainte, Isus parea ca mcepuse sa faca ceea ce ei au
 vrut intotdeauna ca El sa faca: sa Se arate lumii. Acum, Iuda crede
ca s-a intamplat ceva de vreme ce Stapanul Se intoarce la vechiul
plan al unei legaturi secrete. El spune, deci: „Doamne, ce s-a
 

150 Calea crucii

mtamplat de Te-a facut sa cazi sub blestemul sub care am intrat
cand, in mijlocul osanalelor mulpmii, ai intrat triumfator in
Ierusalim?”
 Vechea apteptare a slavei vepnice a fost afipata intr-un mod
mai ostentativ pi mai pompos. Isus le spune in poapta lui Iuda pi
celorlalti conditiile pozitive pi caracterisdcile negative ale
manifestarii Sale. Astfel, in unul din trei versete avem, apa cum
spune un mare comentator, „ceea ce il aduce pe Hristos pi ceea ce
Hristos aduce; pi ceea ce-L |dnedeparte pe Hristos pi toate darurile
Sale.”
„Daca Ma iubepte cineva va pazi Cuvantul Meu” (nu cuvintele,
ca in Traducerea Autorizata). Este o expresie care include toate
invataturile Sale. Vorbele Sale constituie un intreg organic pi nu
indraznim sa alegem pi sa selectam, spunand in inimile noastre:
„Pe aceasta o voi pastra, iar pe aceasta o voi respinge.” Aminti£i-va
ca fiecare cuvant al inva^aturilor Sale are in el caracterul imperios
al voin^ei Sale manifestate. Iar Cuvantul Sau trebuie sa devina
legea vietii noastre. Suntem la fel de doritori sa venim la El pentru
legeca atunci cand venim la El pentru viata? 
Cum ne putem arata, deci, devotamentul pentru Hristos?
Exista o singura cale: iubindu-L pi pazind Cuvantul Lui. Haideti
sa-L ascultam pe George Bowen, acel inva^ator spiritual: „Hristos
L-a reprezentat peTatal pi felul in care oamenii II tratau pe Hristos
arata sentimentele pe care le aveau fata de Tatal. Cuvantul lui
Dumnezeu II reprezinta pe Hristos pi sentimentele noastre fata de
Hristos sunt aratate prin felul in care tratam cuvantul Lui. Ca|i
dintre noi nu se chinuiesc sa raspunda la intrebarea daca II iubesc
pe Hristos ori nu! Daca mai intai ar stabili daca iubescCuvantul lui 
 Hristossau nu, acest lucru i-ar ajuta in mod minunat. Creptinul este
cel care pazepte Cuvantul lui Hristos. Cel ce nu pazepte Cuvantul
lui Hristos, ci permite sa-i fie luat de catre dupman de fiecare data
in careii este dat, nu este un creptin.”
Tanjepti sai^iara^i devotamentul pentru Isus Hristos? Exista o
simpla modalitate de a o arata in cautarea noastra. Incepe sa tratezi
Cuvantul lui Hristos apa cum L-ai trata pe Insupi Hristos Isus, pi
 

Salapluirea lui Hristosinlauntru 151

amintepte-ti ca toate asigurarile de devotament care nu se
manifesta in acest fel, sunt fara valoare.
 Asculta^i din nou: „Daca Ma iubepte cineva, [...] pi Tatal meu il 
 va iubi.” Astfel, Tatal identified dragostea pentru Isus cu dragostea
pentru El pi, intr-un limbaj minunat, Stapanul spune: „Noi vom
 veni la el pi vom loeui cu el.” Inima noastra este locuinta Lui
permanenta doar in masura in care indeplinim conditiile. Daca
toleram voin|a eului pi daca ii permitem sa se reafirme cu putere in
inima, prezenta lui Hristos dispare. Putem sa-L pastram pe tron ca
Rege al vietii noastre prin acte permanente de ascultare plina de
dragoste, pi putem asculta cu dragoste doar in masura in care
cedam presiunii pi puterii Duhului Sfant.

 V. DISCIPLINA (1 Corinteni 9:25-27)

„Toti cei ce se lupta la jocurile de obpte se supun la tot felul

de infranari. §i ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa care se
poate vepteji, noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa care nu
se poate vepteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca pi cum n-ap pti incotro
alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovepte in vant. Ci
ma port aspru cu trupul meu pi-1 jin in stapanire ca nu cumva,
dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat”
(ljCorinteni 9:25-27).
Pavel ne spune ca exercita o disciplinare constanta ca nu
cumva, dupa ce a fost un premergator pentru altii pi dupa ce le-a
spus cum sa captige premiul, sa-1piarda el insupi.
Cuvantul „lepadat” in Versiunea Autorizata este adokimos  pi
inseamna dezaprobat, apa cum dokimos  inseamna aprobat in
1 Corinteni 11:19. Un om poate fi un copil al lui Dumnezeu pi,
totupi, sa fie dezaprobat ca slujitor al lui Dumnezeu. A fi aproba^i,
a atinge maximul privilegiilor noastre spirituale, inseamna o
permanenta auto-judecare, negare a eului, crucificare a eului. Mulp
sunt obipnuiti sa creada ca problema sigurantei personale este
singuraproblema permanenta. Aceasta este o mare grepeala pentru
ca, prin trairea lipsita de griji, dand adapost eului in orice forma a
lui, chiar daca e demn de ura sau e frumos, prin lipsa de grija pi
 

152 Calea crucii

prin neveghere, prin neglijarea parta^iei, prin e^uarea in a pazi
cuvintele Stapanului pierdem dreptul la cel mai inalt serviciu
posibil adus lumii, acela de a manifesta, in viata noastra,
frumusetealui Isus Hristos.
Daca vrem sa cunoa^tem secretul binecuvantat al folosirii lui
Isus, Cel care imparate^te de pe tronul vietii noastre, trebuie sa
avem grija sa facem intotdeauna ceea ce-I place Lui. fi va placea
Lui faptul ca noi ne petrecem momentele libere din diminetile
noastre citind ziarul §i neglijand, astfel, Cuvantul lui Dumnezeu?
Unul din marii predicatori ai vremii refuza cu fermitate sa
rasfoiasca ziarul inainte de dupa-amiaza. El face aceasta ca pe o
chestiune de disciplina deoarece a descoperit ca citirea §tirilor
atenta la dmpul necesar pentru studiul Cuvantului lui Dumnezeu.
Limba trebuie sa fie disciplinata, pentru ca tentatia superficialitatii
a lipsei de profunzime printr-o prea multa vorbire nu a fost
niciodata mai mare decat astazi. Mintea trebuie sa fie disciplinata
§i spatele ei trebuie sa fie pazit, pentru a folosi expresia lui Pavel,
altfel s-ar produce o mare stagnare a min^ii in toate domeniile.
Daca neglijam auto-disciplina, foarte u§or ajungem sa Ii intoarcem
spatele §1 saII intristam pe Oaspetele nostru binevoitor.
„Lipsa auto-controlului”, spune cineva, „il face pe om un biet
sclav — sclav al impulsurilor sale, al patimilor, a ceea ce il
mconjoara: il descalifica de la scopurilemare£e §1  nobile din aceasta
 viata. Nu era viata lui Pavel, ci viata lui Hristos in Pavel - un lucru
mare^, real, Divin care 1-aprins pe apostolul Pavel in cursul lui
1-a purtat, curgand prin el, trup §i  suflet, §i reducandu-1 zilnic la
propria lui complexitate cereasca. Orice om credincios cunoa^te
acest fapt. El cunoa^te ca e stapan total asupra sa doar in masura
in care Hristos este stapanul lui, §1  §tie ca Hristos este Stapanul lui
in masura in cafe el se retrage din fata pacatului §i pune egoismul
indulgen^a fa|a de sine sub picioarele sale. Cre§tinul trebuie sa
cerceteze in mod solemn fiecare bucurie nepacatoasa fiecare
obicei inocent pe care il considera ca atenteaza la rezerva sa de
putere morala, §1  sa reduca acel entuziasm moral care este izvorul
tuturor ca^tigurilor morale.” Aceasta este adevarata disciplinare
cre^tina.
 

Salapluirealui Hristosinlauntru 153

O r u g Ac iu n e

Domnul meu atotputernic, ingaduie-mi sa fac ceea ce, fara

lmputernicireaTa, este imposibil. Totupi, de vreme ce este voia Ta, pot
sacer cudeplinaincredere. Vreau safludetapat de orice m-ar lmpiedica pi
Te-arlmpiedica pi peTine delaimplinireascopului Tau.
Fa-ma savreau ca eul sa fiedetronat definitiv din via£amea. Uneori,
cand sim^eam ca am captigat batalia, descopeream cu rupine ca eram,
inca, robul vechiului meu dupman. El este prea puternic pi prea subtil
pentru mine. Cura^epte, deci, templul fiin^ei mele apacum ai facut-o in
zilele in care erai in trup. Daafaratop cumparatorii pi vanzatorii pi fadin
inimameao casade rugaciune.
inva^a-ma sa traiesc o via^a in dependent absoluta de Tine. Sunt
atat de aplecat spre activitaple firii pi spre afirmarea firii. Am epuat de
atateaori in arealiza ca, departe deTine, nu pot facenimic.

Stapanulmeu, condu-malaupa Ta;

Strapungeaceasta urecheceacumestedoritoare, incaodata:
TanturileTalesuntlibertate;lasa-masastau
CuTine, saostenesc, sarabdpi saascult.

Fie sa-mi arat devotamentul meu pentru Tine prin dragosteape care o

port pentru Cuvantul Tau pi prin ascultarea mea imediata pi nesilita de
lnM^aturile Tale. Fie ca niciodata sa nu selectez vreuna dintre poruncile
Tale, ci saprivesc fiecare Cuvant al Tau ca fiind obligatoriu pentru mine.
De aceea, ajuta-ma sa studiez cu rabdare pi cu sarguin^a instrucpunile
Tale, sa fiu la fel de bucuros cand vin la Tine pentru lege ca pi atunci
cand vin pentru via^a, pi sa-mi amintesc faptul ca poruncile Tale nu sunt
grele.
Fa ca niciodata sa nu fiu dezaprobat prin lipsa de grija sau
auto-indulgen^a. Ci, supunandu-ma disciplinei Duhului Sfant, fie sa las
deoparte toata povara; sa alerg cursa cereasca; sa o sfarpesc pi sa captig
cununa. Cer aceasta in numele lui Isus, Mantuitorul pi Imparatul meu. -
 Amin.
 

in America, atunci cand oamenii sunt nesiguri cu privire la un lucru

spun „banuiesc”, dar atunci cand ftiu ca un lucru este adevarat, ei spun
„eu socotesc”. Aceasta arata ca exista un element de inteligen^a in
privin^alui. Unii dintre noi stau foarte prost la capitolul socotelii; dar top
trebuie sa socotim, totufi. Unul dintre cele mai simple lucruri din lume
este acesta: ,,2x1=2.” Exista un adevar etern in spatele acestui fapt. Nici
un matematician din lume nu poate face ca 2x2 sa faca 5. De aceea,
exista un adevar etern neschimbabil fi stabil la baza acestei simple
socoteli. Am descoperit trei aspecte in acest proces. In primul rand, este
acest simbol al numarului doi, 2. In al doilea rand, este relapa sa cu
celalalt simbol 2, 2 fi 2. Care este a treia siguran^a absoluta? Ceva ce,
odata vazut, nu mai pop niciodata sa treci cu vederea. 2+2=4. „Tot afa
fi voi lnfiva, socotip-va morp fa$a de pacat, fi vii pentru Dumnezeu, in
Isus Hristos, Domnul nostru.” Socoteala are de-a face cu nevoia meade
aici fi cu marea^a salvare totala de acolo. Acum, haidep sa vedem. Voi
enun^a primul aspect. „Dumnezeu areputeresa-mi cura^easca sufletul de
toate pacatele fi sa ma faca sa traiesc pentru El.” Este acesta un lucru
pozitiv? II pot stabili ca numarul 2. Foarte bine, Dumnezeu, in
rascumpararea Domnului Isus Hristos a luat masuri  ample, adecvate,
pentru curaprea sufletului meu —acesta este, de asemnea, 2. Urmatorul
lucru este acesta. Dumnezeu a promis in Cuvantul Sau, intr-o engleza
clara, ca imi va cura^a sufletul de toate pacatele fi ca ma va face cu
adevarat viu pentru El. Acesta este al treilea simbol. Care este al
patrulea? Dumnezeul care are aceasta putere, Dumnezeul care ne-a dat
aceasta mantuire, Dumnezeul care ne-a dat aceasta promisiune este
credincios, El este „Dumnezeul care nu poate sa minta.” Acum, ma leg
de aceste simboluri fi spun: iata nevoia mea uimitoare, nevoia mea cea
mai adanca de curapre fi de plinatate a dragostei. Aici gasim puterea lui
Dumnezeu prin rascumpararea lui Isus Hristos. Aici gasim promisiunea
lui Dumnezeu, fi, acoperindu-le pe toate, credinciofia lui Dumnezeu.
2x1=2, 2x2=4. Doamne, eu cred.

 IsaacE. Page
 

Capitolul 20

Socoteala de la cruce

 Atunci cand trebuia construit podul suspendat peste Niagara,

problema legata de modalitatea prin care trebuia sa fie trecut
cablul peste ea a fost rezolvata de un vant favorabil. S-a ridicat un
zmeu ce s-a coborat apoi pe malul celalalt. De firul lui subtire s-a
legat o sfoara ce a fost aruncata pe celalalt mai, apoi o funie pi, in
final, un cablu suficient de puternic pentru a sus^ine cablul din fier
care menpinea podul peste care vehiculele de mare tonaj treceau
incoace pi incolo. Stand in fa$a crucii pi incepand sa in^elegem ce
insemna pentru noi moartea Celui care a purtat pacatul, mcepem o
socoteala care „poate parea, la inceput, inrudita cu nebunia,”
spune profesorul Beet, dar care este onorata de Dumnezeu intr-un
mod atat de minunat incat, ceea ce la inceput era ca acel fir subpire,
se marepte pi se mtarepte prin legea obipnuin^ei, pana cand devine
un mijloc de nezdruncinat al legaturii dintre noi pi Dumnezeu.
Haideti sa observam cateva dintre legile care guverneaza
exercitarea principiului vital pe care noi il numim credinta. Suntem
facu^i in apa fel incat sa ne fie imposibil sa aratam o dorin^a de a
face un lucru despre care credem, pi in acelapi timp, ca este
imposibil de facut. Hotararea noastra va fi slabita sau intarita in
masura in care credinta in practicabilitatea sau impracticabilitatea a
ceea ce este propus, este puternica sau slaba. O credinta puternica
 va produce o voin^a puternica pi o credinta slaba va produce o
 vointa slaba. Daca ne indoim vreo clipa de caracterul realizabil al
unei astfel de vie$i la care ne-am gandit, vom taia imediat firele
podului prin care putem comunica cu Dumnezeu pi prin care
putem fi receptorii comunicarii Sale alese catre noi. Podul peste
Niagara a fost realizat deoarece oamenii au crezut ca poate fi dus
la bun sfarpit. Credinta care a inlaturat barierele puse ridicarii lui a
 

156 Caleacrucii
fost naturala; credin^a pe care noi suntem chemati sa o exercitam
este religioasa pentru ca este indreptata spre obiecte religioase; §i
daca aceasta credin^a naturala este puternica, atunci credinta care
se inclepteaza de Dumnezeu este atotputernica. Credinta religioasff
se agata de Dumnezeul infinit §i fiecare element al naturii Sale este
dat drept garanpe barbatului $i femeii care spune: „// cred pe 
 Dumnezeu” Definijda credintei atat de des auzita —„a-L crede pe
Dumnezeu pe cuvant” - nu poate insemna altceva decat a
considera Cuvantul ca fund al lui Dumnezeu. O cheie are valoare
doar daca o folosim pentru yala §i  u§a pe care vrem sa o
deschidem; §i Cuvantul este cheia care ne aduce intr-un contact
direct $i viu cu Insuji Dumnezeu. In aceasta partake cu
Dumnezeu auzim vocea Lui care ne rostepte promisiunea, §1  atunci
cand II auzim pe Dumnezeu vorbind, este u§or sa credem
Cuvantul Sau.
 Necredinta are mtotdeauna o cau%a morala, §i aceasta intrare in
prezen^a lui Dumnezeu in apa fel incat sa auzi §1  sa crezi vocea Sa
este posibila doar dupa ce am dat la o parte tot ce nu este in
armonie cu voia Lui, fie pacatos, fie indoielnic. Cele trei mari linii
ale predarii eului sunt —sa fim orice vrea Domnul safim\  sa facem
orice vrea Domnul sa facem,  sa suferim orice vrea Domnul sa 
suferim.  Acestea cuprind formele subiective, active pi pasive ale
existen^ei noastre pi fiecare punct din fiecare linie trebuie predat,
oricat de dura ar fi lupta.
Punctul crucial al multora este predarea vointei. Aceasta este
coloana vertebrala a fiin^ei noastre, arbitrul sufletului, marele
inspector al facultatilor noastre pi, pana cand nu-1 dam in intregime
lui Dumnezeu, este puternic atunci cand ar trebui sa fie slab, pi
este slab atunci cand ar trebui sa fie tare. Dar vointa noastra
trebuie predata, pi voia lui Dumnezeu trebuie acceptata, acea voie
„buna, placuta pi desavarpita” a lui Dumnezeu. Aceasta a fost
exprimata in felul urmator: iata un cerc; el reprezinta voia Sa. Eu
ma apez voluntar in centrul acestui cerc pi hotarasc sa fiu ce vrea
Dumnezeu, sa fac ce vrea Dumnezeu, sa sufar  ce vrea Dumnezeu.
Renunt la planurile, preferintele pi dorin^ele mele pi le accept pe ale
Sale. Orice mi se intampla, mi se intampla prin voia Sa, atata timp
 

Socotealadelacruce 157
cat, printr-o umblare in ascultare pi printr-o credinta de
nezdruncinat, imi menpbn pozi^ia pe care am adoptat-o. Daca o
scrisoare mai putin binevoitoare ajunge la mine, aceasta se
intampla prin voia Sa; daca ingerul mortii vine cu intunericul in
casa mea, el ma viziteaza pentru ca Dumnezeu vrea acest lucru.
Sunt in pcoala Tatalui meu. El are multe lectii sa ma inve^e pi ele
sunt de doua ori mai upor de inva^at atunci cand recunosc vocea
Sa iubitoare pi cand recunosc faptul ca in fericire pi in necaz, in
prosperitate pi adversitate, in raza de soare pi in furtuna, eu sunt in
siguranta in centrul voii Sale.
In aceste circumstante credinta devine la fel de upoara ca
respira^ia. Apa cum actiunea chimica survine atunci cand fluidele
potrivite vin in contact cu metalele potrivite intr-un poc electric,
producand un curent de foe eteric, tot apa in momentul in care
sufletul este predat lui Dumnezeu in totalitate, credinta inflorepte,
actiunea spirituals decurge din aceasta, iar lumina pi viata stapanesc
inima.
Relatarea felului in care Catherine Booth a intrat in via£a
binecuvantata va ilustra ceea ce vreau sa spun. Biograful ei ii
descrie experienta astfel: „Cand ne-am ridicat de pe genunchi,
m-am apezat pe canapea epuizata de entuziasmul pi efortul din
acea zi. William a spus:
—Nu pui totul pe altar?
I-am raspuns:
—Sunt sigura ca pun totul.
 Apoi el a spus:
—§i nu este altarul sfant?
I-am raspuns in limbajul Duhului Sfant:
—Altarul este preasfant; orice il atinge este sfant.
—Atunci, a spus el, nu epti tu sfanta?
—O, cred ca sunt, am raspuns eu cu inima plina de emope pi
cu ceva credinta.
Imediat, am primit acest cuvant care mi-a intarit credinta:
«Acum sunteti cura^i din pricina Cuvantului pe care vi l-am spus.»
 Am apucat - da, cu o mana tremuranda pi nu nevatamata de
ispidtor - dar mi-am pastrat ferma increderea pi aceasta a devenit
 

158 Calea crucii

mai puternica pi de atunci inainte, am indraznit sa ma socotesc pe
mine insami moarta cu adevarat fata de pacat pi vie pentru
Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul meu.”
Cand suntem, astfel, supupi lui Dumnezeu in fiecare aspect,
pentru timp pi pentru eternitate, nu exista nimic care sa impiedice
aceasta socoteala a credin^ei pi intinderea naturii noastre pacatoase
pe altarul crucii lui Hristos pentru a fi distrusa complet. Din acel
moment putem incepe —fara nici un fel de sentiment sau emotie —
sa ne socotim „morti fata de pacat pi vii pentru Dumnezeu prin
Isus Hristos”, pentru ca cele trei cuvinte-cheie ale minunatului
pasaj din Romani 6 sunt: „ptim”, „socotim”, „dati”. Haideti sa
citam aici cuvintele acelui invatator profund, profesorul Upham:
„Imediat ce oamenii deschid upa inlaturand broasca puternica pi
rezistenta a sentimentelor lumepti pe care le au, El vine mai repede
decat propriile Lui fulgere pi lpi cere locul de stapanire in partea
ceamai adanca a sufletului. Acest lucru se intampla atat de repede
incat nu mai exista nici un prilej de a-L cauta in afara. El esteacolo,
bucurandu-se de pozitia Lui redobandita; uitand pi iertand toata
ofensa pi vina excluderii Sale; curatind pi infrumusetand casa care a
fost murdarita de pacatul cel mai intunecat al lumii pi luand-o in
arenda impreuna cu triste^ea ei tulburatoare.”
Deci, fiindca avem astfel de fagaduin^e, preaiubiplor, sa ne
curapm de orice intinaciune a carnii pi a duhului, pi sa ne ducem
sfmprea pana la capat, in frica de Dumnezeu (2 Corinteni 7:1).
 Actul decisiv, prompt, este reprezentat de fraza „sa ne curatim” care
se afla in timpul aorist - un timp care denota unicitatea actului, un
punct in timp. Eucrarea rabdatoare, graduala, matura este exprimata in
fraza care urmeaza: „a aduce sfintenia la desavarpire in teama de
Dumnezeu.”
In 1765 John Wesley a raspuns la intrebarea „Ce trebuie sa
facem ca aceasta lucrare a lui Dumnezeu sa fie indeplinita in noi?”
in felul urmator: „Ca in toate celelalte situatii, pi in aceasta suntem
mantuiti prin har, prin credinta. Sfintirea deplina nu este prin fapte
pentru ca nimeni sa nu se laude. Este darul lui Dumnezeu pi
trebuie sa fie primit de o credinta clara, simpla. Inprimul rand,\  crede
ca Dumnezeu apromis ca te va mantui de toate pacatele pi ca te va
 

Socotealadelacruce 159
umple cu El. Pana nu suntem deplin satisfacupi de acest lucru nu
putem face nici un alt pas inainte. In al doilea rand, crede ca Elpoate 
astfel saii mantuiasca deplin pe toti cei care vin la El prin Hristos.
Recunoscand ca acest lucru este cu neputin^a la oameni, faptul
acesta nu creeaza o nici dificultate de vreme ce totul este cu
putin^a la Dumnezeu. In al treilea rand, crede ca El vrea sa o faca
acum. Pentru El, o clipa nu este oare ca o mie de ani? Nu este
posibil ca El sa vrea mai mult timp pentru a indeplini orice lucru
care e dupa voia Lui. In alpatrulea rand.\  crede ca El o face acum. Nu
intr-un dmp indepartat, nu cand epti pe moarte, nu maine, ci azi.
 Atunci, El te va ajuta sa crezi ca lucrarea s-a implinit, potrivit
cuvantului Sau.”
Pentru multi este o mare dificultate menjinerea acestui fapt de
a te socoti [mort], pana in momentul in care actul de credinta se
transforma intr-un obicei, iar obiceiurile pacatoase sunt inlocuite
de cele care sunt din Duhul lui Dumnezeu. Haideti sa ne amintim
de ilustrapia folosita intr-una din paginile anterioare. Planta a
condamnat o frunza la moarte, iar in momentul in care incepe
procesul de infundare, frunza este moarta. Pot trece saptamani
pana cand va cadea, dar ea este moarta de ceva dmp. Planta nu se
razgandepte niciodata, daca putem spune apa, pi nu-i da in
continuare hrana, sare pi seva frunzei. Haideti sa inva^am lec^ia.
Obiceiurile rele, care se dezvolta de-a lungul anilor, mor in
momentul in care punem Crucea lui Hristos lntre noi pi ele, daca
tinem acolo Crucea pi daca nunera^gandimniciodata cuprivirelaprima 
noastra socotire, soarta acestor obiceiuri pacatoase este pecetluita
definitiv, chiar daca timp de mai multe saptamani ele vor incerca
saipi recaptige pozitia influenta din trecut. Trebuie sa continuam sa
socotim.
 Aceasta este o problema care privepte vointa, iar cand voin^a
tremura ascultatoare la apropierea actiunii, resursele infinite ale lui
Dumnezeu sunt puse imediat la dispozitia ei. Atunci cand
paraliticul a vrut sa-pi intinda mana uscata, a intervenit puterea lui
Dumnezeu intre actul de vointa pi cel de intindere. Biziepte-te pe
Dumnezeu pi aruncaresponsabilitatea asupraLui.
 

160 Calea crucii

Un domn calatorea cu gazda lui. Gazda vroia sa se intoarca
acasa pe un anumit drum, insa a mtampinat o dificultate. Magarita
castanie pe care calarea musafirul sau refuza sa treaca peste un
anumit pod. A incercat de mai multe ori, dar a fost inutil. Dintr-o
data, gazda pi-a amintit ca musafirul ei era numit „un om al
rugaciunii” pi s-a gandit ca aceea era o oportunitate de a testa
puterea rugaciunii. Valora ea ceva intr-o situatie critica precum
aceasta? Omul lui Dumnezeu dorea sa seincreada in Domnul lui pi
au mers mai departe. Grabindu-se spre pod, gazda s-a intors
pentru a vedea o lupta pi, poate, o victorie asupra magarului
nervos. Dar avazut o victorie faralupta. L-a vazut pe prietenul sau
lasandhaturilesa cada pe gatul magarului in timp ce se apropiau de
pod pi 1-a auzit spunand „Acum, Doamne!” in timp ce se uita in
sus; atunci, tacut ca un miel, magarul a trecut podul. Haideti sa
punem acest lucru pe seama lui Dumnezeu pi atunci cand trebuie
sa trecem podul, haideti sa inva^am sa lasam jos haturile pi,
aruncand asupra Lui responsabilitatea, sa zicem „Acum,
Doamne!” El nupoate epuapentru ca El nupoate saSe tagaduiasca.
 

Copiii sunt instruip

Doar pentru a ajunge intr-o clasa mai mare?
Doar pentru capva ani de pcoala, intr-o clasa, care tree
Pana ajungla maturitate?
Oarenu, mai degraba, pentru anii ce le stau in fa$a
La care tatal se uita cu o speran^a atat de frumoasa pi de iubitoare?

El ne instruiepte
Canoi saputemluminapentru El in aceasta lume intunecoasa,
Sapurtamstandardul Lui fara sa aratamteama
Ca sa aratam
Lauda Sa, prin viep care sa reflecte dragostea Sa-
Martori ai Lui pe pamant, apacumeste El pentru noi in ceruri.

Nu doar aici
Rezultatul bogat a tot ceea cene-ainva^at Dumnezeu
Elevii Sai, incep in ceeace privepte excelen^a, pana cand atingem
O sferamai nobila
 Atunci, nu mai devreme, instruireanoastrava fi completa
§i lncepe adevarata via^a, ceapentru care El ne-apregatit.

Prin toataincurcatura de durere pi chin,

Uitap-va la aceasta:
La adevarata maturitate a viepi voastre,
Fericireacare vaveni,
Pentru cadin asemenea daruri ar putea fi zestrea ta viitoare,
§i pentru o asemenea slujbainalta te pregatepte Dumnezeul tau.

 F. K Havergal
 

Capitolul 21

§coala ascultarii

Este un fapt demn de remarcat ca, ori de cate ori ne este

prezentat exemplul lui Hristos in Scriptura pentru a-1 urma, acesta
este exemplul Sau in suferinta. „Sa aveti in voi gandul acesta care
era §i in Hristos Isus”, spune Sf. Pavel. Toate trasaturile
caracterului pe care El ni-1 pune in fata pentru a-1 copia au de-a
face cu renun^area la sine. Vedem ca suferinta a sapat fiecare pas
pe care 1-a facut Isus pana cand a ajuns la cel mai de jos [nivel] §1  
„a devenit ascultator pana la moarte, inca moarte de cruce”
(Filipeni 2:5-8). A suferi cu rabdare pentru facere de bine este,
dupa cum spune Petru, „placut lui Dumnezeu. §i la aceasta a£i fost
chemati; fiindca §i Hristos a suferit pentru voi, §i v-a lasat o pilda,
ca sa calca^i pe urmele Lui” (1 Petru 2:20,21). „Astfel dar, fiindca
Hristos a patdmit in trup, inarma^i-va §i  voi cu acela^i fel de
gandire”, spune acela^i autor in 1 Petru 4:1. „Preaiubi| ilor, nu va
mirati de mcercarea de foe din mijlocul vostru, care a venit peste
 voi ca sa va mcerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi:
dimpotriva, bucurati-va intrucat aveti parte de patimile lui
Hristos”, spune el inca o data in 1Petru 4:12,13.
Motivul acestui fapt demn de remarcat ne este dat in Evrei
5:8, 9: „macar ca era Fiu, a inva^at sa asculte prin lucrurile pe care
le-a suferit; §i dupa ce a fost facut desavar§it, S-a facut pentru topi
cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri ve§nice.” Cu alte cuvinte,
putem avea gandirea lui Isus numai mergand la aceeaji ^coala,
dandu-ne pe mana acelora§i profesori §i supunandu-ne cu bucurie
la aceea^i disciplina.
Daca valoarea §i  indispensabilitatea experien^ei suferintei nu
sunt accentuate indeajuns, ne pa§te un mare pericol. Este placut
u$or sa inve^i ascultarea cu anumip profesori, dar inainte de
 

164 Caleacrucii
absolvi aceasta pcoala trebuie sa intram pe mana altora, ale caror
lectii nu sunt placute, nici upoare; trebuie sa plecam de sub lumina
soarelui pi sa intram in camera intunecata; bucuria pi veselia trebuie
sa faca loc chinului pi suferintei sufletepti, pi, printr-o experienta a
suferintei la care poate ca tresarim pi ne dam inapoi, invatam
ascultarea.
Ce inseamna aceasta invatare a ascultarii? Principiul ascultarii
este un lucru, dar aplicarea lui este cu totul altceva. Inainte de a
suferi, Isus a avut dispozipa spre ascultare, dar dovada ca aceasta
dispozipe a existat trebuia aratata in fapt, iar evolutia de la
dispozitie la fapta a reprezentat invatarea practica a virtutii
ascultarii.
Prima intrebare care se pune este: cum putem atinge zona de
ascultare apa incat nu in 9 din 10 ocazii sa-I spunem „da” lui
Dumnezeu, ci sa nu-I spunem nimic altceva decat „da”. Raspunsul
la aceasta intrebare a fost dat in capitolele anterioare pi va fi de
ajuns aici daca spunem simplu ca monarhul uzurpator eu trebuie sa
fie mvins pi dat afara prin invitarea lui Isus pi increderea in Isus ca
El va lua tronul inimii. Doar cand El vine sa cura^easca, sa
stapaneasca pi sa conduca vom putea spune: „Vom face tot ce
Domnul a spus pi vom fi ascultatori.” Cuvantul „ascultare” vine de
la un compus latin; inseamna ca ceea ce faci este rezultatul a ceea
ce au%i.
Dupa cum spune Isaac Pennington: „Abilitatea sfanta de a
asculta de adevar este ascunsa de toate fiintele in afara de cele care
sunt nascute pi crescute in misterul supunerii fa£a de Domnul.
 Poporul Tau esteplin de injldcarare cand iti aduni ojtirea.  Puterea lui
Dumnezeu lucreaza vointa in inima pi aceeapi putere lucreaza pi
infaptuirea (Filipeni 2:13); pi nimeni nu poate inva^a sa vrea sau sa
faca ceva cum trebuie, decat aceia care ajung sa se familiarizeze cu
acea putere, sa se alature ei pi sa o simta lucrand in ei.  In aceasta 
putereascultarea sfanta estelafel denaturala ca neascultareapentru na§terea 
dinfireapamdnteasca. Binecuvantat fie numele Domnului!”
Pentru a fi perfecta, ascultarea trebuie supusa testului. Nu poti
sa spui despre un copil ca este ascultator daca ascultarea lui nu 1-a
costat nimic, niciodata. Nici nu vei pti daca el va asculta atunci
 

§coalaascultatii 165
cand vine incercarea, daca nu a fost niciodata testat §i nu a avut
posibilitatea de a aplica principiul care exista in inima sa. In acest
drum de la principiu la aplicare, de la dispozi^ie la fapt, este, §i
trebuie sa fie, suferinta.
Natura divina a lui Isus nu poate fi perfec^ionata —ea este
deja perfecta; dar natura umana s-a nascut slaba $i nedezvoltata, §i
trebuie sa creasca. Una dintre legile ei esentiale este capacitatea ei
de lmbunatatire, §1  a?a se face ca Isus, trecand printr-un lung §k de
incercari §i suferinte, amva^at ascultarea. El putea inva^a ascultarea
doar lntrupandu-Se, aplecandu-Se pentru a Se alatura disciplinary
noastre $i pentru a purta vointa divina ca pe un jug in loc sa o
poarte ca pe un sceptru. Ascultarea Lui a fost desavarpita prin
suferinta §i, odata cu ascultarea, §i caracterul Lui uman. In cazul
Lui, mijlocul a adus implinirea scopului ca sa aduca implinirea
aceluia^i scop §1  in noi, pi, din momentul desavarpirii Sale, Isus a
sfin^it suferinta ca fiind un slujitor al scopului divin, astfel incat
urmapii Sai nu mai trebuie sa tremure §1  sa se dea inapoi de la ea,
ci, mai degraba, sa se laude in ea pi sa o intampine ca pe un
dupman invins care le-a devenit prieten.
Exista cai diferite, dupa cum ne amintepte un mare profesor,
de cunoaptere pi invatare. „0 mare parte a cunoapterii noastre este
fie intuitiva pi ideala, pi lpi are locuinta in logica pura, fie
speculative, dezvoltata prin deductie pi concluzii mentale. Un alt
tip de cunoaptere se mvata prin ceea ce noi numim viata —prin
exjSerienta, necazuri personale, complicative evenimentelor, prin
lupte in a face pi a suferi; pi ceea ce inva^am in acest fel cunoaptem
foarte adanc pi ajunge sa ne fie mai familiar decat daca am
cunoapte in celelalte moduri, fiindca lucrul invatat astfel face acum
parte din energiile pi puterile noastre, pi locuiepte in propria noastra
fiin$a. Nu numai ca pecetea ei este imprimata pe noi, dar trece in
apa fel prin noi incat se amesteca cu intreaga noastra natura
interioara. Suntemceea ce am facut pi ceea ce am suferit.”
 A ne sustrage de la suferinta mseamna a ne sustrage de la o
parte absolut necesara a educatiei noastre atat pentru pamant, cat
pi pentru cer. Vom fi prunci spirituali toata viata noastra, rostind
doar alfabetul adevarului divin, daca refuzam sa bem paharul din
 

166 Caleacrucii
care a baut Isus pi sa fim botezati cu botezul de care a fost botezat
El, „acela pentru care pi prin care sunt toate, pi care voia sa duca
pe multi fii la slava, sa desavarpeasca, prin suferinta, pe Capetenia
mantuirii lor.” El nu putea deveni Liderul pi Capetenia noastra
daca nu ar fi parcurs drumul neplacut pe care ne sfatuiepte sa
mergem pi noi. Dispensarea de suferinta ar fi insemnat dispensarea
de conducere. El nu ar fi putut sa ne ridice pentru a lua parte la
gloria Sa daca nu binevoia sa ia parte la durerile noastre; nici noi
nu ne putem numi cu adevarat ucenicii Lui daca nu Ii urmam papii;
nu ne putem aptepta sa fim ridicap pentru a lua parte la slava Sa
daca nu suntem printre aceia care cunosc „partapia suferin| elor
Lui.”
 Am vorbit despre suferinta ca despre pcoala ascultarii, pi
despre aceasta experienta ca fiind absolut necesara pentru
desavarpirea educapei noastre atat pentru slujba pamanteasca, cat
pi pentru cea cereasca. Este necesara pentru lucrareade pe pamant.
Isus „poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispitifi deoarece El
insupi a fost ispitit in ceea ce a suferit.” Exprimarea „daca voi
cadea vreodata pe mana unui chirurg pentru oase rupte, dati-mi
unul care a avut el insupi oase rupte” a devenit aproape
proverbiala. A ne lua diploma in pcoala ascultarii presupune o
calificare pentru o slujire care, in alte conditii, ar fi imposibila; pi ce
lucrare poate fi mai de dorit sau mai necesara decat aceea de a
mangaia, a sustine, a simti cu cei pe care Dumnezeu ii considera
 vrednici de onoarea de a suferi?
Cunoaptem foarte putin despre slujba noastra in cealalta viata,
pentru ca „ceea ce va fi nu s-a aratat inca.” Totupi, cunoaptem
urmatorul lucru: lectiile pe care le-am lnvatat aici nu se vor pierde
acolo pi, in slujba din cer vom fi vepnic mul^umitori pentru
instruirea de pe pamant. Nimic nu ne va da o mangaiere mai mare
ca amintirea acestui lucru.  Noi  avem un scop bine definit in
petrecerea timpului, cheltuirea banilor pi folosirea competentelor
pentru crepterea copiilor no§tri,  in primii lor ani. Nici o lectie de
disciplinare a mintii, de acumulare de cunoptinte sau de formare a
caracterului nu este lipsita de valoare. Putem fi siguri ca Dumnezeu
are un plan bine definit, atat pentru viata prezenta, cat pi pentru cea
 

§coalaascultatii  167
 viitoare pentru fiecare copil al Sau; putem fi siguri ca nici o lectie,
oricat ar pareade neinsemnata sau de importanta, de placuta sau de
dureroasa, nu este lipsita de scop; §i  ca Joate lucrurile lucreaza in
avantajul nostru.”
 

Uneori, dupa ce toate lecpile viepi au fost inva^ate,

§i soarele pi stelele au apus pe veci
Lucrurile pe care judecata noastra slaba de aici le-a dispre$uit,
Lucrurile pentru care ne intristam cu genele ude,
 Vor straluci inaintea noastra din noaptea mtunecata a viepi,
 Apacum stelele stralucesc mai mult pe nuan| e mai inchise de albastru.
§i noi vom vedea cum toate planurile lui Dumnezeu sunt drepte,
§i cum ceea ce parea mustrare era dragostea cea mai adevarata.

§i vep cunoapte curand ca respirapa lungita

Nu este cel mai dulce dar pe care Dumnezeu il trimite prietenului Sau
§i ca, uneori, mantia neagra a morpi
 Ascunde cel mai frumos dar pe care il poate trimite dragostea Sa.
Daca am putea intredeschide porple viepi,
Sa stamlntre ele pi savedem toate lucrarile lui Dumnezeu
 Am putea interpreta aceasta indoiala pi lupta
$i am putea gasi o cheie pentru fiecare mister,.

Dar nu astazi. Atunci fii mulpmita, biata inima!

Planurile lui Dumnezeu se deschid precum crinul pur pi alb;
Nu trebuie sa sfapiem frunzele cazute in bucap,
Timpul va dezvalui potirele de aur;
§i daca prin munca rabdatoare ajungem in $ara
In care piciorul obosit, cu sandala dezlegata, poate sa se odihneasca,
§i in care vom putea vedea in mod clar pi in^elege —
Cred ca vom spune „Dumnezeu a ptiut cel mai bine.”

 Mary RileySmith
 

Capitolul 22

Testele ascultarii

Dumnezeu testeaza intotdeauna o parte din copiii Sai. Unii

dintre ei tree testul primind pi laude, dar nu putini sunt pupi sa
invete din nou lec^ia. Multi epueaza, in aceasta vreme critica, in
experien^a lor spiritual! pentru ca nu in^eleg scopul divin. Ei striga
lmpreuna cu Iov: „Mi-a taiat orice iepire; pi nu pot trece; a
raspandit intuneric pe cararile mele.” Ei nu in^eleg faptul ca pozitia
in care ajung din nou pi din nou inseamna testare.
Madame Guyon a spus: „Dumnezeu ne va oferi ocazii ca sa
ne incerce consacrarea, sa vada daca este adevarata sau nu. Nici un
om nu poate fi pe deplin al Domnului daca nu este consacrat in
totalitate Domnului; pi nimeni nu poate pti daca e astfel consacrat,
decat prin necaq.  Acesta este testul. A te bucura de voia lui
Dumnezeu atunci cand acea voie nu implica altceva decat fericire,
este upor chiar pi pentru omul firesc. Doar omul nou, doar omul
religios se poate bucura in voia Divina atunci cand aceasta ii
#intersecteaza calea, cand ii dezamagepte apteptarile pi cand il
coplepepte cu tristete. Prin urmare, necazul, in loc ca fie evitat, ar
trebui binevenit ca un test —singurul test adevarat —al unei stari
adevarate. Suflete preaiubit, exista mangaieri care tree, dar
adevarata mangaiere care ramane nu o vei gasi decat intr-o
abandonare totala pi in acea dragoste care iubepte crucea. Cel care
nu ureaza bun-venit crucii nu-I ureaza bun-venit nici lui
Dumnezeu.”
Cati dintre noi nu I-au spus lui Dumnezeu in mod repetat pi
deliberat: „Ma predau in intregime in mainile Tale: pune-ma la ce
 vrei Tu; pune-ma pe picior de egalitate cu cine vrei Tu; pune-ma sa
fac, pune-ma sa sufar; accepta-ma ca angajat al Tau sau pune-ma
deoparte pentru Tine; inaltat pentru '1' ne sau umilit pentru Tine;
 

170 Caleacrucii
fie plin, fie gol, fie avand toate lucrurile, fie neavand nimic; renun£
de bunavoie pi din toata inima la tot pentru ca acestea sa fie la
dispozitia Ta pi pentru placereaTa.”
La vremea potrivita Dumnezeu ne ia pe cuvant. Ne-a tinut in
pcoala Sa dmp de luni sau poate chiar ani de zile pi ne-a dat o mare
libertate pi bucurie. Ne-a apezat piciorul in „locul larg” al
binecuvantarii cand, deodata, poate ca suferinta de cel mai inalt
grad ia locul experien^elor minunate prin care am trecut pana
atunci. Vasul care naviga sub un cer frumos pi insorit este lovit de
un uragan, iar rezisten^alui este supusa din plin testarii.
Printre multe cuvinte de mangaiere pentru un astfel de dmp,
cel al apostolului Iacov este cel mai relevant. lata ce spune el:
„Fra| ii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite
incercari, ca unii care ptiti ca incercarea credin^ei voastre lucreaza
rabdare. Dar rabdarea trebuie sa ipi faca desavarpit lucrarea, ca sa
fiti desavarpip, mtregi, sa nu ducep lipsa de nimic” (Iacov 1:2-4).
Observap condipa — inconjurati de  felurite incercari”  Din
imprejurarile care au contribuit la pace, confort pi prosperitate
exterioara, cadem dintr-o data in mijlocul unui pir de incercari
pradatoare. Parem ca suntem, dupa cum spune cineva, „lasap in
 voia cruzimii a o mie de draci mici, care patrund in fiecare
circumstanta; care par, precum legendarii liliputani, ca ne leaga
mainile pi picioarele in dmp ce dormim; care inpfaca toate firele
gherghefelor noastre financiare, care rastoarna planurile noastre
obipnuite, care transforma bucuriile anticipate in scrum. Exista
perioade in care se vine fluxul unor astfel de lucruri, perioade in
care totul pare sa se tese in plasa stricata a mediului inconjurator
paralizat, pi orice efort al nostru de a scapa nu face decat sa ne
raneasca.”
Suntem tentap sa ne inspaimantam de dupmanii noptri, sa
disprepiim mustrarea Domnului, sa ne saturam de disciplinareaSa,
pi sa cadem de oboseala in ziua necazului. Pentru a preveni
slabiciunea noastra in fata vreuneia dintre aceste ispite, Dumnezeu
pi-arevelat scopul in mod clar pi ne-a spus raspicat care ar trebui sa
fie atitudinea noastra. Daca avem vreodata nevoie sa auzim vocea
Dragostei Infinite,, acel moment este acum. Ascultati, El spune:
 

Testeleascultatii 171
„Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: epti
al Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; pi raurile nu te
 vor ineca; daca vei merge prin foe, nu te va arde, pi flacara nu te va
aprinde. Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui
Dumnezeu, Mantuitorul tau!” (Isaia 43:1-3).
Predand o lectie despre flacara, un om de ptiinta a facut un
experiment foarte interesant. A vrut sa arate ca in centrul fiecarei
flacari exista un gol, un loc de linipte totala imprejurul caruia focul
sau este un simplu perete. Pentru a demonstra acest lucru a
introdus in mijlocul flacarii ceva minuscul pi 1-apazit cu aten^ie de
influenza pulberii explozive. Apoi protec^ia a fost inlaturata cu
grija nefiind urmata de nici o explozie. Dupa aceeaobiectul era din
nou protejat pi retras. Experimentul a fost repetat a doua oara pi,
printr-o upoara agitare a mainii, protec^ia centrului s-a pierdut, pi o
explozie imediata a hotarat rezultatul. Siguranta noastra, deci, este
doar in liniptea sufletului nostru. Daca suntem speriap. pi daca
schimbam principiul credin^ei cu acela al fricii, sau daca ne
razvratim pi nu suntem linipti^i, vom fi arpi de flacari, iar rezultatul
 va fi chin pi dezamagire.
Mai mult, Dumnezeu va fi dezamagit daca vom fi dobora£.
Testarea este o dovada a dragostei pi a increderii Sale, pi cine poate
spune ce placere Ii aduc stabilitatea pi liniptea noastra? Daca El
ne-ar permite sa umblam in via^a fara a fi testati, acesta ar fi un
lucru daunator experien^ei noastre spirituale. Chinul pi suferinta
noastra indelungata inseamna, deci, ca Dumnezeu are incredere in
noi, ca El crede ca suntem indeajuns de puternici incat sa o
rabdam; ca Ii vom fi loiali chiar pi atunci cand ne-a lasat fara nici o
dovada vizibila a grijii Sale, pi aparent, la mila dupmanilor noptri.
Daca El inte^epte necazurile in loc sa le atenueze, aceasta este o
expresie a increderii Sale in noi pana in prezent pi o dovada
 viitoare ca El vrea ca noi sa II glorificam chiar in cele mai mari
focuri prin care ne cheama sa trecem. Sa nu ne temem! Subtilitapile
 vietii eului vor fi expuse, iar acest lucru odios [via$a sinelui] va fi
distrus. Vom fi elibera^i de ceea ce este material pi trecator pi vom
fi atrapi intr-o relate de partapie mult mai apropiata cu Insupi
Dumnezeu.
 

172 Calea crucii

Cand folositi lama ascutita a briceagului, gandip-va ca
ascu$ipul lui a fost realizat numai printr-un proces teribil de dur.
Otelul cel mai bun este supus alternarilor de caldura extrema pi
racire extrema. Mica lama a fost incalzita pi lovita cu ciocanul, apoi
iarapi incalzita, pi apoi aruncata in cea mai rece apa spre a-i da
forma pi taria potrivita. Nu ai avea cuptul acela in mana daca
metalul s-ar fi sfaramat in acest proces de calire. Daca atunci cand
a fost apezat sub o piatra de moara ar fi aparut vreun cusur, chiar
daca mai inainte a parut a fi o lama perfecta, ar fi fost respins ca
ceva nefolositor, pi aruncat. Tot apa Dumnezeu, tanjind dupa
echipamentul nostru pentru slujirea cea mai inaltane testeaza
intr-o mie de feluri. Toate lucrurile —nu exista nici o exceppe —
lucreaza pentru curatirea, purificarea, testarea pi intarirea
caracterului uman. Acum suntem aruncati in cuptorul durerii,
meins de papte ori mai mult decat este de obicei incalzit, acum
suntem aruncap in apele reci ale pierderilor grele, acum suntem
macinati intre pietrele superioare pi inferioare ale necazului pi ale
nenorocirii. Cum vom putea razbate? Depinde in intregime de
modul in care induram. Daca spunem simplu „cum vrea
Dumnezeu, pi in cel mai fierbinte foe, voi sta liniptit”, atunci El ne
 va da un loc de onoare printre slujitorii Sai pi ne va incununa cu
slava eterna.
„Dar El ptie ce cale am urmat; pi daca m-ar incerca ap iepi ca
aurul.” Fanul pi miriptea se tem de foe, dar aurul provoaca focul
sa-pi arate puterea cea mai mare. De aceea:

Lasa-p aurul safiearuncat in cuptor—

 Aurul tau ropu, prepos pi stralucitor;
Sanu-p fie teamadefocul manios
Cu pepterile lui delumina arzanda;
 Aurul tau sevaintoarcemai prepos,
Curapt de orice pata pimurdarie;
Caci aurul trebuie safieincercat de foe,
Iarinima trebuie safieincercatadedurere.

 Apostolul Iacov ne spune care este scopul testarii - „ca sa fiti

desavarpip, intregi pi sa nu ducep lipsa de nimic” (Iacov 1:4). „0
 

Testeleascultatu 173
mapina perfecta realizeaza lucrul pentru care a fost facuta”, spune
un comentator capabil, „iar un creptin perfect are un asemenea
caracter incat realizeaza lucrul pentru care a fost facut creptin.
«Intreg, neducand lipsa de nimic» transmite ideea de a fi pupi la
punct, pregatiti, astfel incat caile noastre prin care vine ispita sa fie
pazite corespunzator. Un constructor nu se gandepte niciodata sa
puna o fereastra in podea sau o upain tavan, iar Dumnezeu vrea ca
natura noastra morala sa fie reglata ca sa avem totul la locul lui pi,
in consecin^a, sa fim «intregi, neducand lipsa de nimic.»”
Ne vom da inapoi din fa£a unei experience, oricat de
dureroasa ar fi ea, ce implinepte un scop ca acesta? Ceea ce ne face
maturi in Hristos Isus, neducand lipsa de nimic din ceea ce ar
trebui sa aiba pi de ceea ce ar trebui sa se bucure un creptin, este
 vrednic de orice suferinta, oricat de dura pi de lunga ar fi. Chiar
daca, astfel, am fost „intristati pentru putina vreme, prin felurite
incercari pentru ca increderea credintei noastre, cu mult mai
scumpa decat aurul care piere sa fie, totupi, cercata prin foe,”
haide^i, apa cum ne indeamna Iacov, „sa privim totul cu bucurie.”
Dumnezeu nu dorepte ca noi sa mtelegem in astfel de vremuri, ci
dorepte sane mcredem. El ne disciplineaza pentru a fi tovarapii Sai
pe vecie, pi datorita faptului ca „ce vom fi nu s-a aratat inca”,
haideti sa stam cu bucurie in mijlocul cuptorului aprins, ptiind ca
nu vom pierde nimic in foe decat lanturile noastre pi ca,
intotdeauna, in mijloc va sta Cel care este Fiul lui Dumnezeu.
 Vom inceta sa ne mai miram de osteneala pe care §i-o da
Dumnezeu pentru a curati pi a desavarpi caracterul uman, atunci
cand ne amintim ca aceasta este singura lucrare a mainilor Sale
care, in ceea ce ne privepte, va dainui pe vecie. Orice alt lucru pe
care il avem pi il urmarim este deja in proces de ofilire pi pieire.
Caracterul moral, zidit sub indrumarea pi inspirareaDuhului Sfant,
este co-partap la nemurirea lui Dumnezeu, pentru ca nu este
altceva decat natura Divina mtrupata, incorporate pi manifestata in
om.
Dobandirea lui este atat de pretioasa pentru Dumnezeu incat
El platepte orice pret ca sa-1 aiba. El ne apeaza chiar in locul unde
scopul Lui poate fi indeplinit cel mai bine. Cateodata ne plangem
 

174 Calea crucii

de natura mediului in care traim, dar cand Dumnezeu ne apeaza
acolo unde suntem, El are lumea intreaga drept alternativa; pi daca
scopul Sau ar fi fost mdeplinit mai bine in alte medii, ne-ar fi
apezat in acele locuri. Haidep sa ducem la capat mantuirea noastra
intr-o cooperare plina de recunoptinta cu El. Diamantul nu poate
opune rezistenta frezei, nici lutul nu poate riposta olarului.  Noi 
putem atat sa opunem rezistenta, cat pi sa ripostam.
Recunoscand cu recunoptinta ceea ce Butier numepte
„dispunerea providenpala a lucrurilor”, haideti sa incetam sa mai
opunem rezistenta pi, cu toata inima, sarenuntam la ripostat.
 

in fiecare congregatie, in fiecare biserica, in toata creptinatatea,

exista doua clase [de oameni]: aceia care sunt umpluti  cu Duhul lui
Dumnezeu pi aceia care au Duhul, dar care nu sunt umpluti. Ceea ce ai
nevoie sa faci este sa ip pleci capui pi sa II lapi pe Dumnezeu sa te
cerceteze cu lumina Lui cercetatoare, ca sa pop primi raspuns la
lntrebarea „Sunt eu plin deDuhul?”
Exista o veche legendaromana despre o vrajitoare care avenit la un
nou rege cu trei volume de legi; eaa pretins ca orice $aracare se conduce
dupa aceste legi va prospera cu siguran^a. Vrajitoarea s-a oferit sa vanda
aceste carp regelui pentru a-1 ajuta in a da legi bune pentru poporul
roman; dar a cerut un pre$atat de mare pe ele incat regele a refuzat sa le
cumpere. Dupa un timp, aceeapi femeie s-a intors la imparat dupa ce
arsese in prealabil unul din volume pi s-a oferit sa ii vanda cele doua
ramase. Totupi, in loc sa ii ceara o suma de bani mai mica pentru cele
doua carp, ea a crescut mult prepil. Din nou, considerand ca prepil
pentru carple ravnite este prea mare, imparatul i-a zis sa piece. Ea s-a
intors la el inca o data, de data aceasta avand un singur volum. 11-aoferit
imparatului, dar prepil cerut pentru el era pi mai mare; cu adevarat, era
mai mare decat pre^ul inipal, pentru trei volume. Imparatul a ezitat, dar,
temandu-se canu cumva saarda pi acest ultim volum, 1-acumparat.
§i astfel, daca refuzi aceasta binecuvantare oferita pe, va deveni din
ce in ce mai dificil sa o obpi. Intarzierea ta va face ca prepil pe care
trebuie sail platepti pentru ea sa fie mai mare la sfarpit. Oh, daca dorin^a
ta de a avea aceasta binecuvantare este slaba, cere-I lui Dumnezeu sa o
intareasca, pi apoi spune „0 voi avea.”

 AndrewMurray 
 

Capitolul 23

Umplut cu Duhul

Un scriitor filosof, insa adanc spiritual, a atras aten^ia asupra

faptului ca expresiile atat de des lntrebuintate pentru a indica
experienta cunoscuta sub numele de „umplere cu Duhul” au
tending sa transmita o impresie gre§ita §i ca le putem aplica cu greu
minpi fara sa ne gandim la ceva ce are o forma materiala $i, de
aceea, sunt predispuse la a fi „umplute” in sensul material al
cuvantului. In mod repetat, ac^iunilor Duhului Sfant, ii sunt atribuite
un caracter pamantesc, devenind tangibile $i perceptibile. De vreme
ce aceste acpuni sunt spirituale in cel mai inalt sens, asemenea
concept trebuie sa fie gre^ite.
Din aceasta ln^elegere gre^ita se nasc acele apeluri des auzite
adresate lui Dumnezeu pentru a distribui o for^a care este descrisa
in mod vag ca „putere”, §i  care ar putea fi ravnita din acelea^i
motive ca cele care 1-au determinat pe Simon sa ofere apostolilor
bani pentru a o avea. Darurile Duhului sunt mult mai intens dorite
de catre unii decat roadele Duhului §i este foarte posibil sa avem o
cantitate mare din primele §1  o masura foarte mica din ultimele. Nu
ne putem dori o ilustrapie mai izbitoare a acestui adevar ca aceea
care se afla in scrisorile catre Corinteni.
Capitolul 12 din prima epistola vorbe^te despre darurile
spirituale pe care le aveau corintenii, dar capitolul 13 contdnua §i 
spune ca daca aceste daruri nu sunt exercitate in dragoste sau, altfel
spus, in harul (roada) Duhului Sfant, nu valoreaza nimic pentru
Dumnezeu §i nu-I dau nici un fel de bucurie sau satisfactie. Chiar
daca flamandul este hranit, chiar daca nevoile saracilor sunt
implinite, chiar daca intelectul omului este satisfacut, inima lui
Dumnezeu nu gase^te nici o placere daca dragostea lipse^te. Un om
cu multe daruri poate fi orice altceva, dar nu un om care gande§te
 

178 Calea crucii

spiritual, iar un om care gandepte spiritual poate fi foarte mult
indepartat de „un lucrator care n-are de ce sa-i fie rupine.” Primul
are multe daruri, dar putin har, iar celalalt mult har, dar purine
daruri. Nu ar trebui oare sa ravnim la fel de mult atat darurile, cat pi
din harurile (roadele) care ne fac folositori Stapanului? Faptul ca
natura este stapanita in intregime de Duhul este evidentiat de o
gandire purificata, de un duh iubitor, bland pi smerit, de inclinatii
sfintite, intr-un cuvant, de chipul pi gandul lui Isus.
Nimic nu a lucrat mai dezastruos in ultimii ani ca tendin| a de a
subestima pi chiar de a ignora importanta roadelor  (harurilor)
Duhului. Rezultatul a constat in nein^elegeri intre lucratorii creptini,
frecupuri pi controverse acasa pi pretutindeni, pi o lipsa trista de
indelunga rabdare pi de bunatate. Efectele dezastruoase nu s-au
oprit aici. Lucrarea lui Dumnezeu a fost impiedicata, dupmanii
crucii s-au bucurat, iar stindardul sfinteniei, in loc sa fluture in vant,
a fost tarat in tarana.
Plinatatea Duhului a fost socotita un lucru esenpal pentru
slujirea publica, dar nu era considerata esenpala pentru relatiile de
acasa unde avem nevoie mai mult decat oriunde altundeva de
rabdarea, mireasma placuta pi blandetea lui Isus. Cine are mai multa
nevoie de duhul lipsit de egoism al lui Isus decat negustorul care
este inconjurat de oameni care incearca mereu sa profite de alpi pi
carora nu le pasa deloc de nenorocirea care vine peste ceilalp atata
timp cat ei se imboga^esc? Ar trebui, atunci, sa cautam sa fim plini
de Duhul nu pentru a deveni o baterie de putere spirituals care sa
fixeze adevarul asupra multor suflete, ci ca sa putem iubi pi indura,
sa putem sluji pi suferi acolo unde Dumnezeu ne apeaza,
amintindu-ne ca a face voia luui este infinit mai inaltator decat a
capti^a sute de suflete.
In camerele de la American Tract Society    (Societatea Americana de
 Brofuri) din New York exista doua obiecte foarte interesante. Unul
este un cadru neimpresionant din lemn brut inalt de cateva zeci de
centimetri, legat cu cleme pi cu balamale in apa fel incat sa poata fi
dezasamblat pi pnut in mana. Acesta era amvonul lui Whitefield
atunci cand calatorea pi pe care 1-a folosit cand predica miilor de
oameni in aer liber, in pnuturile mlaptinoase ale Angliei, fiindu-i
 

UmplutcuDuhul 179
interzis accesul in biserici. [Cand ll veti vedea] va veti gandi la acest
apostol modem, ridicat pe mica platforma, cu gloata de oameni
flamanzi lmprejurul lui sau alergand dintr-un camp in altul,
purtandu-pi Biblia in mana, tot timpul in mi^care, muncind cu o
energie herculeana, §1  cu o for^a ca aceea a unui gigant. Acolo, in
acel amvon primitiv, se afla simbolul a tot ce este activ §i inflacarat
in zelul cre§tin neinfricat. Celalalt obiect, aflat pe mica platforma pe
care predicatorul obi^nuia sa stea, este un scaun —un scaun £aranesc
neatragator, cu spatarul drept cu brate; neprelucrat, simplu,
captu§it cu un material subtire, nelacuit §i  rigid. Era scaunul lui
Elizabeth Wallbridge, „fiica laptarului”, pe care statea tu§ea, §i 
§optea §i pe care 1-a parasit pentru o canapea doar in ultimele ei
ceasuri, atunci cand era pe moarte. Avem de-a face din nou cu un
amvon; el este simbolul unei vie^i, tacute §i monotone, a unei vieti
grele in suferin^a. Fiecare cuvant pe care 1-a rostit acea femeie
invalida - fiecare noapte pe care a indurat-o cu rabdare - era o
predica a Evangheliei. Via fa acelei slujitoarea lui Dumnezeu apredicat 
milioanelordesujletebogatiileslavei §i harului lui Hristos. Care dintre aceste
doua amvoane este mai onorabil numai Dumnezeu §tie, Cel care,
faraindoiala, le-a acceptat §i le-a sfintit pe amandoua.
Este o lege a dinamicii ca doua obiecte sa nu ocupe acela^i loc
in acela§i timp, §i daca suntem ignoranp. cu privire la crucificarea
 vie|ii sinelui ca experienta traita, nu putem fi umplu^i de Duhul
Sfant. „Daca inima ta,” spune Arndt in lucrarea sa TrueChristianity  
(Adevaratul creftinism),  „este plina de lume, nu va exista loc pentru
 venirea Duhului Sfant; pentru ca acolo unde este una nu poate fi
cealalta.” Daca, din contra, ne-am insult lucrarile Mantuitorului ca
Distrugator al lucrarilor diavolului, $i daca am revendicat in
intregime beneficiile mortii Sale $i ale vietii Sale de inviere, ce altceva
II impiedica pe Duhul Sfant de a stapani fiin^anoastra in totalitate§i 
in mod continuu, daca nu necredinta noastra?
Orice dorin^a care nu este de la Dumnezeu sta ca o bariera in
fa$a intrarii Celui Sfant pentru a prelua controlul suprem al fiin^ei
noastre. Haide^i sa recunoa^tem clar acest lucru. Orice dorinta
nesfintita constituie o pozi^ie de rezistenta fata de Duhul Sfant. Dar
cand via|a naturala este sfintita, dominatia lui Satan este cu adevarat
 

180 Calea crucii

rasturnata §i  se deschide calea pentru intrarea triumfatoare a
Duhului. Prezen|a Lui este acum un rezultat invariabil §1  El nu ar
a^tepta niciodata, nici macar un ceas pentru a umple templul
trupului nostru cu slava Sa daca nu ar exista impotrivirea adusa de
natura noastra nesfinpta. El sta la u$a si bate §> i, atunci cand
du§manii Lui §i ai no^tri sunt aruncati afara, El va putea spune
intr-un sens mai deplin decat mainte: „Por£i, ridicap-va capetele, ca
sa intre Imparatul slavei!” §i haidep sa ne amintim ca Duhul Sfant
este Aceia care I$i pregate^te locuinta. El da prima §i ultima lovitura
in aceasta lupta pentru stapanirea oamenilor rascumparap. El este
Cel care transforma Babilonul care inseamna confute, in Salem, care
inseamna pace.  §i, intrand in locuinta purificata §i  lini§tita a fiin^ei
noastre, El spune: „Aceasta este locul Meu de odihna pe vecie; voi
locui in el pentru ca1-amdorit.”
Haidep sa ne bucuramde venirea Lui cu profunda recuno^tinta
§i  sa ne obi^nuim sa recunoa^tem in mod constant prezenta Sa,
intr-o lini^te sufleteasca sfanta. Ce II poate dezonora mai mult decat
ca noi sa ne indoim de sosirea Lui in noi §i sa punem sub semnul
intrebarii ramanerea Sa in noi atunci cand toate aceste condipi sunt
indeplinite?
El nu vine pentru a ne fi Slujitor, ci Stapan; nu pentru a fi la
dispozitia noastra, ci a^teptandu-Se ca noi sa fim tot timpul la
dispozitia Lui. El nu vine pentru a ne face rezervoare de apa vie, ci
doar apeducte. Noi nu suntem ca o baterie incarcata, ci precum cablul
telegrafic de-a lungul caruia fulgerul poate trece oricand.
„Dumnezeu nu mi-a dat un cufar cu aur poetic”, i-a spus Frances
Ridley Havergal unei doamne care credea ca poate scrie poezii „la
comanda.” „E1 pastreaza aurul §i imi da cate o bucata doar atunci
cand vrea El $i doar cat vrea El. Sunt ca un copil mic care, atunci
cand scrie o scrisoare, se uita in sus §i spune: «Ce trebuie sa mai
scriu?»Astfel, suntem adu§i la o dependents de Dumnezeu clipa de
clipa, socotind eul eclipsat, inaintea oricarui act de inchinare sau de
slujire, §i  ni se aminte^te adevarul ca «Nu pot face nimic de la
mine».” In felul acesta devenim, dupa cum a spus Rutherford,
„datori vanduti harului Sau,” sau, dupa cum ar trebui sa spunem
noi, „datori Lui panapeste cap.”
 

UmplutcuDuhul  1B1
In aceste conditii, roada Duhului va aparea cu siguran^a,
deoarece fructul are natura pomului care 1-aprodus, iar Duhul care
locuie^te inlauntru produce ceva ce este asemenea Lui in viata pe
care o locuie^te. Lucrarile firii pamante^ti sunt numeroase, dar
roada Duhului este una.
„Daca dam putin frau liber imaginatiei, putem vedea ce
intelege apostolul prin aceasta roada a Duhului indivizibila. Aceste
noua trasaturi mentionate sunt calitatile roadei. Avem in fa^a
noastra fructul —Dragostea este miezul, chiar inima fructului;
Bucuria este sucul; Pacea este pulpa fructului; Indelunga rabdare
este codi^a de care atarna; Bunatatea este mireasma; Facerea de
bine sau milostenia este gustul; §i Credin|a, sau mai degraba
Credincio^ia sau corectitudinea, este forma fructului; Blandetea
este coaja; Infranarea poftelor —natura morala echilibrata in
intregime —poate fi culoarea fructului. Roada Duhului este o
dezvoltare frumoasa care imbina toate aceste calitati; nu le gasim
separat. Daca nu este bucurie, nu mai avem sue, iar fructul devine
uscat vested; daca nu exista dragoste, fructul nu are miez §i in
curand va fi mancat de viermi. §i, la fel, nici pe celelalte nu le
putem separa. Aceasta inseamna ca, atunci cand primim Duhul in
inimile noastre, primim germenele acestui fruct. Duhul este
radacina sau principiul pe care create fructul §i acesta create fara ca
noi sa depunem vreun efort in acest sens. El devine al nostru doar
primindu-1 prin credinta.”
Deci, conditiile pentru a fi „umplut cu Duhul” sunt:
In primul rand, o convingere de nezdruncinat ca acesta este
un drept al nostru inalienabil pe care il primim la najtere, §i  o
hotarare de a nu-1 mai dispre^ui. In al doilea rand, fiind nelini§ti| i,
fara putere §i neconsolati pana cand Duhul nu vine in templul Sau,
trebuie sa incepem sa tanjim dupa plinatatea lui Dumnezeu a§a
cum cerbul tanje§te dupa izvoarele de apa. In al treilea rand, aici ca
§>i pretutindeni, moartea este poarta vietii. Despre untdelemnul
sfant de ungere este scris: „Sa nu se unga cu el trupul (camea) nici
unui om”. Duhul Sfant nu va umple o natura lipsita de sfin|enie.
Firea pamanteasca (carnea) este potrivnicul Lui permanent, §i daca
El vine sa locuiasca in noi, nu vine ca sa Se impace cu du§manul
 

182 Calea crucii

Lui, ci ca sa-1 nimiceasca in totalitate. In al patrulea rand, Duhul
Sfant Se une^te cu aptitudinile purificate §i cu energiile sfintite ale
naturii noastre §i le folose^te pentru gloria Lui proportional cucredinta 
§i credinciofia noastra.
 

„Tine pasul cu Isus!” Poate fi aceasta pentru mine?

O, pot cu adevarat sa umblu cuTine prin credinta?
Eu, cel careatat de des am ratacit departe,
§i care te-am intristat cu raceala meazi de zi?

Cat de des, Stapane, am„ramas in urma”,

§i m-am temut saTe urmez cand voceaTa atat de blanda
M-a chemat, poruncindu-mi samaincred in Tine,
Oricat de intunecata mi s-ar fi parut cararea.

§i nu am ie§it euoare singur uneori,

Nici nu amajteptat ca manaTa sa ma conduca,
Ci m-am gandit laviitor cu o grija plinade teama,
In loc sa fac „urmdtorulpas” in rugaciune?

Din nou, astazi, imi pun manain manaTa,

Cu o credinta cadecopil vreau sa renun$la totul pentru Tine;
Condu-ma, doar, undevrei Tu ^iindruma-ma in tacere,
Implinind in mine toata voia Ta binecuvantata.

 E. May Grimes

 

Capitolul 24

Pas cu pas

Episcopul Moule ne aminte^te in valoroasa lui lucrare - Veni 

Creator  —ca exista o particularitate a exprimarii in cuvantul grecesc
„umblam” din Galateni 5:25. El traduce versetul astfel: „Daca traim
prin Duhul, haideti sa o §1  luampas cupasprin Duhuir  Traducerea lui
Conybeare este la fel de sugestiva: „Daca traim prin Duhul, fie ca
pa?ii no^tri sa fie lndruma^i de Duhul.” „A trai prin Duhul”, a £ti ca
avem via| a prin puterea Lui este un lucru; dar a ceda in fata
autorita^ii §1  indrumarii Datatorului de Viata in detaliile cele mai mici
ale acesteia, este altceva. Andrew Murray crede ca aceste cuvinte ne
sugereaza clar diferen^a dintre viata cre^tina bolnava §1 cea
sanatoasa. „In prima, cre^tinul este multumit sa ‘traiasca prin
Duhul’; el este multumit sa £tie ca are via^a noua; dar el nu umbla
prin Duhul. Adevaratul credincios, din contra, nu este multumit
daca intreaga lui umblare §i purtare nu sunt prin puterea Duhului.”
De ce nu mai este sus^inuta pozipa care s-a luat atat de des in
acele mari intalniri ale credincio^ilor, acum atat de comune? Cat de
multi sunt cei care, intr-un moment suprem, sub minunata putere a
lui Dumnezeu, deschid fiecare carare a fiintei lor pentru sosirea
Duhului Sfant! §i nu mdraznim sa ne indoim de faptul ca El inunda
intr-adevar intreaga fiinpa cu energia Sa, cand aceasta este predata
Lui. Dar experienta este prea adesea trecatoare, dupa cum este
exprimat in urmatoarele versuri -

... Au existat momente pure

Cand'fi-amvazut fa£a§i Ti-am simpt puterea
 Atunci, raul §i-apierdut stapanirea patimaa fost redusalatacere
Fiind stapanite de farmecul Divin al momentului,
 Acesteanueraualtcevadecatperioadefrumoasefi rare.
 

186 Calea crucii

De ce „perioade frumoase §i rari'}  Pentru ca aceia care se

predau in acest mod nu „o iau pas la pas cu Duhul.” Intr-un
moment de neveghere, eului i s-a permis sa recagtige suprematia
anumite domenii ale vietii au fost repuse sub controlul sau. Pa^ii au
fost luati nu de Duhul, ci de firea pamanteasca. Pentru un scurt
moment, poate doar in ceva ce parea un detaliu neinsemnat,
haturile, care erau puse neconditionat in mainile Duhului lui
Dumnezeu, au fost smulse din stapanirea Lui. Rezultatul este un
Duh intristat, o viata §1 o lucrare pe care putereale-a parasit.
In multe cazuri acesta este mai mult rezultatul neatentiei decat
orice altceva. De aici, nevoia de o inva^atura mai clara despre acest
subiect. Lucratorul creptin a spus, la fel ca Samson, „Voi face ca §i 
mai inainte, §> i ma voi scutura. Nu jtia ca Domnul se departase de
el” (Judecatori 16:20). Spre nefericirea sa, descopera ca un rau subtil
1-adezbracat de puterea lui, ca o mica crapatura din lauta a facut ca
muzica sa inceteze, dar nu §tie cum sau de ce s-a intamplat acest
lucru.
 John Wesley, gtiind ca experienta de a o lua pas cu pas prin
Duhul este mult mai inal^atoare decat aceea de a trai prin Duhul, a
refuzat sa recunoasca perfectiunea cre§tineasca a unora dintre
convertitii sai pentru caduceau lipsa, spunea el, de evidence. „Ei nu
folosesc in mod consecvent acel fel §i acea cantitate de hranadespre
care §tiu sau ar trebui sa §tie ca contribuie la sanatatea, taria §i
 vigoarea trupului; ori nu sunt cumpatati in somn; ei nu se lipesc cu
rigurozitate de ceea ce e cel mai bine pentru trup §i pentru minte;
altfel, s-ar duce la culcare s-ar trezi devreme, la o ora fixa, in mod
constant; sau cineaza tarziu, ceea ce, de asemenea, nu este bine nici
pentru trup, nici pentru suflet; sau nu folosesc nici postul, nici
abstinenta; sau prefera acea predicare, citire sau conversape care le
da o bucurie §i un confort vremelnice (ceea ce reprezinta atat de
multe forme de necumpatare), in locul aceleia care le aduce tristete
sfanta sau mdrumarein neprihanire.”
Multi cre§tini inca nu au invatat sensul acestui cuvant: „Fie ca
mancap, fie cabeti, fie ca facep altceva: sa facep totul pentru slava lui
Dumnezeu”, pentru ca a o lua pas cu pas prin Duhul inseamna ca
 

 Pascupas 187
mancarea §1  bautura noastra, tot ce intra in domeniul sim^urilor
noastre, trebuie sa fie supus intotdeauna unei discipline sfinte.
 Aceea§i disciplina este la fel de indispensabila pentru viata
sentimentelor $i gandurilor noastre, pentru ceea ce citim, pentru
recreerea noastra, pentru preocuparile noastre literare §1  artistice. A
ignora calauzirea Duhului Sfant in vreunul dintre aceste
departamente ale vietii inseamna a-L intrista §i a pierde puterea
spirituala pe care, potrivit dorintei Lui, noi ar trebui sa o transmitem
neincetat unei lumi pe moarte, asemenea unor apeducte nesecate.
Ca nu cumva cineva sa-^i imagineze ca o viata care este traita
pas cu pas prin Duhul Sfant este una plictisitoare, da£-mi voie sa
spun ca ascultarea constanta produce intotdeauna bucurie §i pace
constanta. Un cre^tin fara bucurie este aproape invariabil un cre^tin
neascultator. „0 via$a a dragostei care renunta la sine este o via^ade
libertate” pentru ca acolo unde este Duhul Domnului —unde El
este recunoscut §i ascultat in cele mai marunte detalii ale vietii —
„acolo este libertate.”
„Pas cu pas” este secretul unei vie^i care nu este niciodata
tulburata, niciodata surprinsa de atacuri subite ale celui rau,
niciodata vaduvita de puterea ei spirituala. Cu o continua
con^tiendzare avem, intr-o asemenea via^a, o determinare hotarata
de a nu face nici un pas pe calea nebatuta a unei zile decat prin
Duhul. In alegerea mancarii este cautata indrumarea Sa §1   este
consultata voia Sa. Orice lucru despre care se §tie ca intuneca
 vederea noastra spirituala §1  ca deturneaza trupul de la scopurile
sacrepentru care este intocmit, va fi evitat. „Ce efect va avea aceasta
carte asupra vietii mele spirituale? Va create sau va diminua pofta
mea dupa Cuvantul lui Dumnezeu?” sunt intrebari pe care trebuie
sa ni le punem atunci cand ni se ofera oportunitati de a citi. „Nu
cheltuiesc nici un banu^fara sa cer indrumare pentru a cum sa-1
folosesc”, spunea intr-o zi scriitorului o vaduva saraca. Ea cauta sa
faca fiecare pas prin Duhul. Nu trebuie sa mai particularizam. lata
principiul dupa care via^a noastra trebuie sa fie guvernata, iar a-1
urma inseamna a ne umple viata cu o asemenea bucurie §i putere
cum nu am visat niciodata inainte.
 

188 Calea crucii

Cele doua taramuri, pe care oamenii le-au numit profan §i 
sacru, sevor „topi unul in altul precum dungile trandafirii ale zorilor
se topesc in splendorile diminetii” pe masura ce o luam pas cu pas
prin Duhul, pentru ca atunci cand Duhul lui Hristos respira prin
 viata noastra, atunci chiar §1   cea mai banala activitate devine
dumnezeiasca. Nimic nu este mic sau mare in ceea ce prive^te
lucrurile lui Dumnezeu. Tot ceea ce poarta sigiliul voii Sale este
maret, oricat de neinsemnat ar parea. Doar aceasta da valoare
indatoririlor viepi noastre nimic din ceea ce este obiectul dorintei
Sale nu poate fi considerat mic sau neinsemnat. Este u$or sainvingi
o tendinta naturala spre dezordine daca, de dragul Lui pentru a-I
placeaLui in totul, pastrezi camera sau hartiile in ordine.
Ceeace dovede^te realitatea §i delicatetea dragostei noastre este
aceasta grija de a-I placea lui Dumnezeu chiar §i in cele mai mici
lucruri. „Nu iubim in mod desavar^it daca neglijam micile ocazii de
a-i face pe plac celui pe care il iubim §i daca nu ne este teama sanu-1
ranim cu diferite lucruri mici. Gelozia lui Dumnezeu este infinita; ea
se extinde la orice lucru §i orice suflet care iube^te cu adevarat va
incerca sa nu dea niciodata acestei gelozii Divine un motiv de a fi
ofensata.”
 Viata noastra este alcatuita din ace^ti paji mici. Ne inchipuim
ca putem fi eroi in anumite circumstance marete. Credem ca am
putea muri pentru Hristos daca am fi chemap sa ne dam via^a
pentru El. Totu^i, este pupn probabil saputem face acest lucru daca
nu am cultivat un duh de martiraj ora de ora, caci daca puterea §i
dorin^a noastra de a-I face pe plac lui Dumnezeu au e^uat in
amanuntele viepi noastre, cum putem fi siguri de ele in vremurile
grele de testare? Este mult mai greu sa traie^ti pentru Hristos clipa
de clipa decat sa mori o data pentru El; sau daca a§teptam ocazii
marete in care sa ne aratam loialitatea, vom observa caviata noastra
trecut pe nesimpte, ?i impreuna cu ea ?i oportunitaple pe care le-a
adus fiecare ceas pentru a ne demonstra dragostea fata de Domnul
nostru, fiind credincio^i in lucrurile mici.
Este un fapt uluitor ca daca pamantul ar fi dependent numai de
soare pentru incalzire, atunci nu ar mai exista viata animala §1 
 vegetala pe suprafata lui. Stelele dau suficienta caldura intr-un an
 

 Pascupas 189
pentru a topi o crusta de gheata groasa de douazeci de metri -
aproape la fel de mult ca soarele. Aceasta pare ciudat atunci cand ne
gandim cat de mica trebuie sa fie cantitatea de caldura primita de la
oricare dintre aceste corpuri indepartate. Dar surprinderea dispare
cand ne amintim ca intreaga bolta cereasca este atat de dens
presarata cu stele incat, in unele locuri, sunt grupate mii de stele
intr-un spatiu la fel de mare ca cel ocupat de o luna plina. Aceasta
ilustreaza adevarul pe care am cautat sa ll intarim. Adevaratul copil
al lui Dumnezeu are lumina, caldura $> i frumusetea vietii Sale prin
miile de actiuni mici care au devenit luminoase deoarece Duhul lui
Hristos a intrat in ele.
Nu putem face ceva mai bun decat sa incheiem cu vorbele
pastorului Stockmayer: „Atunci cand pacatul sau egoismul se ivesc
la orizontul nostru, oricare ar fi distanta la care se afla, atunci cand
observam ceva in vant in a$a fel incat cerul nostru moral, atmosfera
noastra spirituala nu mai sunt absolut curate, trebuie sa §timca harul
Sau este cel care anunta pericolul, Duhul Lui este Cel care ne atrage
atenpa. Haideti sa ne oprim imediat, haideti sa ne grabim spre
refugiul nostru, la umbra aripilor Sale; haideti sa strangem din nou
legaturile care ne unesc cu El pana cand lumina chipului Sau
indeparteaza orice urma a norului, iar atmosfera devine din nou
luminoasa. Sa nu va descurajati daca la prima incercare e^uati in a
ln^elege via^a aceasta. Chiar daca parta^ia ta cu Dumnezeu ar fi
intrerupta de o suta de ori, da, chiar de o mie de ori, nu te lasa
paralizat de aceste experience triste. Este adevarat ca un rau facut
sufletului chiar §i numai printr-o separare momentana de
Dumnezeu, pe care o poate prilejui un singur pacat - un pacat in
gandire, in vorba sau in fapta —este mult mai dezastruos decat po|i
salntelegi. Cu siguran^a, poate exista ceva mai rau, ceva care adauga
rau la rau, ^ianume, a-£ permite sa te descurajezi in loc sa te intorci
imediat la Dumnezeu pentru a gasi in El iertare §i innoire a vietii.”
„Daca traim prin Duhul, haideti sa o §i luam pas cu pas prin
Duhul.”
 

 Aid gasim un paradox inepuizabil al acestei mari probleme; pe de-o

parte, o renun^are la sine totala §i adevarata, pe de alta parte, o nevoie
zilnica de crucificare a sinelui. Acesta este un lucru pe care sunt
mulpimit sa il afirm, doar, §i sa il las ca pe cuvantul Domnului asupra
minpi §i sufletului credinciosului.
Dar „itflniS’; fara pauze, fara vacan^e; acum, astazi, in aceasta ora; $i
apoi maine! §i ^cruced’  zilnica; ceva care trebuie sa fie instrumentul
ru$>inii $i execupei unui alt lucru! §i ce este acel altceva? Chiar ceea ce da
ocazia unei testari mai profunde a predarii sinelui despre care am vorbit;
chiar ceea ce expune ru§inii §i morpi vechile dorin^e, scopuri §i planuri,
 vechiul duh al eului $i via^a sa.
Poate este un mic detaliu al rutinei zilnice: o intersectare a
preferin^ei personale in lucruri foarte mici; o acumulare a lndatoririlor, o
intrerupere nea§teptata, o distragere care nu este binevenita. Ieri, aceste
lucruri doar te nelini^teau §[, in interior cel pupn, te „tulburau” Azi, din
contra, le ridici, ip intinzi mainile spre ele, §i le laji sa fie prilejul unei noi
ru§ini §i al unei morp mai adanci ale vechiului duh al sinelui. Le ridici cu
o acceptare plina de dragoste §i de inchinare. Le duci la Calvarul lor
intr-o supunere plina de recuno^tin| a. §i maine vei face la fel.

 EpiscopalMoule
 

Capitolul 25

Crucea zi de zi

„Daca dore^te cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de Sine,

sa-^i ia crucea in fiecare zi $i sa Ma urmeze” (Luca 9:23). In
capitolele anterioare ale acestei car^i am vorbit despre o cruce pe
care, in puterea Duhului Sfant, am vazut pironita firea
pamanteasca impreuna cu poftele §i patimile ei. In acest ultim
capitol ne vom gandi la acea cruce care trebuie luata zi de zi, care
pentru cre^tini este un Crucian, dupa cum spune Luther.
Salvatorul ilustreaza inaintea ascultatorilor Lui o procesiune in care
El insupi, preia conducerea purtand crucea. El este cel mai mare
Crucian. Toti ucenicii Sai adevara^i II urmeaza in aceasta
procesiune. Fiecare l^i are propria cruce specifica, iar direcjda
procesiunii, daca privim suficient de departe, este spre Imparatia
gloriei cere^ti.
Cruciajii obi^nuiau sa poarte o cruce pictata pe umerii lor, iar
unii oameni vorbesc despre purtarea unei cruci care este a^ezata la
fel de superficial. Pentru ei, crucea este doar o chestiune de
ornament, un papaport pentru demnitate, fiindca exista o cruce
care a devenit la moda din care a disparut orice urma de
suferinta §i de renuntare la sine.
 Acesta nu este felul crucii despre care Hristos a vorbit
ucenicilor Sai. Via^a la care El ne cheama §i  cararea pe care ne
conduce El este caracterizata de purtarea crucii de la inceput la
sfarjit. In infa£i§area exterioara, crucea este diferita, dar
intotdeauna este ceva care rastigne^te eul §i care ne elibereaza de
 vointa eului. Prin urmare, este calea spre odihna, pentru ca
singurul loc din intreaga lume unde sufletul poate gasi adevarata
odihna este in luarea jugului sau a crucii lui Hristos. Niciodata nu
avem odihna atunci cand facem voia noastra, dar in supunerea fata
 

192 Caleacrucii
de voin$a Altuia este odihna. „Sufletul, locuind sub aceasta cruce,
ajunge la libertatea adevarata, pura §i  perfecta, unde are ca pinta
sfin£enia, libertate pentru neprihanire unde se afla in legaturi
drepte $i in lanturi sfinte, pazit de orice libertate a firii pamante^ti,
de orice necurape §i faradelege de orice fel.”
Cineva a descris aceasta via^a de purtare a crucii ca pe o
predaredeanvergura, o predare care acopera intreaganoastra sfera de
acpune §i care rezista in toate zilele noastre. Deseori, Hristos ne
cere sa ne lepadam de noi inline in lucruri mici; pentru unii ar fi
mult mai u^or sa-$i ia o cruce mare §1  sa moara o data pe ea decat
sa ia aceste mici cruci zi de zi §1  sa moara de o moarte maiprofunda 
pe ele. Astfel, cuvantul „zilnic” devine pentru unii ceea ce crucea
lui Hristos a fost pentru evrei, o piatra de poticnire §i o stanca de
cadere.
Totu§i, dupa cum am sugerat deja, noi vom gasi odihna §1  
pace numai in aceasta viata de purtare a crucii §1   numai in
supunerea permanenta a voin^ei noastre voin^ei Domnului. Calea
crucii este calea regala §i cei care merg pe ea sunt lmparap $i preoti
pentru Dumnezeu. Pentru aceia care o urmeaza ea este
intotdeauna calea gloriei, a^a cum a fost §i pentru Hristos „care,
pentru bucuria care Ii era pusa inainte, a suferit crucea, a dispre£uit
ru^inea.” Din cauza aceasta, Pavel s-a bucurat in necaz, §dind „ca
necazul aduce rabdare; iar rabdarea aduce biruin^a in incercare, iar
biruin^a aceasta aduce nadejdea.” Insa nadejdea aceasta nu in§>eala,
pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre
prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat” (Romani 5:3-5). „Caci Cel ce
a patimit in trup a sfar§it-o cu pacatul.”
De cateva ori, arta a fost sfintita pentru a ilustra acest lucru.
Intr-o pictura, spre exemplu, o portiune de tinut mla§tinos i§i 
intinde paragina singuratica la mare distanta §1   se a§eaza pe
dealurile albe de pe partea cealalta. In prim plan, cativa arbugti
risipiti ?i-au facut loc printre pietrele atat de ascutite pentru
picioarele plapande. Din vai, peste care planeaza nori intuneca| i,
urea o femeie cu pa§i incep, tri^ti §i cu o expresie serioasa. Dintr-o
crapatura in cerul de deasupra ei, o lumina blanda cade peste
crucea de la picioarele ei. O cruce, inaintea careia umerii ei slabi se
 

Crucea de%
7 193
dau inapoi datorita greutatii ei. Langa ea, fara sa fie vazut, sta
Mantuitorul care a mdrumat-o pana in acel loc singuratic §i  o
priveste. Nu a venit cu trupul aplecat, nici cu fata ranita, nu ca
Omul durerii, ci ca Domnul ei inviat. Inve§mantat intr-o haina
alba, fara pata, care cade de la gat pana la picioarele incaltate in
sandale, El ii acorda o privire in care dragostea rabdatoare, scopul
neclintit §1  mila plina de duio^ie sunt amestecate in mod divin. In
timp ce sta acolo privind, a^teptand, ilustratia de pe panza mcepe
sa prinda viata §1 auzim cuvinte induio^atoare, „Hristos are multi
indragostiji de imparatia Sa, dar putini purtatori ai crucii Sale!”
Pa§ii dmizi nu se mai clatina. Riduri de supunere se aduna in jurul
gurii ei curajoase. Cu frumosul ei par suflat de vant de pe fa$a ei
serioasa, cu ochii ei dulci, „camine ale rugaciunii tacute,” intreaga
ei fiinta exprimand cea mai induio§atoare umilinta, femeia se
apleaca pentru a ridica crucea.
Dar iata! O schimbare minunata! Cu pu$in timp inainte, in fa$a
ochilor ei mce| o§ati se infati^a doar forma crucii aspre, §i povara ei
grea. Dar acum, cu vederea mai clara, ce i-a fost data in ceasul
predarii ei, femeia vede buchete de trandafiri mroura^i atarnand
frumos de cruce. Ele ascund conturul ne^lefuit. I^i intind petalele
matasoase dezmierdand marginile ascu^ite. I§>i deschid inimile de
aur $i, cu o dulcea^a generoasa, i§i impra^tie parfumul pretutindeni
in aer. Lumineaza povara mare. O pazesc de atingerea dura.
Lumineaza $i infrumuse^eaza calea care a fost descrisa ca fiind atat
de intunecoasa §i de singuratica.
 Ah! Artistul a facut ceva mai mult decat sa simbolizeze o idee
stralucitoare. Cu pensula sa magica a intervenit intre acele nuance
stralucitoare cu lumina alba a unui adevar nemuritor. Cei care au
purtat crucea lui Hristos pot sa marturiseasca cat de mult a
imboga^it §i a implinit via^a lor; cat de binecuvanta^i sunt ei, cei
peste care este a^ezata crucea, fa| a de ceilalti oameni! Prin aceasta
misterioasa armonizare a voin^ei in Hristos, pacea curge in suflet
ca un rau nesecat. Pentru o inima care bate tot tirnpul in acord -
prin El —cu simfoniile naturii, lucrurile cele mai banale ale vietii i§i
pierd josnicia §i, in fiecare zi apare o noua „splendoare in iarba o
noua slava in floare.”
 

194 Calea crucii

Cine ar putea citi vreodata scrisorile lui Samuel Rutherford
fara sa observe cum acest aspect al crucii zilnice era necurmat
inaintea lui? Ascultap: „Acela care prive^te la partea alba a crucii §i 
care o poarta cu generozitate, descopera ca ea este o povara pentru
el exact a^a cum aripile sunt o povara, pentru o pasare...” „Am
descoperit ca prezen^a Sa dulce inghite toata amaraciunea tristetii
§i a suferintei. Cred ca este dulce faptul ca Hristos spune despre
crucea mea «Jumatate este a Mea!», ca imparte aceste suferinte cu
mine §1  ca ia cea mai mare parte asupra Lui; ba mai mult, ca eu $i
intreaga mea cruce suntem in totalitate ai lui Hristos.” „...Unii au
o cruce, altii §apte, altii zece, altii o jumatate de cruce. Totu^i, toti
sfintii au bucurie deplina; iar japte cruci inseamna §apte bucurii.
Descopar ca chiar §i privirea incruntata a lui Hristos face curte in
mod dulce §i dragastos. Prefer pumnul lui Hristos §i lovitura Lui
de dragoste decat sarutul oricarui alt rege. Sa vorbeasca rau despre
Hristos cine vrea! Eu sper sa mor cu ganduri de dragoste fa|a de
El.” „...Nu am nici cuvinte, nici peni| a sa exprim dulcea^a §i 
desavar§irea dragostei lui Hristos. Lan^urile mele sunt aur. Crucea
lui Hristos este impodobita §i parfumata in intregime: inchisoarea
Sa este gradina §i livada desfatarilor mele. M-a§>da sa fiu ars pentru
Hristosul meu minunat.” „...Va dau o marturie scrisa cu mana
mea despre Hristos §i crucea Sa; sunt un cuplu dulce, iar Hristos
nu a fost inca a$ezat in scaunul Sau de onoare printre noi toti.”
„...Descopar cruci, lucrarea cioplita a lui Hristos, pe care El le
traseaza pentru noi; §i descopar ca lmpreuna cu aceste cruci, El ne
schiteaza §i ne zugrave^te dupa chipul Sau, taind bucatile rautapi §i 
stricaciunii noastre. Doamne taie, Doamne ciople^te, Doamne
rane^te, Doamne, fa orice ca chipul Tatalui Tau sa se
desavar§easca in noi §1   fa-ne potriviti pentru slava” ,,...0, ce
priveli^te placuta savedem o cruce intre Hristos §i noi, sa-L auzim
pe Rascumparatorul nostru spunand la fiecare oftat §i la fiecare
lovitura, §i la fiecare pierdere a unui credincios ‘Jumatate este a
Mea!’ Astfel, ele se numesc ‘suferintele lui  Hristos"  §i ‘ocara lui
 Hristos.* A$a cum doi oameni sunt parteneri proprietari ai unui
 vas, jumatate din ca^tig §i jumatate din pierdere aparpne fiecaruia
dintre cei doi; tot a$a Hristos este jumatate ca^tigator, jumatate
 

Crucea^de^  195
pierzator cu noi in suferintele noastre. Da, partea cea mai grea a
crucii din lemn negru cade pe Domnul tau: intai cade pe El, dar
apoi se intoarce asupra ta: iar daca crucea ta iese din mana lui
Hristos inainte de aveni la dne, prime§te un luciu frumos de la El;
primepte un gust §i o savoare a nardului Regelui §i a parfumului
Ceresc. §i jumatate din ca^tig va fi al tau, atunci cand corabia lui
Hristos plina cu aurva ajunge acasa.”
Repetarea de trei ori a cuvintelor „nu poate” din Luca 14 este
sugesdva. Daca nu traim aceasta viata de purtare a crucii nuputem 
fi ucenicii Sai (vers. 26, 27, 33). Nu spune „nu vom fi”, ci „nu
putem fi.” Cu alte cuvinte, aceasta este o lege de nestramutat a
uceniciei. Singura cale posibila prin care putem face voia lui
Dumnezeu §i trai via| a cre^dna ideala este prin predarea absoluta a
fiin|elor noastre in mainile Domnului nostru Divin. Fara aceasta
predare totala care, dupa cum am spus, se intinde asupra intregii
noastre vie{d, putem sa-L urmam pe Hristos pe din afara, putem fi
chemati dupa numele Sau, dar nuputem fi ucenicii Sai a§a cum o
nici o pasare nu poate zbura fara aripi. Pe de alta parte, dupa cum
spune faimosul Crucian, Rutherford: „Daca purtam crucea cu
generozitate vom descoperi ca este o povara la fel de grea cum
sunt aripile pentru o pasare.”
Suportand cu rabdare micile contradic^ii, u^oarele neplaceri,
pierderile neinsemnate atat de des intalnite, crucea zilnica va
deveni painea noastra zilnica. Hrana vietii noastre va fi sa facem
 voia lui Dumnezeu a$a cum vine ea la noi in acele lucruri care,
odata, erau suparari banale, dar care acum sunt oportunita^i de a
spune un continuu Amin la voia lui Dumnezeu. In aceasta consta
hrana despre care lumea nu £tie, iar sufletul gasepte o odihna
perfecta §i o satisfactie deplina in acceptarea acestei vointe.
Sa fim aten^i la crucile facute de noi inline. Nu trebuie sa
iepim niciodata de pe calea noastra pentru a le gasi, iar acelea pe
care ni le facem singuri sunt cruci duble pentru ca, fiind in afara
 voii lui Dumnezeu, nu aduc nici o putere, nici o consolare sau
roada. A§a sunt toate crucile care se ridica din temerile
tulburatoare cu privire la viitor. Nu avem nici un drept sa
anticipam voia Sa, ori sa incercam sa suplinim providenta Sa cu
 

196 Calea crucii

providenta noastra: „Cat timp trebuie sa stau aici, doctore?”, a
mtrebat pacientul la inceputul unei boli grele; medicul creptin nu
i-ar fi putut da un raspuns mai potrivit ca acesta: „Numai cate o zi,
pe rand.”

Nu te incarca cu povara unui an, -

Copil al Stapanului, credincios §i drag—
Nu alege crucea pentru saptamana viitoare;
Pentru ca a§a ceva este mai mult decat ip porunce^te El sa caup.

Nu-p pleca mainile pentru povara de maine;

 Peaceasta trebuie sa o la§i Dumnezeului tau plin de har.
„Zi de zi” ip spune El intotdeauna,
„Ia-p crucea §i urmeaza-ma.”

Haideti sa uram bun-venit crucii zilnice  §1   sa ne intrebam in

zorii fiecarei dimineti: Cum pot astazi sa ma lepad de mine pentru
Hristos? §i cand umbrele noptii se strang in jurul nostru, iar noi ne
lntindem sa ne odihnim, fie sa fim purtati chiar §i in somnul
nostru de adierea Duhului Sfant, §i fie sa ne intrebam: „Am gasit
odihna bucurie, ?i slava astazi in purtarea crucii mele zilnice?”

s f  A r   ^it
 

Crede Biserica lui Isus Hristos ca poate indeplini lucrarea lui Dumnezeu in lume fara o
experienta clara a purificarii inimii si fara botezul Rusaliilor? Este recunoscut faptul ca numai
in acest fel inaintasii nostri din primul secol au fost de folos pentru Stapanul; dar astazi exista
impresia ca aceasta calificare pentru o slujire roditoare poate fi dispensabila. Rezultatul este e?ec,
descurajare, dezamagire, pentru ca Domnul este un Dumnezeu al metodei. Duhul Sfant
asteapta sa le arate barbatilor $i femeilor modul in care Crucea lui Hristos este calea spre o
eliberare completa de puterea $i vina pacatului.

Din motive evidente, nici o ramura a cunoasterii nu este atat de neglijata ca aceea a cunoa$terii
sinelui. Inalte§tiintecun oa$terea flateaza vanitatea inimii nesfintite; ii inalta pe oameni in ochii
celorlalti, le mareste influenta in lume. Dar adevarata descoperire a sinelui raneste mandria
noastra $i distruge opinia buna pe care ne-am format-o despre noi $i pe care o pretuim.
Putem fi priceputi in orice alta ^tiinta $i ignoranti in aceasta. Putem fi priceputi in a calcula
miscarile corpurilor ceresti $i sa nu $tim nimic despre mi^carile propriei noastre naturi pacatoase.
Putem fi in stare sa ne a$ezam piciorul pe un pise montan unde nici un alt picior uman nu a
calcat§i sa fim, totu$i, ignoranti cu privire la dimensiunile muntelui negru al eului din inima
noastra. Putem fi in stare, prin analiza chimica, sa detectam ?i sa descompunem substanta
materiei din jurul nostru si, totu^i, sa nu analizam niciodata motivele prin care suntem influentati,
$i care coloreaza ^i murdaresc intregul nostru comportament.

Traim intr-un secol al lipsei de profunzime, al superficiaiitatii, si posedam o capacitate minunata

de a ne auto-in$ela. Dusmanul considera aceasta capacitate ca fiind una dintre cele mai eficiente
arme pentru distrugerea sufletelor oamenilor.

Dragostea noastra pentru lini^te $i lipsa dispozitiei noastre de a fi deranjati ne fac sa evitam
rugaciunea: „Cerceteaza-ma, Dumnezeule, ?i cunoaste-mi inima! incearca-ma, ?i cunoa§te-mi
gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea ve§niciei” (Psalmul 139:23, 24).
Oricat de dureroase ^i umilitoare pot fi cercetarea §i expunerea, insusi inceputul unei vieti care
este in totalitate pentru Dumnezeu atarna de faptul de a fi absolut one^ti cu El in ceea ce
prive$te starea noastra spirituals actuala.

In dorinta lor arzatoare sa aiba succes multi striga la Dumnezeu pentru darul puterii spirituale.
Dar Dumnezeu nu le poate indeplini dorinta, pentru ca El e un Dumnezeu gelos
$i nu Isi va da gloria Sa altuia; §i a te increde in barbati ?i femei cu putere spirituals care sunt
plini de ambitia de a se impune ar insemna sa hranesti capriciile lor si sa promovezi idolatrizarea lor
si placerea pe care 0 au de a se afi$a.

17.90
Cuvinte la vreme potrivita 
ISBN 978-606-8000-22-0 Editura Perla Suferintei