“Umanismul este un principiu de viață democratic și etic care afirmă că oamenii au dreptul și

responsabilitatea de a da sens și formă propriilor vieți. Umanismul reprezintă construirea unei

societăți mai binevoitoare printr-o etică bazată pe valori umane și alte valori naturale, în spiritul
rațional și liber-cugetător exersat de capacitățile umane. Umanismul nu este teist și nu acceptă
viziuni supranaturale ale realității.” – Declarația restrânsă a IHEU (Uniunea Internațională Etică
și Umanistă) privind umanismul

https://humanismromania.org/ce-este-umanismul/

Termenul de umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) are două semnificații:

 Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special
asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un
mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace
umane, în sprijinul intereselor acestora. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul
respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință, supranaturalul
sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția
umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi
provincialiste.

 Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a
extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de
reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de
gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine și
grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Umanism