Ion Coja - Marele Manipulator Si Asasinarea Lui Culianu-Ceausescu-Iorga

Cauta
Prima pagina Despre Galerie foto CE TE DOARE Contact
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Marele Manipulator si asasinarea lui Culianu, Comentarii recente
Ceausescu, Iorga – cap. I

CAUTARE
Publicat de admin in Marele Manipulator pe 22.01.2009 | 2 comentarii
Cauta
„ Aici ne aflăm noi românii – limbă cumpenei universului. ” (Mihai Eminescu)
Capitolul I LISTA NATIONALA

CARTEA LUI TED ANTON ESTE O CARTE COMANDAT Ă, CA ŞI ASASINAREA LUI CULIANU
Lista Na
țional
ă
— Stimate domnule profesor Ion Coja, v ă invit la o discu ţie, ceva mai lung ă şi mai detaliat ă ,
Like
asupra cazului „ CULIANU ” . Ioa n Petr u Culi anu v -a f ost studen t ş i prieten, iar
dumneavoastr ă a ţi avut câteva intervenţii în presă , dup ă asasinarea marelui profesor, prin
3,024 people like
Lista Na
țional ă.
care a ţi încercat să acredita ţi o alt ă versiune asupra tragicului şi nedreptului sfârş it de care
a avut parte Ioan Petru Culianu.
— Ceea ce am încercat eu să fac a fost nu atât să acreditez o alt ă versiune, cât să

discreditez versiunea lansat ă nu se ş tie exact de cine şi îmbrăţ iş at ă cu o suspect ă
unanimitate de pres ă . Deci, mai înainte de a avea eu o p ărere despre asasinarea lui Ioan
Petru Culianu, am certitudinea că versiunea pus ă în circulaţ ie este inacceptabil ă,
contrazicând atât bunul simţ , cât ş i semnificaţia faptelor luate în consideraţ ie. A ş adar, ca s ă
Facebook social plugin
fie clar de la bun început: am unele bă nuieli, p ă reri, impresii sau cum vre ţi s ă le numiţi, dar
nu se poate spune c ă am eu o anumit ă „ versiune ” asupra celor petrecute în nefericita zi de
21 mai 1991. Asta nu m ă împiedică s ă observ c ă în versiunea care circulă cu privire la acest
asasinat s-au strecurat o serie de neconcordan ţe care cu greu s- ar putea explica în alt fel CATEGORII
decât prin intenţ ia, repet ş i subliniez: intenţ ia cuiva de a deruta opinia public ă , de a ne pune
pe o pist ă fals ă . Aceast ă inten ţie pentru mine este evident ă ! Agenda preziden ț ial ă
— A cui ar fi această inten ţie? Amestecate
— Evident, aproape sigur ea apar ţine celor care au comandat ş i asasinarea lui Ioan Petru Carte pentru dumirire și
Culianu. Iar puterea, capacitatea acestor a de a da o anumit ă orientare presei, în înd rep tare
comentarea ş i interpretarea acestui asasinat, denot ă că asasinii nu sunt ni ş te oarecari
resentimentari, ni şte indivizi care aveau ceva personal de împă rţ it cu profesorul Culianu. Constitu ţia Cre ş tin ă a României
Cvadratura cercului
— Am sentimentul c ă deja v ă lansa ţi în susţ inerea unei veritabile versiuni proprii asupra
acestui asasinat, alta decât cea sintetizată de Ted Anton, în de acum celebra sa carte Eros, Doctrin ă na ţ ionalist ă
magie ş i asasinarea profesorului Culianu.
Holocaust
— Nu este exclus ca, stimulat de acest dialog cu dumneavoastr ă , sistematizând şi punând

Întrebare concurs
cap la cap datele de care dispunem, s ă ajungem împreună la o versiune „ bucure ş tean ă” a ş
numi-o, că ci ea nu m-ar reprezenta numai pe mine, ci ş i pe prietenii din Ţar ă ai să rmanului ION COJA la TV
Nené. Aşa i se spunea în facultate, Nené, cu accent pe silaba ultim ă . Dumn eze u s ă -l
odihneasc ă ! Cu câţ i am stat de vorb ă dintre prietenii lui Nené, cam toţi sunt neîncrezători în La zi
onestitatea ş i corectitudinea cu care a fost anchetat ă şi prezentat ă asasinarea lui Ioan Legionarii în eternitate
Petru Culianu!
Lingvistic ă
— Despre un asasinat la comand ă vorbe ş te ş i versiunea „ american ă” , mergând pe ideea că
Lista na ţional ă
securitatea română ar fi comandat ş i chiar executat acest asasinat.
Literatur ă
— Deocamdat ă , nimi c nu este propriu- zis nici excl us ş i nici dovedit, orice ipotez ă trebuie
luat ă în seamă ş i nu avem nici un motiv pentru a accepta sau respinge cu totul vreuna din Marele Manipulator
ipoteze.
Memorandum Est
Page 1 / 9
— Pentru cei care n-au citit cartea lui Ted Anton, Eros, magie ş i asasinarea profesorului Preafratele nostru
Culianu, îmi voi per mite să citez din prefa ţ a la aceast ă carte, prefa ţ ă semnat ă de Andrei
Oiş teanu, un soi de rezumat: „ Ted Anton acrediteaz ă ipoteza unui asasinat politic, produs Proces cu Aurel Vainer
fie de membri ai mi ş cării (neo)legionare, fie ai serviciilor secrete româneşti, fie, în fine prin
Promovate
colaborarea celor dou ă organiza ţii. Curtat iniţ ial ş i de securi ş ti ş i de legionari, Culianu a fost,
de fapt, urît ş i de unii ş i de ceilal ţi.” Considera ţi c ă Andrei Oi ş teanu a rezumat corect cartea Publicistic ă .Varia
lui Ted Anton?
Regele Mihai
— Mai mult decât corect! Şi când spun aş a nu fac o figur ă de stil, ci vreau s ă subliniez c ă
Texte uitate, texte cenzurate
prefa ţ a lui Oi ş teanu este o oper ă de colaborare cu autorul Anton Ted, sus ţinând efortul
acestuia de a escamota adev ă rul ş i de a- ş i pune cititorii pe o pist ă fals ă . Pre fa ţ a d-lui Textele altora
Oişteanu este un pas mai departe în îndepă rtarea publicului de adev ă r! Dar, despre
meritele acestei prefa ţări, vom vorbi mai târziu. Cât priveş te sintaxa autorului, Dumnezeu cu Transilvania
mila!
Vatra Românească
— Deci, domnule profeso r, s ă ne lămurim de la bun început: dumneavo astră nu accepta ţi
„ ipoteza acreditat ă de Ted Anton ” ? E nevoie de un r ă spuns net, tran ş ant, c ă ci numai un ARHIVE
astfel de r ă spuns ar justifica s ă continu ă m discuţ ia noastr ă .
— Da, de aici pornim, de la neputin ţa mea de a accepta concluzia lui Ted Anton! Mai exact octombrie 2013
spus, mi-e greu să accept chiar cartea lui Ted Anton! … Dar, fireş te, nu-i repro ş ez c ă a scris o
carte proast ă , nu este nici primul şi nici ultimul. Îi reproş ez c ă încearcă s ă -ş i inducă în eroare septembrie 2013
cititorii!
august 2013
— E grav ce spune ţi ş i, bă nuiesc, va fi ş i interesant pentru cititori! … Aş a că vom continua. iulie 2013
Pentru a oferi, o spun deschis, o replic ă la cartea lui Ted Anton! Eu presimt c ă a ş a se vor
petrece lucrurile! iunie 2013
mai 2013
— Domnule coleg, s ă fim bine înţ el eşi între noi: nu despre Ted Anton mi se pare mie
interesant s ă discut ăm! Ci despre Culianu! Îndeosebi despre moartea sa nă praznic ă şi aprilie 2013
nedreapt ă ! Care a devenit ş i mai nedreapt ă , dac ă pot spune a ş a, c ă ci glonţ ului uciga ş i s-a
martie 2013
ad ă ugat acum aceast ă carte mistificatoare!
— Totu ş i, vă rog s ă ne lă muriţi, pentru domnia voastr ă cine este Ted Anton, autorul c ă rţii februarie 2013
Eros, magie ş i asasinarea profesorului Culianu? L-a ţ i cunoscut pe Ted Anton. ianuarie 2013
decembrie 2012
— Ted Anton este un american, grec de felul s ă u, beneficiarul unei burse care i s-a pl ă tit
pentru a se documenta asupra mor ţ ii lui Ioan Petru Culianu. Detaliu esen ţ ial: Ted Anton nu noiembrie 2012
l-a cunoscut pe Culianu.
octombrie 2012
— De ce vi se pare important aceste detaliu?
septembrie 2012
— Pentru c ă în modul cel mai firesc o asemenea bursă se potrivea s ă fie oferit ă unuia, august 2012
student sau profesor, care îl cunoscuse pe Nené, care ş tia, resim ţ ise limpede dimensiunea
intelectual ă şi culturală a pierderii pe care lumea, a ş îndră zni s ă spun umanitatea, a suferit-o iulie 2012
prin dispari ţ ia prematur ă a lui Ioan Petru Culianu.
iunie 2012
—Bryjinsky mai 2012
aprilie 2012
— Nu vă d leg ă tura!
martie 2012
— Bun! S -o lu ă m mai b ă b eş te! Ipoteza cea mai verosimil ă este aceea c ă moartea,
asasinarea lui Culianu a fost comandat ă , plă nuită de cineva. S ă nu-i spunem încă februarie 2012
„securit atea română ” , ci s-o numim„ o institu ţie ” . Admitem această ipotez ă ?
ianuarie 2012
— Bineînţ eles! Este ipoteza cea mai plauzibil ă . decembrie 2011
— Odat ă crima executat ă , iar criminalul continuând să rămână neidentificat, care crede ţi c ă noiembrie 2011
ar putea fi preocuparea, grija cea mare a instituţ iei respective?
octombrie 2011
— Să se ascund ă cât mai bine! septembrie 2011
— Iart ă -mă , e un r ă spuns aproape f ă ră sens! Ce grij ă are un criminal, care n-a fost prins august 2011
asupra faptei ş i a cărui identitate încă nu a fost descoperit ă ? Să se ascund ă ?! Nici vorb ă ! N-
iulie 2011
are nevoie s ă se ascund ă ! Ci el se plimb ă pe bulevard, nimeni nu-l b ă nuie ş te de crim ă , dar
el ce fr ământă ri are? Care-i grija lui cea mare? iunie 2011
— S ă ştie la ce concluzii a ajuns ancheta, ce probe au fost adunate etc.! S ă ştie dac ă acele mai 2011
probe duc sau nu la persoana sa! aprilie 2011
— Exact! Excelent! Deci, instituţ ia a comandat crima, criminalul ş i-a fă cut datoria, a executat martie 2011
destul de bine comanda, mai r ămâne ca poliţ i a să nu descopere niciodat ă identitatea
februarie 2011
criminalului ş i, mai ales, identitatea institu ţ iei! Corect?
ianuarie 2011
— Corect!
decembrie 2010
Page 2 / 9
— Fr ământaţ i de grija de a ş ti ce se ş tie sau ce se b ă nuie ş te cu privire la moartea lui Ioan
noiembrie 2010
Petru Culianu, institu ţia asasin ă are mai multe posibilit ăţ i. Bun ă oar ă , cite ş te presa! Dar
atâta nu e destul! Cel mai bine ar fi dacă cineva, din partea institu ţiei, ar sta de vorb ă cu octombrie 2010
toat ă lumea – poli ţ iş ti, martori, colegi, rude, studen ţi etc., întrebându -i ce ş tie fiecare ş i ce
b ă nuie ş te fiecare despre moartea lui Culianu, despre asasinii acestuia etc! Dar e posibil a ş a septembrie 2010
ceva?
august 2010
— Înţ eleg! E posibil! Dai cuiva o burs ă ca să scrie o carte despre moartea lui Culianu ş i iulie 2010
bursierul respectiv are toate u ş ile deschise: poli ţia îi arată dosarele, probele etc, martorii îi
spun mai mult decât au spus poliţ iş tilor, prietenii, rudele, la fel! iunie 2010
mai 2010
— C ăci le câş tig ă tuturor încrederea, dragostea chiar! Ei, bine, aici vine de se leagă detaliul
esenţ ial pomenit mai sus. E foarte probabil c ă printre fo ş tii studen ţ i sau colegi nu se putea aprilie 2010
g ă si „ bursierul ” de care avea nevoie institu ţ ia! De aceea, contrar a ş tept ă rilor, s-a apelat la o
persoan ă care nu l- a cunoscut pe Nené, dar gata să „ colaboreze ” . martie 2010
februarie 2010
— Dacă vă înţeleg bine, îl acuzaţ i pe Ted Anton de complicitate cu asasinii?
ianuarie 2010
— Nici vorbă ! N-am nici o dovad ă ! Dar nu m ă pot împiedica să gândesc, să -mi pun întrebă ri,
decembrie 2009
s ă formulez ipoteze. Doar nu? Ho ţul cu un singur p ă cat, iar p ă guba ş ul cu o mie! Excelent ă
vorb ă ! În definitiv, când se produce o crimă ş i poli ţia îl caut ă pe criminal ş i nu prea are noiembrie 2009
probe, ce întrebare îşi pune? În primul rând, cui foloseş te? Cui prodest? Cine are ceva de
câş tigat de pe urma acestei crime? A şa îmi pun şi eu întrebarea: cine avea cel mai mare octombrie 2009
interes ca s ă se scrie aceast ă carte despre moartea lui Culianu? Cine avea interes s ă se fac ă
septembrie 2009
documentarea pe care ş i-a fă cut-o Ted Anton? Evident, „ institu ţ ia ” cu pricina era cea mai
interesat ă s ă ştie tot ce se ştie despre moartea lui Culianu! Tot ce gândesc despre această august 2009
moarte cei ce au motive s ă aib ă o părere în această chestiune! Cum spunea ş i Culianu, citat
de Ted Anton: adev ărul asupra unui eveniment este deseori înlocuit de ceea ce gândesc iulie 2009
oamenii despre acel eveniment. Ceea ce gândesc oamenii despre acel eveniment este mai
iunie 2009
important decât adevărul însuşi! Face parte din realitate, oricum! Mai mult decât adevă rul
însuş i. E mai real! martie 2009
— Haide ţi să preciz ăm: îl acuzaţ i de ceva pe Ted Anton? … Ave ţi grijă , vă pa ş te un proces de februarie 2009
calomnie dac ă…
ianuarie 2009
— Precizez: nu am nici o dovad ă , nici un temei s ă -l acuz pe Ted Anton de complicitate cu octombrie 2008
„ institu ţia ” asasin ă . Dar asta nu m ă împiedică s ă observ c ă aceast ă carte, mai exact spus
aceast ă oper ă de documentare pentru scrierea acestei c ă rţ i, le-a f ă cut, probabil, un imens iunie 2008
serviciu celor ca re l-au asasinat pe Culianu! Evident, acest serviciu putea s ă fie ş i involuntar!
mai 2008
Involuntar inclusiv din partea celor ce l-au angajat pe Ted Anton, i-au plă tit bursa etc.!
februarie 2008
— Asta n- o mai înţeleg!
ianuarie 2008
— Nu este neap ă rat nevoie ca ei s ă -ş i fi dat seama c ă procedând aş a cum procedeaz ă vin în noiembrie 2007
ajutor asasinilor! Nu cred c ă acesta le-a fost scopul! Dar nu are importan ţă ce cred eu, c ă ci
„şa rpel e îndoielii” din mintea mea lucreaz ă fă ră s ă ţină seama de ce cred eu sau ce vreau octombrie 2007
e u să cred! Şi acest şarpe îmi scoate în faţă gândul că nu-i exclus … Nu-i exclus ă nici o
suspiciune, nici o b ă nuial ă atâta vreme cât criminalul n -a fost identificat, arestat ş i anchetat septembrie 2007
pe toate fe ţ ele, l ă murindu-se astfel toate aspectele crimei! Deci nu-i exclus nici ca aceast ă
august 2007
carte s ă fie „ opera ” asasinilor!
iulie 2007
— Cred c ă aceasta ar fi o premier ă mondial ă , un caz unic!
iunie 2007
— Merita Ioan Petru Culianu m ăcar atâta consideraţ ie din partea asasinilor s ă i!
— Şi, totu ş i, şarpele îndoielii are el un motiv! Am impresia că vreţ i să ni-l dezv ă luiţi mai LINKURI
târziu, mai încolo.
Blogul lui Radu Golban
— N-aş zice „ motiv” ! Dar eu, citi ndu-i cartea lu i Ted Anton şi putând constata „ pe pielea
mea ” cum s-a folosit autorul de datele pe care eu i le-am oferit, devin f ă ră voia mea Herald Studio
penetrabil la orice suspiciune care ar pune în discuţ ie buna credin ţ ă a lui Ted Anton. Pot
Lista Nationala
u şor dovedi aceasta raportându -mă la informa ţiile pe care eu însumi i le -am dat ş i pe care
Ted Anton parte le-a omis din textul c ă rţii, parte le- a prezentat în mod deformat, totul
pentru a face mai plauzibil ă versiunea pe care, din aceast ă cauz ă , consider c ă a ţinut cu tot
dinadinsul s-o acrediteze! S ă ne-o vâre pe gât!
— Iară şi am să vă rog s ă fiţi mai explicit!

— Nu e greu. În cadrul documentă rii pe care Ted Anton ş i-a fă cut-o în România, stând de
vorb ă cu familia profesorului Culianu, cu fo ş tii colegi, prieteni, profesori etc., Ted Anton s-a
întâl nit ş i cu mine, dac ă nu m ă înş el neam întâlnit acasă la Silviu Angelescu. Ted Anton era
interesat de discu ţia cu mine, atât pentru că fusesem apropiat de Culianu, în anii studenţ iei
acestuia, cât ş i pentru c ă sunt vicepre şedinte la Vatra Românească , al c ă rei nume a fost
legat de asasinarea lui Culianu. Depun deci m ă rturie cu privire la reaua credin ţ ă a lui Ted
Anton care a ascuns, a omis s ă spun ă ce era mai important din informa ţiile oferite de mine,
nu mai zic de comentariile ş i opiniile mele, de asemenea r ă mase neconsemnate. Dar, m ă
rog, este o chestiune de gust, nu-l acuz c ă nu mi-a citat p ărerile! Dar îl acuz că a ascuns
Page 3 / 9
unele informa ţii că p ă tate de la mine, iar alte informa ţ ii le-a denaturat. Or, aceste informa ţ ii i-
ar fi permis s ă formuleze o ipotez ă no uă sau, în orice caz, să demonstreze lipsa de
temeinicie a ipotezei aflate în circulaţ ie public ă , în pr esă etc. În mod normal , ca ziar ist cum
se pretinde a fi, domnul Ted Anton trebuia s ă reac ţ ioneze la datele pe care i le ofeream, s ă
reac ţ ioneze normal ş i să se foloseasc ă de elementele noi pe care i le ofeream. Dac ă n-a
fă cut-o, înseamnă că Ted Anton a scris cartea despre Culianu de pe alt ă pozi ţie, din alt ă
postur ă decât cea de ziarist! A avut alte interese! Care?
— Vă propun s ă lă s ăm pentru mai târziu enumerarea acestor informaţ ii ascunse ori

denaturate de Ted Anton.
— De acord!
— Să rezum ă m deocamdat ă cele spuse până acum!
— Vă rog!
— Mai întâi, cartea despre care vorbim este o carte comandată ! Ca ş i crima!
— Perfect!
— Comanda nu privea scrierea unei c ă rţi despre personalitatea ş tiin ţifică excep ţional ă a lui
Ioan Petru Culianu, c ăci în acest caz ar fi fost obligatoriu să fie oferit ă bursa unui student
sau coleg al lui Culianu, cuiva din specialitate!
— E foarte clar, când stai de vorbă cu Ted Anton sau îi citeş ti cartea, c ă nu prea avea organ
cu care s ă prizeze personalitatea lui Culianu. Când scrie despre personalitatea intelectuală ,
academic ă a lui Nené, scrie despre ceva ce nu pricepe. Scrie ultra crepidam.
— Sunte ţi cam r ă u!… Deci, scopul urm ărit sau, în orice caz, rezultatul la care se ajunge:
adunarea tuturor datelor legate de asasinarea lui Ioan Petru Culianu. Cum ne spune şi
prezentarea ce i se face, Ted Anton „a de ven it exp er t în cazu l Cul ia nu, fiind în această
calitate consultat de FBI, de re ţelele de televiziune ABC sau NBC, de posturile de radio
americane sau franceze ” . Cui îi folosea să aib ă o documentare asupra cazului Culianu, adic ă
asupra asasinatului, mai bogat ă chiar şi decât a poliţ iei, a FBI-ului? Cui prodest, nu?! În
primul rând asasinilor, „ institu ţiei” ! Nu?!
— Este perfect! M-aţi înţeles atât de bine încât vă bă nuiesc c ă deja îmi daţ i dreptate!
— Nu! Nici mă car deocamdat ă ! Mă str ă duiesc doar s ă înţeleg gândurile care vă bântuie! Deci
s ă preciz ă m: ce acuzaţie îi aduceţ i lui Ted Anton?
— Reaua credin ţă !…
— Deci nu-l acuza ţi de colaborare cu asasinii?
— Nu !… Chiar dac ă , aş a cum presupun, documentarea f ă cută de Ted Anton îi interesa în cel
mai înalt grad pe asasini! Noi nu ş tim cine sunt asasinii, cui i- a trebuit atât de mult moartea
lui Culianu. Dar este u şor de înţ eles cui i-a folosit cel mai mult cercetarea f ă cută de Ted
Anton, documenta ţ ia adunat ă . Parte din aceast ă documentare a ajuns la cuno ş tin ţ a tuturor,
deci ş i a asasinilor prin cartea publicat ă . Mai r ămâne ş i partea de documentare care nu a
văzut lumina tiparului! În ce mă prive ş te, ea era mai important ă decât cea publicată .
Presupun c ă a ajuns la cuno ş tin ţa asasinilor.
— Afirmaţi că Ted Anton a omis s ă publice informaţii importante privitoare la asasinat?
— Nu atât privitoare la asasinat, cât mai ales privind versiunea pe care încearcă s-o impună
cartea. Avea de la mine informa ţii care infirmau aceast ă versiune. De ce nu le- a f ă cut
publice?
— De ce? … Vom încerca să vedem asta în continuare! Consider însă că , în consecinţ a celor
de mai sus, dac ă aceste rânduri vor ajunge sub ochii lui Ted Anton, datoria sa este să
revad ă în toate detaliile împrejură rile prin care a ajuns s ă scrie aceast ă carte ca s ă -ş i dea
seama dac ă a fost sau nu manipulat de cineva. De lucrul acesta numai Ted Anton îş i poate
da seama. Dar, fire ş te, asta cu condi ţ ia ca acei in ş i care s-au folosit de el …
— … adic ă „institu ţia ” !
— … da, s ă fi comis greş eala care s ă -i permită lui Ted Anton s ă se dumireasc ă al cui joc l-a
fă cut. Dacă aceast ă gre ş eal ă n-a fost comis ă , atunci Ted Anton nu are cum s ă -ş i dea seama
că a fă cut jocul cuiva!… Deci nu-l acuz de colaborare cu asasinii! Mergem mai departe?
—Eu cred însă că discu ţia noastr ă nu a pornit cum trebuie. Hai s ă lămurim înainte de orice
motivul pentru care purt ă m acest dialog, motivul pentru care suntem convin ş i c ă va exista
un interes public pentru schimbul nostru de idei, p ă reri, informa ţ ii etc. Motivul nu-l constituie
asasinatul în sine şi nici enigma încă neelucidat ă ce s-a n ă scut astfel. Motivul este unul
singur ş i deosebit de important: Ioan Petru Culianu a fost o mare personalitate, de rang
Page 4 / 9
mondial, planetar. Printre cei de vârsta sa se impusese ca un savant ş i profesor de
excep ţ ie, singurul care p ă şea pe urmele lui Mircea Eliade cu ş anse de a- ş i dep ă şi maestrul.
Era, din toat ă lumea asta mare, unul din creierele cele mai bine „ mobilate ” , atât prin volumul
erudi ţiei, cât ş i prin vigoarea creativ ă a min ţ ii sale. Nu am citit prea mult din ce a scris, dar
destul ca s ă -mi dau seama că urma s ă devin ă , cât de curând, una din figurile reprezentative
ale culturii noastre, planetare, la acest început de secol ş i mileniu de care ne apropiem. Deci,
trebuie s ă ne fie clar c ă prin asasinarea lui Ioan Petru Culianu a fost curmat ă o carier ă
intelectual ă , culturală , ş tiin ţ ifică literalmente excep ţ ional ă . Astfel că prima întrebare pe
care eu mi-a ş pune-o este dac ă asasinarea lui Ioan Petra Culianu are vreo leg ă tură cu
caracterul excep ţional al personalit ăţ ii sale culturale! Asasinarea lui Culianu intră în
consonanţă cu asasinarea mediatic
ă, post mortem, a lui Mircea Eliade! Asasinii sunt
aceiaşi!
— Aveţi dreptate ş i v-aş ruga s ă insista ţi pu ţin asupra acestui aspect într -adev ă r esen ţial.
— Eu nu regret moartea unui prieten, pe numele s ă u Ioan Petru Culianu. Vreau s ă spun c ă
nu am motive s ă mă lamentez public din aceast ă pricină . Eu regret moartea, dispari ţ ia unei
inteligen ţ e str ă lucitoare, a unui om pe care, de la prima discu ţie pe care am avut-o
împreună , l-am suspectat c ă e mai inteligent decât mine. Poate că am întâlnit oameni mai
dota ţi decât mine, mai inteligenţ i, dar nu mi- am dat seama de asta decât în dou ă cazuri:
când l -am cunoscut mai întâi pe Ioan Petru Culianu ş i, mai apoi, pe cel ă lalt Petru, Petre
Ţu ţea. Mi-a fost foarte clar c ă mi-a dat Dumnezeu norocul rar de a da peste un om cu mult
mai de ş tept şi mai învăţ at ca mine.
— Vreţi s ă spune ţi că acest noroc a fost pentru dumneavoastr ă rar!
— E drept, al ţii au norocul ăsta în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi, probabil de aceea
nici nu pre ţ uiesc cum se cuvine acest noroc! … Oricum, când l -am cunoscut pe Culianu mi-am
oferit mie însumi surpriza de a trăi o stare prin care nu mai trecusem: bucuria de a te întâlni
cu un om mai de ş tept, mult mai de ştept, mai capabil, mai performant, cum se zice azi. Am
fost foarte mul ţumit de mine însumi că am ş tiut s ă mă bucur de o asemenea împrejurare.
Pentru al ţ ii, ş tiu, este un calvar s ă dea peste cineva în chip vă dit loru-le superior.
Am întâlnit astfel de oameni, incapabili să ă mă cunosc, c ă m-au întâlnit , că le

se bucure c
sunt coleg sau student! Sau profesor! Sau rud ă ori prieten! Eu m- am bucurat când l -am
cunoscut pe Culianu, m-am bucurat c ă e cu un cap mai de ştept decât mine ş i pot spune cu
toat ă seriozitatea c ă asta mi- a sporit respectul de sine, de mine însumi. Respectul de mine -
mi. Fără acest respect omul nu este om, ă Pitagoraşi toată tradiţia ariană!
dup
— Crede ţi că aceast ă bucurie o vor încerca ş i cititorii acestei c ă rţi, ai acestui dialog?
— Sunt convins, dar sper c ă vor fi şi câţ iva cititori c ă rora s ă nu le oferim aceast ă bucurie.
Depinde de dumneavoastr ă ca ace ş tia s ă fie cât mai puţ ini, totuş i.
— În ce fel depinde de mine?
— Pentru c ă ave ţi şansa ca întrebă rile dumneavoastr ă s ă fie mai interesante decât
ră spunsurile mele. V ă ascult!
—trMeb
în ă provoca ţi, leg
a aş a: ce deci, s ă vă pun o întrebare inteligentă , interesant ă . Ce-a ţ i zice dac ă v-aş
ă tură crede ţi că exist ă între asasinarea lui Ioan Petr u Culianu ş i
caracterul excep ţ ional al personalit ăţ ii sale?
— Mda, întrebarea nu -i rea! … Nu prea am un r ă spuns propriu- zis la aceast ă întrebare. Dar
a ş comenta-o, totu ş i. C ă ci, dac ă am putea stabili o asemenea leg ă tură , atunci ipo teza
american ă îş i pierde mult din consisten ţă . A ş merge chiar mai departe ş i a ş zice c ă aceste
dimensiuni excep ţ ionale ale personalit ăţ ii lui I.P.C., ale savantului „ de notorietate
interna ţ ioanal ă” cum cred c ă figura Nené în documentele securit ăţii române, pledează
oricum împotriva ideii că în asasinarea lui Culianu ar fi amestecată o institu ţie românească ,
fie ea ş i securitatea! Şi asta pentru motivul binecuvîntat că securitatea românească , până în
decembrie 1989, adic ă atâta timp cât a fost în ascultare faţă de directivele ş i indica ţ iile lui
Ceau ş escu, a avut o anumit ă atitudine fa ţă de personalit ăţ ile din diaspor ă , atitudine care
urmă rea atragerea acestora, sensibilizarea lor fa ţ ă de problemele din ţară etc. C ât mi -am
putut eu da seama, securitatea nu a avut în vedere, cel puţin în ultimii 30 de ani,
suprimarea fizic ă a unor persoane, a unor adversari, necum a unei mari personalit ăţi, oricât
de du ş man s-ar fi ară tat acesta fa ţă de regimul din ţ ar ă . V-aş mă rturisi cu toat ă sinceritatea
şdin
i cu riscul de a fi pu ţ in ridicul că , în sinea mea, la un anumit nivel de trăire a evenimentelor
jurul meu, asasinarea lui Culianu am înregistrat -o ca pe un act, ca pe un gest chiar,
profund antiromânesc. Dar v -aş ruga. s ă nu-mi cereţi s ă mă explic. S-ar putea să exagerez!
— Îmi aduc astfel aminte că a ţi fost printre primii care a ţi vorbit, dup ă 1989, de existen ţa
unor strategii şi proiecte antiromâneş ti. Aţi vorbit chiar despre un anumit antiromânism viu ş i
activ în zilele noastre!
— Am vorbit eu despre acest antiromânism şi înainte de 1989! Am ş i scris, dar mi s-a refuzat
publicarea textului, în „România literară” , de c ă tre dl. Gabriel Dimisianu, pe motiv c ă acest
cuvânt, antiromânism, nu exist ă în DEX, în dicţ ionarele limbii române! De unde ş tia dl.
Dimisianu c ă lipse şte acest cuvânt din dicţionarul limbii române?!… Cred c ă despre
Page 5 / 9
antiro mânism am disc utat şi cu Culianu, când era încă în Ţ ară . Oricum, ş tiu bine c ă Ioan
Petru Culianu era con ştient de realitatea acestui antiromânism. Dar cine oare nu e conş tient
de asta? Numai cine nu vrea!
— În cazul de faţă , în privinţ a lui Culianu, mai este nevoie s-o ş i dovedi ţi!
— O voi dovedi, la momentul potrivit. Mai încolo. Acum era vorba despre cei ce au decis
asasinarea lui Culianu, dac ă printre motivele care i-au determinat la gestul crimin al s-a aflat
ş i faptul că Ioan Petru Culianu era o mare figur ă a lumii academice, intelectuale.
— Dumneavoastr ă ce crede ţi?
— Eu cred c ă statura impun ă toare a personalit ăţ ii intelectuale trebuia s ă funcţioneze ca un

motiv descurajant pentru asasini. Şi când zic „ asasini ” nu mă gândesc la cel care a apă sat
pe tr ă gaciul revolverului, ci la cei care au hot ărît asasinarea marelui profesor. Dacă ei au
trecut totu ş i peste faptul c ă victima era o personalitate atât de deosebită , asta dovede ş te
că aveau motive foarte serioase de a-l lichida pe Nené. Serioase din punctul lor de vedere,
al intereselor pe care le reprezentau. Adic ă aveau interese foarte mari pe care le punea în
primejdie, în dificultate, existenţ a ş i activitatea lui Ioan Pet ru Culianu. Mi- e greu s ă pun
asemenea interese în contul unei instituţii ca securitatea română ! Aflaţi, în mai 1991, în plin
proces de pierdere a identit ăţ ii! Nici m ăcar înainte de 1989, nu „ vă d ” cum s-ar fi implicat
securitatea într -o crimă atât de specială ! Nu era de nasul securit ăţ ii! M ă rog, poate c ă mă
înş el.
— Am impresia c ă dumneavoastr ă încercaţi să vă pune ţi în situaţia, în postura asasinilor ş i

încercaţi să le pricepe ţi logica, felul cum au gândit, cum au deliberat asupra soartei lui
Culianu.
— Nu vă contrazic. Dar n-o fac conş tient, programatic, cu metodă .
— Tocmai, ca metodă nu mi se pare a fi cea mai bun ă . Asasinul, în măsura în care face ceva,
o fapt ă de care noi nu suntem în stare, este greu de înţ eles! Este greu s ă p ătrunzi în
intimitatea
ceilal gândurilor
ţi, oameni sale,
normali, nu aam
logicii carenicicum.
ajunge l -a dus la o concluzie ş i la o decizie la care noi,
— Nu uita ţi c ă în acest asasinat nu e vorba numai de oameni ş i de logica personal ă , a unor

indivizi . Asasinii s- ar pute a s ă fie „ o institu ţie ” ! Iar logica unor astfel de institu ţii ne este
mult mai greu s-o pricepem.
— Securitatea este ş i ea o institu ţie!
— Nu e singura! În plus, este o instituţ ie publică , cu firmă şi identitate afi ş at ă !
— Iar dumneavoastr ă , când aţ i spus „ institu ţie ” , a ţi avut în vedere ş i acele organisme a
că ror existen ţă nu e înregistrată în nici o carte de telefon! E un subiect foarte vast! Nu mă
simt capabil s ă -l abordez.
— Haide ţi s ă ne întoarcem la fapte, să nu ne pierdem în prea multe paranteze.
— În paranteze la parantezele altor paranteze!
— Chiar a ş a! Bine zis!
— Deci a fost asasinat marele profesor Ioan Petru Culianu. Şi ne-am pus prima întrebare: în
ce fel este (sau nu este) legat ă crima de puternica personalitate ş tiin ţifică , academic ă a
victimei? Dac ă pentru asasini asta nu a contat prea mult, atunci asasinii, crede ţi
dumneavoastr ă , sunt ş anse mici de a fi g ă si ţ i la Bucureş ti. Dac ă asasinii au luat în seamă ce
mare personalitate era Culianu, încă ş i mai pu ţin probabil e c ă erau români sau exponenţ ii
unor interese sau institu ţii româneş ti. Am rezumat bine?
— Adică , faptul c ă Ioan Petru Culianu era cine era constituie de la bun început un element în
divergen ţă cu „ versiunea american ă” !
— Pe scurt, românii, undeva, într -un birou al Securit ăţ ii, ar fi ezitat s ă condamne la moarte
un savant român de talie mondială ca Ioan Petru Culianu. Asta vre ţi s ă spune ţi.
— Grosso modo spus, da!, cam asta am vrut să spun.
— Greş esc atunci dac ă , fă ră s ă vreau, îmi aduc aminte de Nicolae Iorga?
— Interesant ă apropiere! Dar gre ş iţi! Sigur c ă gre ş iţi! Moartea lui Nicolae Iorga a fost
gândit ă de cei care au ş i executat-o! Dac ă în spatele celor ce l -au ucis pe Iorga se afl ă
cumva alţ ii, care ei au hot ărît lichidarea marelui savant, aceş ti alţ ii este absolut sigur c ă n-au
fost legionarii, comandan ţii legionari, ci persoane sau institu ţii din afara României. Dar nu
este exclus ca, în cazul lui Culianu, ca şi în cazul lui Iorga, mâna asasină s ă fie a unui român,
abia a şa asasinatul înscriindu -se perfect într -o strategie antiromânească . Deci, nu m-aş mira
s ă se descopere criminalul, aparentul criminal, în persoana unui amărît de român! Dar eu mă
Page 6 / 9
îndo iesc că în spatel e ace stui crimin al nu se asc und alt e per soane, car e ele au dec is cum ,
când ş i unde s ă fie ucis Culianu. Persoane despre ca re mi- e g reu s ă presupun c ă ar fi
români!
— Haide ţi s ă preciz ă m totuşi în ce mă sur ă poate fi interpretat ă moartea lui I. P. Culianu ca o

parte component ă a unei strategii antiromâneş ti?
— Nu, n-am vrut să afirm că lucrurile stau chiar a ş a! Prin consecin ţele sale asasinarea – sau
moarte natural ă dac ă ar fi fost, a lui Culianu, afecteaz ă oricum interese române ş ti, face
parte din nenorocul nostru! Dar nu cred c ă a fost omorît pentru că era român, pentru a lovi
astfel în interesele româneşti! Culianu a fost omorît pentru motive pe care numai el le -a
determinat s ă existe! Pentru ceva ce numai el a f ă cut sau urma s ă facă !
— Nu vă întreb ce anume a fă cut Culianu, căci ar fi o întrebare de prisos.
— Cel pu ţin deocamdat ă , că ci ne aflăm la începutul discuţ iei noastre.
— Dar ce p ă rere ave ţi despre cei care leag ă asasinarea fizic ă a lui Culianu de încercare a
unora de a-l asasina moral pe Mircea Eliade, post mortem – da că mi se îngă duie asemenea
împere cheri de cuvinte?
— Este foarte adev ă rat c ă s-a încercat, cu tenacitate, lichidarea lui Mircea Eliade, pe motiv
că ar fi fost, în termeni occidentali, fascist. Însuş i incendiul din biblioteca marelui savant nu
este ceva prea „ cusher ” ! Iar d up ă moartea lui Eliade, încercarea devine campanie de
discreditare! … Cât tră ia Mircea Eliade, aceast ă campanie a urm ă rit ş i un scop foarte exact:
nu cumva s ă i se acorde savantului român onorurile unui premiu Nobel! Per total, scopul a
fost s ă -l compromită pe autor ş i prin autor s ă fie compromis ă opera, gândirea, filozofia,
concep ţia despre om ş i despre omenire a unui savant care s- a impus în conş tiin ţa lumii
exclusiv prin for ţ a şi valoarea ideilor sale, înfruntând permanent adversitatea unor veş nic
puternici ai zilei.
— Şi ai planetei? …
— Şi! Mircea Eliade nu a fost beneficiarul nici unei sau vreunei manipul ă ri, a ş a cum, prin
tehnici de manipulare a intelighen ţiei – ş i să te fereasc ă Dumnezeu de prostia şi
imbecilitatea savan ţ ilor – în ultime le decenii s-au fă cut mari scriitori, mai pictori, mari savan ţ i
o liot ă de impostori! Este o ru ş ine pentru institu ţia premiului Nobel c ă i-a lipsit într -atâta
respectul de sine încât nu i -a acordat lui Mircea Eliade…
— … sau lui Eugen Ionescu!
—… vestitul premiu! Dar, persoane care cunosc propriu -zis opera lui Mircea Eliade sunt de
p ă rere c ă miza e alta, nu laurii premiului Nobel, ci opera propriu-z is ă , prin care Eliade
modifică în mod esenţ ial unele idei şi concepte pe care se întemeiază în momentul de faţă
concep ţia noastr ă , european ă , occiden tal ă despre om, despre devenirea acestuia, despre
viitorul la care ar avea dreptul. O concep ţ ie care rea ş e az ă gândirea europeană pe o tradi ţ ie
creş tin ă autentic religioas ă , abandona tă de al ţii, abandonat ă deloc întâmplător în epoca
modern ă . Acest abandon fiind o mostr ă de manipulare a spiritului european. Aceast ă oper ă
trebuia discreditat ă , compromisă , scoas ă din circula ţie. Dar nu-mi cere detalii, i-am citat mai
sus pe alde Ilie B ă descu, Ion Papuc ş i Pan Izverna. Şi mi-e teamă că nu i-am citat ca lumea!
În plus, numele lui Mircea Eliade este argumnetul cel mai puternic în favoarea ideii de
reconsiderare a legionarilor. Nu puteau fi legionarii o ga ş că de derbedei, de criminali, dac ă
printre ei, teoretizându -le a cţiunea, se num ă ra unul ca Micea Eliade. Vrei s ă spui ceva
definitiv favorabil legionarilor? Simplu: rosteş ti numele lui Mircea Eliade.
—Şi ce spune Mircea Eliade despre Mi ş carea legionar ă ?
— Spune destule, dar acesta este alt subiect. R ămânem la…
— Nu ne da ţi şi câteva nume de impostori ajunş i la celebritatea unui premiu Nobel, a

recunoa ş terii mondiale?
— Îmi vine în minte numele lui Picasso!…
— Aoleu!
— În 1986 am vă zut la Paris o mare expozi ţie Picasso, retrospectiv ă . Alexandru Sincu, fostul
meu coleg de la catedra de teoria literaturii, a insistat s ă merg s-o vă d, nu se poate s ă trec
prin Paris ş i s ă nu vă d cea mai bogat ă expozi ţie de pictur ă a secolului! Eram cu frate-meu, ş i
el mare amator de pictur ă . Ne-am propus, încă înainte de a vedea exponatele, să ne alegem
ce tablouri am cump ă ra dac ă am avea banii cu care s ă le cump ă ră m!… Din câteva sute de
tablouri, nici zece nu mi-ar fi pl ă cut s ă le am în casă ! … Mi-a fost foarte clar c ă ne afl ăm în
fa ţa împă ratului gol pu ş că , ale c ă rui haine invizibile toat ă lumea le laud ă pe întrecutelea! Pe
scurt, de câ te ori Picas so încerca se să picteze figurativ, ac ademic, în tradiţ ia marii picturi
europene, se vedea clar c ă nu-i fusese cu putin ţă s ă respecte tradi ţ ia. Pe scurt, inovase,
dră gu ţ ul de el, pentru c ă nu putuse continua tradi ţia! … Când m -am întors la Bucureş ti, am
scris un articol pe seama acestei imposturi, Mihai Ungheanu a încercat să -l publice în
Page 7 / 9
„ Luceaf ă rul” , dar articolul a fost scos din revist ă în ultimul moment la intervenţ ia personal ă
ş i furioas ă a tovar ă şului Gogu R ă dulescu care i-a f ă cut un scandal monstr u d-lui Ispas, cum
de n-a fost atât de vigilent încât să fi oprit el articolul anti-Picasso!
— Da’ ce avea Gogu cu Picasso?!
— A ş a m-am mirat şi eu, dar curând mi s -a explicat c ă tovar ă şul Gogu R ă dulescu era ş eful
sau unul din ş efii unei oculte masonice, f ă cea parte a ş adar din „ cooperativ ă” , din ga ş ca
cominternist ă . Dup ă 22 Decembrie 1989, aceast ă apartenen ţă la o organiza ţie cu mult mai
puternic ă decât Comitetul Central al PCR şi decât însuş i bietul nostru PCR i-a asigurat un
tratament preferen ţ ial faţă de ceilal ţ i membri din Cepex!
— Şi Picasso ce leg ă tură a avut cu acea cooperativ ă ?
— P ă i ea, „ cooperativa ” , l-a împins în faţă , un ş arlatan! Nu m ă miră s ă aflu c ă Brâncuş i nu

accepta s ă -i întindă mâna! Ori să -i vorbeasc ă ! …
— Care a fost pozi ţia lui Culianu în privinţa lui Mircea Eliade?
— Practic, n-aş avea de ad ă ugat date noi fa ţă de cele pe care le prezint ă Ted Anton. M-a ş
deosebi însă de el într -o chestiune de principiu: dup ă p ă rerea mea, cineva nu poate fi
acuzat pentru apartenen ţa la Mi ş carea Legionar ă , a ş a cum se obi ş nuie ş t e ş i cum
procedeaz ă şi Ted Anton cu Mircea Eliade. Omul trebuie judecat numai pentru faptele sale,
pentru opiniile sale.
— Totu ş i…
— În plus, în cazul Miş că rii Legionare, s-au pus pe seama acesteia o mul ţime de crime ş i
fă ră delegi inventate, scorneli ş i calomnii … Sigur, love şte în acelaşi loc, atât campania de
compromitere a lui Mircea Eliade, cât ş i asasinarea lui Culianu! Cei doi f ă ceau o pereche
rarisimă la acest sfârş it de veac ş i de mileniu.
— Unii comentatori îl introduc şi pe Nae Ionescu în această „ dinastie ” !
— Au perfect ă dreptate! Pe Pan Izverna parc ă , l-am auzit pomenindu- l în această

succesiune ş i pe Bogdan Petriceicu Hasdeu.
— Hasdeu, pe care Micea Eliade l-a pre ţuit a ş a de mult …
— Iar continuitatea aceasta, care acoper ă mai mult de un veac, care, dacă tră ia Culianu, ar
fi dep ă şit un veac ş i jumă tate de excelen ţă românească într -unul dintre cele mai importante
domenii de via ţ ă şi performan ţ ă spiritual ă , acea st ă continuitate o fi deranjat oare pe
cineva? …
— Ne este îngăduit, în acest context, să ne aducem aminte c ă nici Nae Ionescu nu a murit
de moarte bun ă ? Va treb ui s ă revenim asupra acestor chestiuni. M-a ţ i bombardat cu
într ebă ri, cu sugestii propriu-zis, care complic ă ne aş teptat de mult ecua ţia asasinatului. Va
trebui s ă ie ş im mult din limitele că rţii lui Ted Anton ş i nu mai ş tiu dac ă sunt eu persoana cea
mai indicată sau m ă car capabil ă s ă facă aceast ă excursiune.
— Vă cer însă o p ărere, înainte de a trece mai departe, cu intenţia însă , cu înţelegerea de a
reveni atunci când se va ivi ocazia.
— Care p ă rere? Despre ce?
— Despre acuza ţiile ce i s-au adus lui Mircea Eliade. Sunt întemeiate?
— Cu condi ţia c ă vom reveni asupra acestei chestiuni, simplificând lucrurile cât se poate de
mult, voi spune că aceast ă campanie a fost deopotriv ă o porc ă rie ş i o mă g ă rie. Este m ă g ă rie
s ă acuzi pe cineva pentru apartenen ţ a la o mi ş care politică , iar nu pentru faptele sale! Este
porc ă rie s ă incriminezi la nesfârş it mi ş carea legionar ă , prin fa ls ş i calomnie! Mi ş carea
legionar ă are foarte multe de spus în apă rarea sa, dar cei care o critic ă nu vor s ă ia în
discu ţie aceast ă „apologie ” legionar ă ! Deocamda tă , atât! Punctum! Ne întoarcem la crima
„ noastr ă” . Te ascult.
— Nu înainte de a bă ga de seam ă că a ţi f ă cut o interesant ă propunere, de suplimentare a

categoriilor morale, etice, ad ăugându -le, celor ştiute , încă do uă : măgăria ş i porcăria! Net
distincte! N-a ţ i vrea s ă le defini ţ i mai exact?
— S-o facă posteritatea! … Nu a ş a, toate mură -n gură !… Mai departe!
Partajeaza: Îmi place 0 Email
2 comentarii la “ Marele Manipulator si asasinarea

lui Culianu, Ceausescu, Iorga – cap. I”
Page 8 / 9
DEW
07.02.2010 la 8:11 pm
adica vrea sa spuna cu totul altceva ,dar a redus limbajul si mai trtebuie si
vorbit din romana in romana ,destul de greu
r ă spunde
Andrei
03.02.2009 la 9:28 pm
Promit sa va trimit povestea asasinarii lui Culianu . Cat de repede imi termin
investigatiile . D-voastra nu cunoasteti, sau nu spuneti , cine a fost sotia lui
Culianu si care era valoarea asigur arii d e viata facuta de Culianu nu cu mult
timp inainte de a fi asasinat . De asemenea nu se spune nimic despre
corespondenta scrisa si despre manuscrise,cum au fost ele , in mare parte
distruse .
r ă spunde
Raspun e
Nume (required)
E-mail (nu va fi publicat) (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Anunţă -mă prin e-mail când este adă ugat un comentariu.
Anunţă -mă prin e-mail când apar articole noi.
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 9 / 9
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. II

CAUTARE
Publicat de admin in Marele Manipulator pe 22.01.2009 | nici un comentariu
Cauta
Capitolul II
A FOST UN OMOR RITUAL?
LISTA NATIONALA
— Haide ţi s ă facem pu ţin pe speciali ş tii criminologi ş i s ă vedem care ar fi elementele din care
se poate deduce c ă aceast ă crimă a fost premeditat ă . Lista Na
țional
ă
— Caracterul premeditat al asasin ă rii lui Culianu rezult ă clar ş i din cartea lui Ted Anton. Ca ş i
Like
caracterul „ comandat ” al crimei. Dar mai este ceva, despre c are Ted Anton aproape c ă nu
spune nici o vorb ă , nici m ă car pentru a m ă cita: se pare c ă cei care au decis eliminarea din
joc a lui Nen é Cul ian u au hotă rît şi cum ş i unde s ă fie omorît bietul Nené. Nu le -a fost de- 3,025 people like
Lista Na
țional ă.
ajuns s ă -l ucid ă , au vrut s ă -l ucid ă într -un anumit fel şi într -un anumit loc, într -o cabin ă de
WC, ceea ce nu mi se pare deloc întâmplă tor. Eu atribui valoare de semn acestui detaliu.
Valoare semiotic ă ! Ni se comuni c ă ceva prin derizoriul ş i mizeria locului ş i a momentului de
intimitate fiziologic ă joa să în care moartea l -a surprins pe marele decriptor de semne, de
semnifica ţ ii. Am avut, de cum am aflat aceste detalii ale asasinatului, am avut sentimentul c ă
asasinii au ţinut cu tot dinadinsul s ă -l ş i umilească , să -l batjocoreasc ă , s ă -l înece în penibil ş i
derizoriu, nu numai s ă -l lichideze fizic. E mai mult decât o crimă , este o pedeaps ă , este o
ră zbunare! Este clar un mesaj, dar mai penibil ă este pl ă cerea asasinilor de a se r ă zbuna ş i
prin aten ţ ia ş i, deci, semnifica ţia acordat ă locului ş i momentului ales pentru a- l asasi na pe
Ioan Petru Culianu.
— Încep să fiu convins c ă ve ţi ajunge la o versiune proprie asupra acestui asasinat. CATEGORII
Mă rturisesc c ă nu am dat nici o importan ţă detaliilor din care dumneavoastr ă face ţ i piese
atât de importante
— Mi-e la dosarul
ş i mie penibil Culianu. Dar nu m -aţi convins! Încă .
s ă fac comentarii pe tema acestor detalii. Haide ţi să ne punem în Agenda preziden ț ial ă
postura criminalului. Îl numesc criminal pe cel care a apă sat pe tr ă gaciul revolverului, iar
Amestecate
asasini pe cei care au decis asasinarea lui Culianu, au comandat-o!
— Observ c ă vorbiţi mereu de asasini, la plural. Carte pentru dumirire și
— Bună observa ţie. Ţine-o minte ş i o coment ăm mai încolo. Deci, să nu ne abatem de la înd rep tare
subiect ş i să încercă m să ne punem în postura criminalului care a primit o comandă : s ă -l
„ facă” pe Culianu. Dac ă mi-aduc bine aminte, într -un raport al poli ţiei americane, publicat ş i Constitu ţia Cre ş tin ă a României
în pr esa rom âne ască , se f ă cea observa ţia că ar fi fost mult mai u ş or pentru criminal s ă -l
Cvadratura cercului
ucid ă pe Culianu în alte locuri, în alte împrejură ri.
— Mi-aduc aminte ş i eu de acest comentariu al poli ţiei americane. Doctrin ă na ţ ionalist ă
— Deci, ce face de regul ă crimin alul? Îş i studiaz ă viitoarea victim ă , ş tie locurile pe unde
acesta trece ori se afl ă la anumite ore ş i alege, pe acest traseu, locul ş i momentul cel mai Holocaust
potrivit când l -ar putea ucide f ă ră martori, îl alege dinainte cu cel puţ in 24 de ore! Or,
momentul când cineva merge la WC nu e uş or de prev ă zut! Alegi ş i urmă re ş ti acest moment Întrebare concurs
numai în măsura în care ţ ii cu tot dinadinsul s ă -l ucizi acolo ş i atunci. Altminteri, dac ă te ION COJA la TV
intereseaz ă numai s ă -l omori, îl omori în n alte împrejurări, mult mai
convenabile pentru criminal. De aceea, alte crime petrecute în acelaş i loc şi în aceleaş i La zi
condi ţ ii m ă îndoiesc să mai existe în cazuistica respectivă ! Aş adar, acord aten ţ ie caracterului
de unicat al acestui asasinat, unicat din punctul de vedere al locului (unde?) ş i al Legionarii în eternitate
momentului (când?) producerii crimei. După p ărerea mea nu este întâmplă tor unde ş i cum a Lingvistic ă
fost asasinat Culianu. Şi asta pentru c ă criminalului îi era m ult mai u ş o r să -ş i duc ă
angajamentul la îndeplinire alegând cu totul alt loc ş i alt moment. Dac ă n-a fă cut ce era de Lista na ţional ă
a ş teptat s ă facă este pentru c ă i s-a comanda t nu numai asasinarea lui Culianu, ci ş i locul ş i
împr ejur are a în care să-l ucidă ! Repet: asasinii au decis nu numai lichidarea lui Ioan Petru Literatur ă
Culianu, ci ş i locul şi momentul când acesta să fie ucis. Ucis ş i totodat ă batjocorit!
Marele Manipulator
— Recunosc, mă pune pe gânduri ce -mi spune ţi.
— Mi-e greu ş i mie s ă insist asupra acestor detalii, am sentimentul c ă în felul acesta Memorandum Est
Page 1 / 7
colaborez cu asasinii înş iş i, subliniind decorul şi momentul mizer în care s -a petrecut pentru
Nené clipa atât de solemnă , în principiu, a morţ ii. Am sentimentul că asasinii nu numai c ă i- Preafratele nostru
au luat via ţa lui Nené, dar, într -un fel, i-au luat, i-au r ă pit ş i moartea, l-au silit la o moarte
Proces cu Aurel Vainer
aproape ofensatoare, batjocoritoare. Pe cine a sup ărat Culianu atât de tare? Prin ce? Ş i
cine sunt asasinii a ş zice atât de rafinaţi încât să -i aranjeze o moarte atât de „ special ă” ? Promovate
— Securitatea română !! Cine al ţii?!
Publicistic ă .Varia
— Mie nu-mi vine să glumesc!
— Am vrut doar s ă subliniez cât de absurd ar fi să punem pe seama securit ăţ ii un asasinat Regele Mihai
atât de rafinat! De special!
— Dacă nu m- am înş elat cu ra ţionamentele de mai sus – ceea ce nu exclud d e fel, ar Texte uitate, texte cenzurate
în se mn a că as as in ii au pu s în de ci zi a lo r mu ltă patim ă şi ur ă , o ră utate pentru mine
Textele altora
neomeneasc ă ! Nu le- a fost destul s ă ucid ă , i-a bucurat s ă -l ş tie pe Culianu ş i batjocorit, nu
numai mort! E ceva a ş zice cu totul ne- european în aceste amă nunte. Ceva ne-creş tinesc!
Transilvania
Ne-românesc! Aproape îmi vine să cred c ă „de dragul ” acestor detalii s-a petrecut crima
însă ş i. Exagerez, fire ş te. Vatra Românească
— Cine ar fi capabil de asemenea „ subtilit ăţ i” ?
— Eh, aici se v ă d eş te din nou reaua credin ţă a lui Ted Anton. În carte este citată opinia
oarecum similar ă exprimat ă d e „ prietenul lui Culianu ” , profesorul Antony Yu, desp re locul ARHIVE
crimei, cabina de toalet ă intimă : „ E semnificativ din punct de vedere ritual. Este un loc care
implică umilire simbolică şi fizic ă , murdărie, impuritate; este cel mai profan loc în care să -ţ i
sfârş e ş ti via ţa. ( …). De fapt, m- am întrebat adesea dacă nu era un omor religios ” . Aceast ă octombrie 2013
ipotez ă , care i-am prezentat- o ş i eu, este trecut ă cu vederea de Ted Anton, expediat ă în
septembrie 2013
câteva rânduri, nu are nici o greutate în panoplia de ipoteze formulate sau culese de autor.
În plus, eu i -am atras aten ţia că aceast ă ipotez ă , a unui „ omor religios ” – eu i-am zis „ omor august 2013
ritual ” , exclude orice amestec al securit ăţii române! Iar Ted Anton nu a menţ ionat nici
aceast ă concluzie, acest argument care vine împotriva versiunii pe care s -a str ă duit s-o iulie 2013
acrediteze!
iunie 2013
— Dacă nu securitatea – ş i cred că av eţi dreptate, atunci cine?
— O persoan ă sau o institu ţie în a că rei structur ă componenta religioas ă este deosebit de mai 2013
important ă !
— Deci nu exclude ţi cu totul ipoteza unui criminal… aprilie 2013
— … sau asasin!
martie 2013
— … singuratic?
— N-o exclud! Ar putea fi deopotriv ă un coleg gelos pe cariera academic ă a lui Culianu. Unui februarie 2013
astfel de individ i s-ar potrivi cel mai bine detaliile bizare ale crimei: data, locul, momentul,
modul în care a fost omorît Culianu. Asemenea crime s -au petrecut ş i la case mai mari, n-ar fi ianuarie 2013
de mirare ca rutina poli ţiei americane s ă fi nimerit de la început ţ inta. Primele investiga ţ ii ale
decembrie 2012
poliţ iei americane au urm ă rit aceast ă pist ă ! Şi, ca s ă epuiz ă m aceast ă direcţie de
investiga ţ ii, vă rog s ă lua ţi în seamă depozi ţ iile unor noiembrie 2012
colegi sau studen ţi despre invidia şi neînţ elegerea, din partea unor profesori, de care s-a
izbit Culianu la Chicago, la faimoasa Divinity School. octombrie 2012
— Da ţi-mi voie s ă citez din cartea lui Ted Anton: „ Culianu era pe cale de a deveni un
septembrie 2012
recunoscut gânditor srcinal, chiar dac ă controversat, cel care în că rţile sale propunea o
schimbare de paradigm ă în studiul istoriei şi al ideilor. În special europenii îi apreciau august 2012
demersul ca inedit ş i de mare importan ţă . Alţ ii, chiar şi dintre colegii de la facultate, îl criticau
şi îi „ sfă tuiau ” pe studen ţi să nu mearg ă la cursurile sale. Tensiunea era atât de evidentă , iulie 2012
încât nimen i n -o mai comenta, observase un student. Iar studen ţii aflaser ă că dac ă voiau
iunie 2012
s ă -ş i creeze o pozi ţ ie bun ă , nu era recomandabil s ă lucreze cu profesorul Culianu. ” (p. 38)
— Ad ăugând ş i detaliul c ă Nené nu obiş nuia s ă dea note mari, înţ elegem c ă pe studen ţi îi mai 2012
atr ă gea la Culianu ceva ce nu g ă seau la ceilal ţi profesori! Invidia ş i gelozia acestora,
împinsă pâ nă la complot, complotul mediocrităţ ilor care g ă sesc ei cum s ă -i sancţioneze, s ă le aprilie 2012
strice „ pozi ţia ” studen ţ ilor care lucrau cu Ioan Petru Culianu, intr ă într -un strident contrast
martie 2012
cu ce lă sase Culianu la Bucure ş ti, o unanimă pre ţ uire din partea profesorilor ş i a studen ţ ilor,
a colegilor s ă i! Nu m-a ş mira deloc ca, în ciuda unor aparente probe ş i indicii, care duc spre februarie 2012
alte ipoteze, criminalul s ă se dovedeasc ă în cele din urmă a fi un coleg, un am ărît care nu
putea s ă mai încapă în lumea asta de succesul, de succesele lui Ioan Petru Culianu… E şi ianuarie 2012
asta o ipotez ă , sugerat ă şi de unele declara ţii ale colegilor lui Nené. O astfel de colegă , una
decembrie 2011
„ dintre persoanele cele mai apropiate lui Culianu ” , Gwen Barnes, scrisese chiar, cu ani în
urmă , o povestire în care eroul, profesor la Divinity School, este ucis din „ invidie noiembrie 2011
profesional ă” (p. 331). Aceast ă ipotez ă este ş i ea practic trecut ă cu vederea! Abandonat ă
înaint e de a fi propriu-zis formulată ! Şi, repet, este prima ipotez ă pe care poli ţia american ă a octombrie 2011
luat-o în calcul.
septembrie 2011
— Dacă lucrurile stau a ş a, eu a ş simţi ş i o oarecare nebunie a asasinilor, a asasinului!
— Sigur că da! Nebunia fanatismului? august 2011
— A fanatismului religios, b ănuiesc! Acum înţ eleg unde bate ţi!…
— Eu nu bat nic ă ieri! Mă simt eu, eu c ă sunt în bătaia gândurilor! Ş i, de fapt, cred c ă numai iulie 2011
asta putem face: rostim cu glas tare gândurile pe care ni le stârneşte nefericitul sfârş it al
unui om care n-a apucat s ă duc ă până la cap ă tul ei firesc o existen ţ ă ce evolua spre un iunie 2011
destin excep ţional. Aceste gânduri nu pot ocoli faptul că Ioan Petru Culianu se ilustrase într - mai 2011
un anumit domeniu: al istoriei religiilor! Nu fac eu primul aceast ă leg ă tură . Cartea lui Ted
Anton ia în consideraţ ie aceast ă pist ă ! Nu? Oricum, fă ră s ă -mi fie uş or aprilie 2011
s ă vă demonstrez, lua ţ i-o numai ca pe o p ărere, am avut sentimentul, gândindu -mă la felul
martie 2011
cum a fost omorît Nené, am avut de la început sentimentul că a fost ucis dup ă un anumit
ritual, al unei mor ţi umilitoare, batjocoritoare, un ritual mie necunoscut, nu m-ar mira s ă aflu februarie 2011
de la cineva mai informat decât mine că exist ă tradiţii, probabil religioase, ale unei anumite
religii, care au în vedere ş i condamnarea la moarte, dar nu la moarte pur ş i simplu, ci la o ianuarie 2011
moarte umilitoare, mizeră , derizorie, penibil ă , jenant ă .
decembrie 2010
— Tot ce spune ţi se leag ă , dac ă înţ eleg eu bine, de ideea c ă nu este întâmplă tor locul ş i
Page 2 / 7
momentul în care a fost omorît Ioan Petru Culianu. Deci dumneavoastră acorda ţ i o noiembrie 2010
semnifica ţie acestor împrejură ri!
— Exact! Dar n-a ş spune c ă aceasta este o deduc ţie logic ă implacabilă , care exc lude octombrie 2010
întâmpl area, rolul acesteia. Înclin însă s ă cred, ca şi Culianu însuş i, că nu sunt întâmplă toare
septembrie 2010
coinciden ţ ele! Iar faptul c ă a fost ucis pe 21 mai, ziua mamei sale ş i, eventual s ă fi contat ş i
asta, zi de mare s ă rbă toare religioas ă , cre ş tineasc ă , orto dox ă , ziua ma rilor ş i sfin ţilor august 2010
împă raţi Constantin ş i Elena, aceast ă coinciden ţă mi-e greu să cred că a fost din întâmplare!
Se recunoa şte în aceste detalii un rafinament, o aplecare spre semiotizare pe care mi -e iulie 2010
greu s-o leg de Securitate şi, în general, de specificul unui serviciu de informaţ ii!
iunie 2010
— Domnule profesor, haide ţi să identifică m şi câteva elemente mai sigure, unde nu mai
încap e îndoiala. mai 2010
— Deja v-am spus, ca lucru cert, dl Ted Anton acesta a omis cam prea multe din ceea ce eu
i-am spus. Nu cumva a f ă cut la fel ş i cu alte informa ţ ii, c ă p ă tate din alte surse? I-am aprilie 2010
prezentat ş i lui impresia, p ă rerea mea c ă nu a fost o întâmplare locul ş i momentul ales! A
martie 2010
consemnat fugitiv, expediind-o f ă ră nici un comentariu, p ă rerea lui Antony Yu. Şi atât! Adică
mult prea pu ţin! Ratând sau, mai bine spus, evitând ocazia ce i se oferea din nou, ca ziarist, februarie 2010
s ă dea o lovitur ă de pres ă , s ă infirme teza curent ă la ceilal ţ i publici ş t i ş i ziari ş ti care
scriseser ă despre asasinarea lui Culianu de c ătre Securitatea română cu complicitatea ianuarie 2010
Vatrei Româneş ti etc., etc. Ni şte prostii cât casa de mari! Ted Anton nu s -a sfiit s ă -ş i lase
decembrie 2009
cititorii mai departe în ceaţă , cea ţa unor informa ţii mincinoase, cum este ş i acea scrisoare de
amenin ţ are primită de Culianu de la Vatra Românească . Eu îi dă dusem suficiente deslu şiri în noiembrie 2009
acest sens, de ce le-a ascuns? … Cu un minim de informaţii corecte, este o prostie s ă crezi că
Vatra Românească putea face a ş a ceva! octombrie 2009
— De ce nu este de crezut?
septembrie 2009
— Pentru c ă Vatra Românească nici m ăcar lui Laszlo Tökes nu i -a trimis scrisori de
amenin ţ are ori m ă car vreun telefon nu i-a dat! Un pic dac ă te familiarizezi cu oamenii ş i cu august 2009
activit ăţile din Vatra Românească ş i-ţ i dai seama c ă este exclus s ă fi trimis noi vreo scrisoare
de amenin ţare cu iva. Eu eram pe vremea aceea pri m-vicepre ş edinte al Uniunii Vatra iulie 2009
Românească , funcţie între timp desfiinţ at ă , şi sunt în continuare unul dintre vice -pre ş edin ţi.
iunie 2009
Despre Culianu s- a vorbit în Vatra Românească numai dup ă moartea acestuia! Abia dac ă s-a
comentat informa ţia c ă Vatra Românească i-a trimis lui Culianu scrisori de amenin ţ are. Asta martie 2009
nu era decât o minciună şi o diversiune în plus faţă de Vatra Românească . Era floare la
ureche pe lângă acel a ş a-zis statut al Vatrei Româneş ti, ticluit la Budapesta ş i r ăspândit în februarie 2009
toat ă lumea, statut inventat ş i def ă imă tor! I-am explicat foarte limpede lui Ted Anton c ă ianuarie 2009
Vatra Românească nu putea s ă -i trimită scrisori de amenin ţare lui Culianu. Este perfect
absurd pentru cine cunoa şte Vatra Românească . Eu o cunosc ş i am depus aceast ă mă rturie octombrie 2008
în faţ a lui Ted Anton ş i a lui Silviu Angelescu, care a asistat la discu ţia mea cu mincinosul de
grec. Mincinos, c ăci în carte nu consemnează nicicum m ă rturia mea şi bate câmpii mai iunie 2008
departe pe seama Vatrei Româneş ti!
mai 2008
— Lă muriţi-ne, ce-i cu acel statut falsificat al Vatrei Româneş ti?
— Da, este important! februarie 2008
— Bun! Scrisoarea primit ă de Culianu ş i semnat ă de Vatra Românească nu a fost, în
realitate, trimis ă de Vatra Românească . Cine a trimis- o? Asasinii de mai târziu? În scopul de ianuarie 2008
a crea o diversiune, o pist ă fals ă ?
noiembrie 2007
— Sunt ş ansele cele mai mari ca asasinii lui Culianu s ă fi trimis ş i scrisoarea semnat ă Vatra
Românească… Poliţia american ă n u s-a ostenit s ă verifice dac ă într -adev ă r Vatra octombrie 2007
Românească a trimis acea scrisoare. De ce oare? Cumva pentru c ă ştie cine propriu- zis a
trimis-o? În orice caz, acea scrisoare pledează ş i ea pentru excluderea securit ăţii române de septembrie 2007
pe lista suspec ţilor! Dar asta în cazul unei anchete serioase! Or, ancheta serioasă nu s-a
august 2007
prea f ă cut, astfel c ă a că p ă tat circula ţ ie o versiune despre care nimic nu m ă împied ică s ă
cred c ă este versiunea pe care au imaginat- o asasinii spre a- ş i pierde urma. Cu ajutorul iulie 2007
presei! Versiunea cu securitatea română , cea care a infiltrat Vatra Românească , ba chiar
securitatea a creat Vatra Românească ş i alte minuni! Toate acestea prind la pro ş tii care iunie 2007
citesc ziarele ş i cartea lui Ted Anton! Dar nu rezist ă la o analiz ă şi o anchet ă serioas ă ! Or,
poliţ ia american ă nu a f ăcut încă o asemenea anchet ă , care, de la primele investiga ţ ii, ar fi
ajuns la concluzia c ă Vatra Românească nu are nici un amestec! Dar cuiva nu i-a convenit s ă LINKURI
se ajung ă la aceast ă concluzie!
— E u vă înţ eleg c ă insista ţi să scoate ţi din discu ţie Vatra Românească ş i sunt de acord cu
dumneavoastr ă , era imposibil s ă se amestece Vatra Românească în asemene a chestiun i.
Dar am impresia c ă str ă duindu-v ă s ă disculpa ţi Vatra Românească pierde ţ i din vedere Herald Studio
esen ţ ialul.
— Anume? Lista Nationala
— Dacă asasinarea lui Culianu a fost precedat ă de aceast ă amenin ţare, este foarte
probabil, este cel mai probabil ca scrisoarea sau telefonul de amenin ţare s ă fi fost opera
asasinilor, care astfel preg ă teau din vreme o pist ă fals ă pe care s ă lanseze nu propriu- zis
ancheta, ci opinia public ă ! Presa ş i cititorii ei! Pentru a-i manipula, a-i min ţi pur ş i simplu!
— Excelent ă observa ţie! Sta ţi aş a! … Deci poli ţia american ă nu a cercetat deloc, nu a f ă cut
nimic ca s ă afle cine a trimis scrisoarea de amenin ţare. Ar fi aflat imediat c ă Vatra
Românească nu are nici un amestec! Nu cumva tocmai de aceea n-a f ă cut nici o cercetare,
ca s ă nu fie obligat ă s ă scoat ă Vatra Românească din ecua ţ ia asasinatului?! Asta miroase a
colaborare cu asasinii! Sau indolen ţă vecin ă cu tembelismul! Ce zice ţ i?
— Într-adev ă r, poliţia american ă ar trebui s ă explice de ce nu a încercat să stabileasc ă rolul
juca t de Vatr a Românească , semnatara scrisorii sau a telefoanelor de amenin ţare. Pare de
neînţ eles de ce n -a f ă cut-o! Ră spunsul este simplu: pentru c ă ştia bine c ă Vatra
Românească nu a expediat ea acea scrisoare! De unde ş tia c ă Vatra Românească nu e
amestecat ă ? Pentru c ă ştia cine a trimis scrisoarea! Logic?
— Ohoho! Nu merge ţi a ş a departe, e prea de tot!
— Dumneavoastr ă m-a ţi determinat, prin întrebările atât de inspirate pe care le -aţ i pus! De
Page 3 / 7
ce poli ţia american ă , ş tiind bine c ă Ioan Petru Culianu a primit scrisori de amenin ţare
semnate Vatra Românească , nu a f ăcut nici cel mai neînsemnat efort pentru a stabili ce
leg ă tură exist ă î ntre Vatra Românească şi asasinarea marelui savant român?! În schimb,
presa american ă , y compris acest Ted Anto n, o ţin întruna că Vatra Românească , adic ă
securi ştii din Vatra Românească , i-au trimis lui Culianu scrisori de amenin ţare. Dac ă acele
scrisori ar fi fost semnate cu numele t ă u, nu era normal ca poli ţia american ă s ă te
chestioneze pe acest subiect? De ce n-a f ă cut-o? Şi de ce Ted Anton, dup ă ce îi explic foarte
clar că Vatra Românească nu putea fi ea autoarea acelor scrisori, el continu ă în cartea sa să
su sţ in ă aceast ă enormitate ş i nu sufl ă nici un cuvînt despre argumentele ş i mă rturia mea cu
privire la totalul neamestec al Uniunii Vatra Românească în viaţ a ş i moartea lui Ioan Petru
Culianu?
— Dar nu crede ţi că se cuvenea ca şi Vatra Românească s ă dea o dezmin ţire explicită ?
— Câte dezminţ iri n- a dat Vatra Românească ş i nimeni nu s-a ostenit s ă le mediatizeze! …
Nici m ă car acele agen ţ ii de pres ă care n u s-au sfiit s ă colporteze despre noi cele mai
absurde calomnii! Iat ă , Ted Anton aces ta, de ş i pl ă tit s ă adune ş i să publice cele mai
interesante date ş i informa ţii cu privire la aceast ă crimă , el se face c ă n-are habar de
asemenea dezmin ţ ire ş i propag ă mai departe versiunea din care face parte, ca element de
ba ză , amestecul Vatrei Româneş ti. Deci, eu i-am prezentat lui Ted Anton o dezmin ţire ca
prim vicepreş edinte, iar el o trece sub t
ă cere! Se face c ă plou ă !
— Are Ted Anton vreun interes sau vreun motiv s ă calomnieze Vatra Româneasc ă ?! M-a ş
mira!
— Nu! De data asta miza nu este Vatra Românească . El s-a purtat incorect nu pentru a lovi
în Vatră , ci pentru a p ăstra în vigoare, în circulaţ ie, o anumit ă versiune, fals ă , mincinoas ă ,
despre asasinarea lui Ioan Petru Culianu. Dac ă nu acesta a fost scopul, acesta a fost, în
orice caz, rezultatul! Ascunderea adev ă rului! Deci, a ţi vrut fapte! Iat ă -le: poli ţ ia american ă
nu face nici o cercetare cu privire la implicarea Vatrei Româneş ti, de ş i acesta era un fir pe
care orice anchet ă corect ă l-ar f i ur m ă rit, iar Ted Anton ascunde dovezile c ă Vatra
Românească nu are nici o leg ă tură cu asasinarea lui Culianu! De ce?
— Eu a ş merge chiar mai departe …
— Foarte bine! Curaj! V ă ascult!
—… ş i aş deduce c ă asasinii, gândindu -se s ă orienteze poli ţia pe o pist ă fals ă , nu l e-a fost
deloc indiferent care va fi acea pist ă , ci au imaginat una care s ă implice, care s ă incrimineze
„partea româ neas că” , dacă pot spune a ş a! Pe scurt, cineva de pe margine ar putea rezuma
astfel situa ţia: românii au dat un intelectual de mare clasă , Ioan Petru Culianu, care însă nu
a putut s ă dea m ă sura complet ă a deosebitei sale înzestrări intelectuale deoarece românii,
prin Vatra Românească ş i securitate, l-au ucis! …
— Continua ţi!
— Ce să mai continuă m, că mă cuprind fiorii! Se repet ă destul de bine cazul Nicolae Iorga! …
— N-aş fi crezut! … Mă mir c ă nu mi- a s ă rit şi mie în ochi această asem ănare! Atâta
asem ănare! Nicolae Iorga, ucis de legionari, Culianu, ucis de Vatra Românească ! … Sunt
foarte multe elemente care în ultima vreme pun însă asasinarea lui Nicolae Iorga în contul
unei „ institu ţii” , iar nu a legionarilor. Probabil c ă este la fel de adev ă rat c ă Nicolae Iorga a
fost omorît de Miş carea Legionar ă pe cât este de adevă rat c ă Ioan Petru Culianu a fost
asasinat de Vatra Românească… Ş i foarte mul ţi oameni chiar a şa gândesc! Ş i aceasta nu
este o simpl ă ipotez ă . Dacă lucrurile rămân în cadrul versiunii americane, a lui Ted Anton &
poliţ ia ş i presa american ă , este sigur c ă moartea lui Culianu va deveni curând un motiv în
plus de incriminare a românilor, sangvinari, intoleranţ i ş i resentimentari fa ţă de tot ce se
na şte mai de valoare printre ei. Românii nu -ş i suport ă geniile! … Ş i alte asemenea tic ă loş ii!
— Nu cumva e cazul s ă ne întoarcem câteva pagini înapoi ş i s ă reconsider ă m acest asasinat
din perspectiva antiromânismului? Că ci insisten ţ a de a da vina pe entit ăţi româneş ti
emblematice mi se pare evident ă.
— Da, este o întrebare foarte inteligentă pe care a ţi pus- o: de ce, încercând să dea vina pe
al ţii, asasinii s- au oprit la Vatra Românească , la securitatea română , pe scurt: la români. Îmi
revine în minte, tulbură toare, observa ţia că pentru poli ţia american ă ar fi fost foarte u ş or s ă
stabileasc ă dac ă Vatra Românească are sau nu vreun amestec! De ce ancheta n-a f ă cut nici
cel mai neînsemnat demers în această direcţie? De ce, poli ţie american ă , nu i- ai adus în
anchet ă pe cei care i-au trimis scrisori de amenin ţare celui care câteva zile mai târziu avea
s ă fie omorît de autori încă necunoscu ţi?! Se întâmplă des în America să nu fie deranja ţ i nici
mă car cu un bun ă ziua asemenea suspec ţ i? … Da, aproape c ă suntem obliga ţ i s ă deducem,
ca foarte probabil ă , de ş i cu greu plauzibil ă , int en ţia asasinilor ca moartea lui Culianu s ă
strice o dat ă în plus „ imaginea ” românilor! Români asasini ai celui mai dotat român de la
acest sfârş it de mileniu! … La fel cum, la mijloc de veac, în noiembrie 1940, tot nişte români
na ţ ionali ş ti, legionarii, tot ei, deveneau r ă spunz ă tori de moartea lui Nicolae Iorga, la data
aceea românul cel mai cunoscut, cel mai planetar!
— Cred c ă n-ar strica s ă prezenta ţi în întregime teza, motivele pentru care vă îndoiţ i că de
moartea lui Iorga ar fi vinova ţ i legionarii.
— Ne dep ă rtă m prea mult de subiect. E destul s ă enun ţ ipoteza Nicolae Iorga a fost ucis din
ordinul KGB-ului – sau cum se numea pe atunci, în urma unei hotărîri luate la cel mai înalt
nivel sovietic. URSS se preg ă tea s ă declan ş eze un r ăzboi de ocupare a României ş i ş tia care
va fi reac ţ ia lui Nicolae Iorga şi ecoul acesteia în toat ă lumea … Detaliile le- am publicat în
Legionarii no ş tri. Nu e cazul să le repet.
— Ştiu că au ap ă rut elemente noi.
— Da, a ap ă rut declara ţia d- lui Ionel Pangrati, o am într -un dosar, dl. Ionel Pangrati mi-e ş i
pu ţ in rud ă , prin alian ţă , neam cunosc ut însă abia de câteva luni. A stat în temniţă ş i cu
generalul Dragomir, ş i confirmă declara ţia lui Toma Petrescu despre cele aflate de generalul
Dragomir de la generalul sovietic cu care a împă rţ it suferin ţa în Gulagul siberian. Ionel
Pangrati aduce un element în plus, că p ă tat de la un agent al Siguran ţei, tot a ş a, dest ă inuiri
într e oame ni, când va adv ersari, ajunş i tovar ă şi de suferin ţă în aceeaş i temni ţă . Acel agent
Page 4 / 7
al Siguran ţ ei i-a dezv ă luit d-lui Ionel Pangrati detaliul c ă în primă vara lui 1940 Traian Boieru,
viitorul asasin al lui Nicolae Iorga, a petrecut dou ă luni la Moscova! …
— La Moscova?! … Era deci agent sovietic?! …
— Aş a se pare! …
— Dac ă nu mă înşel, am citit în presă sau numai am auzit, c ă la Moscova ar fi fost şi câţ iva
tineri viitori revoluţionari, în primăvara lui 1989!
— E foarte posibil!
— Iar unul dintre ei a fost acuzat c ă ar fi gândit, ar fi conceput în 1991, în toate detaliile ei,
crima, asasinarea lui Culianu. Cred c ă ştiţ i la cine mă gândesc.
— La Gelu Voican Voiculescu?! … Nu cred! … Un autor român al acestui asasinat este o
ipotez ă care nu poate explica nicicum comportamentul bizar al poli ţiei americane,
ciud ăţ eniile c ă rţii şi ale lui Ted Anton, ale unor întâmplări petrecute în jurul lui Culianu ş i pe
care nimeni din Ţar ă nu le-ar fi putut controla. S-ar putea să exager ă m! Să nu fi fost aceasta
inten ţia poli ţ iei ş i a lui Ted Anton! Inten ţ ia de a- i denigra pe români! Dar efectul ar putea fi
acesta! M ăcar în acest sens este utilă discu ţ ia noastr ă ! Deci, eu nu spun c ă Ioan Petru
Culianu a fost omorît din resentimente antiromâneş ti, dar constat c ă interpretarea ş i
comentariile pe marginea acestui asasinat, îndeosebi cele adunate în această carte a lui Ted
Anton, sunt „ cu tendin ţă” , cu m se spunea pe vremea literatur ii realist-socialiste. Cu mai
multe tendin ţ e! Una dintre aceste tendin ţe, sup ă ră tor de vizibil ă în cartea lui Ted Anton,
este minimalizarea şi degradarea a tot ce este românesc! Sau, mă rog, a cât mai mult!
Greş esc cumva?
— Nu! Aceast ă tendin ţă este într -adev ă r supă ră tor de evident ă !
— N u ş tiu dac ă asasinii au avut sentimente antiromâneş ti, dar cartea sau, mai bine zis,
câţ iva dintre cei de la care s- a informat Ted Anton, împănându -ş i textul cu r ă utăţ i ş i
mistifică ri, par a fi veritabili activişti ai antiromânismului.
— Domnule profesor, de ş i nu ar avea leg ă tură prea mare cu subiectul nostru, dar, pentru c ă
veni vorba, hai s ă vedem, foarte pe scurt, ce anume ar putea s ă determine ori s ă justifice
apari ţia în lumea noastră , de azi, a antiromânismului! L -a ţi pomenit de mai multe ori! Pe
scurt!
— Eu cred c ă antirom ânismul nu exist ă de ieri, de azi. În forme instit uţ ionale, el s-a
manifestat mai întâi în Transilvania, apoi în imperiul habsburgic. Unio trium nationum, de
exemplu, a fost o astfel de institu ţ ie. Dup ă 1812, Rusia devine ş i ea interesat ă de
elaborarea unor politici antiromâneş ti, de dezna ţionalizare a românilor de peste Prut. După
1867, dup ă instaurarea dualismului austro -ungar, Budapesta va f i constant preocupat ă de
„ corectarea ” destinului românesc. Vezi, bună oar ă , politica de coloniza re a zeci de mii de
maghiari în Transilvania şi de maghiarizare a românilor, mă car prin schimbarea numelui. Iar
du pă 1920, adic ă dup ă Trianon, este sigur c ă apare meseria, func ţ ia pl ă tit ă pentru indivizi
care se preocup ă numai şi numai de elaborarea unor proiecte antiromâneş ti. De ce acest
antiromânism? Ţ elurile acestuia pot fi mai multe, ş i chiar sunt extrem de diverse. Unul chiar
dintre acestea, poate chiar scopul principal, este acela de a uzurpa dreptul românesc de
proprietate asupra teritoriului românesc! Aş a cum eu jinduiesc s ă am câteva hectare de
p ământ pe malul Snagovului, jinduiesc ş i al ţii, în diverse cancelarii ale lumii, jinduiesc la
Transilvania, la Valea Prahovei, la litoralul românesc, la întreg teritoriul românesc dacă s-ar
putea asta! Mi se pare normal s ă le plac ă şi altora ceea ce îmi place ş i mie. Grav este s ă
avem noi parte de politicieni români, de comentatori politici, de lideri de opinie, de
conduc ă tori ş i de guvernan ţ i şi nu în ultimul rând de ziariş ti să avem parte care nu- ş i dau
seama cât este de activ acest antiromânism! Cât de vie este nă zuin ţa unora de a se face ei
st ăpâni pe pământul românesc!
— Nu ne vindem ţara!
— Lozinca e gre ş ită , că ci cei mai mulţi nu vor s ă ne cumpere ţara, ci s-o ia pe gratis! Cu for ţa
sau mai ales p ă că lindu-ne! Grosso modo, acesta este cel mai succint rezumat ce se poate
face istoriei noastre!
— Considera ţi că în lumea de azi situaţ ia este aceea ş i?
— Pentru lumea de azi cred c ă mai este un motiv serios ca s ă fie to ţi sup ă raţi pe români. Iar
când spun toţ i , mă gândesc chiar la toţ i, nu numai la ru ş i ş i unguri, veterani ai
antiromânismului!
— Îmi permit să vă avertizez c ă eu consemnez tot ce-mi spune ţi. S ă nu-mi cere ţi dup ă
aceea, dup ă transcrierea acestor casete, s ă elimin vreo idee, vreun pasaj. Voi accepta
numai interven ţ iile la stil, la forma expresiei, la sintaxa frazei etc. Aş a că…
— Adică s ă nu spun cumva vreo prostie, vreo tr ă znaie! De care s ă -mi pară rău mai târziu!
— Mă rog!
— Iat ă ce prostie vreau s ă vă spun ş i mi-ar p ă rea bine ca aceast ă prostie s ă ajung ă la
cuno ş tin ţa tuturor celor interesa ţi: în momentul de faţă , adic ă la acest sfârş it de mileniu,
exist ă do uă tendin ţ e care agit ă şi preocup ă mintea marilor strategi, a marilor politicieni: mai
întâi tendinţ a de mondializare a planetei, de creare a unor structuri politice suprana ţionale,
cu putere de decizie la scar ă mondial ă , planetar ă , mergând până la constituirea unui guvern
mondial.
— Dar nu crede ţi c ă este o progresie natural ă a istoriei care ne împinge, inexorabil, spre
asemenea structuri politice globale, mondiale, planetare? … C e să urmeze guvernelor
na ţionale, ce altceva decât un guvern mondial? Expresie a conş tiin ţei de sine planetare?!
— Depinde cui îi vei opune această con ş tiin ţă planetar ă… Eu aş prefera s ă mă gândesc mai
departe la con ş tiin ţ a mea de om, la sentimentul apartenen ţ ei la specia om, la umanitate! …
Şi con ş tiin ţa mea de om o raportez la Dumnezeu, la legea moral ă , la infinitul ş i eternitatea
universului, la gândul morţ ii cu care nu mi-e u ş or să mă împac… N-am conş tiin ţă planetar ă ,
am con ş tiin ţ ă de om … Ah, dac ă ar ap ă rea de undeva niscai extratere ş tri, da, cred c ă a ş
că p ă ta con ş tiin ţ a d e… terian, de p ământean, prin opoziţ ie cu realitatea acestor extra-
p ământeni! Dar cum aceştia întârzie să apar ă , eu, fire dialectic ă , am nevoie de al doilea
termen al opozi ţiei ş i nu v ă d c ă rei necesit ăţ i i-ar face fa ţ ă con ş tiin ţa de sine planetar ă , cu
Page 5 / 7
guvernul ei cu tot! … Cu atât mai puţ in a ş accepta structuri planetare oculte!
— Bine, dar exist ă probleme ecologice care se raporteaz ă la întreaga planetă !
— Ah, aici da! Nu mai am ce zice! … Dar care ar fi aceste probleme ecologice? D ă -mi câteva
exemple!
— P ă i, prezervarea stratului acela de ozon, despre care am auzit c ă ne ap ă ră de ni ş te
radia ţii solare mortale!
— Buun! Da! Pentru a ş a ceva e nevoie de un efort planetar, de con ş tiin ţ ă planetar ă ! Alt ă
problem ă ecologic ă ?
— Salvarea unor specii pe cale de dispari ţie, de flori sau faun ă ! Rinocerul alb, elefant ul
african …
— Ştii care este principala problem ă şi sarcin ă a ecologiei?
— Vă ascult!
— Salvarea de la dispari ţie a tuturor speciilor de om! De ce s ă ne pese de animale ş i de
plante, iar de om nu?! Nu v ă înţ eleg!
— P ă i ce sunt, domnule, limbile p ământului decât specii ale rasei umane! Asta vor
na ţ ionali ş tii, s ă salveze de la dispari ţ ie, nu neap ă rat dispari ţ ie fizic ă , ci mai ales de la
dispari ţ ia sentimentului identit ăţ ii na ţ ionale, toate neamurile p ământului! Toate limbile ş i
culturile care au apucat s ă ajung ă , s ă ră zbat ă prin istorie până în zilele noastre! Că ci
aceast ă diversitate de limbi, de popoare, de culturi, de stiluri na ţionale, este podoaba cea
mai de pre ţ a planetei noastre! Este încununarea devenirii sale în timp!… Cum e posibil s ă
accept ă m ideea uniformiz ă rii la scar ă planetar ă ?! C ă ci asta vor o mul ţime de teoreticieni ai
unor modele suprana ţ ionale, ai unor structuri politice planetare ş .a.m.d. Ai unui guvern
mondial!
— Unii sus ţin că acest guvern func ţioneaz ă deja, ş i nu de ieri, de alalt ă ieri!
— A ş dori ş i eu, tare mult a ş dori s ă ştiu dac ă într -adev ă r exist ă acest guvern! Sigur ă este
însă tendin ţa unor for ţe, a unor evenimente, de a împinge omenirea spre această solu ţ ie
politic ă . Iar aceast ă tendin ţ ă nu este de ieri, de alalt ă ieri. Fa ţ ă de aceast ă tendin ţă , de
dictat suprana ţional, România s -a opus constant până în Decembrie 1989. În mod deosebit
împot riva acestei tendinţe s-au pronun ţat Ionel Br ă tianu, la Versailles, legionarii, Antonescu
ş i Ceau ş escu. Dup ă Decembrie 1989, guvernan ţii de care am avut parte, ni ş te incapabili
unii, alţii ni ş te tr ă d ă tori, iar alţ ii deopotriv ă incapabili ş i tră d ă tori de neam, au cedat cu totul
acestei tendin ţ e interna ţionaliste ş i celor care o promoveaz ă . S-a opus acestei tendin ţ e,
încă din 199 0, Vat ra Rom âne ască . Ulterior, câteva din partidele nou înfiinţ ate, a ş a zisele
partide na ţionaliste, au avut ş i ele momentele lor bune, de opozi ţie la aceast ă mondializare
a puterii politice. Sunt convins c ă este iminent ă coalizarea unor for ţ e politice pe un program
minimal care s ă includă şi opozi ţ ia, rezisten ţa românească fa ţ ă de aceste tendin ţ e
„ mondialiste ” .
— De ce le numiţi „ a ş a zisele partide na ţionaliste ” ?
— Pentru c ă încă nu neam învrednicit să avem un partid propriu-zis na ţionalist.
— Aş adar, cea de-a doua tendin ţă ar fi naţionalist ă .
— Da, tendin ţa na ţionalist ă care aprinde în sufletul ce pă rea adormit sau chiar mort al unor
etnii dorin ţa de a se organiza politic într -un stat propriu, cu un teritoriu na ţional propriu!
Adică tendin ţ a de federalizare sau chiar de dezmembrare a unor state pentru a da na ş tere
altora, mai multe! Şi nu e vorba numai de colo ş i multina ţionali ca URSS! Aproape toate
statele europene se confrunt ă cu perspectiva de a se federaliza, de a acorda independen ţă
şi suveranitate unor etnii pân ă azi minoritare ş i cumin ţi. Iat ă , în Ang lia scoţ ienii vor avea
pentru prima oar ă du pă 300 de ani propriul parlament. În Fran ţ a, corsicanii vor
suveranitate! În Spania, nu neapă rat dup ă modelul basc, galicienii se proclam ă alt popor, cu
o limb ă proprie, diferit ă de castiliana oficial ă . Nu mai zic de catalani! În Italia, nordul
peninsulei emite preten ţii de secesiune. În Iugoslavia ş i Cehoslovacia acest proces deja a
ajuns la cap ă tul s ă u, oferind cele dou ă modele extreme dup ă care el se poate desf ă şura:
modelul sângeros ş i cel pa ş nic, de catifea! Ce s ă mai zic de Canada ş i de China, confruntate
ş i ele cu aceea ş i perspectiv ă : Quebec ş i Tibet! India la fel! Chiar ş i Statele Unite, apreciaz ă
unii, va fi s ă facă fa ţ ă acestor tendin ţ e centrifuge. Şi asta nu numai în Texas unde deja
exist ă organiza ţ ii care cer desprinderea bogatului stat texan din uniunea de state nord-
americane.
— Să nu-i uitaţi pe kurzi!
— Nu-i uit!… Dacă li se va face ş i lor dreptate – ş i nu v ă d de ce nu!, vreo patru-cinci state,
Rusia, Turcia, Iran, Irak, Siria, vor trebui s ă -ş i modifice grani ţ ele pentru a le permite celor
do uă zeci de milioane de kurzi, urmaş i ai vechilor mezi, să -şi dobândească un stat na ţ ional!
— Într -adev ă r, este impresionant acest tablou. Pare c ă planeta noastr ă e pe cale s ă se
pulverizeze politic! Chiar azi am aflat, de la TV, de dorin ţa Groenlandei de a dobândi
suveranitatea politic ă , nu doar autonomia!
— Nu e vorba de pulverizare, ci de aplicarea în continuare, până la cap ă t, a principiului
na ţ ional de constituire politic ă a unui stat. Acest principiu care, cu ezit ă ri ş i ocoli ş uri deseori
dureroase, func ţioneaz ă de la începutul istoriei, a devenit un instrument manevrat în mod
con ştient abia în epoca modernă , în ultim ele două secole . Dar el încă nu ş i-a încheiat opera
ş i continu ă în mod firesc să orienteze aspira ţiile oamenilor. Atât ale oamenilor de rând, cât ş i
ale oamenilor politici. Ei bine, şi de data asta România „ se opune ” , este o excep ţie, merge în
ră s părul istoriei: în vreme ce aproape toate statele se confruntă cu aceste tendin ţ e
separatiste, singur ă sau aproape singur ă România se află în perspectiva ca, prin aplicarea
principiului na ţ ionalist, s ă creasc ă , s ă se lăţ easc ă , s ă se fac ă mai mare, mai mare chiar ş i
decât România cea Mare de la 1 Decembrie 1918!
— Vă gândiţ i la Transnistria!
— Cam!
— Iar aceast ă situa ţie excep ţional ă a României înţ eleg că nu e de natur ă s ă nasc ă simpatii
pentru România!
— Bineînţ eles! Cui, c ă rei cancelarii, c ă rui actual guvern european ar putea s ă -i trezeasc ă
Page 6 / 7
simpatie dorin ţa, dar mai ales drepturile românilor de a se uni, de a se reuni într -o ţară mai
mare?! Încă ş i mai mare, devenind una dintre primele trei-patru ţă ri ale Europei dac ă
principiul constituent na ţional îş i va produce toate efectele previzibile!
— Care ar fi aceste trei-patru ţă ri?
— Una ar fi sigur Germania! Celelalte …
— Mda! Înţ eleg! Oricum, nu e cazul s ă insist ă m, deja ne-am dep ă rtat prea mult de subiectul
nostru.
— Ba nu ne-am dep ă rtat deloc! Cred c ă este important s ă vedem ş i care a fost pozi ţia lui
Nené Culianu în această disput ă care angajeaz ă practic toate for ţele politice de pe
mapamond!
— Adică s ă vedem ce a fost Culianu: na ţionalist sau interna ţionalist?
— În felul atât de net în care puneţi întrebarea, îmi vine în minte ră spunsul lui Eugen
Co ş eriu: „ eu sunt na ţ ionalist din punct de vedere politic ş i interna ţionalist din punct de
vedere cultural ” . Sper c ă am rezumat bine. Formula aceasta cred c ă i-ar fi convenit ş i lui
Culianu.
În plus, se potriveş te bine c ă l-am pomenit ş i pe Co ş eriu, Eugen Co şeriu, un alt mare român
care a f ăcut legea în domeniul să u de excelen ţă . Şi el na ţionalist, adic ă înscriindu -se în cea
mai productiv ă şi autentic ă tradi ţie a culturii româneş ti! Tradi ţ ia na ţ ionalist ă , de dreapta,
conservatoare! Nu interna ţ ionalizant ă şi cosmopolit ă !
aspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 7 / 7
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. III

CAUTARE
Cauta
Capitolul III
CULIANU NAŢIONALIST?
LISTA NATIONALA
— Sim ţiţi cumva nevoia de a redefini cei doi termeni?
— Cred Lista Na
țional
ă
de laă se
c
încva
epuînţelege destul de bine ce înţ eleg eu prin na ţionalism dac ă îţi voi spune c ă ,
încă tur ile Uniunii Vatr a Rom âne ască, atunci când se vorbea de noi în toată
Like
lumea, eu am propus s ă organiz ăm noi, Vatra Românească , o int er na ţ ional ă a
na ţ ionali ş tilor! … Cuprinderea na ţ ionali ştilor într -o intens ă cooperare interna ţional ă cred eu
că este cea mai bun ă replică da tă nă ucilor de interna ţ ionalizan ţ i! (… Am impresia c ă este 3,025 people like
Lista Na
țional ă.
pentru prima oar ă când se pronunţă acest cuvânt: internaţ ionaliza ţ i… ) E mai mult decât o
replică , ar fi o lovitur ă dintre cele mai dure! Dat ă deopotriv ă spiritului ş ovin ş i meschin
intolerant!
— N-aţi fost prea srcinal cu „ interna ţionala na ţionaliş tilor” ! A propus a ş a ceva ş i Le Pen!
—Da, dar când am fă cut eu aceast ă propune re, în ’ 90, nu ş tiam de Le Pen c ă propusese
acela ş i lucru!
— Eh, les grands esprits toujours se rencontrent!
— Să ştii c ă -i aş a! … Şi afl ă că o interna ţional ă a na ţionali ş tilor a propus ş i Ionel Mo ţa, în
1936, dac ă nu mă înş el! La o reuniune interna ţ ional ă ţinut ă în Franţ a. Dar, nota bene!,
aceia şi legionari, când au fost invitaţ i la un congres interna ţ ional antisemit au refuzat s ă
participe! În cea mai bună tradiţie a na ţionalismului românesc! CATEGORII
— Am impresia că încercaţi s ă preveni ţi o obiec ţie, prejudecata unora c ă un spirit deschis la
toate formulele culturale ş i mentale, de pretutindeni ş i din toate timpurile, cum a fost Agenda preziden ț ial ă
Culianu, nu poate fi na ţ ionalist!
— Este o prejudecat ă stupid ă ! P ă i tocmai asta vrea s ă apere na ţionalismul: diversitatea Amestecate
formelor culturale ş i mentale! Dreptul fiec ă rui neam, al fiec ă rei etnii de a- ş i avea ş i de a- ş i
p ă stra propria formul ă culturală ! Un spirit cu adev ă rat generos şi îndră gostit de aceast ă Carte pentru dumirire și
planet ă şi de specia om, este în primul rând un spirit capabil să se extazieze dinaintea înd rep tare
diversit ăţ ii! M ă re ţ ia crea ţ iei divine se v ă de ş te exact prin aceast ă diversitate, îm pinsă până
la irepetabilitate! Nu exist ă doi!, clama Petre Ţuţea la Aiud, citându -l pe Parmenide. Nu Constitu ţia Cre ş tin ă a României
exist ă doi, exist ă numai Unu! C ăci doi ar însemna două obiecte identice! Or, ceea ce exist ă –
Cvadratura cercului
exist ă ca individualit ăţ i inconfundabile! Ca un num ă r infinit de unu, de unicate! Asta
înse amnă Crea ţie! Dumnezeu! … În schimb , total opusă Spiritului, Sfînt ului Duh materializat Doctrin ă na ţ ionalist ă
„în Cre aţie, este înce rcar ea, prin om, de a se naşte în lume doi! Adică cohortele de oameni
care se îmbracă la fel, gândesc la fel, simt la fel! Secolul nostru, secol apocaliptic, a debutat Holocaust
prin inventarea produc ţiei de serie, prin metoda Ford — Taylor, care desfiin ţa ideea de
muncă creatoare! Iar sfârş itul nostru de secol consemneaz ă apogeul acestei agresiuni, al
Întrebare concurs
acestei ofensive îndreptate împotriva lui Dumnezeu: se descoperă procedeul clon ă rii!
ION COJA la TV
Absolut diabolic! … Latinii aveau un cuvânt, pulcher…
— Care însemna „ frumos” . La zi

— Asta în epoca latinei clasice. Anterior, pulcher însemnase „ pestri ţ” . Evolu ţia de sens este
foarte semnificativ ă pentru ce va s ă însemne frumuseţ ea, frumuse ţ ea lumii. Lumea este
Legionarii în eternitate
frumoas ă în măsura în care este diversă , pestri ţă .
Lingvistic ă
— Dacă nu mă înşel, dialectal, în limba română împistriţarea sau împistrarea unui obiect
înse amnă „înfrumuseţare, împodo bire”. Lista na ţional ă
— Corect! C ă ci aceasta este credin ţa, încredinţ area din mintea oric ă rui om normal, să n ă tos:
Literatur ă
frumuse ţ ea lumii este legat ă de varietatea ei, de regula unicatului irepetabil! Tot ce exist ă
este unic ş i ireparabil! Şi numai în această mă sur ă merită s ă existe! De aceea na ţ ionali ş tii
Marele Manipulator
ţin la specificul naţional! Şi e pe placul lor ca pretutindeni s ă se salveze ş i să se pă streze, s ă
sporeasc ă şi să se adâncească specificul na ţional! Dac ă e u ţin la specificul na ţional nu Memorandum Est
Page 1 / 8
înse amnă că -mi doresc s ă -i vă d ş i pe al ţii „ simţind ” româneş te! Nu-mi doresc s ă vă d acest
specific românesc acoperind teritorii noi!… Preafratele nostru
Lăţ indu-se în toată lumea! Dac ă a ş nutri
asemenea gânduri, atunci da!, naţ ionalismul ar fi o boal ă a spiritului! Şi n-ar mai fi propriu- Proces cu Aurel Vainer
zis nici o deosebire fa ţă de interna ţ ionali ş ti, care asta viseaz ă şi ei: extinderea unui model
cultural (sovietic sau american sau german etc.) pe teritorii cât mai vaste, în final un singur Promovate
model urmând să acapareze întreg mapamondul! Spre aşa ceva ne împing internaţ ionali ş tii!
Comuni ş tii de ieri, europeni ş tii de azi! Al ţi „ iş ti” de mâine! Deci, prin profesia sa, Culianu nu
putea fi decât naţ ionalist! Regele Mihai
— Un na ţionalist luminat! Autentic!
— Nu! Na ţionalist şi atât! Punctum ! Dacă vrei, po ţi să spui a şa: un autentic specialist în Texte uitate, texte cenzurate
istoria religiilor nu poate fi decât naţ ionalist! Na ţionalismul, când nu este autentic, se
Textele altora
nume ş t e ş ovinism, rasism, imperialism etc. A ş a că nu mai e nevoie s ă adaug cuvântul
autentic când vorbesc despre naţ ionalism. Transilvania
— A fost Culianu un na ţionalist?
— N-avea cum să nu fie! … A fost! Vatra Românească
— Dovezi! Pe ce v ă baza ţi?, vorba lui Moromete, când spuneţ i că Ioan Petru Culianu era
na ţ ionalist?
— Desigur, nu este o dovad ă s ă declar eu c ă a ş a l-am cunoscut, a ş a l-am simţ it! Dar vă rog ARHIVE
să înregistra ţi ş i aceast ă declara ţie … În general, tot grupul de colegi care se adunase în
ju ru l lu i Cu li an u er au naţ ionali ş ti. Chiar ş i Victor Ivanovici care se c ă znea s ă par ă mai
cosmopolit! Adic ă mai… grec! De altfel, când te înscrii la facultatea de limbă ş i literatur ă octombrie 2013
română , obligat oriu te raportezi la aceast ă atitudine, la acest crez, la aceast ă pozi ţie
septembrie 2013
na ţ ionalist ă ! Din acest punct de vedere, cartea lui Ted Anton înregistrează unul din
momentele ei cele mai joase, mai prost ănace, atunci când autorul se miră cum de Ioan Petru august 2013
Culianu, insul cel mai dotat al genera ţ iei sale, cunosc ă tor deja a trei limbi stră ine, erudit cum
nu se putea mai mult, s- a înscris la facultatea de limbă ş i literatur ă română ! Iat ă textul lui iulie 2013
Ted Anton, perfect imbecil!
iunie 2013
— Cine?
— Textul! Citez: „În 1967 Culianu a plecat din Iaş i spre Universitatea din Bucure ş ti unde s-a mai 2013
în scr is la Facul tatea de Lim ba şi Lit era tur a rom ână. Faptul poate s ă apar ă ca o alegere
destul de ciudat ă pentru un tînă r provenit dintr-o familie cu vechi tradi ţii în studiul ş tiin ţ ei. aprilie 2013
Literatura română p ă rea un domeniu de interes minor (excep ţie făcând România), fă cut
martie 2013
pentru studen ţ ii nemulţumiţi sau pentru cei care ar fi dorit doar s ă -ş i treac ă timpul cu ceva.
Cu toate acestea, din grupul de 103 studen ţi ai acestei sec ţii ş i-a ales Culianu prietenii cei februarie 2013
mai apropia ţi care, la rândul lor, au făcut cariere intelectuale de anvergur ă” . Ce p ă rere ai?
— P ă rerea că imbecil nu este textul! ianuarie 2013
— Ci autorul, b ătând astfel câmpii, are mă car meritul de a-mi aduce aminte de o discu ţie cu
decembrie 2012
marele profesor care a fost Alexandru Graur. Într -un an, l- am însoţit, ca asistent, la câteva
examene cu studen ţii de anul V, unii de la Facultatea de limbi str ă ine, al ţ ii de la Facultatea noiembrie 2012
unde ajung cei care „ ar fi dorit s ă -ş i treac ă timpul cu ceva” . „Ce mare deosebir e între unii şi
ceilalţ i! ” , a exclamat, concluziv, Alexandru Graur! „Pe cât sun t de dis cip lin aţi ş i de aten ţi la octombrie 2012
curs cei de la limbi str ăine, pe atât sunt de gă lă gio şi cei de la română . Dar la examen cei de
septembrie 2012
la română se dovede ş te că au înţ eles cel mai bine cursul! ” De altfel, nu pentru ş tiin ţa lui Ted
Anton, de la care nu am nici o preten ţ ie, ci pentru cititorii filologi, voi men ţiona p ă rerea, august 2012
întâmplă tor a mea, c ă studiul lingvistic şi literar se face cel mai bine, în condiţ iile cele mai
fireşti, când te apleci asupra limbii materne, asupra literaturii scrise în limba maternă . Orice iulie 2012
lingvist ş i filolog autentic se formeaz ă , se exerseaz ă mă car, prin studiul limbii materne, al
iunie 2012
culturii na ţionale. Înscriindu -se la Facultatea de limba şi literatura română , Culianu nu f ă cea
decât să repete, instinctiv sau cu program, traseul intelectual al lui Mircea Eliade. Din acest mai 2012
punct de vedere, extrem de important pentru Nené a fost studiul folclorului românesc, în
anul I, cu excelentul profesor Mihai Pop, care conducea ş i un cerc studen ţesc de cercetare aprilie 2012
ş tiin ţifică , unde Culianu s - a produs cu câteva lucră ri, printre care a r ă mas de pomin ă o
martie 2012
srcinală analiz ă „structuralist ă” a textelor antice privitoare la Zalmoxis! Deci, interesul lui
Culianu pentru religiile lumii s- a exersat la început pe religia geto -dacică , pe folclorul ş i pe februarie 2012
mitologia românilor!
— Şi asta ar denota na ţionalismul lui Culianu? ianuarie 2012
— Nu! N- ar fi suficient atâta! Dar, la altele care ar duce la această concluzie, a ş vrea s ă
decembrie 2011
adaug momentul de cump ă nă , pentru Culianu, când a avut de ales între India ş i Olanda,
moment consemnat de Ted Anton. Culianu a optat pentru Olanda, unde i se oferea o noiembrie 2011
catedr ă de limba şi literatura română ! Unde, adic ă , i se oferea s ă facă propagand ă ideii
româneş ti! … În 1984, când am ră zbit şi eu în Occident, i -am telefonat în Olanda ş i am stat octombrie 2011
destul de mult de vorb ă . Am priceput c ă punea mult ă pasiune în munca cu studenţ ii, s-a
septembrie 2011
interesat dac ă o pot ajuta pe nevast ă -sa, care urma în vara lui ‚ 85 să vină în România cu un
grup de studen ţi olandezi româniş ti, dac ă o pot ajuta s ă le fac ă studen ţilor un program august 2011
atr ă g ă tor … Câteva luni mai târziu, de Cră ciun, mi-a trimis o carte de-a sa, Experiences de
l’extase, care tocmai îi apă ruse. Mi-a trimis- o cu dedica ţia: Lui Ion Coja, în Credinţ a comun ă iulie 2011
a unei patrii întregite de la Nistru până la Tisa, liber ă de toate imperiile lumii. Dedica ţia este
datat ă Cr ă ciun 1 984. iunie 2011
— „ Credin ţa comun ă a unei patrii întregite de la Nistru până la Tisa, liberă de toate imperiile mai 2011
lumii’? ” Frumoas ă dedica ţ ie ş i memorabilă formulare!
— Câţi ani avea în decembrie 1984? Avea aproape treizeci ş i cinci, adic ă era la vârsta aprilie 2011
maturităţii depline! Vârsta cea mai frumoasă , vârsta zeilor!
martie 2011
— „Vâr sta zeil or” ?!
— Zeii se nasc, co pil ă resc, trec prin pubertate, adolescen ţ ă şi aş a mai departe, dar nu februarie 2011
îmbătrânesc, se opre sc la o vârstă şi rămân nemuritori la acea vârstă , cea mai frumoas ă , de
maximă expansiune a vitalit ăţ ii: treizeci ş i cinci de ani! Dedica ţ ia de mai sus, afirmarea ianuarie 2011
credin ţei sale „într -o patrie întregită de la Nistru până la Tisa, liber ă de toate imperiile lumii” ,
decembrie 2010
Culianu o face cu numai câteva zile înainte de a împlini vârsta zeilor! Într -un moment când a
Page 2 / 8
fost cel mai mult el însuşi! noiembrie 2010
— Ţine ţi cu tot dinadinsul s ă -l scoate ţi na ţionalist!
— Nu! Nici vorb ă !… Dar e bine c ă mi-aţi atras aten ţia. A ş gre ş i dac ă a ş încerca, în aceast ă octombrie 2010
discu ţie, s ă propun un portret al lui Ioan Petru Culianu. Deci, nu acesta este scopul
septembrie 2010
p ă Iă vră gelii noastre!
— Şi de ce crede ţi că un asemen ea portret n-ar fi potrivit să rezulte din discu ţia noastr ă ? august 2010
— Nu mă simt în stare să sintetizez tr ă s ă turile acestui portret. Sunt multe texte şi întâmplări
din via ţa lui Culianu care îmi sunt necunoscute ş i care, foarte probabil, ar putea avea o iulie 2010
valoare probatorie imposibil de ignorat! Eu am acceptat acest dialog al nostru, pentru a-mi
iunie 2010
spune p ărerea despre o carte care în mod evident este scrisă ţă , pen tru a-mi
cu rea credin
spune p ă rerea asupra acestui dureros subiect care este moartea, asasinarea lui Culianu. Şi mai 2010
e nevoie s ă -mi spun p ărerea pentru a le da peste mână celor care, cu bun ă ştiin ţă ,
transform ă comentariul acestui trist eveniment înt r-o diversiune propagandist ă , în es enţă aprilie 2010
antiromânească ! Pe cât pot, ofer în această discu ţie, pe lâng ă ipotezele ş i impresiile mele,
martie 2010
câteva date, elemente semnificative, care, adă ugate altora, existente sau care se vor mai
ivi, vor reuş i s ă recupereze pentru posteritate un Ioan Petru Culianu cât mai apropiat de cel februarie 2010
care a tr ă it al ă turi de noi! Un asemenea element este dedica ţia fă cută de Ioan Petru
Culianu, de Cr ă ciun 1984, pe o carte a sa, trimis ă unui fost profesor de-al s ă u, la Bucure ş ti. ianuarie 2010
Nu insist asupra semnifica ţ iei, este prea evident ă . Ştiu că îi va dezamă gi pe mul ţi dintre cei
decembrie 2009
că rora cartea lui Ted Anton li s-a părut o izbândă peste moarte a lui Culianu!
— Şi n-au dreptate? noiembrie 2009
— Cartea lui Ted Anton are dou ă versiuni. Versiunea a doua, românească , a suferit unele
modifică ri fa ţă de cea american ă , urmare a semnelor primite de autor în primul rând de la octombrie 2009
unii recenzen ţi. Dac ă n u mă înş el, interven ţ iile lui Andrei Oi ş teanu au avut cele mai
septembrie 2009
semnificative consecin ţe, determinându -l pe autor s ă -şi mai reprime din avântul unor
judec ăţ i categorice asupra personalit ăţ ii lui Culianu. Rostul lui Ted Anton era s ă facă o august 2009
anchet ă cvasi-poli ţ ieneasc ă asupra asasin ă rii lui Culianu, iar nu să -ş i dea cu p ă rerea despre
personalitatea uman ă şi academic ă a lui Ioan Petru Culianu. Dar grecul, tot grec. Însă grec, iulie 2009
dar nu din stirpea lui Praxiteles, ci din soiul acelui atenian, pantofar de meserie, care privind
iunie 2009
statuile lui Praxiteles a b ă gat de seam ă că sandalele acestora erau sculptate „ gre ş it” , din
punctul de vedere tehnic, strict cizm ă resc! Praxiteles, dup ă cum ş tiţi, s-a ară tat interesat de martie 2009
observa ţ iile critice ale concet ăţ eanului s ă u … sandalagiu ş i l-a ascultat cu toat ă aten ţ ia.
Încurajat de atitudinea maestrului, acel Ted Anton al antichităţ ii s-a apuca t s ă formuleze februarie 2009
obiec ţii despre gamba sculpturii, despre armonia întregului, despre felul cum cad faldurile ianuarie 2009
ve ş mintelor ş i cine ş tie unde ar fi ajuns dac ă Praxiteles nu l-ar fi oprit, cu celebrele cuvinte:
„ cizmarului nu-i este permis s ă se pronun ţe mai sus de sandale! ” Pe grece ş te nu ş tiu cum octombrie 2008
vine vorba asta, vorba ne-a r ămas în expresia ei latinească : „ sutor, ne ultra crepidam! ” „…
Cizmarule, nu dincolo de sandale! ” iunie 2008
— Dacă nu mă înş el era vorba de un pictor, Apelles, nu de Praxiteles!
mai 2008
— Se poate verifica, dar important este c ă Ted Anton ăsta a mers prea departe, trecând
dincolo de ceea ce i s-a cerut ş i dincolo mult de ceea ce era capabil s ă priceap ă . Zic asta cu februarie 2008
gândul la încercarea lui Ted Anton de a prezenta propriu -zis un fel de „ via ţa ş i opera lui …” ,
cu neputin ţă de scris de cineva care descoper ă peste noapte o personalitate de prim rang a ianuarie 2008
intelighen ţiei planetare ş i un domeniu teribil de complex ş i profund – istoria religiil or, le
noiembrie 2007
descoper ă accidental, cu ocazia unui asasinat ai c ă rui autori poli ţ ia nu reu ş e ş te să -i prindă !
Şi când spun că „ descoper ă” aceste domenii înţ eleg că află de existen ţa lor. octombrie 2007
— Eu cred c ă a şa ar fi procedat oricare alt ziarist în locul lui Ted Anton!
— Apreciez ş i eu ideea şi încercarea lui Ted Anton de a înţelege lumea în care s -a nă scut, s- septembrie 2007
a format ş i a tr ă it Culianu. Am putea spune „ lumile” , că ci au fost cel pu ţin dou ă : lumea
august 2007
românească ş i lumea speciali ş tilor din Occident, cercet ă tori ai istoriei religiilor. El. trebuia
însă s ă -ş i dea seama c ă documentarea f ă cută îi permit ea doar s ă schiţeze liniile generale iulie 2007
ale unui peisaj. Tot ce putea el era s ă le transmit ă cititorilor să i informa ţiile dobândite, să le
transmit ă şi atât, lăsând interpr etarea cri tică a semnifica ţii lor cât mai mult la latitudinea iunie 2007
cititorilor. Or, Ted Anton p ă că tuie şte în două feluri: informeaz ă gre şit, incorect, denaturând
deseori faptele, adic ă îşi dezinformeaz ă cititorii, şi, pe cât se poate, promovează prin text ş i
subtext o tendin ţă , un parti- pris sup ă rător de evident, iar când rezultatul acestuia este LINKURI
denigrarea cuiva, vecin ă cu calomnia, fireş te că e ş ti scandalizat de lectura acestei c ă rţi. Ai, la
un moment dat, chiar impresia c ă relatarea crimei devine un pretext pentru a pune în
circulaţ ie fel de fel de enormit ăţ i care, direct sau indirect, vizeaz ă ceea ce se nume ş te
„ imaginea ” , imaginea României, a românilor! Herald Studio
— Nu vă ştiam obsedat de imaginea României!
— Desigur, în mare mă sur ă imaginea deformat ă a unei persoane, a unei societ ăţi, îl Lista Nationala
descalific ă pe cel care concepe acea imagine! Numai c ă , oricât aş fi de nep ă s ă tor la prostia
ş i incultura altora, tr ă im din p ăcate într -o lume de interdependen ţe, nu tr ă im pe o insul ă
rupt ă de restul lumii! Mai devreme sau mai târziu, aceste imagini deformate, mincinoase, au
efectul lor, ajung s ă conteze, s ă facă parte din strategiile antiromâneşti din ce în ce mai
active, mai eficiente!
— Haide ţi s ă vedem ş i textele incriminate. De acord?
— Iat ă , mai întâi, o mostră de … cum s-o numesc? Ted Anton rezum ă , pentru cit itorul
american, Miori ţa în termenii urmă tori: „ Figura simbolic ă emblematică pentru mul ţi români
este o oaie n ă zdr ă van ă , Miori ţ a, care prevede uciderea iubitului ei p ă stor de c ă tre propriii
s ă i fra ţi. În loc să se împotrivească sor ţii sale, ciobanul îi spune Mioriţ ei sale cum s ă
transforme tragedia în triumf cu ajutorul mitului. Ea trebuie să -i povesteasc ă „mă icuţ ei
b ătrâne” că „s-a însurat/Cu o fată de crai,/Pe-o gur ă de rai ” . Poetul Lucian Blaga a f ă cut din
p ă stor un locuitor al „ sp aţiului mioritic” , acesta reprezentând o lume a imaginaţ iei care nu
poate fi agresat ă de nici un cuceritor. Mircea Eliade a considerat c ă p ă storul este un evadat
din istorie. Un occidental l-ar crede, pe ciobanul cu pricina, un nebun. ” Am încheiat citatul…
Fire şte, în aceast ă expunere a unuia dintre „ miturile fundamentale ” româneş ti nu reclam
Page 3 / 8
reaua credin ţă a lui Ted Anton, ci nivelul jos al capacit ăţ ii sale de cunoa ştere, de înţ elegere.
Atâta poate omul!
— Atunci ce-i cereţi mai mult?!
— Dar eu nu-i cer s ă priceap ă ce vrea s ă zică şi să fie Miori ţa. Nu-i cer s ă fie un al doilea
Jules Michelet! Ci îi cer să -i lase în pace ş i pe ciob ă na ş , ş i pe oaia n ă zdr ă van ă , ş i pe Blaga, ş i
pe noi to ţi. Dac ă n-are timp să cunoasc ă şi să priceap ă propriu- zis un subiect atât de vast ş i
de complex cum este istoria sau „ filozofia ” unui popor, atunci s ă -ş i dea seama de asta ş i s ă
nu-ş i permită s ă facă „rezumate ” atât de nepotrivite, veritabile falsuri.
— Dar nu e mai probabil că în textul de mai sus avem de -a face cu „ opera ” unui românaş de-
al nostru, care îi va fi rezumat astfel, în cinci minute, tot ce este „ mai specific” românesc?
Pentru uzul americanilor!
— Nu cred c ă un român, absolvent al liceului, chiar ş i la seral, ar fi putut imagina un
asemenea text!
— Ave ţi o p ă rere prea bun ă despre serali ş tii no ş tri! Eu oricum cunosc texte tip ă rite despre
Mioriţa, mult sub nivelul textului pe care Ted Anton ş i-l atribuie! Şi-s texte semnate de in ş i
foarte cunoscu ţ i.
— Este exclus!
— Spune ţi-mi, numele Laurenţiu Ulici vă spune ceva?
— Nu ş tiu cum ş i dacă a fă cut liceul, dar sigur a fă cut facultate, la zi! Sunt martor!
— Ce facultate?
— Facultatea de limba şi literatura română ! La fel ca mine, la fel ca Ioan Petru Culianu!
— Şi acum cu ce se ocupă ?
— Aud că este pre ş edintele Uniunii Scriitorilor!
— Deci este filolog ş i scriitor!
— Mă rog, fie! Critic, nu scriitor! Unde vreţi s ă ajunge ţi?
— La textul s ă u despre Miori ţa, publicat de curând, dacă nu mă înşel în revista „ Privirea ” . Nu
l-aţ i vă zut!
— Nu! Nici vorbă !
— A m s ă vi-l aduc s ă citiţi ş i să -mi spune ţi dup ă aceea dac ă mai r ămâneţ i sup ă rat pe Ted
Anton!
— Va trebui s ă mi-l aduci înainte de a încheia acest dialog!…
— Chiar mâine!
— Da, nu exclud deloc, ba mi se pare cel mai probabil ca în citatul ce l -am dat s ă avem de-a
face cu o versiune pe care Ted Anton a primit-o de-a gata de la cineva din ţară . Nu-l vă d eu
pe Ted Anton ostenindu- se să citeasc ă măcar în traducere Mioriţ a ori Trilogia culturii sau De
la Zalmoxis la Genghis- Han, unde Mir cea Eliade ne dă „interpretarea sa ” la Mioriţa. Dar n-am
s ă mă ostenesc s ă aflu care este berbecul care i-a oferit lui Ted Anton asemenea exegeze!
Cartea este semnat ă cu numele lui Ted Anton totu ş i!
— Eh, a p ăţ it-o ş i el, de pe urma unei document ă ri precare, dar n- a păţ it-o mai r ău decât
Truman! Parcă de la dumneavoastr ă ştiu povestea!
– Şi eu o ş tiu de la altcineva ş .a.m.d., punctul de plecare se pare c ă a fost George
Macovescu.
— Eu am mai spus ş i la al ţii aceast ă frumoas ă poveste, care, dac ă nu ave ţi nimic împotrivă ,
eu cred c ă s-ar potrivi s- o cuprindem în dialogul nostru. Eu o voi spune, dumneavoastră o
ve ţ i comenta.
— Dă -i drumul!
— Aş adar, la Washington, Mihai Ralea ş i George Macovescu sunt primi ţi în audienţă
protocolar ă de pre ş edintele Americii. De Truman. Nu mai conteaz ă cu ce ocazie. O audien ţă
de rutin ă , de formalitate diploma tică . După un schimb protocolar de amabilit ăţ i, pre ş edintele
american, încercând să dea întâlnirii o turnură mai caldă , într eabă ce mai e nou în România.
Şi înainte de a primi un ră spuns, precizeaz ă : „ cum vă descurca ţi cu dacii? S-au mai potolit? ”
Cei doi reu ş esc cu greu s ă pareze asemenea întrebare, îngăimând un ră spuns evaziv.
Truman insist ă : „Am înţ eles c ă sunt foarte rebeli ş i neciviliza ţi! Mai ales dacii liberi! Dac ă
av eţi nevoie de ajutorul nostru militar, spune ţi deschis ce v ă trebuie. În definitiv, Flota a V -a
cam ş omeaz ă acum în Mediterană ! N-ar fi o problem ă prea complicat ă s ă intervin ă ! Dar
numai la cererea dumneavoastr ă ! ” Aş a a fost?
— Da, ş i se zice c ă Ralea şi Macovescu îş i mu ş cau buzele ş i evitau s ă se uite unul la altul ca
s ă nu izbucneasc ă în rîs! Ce se întâmplase? Truman, ca orice preşedinte în asemenea
situa ţ ie, primise o oarecare documenta ţie înaintea întâlnirii cu viitorul ambasador în SUA al
înd epă rtatei ţări din estul Europei. Ce a înţ eles ş i ce a re ţinut el din documenta ţie s-a v ă zut
din întrebă rile puse. Nu prea re ţinuse deosebirea dintre român şi roman. În engleză
diferen ţa este greu de sesizat.
— Greş eala nu-i prea grav ă ! Însuşi Coresi îi numea la fel pe români ş i romani, ş i n-a fost
singurul! Dup ă patru sute de ani, pre ş edintele Americii reia aceea ş i idee c ă , în defin itiv,
romani şi români e totuna! Bravo lui!
— Pe vremea aceea, a lui Trum an, n ă dejdea c ă vin americanii era mai mare ca oricând!
Truman era pre şedintele american în care îş i puneau speran ţele to ţi „ reac ţionarii ” din ţ ar ă !
Iar Truman, dră gu ţ ul, ş tia despre noi c ă încă ne r ă zboim cu dacii lui Decebal! … Nu cu Armata
Roş ie!
— Cât de credibilă este aceast ă poveste?
— Asta cred c ă o poate l ă muri dl. George Macovescu! Noi putem s-o l u ă m de bun ă şi s ă
mergem mai departe! Si non e vero, e ben trovato!
— Eu aş insista ca s ă pun în ev idenţă o oarecare evolu ţie, de la Truman la Clinton, în ce
prive ş te nivelul lor de informare.
— Eu îmi aduc aminte că tot pe vremea lui Truman a venit în România cunoscutul ambasador
american Averell Hariman. Acesta a avut o discu ţie cu Iuliu Maniu, cam prin 1945 sau ‚ 46,
când liderul naţ ionalist l- a întrebat ce au de gând americanii: mai vin sau nu? Iar Hariman i -a
explicat c ă opinia public ă american ă nu e preg ă tit ă pentru o interven ţie a SUA împotriva
Page 4 / 8
Rusiei, care le-a fost aliat ă în timpul ră zboiului. „ C a să putem interveni e nevoie de un
pretext, de un motiv serios. Avem nevoie ca voi s ă rezista ţi, să vă opune ţi ru ş ilor ş i
bol ş eviz ă rii ţării! În acest caz, dacă în România nu va fi liniş te, noi putem interveni! ”
— Cât sunteţ i de sigur că a avut loc aceast ă discu ţie?
— Prima dat ă am auzit aceast ă poveste pe la mijlocul anilor ‚ 80, de la Aurel Drago ş
Munteanu! Iar el o ştia direct de la cel care fusese translator între Maniu ş i Hariman. Mi-a
povestit- o în drum spre Boteni, de faţă mai fiind Petre Ţu ţe a ş i Marcel Petri ş or. Ani de zile
mai târziu, povestind această întâmplare într -un grup de senatori ţă ră niş ti, distinsul domn
Ioan Lup dac ă nu m ă înş el, m-a completat: „În schimb, mesajul lui Hariman că tre Malaxa, a
fost cu totul altul. Marele industria ş i-a trimis emisarului american o persoan ă de încredere,
blond ă , cu ochi alba ş tri ş i sub dou ă zeci ş i cinci de ani, care l-a întrebat pe unchiul Sam ce să
facă ? ”
— „ Ce-i de f ă cut?” , eterna întrebare.
— Ră spunsul lui Hariman a fost sec ş i clar: „ Bagajele! F ă ce ţi-vă bagajele! ” Şi astfel, ajuns în
America, Malaxa va angaja la un moment dat un avocat, pentru problemele sale de armator,
iar acel avocat, cu care s-a şi împrietenit, povestindu -i multe despre ţara din care venea ş i
pe care o iubise cu d ă ruire de sine, acel avocat se numea Richard Nixon ş i va avea, ca
pre ş edinte al Americii, o simpatie aparte ş i evident ă fa ţă de România!
— De curând, a apărut o carte despre Nixon, în care Malaxa este menţ ionat c ă i-ar fi dat
avocatului Nixon 100.000 de dolari, mit ă , pentru a primi cetăţ enia american ă .
— Cred c ă este o prostie! O fi primit Nixon ace ş ti bani, dar mai degrab ă cred c ă Malaxa l-a
„ mirosit ” , era un om foarte inteligent ş i generos. Mai degrab ă a ş crede c ă a investit în Nixon.
Şi cu folos!
— A fost primul preşedinte american care a vizitat România!
— Vezi?!
— Cred c ă nu ne-am dep ă rtat prea mult de subiect. Cartea lui Ted Anton s- a adr esat ş i
publicului american! În primul rând acestui public!
— Ştiu! Tocmai de aceea mi-e greu s ă accept ca aceast ă carte s ă dezinformeze mult mai
mult decât îşi informeaz ă publicul!
— Totu şi, în comentariul fă cut de Ted Anton mitului mioritic ceea ce este vizibil ă nu este
inten ţia de a dezinforma, ci neputin ţa de a înţ elege.
— Şi mai ales neputin ţa de a înţ elege c ă nu înţ elege! … De a înţ elege c ă p ă şe ş te pe un
tărâm stră in, că ruia nu-i aparţ ine din punct de vedere intelectual, spiritual! E ca şi când m -aş
apuca s ă -i scriu eu biografia lui Einstein, evolu ţia ideilor sale despre lume etc. Eu, cu câtă
fizică şi matematic ă mai ş tiu! De aceea mi se pare nefiresc c ă Ted Anton a fost „ ales ” , nu
ş tiu exact de c ă tre cine, ca s ă scrie aceast ă carte! E ceva suspect în această nepotrivire!
Dar, pe linia asta, n-a ş vrea s ă mai revin!
— Domnule profesor, f ăcând o paranteză sau o not ă de subsol în discuţ ia noastr ă , ce-ar fi
s ă vă preciza ţi pozi ţ ia, să o explicita ţ i, cu privire la conceptul de naţionalist?
— N-ar fi ră u s ă publică m o Anexă , cu felurite texte şi documente, în care ar putea să intre ş i
„ istoricul ” meu discurs din mai 1990, de l a prima conferin ţ ă na ţional ă a Uniunii Vatra
Românească , cred că vei avea toate preciz ă rile de care ai nevoie!
— Pot s ă pun pariu c ă acolo n-a ţi precizat distinc ţia dintre patriot ş i n aţionalist! Nimeni n-o
face atât de bine ca dumneavoastră ! V-am ascultat de câteva ori vorbind unor tineri.
— Eu nu fac decât să repet ce spunea Petre Ţuţea !… Ia să vă d, dumneata e şti în stare să
repe ţi ce ai auzit de la mine, a ş a cum eu am tot repetat cele aflate de mine de la Petre
Ţu ţea? Fire şte, proportions gardées!
— Mă prind! Aş adar, a fi patriot e una ş i a fi naţionalist e alta! Corect?
— Perfect, până aici!
— A fi patriot este o obliga ţie cet ăţ eneasc ă , prins ă în lege, în jurământul militar, care include
însă ş i disponibilitatea de a- ţi da via ţa pentru Ţară , pentru Neam! … Şi ce poate fi oare mai
presus de sacrificiul suprem, de a- ţ i da via ţa pentru Patrie? Exist ă ceva mai presus?
— Nu! Nu exist ă !
— Ba! Ba exist ă ! Mult mai greu este s ă -ţi dedici via ţa! S-o tră ie ş ti preocupat de ideea binelui
comunitar!
— Foarte interesant! … Nu m-aş fi gândit!
— Nimic nu te obligă s ă fii naţionalist! Este o voca ţie lă untrică , este o chemare numai de tine
auzit ă , este un blestem!, câteodată… Blestemul de a- ţ i tr ă i toat ă via ţa cu ochii zgâiţ i dup ă o
idee!
— „Ochii zgâiţ i dup ă o idee! …”
— Expressis verbis! … Cu urechile mele v-am auzit!… Să mori pentru Ţară , pentru Patrie, s ă fii
patriot, la asta te oblig ă legea ş i, dacă nu-ţi convine s ă lup ţi pe front, în linia întâi ş i să devii
erou, atunci Curtea Mar ţ ială se ocup ă de tine! … Legea te oblig ă , dac ă e nevoie, s ă -ţi dai
via ţ a pentru Ţar ă ! … Dar legea nu te poate obliga s ă -ţ i tră ie ş ti via ţ a pentru Ţar ă ! Asta este o
op ţ iune, este op ţiunea ta pe care nimic nu te poate împiedica să ţ i-o asumi, c ă ci a ş a te-a
lă sat Dumnezeu croit, croit sau condamnat, s ă tră ie ş ti pentru Neam şi întru Neam, aş a cum
al ţii îş i g ă sesc menirea tr ă indu-ş i via ţa întru Hristos!
— Astea nu-s vorbele mele!
— Le-am mai înflorit ş i eu … Dacă am greşit, îmi cer…
— Nu, nici vorbă , îmi place! Zi mai departe!
— Dacă te muţi în altă ţ ară şi te faci cet ăţ ean al unei noi patrii, legea ş i bunul sim ţ te oblig ă
s ă fii, la nevoie, patriot în acea ţ ar ă , adic ă s ă fii gata s ă -ţ i dai via ţ a, bun ă oar ă ca soldat, la
vreme de cump ă nă . Dar na ţ ionalist nu po ţ i să fii decât pe o sin gur ă idee na ţional ă ! Cea
românească sau cea. ungureasc ă sau sârbească !… N-o po ţi schimba a ş a cum po ţi să -ţi
schimbi cetăţ enia!
— Minoritarii au voie s ă fie na ţionali ş ti?
— Cum s ă nu fie?! Ei sunt sau trebuie s ă fie patrio ţi, adică cet ăţeni loiali ai statului în care
tră iesc, fac armata ş i asta am v ăzut ce înseamnă , dar, dac ă sunt în stare să se dedice, s ă
Page 5 / 8
facă reper existen ţ ial, cardinal din apartenen ţa lor la o anumit ă etnie ş i naţionalitate, sunt
liberi s ă fie na ţionali ş ti pe acea idee na ţional ă , alta decât cea a majorităţii! Îi respect mult
pe na ţ ionali ştii din sînul minoritarilor din România! Dumneavoastră ?
— Şi ei pe mine!…
— Sunte ţi mulţumit?
— Nu a fost deloc r ă u!
— Ce ave ţi de ad ă ugat?
— Tot de la Petre Ţu ţea, care, r ăspunzându -i la o întrebare, la o provocare lansată de Nae
Ionescu, a spus c ă principala calitate a na ţionalistului român trebuie să fie capacitatea de a
se bucura când alt român se dovedeş te a fi mai de ştept, mai talentat, mai înzestrat de
bunul Dumnezeu! S ă te bucuri c ă dac ă e – ş i n-are cum să nu existe cineva care s ă fie mai…
mai performant decât tine, acela este român! Să te bucuri c ă -i român! Aş a cum s-a bucurat
Vasile Alecsandri de Eminescu, c ă -i mai mare poet decât el, regele poeziei… Lui Nae Ionescu
i-a plă cut mult acest ră spuns!
— E valabil în mod special pentru naţionalismul românesc?
— Cred c ă da! … Eh, ce mai vrei?
— Povestea cu înţ eleptul satului! … Dar s-o spune ţi dumneavoastr ă , a ş a cum v-am auzit de
mai multe ori povestind-o! S- o spune ţ i pentru cititorii no ş tri! Cu toate detaliile! S-ar potrivi la
ţanc!
— Detalii? Nu sunt prea multe! … Tot de la tandemul Petre Ţuţe a— Simion Ghinea citire …
Aş adar, Nae Ionescu, dup ă ce-ş i sus ţine în Germania teza de doctorat, împreună cu
profesorii din comisie ş i cu so ţ iile acestora, la agapa academic ă de rigoare, este rugat de
s oţ ia rectorului s ă le explice ce fel de oameni sunt românii, din al că ror neam se trage un
exemplar atât de reuş it precum proasp ă tul doctor! Şi Nae Ionescu le-ar fi r ă spuns, se zice,
cam a ş a: am s ă vă dau r ă spunsul cel mai scurt ş i mai cuprinz ă tor cu putin ţ ă pentru a
înţ elege, distins ă doamn ă , ce soi de oameni sunt românii mei. Vedeţ i dumneavoastr ă , în
lumea asta mare, pretutindeni, în Germania ca ş i-n El veţia, în Europa ca ş i-n America sau
Asia, în fiecare sat de pe planeta asta oamenii din acel sat ş tiu că unul dintre ei este cel mai
de ş tept, mai cu experien ţă , mai înţ elept, şi îi spun chiar aşa, înţeleptul satului. Înţ eleptul
satului este o institu ţie care func ţioneaz ă pe toat ă planeta, în toate ţă rile, la toate
popoarele, cu excep ţia românilor. La români, nu există înţ eleptul satului. Ei au creat o alt ă
institu ţ ie: prostul satului!
— Cum vine asta? s-a mirat doamna rector. Prostul satului?
— Vine cam a ş a: la alte popoare este u ş or să stabile şti cine este înţ eleptul satului. Pentru
că este unul singur! Într -un sat de români nu este cu putinţă s ă se ştie cine este înţ eleptul
satului pentru c ă sunt mai mul ţ i care candideaz ă pentru acest post! … La români, este mai
u ş or de stabilit cine este prostul satului, c ă ci este unul singur! …
— Românii e deş te pţi!…
— Şi n-ar recunoa ş te că altul e mai de ş tept nici cu poli ţia, sub tortur ă ! D ă -i românului să
facă ceva, plă te ş te-l s-o fac ă într -un fel anume, c ă mintea lui începe imediat să lucreze, dar
nu ca s ă triş eze sau s ă eludeze obliga ţ iile, cum s-ar crede la o privire superficial ă şi
neînţ eleg ă toare, ci ca s ă g ă seasc ă o cale mai bun ă , alt ă variant ă , având mereu ceva de
spus sub imperiul convingerii c ă se poate şi în alt fel ş i că în alt fel este mereu ş i mai bine! El
mereu vrea s ă facă altfel! N- are încredere în indicaţii! În dispoziţii, în legi! Românul vede în
orice interdic ţie o provocare ş i se simte tentat s- o încalce, să g ă seasc ă fisura chiar ş i la cele
mai draconice legi, ca s ă -ş i demonstreze sie ş i că e mai de ştept decât cel care a instituit
interdic ţ ia cu pricina! Se crede mai de ş tept ş i nu se va l ă sa convins c ă cineva poate fi tot
timpul, în orice împrejurare mai deştept decât el! Înţ eleptul satului?! De unde şi până unde!
— Unde-i multă minte este ş i multă prostie!
— P oţi să ai minte mai mult ă decât el, românul acceptă , dar în sinea lui să u cu voce tare
completeaz ă : multă minte, dar nu-i toată bun ă !
— Şi de unde s ă le vină românilor sentimentul ă sta c ă ei e cei mai de ş te pţi?
— Una din dou ă : probabil că ei chiar ş i sunt mai de ş te pţi!… Dovezile exist ă , o mulţime!
— Şi a doua?
— Românii se simt aş a – fă ră s ă fie, având în faţă spectacolul prostiei celorlal ţi!… Suntem
popor vechi, domnule coleg! Pe aici a trecut cam toat ă Europa ş i am v ăzut câte parale face
fiecare!
— Vorbi ţi serios?
— Noi nu am creat o ras ă , românească , ci un stil, românesc! Un stil de viaţă , de asumare a
istorici, un stil cultural! Iar la acest stil au aderat, dintre mul ţimile care s-au perindat pe la
aceast ă ră scruce aflat ă în calea tuturor ră ut ăţ ilor, au aderat oamenii cei mai de ş te pţ i!… Nu
este exclus ca ei s ă fi adus acest sentiment, c ă românii e deş te pţ i! … Să -i luă m pe evrei, de
pild ă , despre care mul ţ i spun c ă ar fi foarte de ş te pţi! Nu contest, când mă gândesc la Graur,
la Vianu, la Steinhardt! … Ce-s ă ştia? Sunt ni ş te evrei care s-au f ăcut români, s -au simţ it bine
ca români! De ce? Pentru că sunt evrei dintre aceia, de ş te pţi!…
— Iar evreii pro ş ti?
— Iar evreii pro şti nu se simt bine printre români ş i pleac ă , deseori înjurându -i! Dup ă o
vreme, când se mai deş teapt ă , desigur, regret ă !
— Ce spune ţi dumneavoastr ă este în contradic ţ ie cu predispozi ţia românului de a se lua
singur peste picior, de a se autoironiza!
— Deloc! Autoironia este semn al inteligen ţei!
— Nu, eu sunt de vin ă , m-am exprimat greş it! Vroiam să mă refer la numărul mare de români
care au o p ă rere proast ă despre români! Românii care aproape că -ş i reneag ă apartenen ţ a
la românime! Iar numărul lor este în creş tere. Ei n-ar zice deloc că „românii e deş te pţi”…
— E foarte bine c ă ai adus vorba despre ace ş ti neferici ţi l Stai s ă -ţi citesc dintr-o carte care
abia a ap ă rut, o carte grozav ă , a lui Ilie B ă descu, Cu fa ţa spre Bizan ţ , din capitolul prim,
intitulat Sociologie fanariot ă . Sigur c ă da, exist ă aceast ă categorie de români, am cunoscut
şi eu câţ iva, nu pu ţini, dar nici mul ţi, şi am încercat să -i înţ eleg. Şi cred c ă i-am înţeles, ce e
Page 6 / 8
cu ei: sunt ni ş te oameni nemul ţ umiţi de ei înş iş i, munciţi de pofte de m ă rire, de ranchiune ş i
de invidii, de presentimentul sau chiar au dovada e ş ecului personal, al rat ă rii! Deun ă zi,
citindu-l pe Bă descu, m-am sim ţit confirmat în termenii academici cuveniţ i. De aceea a ş vrea
s ă citez, câteva rânduri numa i, notate de Ilie Bădescu în 1986, iulie: „ Turcitul denot ă un
mare dispre ţ pentru tot ce-i al lui ş i pentru to ţi ai lui de acas ă . Scârba adunată în sine, sila
de faptele lui sunt trans ferate în silă şi scârb ă de neam. El este un profet al r ă ului ş i un
damnat. Un fluviu de blestem sloboade el pentru ţară şi neamul lui pe care le socote ş te
vinovate de toate neîmplinirile lui. Aşa îş i justifică turcitul vânzarea sufletului şi vânzarea de
ţară .” Ce zici?
— Cumplit portret!
— Îi lipseşte un accent! Pe câţ i turci ţi dintr- ă ştia i-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama
că ei mai au ceva în comun: viaţă sexual ă lipsit ă de bucurii! Ba îi înşela nevasta, ba erau doi-
trei la aceea ş i amant ă… Nu cred în Freud, dar de regulă merg mână -n mână nevolnicia
sufleteasc ă cu cealalt ă , sexual ă ! Ama et fac quod vis!… Dar dac ă nu po ţi s ă iube ş ti! …
— Nu vă înţ eleg!
— Hai s ă luă m cazul acelui de ş tept de regizor care, de vreo zece ani, face numai filme
antiromâneşti! Cu români mitocani, grobieni, canalii, puş lamale, ho ţ i, criminali, tr ă d ă tori,
sperjuri, ce mai?! Ultimii oameni! Propriu-zis, ne-oameni!
— Care regizor?
— Eu n-am s ă -i spun pe nume! … Sunt convins c ă individul, când se uită în oglindă ş i-ş i mai
aminte ş te şi câte a făcut, i se întoarce stomacul pe dos!
— Exagera ţi, domnule profesor!
— Nu exagerez deloc! Mi-e chiar m il ă de el, c ă ci prost nu e ş i sunt convins c ă realizeaz ă ,
măcar din când în când, cât de ticălos a fost acceptând să fie informatorul securit ăţii într -un
moment când taică -să u era arestat, arestat politic! Singur a recunoscut, dup ă ’89, precizând
însă că n-a apucat s ă toarne pe nimeni … Îl cred! Nici să torni la securitate nu e lucru u ş or,
trebuie s ă fii tic ă los cu lumea, nu a ş a, doar ca s ă te afli în treabă ş i să te ş i pricopse ş ti
pu ţ in! … Se jur ă că a fost întotdeauna anticomunist, dar a fost în stare să facă cel mai bun
film de apologie a comuni ş tilor ilegali ş ti!… C ă ci talent are, pezevenghiul! … Ce film
conving ă tor! Diminea ţ a, la km 9, dac ă nu mă înş el! F ăcea atât de credibilă minciuna încât m -
am ru şinat la sfârş itul filmului de mine, că nu crezusem niciodat ă în realitatea acelui eroism
al ilegali ş tilor!… Mă rog, dup ă o juma de ceas mi-a trecut! … Ca să -i înţ elegi comportamentul
acestui nefericit, mai trebuie introdus ă via ţ a sa sexual ă , consumat ă sporadic – ce bine se
potrive şte acest cuvânt!, în patul unei cucoane ceva mai vârstnică decât mamă -sa! … Să fii
regizor de film ş i de teatru, s ă roiasc ă în jurul tă u cele mai faine muieri, aproape toate
doritoare s ă le dore ş ti, iar tu s ă ţii de mână o bab ă , ba s-o mai ţii de o singur ă mână , că ci
de cealalt ă o ţ ine altul! … Nu se poate s ă nu ţi se fac ă scârbă de tine însuţ i, de nenorocul de-
a fi cum ş i ce e ş ti! … Şi ce faci când ţ i se face sil ă de tine? Începi să -ţi înjuri neamul, să te
gândeş ti că totul ţi se trage de la cei în mijlocul că rora te-ai n ăscut tu atât de jigodie! Începi
s ă tragi clopotele, s ă afle toat ă lumea ce neam de sec ă turi te-a nă scut!
— E vorba de … ?
— Domnule, cazul conteaz ă , nu persoana! Nu insista! Chiar dac ă i se potrive ş te de minune,
ca o m ă nu ş ă! Ştiu la cine te gândeş ti! Se potrive ş te la mul ţ i! A ş a că , poate, n-ar trebui s ă
fim prea sup ă ra ţi pe Ted Anton, când avem specia noastră de patrio ţi care- l întrece, cu mult
îl întrece pe bietul american, căci ş i-n aceast ă materie le suntem net superiori!
— Dumneavoastr ă , în locul lui Ted Anton dacă a ţi fi fost, ce lucru interesant pentru america ni
a ţi fi avut de povestit despre români?
— O mulţime!
— Opri ţi-vă la unul!
— P ă i, pă i le-a ş fi povestit americanilor despre holocaustul de care au avut parte americanii
că zu ţi prizonieri la români în timpul ră zboiului al doilea mondial! Cum s- au purtat românii cu
prizonierii, cu pilo ţ ii americani ş i englezi! E un capitol f ă ră egal în acest secol atât de
însânge rat! Şi dac ă mai pun asta în paralel cu soarta pe care au avut -o prizonierii americani
la sud de Dun ăre, în Bulgaria ş i Yugoslavia, unde pilo ţ ii inamici captura ţi au fost îngropaţ i
până la gât ş i apoi s-a trecut cu plugul peste ei, vei pricepe c ă este de datoria americanilor
ş i a englezilor s ă facă neuitat pentru omenire acest capitol de istorie românească , de istorie
a omeniei româneş ti!
— Prizonierii ru ş i au avut parte de un tratament asem ă nă tor?
— Bineînţ eles! … Cu deosebirea c ă ruş ii au fost f ă cuţi prizonieri cu zecile de mii, iar prizonierii
americani au fost câteva zeci numai, în plus, erau piloţ i, adic ă luptă tori de elit ă , li s- a
recunoscut acest rang! Ru ş ii prizonieri nu au fost ţinu ţi în lagă re de munc ă , ci au fost
repartiza ţ i pe la ferme şi fabrici, de hrana lor îngrijindu -se patronii. Tata, care avea cea mai
mare gr ă din ă de zarzavat din Dobrogea, a primit astfel de prizonieri ş i s-a purtat atât de
omene şte cu ei încât la sfârş itul r ăzboiului câţ iva dintre mujici l-au întrebat dacă n-ar putea
s ă se aranjeze s ă nu mai plece înapoi, la mama Rusie! A ră mas de pomin ă nea Ionic ă Iorgu,
un moş ier de la Caramurat, azi Kog ă lniceanu, care, prin anii ‚50, cân d a fost are stat pen tru
că „exploatase ” poporul, a fost eliberat la interven ţ ia Consulatului URSS din Constan ţ a, care
avea informa ţii despre cât fusese domnu Iorgu de omenos cu prizonierii ruş i… Este ş i acesta
un subiect asupra c ă ruia a ş vrea s ă revin, inclusiv despre ce ş tiu evreii, autorit ăţ ile evreie ş ti
de azi, despre românii care, printre ei numărându -se ş i taic ă -meu, s-au pur tat… s-au purtat
normal faţă de concet ăţ enii lor evrei! Fa ţă de vecinii ş i de colegii sau prietenii lor evrei! Fa ţă
de evreii necunoscu ţ i cu care via ţ a i-a pus s ă aib ă de-a face! … Să nu uit ă m ş i să revenim
mai încolo! Crezi că n-ar fi cazul?
Page 7 / 8
lui Culianu, Ceausescu, Iorga – cap. III”
Andrei
04.02.2009 la 1:02 am
Ceea ce este s cris pe-aici are cativa ani in urma pentru ca Laurent iu Ulici e
mort din 2000 iar fostul diplomat George Macovescu din 2002. Este instructiv
ceea ce am citit . Voi afla in curand adevarul despre moartea lui CULIANU !
Sanatate Domnule Profesor !
r ă spunde
Ion de la Chiuiesti
24.01.2009 la 11:48 pm
Am cartea aceasta, am citit- o si nu am decat cuvinte de apreciere si sprijin
pentru tot ce intreprinde romanul Ion Coja.
r ă spunde
Ruxandra L.
22.01.2009 la 8:57 pm
Domnule Profesor,
Oare ne vom reveni, ca natiune, v reodata?
r ă spunde
aspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 8 / 8
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. IV

CAUTARE
Cauta
Capitolul IV
O INVENŢIE AMERICAN Ă: STICLA DE VIN CU DOP DE METAL
LISTA NATIONALA
— Aveţi dreptate, a ş a că , reve nind , am s ă vă cer dovezi mai clare privind opera de
dezinformare pe care sus ţ ine ţ i că o efectueaz ă Ted Anton în cartea sa! Lista Na
țional
ă
— Exemplele sunt cam multe! … Eu, care sunt destul de legat de institu ţia româneas că a
Like
„cârciumii” , a restaurantului, în care mi -am petrecut ceasuri ş i zile dintre cele mai
interesante ale vie ţ ii, ale tinere ţii mele îndeosebi, m -am sim ţit aproape jignit de unele
afirmaţ ii ale bietului grec. I s- a povestit acestuia, de c ă tre Silviu Angelescu, Radu Popa ori 3,025 people like
Lista Na
țional ă.
Şerban Anghelescu, despre un chef r ă mas de pomin ă pentru Culianu „ and his band ” , într -un
Decembrie 1968 sau ’69. Eram cu toţ ii un grup destul de g ă lă gios ş i de vesel, care am plecat
pe jos din holul facult ăţii până la Şosea, unde tocmai se deschisese restaurantul „ Select ” .
Grecul zice despre „ Select ” că era „ un loc prozaic ” ! Nici vor b ă ! Încă de atunci era un
restaurant deosebit de altele ş i cine a avut ideea s ă ne duc ă acolo – Culianu ş i Angelescu
simţ iser ă bine c ă era un loc potrivit s ă tragi o b ă ută ca lumea! Ţin bine minte acel chef, pe
drum le-am spus b ă ie ţ ilor c ă „miroase a z ă pa dă” , că în curând va că dea prima z ă pa dă din
acea iarn ă . Am intrat în restaurant pe la ora prânzului ş i am ie şit târziu, după miezul nop ţii,
într -un Bucure ş ti acoperit de z ă pada care continua s ă cad ă cu fulgi mari, calzi. I-am explicat
lui Nené că în fiecare an eu simt cu câteva ceasuri înainte „ prima ză pa dă” , îmi miroase! Ca la
lupi! „ Ca la adev ă ra ţ ii daci! ” a completat Nené ş i vorba asta n-am mai uitat-o, mai ales dup ă CATEGORII
ce am aflat ipoteza etimologic ă potrivit c ă reia sensul str ăvechi al cuvântului dac ar fi fost
„acest
lup”… Da, simţeam în fiecare iarnă , cu câteva ore înainte, că derea primei z ă pezi! Am pierdut
sim ţ în ultimii ani! Nené a fost impresionat de povestea mea!… Au fost mai multe
Agenda preziden ț ial ă
elemente care, adunate la un loc, au f ă cut ca petrecerea aceea s ă rămână de pomin ă , ca o

Amestecate
pecete a farmecului bucure ş tean pus ă pe tinere ţ ea noastr ă .
— Şi grecul ce vină are? Carte pentru dumirire și
— P ă i, „ magarul” de grec spune c ă am b ă ut atunci „ multe sticle de vin din sticle cu dop de înd rep tare
metal ” . Multe au fost, dar nu cu dop de metal! În viaţ a mea n-am b ă ut vin din sticle cu dop
de metal! Iar patronii de la „ Select ” ar trebui s ă -l dea în judecată pe grec pentru asemenea Constitu ţia Cre ş tin ă a României
insult ă . Blasfemia de a pune dop de metal unei sticle de vin am v ă zut-o prima oar ă în
Cvadratura cercului
Occident şi a fost acela un imens semn de întrebare pentru mine cu privire la calitatea vieţ ii
în mult lă udatul Occident! Dop de metal la o sticl ă de vin?! Doctrin ă na ţ ionalist ă
— Glumiţi! V-a supă rat a ş a de mult? …
— Nu glumesc deloc! Cheful este o institu ţie românească extrem de important ă !… În 1969 Holocaust
am fost în Occident, în Franţ a, cu o echip ă de teatru studen ţesc, au jucat o pies ă de-a mea,
Adio, Julieta, adio! La întoarcere, le -am povestit b ă ie ţilor impresiile mele. Una dintre cele mai Întrebare concurs
ş ocante impresii mi -a f ă cut-o faptul c ă în restaurantele franţ uz eşti, la Nancy, oamenii îş i ION COJA la TV
comandau câte un pahar de vin! Pă i ce p ădure de sticle se aduna la piciorul mesei când
mergeam noi la cârciumă !… Atunci, în avionul de întoarcere a fost şi o familie de români din La zi
America, se întorceau în ţ ar ă dup ă 20 de ani. Avionul era aproape gol: numai trupa noastr ă
de studen ţi ş i cei doi b ătrâni. Au intrat imediat în vorbă cu noi. Mai glumind, mai în serios,
b ă rbatul ne-a m ă rturisit c ă abia a ş teapt ă s ă ajung ă la Ia ş i să trag ă un chef cu prietenii de
Lingvistic ă
odinioar ă . Cel mai mult îi lipseşte în America cheful, petrecerea cumsecade! Americanii nu
ş tiu s ă petreac ă , s ă chefuiasc ă ! Se îmbată în fiecare sâmb ă tă până ajung s ă mearg ă în Lista na ţional ă
patru labe, iar lunea la servici povestesc cât de bine s -au sim ţit, că au ajuns s ă latre sau s ă
Literatur ă
miaune prin bar! Ca toate dih ă niile! Exact a ş a ne-a povestit! … Poate c ă exagera!
— Chefurile dumneavoastr ă cum se terminau? Marele Manipulator
— În voioş ie, făcând mereu haz unul de altul, mereu băgând pe cineva la „ mijloc” , discutând
cele mai înalte subiecte, de la o sticlă la alta tot mai inspira ţi!… Sunt convins c ă atmosfera Memorandum Est
Page 1 / 8
aceasta de chef românesc i -a lipsit cel mai mult lui Nené în America!
— Îi plă cea s ă bea? Preafratele nostru
— Ca oric ă rui om normal! Plăcerea era însă a conversa ţiei, a dezbaterii! … A hazului! Mi-aduc Proces cu Aurel Vainer
aminte, într -o vreme, ap ă ruse distrac ţia cu poezia proletcult ă . La asemenea pet receri
aducea cineva o carte de poezii, de-ale lui A. Toma sau De ş liu de obicei, poezii cu eroi ai Promovate
muncii socialiste, ş i se recitau strofele sau poeziile cele mai pe linie, perfecte ca absurdit ăţ i
literare, se f ă cea un haz nebun! … Nu mai scria nimeni asemenea bazaco nii în anii’ 6 0 ş i
tră iam cu to ţii stupefac ţ ia c ă asemenea texte au fost cu putin ţă ! … Anii 64-71 au fost ni ş te
Regele Mihai
ani foarte faini! …
— Să ne întoarcem la cartea lui Ted Anton! Texte uitate, texte cenzurate
— O carte în care ni se povesteşte la un moment dat cum Nené Culianu, invitat la o
Textele altora
petrecere americ ă neasc ă , la sfârşit pune mâna pe aspirator şi, împreună cu ceilalţ i musafiri,
deretic ă şi pun casa la punct! Dac ă am înţ eles eu bine, acesta ar fi un obicei la americani:
Transilvania
când se termină petrecerea, nu pleci până nu dai o mână de ajutor gazdei pentru a repune
casa in statu quo ante fuit. M ă rog, poate c ă n-am înţ eles bine acest moment (vezi p. 323), Vatra Românească
ceea ce însă e oricum sigur ş i nu r ă zbate deloc din carte e c ă , în comparaţ ia pe care o face
Ted Anton între România, în care Culianu s -a n ă scut ş i a trăit până la 25 de ani, şi America în
care s-a autoexilat, este o prostie sau un act de reacredin ţă s ă nu vezi ş i partea bun ă a ARHIVE
„ ră ului” întruchipat de lumea românească . Sunt convins c ă , dup ă o asemenea petrecere
care se încheia punând mâna pe coada aspiratorului, lui Nené i se fă cea dor de Bucure ş tiul
cel balcanic, în care puteai să petreci până la ziu ă , dup ă care plecai s ă hă Iă duie ş ti pe uliţele octombrie 2013
ră u luminate şi pline de praf, unde însă nu te pândea nici un fel de pericol. Nici unul, altul
septembrie 2013
decât acela de a da peste o crâş mă deschis ă s-o iei iar de la cap ă t!
— Idealiza ţi, domnule profesor! august 2013
— Deloc nu idealizez! În ̉ 69, când am fost prima oară în Franţ a, am avut de petrecut o
noapte la Paris, înainte de a lua trenul spre Nancy. Ne -am dus la ambasad ă şi ni s-a încropit iulie 2013
loc de dormit pe unde s- a putut. Eu însă nu am acceptat ideea de a dormi în singura noapte
iunie 2013
petrecut ă la Paris, a ş a că am plecat prin ora ş , spre disperarea responsab ililor, tem ă tori s ă
mă desprind de grup. Dar tem ă tori ş i cei de la ambasad ă , s ă nu păţesc ceva în Parisul pe mai 2013
care mă încumetam să -l bat la pas, pe jos. M-au avertizat c ă sunt nenum ă rate primejdii! C ă
nu-i „ ca la Bucure ş ti” ! Eh, asta lipse ş te din reconstituirea lui Ted Anton, a unui Bucure ş ti pus aprilie 2013
în anti teză cu celelalte metropole, ale Occidentului: Bucure ş tiul studen ţiei lui Culianu era un
martie 2013
or aş cu o via ţă de noapte foarte vie, lumea circula f ă ră nici o teamă , a te plimba după miezul
no pţ ii pe jos, de la un cap ă t la cel ă lalt, din pia ţa Victoriei până la Sebastian, nu era o februarie 2013
aventur ă , ci un traseu extrem de pitoresc ş i de relaxant! L-am f ă cut de mai multe ori, iar o
da tă ,în drum , l-am l ă sat acas ă şi pe Nené, undeva, pe la piaţ a C oş buc! Şi la acele ore, ianuarie 2013
oricât de târzii, întâlneai o mulţ ime de oameni care, tot a ş a, se plimbau, de dragul nop ţii, al
decembrie 2012
Bucureş tiului, al şuetei! Or, cartea lui Ted Anton se îndârjeş te să imagineze un Bucure ş ti din
care Nené Culianu nu prea avea ce amintiri frumoase să p ă streze! Magarul! noiembrie 2012
— Am înţeles c ă domnul profesor Angelescu este şi dânsul nemulţ umit de felul cum a fost
povestit acel chef de pomin ă , de la „ Select ” . octombrie 2012
— Nu mă mir!
septembrie 2012
— Dînsul este supă rat pe meniul imaginat de Ted Anton! Pot s ă citez?
— Te rog! august 2012
— „Fe sti nu l a înc ep ut la două dup ă -amiaza, Victor şi Nené toastând cu ş ampanie ieftin ă ,
asortat ă la mititei ş i o uă fierte. Au urmat salate ş i ciorbe, sup ă de vit ă , apoi morun ş i iulie 2012
sarmale, precum ş i multe sticle de vin din sticle cu dop de metal” .
iunie 2012
— O oroare! Şampanie cu mititei ş i cu ouă fierte! Curat american life style!
— Mi se pare mie sau sunte ţi uş or antiamerican? mai 2012
— Acum, că nu mai am de ce s ă fiu antisovietic, desigur c ă voi trece la antiamericanism! Mai
ales c ă s-au para şutat în tabă ra pro-american ă o mul ţime de haimanale care au huzurit, aprilie 2012
câteva generaţ ii, pe banii Moscovei, ai NKVD-ului, ai ajutorului roş u etc., etc. Cum să nu devii
martie 2012
antiamerican?! … Dar încă nu sunt! Ci încep să devin. M- a ajutat întrucâtva ş i cartea acestui
american de dou ă parale! De doi dolari duzina! februarie 2012
— Domnule profesor, nu cumva îl luaţi prea în serios?
— Îţi repet: dac ă n-ar fi vorba de Culianu, cine l- ar lua în serios?! Dar, înainte de a trece la ianuarie 2012
alt subiect, a ş mai ad ăuga ceva, pe ideea deosebirilor între români şi americani în materie
decembrie 2011
de chef! Chiar dac ă nu este locul şi momentul potrivit , voi încerca să mă ră coresc, tac de
vreo ş apte ani ş i mi-e destul; imediat dup ă Decembrie 1989 a ap ă rut la TV o madam ă , noiembrie 2011
numită Valmy, care s-a apucat s ă ne civilizeze, învăţându -ne printre altele ş i cum s ă te
compor ţi atunci când eş ti invitat la mas ă , într -o familie. Adic ă s ă ne explice care este octombrie 2011
maniera american ă de a r ă spunde unei astfel de invita ţ ii. Printre altele, ne sf ă tuia ca nu
septembrie 2011
cumva s ă plec ă m de acas ă flămânzi, ci să mâncă m acas ă bine, astfel ca ajuns la locul cu
pricina s ă gu şti doar, câte puţ in, din ce ţ i se pune dinainte! Mie nu-mi vine s ă cred c ă exist ă august 2011
undeva în lume un asemenea obicei! O asemenea practică ! Dar d ac ă acea fantomatic ă
cucoan ă nu bătea câmpii, nu pot să nu comentez cu jale pe marginea acelui stil american: iulie 2011
mai bine lipsă ! P ă i nu exist ă suferin ţă şi jignire mai mare pentru o gazdă de români, mai ales
când te -a mai şi invitat din vreme, decât aceea de a nu mânca tot ce -ţi pune în farfurie ş i de iunie 2011
a nu cere încă un polonic de „ zu pă” sau încă o bucat ă de friptur ă ori de pl ă cintă ! Şi mai ales mai 2011
pentru Culianu, odrasl ă de vechi moldoveni, de va fi avut parte de asemenea gazde
americane, ş tiu c ă a sim ţit pe pielea lui cât de multe a pierdut schimbând viaţ a din dulcele aprilie 2011
târg al Ieş ilor, pe trepidantul ş i civilizatul stil de via ţă american!
martie 2011
— Ted Anton spune c ă Ioan Petru Culianu ar fi fost grec!
— Nu spune chiar asta, de ş i, ai dreptate, cineva mai gr ă bit poate s ă rămână cu aceast ă februarie 2011
idee din lectura c ă rţ ii lui Ted Anton, care spune c ă „Familia Culianu se refugiase din Grecia în
România pe la 1720, de teama persecuţ iilor otomane ” (p. 68). Ai dreptate! Cum vine aia s ă ianuarie 2011
afirmi a ş a ceva despre „ familia Culianu ” ?! Po ţi vorbi despre o ascenden ţ ă greceasc ă ,
decembrie 2010
probabil a numelui, dar din 1720 până în 1950, când se naş te Ioan Petru Culianu, se
Page 2 / 8
succedaser ă vreo cincisprezece genera ţii, astfel c ă , biologic vorbind, Culianu mai era grec noiembrie 2010
într -o propor ţie mai mic ă de un procent! În plus, printre grecii care se refugiau după 1720 în
„România” cei mai mulţi se pare c ă erau aromâni!… Însuş i numele Culianu vine de la Culea, octombrie 2010
nume foarte frecvent printre aromâni. Nu l -aş amenda aici pe Ted Anton decât pe ntru
septembrie 2010
exprimare superficial ă , neglijent ă .
— Nu v ă gândiţ i că ar putea fi de vin ă şi traducerea? Sau însăş i informa ţia primit ă ca atare, august 2010
pe care Ted Anton a transcris- o direct în carte?
— Nu exclud aceast ă posibilitate! Îm i pare bine că o ave ţi în vedere!… Nu exclud s ă repet iulie 2010
astfel gre ş eala, chiar dac ă n-a fost propriu-zis gre ş eala mea, pe care am f ă cut-o cândva,
iunie 2010
într -un articol, întemeiat pe un fragment din romanul Iarna decanului, a lui Saul Below,
fragment citit (ş i tradus deci) la „ Europa liber ă” . Pornind de la o afirma ţ ie a autorului, despre mai 2010
Bucureş tiul de dup ă cutremurul din 1977, am scris în „ Flacă ra ” un articol, Decanul csrcent
parc ă intitulat, acuzându -l pe Saul Below de denaturarea faptelor. Fire ş te, d ă deam ş i citatul aprilie 2010
incriminat, aşa cum îl luasem de la „ Europa liber ă” . O distins ă coleg ă , d-na profesoar ă Lucia
martie 2010
Wald, având textul srcinal, englezesc, m -a f ă cut atent la fraza comentat ă de mine c ă era
gre ş it tradus ă , că ci prezenta ca afirma ţie, la modul indicativ, ceea ce în srcinal era o februarie 2010
presupozi ţie; un „ condi ţional-optativ ” . Pomenesc acest precedent ş i pentru c ă îl priveş te pe
Saul Below, atât de apropiat de Eliade şi Culianu. Îmi fac astfel, acum, mea culpa. ianuarie 2010
— M ă ierta ţi dac ă am să insist, dar cred c ă ar trebui luat ă mult mai în serios ră spunderea
decembrie 2009
celor care i-au oferit lui Ted Anton informa ţii nu numai despre Culianu al anilor 1950-1972, c i
şi, în general, despre România, despre români, despre istoria noastră . noiembrie 2009
— Nu cred c ă Ted Anton a studiat acest subiect, dar îşi expune în cartea sa punctul să u de
vedere, concluziile sale, cu toat ă convingerea. Mi se pare destul de evident c ă el preia de octombrie 2009
fapt ideile, rezumatul pe care i-l face altcineva, o sintez ă de istorie a românilor pe care i -a
septembrie 2009
oferit-o cineva. Cine?
— Asta a ş fi vrut ş i eu s ă vă întreb. Căci, în scurtul ră gaz al şederii lui Ted Anton în România, august 2009
nu cred c ă şi-a petrecut timpul studiind în bibliotecă fenomenul românesc! Documentarea s -
a fă cut prin discu ţ ii cu diverse persoane. Cu dumneavoastr ă a discutat numai despre iulie 2009
Culianu?
iunie 2009
— Fire ş te, am discutat şi altele, indirect legate însă de Culianu.
— Cu alte persoane se pare însă că nu! C ă a discutat ş i multe lucruri fă ră nici o leg ă tură cu martie 2009
Ioan Petru Culianu.
— Bună oar ă ? februarie 2009
— Bu nă oar ă povestea despre „hol ocaus tul românesc ră mas necunoscut lumii de afar ă” (p. ianuarie 2009
73). Nu cred că v-a scă pat.
— Nu mi-a scă pat, dar nu m-am mirat să dau de ea în această carte! octombrie 2008
— Ce leg ă tură are cu asasinarea lui Culianu?
— Fire ş te, nici o leg ă tură , dar asta între oameni serioş i! Ceea ce, din p ă cate, nu e cazul cu iunie 2008
autorul acestei c ă rţ i. Astfel c ă pân ă la urm ă apare ş i leg ătura, între felul cum este scrisă
mai 2008
aceast ă carte, a c ă rei tent ă antiromânească este sup ă ră tor de evident ă , ş i aceast ă imens ă
neru şinare care este povestea cu holocaustul din România. Introducând această minciună în februarie 2008
cartea sa şi insistând asupra ei, Ted Anton nu ne mai lasă nici o îndoială asupra strategiei
sale: ancheta în jurul asasinatului devine un prilej potrivit pentru discreditarea unor valori ianuarie 2008
româneşti, a românescului, în general. În plus, minciuna cu holocaustul îi mai că dea bine ş i
noiembrie 2007
pentru a lovi din nou, cu direc ţ ie mai precis ă , în Mircea Eliade legionar ul. Membru al Gărzii de
Fier, al acelei mi ş că ri ai c ă rei membri, dup ă ce „au ratat în ce rcar ea de a-l r ă sturna de la octombrie 2007
putere pe Antonescu, în ianuarie 1941, ş i-au transformat mânia în pogromu ri teribile” (p.
72). Mie aceste referin ţe îmi par a fi legate programatic de efortul care se face, după septembrie 2007
Decembrie 1989, de a se acredita ideea c ă holocaustul antievreiesc din timpul ultimului
august 2007
război mondial ar fi început în România. Este teza defunctei haimanale Mozes Rozen.
Sus ţinut ă , indirec t, ş i de anali ş tii politici ca Vladimir Tism ă neanu, care v ăd în miş carea iulie 2007
legionar ă „cea mai direct ă expresie a antisemitismului na ţ ional din Europa r ă s ă ritean ă” (p.
71). Eu nu mai ţin exact minte dac ă am atins acest subiect în discu ţ ia cu Ted Anton. Dar iunie 2007
rămâne de neînţ eles cum a f ăcut Ted Anton de nu a întâlnit în România pe nimeni care să -i
spun ă că teza r ăposatului rabin este pe cât de falsă , pe tot atât de tică loas ă !
— Cum vine asta? LINKURI
— Adică cei ce o sus ţin ş tiu bine c ă mint, dar asta nu- i împie dică s ă rămână neclintiţi pe
aceast ă idee. De ce? Pentru c ă ea face parte din program, din sarcinile de servici ale vastei
diversiuni antiromâne ş ti. A ş a cum arunc ă Ted Anton afirma ţia despre „ holocaustul
românesc” , cititorul, american şi român, rămâne cu impresia că lucrurile acestea sunt unanim Herald Studio
acceptate, c ă nimeni nu le contest ă în România.
— Pe scurt, încercaţ i dumneavoastr ă s ă pune ţi lucrurile la punct! Lista Nationala
— Nu prea ai ce pune la punct, c ă ci sus ţin ătorii tezei unui holocaust în România nu propun
probe, pe care s ă le po ţi verifica dac ă sunt corecte sau nu! Fac afirma ţ ii ş i nu se sinchisesc
deloc de argumentele cu care al ţii le contest ă teza. Se fac c ă nu exist ă aceste divergen ţe de
opinie. Adic ă mint în toate felurile posibile. Începând cu Vladimir Tismă neanu şi terminând cu
Andrei Oi ş teanu, al c ă ror antilegionarism de zi cu zi ne oblig ă s ă ne aducem aminte nu c ă
sunt evrei – ar însemna să cădem în capcana pe care ne -o întind, ci că sunt odrasle de
vajnici activi ş ti bol şevici, poate chiar KGB! Bat amândoi toba pe tema antisemitismului
legionar, ascunzând faptul că miş carea legionar ă a ap ă rut ca r ăspuns la încercarea unora
de a extinde bol şevismul în România, de a provoca şi în România o revoluţ ie „ a muncitorilor
ş i ţă ranilor” , aş a cum avuser ă loc revolu ţii dup ă 1917 în mai toate ţă rile est-europene, dup ă
modelul celei bol şevice, sovietice. România, din nou, a ocolit regula ş i nu s-a l ă sat prins ă în
aceast ă nebunie., Şi asta nu datorit ă legionarilor, ci datorit ă bunului simţ al ţăranului român
care, aflat în tranş eele frontului de r ă s ă rit, a rezistat propagandei bol şevice care îl îndemna
s ă întoarcă armele împotriva exploatatorilor! Adică împotriva ofiţ erilor ş i a regelui! Legionarii
însă , ap ă ruţi în istorie după încheierea Marelui Război, au încercat să organizeze propriu-zis
rezisten ţ a na ţional ă dinaintea amenin ţă rii de la R ă s ă rit! Faptul c ă propaganda comunist ă
Page 3 / 8
din România o făceau îndeosebi unii evrei – nota bene, am spus unii evrei, iar nu evreii – a
avut ca rezultat tenta antisemit ă pe care a c ă p ă tat-o lupta legionarilor. De asemenea,
antipoliticianismul legionar i- a pus din nou în adversitate cu unii evrei, cu alţ i evrei, cei care
fă ceau parte din oligarhia financiar ă şi erau p ă rta ş i la mizeria ş i corup ţ ia din via ţa noastr ă
politic ă , public ă . Ca s ă nu lungim prea mult vorba, eu i-a ş întreba pe aceş ti nemernici care
vorbesc despre un holocaust în România, cum explică ei faptul c ă în România acelo r ani
veneau evrei de pretutindeni, unii trecând chiar graniţ a ilegal, deci cu mari riscuri, iar de
plecat n- a plecat nici un evreu decât cu acte în regulă , prin aranjamente legale. Ce fel de
holocaust era acela de care nimeni nu încerca să fugă , ci dimpotriv ă , îi atră gea pe to ţi evreii
din aceast ă parte a Europei?!
— Se pare c ă sursa de informa ţii pentru Ted Anton a constituit-o Vlad Georgescu, cu a sa
The Romanians. A History, publicată în America, în 1991.
— Mă îndoiesc că Vlad Georgescu a vorbit de „ pogromuri teribile ” provocate de „mânia”
legionarilor! Mai curând ei, legionarii, au fost ţ inta unor pogromuri! Subiectul acesta, „ crimele
legionare ” , l-am cercetat oare şicât mai mult şi vorbesc în cunoş tin ţ ă de cauz ă ! Nici Nené
Culianu nu l-a ocolit.
— Interesul s ă u nu era mijlocit de interesul pentru biografia ş i personalitatea lui Mircea

Eliade?
— Într -o oarecare m ă sur ă ! Dar nici un român naţ ionalist nu poate ignora acest capitol de
istorie românească !
— De ce crede ţi că ar fi legionarii atât de importanţ i pentru na ţionalismul românesc?
— Pentru mine, ca na ţionalist, legionarii reprezint ă un capitol sau, mai exact spus,
reprezentau un capitol care îmi încurca toate socotelile. Erau toate bune şi frumoase în
privinţa românilor, ce neam de oameni deosebiţ i ş i nemaipomeni ţi suntem, până ajungeam
la legionari, când nu mai înţelegeai nimic, nu înţelegeai cum românaş ii tăi au fost în stare să
omoare oameni nevinova ţi ş i s ă -i atârne în cârligele de la abator, doar pentru că erau de alt
neam, de alt ă religie!
— Nebunia unor in ş i izola ţi, a unei infime minorităţ i nu poate pune stigmatul crimei, al ru ş inii
pe obrazul unui întreg popor!
— Legionarii n-au fost o „ infimă minoritate ”… Pentru înţelegerea fenomenului românesc nu
este productiv s ă te faci că legionarii nu exist ă ! Eh, în privinţa asta v ă fac o mă rturisire: abia
a ş teptam, dup ă 1990, s ă vină Nené în ţ ar ă ca să -l duc la Petre Ţu ţea! S ă -i pun lui Petre
Ţu ţea, în faţa lui Petre Culianu, acele întrebă ri la care r ă spunsul primit de mine de la Petre
Ţu ţea mi- a rânduit viaţ a, mi-a a ş ezat- o, confirmându -mi de cele mai multe ori temeiurile
încrede rii mele în destinul românesc.
— Cam ce întrebă ri i-aţi pus?
— Una din ele a fost urm ă toarea: „câţi evr ei au omo rît leg ion ar ii’ ?” Şi ră spunsul a fost
prompt, fă ră nici o ezitare: „ Nici unul!” Urmat, fireş te, de explica ţii. Absolut convingă toare!
— Inclusiv cu privire la ianuarie 1941?
— Îndeosebi!
— Nu pricep! Aici trebuie să fiţi mai explicit.
— Am fost, într -un schimb de scrisori cu dl. Nicolae Cajal, republicat în volumul Legionarii
no ş tri.
— Eu v-a ş ruga s ă reveni ţi, cu un rezumat al celor sus ţinute de dumneavoastr ă ! Închipuiţ i-
vă că a ţi fi avut ocazia s ă -i vorbiţ i lui Ioan Petre Culianu despre legionari, cum c ă legionarii
n-au ucis nici un evreu.
— Ţu ţea i- ar fi spus mai întâi că în ianuarie 1941, când, în zilele „ rebeliunii ” , s- a pus în joc
dac ă mai rămân sau nu la guvernare, legionarii nu aveau nici un motiv să se ţin ă de lucruri
care nu-i ajutau s ă rămână la putere, ci dimpotriv ă , ş i pe care oricum nu le s ăvârş iser ă nici
până atunci, cât fuseseră st ăpâni pe ţ ară : să devasteze magazinele evreie ş ti, s ă -i bată pe
evrei, s ă -i omoare! Şi asta unde? Într -un cartier m ă rgina ş al Bucure ştiului, în vreme ce în
centrul ora şului, în piaţa Victoriei îndeosebi, se ajunsese la o încleş tare pe viat ă şi pe
moarte a for ţelor politice: legionarii pe de o parte, Antonescu ş i armata pe de alt ă parte! …
Deci, logic vorbind, momentul era cel mai nepotrivit. Al doilea element pe care l- ar fi pus în
eviden ţă ră spunsul lui Petre Ţu ţea era urm ă torul: dup ă rebeliune, poli ţ ia a arestat aproape
trei mii de legionari. Curând însă , ş efii legionari ş i-au dat seama c ă majoritatea celor aresta ţi
nu erau legionari. Aveau c ă maş a verde pe ei ş i diagonala de piele, centura etc., dar nu ş tiau
s ă spun ă din ce organiza ţ ie fac parte, cine le este şef etc. În plus, cei mai mulţ i erau cam
tuciurii ş i t ră dau apartenen ţ a la un lumpen proletariat din care niciodat ă nu se
selec ţioneaz ă membrii mi ş cării legionare. În final, fiind sesizat ă ş i conducerea
penitenciarului, s -a fă cut o verificare de c ă tre legionari ş i dintre 3000 de aresta ţi s-a
constatat c ă numai trei sute erau propriu- zis legionari. Restul de 2700, îş i puseser ă pe ei
că maş a verde ş i ie ş iser ă la furat ş i terorizat popula ţ ia evreiasc ă din Vă că re ş ti-Dude ş ti!
— Toate astea le ş tiţi de la Petre Ţu ţea?
— Da! Numai c ă as tăzi, când stă m de vorb ă , mai pot ad ă uga un detaliu, de care nu ş tiam
nimic până s ă pt ămână trecut ă când m -a căutat un domn, Teja, aromân din Cadrilater,
legionar, care a cunoscut- o în anii ‚ 70 pe mama lui Constantin David. Ştii cine e fost
Constantin David?
— Probabil c ă tot un aromân!
— Nu! Constantin David a fost un erou al clasei muncitoare, despre care eu învăţ am la
ş coal ă cum a fost asasinat de burghezo-mo ş ierime! Arestat ş i asasinat! Dar biata femeie,
mama eroului, ce crezi c ă -i poveste ş te d- lui Teja? Îş i lă uda feciorul pentru servicii aduse
cauzei atunci când, înainte de ianuarie 1941, a reuş it să aduc ă din URSS un transport de
câteva mii de că mă şi verzi, „ de-alea, de-ale legionarilor ” ! Ce zici de asta? Un evreu comunist
care aducea ş i punea la dispozi ţ ia colegilor s ă i de partid comunist mii de c ă mă şi verzi,
confec ţionate în Uniunea Sovietică . Asta înaintea „ pogromului ” legionar antievreiesc din
ianuarie 1941!
— Despre toate astea Mircea Eliade nu ş tia nimic?
Page 4 / 8
— N-am de unde s ă ştiu! În orice caz, ră spunsul pe care-l d ă Mircea Eliade lui Ioan Petru
Culianu, când acesta îi cere o pă rere „ obiectiv ă” , mi se pare extrem de interesant prin
propozi ţia „documente le la îndem ână sunt insuficiente ” . Ia s ă vedem, îmi dai dreptate? Ce ţ i
se pare important în această afirmaţie?
— Nu-mi dau seama. Cred c ă în orice situaţie, în orice problemă de istorie e nevoie s ă ai la
înde mână „documente suficiente ” !
— Ani de zile, dac ă -ţi aduci aminte, s- a spus c ă legionarii au fost în solda nazi ş tilor, c ă au
fost sus ţinu ţi de ace ştia în toate planurile: ideologic, politic, financiar etc. Ei, bine, în arhivele
naziste, toate aflate în mâna foş tilor aliaţi, nu s-a gă sit nici m ăcar un petec de hârtie care să
dovedeasc ă o asemenea filia ţie, între Hitler şi Codreanu, între naziş t i ş i legionari! Deci,
documentele aflate la îndemână nu dovedesc vinov ăţ ia legionar ă .
— Şi atunci, Mircea Eliade de ce se plânge că sunt insuficiente?
— Pentru c ă pe lângă documentele acuzatoare la adresa mi ş că rii legionare, pe care fel ş i fel
de istorici pârliţ i le caut ă de o jum ă tate de veac ş i nu le g ă sesc, de ş i li s- au p us „ la
înde mână” toate arhivele din Europa, mai exist ă şi documentele care i-ar putea disculpa pe
legionari, numai c ă aceste documente nu mai sunt la îndemâna cercetă torilor! Ele, acestea
sunt insuficiente! Mai corect spus ele sunt insuficient puse la îndemâna celor interesaţ i! Eu,
bun ă oar ă , a ş fi foarte curios s ă parcurg documentele de arhiv ă privitoare la cei 120 de evrei
asasina ţi de legionari în 21 -23 ianuarie 1941. A ş fi foarte curios s ă parcurg acele documente
pentru a înţ elege de ce pentru nici unul dintre evreii uciş i nu s-a gă sit criminalul vinovat.
— P ă i spunea ţi că poliţia a fă cut trei mii de arest ă ri!
— Poli ţia a arestat trei mii de persoane, implicate în jafuri, vitrine sparte, sechestrare de
persoane etc., etc.
— Dar au fost ş i 120 de evrei asasina ţi numai pentru c ă erau evrei. Exist ă lista cu numele
lor, mormintele din cimitir etc., etc.
— Da, dar din cei trei mii de aresta ţi nici unul nu a fost cercetat s ă se vad ă cine i-a omorît pe
cei 120 de evrei! Nici m ă car comunitatea evreiasc ă nu a cerut s ă se fac ă cuvenita anchet ă !
— Ce vre ţi să spune ţi cu asta?
— Vreau s ă spun c ă totul miroase a diversiune, dar n-a ş putea spune exact în ce constă
aceasta!
— În schimbul de scrisori cu dl. Nicolae Cajal v -aţi ar ă tat mirarea ş i nedumerirea privind
faptul c ă du pă 23 august 1944, când evreii „ au ajuns la putere ” , nimeni nu a fost tras la
ră spundere pentru asasinarea evreilor din ianuarie 1941. De ce?
— Du pă 23 august nu s-a f ă cut o anchet ă serioas ă nici cu privire la ianuarie 1941, nici cu
privire la celelalte „ pogromuri teribile ” , ş i mai ales cu privire la acel „ holocaust r ă mas
necunoscut ” . S-a încercat ceva, sub presiunea o piniei publice sensibilă la episodul Abator,
din ianuarie 1941, când, se spunea, zeci de cadavre au fost atârnate în cârligele de la
abator ş i s-a pus pe ele inscrip ţia „ carne cucher ” . Salaria ţii de la Abator, printre care şi
câţiva evrei , au semnat un protes t, cerând să înceteze minciuna despre crimele de la
abator, din ianuarie 1941. Ancheta s-a oprit, a fost suspendat ă , dar asta nu- i împiedică pe
unii s ă continue a se emo ţ iona, cu lacrimi mincinoase, pe seama evreilor uciş i la abator! …
— Cum explicaţi acest comportament aberant?
— Comportamentul nu este aberant, ci perfect logic în interiorul minciunii! E absurdă
minciuna, dar, din momentul în care ai acceptat -o ş i te- ai înhă mat la ea, nu e deloc aberant
s-o ţ ii una ş i bun ă , indiferent de argumentele cu care adversarii te combat!
— Ce e de f ă cut pentru restabilirea adev ă rului?
— Nu e greu de restabilit adev ă rul! Din p ă cate, istoricii se ocup ă numai cu restabilirea
adev ă rului. Or, adev ă rul, odat ă restabilit, mai trebuie ş i impus. Impunerea adev ă rului se
face prin cu totul alte mijloace decât aflarea adevă rului, descoperirea acestuia. Şi prin cu
totul alte persoane, nu mai este treaba celor ce au descoperit adev ă rul, a istoricilor. Ci a
propagandi ş tilor – pot s ă le spun a ş a? Propriu-zis, impunerea adev ărului se face, în mare,
cu acelea ş i mijloace cu care se impune ş i minciuna, făcând -o să treac ă drept adev ă r!… Eh,
istoricii se ocup ă , din p ă cate, numai de restabilirea adev ă rului, iar adev ă rul restabilit de ei
rămâne în paginile unor reviste de specialitate, în cel mai bun caz între coperţ ile unei c ă rţi!
— În cartea dumneavoastră despre Legionarii no ş tri propune ţi sau, mai exact spus, le cere ţi
istoricilor no ş tri să cerceteze ş tiin ţific, cu mijloace adecvate, minciuna.
— Eu aş propune ca în istoriografie să se deschid ă un capitol nou, o disciplin ă no uă , care s ă
cerceteze rece, academic, f ă ră patetismele gazet ă riei, acest fenomen care se cheam ă
diversiunea, fabricarea de falsuri, minciuna promovat ă la nivel na ţ ional sau planetar! Iat ă ,
vine deun ă zi cineva din America ş i-mi ar at ă mai multe c ă rţi în care se susţ ine ş i se face
dovada c ă Iosif Broz Tito nu este … Iosif Broz Tito!
— Cum a ş a?!
— Foarte simplu! Cic ă în timpul r ă zboiului civil din Spania, Tito, lupt ător croat în armata
republican ă , cea sus ţinut ă de Moscova, a murit, poate c ă nu chiar din întâmplar e. Deseori
e ş ti ajutat s-o faci!
— Doamne, fere ş te!
— Din clipa aceea , un ins, preg ă tit din timp de Moscova – e greu de presupus c ă o
asemenea mutare nu a fost îndelung premeditată – un ins care, întâmplă tor, era la fel de
croat ca ş i dumneata, i s-a substituit, ş i-a zis ş i din clipa aceea i s-a zis pe numele nou, dar
vechi, totu ş i: Iosif Broz Tito.
— Interesant ă chestie! Cât e de adevă rat ă ?
— Am gă sit-o, prezentat ă ca adev ă rat ă , în mai mult e că rţi, ale unor cercet ă tori serio ş i ş i
conving ă tori. Toţi însă fac aceea ş i gre ş eal ă ! Greşeala de care îţ i vorbeam!
— Care?
— Se mulţumesc cu ceea ce ei consider ă a fi „ restabilirea adev ă rului” : Tito nu e Tito! Sigur, e
interesant s ă afli că lucrurile stau a ş a, dar eu cred c ă mult mai important este s ă înţ elegem
cum au f ă cut autorii acestui fals de au reu ş it s ă prosteasc ă o lume întreagă ! Cum au reu ş it
s ă anihileze reac ţia de „ respingere ” din partea corpului social, c ăci Tito, în ’37-’38, nu era cu
Page 5 / 8
totul necunoscut! Iar cel care i-a luat locul nu a fost un aventurier care a riscat de capul lui,
ca-ntr-un roman de Al. Dumas, c i a ac ţionat într -un angrenaj al minciunii, al diversiunii, în
care se pare că au fost implicate ş i alte mari capitale, nu numai Moscova, ci ş i Londra, ş i
Washington, care au ş tiut, au acceptat ş i au dat şi o mână de ajutor la producerea acestui
fals!
— Dar e cumplit!
— Deci, eu nu m ă opresc la descoperirea adev ă rului despre ce a p ăţ it adev ă ratul Tito ş i cine
este înlocuitorul lui! Eu mă întreb ce au fă cut, Tito ş i cei care l- au înşurubat în angrenajul
politic, istoric, cum au f ă cut ca aceast ă substituire s ă ţin ă ! Să mearg ă ! C ă ci, s ă
recunoa ş tem, orice om normal, ra ţional, ar gândi că a ş a ceva este cu neputin ţă ! Bun ă oar ă
eu sau dumneata! … Alţii nu! Alţii pun pariu cu imposibilul ş i, iat ă , reu ş esc!
— Jos p ă lă ria!
— Aş a aş zice ş i eu, dac ă nu aş şti, din acelea ş i surse, c ă pentru a reu ş i aceast ă substituire
a fost nevoie ca s ă fie îndepă rtaţi de falsul Tito to ţi cei care îl cunoscuseră bine pe
adev ă ratul Tito. Şi înţelegi cum au fost îndepă rta ţi, cît de departe au fost duş i.
— Pe lumea cealalt ă ?
— Cam! … Aş a c ă nu-mi vine s ă zic „ jos pă lă ria! ” Au fost astfel elimina ţi câteva sute sau mii
de oameni. Uci ş i! Li s-a luat nepre ţuitul dar al vie ţ ii ca s ă reu ş easc ă manevra nebuneasc ă ,
dră ceasc ă , a substituirii lui Tito! Tito însuş i a fost ucis pentru ca altul s ă -i ia … actele de
identitate! Iat ă în ce lume trăim!…
— I se potrive şte un singur calificativ, luat în sensul strict, propriu, al cuvîntului: diabolică ! O
lume diabolică !…
— Da, o lume din care nu lipse ş te, ci este foarte prezent ş i activ, dumnealui…
— Care este, deci, concluzia, în privinţ a evreilor uci şi în ianuarie 1941?
— În Anexele pe care te -ai gândit să le adaugi la discu ţia noastr ă , te rog s ă bagi şi câteva
considerente pe care le pot face eu asupra acestui subiect. Ca s ă nu ne dep ă rtă m prea mult
de firul c ă rţ ii, s ă re ţ inem numai concluzia la care am ajuns: va trebui s ă -i d ăm în că o dat ă
dreptate lui Petre Ţu ţea: legionarii n- au omorît nici un evreu! Nici mă car din gre ş eal ă !
Crimele puse pe seama legionarilor, avându -i victime pe evrei, sunt minciun ă ! Diversiune
murdară ! Ţineam mult să -i prezint lui Culianu aceast ă concluzie! Avea nevoie s ă ştie asta! Şi
încă multe altele ar fi aflat dacă ar fi ajuns în ţ ar ă !
— E de discutat ş i acest subiect: inten ţia lui Nené Culianu de a veni în România, să -ş i revad ă
neamurile, prietenii, locurile copil ă riei, ale studen ţ iei! Colegii de la facultate ş i studen ţ ii mai
apropia ţi îi cunoş teau acest plan! Cum se raporteaz ă aceste elemente la asasinatul din 21
aprilie 1991?
— Mai întâi e de raportat aceste elemente la teza lui Ted Anton. Să zicem, deci, c ă
securitatea română a comandat asasinatul, a decis asasinarea lui Culianu. Aceast ă
securitate, la curent cu telefoanele pe care le d ădea Nené în ţ ară , cu scrisorile pe care le
trimitea, nu avea cum s ă nu ş tie de inten ţia lui Culianu de a veni în România. Nu credeţ i c ă
ar fi fost mai simplu să -l lase pe Culianu s ă vină în ţ ar ă şi aici s ă -l „ aranjeze ” ?
— Aparent, da.
— Altă întrebare: nu cumva intenţia lui Culianu de a veni în România i -a grăbit sfârş itul? Nu
cumva „ institu ţ ia ” care a decis lichidarea lui Culianu avea anumite motive ca s ă nu-i convină
întoarce rea lui Culianu în România? Eu nu mă pot împied ica să nu-mi pun aceste întrebă ri.
— Şi care ar fi fost aceste motive?
— Eh, cred că am ajuns şi la momentul cel mai delicat, pe care am tot încercat să -l amân, să -
l întârzii. Dar nu mai am încotro şi va trebui s ă fac mă rturisiri complete!
— Oho! M ă rturisiri complete?!
— Nu e vorba de a recunoa ş te ce fapte am s ăvârş it, ci de a m ă rturisi, de a recunoa ş te public
ce gânduri, ce ipoteze, ce presupoziţ ii mi-au trecut prin minte ori mi-au ajuns la ureche! Cum
se cuvine s ă procedez? S ă le consemnez pentru ş tiin ţ a ş i a publicului, cititor deja al lui Ted
Anton, sau s ă le las mai departe ne ştiute decât de mine şi de încă vreo doi-trei cunoscu ţ i?
— Cred c ă sunte ţi dator s ă le împă rtă şiţi ş i altora, s ă le mă rturisiţi în public, dar cu condiţ ia
s ă nu fie ni ş te ipoteze care s ă -l scad ă pe Ioan Petru Culianu, s ă -i întineze cât de cât
amintirea.
— Excelent ă observa ţie!
— Despre mor ţi numai de bine. Nihil nisi bene!
— Se pare însă că vechiul adagiu latin suna ini ţial, la egiptenii cei mai vechi, altfel: despre
morţ i numai adev ă rul! Iar eu am sentimentul c ă adev ărul, care încă ni se mai ascunde, este
cu totul favorabil lui Nené.
— Pe ce v ă baza ţi?
— Pe faptul c ă era mai de ştept decât mine!…
— Nu prea înţ eleg acest argument, dar fie! Mergem mai departe, ner ă bd ă tori s ă avem parte
de mă rturisirile dumneavoastr ă atât de complete!
— Domnule, s ă n-o mai lungim. Mi-a fost dat s ă aud urm ă torul comentariu: „ Mircea Eliade nu
a ajuns întâmplă tor s ă fie un cercet ător atât de avizat al istoriei religiilor. Studiind religiile,
Mircea Eliade urm ă rea ş i un scop mult mai terestru: s ă afle cine conduce lumea asta! În ce
scop? Încotro vor aceş ti necunoscu ţi atotputernici s ă îndrepte omen irea? Ş i în ce mă sur ă
aceia reu ş esc s ă duc ă lumea pe calea de ei imaginat ă , dorit ă şi decis ă ? Se pare c ă Mircea
Eliade a fost trimis în lume cu această misiune. De c ă tre cine? Poate c ă de Corneliu Zelea
Codreanu, poate c ă de Nae Ionescu, poate c ă de un grup de „înţ elep ţ i” ai neamului nostru,
din care vor fi f ă cut parte ş i cei doi. Liderii legionari erau ferm convin ş i de existen ţa unor
forţe oculte, a unor centre de putere altele decât cele cunoscute marelui public. Ei ş i-au dat
seama c ă întotdeauna a existat o componentă religioas ă a puterii politice, c ă deseori
aceast ă putere politic ă , via ţ a politic ă însăşi, nu a fost decât expresia vizibilă pentru marele
public a unei problematiz ă ri cu care se confrunta religia! Via ţ a ş i dogma religiilor lumii! Rolul
lui Culianu a fost s ă duc ă mai departe opera, c ă utările, lui Mircea Eliade. Nu cumva, în aceste
cercet ări, atât de primejdioase, Ioan Culianu, atât de înzestrat ca intelect ş i intuiţ ie, a ajuns
Page 6 / 8
s ă afle lucruri pe care aceste for ţe oculte nu pot accepta s ă le vad ă dezv ă luite „ str ă inilor” ?
Culianu fiind urma şul lui Mircea Eliade atât la catedra universitară , cât şi în cercetarea
resorturilor ascunse ale puterii politice. ” Am încheiat citatul. Deci este o ipoteză care mi-a
fost prezentat ă , nu este o teorie proprie!
— Cine v-a prezentat aceast ă ipotez ă ?
— Mai mul ţi i n ş i, dintre care unul este o persoan ă publică foarte cunoscut ă . Nu numai în
România!
— Nu ne pute ţi spune numele?
— O să -i cer voie, dar nu conteaz ă prea mult numele persoanei, ci cât e de verosimilă
ipoteza!
— Dumneavoastr ă cum o aprecia ţi?
— Nu-mi pot permite decât să fac unele leg ă turi, cu informaţii pe care le aveam, cu informa ţii
pe care le-am c ă p ă tat, totu ş i, din cartea lui Ted Anton. Una dintre ele ne-o ofer ă Andrei
Oiş teanu: „În 1984, înt r -un dialog purtat la Universitatea din Groningen, I. P. Culianu îmi
spunea c ă nu trebuie s ă ne ferim de zonele riscante ale cercet ării, cele în care păş im pe
„ nisipuri mi ş că toare ” . Afirmaţia sa era simptomatic ă , pentru c ă în tot ceea ce a întreprins,
Culianu nu a ales c ă ile b ă tă torite ş i lipsite de risc, nu a eludat ecua ţiile cu prea multe
necunoscute. Altfel spus, ca om ş i ca savant, el nu a ocolit zonele cu „ nisipuri miş că toare ” ,
ba chiar, de multe ori, le- a c ă utat temerar. Din p ă cate, cred c ă ultima „ zo nă” în care a
îndră znit s ă se aventureze i-a fost fatal ă . „ Nisipurile mi ş că toare ” i-au înghiţ it fă ptura ş i,
odat ă cu ea, au disp ă rut motivele ş i autorii crimei.” Am încheiat citatul. Cum l-aţ i comenta?
— Să -l comentez eu?
— Aş a, ca exerciţiu.
— Mai întâi, nu vă d de ce dl. Oi ş teanu mizeaz ă atât de mult pe neputinţ a noastr ă , aproape
ontologic ă , de a afla „ motivele ş i autorii crimei ” !
— Bine spus c ă „mizeaz ă” !
— Cât priveş t e „ nisipurile mi ş că toare ” , acele zone risca nte ale cercet ă rii, pe care le
frecventa Culianu, cred c ă ar fi în consonanţă cu ipoteza dumneavoastr ă !
— Care ipotez ă ?
— Cum că Mircea Eliade ş i Culianu au urm ărit, în cercetă rile lor, s ă afle cine conduce lumea
asta. Cine se afl ă în spatele guvernelor lumii, în spatele Papei de la Roma, în spatele ONU,
în spa tel e FMI şi ce mai ave m pe cap ul nostru, mascân d existe nţa unui guvern mondial, a
unui pre ş edinte al Terrei sau Dumnezeu ş tie cum arat ă aceast ă structur ă a puterii oculte
care trage mai toate sforile de pe planet ă… Am rezumat corect i poteza dumneavoastr ă ?
— Dar nu este, pentru Dumnezeu, ipoteza mea! Ea circul ă , iar circulaţia asta este ceva real.
De acee a n-o putem ignora ş i, deş i este riscant pentru mine, am pus-o în dezbatere!
— Care este riscul de care v ă teme ţi?
— Riscul suprem! Cel mai mare!
— ?!…
— Ridicolul! Căderea în ridicul! Altminteri, alt risc, dacă exist ă , cu atât mai bine! Înseamnă că
asasinii vor reac ţ iona din nou ş i, de data asta, poate c ă se vor da de gol!
— Ce înseamnă „ de data asta ” ?
— Ţi-e frică ?
— Nu, dar a ş vrea s ă evaluez cât mai corect riscul. Aş a, ca joc al inteligen ţei, care vrea s ă
ştie în permanenţă pe ce lume se afl ă ! Altminteri, nu-mi displac e ideea c ă lucrând la acest
dialog, la aceast ă carte, ne expunem! Atât riscului de a ne întâlni cu glonţ ul uciga ş , cât ş i
riscului, cum spunea ţ i dumneavoastr ă , cel mai mare! Căderea în ridicul.
— Să reluăm datele problemei: În 1984, Andrei Oiş teanu are o discu ţie cu Ioan Culianu, care
îi de cl ară că cercet ă rile sale l- au dus în anumite „ zone riscante ” , verit abile „ nisipuri
miş că toare ” . Ten ace şi viteaz (acesta e cuvântul!), aş a cum l-am cunoscut şi în anii
studen ţiei, când m -a frapat nepotrivirea dintre trupul sub ţirel, pu ţintel, aproape nevoia ş , ş i
un anumit curaj, curaj intelectual, de a lua în piept întrebă rile cele mai dificile, a ş adar,
tenace şi viteaz, Culianu îi declară că nu trebuie s ă ne ferim, deci, că el, unul, nu se fere ş te
de aceste riscuri! Deci, putem oare s ă spunem c ă încă din 1984 Culianu se sim ţea
amenin ţ at? Sau, dac ă nu chiar amenin ţat propriu-zis, e clar că îş i asumase anumite riscuri!
— De acord!
— Nu ţi se pare normal ca una din ipotezele cu privire la asasinat s ă ia în consideraţ ie
aceste riscuri, virtuale amenin ţă ri şi primejdii, de care vorbea Culianu în 1984?
— Ba da, dar cu condi ţia să ştim care erau acele „ zone interzise ” pe care le frecventa
cercetarea ş tiin ţifică efectuat ă de Culianu ş i pe care Culianu le sim ţ ea ca pe ni ş te „ nisipuri
miş că toare ” , tă cute, implacabile ş i nemiloase.
— Nimic mai simplu! N- avem decât să -l citim cu aten ţie pe Ioan Petru Culianu, în mod
deosebit cele scrise în jurul anului 1984, când el s -a întâlnit cu Oiş teanu la Groningen. Dac ă
reconstitui corect, cam în aceleaş i zile i-am telefonat şi eu lui Nené, din Germania, încercând
s ă -mi dau cu el o întâlnire la Paris.
— N-am ş tiut.
— Da, mi-a spus c ă nu poate veni la Paris, eu nu aveam viz ă pentru Olanda, nici bani ca s ă
mă abat din drum, a ş a că am avut o lung ă discu ţie la telefon. Fire şte, înce rc să leg acea
convorbire de problemele puse în discuţ ie acum. Aş rezuma- o, spunând că am dat peste un
Culianu dezam ăgit de Occident, care a încercat să mă previn ă , s ă nu-mi fac mari iluzii în
aceast ă privinţă . Lă s ăm pentru mai târziu alte detalii.
— Un Culianu dezam ă git de Occident? … Asta e ceva nou!
— Nu este ceva nou, ci ceva ce ni se ascunde, în mod deosebit prin cartea lui Ted Anton, dar
ş i prin al ţi comentatori. De şi, spunând asta, s -ar putea s ă gre ş esc fa ţă de acei comentatori
pe care eu nu- i voi fi cunoscând ş i care, făcându -şi corect meseria, au pus în evidenţă critica,
o critică foarte sus ţ inut ă , pe care o f ace Culianu Occidentului.
— Vă d c ă plusa ţi, un Culianu nu doar dezam ă git, ci chiar foarte critic fa ţ ă de Occident. Se
poate spune a ş a?
Page 7 / 8
— Eu n-a ş zice „ foarte ” , ci profund critic. Hai s ă risc chiar termenul definitiv. Un Culianu
definitiv critic faţă de Occident! Pe acest Culianu se str ă duie unii s ă -l ascund ă !
— Am impresia că ne apropiem de partea cea mai riscant ă a că rţii!…
— Fiind vorba de riscul acela, suprem?
— Bineînţ eles!
— Nu! În privinţ a asta sunt foarte sigur pe ceea ce spun! Şi nu m ă bazez pe m ă rturia pe
care eu a ş putea- o face, citând discuţ ia mea telefonic ă cu Nené din 1984, sau comentariile
pe care ş i Culianu le-a f ăcut în 1968, când Occidentul i -a l ă sat pe ru ş i să -ş i fac ă de cap în
Cehoslovacia, mai lansând cu acea ocazie ş i o doctrin ă Brejnev, a suveranit ăţ ii limitate.
Amândou ă deopotriv ă de tic ă loase, m ă car c ă , mai mult sau mai pu ţin vizibil, ele se aplic ă
acum în toată lumea! Au câş tigat partida! Un om cu inteligen ţa, sensibilitatea ş i onestitatea
lui Culianu nu putea s ă nu perceap ă ră ul pe care-l reprezint ă Occidentul.
— Domnule profesor dar …
— Dră gu ţă , ştii ce înseamnă pentru mine Decembrie 1989? Libertatea! Libertatea de a-m i
spune sincer ş i f ă ră nici un rest p ă rerea despre Occident! Libertatea de a critica Occidentul!
C ă ci nu puteai spune nimic de r ău despre Occident, despre sistemul occidental, înainte de
Decembrie, c ă imediat erai suspectat, taxat drept om pl ă tit, „ de Ceau ş escu ” , s ă faci
propagand ă „societ ăţ ii multilateral dezvoltate ” . Omul securit ăţ ii ş i alte bazaconii! Eu, dup ă
câteva drumuri în Occident, am suferit, literalmente am suferit că nu puteam s ă spun ce
văzusem, ce auzisem, ce pricepusem în Occident. Singuri, frate -meu, sor ă -mea, cumnatul
meu ş i nevast ă -mea, cu ei puteam s ă spun ce gândesc, ş i ei, care nu prea fuseser ă în
Occident, se uitau la mine foarte neîncreză tori. Singură maică -mea, o femeie cu ni ş te intui ţii
extraordinare, m ă credea în tot ce aveam de criticat în privinţ a occidentalilor! … Aşa încât nu -
ţi face probleme! M ă car acum, dup ă 1989, s ă nu m ă tem de imbecili ş i să -mi pot spune, f ă ră
team ă , opiniile mele despre Occident!
— Sunt numai ochi ş i urechi!
— Numai c ă nu de mine este vorba, ci despre Ioan Petru Culianu ş i pă rerile sale, nu ale
mele, despre Occident. P ă rerile sunt scrise! Scrise! Negru pe alb! … Ale mele, cu altă ocazie!
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 8 / 8
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. V

CAUTARE
Cauta
Capitolul V
OCCIDENT, MON AMOUR!
LISTA NATIONALA
— Domnule profesor, eu nu sunt un cunosc ă tor al operei lui Ioan Culianu. Am citit mai multe
„Occidentului.
despre ” Culianu, textele altora. Dar n-am g ă sit nică ieri vorbindu-se despre Culianu critic al Lista Na
țional
ă
Like
— Nici eu nu sunt un cunosc ă tor al acestei opere. Dac ă a ş fi tînă r, poate c ă mi-aş fi dedicat
câteva luni, câţ iva ani, ca s ă aprofundez opera şi gândirea lui Culianu, personalitatea sa.
Sunt însă impresionat c ă din pu ţinul lecturilor mele rezult ă cu deosebit ă pregnan ţ ă nu 3,025 people like
Lista Na
țional ă.
critica, ci mai mult decât critica, diagnosticul, subliniat diagnosticul, pe care Culianu îl pune
Occidentului.
— La ce lucr ă ri vă referiţi?
— În mod deosebit la două : eseul Religia şi puterea, publicat în 1981, ş i cartea, deja
celebr ă , cel ebră , dar neatent ci tit ă , Ero s şi Magie în Renaş tere, publicat ă în 1984. În
Experien ţ ele extazului, citit ă mai demult, când Nené tră ia, nu-mi aduc aminte s ă fi gă sit
ceva. Dacă vom face o anex ă la aceste discu ţii ş i vom da acolo, in extenso, textele prin care
Culianu, critic de ocazie al României socialiste ş i n eo-comuniste, din vremea lui Ceau ş escu ş i
Iliescu, se arat ă a fi un cercet ă tor atent, extrem de preocupat, al r ă ului pe care Occidentul
de azi îl poate reprezenta în ordinea istorică a lumii, a devenirii omului…
— La Anex ă a ţi putea publica ş i piesele dosarului Nicolae Iorga – asasinat de KGB?, preluate CATEGORII
din Legionarii no ş tri ş i completate cu elemente noi, ap ărute de curând. Ce ziceţ i?
— De acord!
— O mică parantez ă v-aş mai cere: ce înseamnă „ critic de ocazie ” ? Agenda preziden ț ial ă
— Înseamnă cr itica pe car e o face în diverse f iţuici, în pu blicaţ ii fatal efemere, comentând Amestecate
evenimente mai mult sau mai pu ţin accidentale. Cu totul alta este critica, academic ă aş
numi-o, de profunzime, pe care Culianu o face Occiden tului, mentalit ăţ ii occidentale, Carte pentru dumirire și
modelului occidental aflat în expansiune planetară şi tinzând, cu toate ale lui, bune ş i rele, înd rep tare
s ă devin ă unicul mod de via ţă , al întregii planete. Eh, eu nu cunosc – dar, fire ş te, fă ră s ă fi
cercetat, în mod special, literatura cazului, nu cunosc multe texte care să fi spus despre Constitu ţia Cre ş tin ă a României
Occident, despre lumea capitalist ă , lucruri la fel de grave, la fel de profund incriminatorii,
Cvadratura cercului
precum cele afirmate de Culianu.
— Haide ţi s ă vedem aceste texte! Doctrin ă na ţ ionalist ă
— Vom avea tot timpul. Dar cititorul trebuie avertizat c ă aceast ă critică , dur ă şi direct ă ,
făţ iş ă, este f ă cută totu şi într -o manier ă neobi ş nuit ă : Nené vorbeş te despre toate aceste Holocaust
lucruri de parc ă ar descrie un mit din Polinezia sau, mai bine zis, de parc ă ar descrie
structura geologic ă a planetei ori structura atomului. F ă ră nici o implicare afectiv ă , f ă ră nici
Întrebare concurs
un accent retoric, f ă ră nici o gesticula ţie: sobru, precis, rece, calm, ca un profesor care, în
ION COJA la TV
fa ţ a aulei pline de studen ţi, pune un diagnostic pe trupul unui bolnav oarecare, un
necunoscut adus de pe strad ă. La zi
— Probabil c ă a ş a se explic ă de ce aceast ă critică a trecut neobservat ă de cei mai mul ţi
cititori!
— Desigur, a şa îmi explic ş i eu c ă lumea nu-l cunoa şte pe Culianu într -o ipostaz ă dintre cele Lingvistic ă
mai importante. Dar, ceea ce îmi explic mai greu este de ce? Ce sens are această joac ă a lui
Nené: deş i spune ni ş te lucruri foarte importante ş i de ş i le spune f ă ră s ă ascund ă nimic, le Lista na ţional ă
spune totu şi în aşa fel încât cititorul de rând – iar cititorii de rând ai lui Culianu sunt toţ i
ş ti cititori nu reu ş esc s ă Literatur ă
oameni cu facultate, cu doctorate, cu titluri academice, iar ace
priceap ă sensul, dimensiunea ş i implica ţiile celor spuse de Culianu. Iar Culianu însuş i, sunt
Marele Manipulator
convins, a vrut s ă ob ţ in ă acest rezultat.
— Bănuiesc însă că cei viza ţi de Culianu, prin critica sa, au priceput foarte bine! Memorandum Est
Page 1 / 11
— De asta nu m ă îndoiesc!… Performan ţa lui Culianu a fost c ă n-a ţinut secret ceea ce
„ aflase ” , ci a spus- o cât se poate de explicit, dar pentru că Preafratele nostru
a s pus-o pe un ton neutru,
doctoral, savant , nimeni nu s-a em o ţ ionat de importan ţ a celor afirmate de Culianu. Astfel,
secretul a r ămas mai departe secret, atât doar că Nené i -a f ă cut aten ţi pe cei în cauză : vă
ş tiu, pezevenghilor, am aflat cu ce vă ocupa ţi! Promovate
— Crede ţi că a fost în intenţ ia lui Culianu s ă nu „ facă valuri” prea mari?
— Eh, cred c ă nu avem dreptul s ă facem prea multe specula ţii pe tema inten ţiilor lui Ioan
Petru Culianu. Fiind din categoria celor ale ş i, specie din care noi nu facem parte, e greu s ă
Regele Mihai
te pui în „ situa ţia ” lui ş i să raţionezi în locul lui, ca şi când! Aş a c ă , de data asta eu, invit
toat ă lumea pe covert ă ! Să vedem textele! Texte uitate, texte cenzurate
— Textele care l-au ucis pe Culianu?
Textele altora
— Tu ai spus-o!
— Cu ce începeţ i? Transilvania
— Cu titlul cel mai direct la subiect: Religie ş i putere, un volum cu trei autori, la care Culianu
al nostru particip ă cu eseul Religia ş i cre ş terea puterii. Titlul volumului se potrivea mult mai Vatra Românească
bine la eseul lui Nené. De aceea, când voi mai cita acest titlu, Religie ş i putere, m ă voi referi
astfel la eseul lui Ioan Petru Culianu.
— Când a apă rut? ARHIVE
— În 1981!… Eseul are dou ă p ă rţi, îndeosebi partea a doua ne interesează propriu-zis,
intitulat ă Nihilismul ş i destinul civiliza ţ iei occidentale. Dar tonul „ antioccidental ” este dat
chiar din primele pagini. Citez, din edi ţia Nemira, de la pagina 167: „În so ciet at ea octombrie 2013
occidental ă de ast ă zi exist ă câţiva factori care au coborît într -un mod foarte periculos pragul
septembrie 2013
de suportabilitate a normelor ( … ) . Între aceşti factori se înscriu manipularea totală a
maselor prin mass- media, reificarea individului în angrenajul de consum, sentimentul august 2013
precarit ăţ ii existen ţiale într -o lume care a devenit un butoi cu pulbere gata s ă sar ă în aer în
orice clipă” . iulie 2013
— Deci, Culianu, despre societatea occidental ă , în 1981, afirma că „a devenit un butoi cu
iunie 2013
pulbere gat ă s ă sa ră în aer în orice clipă” ! Poate nu este inutil s ă lă murim şi în ce constă
„reifica rea individu lui în angr enajul de consu m”! Reificare, adic ă s ă facă din ins, din om s ă mai 2013
faci un lucru, un obiect, un res, „ lucru” , pe latine ş te.
— Dacă ne juc ă m puţin cu etimologiile, latinescul res, cu forma de acuzativ, rem, a devenit în aprilie 2013
francez ă rien, adic ă „nimic” . Se po tri ve ş t e şi cu acest înţ eles „re ificar ea ind ividul ui în
martie 2013
capitalism ” , adic ă reducerea sa la nimic!
— Dar asta n-o pute ţi pune pe seama lui Culianu. El n- a mers atât de departe cu critica! februarie 2013
— Mi se pare un eufemism s ă vorbiţi de „ critică” . E mult mai mult!
— Să vedem! ianuarie 2013
— Respectându -i pe clasici, Culianu face din finalul textului s ă u partea cea mai „ tare ” . Am
decembrie 2012
chiar sentimentul, de fiecare dat ă când citesc ultimele trei subcapitole, int itulate Destinul
Occidentului, Puterea ş i Occidentul ş i Religie ş i putere (de aici ş i titlul volumului), am avut noiembrie 2012
sentimentul c ă tot eseul este numai un pretext pentru a spune despre Occident „ ce-l doare
pe autor ” , chiar cu risc ul ca leg ă tura dintre eseu ş i „ critica” fă cută Occidentului, lumii octombrie 2012
capitaliste, s ă nu fie totdeauna în ordinea logică a demonstra ţ iei, a dezvolt ă rii ideilor. Dar nu
septembrie 2012
vreau s ă alunec pe panta asta ş i să fac pe comentatorul lui Culianu. Eu îl citez, mai ales îl
citez, pentru uzul celor ce l-au citit ş i au trecut prea u ş or cu vederea texte precum acestea: august 2012
„ De ş i nu se poate nega faptul c ă as tă zi capitalismul posed ă o component ă puternic ă de
asisten ţă social ă (ş i la aceasta, mi ş carea socialist ă , ală turi de miş că rile creş tine calificate, ş i- iulie 2012
a adus o contribu ţ ie istoric ă ), esen ţa sa este cu totul altceva decât milă ş i solicitudine
iunie 2012
pentru individ. ” (s.n.) Sau: „ Esen ţa capitalismului modern const ă într-un interes aproape
exclusiv pentru mijlocul de schimb (s.a.), pentru bani (s.n.), ceea ce înseamnă că unica mai 2012
realitate (s.n.) care subzist ă în adevă rata ideologie a capitalismului este cea a comer ţ ului.
(… ). Realitatea totalitar ă a comer ţului (s.n.) se substituie oric ă rei alte realit ăţ i: via ţă , om, aprilie 2012
pasiune, credin ţă , spe ran ţă , moarte, pentru a înşira aici numai câteva dintre cele mai
martie 2012
sugestive for ţ e motrice din trecut (s.n.). (… ) Omul este fie comerciant, unul care ş tie cum să -
ş i foloseasc ă via ţa, fie o entitate negociabil ă , adic ă ceva care va deservi oricum scopurilor februarie 2012
Comer ţului, dar de care acest idol poate s ă s e ş i lipeasc ă . Pasiunea cuiva pentru ceva
folose şte numai în măsura în care e corect orientată , adic ă are bune rezultate comerciale. ianuarie 2012
Credin ţa, în măsura în care poate fi exploatată . Spera n ţa, pentru c ă îi e subordonată .
decembrie 2011
Moartea, pentru c ă îl sporeş te.”
— Domnule profesor, dar este absolut incredibil c ă asemenea texte nu au stârnit nici o noiembrie 2011
reac ţ ie a comentatorilor lui Culianu.
— S ă nu ne gr ă bim, nu ş tiu ce au scris al ţii despre Culianu. Al ţii în afară de Ted Anton, care octombrie 2011
în car tea sa pom eneş te o singur ă da tă de volumul Religie ş i putere, f ă ră s ă -i remarce vreo
septembrie 2011
calitate deosebit ă ! Deci, ca şi până aici, nu mă raportez decât la Ted Anton când spun că ni
1-a ascuns pe adev ă ratul Culianu. C ă ci, e foarte posibil, o prezentare corect ă a lui Ioan august 2011
Petru Culianu ar con ţine în ea suficiente indicii pentru a înţelege de ce a fost omorît Culianu.
Poate c ă am afla chiar ş i de că tre cine! iulie 2011
— Este deja evident c ă Ioan Petru Culianu studiase atent lumea c ăreia îi punea un
diagnostic atât de exact! Devenea el periculos pentru această lume? În orice caz, cu iunie 2011
asemenea opinii o fi fost primejdios Culianu, dar nu pentru regimul lui Iliescu! mai 2011
— Bravo, ai pus un … diagnostic foarte conving ă tor! Iat ă şi cu critica acestei lumi cum st ă m:
„în ace astă lume care respir ă Comer ţ prin to ţi porii s ăi nu e loc de nimic altceva, decât cu aprilie 2011
riscul distrugerii psihice sau chiar fizice (s.n.) a persoanei. ”
martie 2011
— Distrugere fizic ă ? Cumva cu un glon ţ de calibrul …
— Nu mă întrerupe. Citez ma i departe, de la p. 218: „Orice plângere trebuie s ă fie februarie 2011
reprimat ă , pentru c ă nu este demn ă de un comerciant. Orice regret trebuie s ă tac ă , pentru
că nu e rentabil. ” Şi acum fii atent: „ Orice critică trebuie s ă fie rezonabil ă şi să urmeze un ianuarie 2011
scop previzibil, a şa încât banul s -o reduc ă la tă cere, iar critica, devenită o parte din comer ţ ul
decembrie 2010
însuş i, să -l poat ă servi într -o manier ă constructiv ă . Caritate, pietate, bun ă tate, compasiune,
Page 2 / 11
toate acestea sunt excluse din lumea comercial ă , pentru c ă sunt în contrad icţ ie cu legile noiembrie 2010
schimbului.”
— Dar, de pe ce pozi ţie face Culianu aceast ă critică… Vă deranjeaz ă sintagma „ de pe ce octombrie 2010
pozi ţie ” ?
septembrie 2010
— E drept, n-am mai auzit-o de vreo ş apte-opt ani, dar nu m ă su pă ră . Critica limbajului de
lemn ş i-a creat ea însăş i un limbaj de lemn!… Pozi ţ ia lui Culianu? Nu este u ş or de spus c ă tre august 2010
ce îl trage inima pe Culianu. Oricum, creş tinismul „ iese ” bine din excursul pe care Culianu îl
face în acest eseu. Iată câteva citate: „Încă demult valorile cre ştine erau în stare să facă iulie 2010
adev ă rate miracole, s ă -i permit ă unui individ oarecare s ă se arate mai puternic decât
iunie 2010
soarta, decât tortura, decât umilinţa, decât moartea. (… ) Înarmat cu credinţă , speran ţă şi
caritate (s.n.), creş tinul experimenta „ puterea ” ca evaziune de sub st ăpânirea necesităţ ii, ca mai 2010
libertate în faţa instinctelor primare ale omului. Noutatea sfîntului creştin, în raport cu diferiţ i
„ speciali ş ti ai puterii ” din societ ăţ ile pseudo-specifice, const ă în faptul că el, sfînt ul, este aprilie 2010
înd emnat de sen time ntul fratern ită ţii universale, c ă el înconjoară toate f ă pturile cu iubirea
martie 2010
sa netulburat ă . Iubirea, toleran ţa, inerente spiritului cre ş tinismului, reduc nihilismul mundan
la o component ă secundar ă , îl fac apr oap e să dispar ă în faţ a bog ăţ iei compasiunii pentru februarie 2010
toate fiin ţ ele lumii. Desigur, omul este f ă cut ş i din carne, este ş i un p ă că tos, dar porunca
fundamental ă , spre deosebi re de gnosticism ş i de orice alt curent preponderent nihilist ş i ianuarie 2010
sectar, este, în creş tinism, caritatea: „ ama et fac quod vis ” .
decembrie 2009
— Ama et fac quod vis!…
— „ Iube ş t e ş i fă ce vrei ” … Adică „iube ş t e şi, în rest, fă ce vrei, c ă ci nu ai cum s ă mai noiembrie 2009
gre ş e ş ti! ”
— Să tot fii creş tin!… Ama et fac quod vis! Minunat ă vorb ă . octombrie 2009
— Iube ş te ş i f ă ce vrei! … Sunt oameni c ărora îţ i vine s ă le ier ţi o mul ţime de gre ş eli, de mici
septembrie 2009
inconsecven ţe, căci îi simţ i că iubesc, iubesc via ţa, se iubesc pe ei înş iş i a ş a cum sunt, ş i, mai
ales, îi iubesc pe toţ i ceilal ţi oameni a ş a cum i-a lă sat Dumnezeu, f ă ră s ă le pretind ă s ă fie august 2009
altfel, alt fel de oameni! … Îl iubesc pe Dumnezeu!
— Culianu era un astfel de om? iulie 2009
— În general, fă cea impresia a ceea ce ş i era: un om preocupat de probleme grave, angajat
iunie 2009
cu senin ă şi irevocabilă d ăruire pe un drum numai al lui. De aceea îţ i fă cea mare pl ă cere s ă -l
surprinzi, din când în când, reacţionând „ normal” , ca un om obi şnuit, în sensul bun al martie 2009
cuvîntului „ om obiş nuit ” , adic ă ştiind s ă se bucure ori s ă se supere pentru acele lucruri care
îl bucură sau îl supă ră pe orice om obi ş nuit. Ştiu c ă am fost surprins când l -am vă zut prima februarie 2009
oar ă rîzând în hohote, cu poftă . Ştia s ă rîdă , de ş i nu te a ş teptai s ă -l vezi făcând celor din jur ianuarie 2009
astfel de … de … confiden ţe, îmi vine să spun! D ă dea prestigiu la tot ce f ă cea!
— Să ţinem minte ş i aceast ă vorb ă : dă dea prestigiu la tot ce f ă ce a… octombrie 2008
— Este remarcabil ă şi precizarea pe care Culianu a g ă sit s-o fac ă într -o not ă de subsol:
„ Ecua ţia noastr ă , capitalism = Comerţ, a suscitat perplexitatea celor care au avut cei dintâi iunie 2008
amabilitatea de a citi ş i discuta eseul nostru. Sigur, realitatea e mult mai complex ă , ş i totu ş i
mai 2008
a ş vrea s ă amintesc c ă şi analiza lui Weber, oricât ar fi de subtilă , porne ş te de la aceea ş i
stare de fapt. Ast ă zi nimeni nu mai contest ă că „mercificarea” , adic ă transformarea în marfă februarie 2008
a unor lucruri care, tradi ţ ional, nu erau ş i nu puteau fi privite ca atare, este unul dintre
procesele fundamentale ale capitalismului avansat. ( … ) În capitalismul avansat, toate ianuarie 2008
lucrurile servesc schimbului, sunt negociabile. ( … ) În capitalism, lumea se transformă într -o
noiembrie 2007
uria ş ă maş ină comercială , în car e come rţul est e un sco p în sin e. Ace ast a nu era , des igu r,
inten ţia spiritului puritanismului, din care s-au n ă scut tendin ţele economico-sociale care au octombrie 2007
dat via ţă sistemului numit „ capitalism ” .
— Îmi îngă duiţi s ă vă întrerup cu o… o poveste, o fabul ă , pildă , nu ş tiu cum să -i zic. septembrie 2007
— Dacă m-ai întrerupt, zi -i anecdot ă . Anecdota primeaz ă !
august 2007
— Să -i zicem ş i a ş a! … Cică în Japonia, un samurai era judecat de
împă rat pentru o vin ă foarte grav ă . După ce se stabile ş te vinov ăţia samuraiului, împăratul îl iulie 2007
într eabă :
— Ce pedeaps ă crezi c ă ţi se cuvine, voinice, pentru faptele tale atât de nepotrivite cu un iunie 2007
ră zboinic?
— Harachiri, Mă ria Ta! răspunse samuraiul. Îmi fac harachiri.
— Ah, harachiri?!… Nu-i prea pu ţin? Pentru purtarea ta nedemn ă meriţi o pedeaps ă mult mai LINKURI
grea decât moartea, ba încă ş i prin harachiri! … Nu, dragul meu, n-ai s ă mori, ci pedeapsa
este s ă tră ie ş ti mai departe şi până la sfârş itul zilelor tale s ă tră ie ş ti din comer ţ ! S ă te faci
negustor!, asta-i pedeapsa pe care o meri ţ i! … Comerciant te condamn s ă fii! Comer ţ s ă faci
toat ă via ţa ta! Herald Studio
— Fain ă poveste! Memorabil ă , într -adev ă r!… Mentalitatea de samurai! … Cât este de
european ă aceast ă mentalitate, a samuraiului dumneavoastr ă ? Lista Nationala
— Este foarte european ă , dac ă atunci când spui Euro pa te gândeş ti la antichitatea greco-
roman ă , la cavaleria rusticană !
— Po ţi s ă te gândeş ti ş i la altceva?
— Cum s ă nu! Tot din Europa face parte ş i Rena ş terea italian ă ! Flor enţa ş i Vene ţia au dat
primele onorabilitate bancherului … – Negu ţă torului vene ţ ian!
— Sigur că da!
— Deci nu iudeii!
— Nu sunt ei de vin ă de tot r ă ul din lumea asta! … În schimb, pentru
Aristotel ş i Platon comer ţ ul este demn de tot dispre ţul, „ fiindcă nu-şi ia câş tigul de la
natur ă” . Fire şte cel mai hulit în antichitate era câş tigul din cam ă tă , din împrumutul cu
dobândă , acest gen de câştig denaturând scopul în care au fost inventaţ i banii, anume
acela de a facilita opera ţiunile de schimb, comer ţul. Dobânda face ca banii să produc ă bani,
ceea ce este cu totul nefiresc.
— La ce texte m ă trimiteţi pentru edificare?
— Mergi la Politica lui Aristotel, Legile lui Platon … Grecii aveau ş i un termen, hrematistica,
prin care denumeau „ar ta înavuţ irii” , a managementului de azi … S-au gândit ş i grecii la o
Page 3 / 11
asemenea teorie, dar au avut atâta demnitate ca să nu fac ă din avu ţ ie scopul existen ţei!
Epoca modern ă nu descoper ă nimic, ci face doar obsesie ş i pasiune cople ş itoare dintr- o
mentalitate ş i preocupare pe care anticii au repudiat-o cu dezgust ş i indignare!
— Iar dac ă te gândeş ti ş i la tradi ţia cre ş tin ă , a alung ării zarafilor din templu, înţ elegi ş i mai
bine cât s -a îndepă rtat acest capitalism avansat de valorile tradi ţionale. Acest capitalism în
care au c ă p ătat atâta putere zarafii moderni, pe care la orele de învăţământ politic îi
numeam „ oligarhie financiar ă” ! Cam ei conduc lumea, ei au „ puterea ” ! Şi nimeni nu se
gândeş te să -i alunge din templu!
— Au puterea, dar au vreun Dumnezeu? Care-i religia lo r?
— În privinţ a asta, Culianu face o constatare, pe care o propune ca pe o concluzie a eseului
s ău, o idee care, probabil, îi umplea sufletul de amă ră ciune: „ba nul dob ând it cu sud oar ea
frunţ ii şi în dispreţ ul pentru bunurile terestre devine idolul unei noi religii (s.n.), aceea a
Comer ţului.” Şi continu ă , îmi vine să zic, s ă racul: „În ace astă situa ţ ie, romantismul proclamă
„ moartea lui Dumnezeu ” , declară acum că eficacitatea este inexorabil apus ă (s.n.). „ Fabulele
antice ” sunt substituite acum de domnia crud ă a „ adev ă rului” , a invidiei de clas ă , a ostilit ăţ ii
între opresori şi opresa ţi, pe scurt, o privire goală şi desvr ă jită asupra lumii.”
— „ Opresa ţi ş i opresori ” ?! De mult n-am mai auzit cuvintele astea! „ In opressores! ”…
— Re ţine însă , te rog, concluzia savantului: banul devine idolul unei noi religii, religia
Comer ţului.
— „ Banii e totul ” , zic mahalagiii no ş tri, şi nu zic asta de ieri, de azi, ci din anii interbelici încă !
— Aş mai remarca, în acest text, cât de des scrie Culianu cuvântul come rţ cu majuscul ă :
Comer ţ. Cr e ş tinismul nu e niciodat ă pomenit cu majuscul ă ! Aş zice c ă „su nă” a ironie
aceast ă majusculă , făcând din comerţ o divinitate, adic ă din profesia care, în abs olut
considerat ă , pe scara de valori umane, deseori nici nu e luat ă în consideraţ ie. Petre Ţuţea,
când fă cea aceast ă scar ă , pe treapta cea mai înaltă a şezând sfinţ enia, adic ă sfîntul,
continua cu eroul, legiuitorul, poetul, medicul, militarul, dasc ă lul, nu mai ţin minte exact în ce
ordine, dar de negustor pare-mi-se că nici nu pomenea!
— Mi-aduc aminte şi de Mihail Sadoveanu, în „ Fra ţii Jderi ” , când este amintit acel fecior al
Jderului b ătrân care se fă cuse negu ţă tor. Taic ă -su are un fel de sfial ă , de jen ă în faţ a lui
Ştefan Vod ă , s ă pomeneasc ă de un astfel de fecior. Damian se numea, parc ă . Şi ca s ă -l
salveze din precaritatea condi ţ iei de negustor, de comerciant, de bi ş niţar, Sadoveanu îi dă
nişte însă rcină ri mai speciale, făcând din negustor un fel de spion, de agent secret, astfel că
cititorul poate s ă -l simpatizeze în continuare pe comisul Simion Jder: feciorul să u nu e numai
negustor. Nu e negustor şi atât!
— Concluzia, pe care n -o mai trage Culi anu, dar noi cre d c ă avem toate motivele s-o
deducem, este c ă Occidentul în faza sa de capitalism avansat, reprezintă o degradare total ă
a spiritului religios!
— O abandonare, de fapt ! Altminteri de ce ar fi f ăcut André Malraux cunoscutul să u
avertisment: „ secolul 21 va fi religios sau nu va mai fi deloc! ”
— Dac ă mi se îngă duie s ă emit şi câteva pă reri personale, a ş spune c ă din acest punct de
vedere, al religiozit ăţ ii ca parte component ă a spiritului uman, ateismul unor regimuri
politice, fie el şi activ, agresiv, cum a fost în ţă rile socialiste, este de preferat noii religii a
Banului, a Comer ţ ului. C ă ci interzice, dar nu denatureaz ă ! Nu corupe! Stârneş te reac ţia de
ap ărare! Stârne şte reac ţ ia, a ş a cum s-a întâmplat în anii 1941 -1989, în România!
— Uş urel, să nu ne trezim că sunte ţi neo-comunist.
— Îmi aduc aminte, era pe la mijlocul anilor ‚ 80, m ă aflam în casă la Ioan Alexandru, ne
adunaser ă m mai mul ţi doritori s ă -I cunoa ş tem pe stare ţul de la m ă n ă stirea Bistri ţa, îi era
oaspete lui Ioan Alexandru. Printre altele, ne-a povestit discu ţ ia sa cu un stare ţ catolic, dacă
pot spune a ş a, de la o m ă nă stire din Fran ţ a. Catolicul, adic ă francezul, mai exact spus
capitalistul avansat, nu mai ş tia ce s ă facă , trebuia s ă închidă mustă ria, nu mai venea
nimeni, nici un tînă r nu mai dorea s ă se retrag ă în viaţ a monahal ă . Acestui a, p ă rintele
Ioanichie, da, mi-am adus aminte, Ioanichie B ă lan se nume ş te, a trebuit s ă i se plângă de
situa ţia în care se află într -o ţ ar ă comunist ă tinerii, foarte numero ş i, care vor s ă se
că lugă reasc ă , dar sunt împiedicaţi de legile materialismului ateu atotbiruitor, care, într -o
ţară ca România, limitase numă rul că lugă rilor mult sub „ cererea publicului ” ! A pieţii!
— Poate c ă diferen ţa este dat ă de deosebirea dintre ortodoxie ş i catolicism!
— Nu insist! Nu m ă intereseaz ă explica ţiile, unde p ă rerile pot fi foarte diferite. Ţin doar s ă
constat ă m că dintr-un anumit punct de vedere, extrem de important pentru Culianu,
Occidentul capitalismului avansat reprezenta un de ş ert, un de şert în expansiune,
amenin ţând să cuprind ă întreaga planetă . De ş ertul seculariz ă rii totale, al lep ă d ă rii de
credin ţă , al deturn ă rii acesteia spre zeificarea banului, mult mai periculoas ă pentru spiritul
uman decât ateismul însuş i! Zeificarea banului ş i reificarea omului!
— Formula mi se pare a fi cu totul remarcabil ă , ş i o repet, dac ă nu vă su pă ră : zeificarea
banului ş i reificarea omului…
— Mulţumesc, singur n-aş fi bă gat de seam ă ! Da, zeificarea banului ş i reificarea omului.
— Aceste idei considera ţi că sunt ideile lui Culianu?
— Ideile lui Culianu sunt cuprinse în textele citate. Dar crezi că ideile p e care le stârnesc
aceste texte nu au nici o leg ă tură cu Culianu? Bine, nu-s ale lui Culianu, dar Culianu le
provoac ă ! Şi mă opresc aici, în
fond, ceea ce mă intereseaz ă în primul rând nu sunt ideile lui
Culianu, ci faptul, de acum evident, c ă , fie din ignora n ţă , fie din rea credin ţă , Ted Ant on
acesta le-a ascuns, n-a pomenit nimic de ele!
— Au aceste idei vreo leg ă tură cu asasinatul?
— Du pă logica lui Ted Anton, au. C ă ci el leag ă asasinatul de textele în care Culianu a fost
extrem de critic fa ţă de guvernan ţii român i, faţă de cineva, deci. Dar Culianu a fost critic ş i
fa ţă de al ţi guvernan ţi. Guvernan ţii capitalismului avansat! Deci, pe lista suspec ţ ilor trebuie
trecu ţi ş i ace ş tia, ală turi de regimul Iliescu şi de securitate a română . Asta e concluzia logic ă ,
pe care ne-o impune, repet, Ted Anton. Americanul! Cu deosebirea c ă regimul din România
este pus la stâlpul infamiei în niş te publica ţii efemere ş i f ă ră circulaţie, în vreme ce modelul
Page 4 / 11
capitalismului avansat este pus sub lup ă în că rţi şi reviste intrate în toate marile biblioteci
ale lumii! … De ce s ă fie interesate de dispari ţia lui Culianu numai autorit ăţ ile, extrem de
pasagere, din România? De ce n -ar fi fost încă ş i mai interesate autorit ăţ ile „ planetare ” ?, îmi
vine s ă zic!
— Cred c ă nu vă dezam ă gesc dac ă nu mă declar câş tigat de acest ra ţionament.
— Bineînţ eles! Este un ra ţionament care se poate face, tot ca ipotez ă , cel pu ţin la fel de
precar ă ca ş i celelalte. Numai că eu n-am terminat cu „ administrarea probelor ” .
— Am avut impresia că a ţi încheiat lista citatelor din „ Religie ş i putere ”.
— Mai am câteva. Notează : „ Putem totu ş i conchide c ă locul experien ţei puterii, pentru
Occidentul precapitalist, era aproape întotdeauna de natură ideologic ă . Capitalismul instalat
opereaz ă o total ă răsturnare a acestei ordini valorice, în sensul că el stabile ş te ecua ţ ia
putere = avere, care are un dublu aspect: pe de o parte, înseamnă că banul este putere, pe
de alt ă parte, c ă puterea are valoare comercial ă . Aceast ă premis ă fundamental ă a
capitalismului face ca toate justific ă rile ideologice pe care el continu ă s ă le repropun ă s ă nu
mai aib ă de-a face cu esen ţa însăş i a epocii noastre, ci s ă reprezinte paleative ce tind s ă o
mascheze ş i s ă o fac ă mai suportabil ă (s.n.). Consecin ţ a cea mai important ă a diferen ţ ei
dintre esen ţ a ş i scopul capitalismului, pe de o parte, ş i, pe de alt ă parte, justific ă rile
ideologice pe care acesta le pune în circulaţie la îndemâna cetăţ eanului manipulat (s.n.),
este faptul c ă nici una dintre aceste justific ă ri nu poate fi cu adev ă rat eficient ă .” Am încheiat
citatul, căci îmi vine să întreb: dacă nici una dintre aceste justific ă ri nu este eficient ă , asta ce
poate s ă însemne?
— Nu-mi vine în minte decât teza societăţ ii sortite pieirii, ca efect al progresului social şi
uman, ontologic. Teza capitalismului aflat pe marginea pr ă pastiei. Şi a ş a mai departe!
— Nu, eu nu încerc să strecor, în subtext, ideea că Nené Culianu , criticând „ capitalismul
avansat ” , făcea sau încerca să facă servicii propagandei marxiste anticapitaliste. Ar însemna
s ă fiu la fel de necinstit ca Ted Anton, care, prezentând un Culianu critic faţă de realit ăţ ile
româneş ti de dinainte, dar ş i de dup ă ‚89, îş i las ă cititorii s ă cread ă că pentru Nené totul în
Occident era O.K.! Dimpotriv ă , stimabile Ted Anton, Culianu este unul dintre occidentalii cei
mai nemulţ umiţi de lumea în care tră ie ş te! De ce ai ascuns asta cititorilor t ă i?
— Crede ţi că aceast ă nemulţumire are sau ar putea avea vreo leg ă tură cu asasinatul?
— Ar putea avea!
— În ce fel?
— În n feluri! Dar deocamdată , din aceast ă mulţime de ipoteze, mi-e greu s ă le aleg pe cele
mai plauzibile.
— Şi cum am putea face s ă reducem num ă rul ipotezelor, apropiindu- ne de idealitate, când,
dintre ipotezele posibile acum, numai una singur ă va rămâne în picioare? Ce -i de fă cut?
— Ce-i de f ă cut? … Măcar atât: să -l citim cu aten ţie pe Culianu ca s ă pricepem cine a fost
Culianu. C ă ci, cel mai probabil, Culianu a f ost asasinat deoarece era Culianu. Deoarece
gândea într -un anumit fel, deoarece scrisese anumite texte, deoarece inten ţiona cine ş tie ce
ac ţiune! Din toate astea, cel mai u ş or este s ă află m ce a scris Culianu.
— Urmeaz ă , înţ eleg, alt ă serie de citate.
— Dacă te-ai plictisit, ceea ce se vede de la o po ş tă , dac ă te-ai plictisit de citatele din
Culianu, îţ i voi da un citat din Marcuse, popularul filozof „ de la Frankfurt ” , acea grupare de
filozofi ş i sociologi care considera c ă „esen ţa capitalismului este transformare a în marfă a
orică rei realit ăţ i experimentabile ş i c ă din aceasta deriv ă anularea individului, reducerea sa
la simpla dimensiune economic ă , pie rde rea r ă d ăcinilor umaniste înseş i ale civiliza ţiei
noastre ” (apud Culianu).
— Dur diagnostic ş i acesta!
— Nu mă pricep s ă -mi dau seama dac ă Ioan Culianu, f ăcând acest succint rezumat al ideilor
„ de la Frankfurt ” , nu cumva a îngroş at el critica „ apocaliptic ă” fă cută de membrii cunoscutei
grup ă ri. Iat ă însă citatul pe care -l alege Culianu din textele luiMarcuse: „În ce pr iveş te
manipularea şi controlul psihicului (s.n.) în societatea industrial ă avansat ă , treb uie s ă ne
într ebăm: în ce scop? De către cine? (s.n.) Dincolo de manipul ările specifice în interesul unor
grupuri de afaceri, politice, subordonate Statului, scopul general subiectiv este acela de a
adapta individul la modul de existen ţ ă pe care societatea i-l impune … Fă ră îndoial ă , atari
moduri de control nu constituie o conspira ţ ie, nu sunt centralizate de o organiza ţ ie sau de
un grup de organiza ţii (s.n.): mai curând apar difuz în societate, exercitate de vecini,
comunitate, grupuri de persoane de aceea ş i condi ţie, de mijloace de comunicare în masă ş i
(poate în ultimul rând) de guvern… Ca sociologie ş i psihologie industrial ă , sau, cu un
eufemism, ca «ş tiin ţ ă a rela ţ iilor umane » , ace ste a ctiv it ăţ i ş tiin ţifice au devenit un
instrument indispensabil în mâinile puterii reale.” Am încheiat citatul ş i ţi-aş propune s ă
z ă bovim puţ in asupra acestui text, chiar dac ă nu-i apar ţine lui Culianu.
— Nu-i aparţine, dar Culianu l- a ales pentru a-l insera în textul să u!
— Foarte bun ă observa ţie! Asta doream ş i eu s ă propun, o întrebare: de ce Culianu a ales
acest citat? Ce i-a pl ăcut atât de mult la acest text al lui Marcuse?
— Am impresia că sublinierile ce le-a ţi fă cut prefigureaz ă deja un r ă spuns.
— Să zicem! … E u aş face mai întâi observaţ ia că citatul din Marcuse nu este prea bine
conexat în context ul ultimelor pagini din eseul lui Culianu. Dacă nu mă înş el ş i e chiar a ş a,
asta cear însemna? Că lui Culianu i-a pl ăcut acest text care se potrivea nu atât textului în
care va fi inserat, cât unor gânduri ş i preocup ă ri care-l fr ământau mult mai mult decât
redactarea textului, a eseului. Am subliniat sintagma „ manipularea ş i controlul publicului” (în
societatea industrial ă avansat ă ), că ci aceast ă chestiune, atât de importantă , nu e propriu-
zis dezb ă tut ă în acest eseu, ci într -unul dintre capitolele cele mai importante ale c ă rţ ii Eros
şi magie în Renaş tere, care va ap ărea în 1984, carte pe care o începuse încă din România,
din 1969. Deci o vreme scrisese în paralel la cele două texte, chestiunea „ manipulă rii ş i
controlul psihicului ” preocupându -l chiar şi atunci când scria pe altă idee, la alt text. Corect?
— Mh!… Aş a ş i a ş a!
— Nené îl citează pe Marcuse, care îş i asigura cititorii c ă aceste „ manipulă ri” nu sunt opera
Page 5 / 11
unei conspira ţ ii, a unei organiza ţ ii. Nu ştiu cât e de convingă tor pentru al ţii Marcuse, dar din
citatul respectiv eu înţ eleg altceva: c ă mulţi al ţi anali ş ti, filozofi, sociologi etc. etc., cred,
dimpotrivă , că acest control a ceea ce gândesc oamenii este efectuat de o conspiraţ ie, de o
organiza ţ ie sau de un grup de organiza ţii! … Nené ne lasă practic cu aceste citate în braţ e,
s ă se descurce fiecare cititor cum poate. El nu le comenteaz ă în acest punct, de departe cel
mai important: există sau nu atari conspira ţii? Asemenea organiza ţ ii?
— Dacă înţ eleg eu bine, v ă lega ţi de faptul c ă Ioan Culianu, atunci când face un scurt
comentariu al acestui text, nu zice nimic despre ceea ce textul afirm ă în chip implic it: că ,
du pă unii, exist ă o conspira ţ ie, o organiza ţie care manipuleaz ă şi controleaz ă psihicul
publicului, al maselor. Ceea ce ar însemna că Ioan Culianu ţine ca, indirect, pe r ă spunderea
altora, a lui Marcuse, s ă lanseze sau s ă le aminteasc ă aceast ă idee cititorilor s ă i.
— Ai înţeles foarte bine. Am dreptate?
— În schimb, n-am înţeles de ce a ţi subliniat cuvântul „ eufemism” .
— Atunci explic ă -mi de ce denumirea „ş tiin ţ ă a rela ţiilor umane ” ar fi un eufemism? Deci,
exist ă ceva r ă u şi urît în „ş tiin ţa rela ţ iilor umane” , în „ sociologia ş i psihologia industrial ă” ? Au
devenit acestea nocive ş i Culianu are motive s ă nu-l contrazic ă ? Vorbe ş ti eufemistic despre
ceva, în c azul de faţ ă despre activit ăţ ile ş tiin ţifice din sfera sociologiei ş i psihologiei
industriale, numai dac ă , spunând lucrurilor pe nume, ar însemna să spui lucruri nepl ă cute,
dure, dureroase etc. Deci, am subliniat cuvântul eufemism ca să atrag aten ţia asupra mir ă rii
mele c ă , pentru Mar cuse ş i Culianu, o serie de activit ăţ i ş tiin ţ ifice de care se sluje ş te
puterea politic ă în Occident numai „ eufemistic ” se mai pot numi „ş tiin ţă” , în re al it ate
devenind altceva. Ceva malefic.
— Dar o spune ş i Marcuse, c ă aceste activit ăţ i, ce ţin de sociologie ş i psihologie, au devenit
„un instrume nt indisp ensabil în mâinile puterii reale”.
— Da, dar nu spune explicit c ă e vorba de un proces nociv, purt ă tor al r ăului! Deducem însă
că Marcuse le condamn ă , nu e de acord cu aceste activit ăţi, din folosirea acestui cuvânt,
„ eufemistic ”…
— Nu sunt sigur c ă v-am înţeles.
— Nu uita c ă , vol ens-nolens, înfruntând chiar şi riscul ridiculului, noi am luat în discuţ ie
ipoteza c ă Mircea Eliade ş i Ioan Petru Culianu au studiat istoria religiilor, inclusiv institu ţ iile
din sfera religiei, urm ă rind s ă g ă seasc ă ră spuns unor probleme din sfera politicului. Cine
conduce hora? Textul citat, dup ă p ă rerea mea, face o aluzie critic ă , destul de voalat critic ă ,
la cei implica ţi în activităţ ile ş tiin ţifice implicate în „ manipularea şi controlul psihicului în
societatea occidental ă de azi ” . Imp lica re c ăreia Marcuse insistând să nu i se spun ă
„ conspira ţie ” , ne ofer ă termenul asupra c ă ruia s ă ne oprim! Ne sugereaz ă cuvântul potrivit:
conspira ţie.
— Repet, cred c ă e prea subtil pentru mine!
— Atunci s ă trecem mai departe ş i să încheie m discuţia asupra a cestui es eu atât d e
interesant pentru cine vrea s ă afle ce şi cum gândea profesorul Ioan Petru Culianu.
— Chiar dac ă unele lucruri nu le- am înţeles …
— Dar stai liniş tit! Nici eu n-am înţeles chiar totul din acest eseu.
—… ceea ce mi se pare însă accesibil înţ elegerii tuturor celor ce au citit cartea lui Ted Anton
este c ă li s-a ascuns acest text, ale c ărui idei în mod evident ne interesează . Aici v ă dau
toat ă dreptatea!
— Textul se încheie cu un subcapitol intitulat chiar Religie ş i putere.
De aici ş i titlul volumului. Deci, de la Culianu, care se arat ă astfel, mai mult decât alţ i colegi
speciali şti în istoria religiilor, preocupat de raportul dintre religie ş i putere. Ar trebui citat
înt reg sub cap itol ul, dar n-am s- o fac. Fragmentând, aş cita urm ă toarele: „ schimb ă rile din
Occident în raport cu religia sunt, în ultima instanţă , valabile pentru destinul tuturor
popoarelor lumii ” , „St atu l a înc epu t, puţin câte puţ in, s ă ia asupra sa sarcini care, în mo d
tradi ţional, erau rezervate religiei. ( … ) Ast ă zi capacitatea Statului de a da un sens
existen ţ ei lume ş ti rămâne în limitele sistemului de producţ ie occidental. Şi pentru c ă , dup ă
cum am vă zut, capitalismul se sprijin ă pe ecua ţia putere = avere – care reprezin tă esen ţa
lui ş i limita extrem ă ce nu se mai poate transcende, altfel fiind repuse în discuţ ie propriile
sale premise – justifică rile ideologice ale capitalism ului, ca ş i ale Statului modern, nu sunt
eficiente pentru c ă ignor ă acea dimensiune esen ţ ială a puterii care este dimensiunea sa
subiectiv ă . Pe de o parte, au fost înlăturate frânele inhibitoare ale religiei, care canalizau
aspira ţ ia individual ă la libertate şi putere în spaţ ii socialmente tolerabile; pe de alt ă parte,
Statul nu mai este în mă sur ă s ă controleze, prin propunerea propriilor sale valori sau prin
pura coerci ţ ie a legii, acele for ţe obscure care s-au desc ă tu şat ca urmare a înceţ o ş ării
leg ă turii religioase. Agresivitatea care se dezl ă nţuie în ţă rile Occidentului reprezint ă
fenomenul cel mai alarmant al epocii noastre ş i totodat ă încheierea unui lung drum istoric ş i
cultural. Este rodul unui culturi şi nu poate fi înţ eleas ă altfel, se pare, decât rediscu tând
îns eş i premisele acestei culturi. ”
Şi, în încheiere: „ Dacă cultura noastr ă este cea a posesiunii, a averii care s-a suprapus
fiinţ ei, inversarea sensului de mi ş care ar cere, probabil, restabilirea primatului fiin ţ ei asupra
averii (s.n.), recunoa ş terea de ş ert ăciunii mitului posesiei. Între marile religii ale lumii, se
pare c ă numai cre ştinismul (s.n.) are în sine forţ ele, valorile ş i prestigiul necesar pentru a
răspunde acestei îndatoriri. Dar cum, în ce fel, pe ce că i, cu ce pre ţ , sunt previziuni pe care
nu îndră znim (s.n.) să le facem. Nu putem indica soluţii, ne limit ă m la punerea problemei.
Riturile ş i miturile tradi ţiei nu mai reu ş esc s ă -şi îndeplinească funcţia integratoare ş i
compensatorie în Occidentul secularizat. Nihilismul, acest „ oaspete nelini ş titor ” , a invada t
din nou casa omului. Omul, dezbr ăcat de tot ceea ce îl transcende, apare, poate pentru
prima oar ă în istorie, sin gur ş i lipsit de ap ărare în faţ a for ţ elor oarbe ale instinctului ş i ale
agresivit ăţ ii. De toate acestea, religia viitorului, aceea f ă ră de care umanitatea ar putea
chiar s ă se autodistrug ă , va trebui s ă ţină seama. Poate c ă , la timpul cuvenit, ea va ş ti să
g ă seasc ă tonurile ş i mijloacele pentru a lansa mesajul de care va f i nevoie.”
— „ Religia viitorului” ?! Credea Culianu într -o religie a viitorului încă necunoscut ă ?
Page 6 / 11
— Nu, nu cred c ă avea în vedere necesi tatea unei noi religi i, ci precizează că ror „ sarcini ”
trebuie s ă le fac ă fa ţă religia în viito r. Şi, cum am subliniat în text, după Culianu, „ numai
creştinismul are în sine forţ ele, valorile ş i prestigiul necesar pentru a r ă spunde acestei
îndatoriri.” Magister dixit.
— Asta a ş fi vrut, s ă nu trecem mai departe f ă ră s ă remarcă m elogiul re ţinut ş i exact pe care
Culianu îl face creş tinismului. Am impresia că Ioan Petru Culianu, ca ş i Eliade, se fere ş te să
facă ierarhiz ări valorice între religiile lumii. Probabil că a ş a se obi ş nuie ş te printre
profesioni ş tii ş i speciali ştii domeniului. Din când în când, împinş i de logica ş i acurate ţea
cercet ă rii, a discursului, ei se v ăd însă obliga ţi s ă recunoasc ă creş tinismului ceea ce este
„ numai” al cre ştinismului. În primul rând, viitorul!
— Eu n-a ş trece mai departe f ă ră s ă bag de seam ă că volumul Religie ş i putere a fost
tradus, excelent tradus în româneş te de so ţii Anghelescu, Şerban ş i Maria-Magdalena, fo ş ti
colegi ai lui Nené Culianu, iar Ş erban Anghelescu un prieten extrem de apropiat al marelui
disp ărut. În momentele lui bune, ală turi de Culianu, Şerban te f ă cea s ă te gândeş ti la
Sancho Panza. Adic ă în momentele când el însuş i se sim ţea bine jucând acest rol! Îl cunoş ti?
— Nu !
— Jamais couché avec !, ar fi r ăspuns, în urmă cu treizeci de ani, acest suav pehlivan de
Şerban Anghelescu.
— Deci au fost doi prieteni, unul Anghelescu, Şerban, iar cel ă lalt Angelescu, Silviu.
— Unul mai de ş tept şi mai talentat decât celă lalt!
— Care era cel mai de ş tept ş i mai talentat?
— Chestiunea încă se mai discut ă !… P ărerile sunt foarte împă rţite.
— Să mai întreb ceva: cum se împacă acest elogiu al cre ş tinismului cu „ legenda ” unui
Culianu care „ ar fi vrut chiar s ă treac ă la mozaism ” ? Îl citez astfel pe Andrei Oiş teanu,
prefa ţ a la Eros, magie ş i asasinarea profesorului Culianu.
— Acest domn Oi ş teanu cred c ă ne poate fi util nu prin ceea ce vrea el s ă spun ă , ci prin ceea
ce spune f ă ră s ă vrea! Am discutat cu cei apropia ţ i lui Culianu, cam to ţ i sunt fie hot ărît
împ otriva „ legendei ” , considerând -o pur ă inven ţie, fie incapabili s ă înţ eleag ă , s ă accepte
ideea c ă Nené putea fi preocupat de asemenea intenţ ii.
— Deci respinge ţi „ legenda ” !
— Eu nu resping nimic! Orice ipotez ă e de luat în seamă , într ebându -ne care ar putea fi locul
ei în vastul ş i complicatul angrenaj al asasinatului.
— Andrei Oi ş teanu afirm ă că „pentru na ţionali ş ti, Culianu era un „ tră dă tor ” , pentru c ă urma,
în augu st 1991, să se c ă s ă toreasc ă cu o evreic ă (legenda spune c ă ar fi vrut chiar să treac ă
la mozaism)” . Am încheiat citatul. Cum vi se pare?
— Perfect imbecil ş i profund tică los!
— Domnule profesor, cuvintele astea le scoatem din text.
— Ba te rog s ă le laşi întocmai cum am spus: imbecil ş i tică los!
— Imbecil de ce?
— Pentru c ă îşi închipuie că poate fi crezut, c ă ar fi cât de cât logică ipoteza sa, adic ă a lui
Ted Anton & comp., cu care intr ă astfel în cârdăşie, încercând să -l sus ţin ă cu argumente ş i
fapte noi, cum ar fi inten ţ ia de a trece la mozaism a lui Culianu. Las de-o part e, acum ,
asasinatul, dar vreau s ă z ă bovesc pu ţ in asupra chestiunii c ă s ă toriei cu o evreic ă şi a trecerii
la mozaism. Cum privim „ noi ” , na ţ ionali ş tii, aceste chestiuni. Te intereseaz ă ?
— Important e s ă -i intereseze pe cititori! Pe cititorii care au citit cartea lui Ted Anton şi
prefa ţ a lui Andrei Oiş teanu.
— Eh, în mintea lui, Oişteanu când spune „ na ţ ionali ş ti” (români) se gândeş te imediat la
legionari şi invers, când spune „ legionari ” se gândeş te la na ţ ionali ş ti!
— Deci una spune şi alta gândeş te!
— Şi cu totul alta face!… Scrie prefe ţe mizerabile la că rţi mizerabile! …
— Spune ţi că dumneavoastr ă , naţionali ş tii…
— C ă , pent ru Oi ş teanu, cei mai na ţionali ş ti fiind legionarii şi la ei gândindu -se c ă l-ar fi
considerat pe Culianu un tr ă d ă tor pentru c ă voia s ă se însoare cu o evreică , cinstit era să se
intereseze bine cât au fost legionarii de antisemiţ i, de porni ţi împotriva ideii că s ă toriei cu o
evreic ă ! Şi, dac ă s-ar fi interesat, ar fi aflat că unii lideri legionari se tr ă geau din familii mixte,
din mame evreice, lucru pe care nu-l ascundeau ş i pe care nimeni nu li l-a repro ş at! Nimeni
dintre camarazi! Accept ideea c ă Andrei Oi ş teanu nu cunoa ş te povestea, frumoasa poveste
a lui Mihai Şora, chiar dac ă pe dl. Şora în persoană îl cunoaş te! Dar dac ă nu cunoa ş te acele
situa ţ ii, acele fapte tr ăite care îl infirmă , l-a ş întreba care sunt totuşi faptele care îl
determin ă s ă cread ă că legionarii fac oricând moarte de om pentru a împiedica că s ă toria
dintre un român ş i o evreic ă ! De unde nebunia c ă ar exista oameni care l- ar fi omorît pe
Culianu ca s ă -l pedepseasc ă pentru inten ţia de a se însura cu o evreică ?!
— Sta ţi pu ţin, dar despre ce „ frumoasă poveste ” este vorba, în legă tură cu dl. Mihai Şora?
— O poveste pe care am auzit-o prin anii ’ 80, la restaurantul Scriitorilor din Bucure ş ti, spus ă
sau confirmat ă de Petre Ţuţ ea, ulterior ş i de Simion Ghinea. Se f ă cea c ă Mihai Şora, în
tinere ţea sa, ar fi îmbră cat c ă maş a verde. Şi tot din pricina tinere ţ ii s- ar fi îndrăgostit, dând
ascultare glasului şi pornirilor inimii, de o tînă ră şi frumoas ă domniş oar ă , care avea toate
calităţ ile de pe lume, dar avea ş i un „ defect ” major, care s- a dovedit curând a fi
insurmontabil: era evreic ă . Ea evreic ă , Mihai Şora legionar, din aceast ă situa ţ ie nici una din
solu ţiile posibile nu era admisibil ă pentru junele romantic ş i radical ata ş at de propriile sale
atitudini, ideiş i simţă minte: s ă ias ă din miş carea legionar ă sau s ă renun ţe la femeia iubit ă .
Drept care, tînă rul Şora se gândea din ce în ce mai serios la cea de -a treia sol u ţie:
sinuciderea!
De fr ământă rile sale ş tiau unii camarazi de-ai s ă i, doar de-aia se numeau camarazi! Şi l-au
informat pe C ă pitan, pe vajnicul antisemit Corneliu Zelea Codreanu! Acesta l-a chemat la
raport pe colegul s ău mai tînă r ş i, dup ă ce i-a ascultat toat ă povestea, l- a întrebat de ce nu
s-a gândit ş i la a patra solu ţ ie, care sigur e mai bun ă decât toate: să rămână în Legiune ş i
s ă se că s ă toreasc ă cu fata pe care o iube ş te !…
Page 7 / 11
— E adev ă rat ă aceast ă poveste?! Parc ă nu-mi vine s-o cred!
— E u aş a am cumpă rat-o, a şa o vând! Dl. Mihai Ş ora, din fericire, tr ă ie ş te, a ş a că poate s ă
ne spun ă care este adev ă rul. Eu, oricum, povestea asta am auzit-o de la legionari. Chiar
dac ă ea este inventat ă , ea reprez int ă punctul de vedere al legionarilor! Nu uita ţi că în
miş carea legionar ă au fost ş i evrei. Iar, a ş a cum am reu ş it s ă constat, nu prea exist ă dovezi
ale atât de trâmbiţ atului antisemism legionar!
— Cum adică nu exist ă ?
— Pur ş i simplu nu exist ă ! Iat ă , am avut eu un schimb de opinii cu câţ iva publici ş ti de la
„ Dilema” . Unul dintre ace ş tia, Lya Benjamin, specialist ă în istoria evreilor din România, adică
specialist ă în antisemitismul din România, scria la un moment dat că legionarii „ nu numai c ă
n u ş i-au mascat concep ţ iile ş i pornirile antisemite, ci dimpotriv ă , le-au afi ş at ca un punct
central ş i de onoare al ideologiei lor politice ” . Eh, sunt aproape trei ani de când i -am adresat
d-nei Lya Benjamin în public invitaţ ia de a face dovada c ă pentru legionari antisemitismul a
fost „ punctul central ş i de onoare al ideologiei lor ” ! Să arate textul în care este „ afiş at ă”
aceast ă concep ţ ie antisemit ă ! Trei ani de când distinsa specialistă tace ş i nu mai zice nimic,
nici mă car pardon!
— Nu ne dep ă rtă m prea mult de subiectul nostru?

— Nicidecum! Cartea lui Ted Anton s- a publicat în România cu o prefaţă semnat ă de Andrei
Oiş teanu. O prefa ţă care încearcă s ă completeze textul grecului, aducând argumente în plus
la teza c ă rţii. Un astfel de argument este antisemitismul feroce al legionarilor , despre care
depune m ă rturie Andrei Oi ş teanu. Un antisemitism care l-a taxat pe Culianu drept tr ă d ă tor,
deoarece inten ţ iona s ă se însoare cu o evreică ! O asemenea m ă g ă rie nu poate s ă rămână
necomentat ă !
— Dl Andrei Oiş teanu este evreu?
— Este, nefericitul!
— De ce-l faceţi „ nefericit ” ?
— De regul ă , de la mama natur ă este l ă sat ca prostia s ă te fac ă fericit. Cu o condi ţie însă :
dac ă e ş ti neajutorat la minte s ă stai în banca ta! Iar nu să plusezi, la o carte v ă dit
antiromânească , antiromâneasc ă prin dezinformare, prin minciuni, tu s ă scrii o prefa ţă tot
antiromânească , cu alte minciuni, mai neru şinate! Cât priveş te trecerea lui Culianu la
mozai sm, asta -mi aduce aminte de N. Steinhardt, evreul care s-a cre ş tinat, l ăsându -se
botezat ortodox de c ă tre un legionar, se pare. Detaliu nesemnificativ. Lucru aproape sigur
este c ă acest gest al lui Steinhardt a fost considerat tr ă dare, de c ă tre evreii din publicistic ă
ş i care, foarte pu ţini dintre ei, îi pomenesc numele ori îi comentează fascinanta
personalitate! A ş a că a m să -l întreb pe acest Oiş teanu, care ş i-a inventat un nume
predestinat e ş ecului lamentabil, pe ce se bazeaz ă , pe ce dovezi, atunci când afirmă că
„ pentru na ţionali ş ti, Culianu era un «tră d ă tor », pentru c ă urma s ă se că s ă toreasc ă cu o
evreic ă” ? Ca unul care m ă declar na ţ ionalist, d ă -mi voie să iau act de prefa ţa aceasta care,
în mare mă sur ă , este un prilej pentru Andrei Oi ş teanu s ă atace na ţionalismul românesc ş i
na ţionalismul în general, cu argumente că rora nu se cade s ă nu le r ă spundem. „ Nu se
cade ” , zic, cu gândul ş i la amintirea lui Ioan Petru Culianu.
— Îl consideraţ i na ţionalist?
— Mi-am spus p ă rerea, nu vreau s ă insist. Dar mi-aduc aminte de o vorb ă de-a lui Culianu,
pe care am mai citat- o de câteva ori: „ fiecare ţar ă are parte de evreii pe care-i merit ă !” S-o
fi gândit la alde Andrei Oişteanu când a spus -o? Eu, când îmi vine în minte această vorb ă a
Culianului, mă gândesc la Al. Graur, la N. Steinhardt, chiar ş i la Henri Wald! N-am s ă reu ş esc
niciodat ă s ă mă gândesc la indivizi ca Andrei Oiş teanu. Nici m ă car dup ă aceast ă prefa ţă ,
repet, imbecilă şi tică loas ă !
— Să revenim la …
— N-avem la ce reveni! Prefa ţa lui Oi ş teanu face parte din carte, din volumul publicat, intr ă
în case le oamenilor odată cu textul lui Ted Anton. Ea trebuie comentat ă cu aceea ş i aten ţie.
— Credeam c ă a ţi terminat comentariul dumneavoast ră !
— Cum s ă -l termin? … Abia l-am început. Ş i n-am să mă leg prea mult de ideile lui A. O., ci de
informaţiile pe care le ofer ă cititorilor s ă i, informa ţii absolut mincinoase ş i derutante,
denaturând sensul faptelor în câteva puncte cheie ale acestui caz nefericit. Iată o mostr ă :
„În tr e 19 90 şi înc epu tul anu lui 199 1, Cul ian u primeşte adesea scrisori de amenin ţare cu
moartea scrise în româneş te, cu o u ş or detectabil ă retoric ă a extremei drepte, semnate de
„ Fiii lui Avram Iancu ” . Inve stig a ţiile au mers în direcţ ia organiza ţiilor (neo)legionare ale
exilului românesc din zona Marilor Lacuri (Chicago, Detroit, Toronto etc.), dar şi în direcţ ia
organiza ţ iilor „ culturale” gen „Vatra Rom âne ască ” , avându -l ca pre ş edinte de onoare pe
Iosif Constantin Dr ă gan ş i fiind — opinia lui I.P. Culianu – „ crea ţii ale Securit ăţ ii” (lucr. cit.,
p.14).
— Da ţi-mi voie s ă fac eu un prim comentariu: cum vine aia „în tre 1990 şi încep utul anul ui
1991 ” ! Ce se afl ă între anul 1990 şi începutul anului urmă tor?
— Mintea lui Oi ştean u. E atâta câtă încape în intervalul de timp dintre 1990 şi începutu l
anului 1991! Neru ş ina ţi, domnule! Nu sunt în stare să facă o fraz ă ca lumea, dar asta nu-i
împiedică s ă -ş i dea cu p ă rerea, p ă rere critic ă , seve ră , neiert ă toare, despre milioane de
oameni!
— În ce constă dezinformarea din textul citat?
— În afirmaţia că investiga ţiile poliţiei au cuprins în aria lor ş i „Vatr a Român ească ” !
— P ă i nu era normal s ă fie investigat ă , de vreme ce…
— … de vreme ce … Ce? … Continu ă !
— Vreau s ă spun c ă acele scrisori de amenin ţare obligau poli ţi a să facă investiga ţii în
direc ţ ia respectiv ă . Este o regul ă a cercet ă rii criminalistice. Nu cred c ă e vorba de rea
credin ţă sau de atitudine antiromânească …
— Dar cine a spus asta?!
— N-aţi spus, dar cineva, altcineva, ar putea spune c ă asemenea investiga ţii sunt
ofensatoare, jignitoare prin suspiciunea care le-a provocat!
Page 8 / 11
— Domnule, noi vorbim, împreună, dar ne înţ elegem separat, fiecare altceva! …
— De ce spune ţi asta?
— Pentru c ă eu nu repro ş ez nim ă nui că s-au f ă cut investiga ţii în direcţia Vatrei Româneş ti ş i
a altor organiza ţ ii asem ă nă toare! Domnule, casc ă bine urechile la ce-ţ i spun: asemenea
investiga ţ ii erau foarte justificate, erau obligatorii! Ştiu ş i eu asta! Dar problema este c ă
aceste investiga ţ ii nu au fost efectuate! … Nimeni nu a venit, din partea investigatorilor
americani, s ă vad ă ce leg ă tură are Vatra Românească cu acele amenin ţă ri primite de
Culianu! Parc ă ţi-am mai spus-o o dat ă ?! … Pe ce se bazeaz ă acest tovar ăş Oi şteanu când
afirmă că Vatra Românească a fost „ investigat ă” ? De c ă tre cine? Eu tocmai asta vreau s ă
subliniez, cât se poate de apă sat: de ce poli ţia american ă nu s-a deranjat s ă cuprind ă în
aria investiga ţ iilor ei şi Vatra Românească ? !
— Da, mi-aduc aminte, aţi mai pus o dat ă aceast ă întrebare .
— Dar acum vreau s ă pun alt ă întrebare, pentru acest Oiş teanu: de
unde ş tie el ş i se mai gr ă be ş te să informeze ş i pe toat ă lumea c ă investiga ţiile americanilor
au mers în direcţia Vatra Românească ? Ce sens au aceste cuvinte atâta vreme cât nici un
lider al acestei organiza ţii nu a fost deranjat cu vreo întrebare mă car?!
— Da, aici ave ţi dreptate în modul cel mai evident cu putinţă !

— Nu mai zic de Ted Anton, c ă ruia i-am explicat clar c ă Vatra Românească nu putea fi
amestecat ă şi c ă acele amenin ţări, semnate Vatra Românească , sunt un fals, o diversiune.
Ascunzând publicului cititor dovezile de fals, Ted Anton se face colaborator cu diversiunea,
cu criminalii deci. Oi ş teanu se afl ă în aceeaş i situa ţie!
— Nu sunte ţi prea dur?
— Nici vorb ă ! Aceea ş i este situa ţi a ş i cu implicarea securit ăţ ii. Implicarea securit ăţii în
înfiinţarea Vatrei Român eşti ş i, mai apoi, implicarea securităţii în asasinarea lui Culianu.
— Lu aţi-le pe rând.
— Pe rând să fie … Deci, Vatra Românească crea ţie a Securit ăţ ii…
— Este „ opinia lui I.P. Culianu ” , spune Andrei Oi şteanu, iar în continuare, într -o parantez ă , îl
citeaz ă pe Ted Anton, care, în urma unor discuţ ii cu dumneavoastr ă , noteaz ă în cartea sa:
„ Vatra a fost infiltrat ă de SRI – a admis Ion Coja. L-am acuzat pe Virgil M ăgureanu în faţă de
acest lucru. El nu m-a contrazis.” Care este adev ă rul?
— Mai întâi, ideea că securitatea a creat Vatra Româneasc ă . Bun, n -am s ă resping eu
aceast ă idee, s ă zicem c ă n-am argumente. Dar dac ă este a şa, atunci înseamnă că
securitatea românească nu merit ă s ă fie atât de blamată şi de înjurată , dac ă a fost ea î n
stare s ă iniţieze o organiza ţ ie patriotic ă de anvergura pe care a avut- o Vatra Românească .
Cine spune c ă Vatra Românească este o crea ţ ie a securit ăţ ii trebuie s ă -ş i dea seama c ă în
felul acesta aduce un cald ş i fierbinte omagiu la adresa securit ăţ ii! Dac ă asta le- a fost ş i
inten ţia, atunci totul este în ordine!
— Nu, nu cred că asta le-a fost inten ţia.
— Atunci sunt chiar niş te imbecili, care nu acordă scopul ac ţiunii lor
cu rezultatul acesteia! Şi nici nu-şi dau seama de asta! Atât îs de imbecili!
— Cum e cu acuzarea lui Virgil Mă gureanu „în faţă” ?
— Pezevenghiu l de grec, iar minte! Eu i-am relatat o discu ţie avut ă într -adev ă r cu dl
Mă gureanu, dar care a fost purtat ă în cu totul alte condiţ ii!… N-a fost vorba de nici o
acuza ţ ie! Tocmai asta i- am spus lui Ted Anton: securitatea (sau SRI) are oamenii ei în Vatra
Românească şi nu e nimic anormal în asta! Are oameni şi în Alianţ a Civic ă , şi în PNŢ CD, şi în
guvern etc! Normal este ca SRI s ă aib ă oameni peste tot! Nu asta-i sup ă rarea! Eu iam spus
d-lui Mă gureanu c ă oamenii pe care îi are în Vatra, dacă i-a trimis s ă ne încurce, să ş tie că -ş i
fac bine treaba! Iar dac ă i-a trimis s ă ne ajute, s ă ştie că nu ne ajut ă deloc.
— Şi dl Mă gureanu ce v-a r ă spuns?
— Mi-a dat un răspuns simpatic, îl ţ in minte. Mi-a zis „ domnule profesor, eu nu v ă zic nici da,
nici ba! ”
— În ce fel v-au încurcat oamenii lui Măgureanu?
— Unul dintre ei a mers până la delapidare! …
— Şi Mă gureanu ce-a zis?
— Domnului Mă gureanu nu i-am spus nimic de delapidare. Fiind ş i
parlamentar. Şi am f ă cut-o numai ca s ă ne dea banii înapoi! N -am vrut mai mult! Că noi, la
Vatra, suntem atât de să raci!…
— Şi?
— Şi ce?
— Vi i-a dat?
— Nu! Cum s ă dea?! Face parte di ntr-un partid care n- a dat nimic înapoi din ce a furat.
— Nu vă întreb care este acel partid!
— P ă cat! … Aş adar, eu i-am explicat grecului ce fel de organiza ţie este Vatra Românească , i-
am adus argumente din care s ă priceap ă că Vatra Român ească nu are nici un amestec în
via ţ a ş i moartea lui Culianu, c ă este diversiune curat ă dac ă numele ei a fost amestecat în
toat ă aceast ă poveste. Astfel c ă , r ămânând consecvent acestei opinii, afirm că Ted Anton ş i
Andrei Oi ş teanu, care continu ă s ă su sţ ină amestecul Vatrei Româneş ti, devin astfel
colaboratori la diversiunea criminal ă că reia i-a că zut victim ă Ioan Petru Culianu.
— Cu Andrei Oi ş teanu a ţi stat de vorb ă despre Vatra Românească ?
— Nu!
— Considera ţi că era de datoria lui s ă vă caute?
— Să mă caute nu pe mine, ci s ă caute s ă se edifice asupra acestei organiza ţii. S ă nu
vorbeasc ă despre ea cu atâta inconş tien ţă !
— Dar unde l ă s aţi libertatea opiniilor politice?
— A considera c ă Vatra Ro mânea scă este implicat ă într-o crimă nu este opinie politic ă , ci
calomnie!
— Eu, citind prefa ţa, am ră mas cu impresia c ă Andrei Oi şteanu este pornit mai ales împotriva
securit ăţ ii. A aripei na ţ ionaliste a securit ăţ ii.
Page 9 / 11
— Domnul Oiş teanu, ca evreu, mi-a făcut cândva plă cere bă nuindu-l că va că lca pe urmele lui
Hary Brauner, vestitul etnograf. Am toată stima pentru etnograful Andrei Oi şteanu! Când un
str ăin, stabilit în România, face pasiune şi din pasiune face meserie, dedicându -se
etnoculturii româneş ti, devenind deci un cercet ător al românismului, eu, ca naţionalist, îi port
mai mult decât stimă ş i considera ţie! Şi asta mă face s ă uit o mulţime de lucruri! Dar mă simt
obligat s ă -mi aduc aminte de ele atunci când Andrei Oiş teanu se face comentator politic ş i
încear că , cu orice pre ţ, s ă compromită ideea na ţionalist ă ! M ă oblig ă s ă fac un lucru care, în
mod principial, nu-l prea fac.
— Care?
— Să -i aduc aminte c ă tătâne -su a mâncat aguridă ! Şi s-ar putea s ă -l doar ă din ţii pe dl
Oiş teanu din pricina asta! S ă i se strepezeasc ă ! Principiu biblic cu care nu am fost niciodat ă
de acord! Nu mi-a pl ăcut când mi s -a aplicat, în anii ’ 50, ş i am fost considerat fiu de chiabur,
de burjui! Şi ce mie nu-mi place altuia nu i-a ş face! … E u aş fi fost de acord s ă mi se
repro ş eze srcinea social ă a pă rinţ ilor dacă a ş fi vrut să fac carier ă politică ! În aceste situaţ ii
este necesar s ă se ţ ină seama de „ ce-a fost mama, ce-a fost tata?”
Dar când vrei să faci liceul, este criminal s ă -i spui copilului că n-are voie din pricin ă că taică -
su „ a fost exploatator ” ! Cum a p ăţ it-o fratele meu! … Aş fi nedrept s ă -i repro ş ez lui Andrei
Oişteanu agurida mâncată , cu oarecare l ă comie, de taică -su! Dar când acest domn Oiş teanu
junior îş i permite s ă mintă şi să fabuleze pe seama na ţionali ştilor din România, asta mă
oblig ă s ă -mi aduc aminte de unele lucruri pe care mi-ar fi plă cut s ă le uit, s ă le fac uitate!
— Cumva faptul că este evreu?!
— Cum a ş a?! Pentru asta nu trebuie s ă i se strepezeasc ă nimă nuia din ţii!… Dar cum s ă
suport eu încercarea lui Oiş teanu, bine sus ţinut de Ted Anton, de a ne convinge c ă a avut el
mult de suferit de pe urma securit ăţ ii comuniste, a regimului de dinainte de decembrie
1989?! Asta e curat ă obr ă znicie din partea cuiva al c ă rui tat ă a fost un r ă sf ăţ at al regimului
comunist! Cum s ă -l ascult eu pe Andrei Oi şteanu blamându -i pe legionari ş i pe securi ş ti
deopotriv ă , pe ideea c ă „na ţ ionalismul este ultimul refugiu al comunismului” , fă ră s ă -mi aduc
aminte că se trage din vajnici lupt ă tori interna ţ ionali ş ti comunişti, în frunte cu Leonte Ră utu,
pe numele s ă u real Leon Oigenstein, cominternist, adic ă agent al bol ş evismului, al
antina ţionalismului, al antiromânismului! Mă face, domnul acesta, s ă -mi aduc aminte de rolul
criminal jucat de Leonte R ăutu în refuzul cu care autorităţile româneş ti au tratat dispozi ţ iile
testamentare ale lui Constantin Brâncuş i! Mă jen ez să transcriu cele aflate despre fratele lui
Leonte R ă utu, pentru ce motive studen ţii de la „Ş tefan Gheorghiu ” l-au contestat ca
profesor! … Când ai o ascendenţă atât de încă rcată cum îţ i mai po ţi permite s ă acuzi
securitatea de asasinarea lui Culianu?! Când securitatea este o instituţ ie creat ă du pă chipul
ş i asem ă narea unchiului s ă u, cu siguran ţă KGB-ist! Ca orice cominternist!…
— KGB-ul? Era timpul să fie introdus ş i KGB-ul în ecuaţie! A avut vreun rol în viaţ a ş i moartea
lui Culianu?
— Eu pot doar atât să observ, c ă în cartea lui Ted Anton se pomeneş te de ideea lui Culianu
că răul în România de după 1990 vine de la „ uneltele KGB-ului” (p.359). Nu cunosc textul
sau textele respective, dar cred c ă ele trebuie citite cu maxim interes. Mi-e team ă că ar
putea fi chiar a ş a! … „ Uneltele KGB-ului!…”

lui Culianu, Ceausescu, Iorga – cap. V”
ion adrian
12.12.2011 la 4:42 pm
Excelent capitol, aruncand o lumina foarte limpede asupra lui Culianu.
r ă spunde
ion adrian
09.12.2011 la 10:32 pm
Nici Eliade in cartile sale stiintifice nu s-a implicat pasional sau afectiv.
Aproape ca nu poti stii care este opinia sa personala. Adica intre Eliade si
Tutea deosebirea este absoluta din acest punct de vedere.
r ă spunde
cami
Page 10 / 11
13.04.2010 la 10:33 pm
Invitarea ocultului in viata personala sau colectiva inseamna subjugarea
libertatii umane in schimbul unei iluzii de putere.
r ă spunde
mihai
10.03.2009 la 5:36 pm
plictiseala
r ă spunde
mihai
10.03.2009 la 5:35 pm
nasss sssssspppppppppppppppaaaaaaaaaaaaa
r ă spunde
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 11 / 11
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. VI

CAUTARE
Publicat de admin in Marele Manipulator pe 09.02.2009 | 1 comentariu
Cauta
Capitolul VI
„ ULTIMUL REFUGIU AL COMUNISMULUI”
— Haide ţi să mai stabilim o concluzie! Ce-i repro ş a ţi lui Andrei Oi şteanu? În afară de faptul LISTA NATIONALA
că este fiul lui taic ă -su ş i nepotul unchiului s ă u Leonte R ă utu?
— ţionalismul
na Îi reproş eromânesc!
z că face din acest asasinat un pretext de a mai da câteva copite în Lista Na
țional
ă
— Ideea c ă „na ţionalismul este ultimul refugiu al comunismului ” nu este a lui Andrei Like
Oiş teanu …
— Dar a cui? 3,025 people like
Lista Na
țional ă.
— A lui Adam Michnik!

— Şi care-i deosebirea?! … Prostia este l a fel de mare, indiferent cine a spus-o primu l! Da,
na ţionalismul este ultimul refugiu al comunismului, dar asta nu înseamnă că na ţ ionalismul se
încarcă astfel de p ă catele comunismului! Ca şi când naţ ionalismul este o formul ă pe care o
descoper ă comunismul muribund! E ca şi când o prostituată ş i-ar g ă si ultimul refugiu la o
mă n ă stire, unde se retrage s ă -ş i petreac ă ultimii ani de via ţă , iar cineva ar comenta aceast ă
situa ţie spunând că mă nă stirile sunt l ă ca ş uri concepute pentru uzul prostituatelor!
— E u aş zice ş i altfel: faptul c ă „na ţionalismul este ultimul refugiu al comunismului ”
dovede ş te că lupta dintre na ţ ionalism ş i comunism, dup ă trei sferturi de veac, se încheie cu
izbânda naţionalismului. Înş iş i comuni ş tii, pentru a mai supravie ţui în istorie câţ iva ani, s-au
vă zut nevoi ţi să devin ă la un moment dat na ţionali ş ti, formula comunist ă , interna ţ ionalist ă , CATEGORII
dovedindu-se falimentar ă !
— Ai spus un lucru extraordina r de de ş tept! Perfect adev ă rat! Na ţ ionalismul exist ă în

societate dinainte de 1917 ş i a fost sentimentul cel mai contrariat de apari ţia ideologiei ş i Agenda preziden ț ial ă
practicii comuniste! Va fi singurul adversar constant al comunismului! În măsura în care un Amestecate
comunist este na ţ ionalist el nu mai este propriu-zis comunist! Din oportunism sau pur şi
simplu de şteptându -se, comuni ş tii, dar nici pe departe to ţi, ci doar unii dintre ei, devin la un Carte pentru dumirire și
moment dat na ţionali ş ti. Asta dovede ş te un lucru banal: ideea na ţionalist ă este „ mai tare ”
înd rep tare
decât cea internaţ ionalist ă , comunist ă ! Şi comuniş tii, oameni ş i ei, se aga ţă de ea ca s ă se
salveze! Constitu ţia Cre ş tin ă a României
— Nu exist ă posibilitate de conciliere, de compromis, între comuniş ti ş i na ţionali ş ti?
— Pe na ţionali ş ti ce-i sup ă ră la comuni ş ti? La comuni ştii de care am avut parte în acest Cvadratura cercului
secol? Îi supă ră mai întâi teoria luptei dintre clase, care subminează unitatea unui popor ca Doctrin ă na ţ ionalist ă
înt re g; teo ria dicta tur ii pr ole tar iat ulu i, car e in hibă competen ţele, propulsând în fruntea
societ ăţ ii tot felul de nulit ăţ i cu „ srcine s ă nă toas ă” ş i, mai ales, atitudinea activ ă , agresiv ă Holocaust
a ateismului de stat. Dac ă comuniş tii ar renun ţ a la aceste idei, concilierea cu na ţ ionali ş tii n-
ar mai ridica probleme. În afară de una: ce mai r ămâne din comunism dacă renun ţă la teza Întrebare concurs
luptei dintre clase, la teoria dictaturii proletariat ului ş i la ateism? Mai r ămâne ceva?
ION COJA la TV
— Asta vom vedea cu alt ă ocazie!
— Poate ceva mai târziu, dar o asemenea discuţie îşi are locul ei în această
Culianu. Eu nu cred c ă Ioan Petru Culianu a intrat în PCR ca să
carte despre
scape de insisten ţele
La zi
securit ăţii, care încerca să -l racoleze. Te rog s ă reluă m aceast ă chestiune! S ă -mi aduci Legionarii în eternitate
aminte, te rog!
Lingvistic ă
— Greş esc dac ă fac o paralel ă cu acei publici ş ti, scriitori, oameni de cultur ă care, imediat
du pă ’89, s-au declarat mari europeni ş ti, lep ădându -se de orice sens ibilitate fa ţ ă de Lista na ţional ă
„ s ă ră cia ş i nevoile ” neamului, delimitându -se net de orice protocronisme româneş ti, de orice
specific na ţional, pentru ca mai apoi, câţiva ani mai târziu, să -i vezi, încet -în ce t, că Literatur ă
descoper ă necesitatea unei Europe a patriilor, nu a unor apatrizi dezr ă d ă cina ţi?
Marele Manipulator
— Nu cred c ă gre ş e ş ti, e chiar foarte subtil ă observa ţia dumitale. Nu ş tiu exact la cine te
gândeş ti dintre publici ş tii no ş tri… Dar ş tiu c ă multe burse S örös se dau unor tineri Memorandum Est
selec ţiona ţ i dintre cei cu vederi mai cosmopolite, mai intemaţ ionali ş ti, iar tinerii ace ş tia, dup ă
Page 1 / 4
câteva luni petrecute pe la marile universităţi din Occident îşi însuş esc alt ă lecţie decât cea Preafratele nostru
programat ă de sponsor şi se întorc în Ţ ar ă na ţ ionali ş ti. Mult schimba ţi în acest sens!
Şovinismul occidentalilor îi ajută pe mul ţi românaş i s ă se dezmeticeasc ă , s ă priceap ă că nu
tot ce zboar ă se mănâncă !… Dar mai ales descoper ă valoarea stilului românesc de viaţă , de Promovate
care nu ş i-au dat seama cât timp s -au n ă scut ş i au tr ăit în interiorul acestui stil, acumulând
nemulţumiri ş i fiind con ş tien ţi numai de ceea ce nu le convenea! Occidentul îi ajută s ă vad ă Publicistic ă .Varia
partea cea bun ă a lumii de acas ă , cu care nu se mai întâlnesc pe alte meridiane!… Ai avut
Regele Mihai
dreptate! Sunt mul ţ i cei care azi descoper ă temeinicia pozi ţ iei na ţionaliste! Din ce în ce mai
mulţ i! Texte uitate, texte cenzurate
— S ă ne întoarcem la prefaţ a scris ă de Andrei Oi ş teanu. Am impresia c ă Andrei Oi ş teanu a
stat mai mult de vorbă cu Ted Anton. Nu cumva el i- a oferit acele date scandalos de inexacte Textele altora
despre istoria şi cultura românilor?
Transilvania
— E posibil, dar n-a ş crede! … Eu însă m-a ş întoarce la „ legenda care spune c ă ar fi vrut
Culianu chiar s ă treac ă la mozaism ” . Cei mai mul ţi o consider ă aberant ă . Dar eu a ş lua-o în Vatra Românească
serios s ă vă d dac ă îi găsesc vreun sens. Deci, iau în serios informaţ ia aceasta ş i mă întreb în
ce condi ţ ii ea ar fi cel mai probabil s ă fie adev ă rat ă ?
— Înţ eleg. V ă gândiţ i la ipoteza c ă Ioan Culianu era în că utarea centrului de putere al lumii, ARHIVE
în că utarea organiza ţiei sau grupului de organiza ţii care conduc lumea, o conduc din umbră ,
ne ş tiu ţ i de pres ă , de electorat, ceea ce le permite s ă fie foarte eficien ţi! Ne-ar trebui
argumente în plus. Simpla „ legend ă” , de care a ţi auzit întâmplă tor, nu este suficient ă . octombrie 2013
— Cartea lui Ted Anton mai este, din când în când, bună de ceva. Informa ţiile despre familia
septembrie 2013
Culianu, îndeosebi despre tatăl lui Nené, sunt grozav de lă muritoare. Dac ă -mi aduc aminte
bine, tat ăl lui Nené era preocupat de aflarea formulei generale a universului. Textul lui Ted august 2013
Anton este destul de conven ţ ional, dar eu mi-aş permite s ă -l înţeleg ad litteram: „ Pe mă sur ă
ce îmbătrânea, devenea din ce în ce mai dependent de fiul să u care venea s ă -l viziteze în iulie 2013
că su ţa în care locuia. A murit în 1964, Iăsându -i moş tenire fiului doar o seam ă de caiete în
iunie 2013
care îşi notase formulele matematice cu care încercase să înţ eleag ă universul ” .
— Ce dovede ş te aceast ă informaţie? mai 2013
— Te rog s ă ră spunzi dumneata la aceast ă întrebare! Nu -i greu s ă te pui în situaţ ia unui
tînă r extrem de dotat intelectual, sensibil, c ă ruia tat ăl îi moare când el nu are înc ă 15 ani. aprilie 2013
Fiind vorba de un tat ă cu totul deosebit, preocupat de formula universului. Te mai miri că un
martie 2013
astfel de tînăr va fi, la rândul să u, preocupat de „ formula” bietei ş i pr ă p ă ditei noastre
planete? Nu este exclus ca de la acela ş i tat ă s ă -i fi r ă mas ş i ideea c ă s-ar putea afla cine februarie 2013
conduce aceast ă lume minunat ă . S-ar putea afla pentru c ă o asemenea conducere chiar
exist ă !… Eu mai degrab ă m-a ş mira s ă aflu c ă Nené nu era nicicum preocupat de această ianuarie 2013
chestiune! …
decembrie 2012
— Şi ce rost ar fi avut trecerea la mozaism?
— Ar fi fost un mare pas f ăcut în direcţ ia bun ă , în direcţia unde se vor fi aflând cei ce condu c noiembrie 2012
albastra ş i inconş tienta noastr ă planet ă !
— De ce o numiţi inconş tient ă ? octombrie 2012
— Pentru c ă pe noi ne apuc ă diminea ţa discutând soarta planetei Terra ş i numai noi doi ş tim
septembrie 2012
ce lucruri grozave punem noi la cale! Restul, vreo ş ase miliarde de n ă meţ i, dorm du ş i, somn
greu, f ă ră vise ş i fă ră visuri! august 2012
— Tot nu înţeleg!
— Din câte legende există , cu privire la aceast ă conducere ocult ă a lumii, la ace ş ti st ăpâni iulie 2012
propriu-zi ş i ai planetei, cred c ă nici una nu exclude de la aceast ă guvernare o component ă
iunie 2012
iudaic ă extrem de semnificativ ă . În termenii acestor legende, acceptându -i, Nené Culianu,
dac ă era interesat s ă afle tot ce se putea afla despre ace ş ti de ţ ină tori ai puterii mondiale, mai 2012
îş i sporea mult ş ansele ca, prin trecerea la mozaism,. s ă le capete încrederea ş i să le afle
secretele. aprilie 2012
— Oare din acelea ş i motive intenţiona s ă se ş i că s ă toreasc ă cu o evreic ă ?
martie 2012
— Nu! Cred c ă Nené n -ar fi fost în stare să împingă jocul atât de departe. Era prea cinstit ca
s ă sacrifice ingenuitate a şi onestitatea unei persoane nevinovate, utilizând -o, folosindu-se februarie 2012
de ea. Dac ă Nené vroia să se însoare cu fata aceea, cred că era vorba de o pornire sincer ă ,
fireasc ă , iar nu de un calcul. M ă rog, poate m ă înş el, dar a şa mi/l imaginez eu pe Nené! Iar ianuarie 2012
despre logodnica sa îmi place să merg pe mâna lui Ted Anton, de data asta!
decembrie 2011
— Cu ce sentimente a ţi resimţit moartea lui Culianu?
— Mi-era tare dor de el ş i abia a ş teptam s ă -l rev ă d. Din ’72, când a plecat, nu l -am mai noiembrie 2011
văzut. Am vorbit la telefon în ’ 84 ş i mai aflam unul de altul de la cunoscu ţii comuni. Cum ar fi
domnul profesor Cicerone Poghirc. Sau Sandu Sincu. Ştiam că urmeaz ă s ă vină în ţ ar ă , cât octombrie 2011
de curând, şi îl aşteptam cu oarecare înfrigurare. L -aş fi dus la Petre Ţu ţea, ca s ă vad ă cât
septembrie 2011
au avut de pierdut ş i cei care au plecat din ţar ă ! Şi ca s ă -l mai întreb pe Petre Ţ u ţea, încă o
da tă , de fa ţă cu Petru Culianu, cîţ i evrei au ucis legionarii. august 2011
— Şi ce-ar fi ră spuns Petre Ţu ţea?
— Ar fi ră spuns ş i ar fi demonstrat că nici unul! Îţi dai seama ce bine i-ar iulie 2011
fi picat lui Culianu acest r ă spuns? … Când am aflat că a murit, am avut sentimentul c ă ni se
iunie 2011
face încă o nedreptate, o mare nedreptate, nou ă , românilor!
– Ce aţi mai avea de spus în legă tură cu „ legenda ” unui Culianu preocupat s ă pă trund ă mai 2011
secretele ş i structurile guvernului mondial, cel ocult şi necunoscut decât unui numă r mic de
iniţia ţ i? aprilie 2011
— Aş mai aduce o m ă rturie, probabil cea mai ş ubred ă dintre toate. În 1989, anul
martie 2011
centenarului Eminescu, într -o serie de emisi uni dedicate acestei anivers ă ri la „ Europa
liber ă” , au fost difuzate ş i comentate textele a trei autori, a trei critici: Nicolae Balot ă , Ioan februarie 2011
Petru Culianu ş i Virgil Nemoianu. I- am pomenit pe cei trei în ordinea crescă toare a
intensit ăţ ii atacului lor la adresa lui Eminescu. Nicolae Balot ă , propriu-zis nu se deda la un ianuarie 2011
atac împotriva Poetului, prezenta un text corect ş i r eţinut în a face cheful celor care îl
decembrie 2010
invitaser ă la microfon cu dorin ţ a vă dit ă de a-l sc ă dea pe Eminescu … Virgil Nemoianu fusese
j al ni c de ob e di en t, de sc op er ise ş i el c ă una din cheile succesului în viaţ ă este noiembrie 2010
Page 2 / 4
antiromânism ul ş i t ră ia cu frenezie bucuria acestei descoperiri salvatoare din anonimatul
condi ţiei sale de anglist ajuns în Anglia pentru a se dedica de acolo, critic ş i intransigent, octombrie 2010
fenomenului românesc!… Cu Nené Culianu lucrurile mi s -a pă rut că st ă teau altfeL F ă cea ş i el
septembrie 2010
niş te aprecieri pe care n-a ş fi gândit nicio dată că le voi auzi în gura lui Culianu, nu atât
pentru c ă erau nedrepte fa ţă de Eminescu, cât pentru că erau de nivel relativ jos, reluând august 2010
niş te teze pe care le ş tiam deja, de la al ţi detractori. Nu venea Culianu cu nimic srcinal,
nou, a ş a cum totuş i s-a întâmplat cu Nemoianu. iulie 2010
— Cine a spus c ă srcinali sunt numai imbecilii?
iunie 2010
— Nu, aici nu se potrive ş te aceast ă vorb ă şi nu mă mai întrerupe!
— Deci? mai 2010
— De ce, totu ş i, se producea Culianu cu acel text? Ar mai fi ş i alte motive, mai
imponderabile, care m-au f ăcut ca, în final, ascultând comentariile celor trei, s ă rămân cu aprilie 2010
impresia c ă Ne né al nostru mima, juca teatru, compusese un text fatal mediocru, în care
martie 2010
relua câteva locuri comune din suita de absurdităţ i debitate pe tema Eminescu-fascis tul! Am
avut acest sentiment, dedus din subtextul textului, coroborat cu ce ş tiam eu despre Culianu. februarie 2010
Sentimentul c ă Nené Culianu se ascunde după acest text ca dup ă o masc ă ! C ă trebuia, din
motive care îmi scă pau, s ă ia ş i el parte la campania de denigrare a Poetului, dar eram sigur ianuarie 2010
că aceste motive nu puteau fi meschine, penibile, ca în cazul lui Nemoianu, ci aveau o
decembrie 2009
anvergur ă deosebit ă , o miz ă teribil ă , că ci numai a şa, cu un scop pe cât de înalt, pe atât de
util din punct de vedere comunitar românesc, se putea sacrifica pe sine Culianu până la a noiembrie 2009
scrie ce scrisese despre Eminescu! Nu-i fusese u ş or lui Culianu „ s ă de a” în Eminescu, pentru
a ş a cumplită fapt ă nu-l putea nimeni pl ăti pe Culianu. Numai el singur îş i putea g ă si un pre ţ octombrie 2009
acceptabil: s ă le câştige încrederea acelora sau măcar unora care îl puteau apropia de cei
septembrie 2009
viza ţ i prin ipoteza pe care o examin ă m.
— Aveţi la îndemână acele texte? august 2009
— Nu! Le-am auzit doar, la „ Europa liber ă” , ş i am scris atunci un fel de replic ă pe care am
trimis-o spre publicare la revista „ Europa şi Neamul Românesc” . iulie 2009
— Scoas ă de Dr ă gan, nu?
iunie 2009
— Da, scoas ă de Iosif Constantin Dr ăgan, cu difuzare numai în stră in ă tate, a ş a că nici până
azi nu ş tiu dac ă textul meu a fost publicat. martie 2009
— Cum ară ta?
— Bine, zic eu. Îl plezneam pe grăsanul de Nemoianu, iar când mă refeream la Culianu februarie 2009
înc erc ase m să st re co r în te xt nişte aluzii numai lui accesibile, b ă nuind c ă textul, odat ă
ianuarie 2009
publicat, ar fi ajuns ş i sub ochii s ă i. Aluzii din care el ar fi priceput că îi înţ eleg jocul ş i nu dau
importan ţă celor scrise de el. Dac ă mai pot retr ăi gândurile cu care am scris textul acelei octombrie 2008
replici, aş risca s ă cred c ă mesajul ar fi fost acesta: ţine-o tot a ş a dac ă e ş ti sigur că numai în
felul acesta îţ i po ţi duce până la cap ă t menirea! … Îl îmbă rbă tam! Eram sigur c ă l-a durut iunie 2008
teribil s ă scrie ce scrisese despre Eminescu! …
mai 2008
— Nu mai pă stra ţi o copie a acelui text?
— Cred c ă nu. Poate c ă e ră tă cită totu ş i pe undeva prin cas ă . Nu ş tiu. februarie 2008
— De ce n-aţi încercat să vă publica ţi replica în ţară , la „ Luceaf ă rul” , bun ă oar ă , unde Culianu
mai fusese atacat cu ani în urmă . ianuarie 2008
— Da, fusese înjurat, prosteş te, de un fost coleg de an, de facultate! N-am ş tiut la vremea
noiembrie 2007
respectiv ă , când am încercat să pun lucrurile la punct luându -i ap ă rarea, c ă Artur Silvestri îi
fusese coleg de an … Nu se prea putea scrie în ţ ar ă pe marginea textelor ce se difuzau la octombrie 2007
„ Europa liber ă” ! A fost acesta unul dintre cele mai tembele principii ale propagandei PCR: s ă
nu ră spund ă criticilor ş i acuza ţ iilor de la „ Europa liber ă” . Nici m ăcar atunci când acuzaţ iile septembrie 2007
erau pe cât de grave, pe tot atât de uş or de dovedit c ă erau mincinoase.
august 2007
— De pild ă ?
— Liderul miş că rii minerilor din ’77, Ion Dobre, despre care „ Europa liber ă” ne spunea mereu iulie 2007
că a fost asasinat într -un accident rutier provocat ş i regizat de b ă ie ţii cu ochii alba ştri. Iar în
ianuarie 1990, Ion Dobre a ap ă rut la TV, s ă n ă tos ş i bine mersi! … Aici e, poate, cazul s ă -i iunie 2007
înt reb pe cei ce pun asasin are a lui Cul ian u pe seama securităţii româneşti, s ă -i întreb câte
asasinate a mai comis dup ă 1964 securitatea română ?
— De ce dup ă 1964? LINKURI
— Pentru c ă acela este anul din care PCR, deci şi structurile subordonate lui, începe să
dovedeasc ă un oarecare sim ţ pentru interesul na ţional. În termenii lui Oiş teanu sau
Tismăneanu, amândoi, dră gu ţii de ei, odrasle de cominterni ş ti para ş uta ţi în România, în
1964 ar fi debutat în public naţ ional-comuniştii din PCR! Înainte de ’64, când securitatea Herald Studio
română era pe mâinile cominterniş tilor, sigur, au fost nenum ă rate asasinate. Dar dup ă ’64,
du pă ce Gheorghiu Dej o vireaz ă cu 1800 fa ţă de ru ş i, se pare c ă lucrurile s-au s chimbat ş i Lista Nationala
în ace astă privin ţă . Crimele s- au împuţinat în mod sensibil. Se pot numă ra pe degetele unei
singure mâini, probabil! Eu nu cunosc nici una!
1 comentariu la “ Marele Manipulator si

asasinarea lui Culianu, Ceausescu, Iorga– cap.
VI”
ion adrian
12.12.2011 la 4:49 pm
Dle Profesor,
Page 3 / 4
Mai sunt si alte idei nocive si acestea sunt chiar fundamentale la care daca
se renunta comunismul se efvapora si acestea sunt:
a) In plan politic:Partidul unic contradictie in termeni si sinistra tampenie
totalitara;
b) In plan economic: Proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie cu
consecinta socializarii fortei de munca;
c) In plan etic :credinta imbecila in posibilitatea rapida a aparitiei omului nou
care sa lucreze mai degraba pentru societate decat ptr el si progenitura sa;
Dar primele doua sunt postulate fundamentale ale marxism-lenin ismului si
erorile fundamenntale ale acestei otravi care a invadat lumea si a creeat in
replica, in oglinda celelalte totalitarisme.
r ă spunde
aspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 4 / 4
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. VII

CAUTARE
Cauta
Capitolul VII
IOAN CULIANU ŞI JAN PALAK
— Cotitura din ’64 a fost atât de radicală ? În ce a constat noua orientare, naţ ionalist ă , a LISTA NATIONALA
comuniştilor români?
ş—i-au
Anul 1964 va r ămâne în istoria neamului românesc drept anul în care închisorile comuniste
deschis por ţ ile, iar zeci de mii de de ţinu ţi politici au fost pu şi în libertate! Evident,
Lista Na
țional
ă
aceast ă mă sur ă a liderilor comuni ş ti de la Bucure ş ti nu continua linia politic ă cominternist ă , Like
antiromânească . Alde Tismă neanu ş i Oi ş teanu, iat ă , regret ă şi azi cotitura produs ă în 1964!
Practic, regret ă eliberarea din temni ţ ă a unor Petre Ţuţea, Radu Gyr, Nichifor Crainic, 3,025 people like
Lista Na
țional ă.
Corneliu Coposu, Dumitru St ă niloaie, Vasile Voiculescu şi atâţ i a lţi oameni minuna ţi.
Comunismul antina ţ ional, care umpluse temni ţele româneş ti cu tot ce avea mai de valoare
neamul românesc, acel comunism nu este nicicum repudiat de aceşti pârliţ i de anali ş ti
politici. Când ş tii că p ă rinţii tă i au pus um ărul la decapitarea României, a elitei sale spirituale,
cum pute ţ i domnilor Tismă neanu ş i Oiş teanu s ă vă mai lansa ţi în analize politice ale epocii în
care numele vi s-a umplut de ocară şi ruş ine?! Simplul fapt că oamenii, cei mai mulţ i dintre ei,
sunt fie neinforma ţi, fie cu pu ţ ină ţinere de minte, e destul ca s ă av eţi curajul unei
neobr ă z ări atât de mari?! Oare răul în România începe cu anul în care, practic, se abrogă
deten ţ ia pe motive politice?
— După 1964 n-au mai existat de ţinu ţi politici?
— Practic, delictul de opinie nu a mai fost sanc ţionat. Au fost cazuri de complot, uneltire CATEGORII
împo triv a orân duirii socialiste, iar cei în cauză au fost aresta ţi ş i condamna ţi. Dar până în
1964 oamenii, zeci ş i sute de mii au fost aresta
pentru o simpl ă vorb ă , o opinie, contra ru ş ilor sauţ aşcomunismului,
i i condamna ţi la zeci de ani de temni ţă Agenda preziden ț ial ă
exprimată într -un cerc de
prieteni, de colegi. Iar foarte mul ţi au fost aresta ţi ş i ţinu ţi în temniţă ani de zile numai Amestecate
pentru c ă , „îna inte” , înainte de 1948, se înscrise seră la liberali, la ţă ră niş ti, la legionari. Deci
aresta ţi nu pentru fapte, ci pentru opinii ş i simpatii politice! Abera ţiei acesteia criminale i s-a Carte pentru dumirire și
pus cap ăt în 1964! Anul deplâns de amărîţ ii ă ştia de Tism ă neanu, Oi ş teanu & comp, ca fiind
înd rep tare
anul când debutează na ţional-comunismul! Debuteaz ă prin punerea în libertate a zeci de mii
de oameni nevinova ţi! Asta îi doare pe alde Oiş teanu?! Pentru asta le sunt nesuferite Constitu ţia Cre ş tin ă a României
momentele de „ na ţ ionalism ” ale lui Gheorghiu Dej ş i Ceau ş escu!
— Anul 1964 a mai însemnat ş i alte măsuri ale Partidului Comunist Român! Cvadratura cercului
— Da, a mai fost ş i declara ţia de independen ţă politică faţă de Moscova! Acea Moscov ă care Doctrin ă na ţ ionalist ă
îi pregă tise pe p ă rinţii ş i unchii lui Vladimir Ilici Tism ă neanu ş i Andrei Oi şteanu, îi antrenase
s ă -i fac ă fie agen ţ i, complici, propagandi ş ti sau cum vre ţi să le spune ţ i! Complici la Holocaust
îngen unche rea Român iei! Ei, bine, în 1964 se poate spune că România se ridică în picioar e şi
nu mai accept ă s ă stea în genunchi în faţ a r uş ilor! A cominternului, mai exact spus! De Întrebare concurs
aceea le este anul 1964 atât de nesuferit unora ca Vladimir Tismă neanu! Şi, iat ă , vine un
ION COJA la TV
caraghios de american ş i preia ideile agentului bol ş evic ş i le duce şi peste ocean, în America!
înă 1964
F ră s ă ştie ş i s ă priceap ă că printre cei pe care na ţional-comuniştii îi eliberează din temniţ e La zi
se afl au ş i mulţi de ţinu ţi politici a c ă ror unic ă vină fusese c ă ascultaser ă no pţi de-a
rândul „ Vocea Americii” , ca să afle, cu un ceas mai devreme, „când vin americanii” ! Legionarii în eternitate
— Care crede ţi că a fost pozi ţia lui Ioan Petru Culianu în această chestiune? Lingvistic ă
— Mai trebuie ad ă ugate dou ă observa ţii: eliberarea de ţinu ţilor politici a avut o consecin ţă
extrem de binef ă cătoare pentru societatea românească . Ace ş ti de ţ inu ţ i, odat ă liberi, au Lista na ţional ă
începu t să circule, s ă tră iasc ă ală turi de noi, de ceilal ţi. Îndeosebi pentru tineri, aceş ti fo ş ti
de ţ inu ţi politici au sfârş it prin a deveni veritabile modele umane. Odat ă cu o serie întreagă Literatur ă
d e „ nume” de rezonan ţ ă culturală sau istoric ă , se elibera ş i accesul la c ă rţi, la fondurile
Marele Manipulator
speciale ale bibliotecilor. Dar mai ales se reeditau c ă rţi care până atunci fuseser ă puse la
index, de alde Leonte R ă utu! Memorandum Est
— Aveţi ceva special cu acest Leonte R ă utu!
Page 1 / 8
— Nimic altceva decât că m-a stârnit nepotă -su, cu aceast ă prefa ţă pe care dac ă ar fi scris-o Preafratele nostru
în 1991, nu m-aş fi sup ă rat cine ş tie ce! Dar a scris- o în 1997, a avut ş apte ani la dispozi ţie Proces cu Aurel Vainer
ca să priceap ă cât de cât ce fel de organizaţie este Vatra Românească ! Cum îş i permite s ă
blameze atât de grav fă ră nici o justificare?! El, feciorul tătâne -să u ş i nepot al … al KGBului! Promovate
— Pe scurt, ce-i repro ş a ţi lui Leonte R ă utu?
— Este persoana care, la moartea lui Brâncuşi, când acesta ş i-a lă sat atelierul mo ş tenire Publicistic ă .Varia
statului român, el, Leonte Ră utu, i-a convins pe nă ucii de tovar ă şi comuniş ti din CC al PCR că Regele Mihai
Brâncuş i ă sta este promotorul celei mai decadente arte, c ă nu avem nimic de câ ş tigat, ci
numai de pierdut. Drept care, la insisten ţele R ăutului, guvernul român a refuzat să Texte uitate, texte cenzurate
primeasc ă moş tenirea l ă sa tă de Brâncuş i! Iar r ă posatul meu coleg, Mircea Mircan, vechi
comunist, dar nu chiar veritabil comunist, că ci, la nevoie, mai simţ ea şi româneş te, de la care Textele altora
ş tiu povestea asta, adaug ă detaliul c ă , pe vremea când lucra la ambasada noastră din
Transilvania
Roma, l-a însoţ it pe Leonte R ăutu într -o vizit ă prin muzeele Romei ş i a constatat c ă individul
nu era un troglodit, un incult, c ă avea habar de ce-i aia art ă modern ă , avea gust ş i cultur ă , Vatra Românească
că , deci, nu din ignoran ţă se luptase cu testamentul lui Brâncuş i.
— Dacă nu din ignoran ţă , atunci de ce?
— Din antiromânism, prietene! An -ti-ro-mâ-nism! E trecut ş i Răutu în pomelnicul pe care ARHIVE
Gheorghe Buzatu îl face agenţ ilor comuni ş ti, kaghebi şti, în a sa Românii în arhivele
Kremlinului. Fireş te c ă -l chema Răutu tot atâta cât mă cheamă pe mine Oigenstein.
— Cine-i Oigenstein? octombrie 2013
— Este numele lui Leonte R ă utu. Nume din care fratele s ă u a imaginat numele Oi ş teanu! …
septembrie 2013
Îmi pare ră u pentru ei, nu i-a ş fi pomenit dac ă Andrei, fiul ş i nepotul lor, nu s-ar fi apucat s ă
facă el critica românismului!… O critică bazat ă pe minciuni şi antiromânism !… august 2013
— Să ne întoarcem la Culianu!
— Sunt convins că mult mai mult decât mine s -ar fi supărat Culianu însuş i dacă ar fi cunoscut iulie 2013
toate dedesubturile acestei campanii cominterniste împotriva naţionalismului. Împotriva
iunie 2013
„ tribalismului” , că ci, pentru aceste sec ă turi cine zice na ţiune, zice trib, turm ă ! Asta est e
ultima lor gă selni ţă !… mai 2013
— De ce crede ţi că aceasta ar fi fost reac ţia lui Culianu?
— Pentru c ă ţin bine minte atmosfera acelor ani, 1967-69, ’70! Mai ales dup ă august 1968! … aprilie 2013
Ne sim ţeam teribil de bine în pielea noastră ! M ă îndoiesc de toată povestea lui Ted Anton,
martie 2013
despre motivele care l- au determinat pe Nené să intre în PCR! Nu ş tiu de la cine a c ă p ă tat
grecul acele informa ţ ii, dar eu abia acum am aflat c ă exista o directiv ă de partid potrivit februarie 2013
că reia membrii PCR nu puteau fi racola ţ i de securitate, ca informatori! … Dacă a existat într -
adev ă r o asemenea directiv ă , ea a fost secret ă şi Nené Culianu, ca ş i mine, nu avea de ianuarie 2013
unde s ă ştie de ea! … Îmi place să cred mai departe c ă Nené a intrat în PCR cam în aceleaş i
decembrie 2012
condi ţii în care au intrat foarte mulţ i dintre noi: adic ă din convingerea c ă lucrurile merg spre
bine, c ă se poate schimba destul de mult via ţa noastr ă , dar c ă nu po ţ i schimba nimic dac ă noiembrie 2012
rămâi în afara PCR, în afara sistemului. Se poate totul schimba, dar numai dinlă untrul
lucrurilor, al evenimentelor, al structurilor. Cam a ş a n e-a vorbit dl Romul Munteanu atunci octombrie 2012
când, ca secretar de partid al Facultăţ ii de filologie, ne-a poftit s ă intrăm în partid! Culianu
septembrie 2012
era student, student „ frunta ş” , numai ă ştia erau invita ţi s ă intre în PCR.
— Eu v-a ş ruga s ă insista ţi, cu argumente suplimentare, în legă tură cu acest detaliu august 2012
biografic: Ioan Petru Culianu a fost membru al PCR!
— Dac ă nu ţi-e de ajuns faptul c ă tot atunci am intrat şi eu în partid, am să -i adaug ş i pe iulie 2012
ceilalţ i colegi ş i prieteni ai lui Culianu. Din grupul lor de studen ţ i ră s ă riţ i, printre cei mai faini
iunie 2012
din genera ţia lor, au mai intrat în partid Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu
Popa … Au intrat în partid ş i nu s-au schimbat ei, devenind membri de partid, ci s-a schimbat mai 2012
organiza ţia de partid în care au intrat, ale că rei adun ă ri au devenit mai agreabile, mai
spiritualizate, spre satisfac ţ ia tuturor. Mai anti! aprilie 2012
— Cine n- a intrat în PCR din grupul lor?
martie 2012
— Şerban Anghelescu …
— De ce? februarie 2012
— Poate din cauza poreclei: „ Bulă” . D.R. Popa, când fă cea mi ş to de el c ă nu e în partid,
d ă dea alt ă explica ţie: îi put picioarele!… Deci asta era atmosfera în care se petrecea în anii ianuarie 2012
aceia, dup ă 1968, intrarea în partid. Cel pu ţ in la noi, la filologie! Mai exact spus, la
decembrie 2011
Universitate!
— Toat ă lumea înjură comunismul. Dumneavoast ră însă… noiembrie 2011
— Am înjurat ş i eu, dar pe fa ţă , în adu nă rile de partid ş i n-am p ăţit nimic! Îl înjuram ca să -l
corectez! Şi ţ ine minte ce- ţi spun: nu mai era mult de corectat! Comunismul era cât pe ce să octombrie 2011
reu ş easc ă !… Dar acesta este alt subiect! S ă nu ne lungim la vorbă pe acest …
septembrie 2011
— Daţi-mi un singur exemplu din care să rezulte c ă ave ţi dreptate …
— Îţ i dau o mie! … Iat ă , un bun cunoscut de-a l meu, pre ş edintele uneia dintre cele mai august 2011
importante b ănci din România, a fost la un moment dat scos din funcţ i e ş i f ă cut peste
noapte func ţionar la un CEC în Piaţa Chibrit, retrogradat pentru un abuz în servici care se iulie 2011
rezuma la un gram, repet, un gram de aur dentar, pe care îl plătise, dar, cum îi ră mă sese de
iunie 2011
la o lucrare dentar ă , regulamentar era pe atunci s ă dea aurul dentar înapoi. Bietul om,
tocmai i se n ă scuse o nepo ţ ică , a fă cut din acel gram de aur ni ş te cercei nepoatei, dar era mai 2011
aur pe care-l p lătise, depusese în locul acelui aur de 24 de carate aurul echivalent, de 14
carate. Deci, nu furase! Cu toate astea, justi ţ ia comunist ă , controlul de partid, l- a g ă sit aprilie 2011
vinovat. Azi, cât se fură din b ănci, în frunte cu preş edin ţii acestora, se fur ă milioane de
martie 2011
dolari, dar statul de drept face imposibil ă pedepsirea ho ţ ilor! Statul socialist, din anii ’70-’80,
a fost mult mai justi ţiar decît actualul nostru stat de drept! O ş tiu din proprie experien ţă : februarie 2011
justi ţia îş i făcea datoria mult mai bine decât azi!
— Vorbi ţi de parc ă v-ar fi dor de PCR! ianuarie 2011
— Sigur că mi-e dor! Mi-e dor de adun ă rile de partid! … La una din ele, o conferin ţă PCR pe
decembrie 2010
Universitate, am fost împreună cu Nené Culianu, amândoi delegaţ i de colegii filologi. Din ce
am vorbit amândoi, încurajat de Nené, m -am dus la microfonul conferin ţei ş i am cerut, fa ţă noiembrie 2010
Page 2 / 8
de situa ţ ia grea din Universitate ş i din via ţa noastr ă academic ă , să -l invită m la o discu ţie pe
tovar ă şul secretar general al PCR! Şi n-am omis s ă spun c ă aceea ş i propunere se mai octombrie 2010
fă cuse, cu un an- doi în urmă , de că tre prof. Romul Munteanu, propunere pe care dacă ne-am
septembrie 2010
fi însuş it-o, cu siguran ţ ă că multe s- ar fi rezolvat! Dar nu era târziu să reluă m aceast ă
propunere! … Ţin bine minte, st ă team alături în Aula de la Drept, cum Nené m -a încurajat să august 2010
merg s ă fac acea propunere! Nu, nici vorb ă ! E o mă g ă rie toat ă acea poveste despre Culianu
care intr ă în partid ca să scape de securitate! Altminteri, informa ţ ia că ar fi existat o iulie 2010
asemenea dispozi ţie, ca membrii de partid s ă nu fie racola ţi în reţ eaua de informatori a
iunie 2010
securit ăţ ii, aceast ă informaţie este deosebit de interesant ă !… Le pic ă bine celor care vor
încerca să diminueze vinov ăţ ia PCR-ului ş i a securit ăţii, pentru cele petrecute până în 1989! mai 2010
— Vă numă raţi printre ace ş tia?
— Nu! Dar, din respect pentru adev ă r, trebuie spus c ă aproape în aceeaş i mă sur ă au minţit aprilie 2010
ş i exagerat ş i cei care au l ăudat partidul, înainte de ’ 89, dar ş i cei care l- au înjurat ş i criticat
martie 2010
du pă ’89! La fel ş i cu Ceau ş escu: lă udat proste ş te ş i criticat prosteş te de to ţ i nă ucii!
— Care era pozi ţia lui Culianu fa ţă de Ceau ş escu? februarie 2010
— Extrem de critică ! Fireşte, în cercul de prieteni.
— În afara acestui cerc? ianuarie 2010
— Re ţinut ă , rezervat ă . Nu cred că a g ă sit vreodat ă de cuviin ţă s ă -l laude, cum se obiş nuia.
decembrie 2009
— Nici la învăţământul politic?
— Bă nuiesc c ă nu! Existau o mul ţime de subterfugii prin care s ă t e ţii deoparte de corul noiembrie 2009
lă ud ătorilor! În plus, puteai să fii oricât de critic, fă ră nici o team ă , cu ceilalţi din conducerea
partidu lui. Până a plecat Culianu, în 1 972, Ceauşescu încă a mai beneficiat de imensul octombrie 2009
capital de simpatie şi încredere pe care îl dobândise în 1968, când s -a opus invaziei
septembrie 2009
sovietice în Cehoslovacia!
— Cred c ă aici v ă pot plasa o întrebare cu care vă a ş tept de mult. august 2009
—?
— Despre Jan Palak! iulie 2009
— Da! A fost un moment care ne-a marcat pe to ţi. Jan Palak ş i-a dat foc în iarna lui 1969, în
iunie 2009
februarie, parc ă . Până atunci, în 1967 ş i 1968, presa ne informa c ă , din când în când, în
Vietnamul american (sau cum s ă -i zic?) îş i mai d ădea foc un preot budist, de obicei tînă r. martie 2009
Sensul acestui gest, al acestui protest, ne sc ă pa nou ă , europenilor. Nu- l înţ elegeam. Ţinea
de o lume cu care nu aveam nici o tangen ţă . Ca de pe o alt ă planet ă . Când, deodată , ca un februarie 2009
tră znet, cade vestea mor ţii lui Jan Palak, tînăr, student la filozofie, care împreună cu al ţ i
ianuarie 2009
colegi se gândise la această formă de protest fa ţ ă de prezen ţa armatei sovietice în
Cehoslovacia, cu toate consecin ţele acestei invazii … Ei, bine, de data asta nu mai puteam octombrie 2008
rămâne „ indiferent ” şi am încercat să intru „în pie lea” lui lan Palak, s ă -mi explic cum era cu
putin ţă ca un tînăr european, cu doar câţiva ani mai tînăr decât mine, să recurg ă la acest iunie 2008
gen de protest. De asta am scris atunci piesa Requiem pentru Jan Palak, ca s ă explic un
mai 2008
gest atât de extrem! Cum ar fi cu putinţă ca la el s ă recurg ă un om cu totul ş i cu totul
normal?! … Nu pentru a-i face ş i pe al ţ ii s ă procedeze la fel, ci pentru a-l feri pe Jan Palak de februarie 2008
cei care n- ar fi putut înţelege acest gest decât legându -l de o stare de excep ţie a lui Jan
Palak, eventual una patologic ă , morbidă . ianuarie 2008
— Ce leg ă tură are piesa dumneavoastr ă cu Ioan Culianu?
noiembrie 2007
— Mai întâi trebuie spus că am avut cu Nené Culianu lungi discuţ ii despre situa ţ ia din
Cehoslovacia, din lumea comunist ă , din lume, în general. Iar „ momentul” Jan Palak ne-a octombrie 2007
impresionat deopotriv ă de mult. În iunie sau iulie 1969 un biet român ş i-a dat foc în faţ a
Comitetului Central. Tot în semn de protest. O cunoş tin ţă de-a mea, o student ă , s-a nimerit septembrie 2007
s ă fie de fa ţă şi mi-a povestit ce ş i cum a fost! … Ziarele, „ Informaţ ia Bucure ş tiului” cel pu ţ in,
august 2007
au scris, minimalizând sensul protestului. Au zis despre protestatar, srcinar din Iaş i, că
fă cuse o delapidare, sau a ş a ceva. S-a aflat imediat c ă nici vorb ă de aş a ceva … Într -o zi a iulie 2007
venit la mine Nené, avea un aer extenuat, livid, la capă tul puterilor . Mi-a povestit c ă mai
bine de 24 de ore s- a luptat, în lungi discuţ ii epuizante, s ă -ş i conving ă doi prieteni, doi iunie 2007
studen ţi, studen ţi la alt ă facultate, nu-i cuno ş team, care se hot ărîseră s ă -ş i dea foc,
exaspera ţi de mizeria ş i lipsa de orizont a existen ţ ei noastre. Mi-e greu s ă reconstitui exact
lucrurile. Anume, dacă în momentul acela aveam deja scrisă piesa. Înclin să cred că da. C ă a LINKURI
fost una din coinciden ţele ciudate de care am avut parte în viaţ a mea: dup ă ce mi-a povestit
Culianu cum a fost, cum a reu ş it să -i fac ă s ă renun ţe, să se răzgândească , i-am scos din
sertar manuscrisul piesei mele ş i i l-am dat s ă citeasc ă : erau multe asem ă nări între ce îmi
povestise el şi ce imaginasem eu! Oricum, când mi -a adus piesa înapoi, am discutat ş i Herald Studio
despre ce s-ar putea face cu ea: un singur lucru, s ă fie trimis ă în Occident, la „ Europa
liber ă” ! S-a oferit s ă mi-o traducă , ceea ce s-a şi întâmplat. I -am plă tit pentru traducere 500 Lista Nationala
de lei. Era cam jum ă tate din leafa mea de asistent. N- a vrut s ă primeasc ă mai mult. Dar
traducerea s-a f ăcut ceva mai târziu, în preajma plecă rii sale i-am dat ş i banii…
— Dintr-un interviu pe care l-a ţi acordat anul trecut la „ Noua Revist ă Română” , am aflat c ă
a ţi trimis piesa d-nei Monica Lovinescu, semnat ă cu un pseudonim.
— Ion Românul.
— Mi s-a p ă rut ciudat ă motiva ţia.
— Da, n-am vrut s-o semnez cu numele meu. Mi-a fost team ă că piesa, odat ă ajuns ă în
Occident, va fi jucat ă , cu mare succes, iar eu, devenind celebru ca autor al piesei, a ş fi avut
astfel de câş tigat de pe urma mor ţii lui Jan Palak. Pă i, nu-i aşa?! Jan Palak se sinucide, îş i dă
foc, iar eu fac spectacol din moartea sa, din sacrificiul s ă u ş i mă umplu de bani ş i de glorie! …
Ce este gre şit în acest raţ ionament?
— Şi cum aţi fi vrut să se desf ă şoare lucrurile?
— Simplu, mă gândeam eu pe atunci: piesa să se joace, s ă se ş tie că este a unui român, să
se afle c ă autorul nu pune pre ţ pe identitatea sa, vrea s ă rămână anonim, iar banii astfel
rezulta ţi s ă ajung ă la familia lui Jan Palak, la o fundaţ ie care s ă -i perpetueze amintirea, ceva
de genul acesta! Ce vrei? Nu aveam nici 30 de ani! …
— Şi d-na Monica Lovinescu ce a f ă cut cu piesa?
Page 3 / 8
— Eh, aici este ciud ăţ enia cea mare! Doamna Lovinescu nu a f ă cut nimic! Nimic, nimic!
— Prin cine a ţi trimis manuscrisul?
— Printr-un franţuz, cam algerian el: Celestial se numea. Doamna Lovinescu i- a trimis câteva
rânduri, de confirmare, prin care se ară ta ş i foarte mirat ă , de ce i s-a trimis ei acel text (text
anticomunist!) ş i ce s ă facă cu el?! Revenind în România, monsieur Celestial mi -a adus ş i
scrisoarea d-nei Monica. Am p ă strat-o, ascuns ă bine, cu n ădejdea de a o întreba vreodată
pe d- na Lovinescu ce se poate înţ elege din aceast ă re ţ inere a ei de a face ceea ce era de
a ş teptat s ă facă !
— Şi ce a ţi înţeles?
— Aştept încă o explica ţie din partea Monic ă i Lovinescu. I-am transmis ş i prin Gabriela
Adame ş teanu c ă a ş vrea s ă stau de vorb ă cu dînsa. Până acum, nici un ră spuns. Se face c ă
nu ş tie sau chiar nu ş tie că i-am cerut aceste explica ţii!
— Dar dumneavoastr ă ce crede ţi?
— Nu cred nimic! Dar faptele existente deocamdat ă mă determin ă s ă deduc c ă d-na
Lovinescu a fost foarte anticomunist ă , dar nu prea tare antisovietic ă !
— Nu înţeleg!
— Piesa mea e împotriva imperialismului sovietic. Or, d -na Lovinescu a înţ eles bine acest
lucru ş i – nu am încotro, deduc că nu i-a plă cut mesajul! Mesajul antisovietic al piesei.
— Iar Petric ă Ionescu? … Regizorul!
— Petric ă Ionescu a fost în grupul de studenţi cu care am fost la Nancy, în ̉ 69. În 1984, l -am
g ă sit la Paris, colabora la Opera Mare, unde fostul meu coleg de banc ă din liceu, Cristu
Gheorghe, lucra ş i lucreaz ă în administraţ ia Operei, un fel de director adjunct. I-am dat lui
Petric ă Ionescu textul lui Jan Palak, l-a citit ş i mi-a telef onat s ă -mi spun ă că -i place foarte
mult piesa ş i dore ş t e să o monteze. A intervenit ş i Jijo al meu, adic ă domnul George
Christou ş i i-a f ă cut lui Petric ă Ionescu unele promisiuni, de contraservicii dac ă îmi va monta
piesa. Petric ă i-a promis ş i lui Gic ă al nostru, dar, pân ă la urm ă , n-a mai dat nici un semn.
Paul Anghel, c ă ruia i-am povestit, dup ă 8 ̉ 9, p ăţ aniile mele cu acest text, mi-a dat o explicaţie
aiuritoare pentru mine: „ Domnule Coja, dumneata po ţ i s ă fii sigur că te afli pe lista neagr ă a
lui Moses Rozen! … Este lista pe care a trimis- o peste tot în lume, la „ Europa liber ă” în primul
rând, peste tot unde i se acordă , din pă cate, credit.”
— Ce este cu lista asta?
— N-am înţeles nici eu prea bine. Nu mi-a venit s ă cred ş i n-am cerut detalii. Acum regret. O
list ă cu cei care prin ideile lor, prin ac ţ iunile lor, au intrat pe contrasens cu Moses Rozen &
comp. Paul Anghel a fost unul dintre oamenii cei mai informa ţ i. Mai apoi mi-am dat seama c ă
nu exagera, nu b ătea deloc câmpii în privinţ a acelei liste! …
— Să revenim la Culianu.
— Am încercat să -i trimit ş i lui textul, dup ă ce a plecat. Dar nu reu ş eam s ă -i aflu adresa. În
1984, când am ajuns la Paris ş i am f ă cut rost de telefonul s ă u, l-am sunat în Olanda ş i am
vorbit o mulţ ime. Printre altele ş i despre pies ă , i-am spus că i-o pot trimite dacă crede c ă ar
putea s ă facă ceva cu ea. Mi-a r ă spuns c ă Occidentul nu e nici pe departe a şa cum îl vedem
noi din România! Pe scurt, nu vedea nici o posibilitate de a gă si pe cineva interesat de un
text antisovietic! Exact ce-mi spusese ş i prietenul meu Victor Smatoc, care scosese ş i el
piesa din ţ ar ă şi umblase pe la câteva redacţii încercând so plaseze. O piesă antisovietic ă ?
Nimeni nu vroia s ă au dă de aş a ceva! Smatoc i-a prezentat-o ş i lui Alain Parouit, salariat ş i
el al „ Europei libere ” , cu acela ş i rezultat: nu-i interesa!
— Atunci de ce nu admite ţi că nici d-na Monica Lovinescu nu putea să facă mai mult?!
— Asta n-o admit, pentru c ă madam Lovinescu f ă cea parte din sistemul de propagand ă
antisovietic ă , anticomunist ă . Tră ia din aceast ă propagand ă ! Avea o emisiun e zilnic ă la
„ Europa liber ă” în care putea să facă caz de existen ţa acestui text. Ulterior, în 1986, i l -am
dat şi lui Vlad Georgescu, am vorbit amândoi despre text ş i, tot a ş a: nici un semn pe ultra-
scurte despre caraghiosul de Ion Coja care scrie piese anticomuniste, antisovietice!
— De curând, aţi publicat piesa în nr. 5 -6 (mai-iunie 1997) din „ Noua Revist ă Română” şi, în
preambul, face ţi afirma ţi a că „Europa liber ă” a avut o anumit ă „politică de cadre ” în
promovarea unor nume ş i a unor lucră ri spre cuno ş tin ţa publicului. Cum adică ?
— Domnule, eu am fost anticomunist. Dar anticomunismul meu nu le- a pl ă cut celor de la
„ Europa liber ă” că ci eu am criticat comunismul de pe pozi ţiile na ţionalismului românesc, iar
nu de pe pozi ţia democra ţ iei occidentale, a drepturilor omului ş i alte „ abureli ” . M-au mirosit
că sunt na ţ ionalist ş i nu le-a pl ă cut deloc! A ş a cum nici mie nu mi-a mirosit bine s ă -i vă d pe
democra ţ ii ăştia occidentali dându -se de ceasul mor ţii pentru drepturile omului, dar prea
pu ţ i n păsându -le de drepturile popoarelor! … Eu sunt cre ş tin, ba chiar sunt ortodox, şi
na ţ ionalist! Pe mine nu m ă intereseaz ă drepturile pe care le am, ci datoriile mele de om!
— De ce nu v ă intereseaz ă drepturile?
— Pentru c ă am avut deja norocul extraordinar de a m ă na ş te! Pentru asemenea noroc
trebuie s ă plă te ş ti toat ă via ţ a, iar nu s ă a ş te pţ i s ă fii tot tu pl ă tit! … Dar, s ă nu uit, piesa a
fost jucat ă în America, de o echipă de studen ţ i, la Universitatea din Stockton California,
tradus ă în engleză din francez ă de Alberto Eraso, fost student la cursurile de var ă de limba
română . Era prin 1986 sau 1987. N-am prea multe deta lii despre spectacol, nu s- a pus
problema s ă merg la premieră !…
— După ’89 ce a ţi fă cut cu piesa?
— Sigur, m ă gândeam că acum se va putea juca, f ă ră probleme! Dar m- am pomenit într -o
sear ă cu Marian Munteanu c ă vine la mine, a venit destul de des în perioada Golaniadei, din
primă vara lui ’90, s ă mai st ă m de vorb ă despre ce se întâmpl a în ţ ar ă , ş i-mi poveste ş te că
este foarte îngrijorat de turnura pe care o pot lua lucrurile: mai mulţ i tineri, elevi de liceu, s-
au prezentat la el deci ş i să -ş i dea foc! Mi-am dat atunci seama c ă , dac ă piesa Requiem
pentru Jan Palak se va juca, nu mi-a ş putea niciodat ă ierta dac ă , aparent sau propriu- zis, în
consecin ţ a ei cineva ş i-ar alege acest mod de a protesta fa ţă de mizeria vie ţ ii, a istoriei pe
care o tr ă im. Şi m-am abţinut de la diligen ţele necesare promov ă rii unui text dramatic …
— Marian Munteanu ş i Ioan Petru Culianu …
Page 4 / 8
— Ce-i cu ei?
— Aş adar, l-a ţi avut student ş i pe Marian Munteanu! Şi el, ca ş i Culianu, a ajuns la o
notorietate mondial ă ! – La ce te gândeş ti?
— Mai întâi bag de seamă că , dintre câţ i profesori au avut, de dumneavoastr ă s-au ata ş at
cel mai mult. Amândoi!
— Mai degrab ă vice-versa!
— Cum vine asta?
— Că şi eu m-am apropiat cel mai mult de ei!
— Cel mai mult în ce sens? Dintre profesori, dumneavoastră , sau dintre studen ţi, de ei?
— Mda, ai dreptate. Dar mai sunt ş i al ţi studen ţi, foş ti studen ţi, de care m ă simt cel pu ţin la
fel de legat ca ş i de Culianu sau Marian Munteanu.
— Pute ţi da câteva nume?
— Îţi dau numele lui Bogdan Bradoschi. Sem ăna în multe privinţ e cu Ioan Petre Culianu.
Chiar ş i ca fizic … Dar mai ales ca intelect, ca disponibilitate pentru marea performan ţă
academic ă , mondială…
— Nu ş tiu nimic de vreun Bogdan Bradoschi!
— Nu e timpul trecut! Dar, de la bun început, n -a avut norocul lui Culianu, de şi amândoi au
mai avut un numitor comun: Cicerone Poghirc! Le- a fost la amândoi colegul mai vârstnic ş i
profesor în acelaş i timp, mentor! … Din p ă cate, ca s ă se întreţ ină , Bogdan Brado schi a
trebuit s ă se mai ocupe la Paris ş i de altele, f ă ră nici o leg ă tură cu ceea ce îl interesa pe el
propriu- zis. Eu încă mai sper!
— Şi care a fost norocul lui Culianu?
— Mircea Eliade!
— Să revenim la cei doi care deja au fost consacra ţi de opinia public ă !… Ei mai seamă n ă prin
ceva, prin bă nuiala c ă au fost „ oamenii ” Securităţii române!
— În privinţa lui Marian Munteanu sunt ceva mai în temă ! Dacă e cumva adev ă rat ă rela ţia sa
cu Securitatea, mă tem că eu sunt vinovatul principal!
— Deveni ţi din nou palpitant!
— Nu palpitant, ci explicit! … Marian Munteanu a fost anchetat de securitate odat ă cu al ţi
vreo zece-cincis prezece studen ţi care mergeau cu rândul la Petre Ţ u ţea acas ă , la sfârş itul
anilor ’80. Îl îmbrăcau, îl însoţeau la plimbare, îi ţineau de urît!… Ş i cine era Petre Ţu ţea
atunci? Nu scria nici un ziar despre el, nici radio, nici TV, i se dusese însă buhul de mare
înţ elept ş i mare na ţionalist, dar numai pe cale oral ă . Şi b ă ie ţii aceia, care nu se cuno ş teau
înt re ei, pe câţiva îi ad use sem eu, de la Liter e, pe alţii îi adu ses e Ioan Ale xan dru şi Mihai
Neagu Basarab, îş i puneau s ă pt ămânal o jumă tate de zi la dispozi ţia unui b ătrân
neputincios numai ca s ă -l asculte, s ă -l audă vorbind! Şi nici una din ideile b ătrânului nu avea
vreo ş an să s ă ră zbat ă la cuvîntul public, tip ă rit, mediatizat. Gestul acestor tineri nu avea
decât o singură ră splat ă , cea intim ă , a con ş tiin ţei c ă faci bine cuiva, că -ţi faci datoria de om,
de român!… Când, în 1988, la Paris, întâlnindu -mă cu Emil Cioran la care fusesem trimis de
Petre Ţuţ ea, i-am povestit „ ce mai face Petrache ” , adic ă despre grupul de tineri studen ţi
care îl slugă resc benevol pe marele nevolnic – căci îl ajunseseră toate neputin ţele
b ătrâneţ ii, Cioran a r ă mas uluit ş i nu mai contenea s ă repete: „ a ş a ceva e de neimaginat la
Paris! În Occident!” Ş i l-am zgândă rit şi eu cu întrebă rile. Da, el, marele filozof, cu zeci de
că rţ i publicate şi comentate numai în superlative, reformator al expresivităţ ii limbajului
franţ uzesc, nu are nici o ş an să c a să -i deschid ă u şa vreun tînă r occidental dispus s ă -ş i
sacrifice s ă pt ămânal o jumă tate de zi pentru neputin ţ ele ş i nevoile lui, ale marelui Cioran!
Iar Petre Ţu ţea, cu nici o carte publicat ă , cu nici un palmares acade mic, despre care
niciodat ă n-au scris ziarele, iat ă , se bulucesc studen ţ ii la u ş a lui! … „ E formidabil ce tineret
av eţi în România!” „ Avem, domnule Cioran! ” am încercat eu să -l corectez. „ Am vorbit despre
asta şi cu Mircea Eliade! În general, tineretul din Est este mult mai interesant decât cel de
aici! Iar tineretul din Ţară , auzi ce s ă -i fac ă lui Petrache! Mi-nchipui c ă -i un om fericit
Petrache! Ce om de geniu! Eu n- am mai întâlnit unul ca el în tot Occidentul!”
— Domnule profesor, de la aceast ă întâlnire cu Cioran v -aţi ales – pot s ă spun a ş a, cu un
dar deosebit din partea lui Emil Cioran. Mi l-aţ i ar ătat cândva…
— Da, mi-a dat o carte cu un autograf pentru Petre Ţu ţea, un alt autograf pentru mine ş i un
autograf al lui Montherlant pentru Cioran, „ho mmag e à Ms. Cio ran” zicându -mi că -l poate
vinde „ Petrache ” , să ia un ban pe el. Mi-a mai dat o mie de franci ş i niş te costume de haine
pentru acela ş i Petrache, ş i se tot mira Petre Ţu ţ ea ce bine i-a nimerit Cioran m ă sura. La to ţ i
le povestea ş i mai ales lui Florin Puc ă îi plă cea s ă mai întrebe o dată , de fa ţă cu cât mai
multă lume, „ dar de unde ave ţ i, domnule profesor, costumul ă sta a ş a de aligant? ”
— Eu vă întrebam de autograful dat dumneavoastră . Mi-l pu teţi spune?
— Crezi c ă se potrive ş te?
— Ar face o pereche frumoas ă cu autograful primit de la Culianu. Z ă u! Nu vă e greu s ă g ă siţi
acum cartea.
— Deloc! E pus ă la un loc bine ş tiut de mine. Poftim: „Pe ntr u Ion Coja, în amintirea une i
conversa ţ ii revelatoare la Paris, Bien amicalement, Cioran 28 august 1988 ” . Dedica ţia e dat ă
pe volumul Ecartèlement.
— Ce aţi zice de o scurt ă relatare a acelei „ conversa ţii revelatoare ” cu care l-a ţi fericit pe
Cioran, pe marele Emil Cioran, în ziua de 28 august 1988?
— Ce să zic? Aş zice că nu prea se potrive ş te! Ar fi prea multe de spus!
— Dar, dintre aceste multe de spus, alege ţi una singur ă , care crede ţi că l-a determinat c el
mai mult pe Cioran s ă foloseasc ă un epitet atât de mă gulitor pentru dumneavoastr ă :
„ conversa ţie revelatoare ”… Cel mai relevant lucru din câte i -aţi spus! Ce anume i-a ţi revelat
unui om care p ă rea c ă nu ar mai putea fi surprins de nimic nou, legat de spectacolul vie ţii, al
istoriei, al naturii umane?
— Asta ş tiu bine, cu ce anume l- am pus cel mai mult pe gânduri! I -am prezentat teoria mea,
dac ă îi pot spune astfel, obsesia mea, despre antiromânism, despre realitatea unor strategii
antiromâneş ti. I-am demonstrat c ă aceste strategii sunt implicate în campania anti -
Page 5 / 8
Ceau ş escu din presa occidental ă , anticeau ş ismul fiind numai un paravan, un pretext al
antiromânismului. Mi-a dat dreptate, g ăsind el însuş i argumente ş i dovezi suplimentare! Una
dintre ele, cea mai tulbur ă toare pentru mine, a fost despre o ziarist ă evreic ă din America,
din SUA, care a aflat despre cum s- au purtat românii faţă de evrei în timpul ră zboiului ş i a
mers în România să afle am ă nunte despre omenia miraculoas ă a românilo r. S -a întors din
aceast ă că lă torie foarte pozitiv impresionat ă şi a scris câteva art icole despre Român ia
pentru ziarul la care colabora de ani de zile! Şi care până atunci nu-i refuzase nici un articol!
Ei, bine, articolele despre România i -au fost refuzate! Le-a mai dat pe la dou ă ziare care îi
tot solicitau colaborarea, dar nici acestea n-au vrut s ă -i publice textele în care era elogiată
România, neamul românesc! Biata femeie, nu mai înţelegea nimic. Cu prima ocazie, aflându -
se la Paris, l-a c ăutat pe românul Cioran, cel mai lucid om de pe planet ă – d upă unii, s ă -l
între be de ce atâta vrăjmă şie fa ţă de români!
— Şi Cioran ce i-a ră spuns?
— Cioran mi-a povestit c ă n-a ş tiut ce r ă spuns s ă -i dea, dar, din conversa ţia revelatoare ce
a avut- o cu mi ne, ştia acum care este cauza: antiromânismul! Există o preocupare, o
gândire instituţ ionalizat ă , orientat ă împotriva românilor. Sistematic antiromânească ! P ă rea
edificat!
— Bun! Şi care-i cauza antiromânismului?
— Eh, asta-i the question! …
— Şi ră spunsul?
— Ră spunsul? … Sunt mai multe. Ţi-am dat câteva. Dar nu ţ i-am dat r ă spunsul cel mai
sincer … De fapt nu este decât o impresie, foarte vagă , o intui ţie, cu un al ş aselea sau al
ş aptelea sim ţ! S-ar putea s ă fie o nerozie, un caraghioslîc, dar îmi trece deseori prin minte
ş i… ş i dac ă ţi-l mărturisesc, poate scap de acest gând nerod: am sentimentul că adversarii
no ş tri ş tiu despre noi ceva ce noi nu ştim! Ceva de bine, care însă nu le convine! Ca ş i cum,
de exemplu, ar ş ti că ni se h ă ră z eşte un viitor fain de tot, iar noi, în măsura în care nu ne
d ăm seama, am mai putea încă s ă fim împiedicaţ i, ab ă tu ţ i de pe calea promis ă . Ca o
predestinare, de care noi nu ş tim, dar ş tiu al ţ ii ş i, de aceea, ne devin du ş mani! … Din gelozie,
din invidie!
— Şi care s ă fie destinul nostru?
— Să pui că rţii un motto, urm ă torul: „ Aici ne aflăm noi românii – limbă cumpenei universului ”
Eminescu …
— „ Limbă cumpenei universului ” ? Aud prima oară vorba asta. E a lui Eminescu?
— „Nici încline a ei limbă
Recea cump ă nă -a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii
Ce din moartea ei se na ş te …“
Cump ăna gândirii, cumpă na universului, Eminescu era obsedat de aceast ă imagine, de
metafora aceasta, cump ă na universului …
— Iar noi, românii, suntem limba acestei cumpene a universului?!
— Mai întâi adu -ţi aminte cum arat ă o cump ă n ă , o balan ţă , cu cele dou ă talere ale ei, iar
în tre el e un ac lu ng , acea limbă de met al, car e, cân d e per fec t ver tic ală, perpend icular ă ,
înse amnă că cele dou ă talere stau în cumpă nă , sunt pe acela ş i plan, se echilibreaz ă , sunt
egale! …
— Ce a vrut s ă spun ă Eminescu cu asta?
— N u ş tiu exact ce anume, dar e sigur c ă a vrut s ă spun ă că noi, românii, avem un rost pe
acest p ământ, ş i nu unul oarecare! Ce rost anume, mi-e mai greu s ă spun! Dar nici nu mai
are importan ţă pentru necesit ăţ ile noastre de demonstra ţie. S ă -i lă s ă m pe cititori s ă caute
ş i s ă g ă seasc ă sensul. Noi am stabilit c ă el exist ă şi e destul!
— Nu ş tiu dac ă are vreo leg ă tură , dar un fost coleg de liceu, care lucreaz ă acum la SRI…
— Iar înainte de ’ 89 unde a lucrat?
— Tot în SRI!… Mi-a povestit un lucru ciudat …
— Sunt numai ochi ş i urechi!
— Mulţumesc! Cic ă du pă ’89, când s -au liberalizat grani ţele, au b ă gat ei de seam ă că în
România vin tot mai des fel de fel de tă mă duitori, de bioenergeticieni, de ăia care îţ i transmit
fel de fel de energii prin atingerea cu palmele!
— Crezi în de -astea?
— E lucru dovedit c ă fiecare om are un asemenea poten ţial bio-ener — getic, numai că unii îl
au deosebit de mare! … Vă îndoiţ i, vă d!
— Da, am întâlnit ş i eu un astfel de t ă măduitor. Mai exact spus am întâlnit -o bine pe
nevast ă -sa, o femeiu ş că nostim ă , atr ă g ă toare. Nu p ă rea c ă b ărbatului ei îi mai rămâne
destul ă bio-energie ş i pentru acas ă !
— Este, probabil, ca- n povestea cu cr oitorul care nu- ş i face niciodat ă haine noi! … Dar cum
vine aia c ă a ţi întâlnit -o bine?
— Aş a am spus? … Adică am cunoscut-o bine!
— Aţi cunoscut-o bio-energetic?
— Eh, poate e mai corect s ă vorbim de un simplu transfer bio-energetic! … Dar ne-am
de pă rtat de subiect! Zici c ă vin bio-energizan ţ ii din toat ă lumea, vin în România ca muş tele
la … miere!
— Da, iar cei de la SRI, scr ofulo şi la datorie, au început s ă facă s ă pă turi, s ă vad ă ce e cu
n ă vala asta! Şi, iscodind u-i pe t ă mă duitori, au aflat c ă ac eş tia nu pot lucra tot timpul, c ă
ş edin ţele de transfer bio-energetic sunt epuizante …
— Mie-mi spui?!…
— Şi c ă la anumite intervale sunt nevoi ţi să facă lungi pauze pentru a- ş i reveni, pentru a- ş i
încă rca bateriile. Şi cic ă vin în România exact pentru asta, se simt bine aici ş i-şi revin, îş i
încarcă bate riile în numa i câte va zil e, după care se apuc ă iar de treab ă . La ei în ţ ar ă cică
perioada de refacere dureaz ă mai mult de o lună , în România mai puţ in de-o s ă pt ămână !
Page 6 / 8
— Cică… Îmi place vorba asta!
— Dar nu vă place ş i povestea asta?
— Am s-o ţin minte! … Şi aş putea s-o leg de un sentiment ciudat pe care l- am avut în
str ă in ă tate, pe unde n-am umblat prea mult, dar la un moment dat mi-am dat seama c ă
apetitul meu pentru vreun transfer bioenergetic era mult sc ăzut, mai mic decât în ţ ar ă !… Ţ in
minte ce mi- a trecut prin cap atunci când mi -am dat seama de lipsa mea de apetit sexual:
a şa se întâmplă ş i cu acele animale s ălbatice care nu pot procrea în captivitate, în cuş ca sau
ţarcul unei gr ă dini zoologice! M ă simţeam în Occident ca un ghepard într -o menajerie! …
— Frumos animal ghepardul!
— Chiar exist ă ? …
— S-au scris ş i că rţi despre el, romane …
— Serios?
— Eu m-aş întoarce la citatul din Eminescu. De unde l -aţi luat?
— Din volumul ultim, cred, al XV-lea. Ţi-a plă cut?
— Poate c ă ar trebui recitit Eminescu cu gândul la această vorb ă , pentru a vedea exact ce a
vrut s ă spun ă : „românii sunt cumpă na universului ” , „ limba cumpenei”…
— Ah, scapi esen ţialul! Citeaz ă exact: „rom ânii sunt limbă cumpenei universului ” , deci nu
„ limba cumpenei ” , ci „ limbă cumpenei” , un dativ, acest dativ spune mai mult decât sensul
lexical al cuvintelor. Vezi, din ş tiin ţa de a folosi substantivele nearticulate în locul unde te
a ş te pţ i să fie articulate, româna scoate niş te efecte, dar nu efecte, ci te bag ă cu mintea în
nişte adâncuri la care cuvintele nu au nici un acces, abia morfemele gramaticale pot îndră zni
s ă calce pe acolo: „rom ânii sunt limbă cumpenei universale ” . Hai, tradu acest sens, al lui
limbă cumpenei în altă limbă , în alt grai! Nu merge ! Ştia el Eminescu ce ştia când spunea ce
a spus!
— Şi securitatea? … Care-i vina dumneavoastr ă ?
— P ă i, la un moment dat, securitatea, dr ă gu ţa de ea, care îl urmă rea pas cu pas pe nea
Petrache Ţuţ ea, doar, deh, era un du ş man al poporului, a declan ş at o anchet ă , i-a luat la
într ebă ri pe studen ţii care veneau la bietul b ătrân, i -a ameninţat, le-a cerut s ă nu mai calce
pe acolo etc. Deci, atunci, Marian Muntea nu, mi- a spus-o ş i el, a avut de-a face cu
securitatea! …
— Unii spun c ă i s-ar fi cerut să informeze despre Petre Ţu ţea, ce face, ce vorbe ş te …
— Asta este o prostie! Toat ă lumea ş tia ce vorbe ş te Petre Ţu ţea! Vorbea în gura mare şi în
fa ţ a oricui! Nu se ferea de nimic! … Nu era nici un secret! … Dacă , totu ş i, din punct de vedere
politic Ţu ţea avea anumite idei ş i pă reri pe care le ascundea de toat ă lumea ş i le discuta
numai cu câţ iva mai apropia ţi, iar securitatea română ar fi fost interesat ă s ă afle aceste
opinii, p ă i trebuie s ă -ţ i spun c ă mie domnu ’ Ţu ţea mi-a f ă cut asemenea m ă rturisiri, pe care
se ferea s ă le fac ă în faţ a oricui. Poate c ă aceste confiden ţe i le-a f ă cut ş i lui Marian
Munteanu … Nu ş tiu dac ă Marian Munteanu le-a transmis mai departe securit ăţ ii, dar dac ă a
fă cut-o, nu avem nimic să -i repro şăm! Ar însemna că l-a turnat pe Ţuţ ea cu ce a spus acesta
de bine despre Ceau ş escu! – De bine despre Ceau ş escu?! Ţu ţea?!
— Întocmai!… Dar trebuia s ă aib ă mare încredere în cineva ca să -ş i mă rturiseasc ă asemenea
gânduri! Ş i Ţu ţea a avut toat ă încrederea în Marian Munteanu!
— De exemplu?
— De exemplu, chestiu nea industriali ză rii, cu care era de acord, s ă avem o industrie
puternic ă . Mai mult, credea în geniul tehnic al românului!… La fel, aproba politica de cre ş tere
demografic ă , sus ţinând că legionarii visaser ă la o Românie pe care anul 2000 să o prind ă cu
o popula ţ ie de 50-60 de milioane! … Iar când s -a spus la Europa Liber ă că România este
capabil ă s ă fabrice bomba atomic ă , m-a aşteptat îngrijorat să -i confirm că a ş a se anun ţ ase
– el nu avea în garsonieră nici radio, nici televizor ş i nici telefon. I-am dat şi câteva detalii pe
care le aveam de la Alecu Cuturicu, m- a ascultat, pe gânduri, apoi a decis: „îl bag în p… mă -
sii pe ă l care-l mai înjură pe Ceau ş escu! … P ă i cu bomba atomic ă în buzunar altfel discută m ş i
la Budapesta, ş i la Moscova!.. ”
— Aha!
— Iar într -o zi mi-a cerut să -l duc cu maş ina s ă vad ă Casa Poporului. A fost fericit s ă afle încă
o dat ă , de la mine, că e cea mai mare clă dire din lume!
— Nu e Pentagonul?
— Pentagonul este mai mare ca suprafa ţ ă utilă , pentru c ă etajul are numai 2,5 m înă lţime,
dar, ca volum cuprins între ziduri, Casa Poporului este cea mai mare clă dire din lume! Se
vede de pe lun ă !, am inventat eu ca s ă -i fac pl ă cere! „Ş i este ş i foarte frumoas ă !” a
decretat Ţuţ ea. „ Este mai frumoas ă decât tot ce am vă zut eu la Berlin ş i Moscova! ” Eh, dar
astea le spunea în mare secret. În gura mare, fă ră s ă se fereasc ă de nimeni, Ţu ţea îi înjura
pe comuni ş ti, securitatea – pe care o considera aservit ă ruş ilor, pe ru şi îi înjura… Tot a ş a,
mai mult în secret, îi înjura şi pe americani, pe occidentali! Deci, dac ă Marian Mun teanu s-o fi
angajat la a şa ceva, nu putea fi decât o chestiune formală , s ă scape din anchet ă . Ştiu c ă
Marian încercase să facă un act de contestare a puterii la Alba Iulia, de 1 Decembrie 1988,
când a încercat să mearg ă acolo cu un tren plin de studen ţi… Mi-a dat de înţ eles c ă va face
„ ceva ” , nu mi- a dat detalii, nici eu n- am cerut, am încercat doar, aş a cum m ă rugase, s ă -l
ajut s ă ob ţ ină o garnitur ă de tren pentru studen ţii doritori s ă participe la aniversarea celor
70 de ani trecu ţ i de la 1 Decembrie 1918. Dar b ă ie ţii de la Centrul Universitar PCR au mirosit
ei ceva ş i nu le-au dat voie nici m ă car s ă lipseasc ă de la ore! … N-am discutat niciodat ă
subiectul ă sta cu Marian! … Repet, Marian Munteanu avea ce s ă ascund ă de vigilen ţa
securit ăţii! În asemenea situaţ ie ancheta te prinde vulnerabil! … Important nu e dac ă Marian
a semnat un contract cu ei, ci dac ă du pă aceea a f ă cut, a f ă cut vreo tic ă loş ie! A f ăcut? Îţ i
spun eu: n-a f ă cut! A ş a cum nici Culianu n-a f ă cut-o! … Să ne întoar cem la el… Unde l-am
lăsat? În Olanda, unde i -am telefonat de la Paris ş i el mi-a f ă cut o evaluare foarte
descurajant ă privind şansele de a face ceva în Occident cu piesa mea despre Jan Palak!
— A şadar, Ioan Petru Culianu era, în 1984, dezamăgit de Occident. Iar la câteva luni de la
discu ţia dumneavoastr ă telefonic ă , de Cr ă ciun v-a trimis faimoasa dedica ţ ie: „în cre dinţ a
Page 7 / 8
comună a unei patrii întregite, libere de toate imperiile lumii” . Era o aluzie ş i la sensul
antiimperialist, antisovietic al Requiemului?
— Probabil. Dar e o aluzie ş i mai sigur ă la piesa Credin ţa, pe care o publicasem ş i am lă sat
la cineva, la Paris, nu mai ş tiu la cine, la Cicerone Poghirc cred, i-am l ă sat un exemplar,
pentru Nené.
— Credin ţa?
— Da, o pies ă jucat ă în ’79, avându -i ca personaje principale ş i pozitive pe regele Carol I ş i
pe Ion C. Br ă tianu! O pies ă na ţ ionalist ă şi antiimperialistă ! Fireş te, mai ales de imperialismul
rusesc este vorba. Piesa are undeva ş i o aluzie str ă vezie la Cehoslovacia anului 1968! …
— Discu ţia dumneavoastr ă cu Ioan Petru Culianu în 1984, când marele profesor v -a sf ă tuit
s ă nu vă mai face ţi iluzii în privinţ a Occidentului, a disponibilit ăţ ii acestui Occident de a
sprijini for ţele antisovietice din Europa de Est, îmi aduce aminte de un text, un fragment
dintr-o scrisoare pe care Culianu se pare c ă n-a scos-o niciodat ă din computer: „am înţ eles
că în ultimii treisprezece ani am tră dat acea lumin ă din interiorul meu, lumina pe care o
p ă strasem pentru a face fa ţă circumstan ţelor potrivnice. Iar dac ă acum mă întorc la acel fel
de via ţă pe care încercam s -o duc pe când eram doar puţin mai tînăr decât tine, înainte de -a
pleca de-acas ă , aceasta ţ i se datoreaz ă .”
— E un text emo ţionant, într -adev ă r. „ Bietul Culianu ” , îmi
vine să zic, numai sufle ţelul lui ş tie
prin câte a trecut după ce a ales libertatea! … N-avea cum s ă -i fie u ş or, chiar dac ă succes a
avut destul de repede. Succes în sens occidental.

VII”
ion adrian
12.12.2011 la 5:08 pm
“ Practic, delictul de opinie nu a mai fost sanc ţionat ”
Nu-i chiar asa, caci chiar daca nu mai ajungeai la pucarie puteai pati ca ing
Ursu sau oricum ti se puteau smulge penele din aripi.
Bine ca am scapat macar ideologic de nemernicii aia.
r ă spunde
aspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 8 / 8
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. VIII

CAUTARE
Cauta
Capitolul VIII
„ OMUL SECURITĂŢII”
LISTA NATIONALA
— Ce pă rere ave ţi de discu ţiile din pres ă despre un Culianu „ om al Securităţ ii” ?
— Cum
Ce pă rere s ă am?! Va trebui, probabil, să -mi schimb pă rerea despre Securitate! Lista Na
țional
ă
— a ş a?
Like
— P ă i dac ă un om de talia lui Culianu, probabil cel mai performant român pe plan intelectual
la acest sfârşit de secol, a colaborat cu Securitatea, asta înseamnă , în mo d si gu r, că
Securitatea n-a fost o institu ţie diabolic ă , antiromânească ! … Dacă îl iau în serios pe Dan 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
Petrescu, cumnatul lui Culianu, care în 1990 îl acuza pe cine credeţi? Pe Noica însuş i că a
fost agent de influen ţă (sau alt termen a folosit, de specialitate), ş i asta pentru c ă Noica a
insistat mult pe lângă Eliade s ă se întoarcă în ţ ar ă , mă car pentru o vizit ă , atunci începi să te
gândeş ti altfel la securitate!
— Şi care-i adev ărul în privinţa lui Noica?
— N u ş tiu de unde a aflat Dan Petrescu, dup ă 1989, c ă Noica a încercat să -l determine pe
Eliade s ă facă un asemenea gest fa ţă de Ţar ă . Dar eu ş tiam de asta cu mul ţi ani înainte de
’89, de la Noica însuşi, care, la întâlnirea cu studenţ ii, din amfiteatrul Odobescu, la Filologie,
a povestit cum a încercat să -l conving ă pe Mircea Eliade s ă vină în ţ ară şi să ia direc ţiunea
unui institut ş tiin ţ ific, de studii sud-est europene, parc ă . N-a ascuns de nimeni c ă a încercat
s ă facă asta! Şi ni s-a p ă rut atunci, tuturor, c ă acest gest al lui Noica era cât se po ate de CATEGORII
normal pentru un na ţionalist ca Noica!
—
— ÎnÎn ce constă
faptul că aîn ţacest caz naţ ionalismul lui Noica?
inut la ţ ar ă mai mult decât la idei politice! Sigur că Noica era anticomunist,
dar în acelaş i timp ş tia c ă acest comunism va dura cât va dura şi până la urm ă se alege
Amestecate
praful de el. Etern ă este patria, este neamul! Şi era în folosul neamului, al tineretului din
ţară ca un om ca Mircea Eliade s ă se întoarcă acas ă ! Carte pentru dumirire și
— Dar întoarcerea lui Mircea Eliade în România ar fi servit ş i propagandei oficiale! înd rep tare
— Asta nu mai conta a ş a de mult! … Important era mesajul c ă tre tinerii studio ş i, care ar fi
fost astfel încurajaţ i să nu-ş i mai pun ă singura lor n ă dejde de reu ş ită în ideea emigră rii, a Constitu ţia Cre ş tin ă a României
p ă răsirii României. Noica le -a fă cut atunci studen ţilor care se înghesuiseră ca sardelele ca
Cvadratura cercului
s ă -l vadă şi s ă -l audă , le-a fă cut o pledoarie, ba chiar o demonstra ţ ie că nimic nu-i împiedică
s ă se realizeze în plan intelect ual în România, chiar dac ă vor fi repartiza ţi la ţ ar ă ! A fost
Doctrin ă na ţ ionalist ă
aproape dur cu studen ţii, c ă se lamenteaz ă fă ră motiv! Cine e puternic ş i are d ă ruirea
necesar ă , g ă s eşte calea spre împlinire!… În es enţă , Noic a a f ăcut la acea întrunire cu Holocaust
studen ţii propagand ă unor idei din documentele de partid! Dar politrucilor nu le-a pl ă cut
discursul s ă u, că ci Noica nu a negat greut ăţ ile cu care se confrunta tineretul studios, nu a
Întrebare concurs
lă udat condi ţiile „ minunate ” oferite de partid, ci a pledat pentru ca, în ciuda acestor opreliş ti,
ION COJA la TV
intelectualii tineri s ă -ş i asume responsabilit ăţ ile unei intelectualit ăţ i n aţ ionale, legate de
Ţar ă ! A fost magnific!… La zi

— Care crede ţi că ar fi fost consecin ţele revenirii lui Mircea Eliade în România?
— Sigur că ar fi fost un succes al lui Ceau ş escu! Dar ar fi fost un ş i mai mare succes al ideii Legionarii în eternitate
româneşti, al românis mului! Vă da ţi seama ce emula ţie ar fi fost printre tinerii studio ş i, ce Lingvistic ă
lecţie de na ţ ionalism! De patriotism! Am discutat, prin ’92, cu Paul Anghel despre aceast ă
încer care a lui Noica. A fă cut-o cumva inspirat sau autorizat de guvernan ţii comuniş ti? Asta Lista na ţional ă
nu-l coboar ă cu nimic pe Noica, ci îi înalţă pe guvernan ţ i, odio ş ii guvernan ţ i comuniş ti! … Se
Literatur ă
pare, sus ţ inea Paul Anghel, c ă Mircea Eliade acceptase la un moment dat, dar a renun ţat la
insisten ţ ele Monic ă i Lovinescu. Care au fost argumentele, nu ştiu. Când le vom afla vom Marele Manipulator
putea decide dac ă demersul d-nei Lovinescu a fost din prostie sau din tic ă loş ie! Efectul a
fost acela şi însă , lovind în interesul naţ ional! Dac ă Ceau şescu îl aducea pe Mircea Eliade la Memorandum Est
Page 1 / 7
Bucureş ti, atunci e clar c ă ar mai fi avut cu cine s ă se sf ă tuiasc ă , cu altcineva decât cu Bobu
Preafratele nostru
sau Gogu R ă dulescu! … Dacă se confirm ă că Ceau ş escu a avut inten ţ ia de a- i readuce în ţ ară
pe oameni ca Mircea Eliade sau Viorel Trifa, atunci refuzul celor din emigra ţie de a se Proces cu Aurel Vainer
întoarce în ţară va fi s ă scad ă din ră spunderea lui Ceau ş escu pentru ce s- a întâmplat în ţ ară
sub dictatura sa! Ţine minte vorba asta! Promovate
— Considera ţi c ă diaspora române ască , emigra ţia, ar avea ş i ea partea ei de vin ă pentru
situa ţia în care se află România?
— Nu-ţi voi r ă spunde propriu- zis la întrebare, ci îţ i voi spune ceva ş i mai important: Regele Mihai
sintetizând un noian de fapte ş i informa ţii, mie îmi iese c oncluzia că una din preocup ă rile
constante ale strategiei antiromâneşti este aceea de a decapita acest neam românesc, de Texte uitate, texte cenzurate
a-l lipsi de exemplarele sale cele mai reu şite. Fie prin izolarea lor în închisorile anilor 1946 -
Textele altora
1964, fie prin provocarea ş i stimularea emigr ă rii. Emisiunile „ Europei libere ” ş i ale „ Vocii
Americii” fă ceau o subtil ă propagand ă în acest sens! După 1989, aceast ă emigrare a
Transilvania
exemplarelor umane cele mai reu ş ite a fost stimulat ă pe fa ţă , prin diverse burse ş i alte
procedee. La care dac ă adaugi vânzarea de copii, liberalizarea avorturilor, îmbolnă virile de Vatra Românească
sida la copii, u ş urinţ a cu care orice afro-asiatic poate deveni cet ăţean român, absenţ a
orică rei politici care s ă sprijine familiile tinere ş .a.m.d., descoperi o ciudat ă concordan ţă a
factorilor distructivi, care literalmente urm ă resc sc ă derea numeric ă şi calitativ ă a neamului ARHIVE
românesc! Vorbesc foarte serios! Ş tiu că par astfel c ă am fă cut o fixa ţie, o monomanie, dar …
nu! Nu fabulez şi nici nu delirez! Românii din diasporă ar trebui s ă fie primii care s ă
con ş tientizeze acest atac la fiin ţa neamului nostru! Aceast ă strategie antiromânească în octombrie 2013
care ei s- au înscris fă ră s ă -ş i dea seama. Şi fă ră nici o vin ă !… Nu le cer decât să fie
septembrie 2013
con ş tien ţi de b ă taia lung ă a gestului lor de a- ş i p ă ră si Ţara! Adunate, aceste sute de mii de
evad ări în Occident, a unor oameni majoritatea de mare calitate, sfârş esc prin a se august 2013
transforma pe plan na ţional într -o hemoragie sec ă tuitoare!
— Şi Culianu? iulie 2013
— Ce-i cu el?
iunie 2013
— A colaborat sau nu cu securitatea?
— Cred c ă lui Culianu i s- ar potrivi mai curând formula pe care eu am propus -o şi în mai 2013
chestiunea raporturilor dintre Securitate ş i Biserică . Nu Biserica a colaborat cu securitatea, ci
invers! Securitatea a colaborat, probabil, cu Biserica! A şa, când şi când! aprilie 2013
— Cum vine asta?
martie 2013
— Bu nă oar ă , Biserica este într -o lupt ă veche ş i care va dura multe decenii, secole chiar, cu
sectele! Or, deseori, sub acoperirea unor secte ac ţioneaz ă servicii de spionaj ş i de februarie 2013
diversiune str ă ine, ceea ce f ăcea ca în mod natural Securitatea să se intereseze ş i ea de
activitatea ş i dedesubturile acestor secte, a ş a cum se intereseaz ă şi azi, în continuare, SRI - ianuarie 2013
ul. Dar greul luptei îl duce Biserica, iar SRI -ul azi, ca ş i Securitatea ieri, se afl ă de aceea ş i
decembrie 2012
parte a baricadei cu Biserica, sprijinind-o! La fel ş i cu Culianu. Nu este exclus ca din
contactele pe care le-a avut Culianu cu Securitatea, tovar ă şii de acolo s ă -ş i fi dat seama c ă noiembrie 2012
Nené trebuie ajutat să -ş i urm ă reasc ă proiectul vie ţii sale: s ă lucreze cu Mircea Eliade! M ă
îndoie sc că i-ar fi dat lui Culianu vreo misiune specific ă ! Am un coleg, un prieten chiar care a octombrie 2012
fost trimis în stră inătate, în anii ’ 70, ca lector de limb ă română . A stat acolo vreo trei ani.
septembrie 2012
Când s -a întors l -am întrebat – ş i mi-a jurat că -mi răspunde sincer, în ce legă tură a fost cu
securitatea. Mi-a spus c ă înainte de plecarea în stră in ătate, pe când îş i preg ă tea actele, a august 2012
fost chemat la centrul universitar de partid ş i i s-a f ă cut cuno ş tin ţă cu un tovar ăş Marinescu,
a ş a s-a prezentat acela … iulie 2012
— Eugen Marinescu?
iunie 2012
— Da, a şa am întrebat ş i eu, fire şte, în glumă . Jenică al nostru a fost el activist înfocat, dar
este unul dintre cei care n- au încetat, din pricina asta, să fie cumsecade ş i excelent coleg! … mai 2012
Deci s- a întâlnit cu acest tovarăş , care se numea Marine scu cum m ă cheam ă pe mine
Constantinescu, ş i a avut o discu ţie scurt ă , de un ceas, despre ce i nten ţioneaz ă s ă facă aprilie 2012
tovar ăşul profesor în Occident, în stră ină tate. Colegul meu i-a r ă spuns c ă se gândeş te cum
martie 2012
s ă procedeze ca, pe lângă orele de lim ba român ă ţ inute studen ţilor, s ă mai întreprindă şi
alte ac ţ iuni sau activit ăţ i prin care s ă facă reclamă şi propagand ă pentru cultura februarie 2012
românească , pentru istoria româneasc ă etc. Şi a precizat: „ nimic politic! Dac ă amestec
politica stric totul! ” Ştii ce i-a r ă spuns tovar ă şul securist Marinescu? I- a spus : „ foarte bine, ianuarie 2012
tovar ă şe profesor. Exact asta v ă recomand ă m ş i noi! Dac ă crede ţi că vă putem fi cu ceva de
decembrie 2011
folos, v ă las num ă rul meu de telefon ş i mă că ut aţ i!” Nu l-a c ă utat colegul meu ş i totul s-a
rezumat la aceast ă discu ţ ie! Nu-mi vine greu s ă -mi imaginez ceva de genul acesta şi în cazul noiembrie 2011
lui Culianu! …
— Dar dumneavoastr ă ? octombrie 2011
— Eu? Ce?
septembrie 2011
— Aţi colaborat cu securitatea sau securitatea a colaborat cu dumneavoastr ă ?
— N-ar fi ră u s ă discut ă m vreodat ă şi chestiunea asta! august 2011
— De ce nu acum?
— C a să n u „mâncă m” din spa ţiul pe care aceast ă discu ţie îl poate oferi chestiunii iulie 2011
asasinatului ş i prezent ării, în toate deficienţ ele ei, a c ă rţ ii despre acest asasinat!
— Cred c ă nu poate fi lipsit de interes pentru cititori s ă afle că , de pe urma acestei c ă rţi, a lui iunie 2011
Ted Anton, dumneavoastr ă vă afla ţi într-un proces de calomnie cu d-na Felicia Antip ş i ziarul mai 2011
„ Adev ă rul” . Să preciz ă m c ă d-na Felicia Antip, f ăcând o recenzie la cartea lui Ted Anton, a
fă cut afirma ţia urm ă toare: „ Ioan Petru Culianu a fost atacat ş i, potrivit afirma ţiilor sale, aprilie 2011
amenin ţat în repetate rânduri de organizaţia Vatra Românească , incriminată de el, între
martie 2011
altele, într -un interviu acordat revistei „ 22 ” , ca fiind „ dominat ă de securitate ” . Or, fostul
mentor, aparent protector ş i pe de alt ă parte supraveghetor numit de securitate al lui februarie 2011
Culianu, profesorul Ion Coja a fost, de la bun început, „ principalul ideolog ” al Vatrei
Româneş ti” . Aţi dat- o în judecată pe autoare pentru sintagma „ supraveghetor numit de ianuarie 2011
securitate ” , adic ă pentru acuza ţ ia că a ţ i colaborat cu securitatea, a ţi executat ordine ş i
decembrie 2010
misiuni comandate de securitate. Ceea ce presupune apartenen ţa la structurile securit ăţ ii!
Page 2 / 7
Am rezumat corect? noiembrie 2010
— Mulţumitor!
— Chemat ă în justiţ ie, d-na Felicia Antip va trebui s ă dovedeasc ă că a ţi lucrat în securitate. octombrie 2010
Dacă nu va reu ş i s-o facă , va fi bună de pedeaps ă şi de plata unor desp ă gubiri. Corect?
septembrie 2010
— Corect! Doamna Felicia Antip însă nici n-a încercat să dovedeasc ă că avea dreptate, a dat
vina pe o gre ş eal ă de traducere ş i ş i-a cerut public iertare. În presă ş i la tribunal. Am iertat- august 2010
o!
— Justi ţia, în asemenea cazuri, nu pretinde celui calomniat să dovedeasc ă şi el c ă nu e iulie 2010
adev ă rat ă acuza ţ ia incriminată .
iunie 2010
— Mi se pare absolut firesc!
— Dar dac ă cititorii acestei c ă rţi, carte cu care ne vom alege din discu ţia noastr ă , v-ar cere mai 2010
s ă dovedi ţ i ş i dumneavoastr ă că n-a ţi fost în securitate, cum aţ i face? Le recunoa ş te ţ i
cititorilor acest drept? aprilie 2010
— Eh, m-aţi încolţit bine! …
martie 2010
— Nici vorbă ! V-am pasat mingea ş i mingea se afl ă în terenul dumneavoastră .
— V ă avertizez, domnule coleg, c ă , dac ă aceast ă carte apare, unii recenzen ţi vor spune c ă februarie 2010
am profitat ca s ă vorbesc mai mult despre mine decât despre Culianu!
— Îmi asum eu orice răspundere în privinţ a aceasta! Nu cred c ă voi mai avea ocazia s ă st ă m ianuarie 2010
atâta de vorbă . E normal să profit ca s ă pun toate întrebă rile pe care cititorii că rţii „ noastre ”
decembrie 2009
s-ar gândi să vi le pun ă dac ă ar fi ei în locul meu. Cred că întrebarea aceasta vi s -a mai pus!
— Da, mi s-a pus chiar şi în termenii cei mai serioş i cu putinţă ! Adică în mod oficial! noiembrie 2009
— Când?
— În vara lui ’96, când candidam la preş iden ţia României şi am avut o întâlnire cu fruntaş ii octombrie 2009
din Liga Studen ţilor, care urmau să se hot ă rasc ă s ă su sţ ină un singur candidat dintre cei trei
septembrie 2009
profesori de la Universitate care candidau pentru Cotroceni: Nicolae Manolescu, Emil
Constantinescu ş i Bentea, M ă ndelul! august 2009
— ?… Care Bentea?
— Adică eu! Nu cuno ş ti aceste cuvinte, Bentea, Mandea, Pieptea? Cu sensul de eu? … Ei, iulie 2009
bine la întâlnirea cu studenţ ii mi s-a pus întrebarea dacă am fost în securitate, cum afirmau
iunie 2009
unii că a ş fi fost chiar colonel.
— Ce le-a ţi ră spuns? martie 2009
— Mai întâi le -am explicat cum de s- a ajuns la aceast ă idee. M ă rog, p ă rerea mea!
— Cum? februarie 2009
— A trebuit s ă las deoparte toat ă modestia ş i să le povestesc, ceea ce în parte mai ş tiau şi ianuarie 2009
ei, câte am făcut eu înainte de ’ 89!
— În celebrele dumneavoastră luări de cuvînt la adună rile de partid sau ale scriitorilor! … Da ţi octombrie 2008
câteva exemple de subiecte pe care le -aţi atacat în asemenea ocazii!
— P ăi, mai întâi le -am povestit, în mai multe adună ri PCR, despre un coleg de facultate, care iunie 2008
în anu l înt âi a ră mas repetent ş i, dat afar ă din Universitate, a intrat la Securitate. Eu am
mai 2008
învăţ at, mi-am f ă cut datoria, a ş a cum cerea partidul, ş i am r ămas chiar în învăţămîntul
superior. Numai c ă atunci când eu am fost angajat ca preparator, la Universitate, am fost februarie 2008
pus s ă semnez un angajament destul de ciudat!
— Aha! … Devine interesant! ianuarie 2008
— Nu! Nu era un angajament fa ţă de securitate, ci fa ţă de Universitate, precum c ă nu voi
noiembrie 2007
solicita niciodat ă locuin ţă din fondul de stat! … În schimb, colegul meu, repetentul, devenit
securist, a primit imediat locuin ţă ! Şi nu numai atât: salariul lui, de fost repetent, era biniş or octombrie 2007
mai mare decât al meu, fostul student fruntaş ! Concluzia: dac ă nu-mi vedeam de treab ă ,
dac ă nu luam în serios sloganul comunist În văţ a ţi, învăţ a ţi, învăţ a ţi! ş i alte documente de septembrie 2007
partid, r ămâneam repetent ş i era mai bine! … Vă da ţ i seama ce efect aveau vorbele astea
august 2007
într -o adunare în care o treime dintre participanţ i erau studen ţi!
— Nu-mi e deloc greu s ă -mi închipui! iulie 2007
— Aici aş insista pu ţin: intrarea în securitate era ră spl ă tită în primul rând prin atribuirea unei
locuin ţe. Eu am stat în gazdă , stu den ţ e şte, schimbând vreo două zeci de adrese, de iunie 2007
ajunsesem de pomin ă , până în 1980. Primul copil n ăscându -se când locuiam în gazdă , în
acela ş i apartament cu un student de la Politehnic ă . Mai înainte am stat în gazdă , însur at
fiind, într-un apartament din Drumul Taberei, unde mai locuiau dou ă studente cu care aveam LINKURI
curs, erau la filologie, în anul I. Ne întâlneam dimineaţ a la u ş a toaletei şi, peste câteva ore,
în amfiteatru l Haş deu! … Era nemaipomenit de pl ă cut!
— În total, câţ i ani a ţi stat în gazdă ?
— Ca student, patru ani. Ca cadru didactic, cincisprezece ani! … Viaţa e dur ă pentru un Herald Studio
colonel de securitate!
— Alte subiecte! Lista Nationala
— Am reclamat, în plenul adună rii de partid, c ă -mi sunt ascultate convorbirile telefonice! Am
deplâns demolarea satelor! La curs, le -am vorbit studen ţ ilor despre nebunia celor ce au
demolat, în ziua precedentă , clă direa arhivelor, cea construit ă de B. P. Ha ş deu! Am reclamat
că în România social istă copiii orfani sunt vânduţi în stră in ă tate! … M-a bă tut Dumnezeu ş i,
du pă Revolu ţie, am asistat neputincios cum sunt vînduţ i mii de copii! Pe vremea lui
Ceau ş escu nu ş tiu dac ă s-au dat mai mult de 10-15 copii! … Hai s ă scurt ă m discuţia asta, mi
se face scârbă ! Eu am avut curaj, poate, sau altceva, dar eu nu am t ăcut nici în faţ a lui
taic ă -meu, dacă am crezut că n-are dreptate! Şi n-am respectat pe nimeni mai mult decât pe
p ă rinţi! Iar când nu mi -a pl ă cut de ş eful de catedr ă sau de decan, le-am spus- o în public,
prin text tip ă rit!… Şi înainte, ş i dup ă 1989! De ce am f ă cut-o? De ce am avut curajul ă sta?
Pentru c ă eram colonel de securitate? … Probabil c ă ăsta a fost motivul pentru care so ţia
unui general de securitate, coleg ă de facultate, a cerut în Comitetul PCR al Universităţ ii. s ă
fiu dat afar ă din învăţămînt, să nu mai constitui un exemplu primejdios pentru studen ţ i, care,
fiind uş or de derutat, apreciaz ă luările mele de cuvînt din adună rile generale! Eu, ani de zile
n-am mai pl ă tit cotiza ţ ia la sindicat sus ţinând că liderii no ş tri sindicali nu- ş i fac datoria! Ne
tră deaz ă ! … Aş a se purtau oamenii Securit ăţ ii?! Atunci bravo Securit ăţ ii dac ă a avut oameni
Page 3 / 7
ca mine!
— V-aţi înfierbântat!…
— P ă i, domnule, nu- mi era del oc u ş or să iau cuvîn tul ş i să spun ce spuneam! Era un risc
asumat cu deplin ă con ş tien ţă ! Dar mai presus de team ă a fost respectul de sine, de mine
însumi! Fireş te, cei mai mulţi colegi m ă iubeau ş i mă pre ţuiau pentru „ ie ş irile” mele. Inclusiv
ş efii pe linie de partid, rectorul, oamenii serio ş i! Dincă , Ioviţ-Popescu, Ghi ţă F1orea, Augustin
Gârbea, d -na Olivia Clă tici… Dar n-au lipsit am ărîţii care, încercând să -ş i explice curajul meu,
erau ferici ţ i să se aga ţe de explica ţia cea mai convenabil ă : eram secu rist, colo nel de
securitate, de-a ia aveam curaj! Iar ei, tic ă loşii, nu aveau curaj nici cât o gă ină pentru c ă ,
deh, nu erau colonei de securitate! Mizerabilii!
— Eu, v ă pot spune ş i eu c ă l-am auzit pe un profesor, coleg de-al dumneavoastr ă , dând
altă explica ţie curajului cu care vorbea ţi în ş edin ţ ele de partid ş i ale scriitorilor.
— Şi abia acum îmi spui?!
— Că veni vorba! …
— Hai, scuip ă tot!
— Zicea că ave ţi la Constan ţa un frate …
— Ah, sigur c ă m-am bazat pe fratele meu, ş tiam că dac ă voi fi dat afar ă de la Universitat e
nu mă va lă s a să mor de foame! M-am bazat ş i pe sor ă -mea, pe cumnatul meu, Ion,
Dumnezeu s ă -l odihneasc ă . Buhul de mine se mai ducea şi până la Constan ţ a uneori, iar ei,
fireş te, erau tem ă tori pentru mine, dar nu m-au descurajat, dimpotriv ă . Maic ă -mea, la fel.
Mai îmi zicea, să raca, s ă tac, c ă n-am s ă schimb eu lumea. N-am s-o schimb, îi ră spundeam,
dar de t ă cut n-am să tac! Nu ţ i-am tă cut eu dumitale, c ă e ş ti femeie serioas ă , ş i am s ă le tac
unor golani?
— Zicea …
— Cine, domnule?
— Domnul ambasador!
— Care ambasador?
— Domnul profesor, colegul dumneavoastră , care acum e ambasador!
— Ah, amărîtul!
— Zicea că ave ţi un frate cu funcţie mare la Constan ţa …
— Funcţie mare? Nu gre ş ea !… Şi ş tii care era func ţia lui frate- meu? Îţi spun numai una: fiind
bun prieten cu fostul s ă u coleg de liceu, Emil Popescu-Mac, pre ş edintele clubului Sportul
Studen ţ esc, convenise cu Mac şi, de câte ori Sportul Studenţ esc juca cu Dinamo sau cu
Scornice şti, Mac sau Nelu Chelemen îi fă cea aten ţ i pe juc ă tori c ă e un doctor, la Tulcea – ş i
a ş a i-a r ă mas lui Aurel renumele printre fotbali ş tii de la Sportul, „ doctorul de la Tulcea ” ,
care-i plă te ş te cu 1000 de lei pe juc ă torii care dau gol lui Dinamo sau celor de la Scornice ş ti.
Pentru fiecare gol o mie de lei! … Ş i mia era mare pe atunci!…
— Asta f ă cea domnul Aurel?
— Avea el boala lui pe Scornice ş ti ş i pe Dinamo, de ş i se cuno ş tea şi se împrietenise bine cu
Cornel Dinu ş i alţ i fotbaliş ti de la Dinamo! Avea ce avea cu institu ţ ia! Şi cu sponsorul!
— Interesant ă poveste!
— Du pă ’89 s- a întâlnit în Germania cu câţ iva dintre cei ce beneficiaser ă de aceast ă primă !
Cu Aurică Munteanu, dac ă nu mă înş el.
— Şi n-a avut necazuri cu Securitatea?
— A avut el, dar nu pentru asta! Însă ştii ce e frumos? Când a avut Dinamo meciul cu
Internazionale Milano, el, Aurel, a fost sufletul galeriei de la peluza dinspre Şoseaua
Iancului! Eh, ce zici?
— Ce să zic?
— Aşa gândeş te un na ţionalist! … Ca frate- meu! Îţi permiţi să ai antipatii pentru unii dintre ai
tăi, dar când se iveş te str ă inul, str ă inul ca adversar, e ş ti solidar cu neamul! … Precum câinii
care se pot mârâi ş i mu şca între ei, pentru ciolan, dar când apare în apropiere un lup, sar
to ţi la el, uitând pentru ce se duş mă niser ă între ei până atunci! … Am avut multe de învăţ at
în familie, în acest domeniu!… Al comportamentului civic!
— E un tip aparte fratele dumneavoastr ă !
— Hai s ă -ţi povestesc totul despre meciul cu Inter. Juca acolo, extrem ă , unul Jair, un mare
jucă tor, negru ş i obraznic, mereu f ăcea gesturi triviale pentru care tribunele îl huiduiau, ai fi
zis c ă -i plă cea s ă fie huiduit. La un moment dat, venind dup ă minge, a ajuns până la gardul
care desp ă rţ ea tribunele de teren. Lumea l-a primit cu huidui eli. Apropiind u-se să ia mingea,
ciorogârla a mai făcut câteva gesturi, cu braţul îndoit, spre public. Alte huiduieli, mai tari.
Eram cu frate- meu, cam rândul patru -cinci de la peluz ă . Şi când lumea s -a ridicat în picioare
s ă -l huiduie ca lumea pe Jair, frate-meu a mai făcut vreo câţ iva pa ş i şi a ajuns lângă gard, a
mai fă cut unul ş i a trecut gardul, dup ă care l-a luat la fug ă rit pe celebrul extrem-dreapta al
milanezilor! … S-a întors frate -meu în aplauzele peluzei… Dup ă câteva minute, iar scapă
mingea la peluza noastr ă , iar vine Jair, iar huiduieli, iar gesturi obscene ş i iar se repede
frate-meu ş i sare gardul, mai din vreme de data asta, mai sar vreo zece-dou ă zeci de in ş i
du pă frate-meu ş i cu to ţii încep să -l fug ă reasc ă pe negra ci, pân ă la centrul terenului! Ce
mai?! Bâlci mare!… Duminica următoare, când m -am dus iar la meci, la meci de campionat, ce
s ă vezi? Gardul de o jum ă tate de metru pe care-l s ă rise frate- meu, fusese înă lţat, de vreo
doi metri era acum, gard ţea pă n ş i inexpugnabil. Ctitoria fratelui meu, Aurel Coja. Cel cu
funcţie mare la Constan ţ a! … Funcţie de partid sau în Securitate?… Nenorocitul! Ambasador,
ai?!
— Îmi cer scuze, c red că am insistat prea mult! V ă mai întreb doar atât: cum s -a terminat
negocierea cu liderii din Liga Studen ţ ilor?
— Au hot ărît ca din cei trei profesori de la Universitate care candidau pentru preş iden ţ ia
României eu să fiu sus ţinut de ei!
— Interesant! …
— Asta era când candidam din partea PDAR numai! Mai apoi, când PDAR s -a coalizat cu
Partidul Umanist ş i cu Mi ş carea Ecologic ă , stud en ţ ii mi-au transmis c ă vor s ă renegocieze
Page 4 / 7
sprijinul lor, deoarece nu le place s ă fie în aceeaş i barc ă cu persoane care în mod sigur au
lucrat în Securitate ş i au tras din asta toate profiturile posibile.
— La cine se refereau? La Dan Voiculescu?
— Nu mai conteaz ă !… Cert este c ă , în final, eliminarea mea din cursă, prin acel a ş a-zis baraj
preelectoral, mi-a f ăcut un mare serviciu, aducând, celor interesaţ i, dovada cea mai clar ă a
onorabilit ăţ ii mele politice. Faptul că am fost „ lucrat” de un veritabil colonel de securitate din
securitatea bi ş niţar ă şi de un dovedit agent KGB, care au pus mână de la mână împreună cu
al ţi indivizi dubio ş i ca s ă mă scoat ă din competi ţie, a devenit pentru mine un veritabil
certificat de onestitate! … Închipuie -ţ i, dac ă rămâneam în cursă , sus ţinut de indivizi ca Victor
Surdu ş i colegii s ă i din Uniunea Na ţional ă de Centru! Nu m ă mai sp ă lam niciodat ă de
aceast ă ruş ine! Tot trecutul meu nep ătat se ducea pe apa Sâmbetei! Şi când spun „ trecutul
meu nep ă tat ” citez dintr-un comentariu al postului de radio Deutsche Welle care aprecia c ă
dintre to ţ i candida ţii la pre ş iden ţia României eu eram singurul care aveam aş a ceva! Un
trecut nep ă tat … Ba ş ca viitorul!
— O ultim ă întrebare: dl. Emil Constantinescu a ş tiut c ă Liga Studen ţ ilor v -a „ ales ” pe
dumneavoastr ă ?
— Da, a aflat! Dar de ce mă întrebaţ i asta?

— Aş a, de …
— Nu, nu! Aveţi dumneavoastr ă un motiv! Hai, puneţi pe mas ă tot ce ave ţi în buzunare! Hai!
Tot!
— Mă gândeam că în vara lui ’ 96 dl. Emil Constantinescu a f ă cut o „ excursie ” la Tighina
împreună cu Victor Surdu!…
— Nimeni n-a înţ eles ce c ă utau. acolo!
— Capital electoral! S- au dus să -l viziteze pe Ilie Ilaş cu!
— Dar nu li s-a permis s ă intre în puş că rie!
— Era de a ş teptat s ă nu li se permit ă ! Nu te duci într -o astfel de expedi ţie decât dacă te-ai
asigurat c ă ţi se va da voie s ă -l vizitezi pe de ţ inut!
— Şi atunci?
— Şi atunci înseamnă că au mers la Tighina pentru alte motive, alte scopuri!
— Care?
— N u ştiu! Dar îl citez pe un deputat PNŢ CD, cu care m ă ştiu foarte bine, ş i care era
îng rijo rat, în vara lui ’96, de c ă lătoria lui Constantinescu, însoţit de Surdu, în Transnistria!
„ Surdu e omul ru ş ilor!” mi-a spu s de puta tul ţă ră nist! „Îns eamnă că l-a dus pe
Constantinescu la discu ţ ii cu ruş ii sau cu ucrainienii! ”
— Discu ţiile astea nu le puteau avea ş i la Bucureş ti?
— Asta l- am întrebat ş i eu pe domnul deputat ş i mi-a spus c ă sunt naiv! De ce pleac ă atâţ ia,
ba în delegaţ ii, ba bursieri sau mai ştiu eu ce, în stră in ă tate?! Ca s ă se poat ă discuta cu ei
în voi e! La Buc ur eş ti, Ion Diaconescu şi încă câţ iva din conducerea PN ŢCD, a Conven ţiei,
ş tiau minut cu minut ce face ş i unde se afl ă Constantinescu, cu cine se întâlneş te etc., etc.
Sunt cuvintele domnului deputat!
— Grav! E grav ce spune ţi!…
— Eu nu spun nimic. M ă întreb numai dac ă , în ore le lun gi şi nes fârşite ale acelei c ă lă torii,
care, din câte ţ in minte, s-a d esf ăşurat când dumneavoastră er aţi încă în poziţ ia de candidat
al PDAR la pre ş iden ţ ie, Surdu ş i Constantinescu nu au discutat ş i despre dumneavoastr ă ,
despre candidatura dumneavoastr ă ! E imposibil s ă n-o fi fă cut!
— Mi-aduc bine aminte c ă acela a fost un moment foarte clar pentru mine c ă Surdu m ă
„ lucreaz ă” . Faptul că nu ne-a spus nimic despre c ă lă toria pe care urma s-o fac ă , faptul că nu
m-a invitat ş i pe mine, ca s ă -mi fac ş i eu, vezi, Doamne, capital politic dintr-o astfel de
că lă torie, a fost pentru mine un semn foarte clar asupra inten ţiilor lui Surdu. Nu v ă d ce
amestec ar avea dl. Constantinescu.
— Dacă s-a pretat s ă facă jocuri cu Surdu, înscenând acea escapadă la Tighina, de ce n-ar fi
amestecat Constantinescu ş i-n celelalte jocu ri ale lui Su rdu? La Congresul PDAR din
primăvara lui 1997, când Surdu a fost nevoit să p ă ră seasc ă pre ş iden ţ ia, dl. Emil
Constantinescu a transmis Congresului un mesaj, care con ţ inea referiri explicite la ajutorul
pe car e l-a primit Constantinescu de la Surdu. Dumneavoastr ă a ţi înţeles despre ce ajutor
este vorba?! … P ă i cum i- ar fi picat lui Constantinescu, în campania electorală , s ă se afle c ă
studen ţii c ă rora el le fusese ani de zile rector nu-l sus ţin?! C ă studen ţii vă su sţin pe
dumneavoastr ă !
— Stimabile, dacă mă iube ş ti, hai să schimbă m subiectul! Am vorbit prea mult despre mine!
— Vă rog s ă pune ţi o concluzie! Şi pe urmă mergem mai departe.
— Domnule, tică loş ilor dovedi ţi sau care nu ştiu bine ei înş iş i c ă sunt şi cât sunt de tică loş i,
nimic nu le pic ă mai bine decât să dovedeasc ă despre to ţ i ceilal ţ i că tică loş i sunt ş i ei!
Învăţă tura cristic ă este extrem de înţ eleapt ă : da ţi Cezarului ce este al Cezarului! …
Acuza ţ iile aduse Bisericii sunt absurde ş i tic ăloase. Am încercat să dau un r ă spuns acestor
acuza ţ ii, din partea mea, profesor universitar, scriitor, publicist, fost senator, care n-am scris
un rând de susţinere a regimului comunist, înainte de 1989! Domnii de la „România liberă”
nu mi l-au publicat. O s ă -l ata ş ăm noi la anexa acestei discu ţ ii! Pentru c ă este o leg ă tură
clară între o se amă d e idei ce apar în carte a lui Te d Anton şi atacur ile împotriv a Bisericii,
g ăzduite în „România liberă” ş i alte ziare: fac parte din aceea şi strategie antiromânească !
Dar ideea principal ă este una singur ă : în Român ia, spre deosebir e de celel alte ţări ortodoxe
încăp ute pe mân a com uniş tilor, Biserica a avut realiz ă rile, dac ă pot spune a ş a, realiz ă rile
cele mai frumoase! Este meritul Bisericii Ortodoxe c ă a men ţinut credin ţa, c ă nu s-a l ă sat
distrus ă de ateismul marxist-leninist! S-au d ărâmat zeci de biserici, dar s -au construit sute
de biserici noi în perioada dictaturii ceauş iste!
— Sute de biserici?
— Poate chiar mai mult! Informa ţia o am de la Ioan Alexandru, poetul cre ş tin ş i militant
anticomunist. El mi- a spus, când am comentat împreună , în ai nt e de ’89, demolarea unor
biserici, c ă s-au construit ş i renovat, pe vremea lui Ceau ş escu, peste o mie de biserici! …
Page 5 / 7
Asta ce înseamnă ? C ă am avut o Biseric ă tare! Sau c ă , la noi, spre deosebire de bulgari,
ruş i, ucrainieni etc., credinţ a poporului a fost prea mare, prea puternic ă , prea veche ca s ă se
lase risipit ă în vânt de prigoana bolş evică !… De ce s ă nu recunoa ş tem deschis c ă
menţ inerea credin ţei în România, indiferent pe seama cui o punem, a fost un adevă rat
miracol! Eh, vezi, asta nu convine cuiva! C ă din nou, anumite planuri, s- au împiedicat în
„ ciotul” românesc! Ţ uţea spunea c ă una din ţintele vizate prin declan ş area primului r ă zboi
mondial, a primului!, a fost s ă loveasc ă în Biserica Ortodoxă ! Instaurarea ateismului agresiv
ca politică de stat în URSS ş i, dup ă al doilea r ă zboi mondial, extinderea acestui regim asupra
a 90 la sut ă din lumea ortodox ă , a dus la distrugerea vie ţii ortodoxe în mai toate ţă rile
socialiste. Singura biseric ă ortodox ă care a rezistat, ba chiar s- a întărit în această perioad ă
de restri ş te, de cumplite persecu ţ ii, a fost Biserica Ortodox ă Română ! A dejucat t oate
planurile! Toat ă strategia antiortodox ă ! Cum s ă i se ierte asta?
— Cine nu-i iartă asta Bisericii noastre?
— Cum cine? Cei care au hot ărît ziua, ora şi locul în care să înceapă primul ră zboi mondial,
pe urm ă al doilea ş .a.m.d.! Au putut declan ş a dou ă ră zboaie mondiale ş i nu mai ştiu câte
altele locale, regionale, ba ş ca revolu ţ iile! Dar n- au fost în stare să distrug ă Biserica asta
românească , plină de popi be ţivi ş i curvari! N-au putut s-o rupă de la inima neamului nostru!
De ce? Pentru c ă Biserica ortodox ă şi neamul românesc sunt una! Ş i punct! M-am să turat de
discu ţia asta! M-am s ă turat de pro ş tii ş i tic ă loşii din presa românească , din via ţ a noastr ă
politic ă ! Mă că lugăresc! Până mâine!
— Pe mâine, atunci!
— Noapte bun ă !
— Bună diminea ţa!

VIII”
bb.dk
03.02.2013 la 6:09 pm
mare greseala ….. bor nu a fost si n u este una cu poporul Roman bor rste
pertasa la toate ticalosiile mistificarile inclusiv falsificarea istoriei nationale
alaturi de tradatorii Romaniei este complice la asasinarea linsarea
presedintelui Romaniei in zyua de craciun asta arata adevarata caracter
nivelul de mila si iubir e crestina al bor datorita lacomiei iresponsabile a
particiiat alaturi de sectele invadatoaee la ruinarea si distrugerea economiei
tarii cind se va scrie adevarata istorie a tarii se va vedea adevarata fata a
bor
r ă spunde
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Page 6 / 7
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 7 / 7
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. IX

CAUTARE
Cauta
Capitolul IX
MARELE MANIPULATOR
LISTA NATIONALA
— V-a mai trecut supă rarea?
— Domnule, m-aş mira ca Nené Culianu să fi avut vreo misiune din partea Securit ăţ ii. Dar, Lista Na
țional
ă
cum ne-am propus s ă luăm în consideraţ ie orice ipotez ă şi să verifică m consecin ţele
Like
fiecăreia, eu iau în calcul ş i aceast ă idee, atât de dragă unor neica nimeni: Culianu securist!
… Dar o asemenea poveste, dac ă se confirmă , atunci va trebui s ă repunem în discuţ ie tot ce
ş tim noi despre Securitate! Asta este concluzia la discu ţia de ieri! … Mergem mai departe! Ne 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
întoarce m la cartea lui Ted Anton!

— Eu vă propun alt ă carte: Eros şi Magie în Renaş tere. 1484, a lui Ioan Petru Culianu.
— Este, probabil, cea mai cunoscut ă şi mai discutat ă dintre c ă rţile sale.
— O carte care ne prezint ă un Culianu profund preocupat de problemele planetei noastre,
de „ formula” vie ţ ii sociale. Cred c ă cel mai mult ne va interesa partea a doua, intitulat ă atât
de provocator: Marele manipulator. Eh, cine este acest „ manipulator ” ? Marele?!
— Mai important decât să te întrebi cine este marele manipulator, este să ş tii c ă el, marele
manipulator, exist ă ! Iat ă , deja, Culianu face o descoperire foarte important ă din punct de
vedere strict cultural, punând în circulaţie, introducând în conş tiin ţa lumii academice o lucrare
extrem de interesant ă şi până azi total ignorat ă , a lui Giordano Bruno: De vinculis in genere.
Traducerea titlului: „ Despre leg ături în general” , nu mi se pare satisf ă că toare. Vincula CATEGORII
înse mna, în latin eşte, ş i „ lan ţuri” , deci e vorba de acele leg ă turi care te leag ă în lanţuri, în
încăţ de la ăîncep
lan urile c s ă toriei, de exemplu. O nuan ţă semantic ă pe care este bine s- o avem în vedere Agenda preziden ț ial ă
ut. Legătură , dar nu în sens de „ rela ţie ” .
— Le gă tură care te înlă nţuie? Amestecate
— Ca parafraz ă , merge. Dar, fire ş te, l ă s ă m titlul a ş a cum este, adic ă traducerea sa în
româneş te. Important este c ă Ioan Petru Culianu recupereaz ă pentru con ş tiin ţa umanit ăţ ii Carte pentru dumirire și
un text a c ărui oportunitate pare azi mult mai mare decât atunci când a fost scris! înd rep tare
— Adică e mai actual ca oricând!
— Nu-i rea nici formula aceasta. Voi da primul citat din comentariul lui Culianu, cu precizarea Constitu ţia Cre ş tin ă a României
că sublinierile îmi aparţin, rugându -i pe c ititori s ă mediteze asupra întregului citat ş i să
Cvadratura cercului
raporteze partea subliniat ă la discu ţ ia noastr ă de până acum.
— Suntem numai ochi ş i urechi, dacă îmi permiteţi să vorbesc şi în numele cititorilor. Doctrin ă na ţ ionalist ă
— Îţ i permit!
— Vă foarte mul ţumesc! Holocaust
— Aşadar, Nené dixit că : „ Inedit ă până la o dat ă tardiv ă , pu ţin citit ă şi întotdeauna prost
înţ eleas ă , De vinculis in genere este totu ş i scrierea ce ar merita ast ă zi adev ă ratul ş i unicul Întrebare concurs
loc de onoare între teoriile manipulă rii maselor. F ă ră s ă o ş tie, trusturile de inteligen ţă care ION COJA la TV
domin ă lumea s- au inspirat din ea, au pus în practică chiar ideile lui Bruno. S-ar putea,
fireş te, s ă existe o continuitate, c ă ci Bruno pare s ă fi exercitat o anumit ă influen ţă asupra La zi
miş cării ideologice de la începuturile secolului al XVII -lea cunoscut ă sub numele de Rose-
Croix, al că rei ră sunet a fost enorm. ”
— Deci „ trusturile de inteligen ţă care domin ă lumea” !… Deci e cineva, o organiza ţie sau un Lingvistic ă
grup de organiza ţii, „ care domin ă lumea” .
— Iar Culianu face aceast ă afirmaţie nu ca pe o descoperire, ci ca pe un lucru bine ş tiut, de Lista na ţional ă
toat ă lumea.
— Nu prea înţeleg însă de ce ar fi atât de importantă secven ţa cealalt ă , pe care a ţi subliniat- Literatur ă
o? „ S-ar putea, fireş te, s ă existe o continuitate ”…

Marele Manipulator
— Este una din ipotezele cele mai importante, ipoteza de continuitate a celor ce domin ă
lumea. Nici nu e de conceput c ă cineva ar domina lumea „ pe blat ” , fă ră ca pro ş tii de noi s ă Memorandum Est
Page 1 / 7
ş tim ori s ă simţim, iar aceast ă dominare s ă nu aib ă continuitate! Oricine s- ar gândi la o
Preafratele nostru
strategie de a conduce din umbr ă lumea, de a ajunge s ă exercite aceast ă conducere, se va
gândi şi la modul în care să asigure o continuitate, de la o genera ţie la alta, de la un secol la Proces cu Aurel Vainer
altul, a acestei conduceri. Deci, dac ă vrei s ă demonstrezi c ă lumea se afl ă sub st ăpânirea
ocultă a cuiva, va trebui s ă po ţ i totodat ă s ă demonstrezi ş i că acel cineva care ne conduce o Promovate
face nu de ieri, de alalt ă ieri, ci măcar de câteva generaţ ii bune.
— În cazul de faţă , este cineva care poate fi identificat atât în „ trusturile de inteligen ţă” , cât
şi în miş carea ideologic ă „cunoscut ă sub numele de Rose-Croix ” . Despre Rose-Croix exist ă o Regele Mihai
no tă în carte care trimite la câteva titluri, recomandate „ cu pruden ţă” , printre care ş i al lui
Paul Arnold, La Rose-Croix et ses rapports avec la Franc-Masso nnerie. A ş adar, masoneria, Texte uitate, texte cenzurate
aflat ă în continuitate până azi cu aceste „ trusturi de inteligen ţă” . Ce sunt trusturile astea?
Textele altora
— Asta m ă întreb şi eu. Dar până o s ă aflăm de la cineva mai învăţat decât noi, îţ i voi spune
la ce, totu ş i, mă gândesc, când aud de ele: era prin primăvara lui 1990 cân d m -am întâlnit Transilvania
pe Magheru cu tat ă l unei domniş oare pe care o preg ă tisem pentru facultate, o meditasem!
— Am auzit, da, şi eu, de trusturi de meditat copiii pentru examenul de admitere în facultate! Vatra Românească
Dar nu m-aş fi gândit că…
— Fugi, domnule, cu prostiile astea! Auzi la el! M-ai întrerupt cum nu se putea mai aiurea!
— Vă rog s ă mă ierta ţi! ARHIVE
— Ce să te iert, domnule! Constat c ă nu te pot deloc manipula!
— Să mă manipula ţi?! Pe mine?! Poate în…
— Măcar cât să mă urmă riţi mai atent! Dar mintea dumitale sare, ricoş ea ză parcă , în cele mai octombrie 2013
curioase direc ţ ii!
septembrie 2013
— Prin asocia ţie de idei, domnule profesor! Gata! Nu v ă mai întrerup! Deci…
— Primă vara lui 1990, o zi cu soare, pe Magheru, eu ş i acel domn, despre care nu ş tiam mai august 2013
nimic, el m-a opri t ca s ă mă felicite pentru prezen ţ a ş i presta ţia mea în Vatra Românească .
Unii mă înjurau, alţ ii m ă felicitau! … De aici, discu ţii despre ce se întâmplă cu noi, în ţ ar ă şi în iulie 2013
lume. Eram deja în colţ , la Intercontinental, când individul, dl. M., să -i zicem, a ar ă tat spre
iunie 2013
clă direa Universit ăţ ii ş i mi-a spus cam a ş a: „Dom nule pro feso r, sunt cât eva state în lume a
asta, unde, în clădiri chiar ceva mai mari decât a Universităţ ii, sunt angaja ţi ş i lucreaz ă cam mai 2013
cei mai buni absolven ţi din fiecare promoţie de studen ţi, din diverse specialit ăţ i. Şi ş tiţ i ce fac
ei toat ă ziua: studiaz ă probleme de şah politic! Mat în două mută ri!… La fel ş i ei, primesc fel aprilie 2013
ş i fel de teme ş i le studiaz ă : în ce împrejură ri ar putea fi restaurat ă monarhia în România?,
martie 2013
de pild ă . Sau: cum ar putea fi obligat Castro s ă -ş i dea demisia? Cum s-ar putea constitui un
stat na ţ ional kurd? Cum s- ar putea împiedica constituirea unui stat naţ ional kurd? Cum s-ar februarie 2013
putea reface România Mare? Cum ar fi posibilă constituirea unui stat Moldova, de la Nistru
până în Ceahlă u? Cum ar putea fi instaurat ă republica în Marea Britanie? Imaginează ianuarie 2013
„ scenarii ” pentru tot felul de ipoteze ş i obiective. Adic ă fac strategie politic ă ! Caut ă ră spuns,
decembrie 2012
rezolvare posibil ă , pentru cele mai bizare proiecte ş i inten ţii politice! …” Din discu ţia cu acel
domn, care mi-a precizat c ă a lucrat ani mul ţi în diplomaţie, am înţ eles c ă a ş a ceva exist ă noiembrie 2012
numai în vreo cinci -ş ase ţări ale lumii. Drept care eu, câţiva ani mai târziu, l -am întrebat pe
dl. Chebeleu, în comisia de politică extern ă a Senatului: „ domnule consilier preziden ţ ial, octombrie 2012
exist ă în România de azi vreo clădire, vreo încă pere m ăcar, în care unul, doi sau mai mulţ i
septembrie 2012
oameni pl ă tiţi în acest scop, să se ocupe de elaborarea pe termen lung a unei politici
externe româneş ti? A unei strategii? ” august 2012
— Şi ce v-a ră spuns?
— Că exist ă programul de guvernare al d-lui Nicola e Vă că roiu! iulie 2012
— Glumea?
iunie 2012
— Nu ştiu! Dar, în orice caz, noi ne aflăm în această situa ţie: guvernele se schimb ă cel mult
din patru în patru ani, preş edin ţii României cel mult la opt ani o dată , deci, în cel mai fericit mai 2012
caz continuitatea unei idei de politic ă extern ă va atinge durata de opt ani! E bine c ă -i aş a?
— Nu-i bine deloc! aprilie 2012

— Nu e bine, dar e democratic! Adică conform principiilor democratice din Constituţie!
martie 2012
— În alte ţă ri e tot a ş a? … În alte ţă ri democratice, vreau s ă spun.
— În America sigur nu este aş a! Adic ă exist ă niş te cercuri, ni ş te cluburi foarte exclusiviste, februarie 2012
care se ocup ă de politic ă în afara ş i, probabil, deasupra Congresului SUA! Acolo se
ho tă ră şte cine s ă candideze la pre ş iden ţ ia SUA ş i, foarte probabil, ş i cine s ă câş tige! Iar cine ianuarie 2012
conduce SUA, conduce ş i lumea!
decembrie 2011
— Cine?
— În nici un caz preş edintele SUA, ci cei care l-au ales să fie ales! noiembrie 2011
— Cine?
— Asta n-o mai ş tiu eu! … Zic unii că CFR-ul!… Adică Council for Foreign Relations! CFR! … Dar octombrie 2011
vroiam s ă -ţ i atrag astfel aten ţia c ă sistemul democra ţiei oblig ă la constituirea unor grup ă ri
septembrie 2011
care s ă conduc ă din umbră societatea. F ă ră ele, prin votul electoratului, nu se poate asigura
o continuitate. Şi fă ră continuitat e nimic nu e! august 2011
— Pe cine l-aţi citat?
— L-am parafrazat pe Sfîntul Pavel, iar de citat, în spiritul parafrazei, l -am citat pe Petre iulie 2011
Ţu ţea!
— Sfinţii Petre ş i Pavel! Nu? … Dar n-am prea înţ eles „în spirit” , care ar fi sensul citatului. iunie 2011
— Eram o dat ă cu Petre Ţuţea, la Athénée Palace, ş i m-am întâlnit cu Marian Popa. Le -am mai 2011
fă cut cuno ş tin ţă , am băut o cafea împreună , iar Marian Popa, direct ş i frust cum era, ca orice
timid reeducat, l-a atacat pe b ătrânul profesor fă ră prea multe preparative: „ Domnule aprilie 2011
Ţu ţea, care crede ţi că este cel mai bun regim politic? ” Ră spunsul a venit mai prompt ca la Te
martie 2011
uiţi şi câş tigi: „ Cel mai bun este regimul politic care a apucat s ă se învecheas că ! ” „ Adică ? ”
m-am fă cut eu c ă nu pricep, din polite ţ e fa ţă de Marian Popa. „ Adică toate sistemele politice februarie 2011
au grave deficien ţe. Prin învechire – sau, cum a ş zice eu, Ion Coja, acum, prin continuitate –
aceste deficien ţe se mai estompeaz ă , se fac mai u ş or de suportat! ” Vezi, dar, cât de ianuarie 2011
important ă este continuitatea! Virtu ţile ei sunt cel mai corect sesizate de spiritul
decembrie 2010
conservator! … Aş a, de dragul exactit ăţ ii, trebuie spus c ă Petre Ţu ţ ea a dat acest r ă spuns,
Page 2 / 7
care ne punea pe gânduri, citându -l pe Sombart! noiembrie 2010
— În ce fel vă punea pe gânduri acest ră spuns?
— Ne-am gândit amândoi, eu şi Marian Popa, la regimul comunist. Cam începuse să se octombrie 2010
înve chească…
septembrie 2010
— Iar semnele bune tot nu ap ă reau!
— Ba! Erau destul de multe pentru cine avea ochi s ă vad ă şi minte să priceap ă !… august 2010
— Şi, atunci, de ce a că zut comunismul?
— Ca nu cumva s ă reu ş easc ă !… Şi nu e vorba de comunismul acela pe care l-am criticat iulie 2010
câteva pagini mai sus! Ci de altceva! Cele petrecute în ’89, în ţă rile din Europa de Est şi
iunie 2010
URSS, sunt cea mai bun ă dovad ă că istoria n-o face poporul, n- o fac masele decât foarte
rar! În rest, o face altcineva! mai 2010
— Cine?
— Marele manipulator al lui Ioan Petru Culianu. Şi trusturile de inteligen ţă care-i stau la aprilie 2010
dispozi ţie.
martie 2010
— Dar dac ă asemenea trusturi exist ă în mai multe ţări asta nu înseamnă că exist ă mai mulţi
manipulatori? februarie 2010
— Mai mul ţi manipulatori ş i un singur „ mare manipulator ” !… Cine ş tie?! Singura certitudine ianuarie 2010
este manipularea! Manipularea maselor! Mai departe, detaliile, nu avem de unde le ş ti dacă
nu facem parte din „ cooperativ ă” .
decembrie 2009
— Să ne întoarcem la text.
— De acord. noiembrie 2009
— Aţi stabilit, am ă nun ţind textul lui Culianu, o continuitate: Giordano Bruno, Rose-Croix,
Francomasoneria ş i „ trusturile de inteligen ţă .” octombrie 2009
— Rămâne să ne mai interes ăm ce anume înseamnă pentru Culianu aceste „ trusturi” .
septembrie 2009
Pentru toat ă discu ţia noastr ă este regretabil c ă nu cunoa ş tem textul lui Giordano Bruno,
unic prin perspectiva din care a tratat subiectul „ sub aspectul ei empiric, f ăcând abstracţ ie august 2009
de orice considera ţ ie de ordin etic, religios ori social. C ă ci nimeni nu s- ar fi gândit să
abordeze un astfel de subiect din punctul de vedere al manipulatorului însuş i, fă ră s ă pun ă iulie 2009
mai întâi, ca principiu fundamental al cercetării sale, vreun drept divin sau uman intangibil în
iunie 2009
numele c ă ruia manipularea s ă fi fost condamnat ă .” Re ţ ine c ă sublinierea din text îi aparţ ine
lui Nené! martie 2009
— Ce importan ţă trebuie dat ă sintagmei subliniate?
— Prin ea este precizat ă unicitatea c ă rţii lui Bruno. C ă rţi care au mai scris despre februarie 2009
manipularea oamenilor şi a maselor au mai fost, înainte ş i dup ă Giordano Bruno, concepute ianuarie 2009
mai ales pentru a raporta, de obicei critic, actul manipul ă rii la anumite principii morale.
Giordano Bruno scrie ca şi când ar fi el un manipulator sau pentru a exprima punctul de octombrie 2008
vedere al manipulatorului însuş i. De unde cuno ş tea Giordano Bruno acest punct de vedere?
— El era manipulatorul, „ marele manipulator ” ! iunie 2008
— Nu! Nici chiar a ş a! … Nu era el manipulatorul, dar îl cunoştea, îl ş tia bine de vreme ce-i
mai 2008
prezenta punctul de vedere.
— Şi fă cea aceast ă prezentare cu voia manipulatorului? februarie 2008
— Asta da întrebare!… Aici e cheia!… Faptul c ă aceast ă carte a r ă mas
câteva secole necunoscută ce te face s ă crezi? C ă i-a convenit „ marelui” manipulator ianuarie 2008
existen ţ a ei?
noiembrie 2007
— Nici vorbă !
— Pot s ă te întreb cum a murit Giordano Bruno? octombrie 2007
— Ştie toat ă lumea! Ars pe rug!
— De ce? septembrie 2007
— Pentru erezie! Ca eretic!
august 2007
— Pot s ă te întreb cum a murit Petre Culianu?… Hai, zi!
— Ştie toat ă lumea! Împuş cat! iulie 2007
— De ce?
— Nu se ş tie! iunie 2007
— Ba se ştie! Vatra Românească , securit atea etc. , etc. Numai c ă ce se ş tie nu este
adev ă rat. Aş a cum am demonstrat noi!
— O clipă ! Ce asem ă nare vre ţi s ă face ţi între moartea lui Giordano Bruno… LINKURI
— Moarte îi spui? Spune -i, domnule, asasinat!
—… ş i asasinarea lui Culianu?
— Nu vezi că încep să semene? … Dar las ă acum, vorbim mai târziu.
Deocamdat ă s ă ne întoarcem la text. Citez mai departe, din aceeaş i pagin ă 134: „În secolul Herald Studio
al XIX-lea se pot g ă si, desigur, ideologi precum Karl Marx ş i Friedrich Engels, care cred c ă
religia este „ opium pentru popor ” . În această privinţă , ei nu fac, de altfel, decât să repete Lista Nationala
un enun ţ din brunianul De vinculis, în care religia este privită numai sub aspectul ei de
puternic instrument de manipulare a maselor. Dar, în timp ce Marx ş i Engels au idealuri
umanitare ş i utopice, Bruno nu manifest ă nici o preocupare de a salvgarda demnitatea sau
bun ă starea uman ă : „s in gu ru l dr ep t pe ca re îl ar e în faţa ochilor nu-i apar ţ ine nici lui
Dumnezeu, nici oamenilor, ci manipulatorulu i însuş i.”
— Un manipulato r care se consider ă a fi în sau deasupra lui Dumnezeu ş i a oamenilor! Iar
acest manipulator ar fi religia?
— Aici cred că în loc de religia s -ar putea introduce cuvântul biserica. Biserica Catolică !… C ă
doar nu religia l-a ars pe rug pe Giordano Bruno! Nu religia a luat o asemenea decizie, a dat
condamnarea, ci biserica!
— Deci marele manipulator este Biserica Catolică ?
— Pentru vremea lui Giordano Bruno cred c ă se poate spune asta! Dar nu neap ă rat cu
conota ţ ii critice, negative!
— Arderea pe rug r ămâne ardere pe rug!
— Nu uita c ă înainte de asta, Giordano Bruno a avut parte de un proces. A avut dreptul la
un proces!
Page 3 / 7
— Ceea ce nu e valabil şi în cazul lui Culianu! Comparaţ ia dumneavoastr ă mi se pare
forţat ă !
— Nicidecum! Atât doar că între timp, după patru secole, lumea s-a mai schimbat, ş i pentru
adversari nu mai exist ă respectul de alt ă da tă !
— Deveni ţi macabru!
— Eu mă gândeam la procesul în care Giordano Bruno s -a putut desf ă şura, iar nu la
diferen ţa dintre un rug instalat în piaţ a public ă şi un glon ţ , slobozit uciga ş într -o toalet ă
publică . Diferen ţa este însă , oricum, tot în favoarea „ asasinilor ” lui Giordano Bruno, a lumii
pe care o reprezentau! … Poate c ă n-ar fi stricat, pentru mine m ă car, s ă ştiu tot ce se poate
şti despre Giordano Bruno, înainte de a examina „ cazul ” Culianu! Din fericire, subiectul
discu ţiei noastre este cartea lui Ted Anton, ca purt ă toare de neadev ă r ş i confuzii! Nu
Culianu! Vreau s ă purt ă m aceast ă discu ţ ie la nivelul obi ş nuit al cuno ş tin ţelor despre
Giordano Bruno, accesibil majorit ăţ ii cititorilor lui Ted Anton! Dup ă însă , dup ă ce vom încheia
aceast ă conversa ţ ie, deja mult prea mult lungit ă , îmi voi oferi plă cerea de a m ă adânci într -
un subiect care se arat ă a fi tot mai fascinant: Giordano Bruno!
— Am convenit mai adineauri c ă De vinculis este un text azi mai actual decât atunci când a
fost scris! Parc ă ar trebui insistat pu ţ in asupra aceste chestiuni …
— Petru Culianu are grij ă s ă ne avertizeze s ă nu confund ă m materia tratat ă de Giordano
Bruno cu „ psihologia maselor ” , că reia i-au dedicat studii deja celebre un Gustave Le Bon sau
Sigmund Freud, disciplin ă care studiaz ă „determinarea mecanismelor psihologice care
ac ţioneaz ă în interiorul unei mase ş i care prezideaz ă la alcă tuirea ei ”, în vreme ce Giord ano
Bruno ne învaţă „ cum s ă domini o mas ă” . Or, ast ă zi, sistemul democratic universalizeaz ă ,
adic ă acord ă tuturor, dreptul de a vota, dar ş i dreptul de a fi votat. Adic ă universalizeaz ă
tenta ţ ia ş i obsesia puterii! To ţ i vor s ă fie pre ş edin ţi! De la pre ş edintele de scar ă , de bloc,
până la pre ş edintele ţă rii ş i al ONU, o mul ţime de fotolii preziden ţiale sunt eligibile, îş i
a ş teapt ă candida ţ ii, adic ă nă ucii care s ă uite de meserie, de familie, de prieteni, de însăş i
s ă n ă tatea sa doar pentru a se ş ti ales! Iar dup ă ce a fost ales, pentru a se asigura c ă va fi
reales! … Or, asta înseamnă s ă ştii s ă -i convingi pe n ă meţ ii de electori, electoratul, s ă -l
convingi că tu eş ti cel mai bun! Să -l convingi, adică s ă -l manipulezi!
— A manipula înseamnă a convinge?
— Grosso modo şi foarte pe scurt spus! Altminteri, manipularea înseamnă ş i să -i determini
pe oameni s ă aib ă atitudini de care nu sunt con ş tien ţi c ă le-au adoptat, c ă le influen ţe az ă
gândurile şi faptele! În general, omul, deşi îi place să se numeasc ă fiinţ ă ra ţ ional ă ,
ra ţ ioneaz ă destul de pu ţ in pe parcursul celor 24 de ore ale unei zile şi mai ales în ziua când
merge la urne! S ă voteze! Comportamentul s ă u nu e determinat logic, prin judec ăţ i ş i
ra ţ ionamente! Cam tot acest determinism, care nu e controlat logic, prin facultatea ra ţiunii,
devine domeniul, câmpul de acţ iune al tehnicilor de manipulare! Manipularea devine mult
mai eficientă decât intriga politică . Şi asta din pricina votului universal! …
— Sunt ideile lui Culianu?
— Nu! Îmi pare rău! Îmi cer scuze!… Să ne întoarcem la Culianu, la text: „ Prin ţul lui
Machiavelli era str ă moş ul aventurierului politic, a c ă rui figur ă e pe cale de dispari ţie.
Dimpotrivă , magicianul din De vinculis este protagonistul sistemelor impersonale de mass-
media, al cenzurii indirecte, al manipul ă rii globale ş i al bra in-trusturilo r ce- ş i exercit ă
controlul ocult asupra maselor occidentale ” . Cum ţ i se pare?
— Destul de elocvent! „ Controlul ocult asupra maselor …” Mă întreb însă dac ă în spatele a
tot ce enumer ă aici Culi anu: sisteme impersonale de mass-media, bra in-trusturi etc., el,
Culianu, se gândeş te că ar exista o „ persoan ă” , cineva, ni ş te persoane ş i niş te interese
at aşate de aceste persoane, interese pe care Culianu ar ajunge peste câţ iva ani s ă le pun ă
în primejd ie, să le af ect eze în tr-o asemenea m ă sur ă încât să stârne ască reac ţia atât de
violent ă a asasinilor, a persoanelor interesate în exercitarea acelui „ control ocult asupra
maselor occidentale ” .
— Într-adev ă r, ele fac impresia unor entit ăţ i destul de impersonale. Dar nu uita un detaliu
esen ţ ial: noi ş tim prea puţ ine lucruri despre structura acestor „ organiza ţii” . Singurul lucru pe
care putem miza, considerându -l dovedit, este interesul lui Ioan Petru Culianu pentru
„ marele manipulator ” !
— Dar, citându -l pe Giordano Bruno, marele manipulator nu este însuş i erosul? Acele
„ vincula” nu sunt înlă n ţuirile prin dragoste ş i ură , amândouă însemnând eros?
— Mai degrab ă eros reprezint ă forţa care face posibil ă manipularea! Iar marele manipulator,
pomenit în titlul celui mai interesant capitol, dacă am citit eu destul de atent, marele
manipulator nu ni se spune cine este!
— Şi atunci de ce Culianu d ă acest nume acelui capitol?
— Nu ş tiu. Dar poate fi un fel al lui Culianu de a spune ceva care s ă fie pe înţ elesul unui
singur cititor.
— Marele manipulator?! …
— Cam! …
— Deci acesta exist ă ?
— Nu! Nu neap ă rat ca persoan ă ! Dar nu este nici exclus s ă existe ca persoan ă !… Iar dac ă
exist ă , se pune o alt ă întrebare: acest persona j, marele manipulator, este un personaj
negativ sau pozitiv? Malefic sau benefic? Bun, Culianu ne demonstreaz ă că exist ă acest
„ control ocult asupra maselor occidentale ” , adic ă asupra planete i, în principiu. Dar nu ne
spune dac ă acest lucru este surs ă sau sursa r ă ului de pe lumea asta plin ă de rele în car e
tră im! – Du pă tonul lui Culianu, rece ş i doctoral, ş i prin compara ţie cu statul temnicer, pare
s ă fie vorba de un control, ocult într -adev ă r, exercitat prin magie, dar necesar pentru
funcţionarea societ ăţ ii.
— Sunt întru totul de acord cu această observa ţie! Doar este extrem de rar când ră ul pe
lumea asta s-a produs cu inten ţ ia limpede de a produce r ăul! Aproape întotdeauna cei care
produc r ăul pe lumea asta îţi pot prezenta proiectul lor care era ordonat, în teorie, de cele
mai bune inten ţii. Satan este un înger care a vrut să facă bine, ş i a ie ş it ră u! Povestea
Page 4 / 7
aceea cu drumul care duce în Infern, pavat numai cu intenţ ii bune, adic ă inten ţ ii bune
călcate în picioare!, este o poveste extrem de adevă rat ă ad litteram. Nici nu era nevoie ca
Petru Culianu s ă se arate critic, s ă dezv ă luie rolul sau rezultatul nefast al acestor
manipulă ri, al acestui „ control ocult ” . Era destul s ă stabileasc ă realitatea acestui control. A ş
zice c ă deocamdat ă , deocamdat ă , era destul. Atunci, în 1984, era, deocamdată , destul!
— Şi ce s-a ad ăugat în sau până în 1991, făcând să se reverse paharul ş i să provoace
reac ţia atât de dură a asasinilor? A marelui manipulator?
— P ăi asta este întrebarea la care că ută m ră spunsul. Deocamdat ă constat ă m că ră spunsul
dat de Ted Anton nu mai poate fi men ţinut! De asemenea, ca pe un punct câş tigat, putem
consemna interesul, a ş putea zice chiar interesul deosebit pe care Culianu l-a ar ă tat fa ţă de
existen ţ a unor factori istorici ocul ţi, necunoscu ţi marelui public! Cu o formul ă mai corect ă ,
interesul lui Ioan Petru Culianu pentru problemele social-politice ale planetei noastre, ale
omenirii. Iar acest interes, aceast ă ipotez ă a marelui savant, ne-a cam fost ascuns ă ! În
primul rând de Ted Anton!…
— Cred c ă , dup ă cele discut ate până acum, pentru mine cel pu ţin, se impune recitirea c ă rţii
lui Ted Anton!
— Ştii cum i se spunea, printre studen ţii filologi mai ales, Facult ăţ ii de limba ş i literatura
română ?
— Facultatea de citire!
— Exact! … Iar Nichita St ă nescu, pe la mijlocul anilor ’70, când era cât pe ce să accepte s ă -ş i
dea examenul de licen ţă , zicea c ă facultatea noastr ă este facultatea de recitire ! … Noi asta
suntem, suntem oameni care recitesc c ă rţ ile! … O s-o recitesc şi eu! Dar nu în noaptea asta!
— E deja ziu ă !
— Am îmbătrânit! Mă apuc ă diminea ţa, mă prinde iar diminea ţa treaz ş i acas ă !…
— O ultimă întrebare!
— Ultima!
— Culianu l-a cunoscut pe Nichita St ă nescu?
— Nu! Nu cred! Pe mul ţi n-a apucat s ă -i cunoasc ă !… Pe mul ţi pe care dac ă i-ar fi cunoscut,
cine ş tie? N-ar mai fi dat a ş a de mare importan ţă întâlnirii cu Mircea Eliade! N -a apucat s ă -l
cunoasc ă pe Noica! Pe Daniel! Pe Papu! Pe Petre Ţu ţea !… Deh, a plecat prea devreme!
— Dar a apucat s ă vă cunoasc ă pe dumneavoastr ă !
— Da, pe mine ş i pe Andrei Oiş teanu! …
— Şi pe Andrei Ple ş u!
— Ce-i cu Ple ş u?
— Este cel despre care Ioan Culianu ştie încă din septembrie 1989 c ă , dup ă Revolu ţie, va
deveni ministru. Ministru al Culturii. Şi el, ş i cumnatul lui Culianu, Dan Petrescu.
— Am uitat, da! Scrie şi asta în cartea lui Ted Anton. Interesant! De unde ştia Nené?
— Nu ş tia! Calculase! Calculase bine. Pot s ă -l citez.
— Ultima frază !
— Citez, deci: „ Opera ţiunile mele mentale rezolvaser ă o problem ă d e ş ah pe care o
rezolvase ş i KGB-ul. Şi ea nu admitea decât o soluţ ie: c ă derea lui Ceau ş escu. Iar
universurile au fost astfel multiplicate, încât puţ inii disiden ţi au fost utiliza ţi de computer
pentru a face reclama p ă pu ş ilor de gum ă care, ca Iliescu, aveau s ă îndeplinească un rol
temporar în scenariu. Cunoscându -i deja bine, mintea mea a prev ă zut probabil, c ă Ple ş u ş i
Petrescu vor accepta noua situa ţ ie.” Eh, ce zice ţ i? Un Culianu bolnav ş i el de scenarit ă !
— Rămâne cum am stabilit: noapte bună !
4
luicomentarii la “ Marele Manipulator
Culianu, Ceausescu, Iorga – cap. si
IXasasinarea
”
vania
07.03.2012 la 5:32 pm
VENERABIL DOMN COJA ,ADMIR MULT IDEILE ,MAI ALES EXPUNERILE
D.VOASTRA SI MODUL CUM RELATIONATI.VEDETI DUMNEAVOASTRA ACEST
MANIPULATOR REUSESTE SA ISI ATINGA SCOPURILE DATORITA FAPTULUI CA
INDIVIDUL NU CONSTIENTIZEAZA SI NU RESPECTA ADEVARATUL SCOP SI
SENS AL VIETII.FIECARE INDIVID ARE O LIBERTATE DI O DEMNITATE IN
PRIMUL SI CRED CA SI IN ULTIMUL RIND ,MORALA ,DE APARAT CU
SFINTENIE .FAPTUL CA NOI NU CERCETAM NU VREM SA REALIZAM SI NE
LASAM CORUPTI DE MANIPULATOR ESTE ACELA CA INDIVIDUL E MULT MAI
PREOCUPAT DE SATISFACEREA SENSURILOR SI IDEILOR SI PLACERILOR

FIZICE DECIT DE CEA A SPIRITULUI ,NU AR EXISTA MANIPULARE FARE
EXECUTAREA REALA A ACESTEIA, FACUTA DUPA CUM SPUNEAM PRIN
PERCEPTIA SIMTURILOR SI LIPSA DE CONTROL A CESTORA ,ASA CA TOT CEIA
CE SE INTIMPLA E DATORITA LIPSEI NOASTRE DE AUTOCONTROL SI VALOARE
MORALA .EU AM ABSOLVIT DOAR 10 CLASE TOCMAI DIN ACEST MOTIV PT CA
NU IMI PLACEA SA FIU MANIPULAT AM ALES SA STUDIEZ SENSUL VIETII IN
PARTICULAR DE UNUL SINGUR SI SA CULEG SI SA MANIPULEZ LA BUNA
PLACERE SI DUPA NECESITATE IN LIMITELE BUNULUI SIMT SI AL
RESPECTULUI PT CEI CARE MA INCONJOARA .E INUTIL SA DEZBATEM DE CE SI
PT CE ATITA TIMP CIT AVEM DE.A FACE CU PERSOANE MANIPULATE ,INCLUSIV
DUMNEAVOASTRA ,CARE DEZBAT ACEST SUBIECT ATIT DE IMPORTANT SI IN
Page 5 / 7
ACELASI FEL ATIT DE DESCONSIDERAT SI SUBVALUTAT DE MAREA
MAJORITATE ,ADICA A MASELOR .FIECARE E RASPUNZATOR DE CEIA CE FACE,
IMPORTANT SA REALIZAM MACAR ATIT.
r ă spunde
margareta
20.03.2011 la 5:55 pm
L-a cunoscut pe Oisteanu???
Pai de acolo s-ar putea sa i-se traga migrena finala …
Si Preda, Nichita si Sorin Titel au purtat dupa ei o umbra, a lui Leibovich
Bernard pe post de port-malheur.
Cand aud cuvantul Plesu, imi vine in minte imaginea acestuia ţeapan, in fa ţa
Capitoliului facand temenele stilistic sobre pe langa usile din spate ale
ministrului(masculinul merge excelent) M. Albright.
Marele manipulator e scarpinat pe burta prin tufisurile proprietatii Bohemian
Group si a stat la masa cu Kant, dupa cum, diabolic de incantator povestea
Bulgakov despre Voland, satanescovich in persoana.
r ă spunde
camian
08.05.2010 la 9:30 am
Domnule coco, am o veste pentru dumneavoastra. Marele manipulator este
nebun si smintit, legea lui este faradelegea, soarta lui este lantul greu al Lui
Dumnezeu peste gatul lui pentru eternitate. Daca are putere acum, in
nemernicia lui, este pentru ca oamenii au ales sa urmeze nemernicia. Acesti
oameni vor fi maturati de puterea raului. Cititi Isaia, cititi Apocalipsa sa
vedeti care este aceasta istorie rasturnata a iadului. Cei care apeleaza la
Hades si cauta o protectie in rau, bucurandu-se de rau si savarsnd raul, vor
fi maturati de acest rau.
Adevarul sta in lumina, in Hristos NU exista manipulare, agenda ascunsa.
Hristos este Lumina, Adevarul si Viata. Oricine cauta refugiu in alta parte va
sfarsi intr-o fundatura. Cei rai prin propriile cai rele cad.
r ă spunde
coco
20.03.2009 la 4:01 pm
Subiectul abordat este foarte interesant si in egala masura periculos. Din
practica personala, modesta, am concluzionat ca exista o singura cheie prin
care putem accede spre marele manipulator – intelligence service
(denumirea generica)- cu mentiune a, nu toti posesorii ( state ) acestor
institutii sunt investiti cu asemenea privilegiu ( cauza – materialul uman ).
Romanii sunt exceptati – o certitudine, fara intentia de a va leza. Nu fac
obiectul ,, de vinculis “ . Va ofer o posibila ipoteza in privinta marelui
manipulator, un cult spre care s-a indreptat Culianu, in finalui existentei sale.
Cu multa stima
r ă spunde
Raspun e
Nume (required)
Website
Page 6 / 7
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 7 / 7
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. X

CAUTARE
Cauta
Capitolul X
REVERSUL DEMOCRA ŢIEI
LISTA NATIONALA
— Domnule profesor , aş vrea s ă ne întoarcem la o afirmaţ ie extrem de interesant ă , dup ă
mine, pe care a ţ i f ă cut-o data trecut ă . Anume c ă „sistemul democratic oblig ă la instituirea Lista Na
țional
ă
unor grup ă ri care s ă conduc ă din umbră societatea ” . Vă amintiţ i.
Like
— Aş a am spus?
— Şi a ţi continuat: „ Fă ră ele, prin votul electoratului, nu se poate asigura o continuitate! ”
— Da! Mi-aduc aminte! Nu e greu de dovedit! Ia Constitu ţia României, una dintre cele mai 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
corecte constitu ţii din punctul de vedere al principiilor democratice. Şi încearcă s ă înţ elegi ce
anume asigur ă continuitatea unui destin istoric, a unei strategii româneş ti de lung ă durat ă !
Nimic! Nici o institu ţie a statului român nu are această menire!
— În alte sisteme cum e?
— În monarhii, bună oar ă , exist ă o linie de strategie na ţional ă care se las ă , ca mo ş tenire
politic ă , dar ş i ca leg ământ politic, de la un monarh la altul! Din tată în fiu! Exist ă grup ă ri
constituite în jurul monarhului, cu oameni selectaţi de acesta, care nu sunt în situaţ ia
penibil ă a parlamentarului: azi e şti, mâine nu eşti. La fel, în statul totalitar, ai garanţ ia
continuit ăţ ii pe o perioad ă nedefinit ă , adic ă pe durata existen ţ e i „ dictatorului ” , car e se
impune ca dictator tocmai prin promovarea unei idei politice, a unei strategii cu care
societatea respectiv ă este de acord ş i accept ă iniţial dictatura! Nu discut despre CATEGORII
dezagregarea acesteia, ci despre situa ţia teoretic ă , acceptând punctul de vedere al celor
care ar l ă uda monarhia sau dictatura. Agenda preziden ț ial ă
— Deci, ar fi vorba de persoane care asigur ă continuitatea!
— Evident! Persoana, c ăreia îi atribuie identitate, adică însu ş irea de a fi aceea ş i pe Amestecate
parcursul întregii existenţ e, persoana monarhului sau a dictatorului, ea asigur ă continuitate
cel pu ţ in pe durata vie ţii sale. Carte pentru dumirire și
— În democraţ ie care sunt impedimentele? înd rep tare
— Pluralismul politic şi alegerile! Pluralism politic înseamnă idei diferite despre strategia
na ţ ional ă cea mai bun ă . Unii o v ăd într -o anumit ă direc ţie îndreptată , al ţii într -alta! Prin Constitu ţia Cre ş tin ă a României
alegeri, câş tig ă dreptul de a guverna când unii, când alţ ii, ceea ce face ca strategia
Cvadratura cercului
na ţ ional ă s ă se modifice, teoretic, de fiecare dat ă când se schimbă partidul de
guvern ământ!
— Avea dreptate Petre Ţu ţea că o guvernare, oricât ar fi de proast ă , cu trecerea timpului
devine mai bun ă , ca vinul! De fapt nu Ţu ţea, ci Sombart, spunea ţ i. Holocaust
— Este, în esenţă , proverbul românesc: schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!… Iar dac ă
ţinem seama de faptu1 c ă nevasta marelui sociolog neam ţ, Sombart ăsta, era româncă , nu-i Întrebare concurs
exclus ca neam ţul să fi spus vorba aceea atât de deş teapt ă dup ă ce i s-a tradus proverbul
ION COJA la TV
românesc!
— Deci democra ţia atenteaz ă la continuitatea vie ţii politice! La zi
— Nu vezi ce s- a întâmplat la noi după alegerile din noiembrie 1996! Şi încă e nimic pe lângă
ce se va întâmpla în 2000, dacă vom vota iară şi schimbarea! Legionarii în eternitate
— Solu ţia crede ţi că este una singur ă : constituirea unor „ organiza ţii sau grupuri de Lingvistic ă
organiza ţ ii” care s ă conduc ă propriu-zis societatea românească , pe deasupra caruselu lui
democratic, atenuând efectele haosului creat prin alternanţ a partidelor la putere. Lista na ţional ă
Organiza ţ ie care s ă conduc ă ţara pe ascuns, f ă ră ştirea aleg ă torilor!
— Exact! În momentul de faţă România suferă ţii! A unei Literatur ă
de lipsa unei astfel de organiza
astfel de institu ţii! Nu este obligatoriu s ă fie ocult ă ! Dac ă continu ă m să ne juc ă m de-a Marele Manipulator
democra ţ ia, f ă ră s ă construim ceva stabil, aflat deasupra fluctua ţiei jocului electoral, vom
ajunge la cheremul celor care sunt capabili s ă -ş i propun ă o strategie pe termen lung ş i s-o Memorandum Est
Page 1 / 6
urmă reasc ă . Nevor include în strategia lor!
— Şi acum vreau să vă pun, probabil, întrebarea cea mai interesantă ! Preafratele nostru
— Aha! Aici vroiai s ă ajungi?! Te ascult! Proces cu Aurel Vainer

— Deci, sistemul democratic nu poate supravie ţui decât dublat de aceste structuri oculte!
— Întocmai! Cel puţin până azi! … Promovate
— Deci, acolo unde şi atunci când se instituie un regim democratic, este nevoie, este
imperios necesar s ă se constituie ş i aceste for ţe din umbr ă , necunoscute public ului, dar
foarte eficiente!
Regele Mihai
— Exact!
— În alte sisteme de guvernare, monarhist sau dictatorial, nu este nevoie de aceste Texte uitate, texte cenzurate
„ organiza ţii” ! Nu este imperios nevoie de ele! E corect?
Textele altora
— Corect!
— Dar, ş i aten ţie, v ă rog!, nu cumva raportul cauz ă -efect ar trebui inversat? Nu cumva Transilvania
democra ţ ia trebuie privit ă nu drept causa efficiens a acestor organiza ţii, ci ca efectul lor?
— Nu te înţ eleg! Vatra Românească
— Nu cumva aceste „ organiza ţii” , de care nu e nevoie nici în regimul monarhic, nici în cel
dictatorial, au adus ele în lumea noastră sistemul democratic, deoarece numai acest sistem
reclamă , pentru a supravie ţ ui, existen ţa unor for ţ e politice oculte, care s ă guverneze ele de ARHIVE
fapt societatea, ţara? Se ş tie bine c ă revolu ţia francez ă este opera unor astfel de
organiza ţ ii! Iar revolu ţ ia francez ă a abolit monarhia ş i a instituit republica, adic ă acel sistem
care convenea cel mai mult funcţ ion ării în continuare a acestor „ organiza ţ ii!” octombrie 2013
— Adică mă întrebi dacă nu cumva democra ţia este regimul politic creat în lume de aceste
septembrie 2013
organiza ţ ii politice oculte, democra ţ ia f ăcând nu numai posibilă , dar ş i necesar ă existen ţ a
acestor organiza ţii? Asta este întrebarea? august 2013
— Cam da! Nu cumva existen ţa acestor organiza ţii precede instaurarea democra ţiei, a ş a
cum orice cauză preced ă efectul? iulie 2013
— E o întrebare într -adev ă r de ş teapt ă !
iunie 2013
— Nu mă lua ţi peste picior! Eu am pus- o pentru c ă , a ş a cum a ţi prezentat dumneavoastr ă
lucrurile, pă rea c ă întâi se instituie democraţ ia ş i abia apoi se constituie aceste forte oculte! mai 2013
— În România, da! Aceasta este situaţ ia! Dictatura ceau ş ist ă a fost atât de strictă încât nu
s-a putut constitui înainte de ’ 89 o „ organiza ţ ie ” ocultă puternic ă , bine conceput ă , care s ă aprilie 2013
impună democra ţi a ş i să rămână în funcţiune, conducând din umbră societatea. Nu ş tiu
martie 2013
exact cine a f ă cut revolu ţ ia din decembrie 1989, dar a f ă cut-o prost ş i neam trezit în
democra ţie, însă fă ră suportul nev ă zut al „ organiza ţiei” . De aceea suntem în haos ş i anarhie februarie 2013
de atunci!
— Suntem iară şi o excep ţie, noi, românii!… ianuarie 2013
— Am impresia că mai aveai ceva de spus, iar eu te-am… te-am dezumflat.
decembrie 2012
— Ar rezulta, de aici, c ă manipularea este necesar ă mai ales în democraţ ie. C ă democra ţia
este un sistem politic incapabil s ă funcţioneze f ă ră sprijinul unei manipul ă ri, quasi-totale a noiembrie 2012
maselor!
— Cam da! Adu- ţi aminte ce spunea Jean Jacques Rousseau despre democra ţie! octombrie 2012
— Mi-e greu s ă -mi aduc aminte de lucruri pe care nu le-am ş tiut niciodat ă ! Ştiu doar ce
septembrie 2012
spunea cine? Churchill? C ă democra ţia este un sistem politic plin de defecte ş i neajunsuri,
dar altul mai bun nu exist ă , n-a fost încă conceput! august 2012
— Vezi ce subtil ă manipulare?! … Jean Jacques era mult mai cinstit decât perfidul Albion când
spunea c ă democra ţia este un sistem politic potrivit pentru zei, nu pentru oameni! … iulie 2012
— Am impresia c ă n-am ş tiut s ă mă fac înţ eles. Eu am vrut s ă spun c ă , dac ă luăm în serios
iunie 2012
leg ă tura pe care o face ţ i dumneavoastr ă între democraţ ie ş i structurile politice de guvernare
oculte … mai 2012
— N-o lua în serios, dar ia -o în calcul!
—… dac ă tragem concluzia c ă democra ţia nu poate func ţiona decât acolo unde structurile de aprilie 2012
guvernare alese în mod democratic sunt dublate ş i controlate de structurile oculte, atunci
martie 2012
înse amnă că sistemul democratic nu este rezultatul unei evolu ţii politice, al unui progres!
— Domnule, democra ţia a fost inventat ă la Atena, de greci, iar grecii înş iş i au abandonat-o, februarie 2012
lumea uitând de ea vreme de circa două mii de ani! Democra ţia revine în epoca modernă ş i
devine sistem de guvernare în SUA ş i Fran ţ a. Aceste dou ă ţ ări sunt campioanele ianuarie 2012
democra ţ iei. Se ş tie bine c ă SUA este crea ţ ia unor organiza ţ ii de tip masonic, a c ă ror
decembrie 2011
existen ţ ă şi al c ă ror rol s-a men ţinut până azi! Dar în Constituţ ia SUA nu se sufl ă nimic
despre asta, în schimb sistemul social funcţ ioneaz ă aparent în conformitate cu Constituţ ia, noiembrie 2011
în fapt fiind hotărî toare deciziile luate în cadrul structurilor oculte.
— În CFR? octombrie 2011
— Dac ă toat ă lumea ş tie de existen ţa acestui CFR, înseamnă că el este numai firma, vitrina
septembrie 2011
pu să la dispozi ţ ia trec ă torilor. Trec ători care însă nu au voie s ă facă nici un pas dincolo de
aceast ă vitrină . Ei au dreptu l doar s ă mearg ă la vot! Am citit cu aten ţie constitu ţia august 2011
american ă . Ea nu ar putea s ă asigure o via ţă social ă normală dac ă totul s-ar reduce la
institu ţ iile ş i structurile men ţionate în constituţie. În Franţa, abolirea monarhiei în 1789 ş i iulie 2011
instaurarea republicii se ş tie, de asemenea, c ă este opera unor asemenea organiza ţii, de
tip secret, ocult. iunie 2011
Democra ţ ia, pe cale de a fi i mpus ă în toată lumea, unu: are la srcine asemenea organiza ţii, mai 2011
este crea ţia acestora! Doi: este sistemul politic în care pot funcţ iona nestingherite aceste
organiza ţ ii! Trei: democraţia are ea însăş i nevoie, pentru a func ţ iona, de aceste organiza ţ ii! aprilie 2011
— Bine, dar în aceste condiţ ii, se mai poate vorbi de func ţionarea democra ţiei? Ceea ce
martie 2011
funcţioneaz ă astfel, condi ţ ionat de existen ţa unor structuri de guvernare oculte, se mai
poate numi democra ţie? februarie 2011
— Se poate numi, toat ă lumea a ş a o nume ş te, democra ţie! Dar, fire ş te, nu mai este
democra ţ ie. E ceva care func ţioneaz ă aparent pe baza votului universal, a pluralismului ianuarie 2011
politic, a statului de drept!
decembrie 2010
— Pluralism politic, cu zeci de partide, dar tocmai „ partidul ” care conduce nu particip ă la
Page 2 / 6
alegeri, nu este nic ăieri înregistrat, nu are sedii cu firmă la poart ă ! Sau, mai exact spus, noiembrie 2010
acest partid, neînregistrat, are membri în toate partidele, şi nu membri de rând, ci numai
ş efi, numai lideri! Fain partid! octombrie 2010
— Iar statul de drept, cu drepturile omului etc., etc., este fundamentul juridic al unei realităţ i
septembrie 2010
cu care ne obi ş nuim tot mai mult ş i nu ne mai deranjeaz ă : o legisla ţ ie complicată , fă cută s ă -i
ajute pe marii infractori s ă nu dea socoteal ă pentru faptele lor nici la calendele grece ş ti! Şi august 2010
mai ales s ă -i ajute pe magistra ţii necinsti ţ i s ă -ş i justifice deciziile!
— Acum, spune ţi-mi, toate aceste considerente politice ce legă tură au cu asasinarea lui Ioan iulie 2010
Petru Culianu?
iunie 2010
— Au, pentru c ă noi verific ă m ş i ipoteza, ipotez ă care nu este a noastr ă , ci a fost deja
expus ă de al ţ ii, potrivit c ăreia bietul Nené ar fi fost victima unor structuri oculte, a puterii mai 2010
planetare sau quasi-planetare, pe care Culianu a ajuns s ă o cunoasc ă şi să -ş i dea seama
de unele lucruri c ă rora, e foarte probabil, n-ar fi acceptat s ă le pă streze secretul. Repet, aprilie 2010
citind atent cartea lui Ted Anton îţ i dai seama c ă este o carte mistificatoare, mincinoas ă ,
martie 2010
scris ă cu inten ţia de a propaga o ipotez ă absurd ă , inacceptabil ă între oameni serioşi. În
mod ciudat, edi ţia româneasc ă a c ă rţii e însoţ ită de o prefa ţă care încearcă s ă întă reasc ă februarie 2010
ipoteza lui Ted Anton. Prin rudele sale, mai ales prin unchiul s ă u Leonte R ă utu, autorul
acestei prefa ţe este în filiaţ ia unei structuri politice care a umblat, pe c ă i oculte, s ă ianuarie 2010
st ăpânească aceast ă planet ă : cominternul! Aripa subv ersiv ă a bol ş evismului sovietic,
decembrie 2009
acesta, precum se ş tie, ş i el crea ţ ie a unor grup ă ri politice oculte, intema ţ ionaliste. Sesiza ţ i
de aceste date, certe ş i u ş or de verificat, am frunz ărit, împreună , o parte, o mic ă parte din noiembrie 2009
scrierile lui Culianu. Şi am constatat c ă o serie întreagă de referin ţe, analize ş i informa ţ ii
puse de Culianu la dispozi ţia cititorilor s ă i atest ă preocuparea sa pentru cei „ care domin ă octombrie 2009
lumea de azi ” . Or, lumea de azi este în primul rând lumea democraţ iei ş i a celor care,
septembrie 2009
ascun ş i dup ă acest paravan, st ăpânesc lumea, o controlează , o manipu leaz ă . Teoretic
vorbind, nu sunt de condamnat cei cuprin şi în asemenea structuri oculte. Nu e uş or să faci august 2009
bine altora! De multe ori e nevoie s ă -i min ţi ş i să -i pă că le ş ti pe cei c ărora le vrei binele, îţ i
sunt dragi. C ă ci nu e pentru mintea lor, nu e spre binele lor s ă ştie totul! … Ce rela ţ ii, ce iulie 2009
leg ături, ce vincula, au fost între aceş ti „ aceia ” ş i Culianu? Cumva Culianu este cel care a
iunie 2009
gre ş it? S-a f ăcut Culianu, în vreun fel, vinovat faţă d e „ aceia ” ? I-a min ţ it? I- a înş elat? I-a
tră dat? … Sau, mă rog, se preg ă tea s ă o fac ă şi a fost asasinat înainte de a apuca să ne martie 2009
spun ă şi nou ă ce a aflat despre identitatea ş i inten ţiile, mai ales inten ţiile „ marelui
manipulator ” ? … februarie 2009
— Să nu uita ţi ş i de noi, ce riscăm în acest dialog! ianuarie 2009

— Nu uit, ş i teama de ridicul m-a cenzurat mereu. Numai că noi nu trebuie s ă ne raport ă m la
adev ă r! C ă ci nimeni nu ş tie cine ş i de ce l-a asasinat pe Culianu! Noi ne raport ă m ş i suntem octombrie 2008
literalmente înlă nţuiţi de ceea ce lumea gândeş te despre cine ş i de ce l-a a sasinat pe
Culianu. Iar aceste gânduri este adevă rat c ă ele exist ă ! Existen ţa lor, fie şi ca gânduri ce se iunie 2008
vor dovedi vreodat ă gre ş ite, este un lucru cert, dovedit, verificabil ş i verificat. S-a manifestat
mai 2008
public prin că rţ i şi articole în presă . La acestea ne raport ă m ş i numai prin aceast ă raportare
se cuvine s ă fim judeca ţi. C ăderea în ridicul, de care ne -a fost atâta teamă , se poat e februarie 2008
petrece numai prin raportarea dialogului nostru la textele semnate de Ted Anton, Andrei
Oiş teanu ş i alţii. ianuarie 2008
— Dar raportarea la textele lui Culianu, îndeosebi cele pe care le -am comentat?
noiembrie 2007
— Eh, numai aici mi-ar pă rea r ă u dac ă am gre ş it cu ceva. Dar nu cerem nim ă nui s ă mearg ă
pe lectura noastr ă . Ceea ce mi-am propus a fost s ă -i determin pe cititori s ă fie mai aten ţ i la octombrie 2007
unele accente pe care al ţi comentatori nu prea le-au sesizat. Iat ă , de pild ă , într -o recenzie-
reclamă fă cută eseului Religia ş i creş terea puterii, publicat ă la finele volumului Eros, magie ş i septembrie 2007
asasinarea profesorului Culianu, afl ă m că „în final, pe fondul unei critici a utopiei, regretatul
august 2007
istoric al religiilor se opre şte îndelung la Nietzsche şi Heidegger, comentându -le opiniile
despre nihilism ca destin inevitabil al Occidentului şi, în cele din urmă , datorit ă uniformiză rii iulie 2007
treptate a modelului occidental, al întregii lumi” . Ni se pare evident c ă , din neglijen ţă sau cu
o motivare anumit ă , necun oscut ă şi de neînţ eles pentru mine, comentatorii lui Culianu iunie 2007
ignor ă o anumit ă fa ţă , o anumită voce a lui Culianu.
— Deci, nu e vorba numai de Ted Anton ş i Andrei Oiş teanu, din p ă cate!
— Mă simt dator s ă repet: nici pe departe nu m ă consider avizat ş i informat asupra celor LINKURI
scrise de Culianu, asupra operei „auto rulu i român cu cea mai impor tantă prezen ţă pe plan
mondial ” . M-am b ă gat şi eu în vorbă mai ales dup ă ce, c ăutându -mă şi stând de vorbă cu
mine, Ted Anton mi-a dat dovada relei sale credin ţ e! M-am sim ţ it obligat s ă îndrept câteva
„str âmbe” băgate de grec, fie pe seama românilor, în general, fie pe seama lui Culianu Herald Studio
însuş i! Mi-ar fi pl ă cut s ă am timp s ă -l citesc pe îndelete, cu creionul în mână ! Aş a ar trebui
s ă -l citească cineva, atent la tot ce a scris Culianu şi raportându -l la evidenţ a faptului că unii Lista Nationala
se str ă duiesc s ă -l deformeze, s ă -l s ă ră ceasc ă de idei ş i atitudini, ba chiar s ă -l minimalizeze.
Pentru c ă l-am citit a ş a cum l-am citit, nu este deloc exclus ca eu s ă fi înţ eles anapoda unele
lucruri, s ă nu fi prins unele am ă nunte. Poate chiar esen ţ ialul!… Sigur c ă , în felu l cum l-am
comentat pe Culianu, mi -am asuma t singur riscul cel mai mare! Dar mi s-a p ă rut mult mai
important s ă le dau ce merit ă la alde Ted Anton! Mai ales când am constatat că oamenii de
bun ă credin ţă sunt tenta ţ i s ă fie foarte satisf ă cuţ i de cartea lui Ted Anton.
— Am impresia că este aici vorba şi de un complex de inferioritate, care îi face pe unii să se
bucure când un occidental, un american, scrie o carte despre un român, despre România.
Chiar dac ă e vorba de o carte def ă imă toare! Bine c ă le-am putut stârni interesul!
— Domnule drag ă , sigur c ă ai dreptate! Unii au acest complex de inferioritate! Îi înţ eleg. Şi
eu sunt un om complexat!
— Dumneavoastr ă ? Ce complexe ave ţi?
— Unul singur: complexul de superioritate!
— Glumiţi!
— Poate c ă este hazliu s ă spun c ă am acest complex. Dar nu am glumit deloc! Deseori, când
dau peste ceva americ ă nesc, cum e cartea acestui Ted, m ă amuz ă , mă înduioş ea ză chiar s ă
Page 3 / 6
constat, s ă vă d că le lipse ş te americanilor ceva care face ca pentru ei via ţa s ă fie mai simplă ,
mai u ş oar ă , mai clar ăşi mai searb ă dă , totodat ă . M ă uit la ei, la filmele lo r, în care îş i spun
unul altuia „ I love you ” mai des decât îş i spun „ bun ă ziua! ” Eu am atâtea reţ ineri, n-am mai
spus „ te iubesc ” de ani de zile, iar copiilor mei cred c ă nu le-am spus niciodat ă ! Sau maic ă -
mii!
— Aveţi vreo idee despre Culianu, cât de bine ş i de u ş or s-a integrat în Lumea Nouă ?
— Eh, mi-ar fi pl ă cut s ă aflu de la el cum a fost! … Ţin minte c ă am discutat o dat ă despre
America, despre savan ţ ii americani. Mai exact spus, m-a rugat s ă -i povestesc cum a fost la
un învăţământ politic de -al nostru, de-al profesorilor … Cred c ă s-ar potrivi s ă salvez de la
uitare acea ş edin ţă de învăţământ politic.
— Să vedem!
— O conducea Alexandru Graur … Era de fapt o dezbatere ş tiin ţifică , academică . Tema: teoria
lingvistic ă a lui Noam Chomsky. Participan ţi: toţi fo ştii mei profesori cu care acum, de câteva
luni de zile, proasp ă t angajat ca preparator, devenisem coleg. Astfel c ă , decen t ş i bine
crescut, am stat în banca mea, ultima, ş i nu prea m-am băgat în vorbă . Discu ţiile s- au încins
în de os eb i câ nd s-a ajuns la dicotomia competen ţă -performanţ ă şi s-a ridicat problema
problemelor: întru cât, în ce mă sur ă aceast ă dicotomie spune altceva şi înseam nă altceva
decât dicotomia propusă de Ferdinand de Saussure cu o jum ătate de secol mai înainte:
langue ş i parole? Cam toat ă lumea era de acord c ă e vorba de altceva, dar nu se înţ elegeau
când încercau să precizeze diferen ţa între langue ş i competen ţă , respec tiv paro le ş i
performan ţă . Ora, de dou ă ore, de învăţământ politic se apropia de sfârş it, eu t ă cusem tot
timpul, ceilal ţ i se zbuciumaser ă cam f ă ră nici un rezultat, când Alexandru Graur mi s -a
adresat peste capul tuturor, spre ultima banc ă în care mă refugiasem ş i a ş teptam, docil,
consumarea timpului regulamentar.
— Tovar ă şe Coja, ai ceva de spus?
— Domnule profesor … to ţi ceilal ţi îi vorbeau cu „ tovar ă şe academician ” , eu am vorb it
în to td ea un a cu „domnule profesor ” , chi ar şi în ş edin ţele de partid … Zic, dar: Domnule
profesor, Noam Chomsky ă sta mai tră ie ş te cumva?
— Sigur că tră ie ş te! S-a mirat de ignoranţa mea, parcă o vă d, Mara Ră dulescu.
— P ă i, dacă tră ie ş te şi e în viaţă , zic eu, atunci e u ş or de aflat ce a vrut Chomsky s ă spun ă
în plu s faţ ă de Saussure cu dicotomia sa. Îi face m o scrisoar e din part ea cercului nost ru de
învăţ ămâ nt po li tic, ş i-i c erem s ă ne explice el care este deosebirea între langue ş i
competen ţă , în tre pa rol e şi performan ţă . C ă ci, oricum, era datoria lui s-o fac ă de la bun
începu t! Încă de când a lansat dicot omia compet enţă – performan ţă .

Ră spunsul meu i-a pl ă cut lui Graur, vedeam bine. Ceilal ţi colegi, îndeosebi colege, aproape
că se sim ţ eau jignite. M-am oferit să -i scriu eu, dacă mi se permite s- o fac în numele tuturor.
Povestea asta f ăcuse oarecare vâlvă ş i ajunsese ş i la urechile unor studen ţ i. C ă ci am
înch eiat spun ând cam aşa: Eu, din Linguistic structures a lui Chomsky am priceput un singur
lucru: că nu l-a citit pe Saussure! Şi că , atunci când spune ceva mai de doamne ajută , nu
face decât să descopere încă o dat ă America! Da, nu l-a citit pe Saussure, pare c ă nici n-a
auzit de el! C ă ci era obliga ţia lui, a lui Chomsky, ca atunci când a propus distincţia între
competen ţă şi performan ţă s ă se raporteze la Saussure, s ă se delimiteze el de Saussure!
Dacă n-a f ă cut-o cred c ă nu este din infatuare sau incorectitudine, ci e pentru c ă pur ş i
simplu nu cunoa ş te dicotomiile saussuriene, alea pentru care studen ţii no ştri în anul 1 nu
promoveaz ă examenul de lingvistic ă general ă dac ă nu le ş tiu! …
— Ce-a zis Culianu?
— Ce era s ă zică ? I-a pl ăcut, îi plă cuse, de aia m- a pu s s ă -i povestesc ş i eu cum a fost!
Acum, ca s ă fac mă rturisiri complete, a ş mai avea ceva de ad ă ugat: nu mai ş tiu cum venise
vorba, ş i un coleg, pare-mi- se Clement Mârza, care cunoş tea cel mai bine lingvistica
american ă , ne povestise istoria lui Chomsky, cum a ajuns s ă elaboreze teoria sa: lucrase
într -o echip ă de lingvi ş ti, sub contract cu Marina American ă , la constru irea unei ma ş ini
automate de tradus. Fuseser ă plă tiţ i cu un milion de dolari, ma ş ina nu o construiser ă , dar,
ca rod al cercet ă rilor, a ap ă rut… celebra bro ş urică numită Syntactic structures care, iat ă , toţ i
jurau că va revolu ţiona lingvistica! În această ordine de idei am avut şi eu ceva de spus, în
final de ş edin ţă : „ eu, dac ă ar vrea cineva s ă -mi dea un milion de dolari ca s ă -i fac o ma ş in ă
automat ă de tradus, cred c ă i-aş spune de la bun început că este imposibil s ă construie ş ti
a ş a ceva! C ă atâta lingvistică câtă ş tiu eu m ă împiedică s ă cred că e cu putin ţă s ă concepi ş i
s ă execu ţ i o asemenea ma ş ină ! Dac ă dl. Chomsk y acesta le-a cheltuit americanilor milionul
de dolari f ă ră s ă -i avertizeze c ă sunt bani pierdu ţi, înseamnă că st ă cam prost nu numai cu
cuno ş tin ţele de lingvistic ă , ci ş i cu con ş tiin ţ a …” Eh, eram tînă r ş i ră u! Gata s ă muşc în cei cu
o genera ţie mai vârstnici. Se pare că e apocrif ă povestea cu milionul ş i ma ş ina de tradus!
Dar atunci, pe loc, a avut r ăsunet îndârjirea mea împotriva lui Chomsky. Mă rturisesc c ă , un
pic, m ă purtam a ş a ş i ca s ă -i fac pl ăcerea lui Al. Graur, care nu credea deloc în lingvistica
matematic ă , în formal izare a lingv isticii etc. Timpu l i-a cam dat dreptate! Oricum, Nené m -a
între bat de câteva ori „Când îi scrii lui Chomsky?” Nené a fost primul student care m-a tutuit!
…
— Şi ce i-aţi ră spuns?
— Cred c ă de fiecare dat ă altceva. În genul „ mi-a promis Mârza că -mi face rost de adres ă”
sau „ i-am scris, dar cred c ă o să -mi opreasc ă scrisoarea la securitate! ” Mă rog, hazul se
consumase la ş edin ţa aceea de învăţământ politic, şi se consumase între mine ş i Graur!
Ceilal ţ i colegi n-au priceput mare lucru! Şi-au zis c ă a ş a e Coja ă sta, cam tr ă znit! Dar nu ş i-
au dat seama cât de ridiculă fusese toat ă discu ţia aceea!
— Cum privea Culianu meto dele noi, formalizante, din lingv istic ă şi celelalte discipline
filologice?
— A cochetat pu ţin cu structuralismul. Era la modă , o modă acceptat ă şi de strategii ideologi
ai ţă rii. Lucrarea sa, cu care s- a prezentat încă din anul I la un cerc ş tiin ţ ific studen ţesc,
despre religia dacilor, cred c ă con ţinea în titlul ei şi cuvântul structuralism. În conţ inutul ei nu
mai avea nimic de-a face cu structuralismul, dar avusese nevoie de aceast ă acoperire ca s ă
Page 4 / 6
intre într -un domeniu fa ţă de care nu era u ş or de prev ă zut care va fi atitudinea oficialit ăţ ilor
universitare. Lucrarea a avut un succes aparte, inclusiv la Cluj, unde s-a prezentat la
Sesiunea na ţional ă a cercurilor ş tiin ţifice studen ţe ş ti! Avea un subtext protestatar,
subversiv, un fel de elogiu al religiozit ăţ ii. Aici e cazul s ă -l pomenesc pe profesorul Mihai Pop,
care le fusese îndrumă tor ş tiin ţific. Unul din marii profesori pe care i-a avut Culianu la
Bucureş ti.
— Care al ţi profesori i-au plă cut?
— Mihai Pop a fost un profesor care a f ă cut ş coal ă aproape numai de la catedr ă ! N-a scris
foarte mult. Dar ş i-a pus pecetea, îndeosebi a unui stil, pe toţ i studen ţii mai simţ itori pe care
i-a avut. Nené ţ inea foarte mult la „ au ş lu” Pop, a şa îi spuneau, cu acest vechi cuvânt
românesc, toţ i cei din grupul să u.
— Ce înseamnă „ au ş lu” ?
— „ Bătrânul” , în dia lec tul aro mân… Altul a fost Cicerone Poghirc, iar ă şi un profesor, ca
profesor, deosebit. Graur spunea de Poghirc c ă , atunci când l -a asistat s ă vad ă cum îş i ţine
orele, ca preparator tînă r şi începă tor, i- a venit în minte să spun ă că lui Poghirc i se
potrive ş te catedra cum i se potrive ş te unui cazac s ă stea în ş a! … Nici Poghirc, de ş i ş tia
foarte multe, n- a scris prea mult, înainte de a pleca şi de a se stabili în Franţ a, la Paris.
Chiar, la fel a fostş i Nicolae Raţă , ale că rui cursuri de teoria literaturii le pl ăcuse atât de mult
încât deseori ei, grupul lui Culianu , declanşau aplauzele studen ţilor la sfârş itul cursului. Ceva
ce nu se mai întâmplase de la G. Că linescu. Şi, dacă nu mă înş el, nici nu s-a mai întâmplat de
atunci.
— Nicolae Ra ţă ?
— Cum îţi spuneam: nici el nu a scris prea mult, nu a publicat. Din grafofobie, probabil, ca ş i
Saussure. Dar ce caracter frumos?! În 1971, când s -a ţinut o adunare de partid
extraordinar ă , cu participarea ş i a ne-membrilor de partid, ş i s-au prelucrat, dac ă nu mă
înş el, „ tezele din iunie ” , cerându -ni-se să depunem toate eforturile pentru a deveni autentici
intelectuali comuni şti, în R III ne -au adunat pe to ţi, a luat cuvântul Nicolae Raţă , pe cât de
scund pe atât de răspicat, spunând că , du p ă opinia sa ş i a multora din sal ă , expr esia
„ autentic intelectual comunist ” con ţine o contradic ţie în termeni, deoarece cine este
„ intelectual autentic ” nu poate fi comunist, iar cine este comunist sigur nu poate fi
intelectual.
— Şi care a fost reac ţia s ă lii?
— Aplauze nesfârş ite! Inclusiv ale celor din prezidiu! Era ş i Cornel Pacoste, el conducea
ş edin ţa. A aplaudat ş i el.
— A participat ş i Culianu la acea adunare?
— Nu! Nu cred! Se transferase la Facultatea de limbi str ă ine, oricum. Nu ş tiu dac ă mai era
student!
— Alţi profesori?
— Mircea Martin … Foarte apropiat ş i iubit de tot grupul! S ă nu uit, în grupul lor mai era ş i
Paul Drogeanu, o figur ă descins ă parc ă din Craii de Curtea Veche. O carte care le fixase
câteva repere importante, ca stil de viaţă la care n ă zuiau! … O men ţiune aparte pentru Ce-
me-ilă ! Corneliu Mihai Ionescu! … Cred c ă era singurul dintre profesori pe care o discu ţ ie cu
Culianu nu avea de ce s ă -l… s ă -l…
— … s ă -l complexeze?
— Nu! Nu ăsta e cuvîntul! C.M.I. este unul din marii profesori, marii erudiţ i ai Universit ăţ ii!
Are ş i un soi de rafinament, de har de a valorifica decaden ţa lumii din care provine … De fapt
e o lume pe cale de dispari ţ ie, dar nu dispare prin dec ă dere … Impresia de decaden ţă o dă
con ş tiin ţ a dispari ţiei! Unul dintre pu ţinii aristocra ţ i ai genera ţ iei mele! … Am asistat la câteva
maliţii, schimbate între CMI -ilă şi b ă ie ţii din grup, absolut încântă toare. CMI se sim ţea în
largul s ău într -o discu ţie cu Culianu, am asistat la câteva, se suspectau reciproc că în ochii
publicului universitar, studen ţ i şi profesori, amândoi concurau pentru acelaş i titlu: summa
erudi ţiei bucure ş tene! … Mereu îmi reproş ez c ă mă vă d prea rar cu Cemeil ă !…
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Page 5 / 6
Anun ţă -mă prin e-mail când este adă ugat un comentariu.
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 6 / 6
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XI

CAUTARE
Cauta
Capitolul XI
K.G.B. ?
LISTA NATIONALA
— Domnule profesor, eu v-am ascultat sfatul ş i am recitit cartea lui Ted Anton!
— Asta ar trebui s-o fac ş i eu! N-am avut timp! Lista Na

țional
ă
— Eu v-a ş propune s-o face ţi acum, împreună cu mine. Mi-am fă cut o serie de adnot ă ri ş i v-
Like
a ş propune s ă comenta ţ i unele afirma ţ ii ş i informaţ ii conţinute în cartea lui Ted Anton.
— Nu uita de prefa ţă ! Ai recitit-o?
— Bun! Începem cu prefaţ a. Fa ţă de ceea ce a ţi spus deja dumneavoastr ă , eu a ş merge mai 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
mult pe informaţiile cuprinse în această prefa ţă .

— Poate c ă am fost nedrept cu Andrei Oi ş teanu! …
— Fă ră s ă fac nici o apreciere, cred c ă Andrei Oi ş teanu l-a ajutat, este persoana care l-a
ajutat cel mai mult pe Ted Anton, oferindu-i comentarii ş i analize pe diverse subiecte şi
probleme.
— Zi-mi, mai degrabă , ce informaţii ai dobândit din prefaţă .
— Citez ş i eu: „ apartamentul din Chicago i-a fost spart ş i ră văşit, furându -i-se computerul ş i
toate dischetele (noiembrie 1989) ”. Ce p ă rere ave ţ i? Să fie aceea şi mân ă criminală ? … Pe
cine ar fi interesat dischetele lui Culianu? Adic ă i-ar fi interesat ce este în mintea lui Culianu?
— Securitatea română ? Ea ştia bine ce este în mintea lui Culianu! Cât le este Culianu de
adversar! Ce- ar fi putut afla mai mult din dischete, despre cât de tare îi desconsideră CATEGORII
Culianu?! Nu prea aveau motive s ă facă acea spargere!
—
—Ş
i-atunci cine?
Cineva care putea b ă nui c ă în acele dischete se află alte lucruri decât ceea ce publicase
deja Culianu ori afirmase în public ş i că aceste „ alte lucruri ” Culianu are motive s ă le ţin ă Amestecate
ascunse. Cel pu ţ in deocamdat ă . Cineva îl bă nuia pe Culianu c ă este periculos prin ceea ce
gândeşte propriu zis, iar ceea ce gândeş te propriu-zis era de b ă nuit că se va putea înţ elege Carte pentru dumirire și
de pe dischetele sale! înd rep tare
— Am putea spune c ă Culianu se afla deja, în noiembrie 1989, în conflict cu cineva mai mult
sau mai pu ţ in identificabil ca persoan ă , ca pa bi l s ă -i organizeze acea descindere în Constitu ţia Cre ş tin ă a României
apartament, despre care poli ţ ia american ă , fire ş te, nu ştie nici până as tă zi cine a f ă cut-o!
Cvadratura cercului
Un conflict care duce la spargerea apartamentului ş i furtul „hârtiilor” pare s ă fie un conflict
foarte serios!
— Corect gândit! Pare foarte probabil să existe o leg ă tură între spargerea apartamentului în
1989 ş i asasinarea lui Culianu peste un an ş i jum ă tate! Ted Anton, dac ă îmi aduc bine Holocaust
aminte, trece peste aceast ă întâmplare!
— Ea ne oblig ă s ă remarcă m teribila ineficien ţă a poli ţiei americane, care n-a aflat nici cine i- Întrebare concurs
a spart casa lui Culianu, în 1989. Li se întâmplă a ş a de des americanilor s ă fie neputincio ş i
ION COJA la TV
fa ţă de infractori? Sau nu este o întâmplare?
— Depinde de cine încalcă legea! La zi

— Mergând mereu pe marginea textului, o să cam trecem de la una la alta, cam f ă ră nici o
leg ă tură . Vă avertizez! – Dă -i înainte.
— Oişteanu îl laudă pe Ted Anton c ă a ş tiut s ă evite riscul de a genera „ tendin ţa de Lingvistic ă
supraevaluare a operei lui Culianu ş i de idealizare a personalit ăţ ii sale ” .
— Trăim într -o lume în care atâtea nulităţ i au fost supraevaluate, unele dincolo chiar de Lista na ţional ă
premiul Nobel, încât mă apuc ă lehamitea v ăzând câtă team ă ar putea avea acest domn
Literatur ă
Oiş teanu ca nu cumva Culianu s ă fie supraevaluat ş i idealizat! P ă i asta e datoria noastr ă ,
de colegi ş i prieteni, s ă -l supraevalu ă m ş i să -l idealiz ă m! Al ţ ii, dup ă noi, s ă vină şi să
Marele Manipulator
cântă reasc ă , să măsoare exact cât preţ uie ş te opera ş i personalitatea lui Culianu.
— Zice mai departe că Ted Anton „ are curajul s ă -ş i coboare eroul de pe piedestal ” . Memorandum Est
Page 1 / 6
— E o prostie! Pe Culianu încă nu l-a urcat nimeni pe piedestal. Repet: este datoria noastr ă
Preafratele nostru
s-o facem, să -i ridică m un piedestal ş i s ă -l urcă m pe el!
– Aş fi fost curios s ă aflu contextul în care Eugen Vâlsan, „ un legionar b ătrân din Chicago” , a Proces cu Aurel Vainer
spus despre Culianu c ă „apar ţinea familiei noastre ” .
— Nu cred c ă s-a referit la familia legionarilor, ci la familia celor ce gândesc naţ ionalist. Dar, Promovate
fireş te, ar fi interesant textul.
— Trebuie s ă recunoa ş tem c ă Andrei Oi ş teanu nu este pe deplin adeptul ipotezei lui Ted
Anton, a „ unui asasinat politic, produs fie de membri ai mi ş că rii (neo)legionare, fie ai Regele Mihai
serviciilor secrete româneş ti” . C ă ci, dup ă ce expune aceast ă ipotez ă , cu arg ume nte
suplimentare fa ţ ă de american, Oi ş teanu al nostru conchide: „ aveau suficiente motive s ă -l Texte uitate, texte cenzurate
considere ca fiind foarte incomod, dar parc ă insuficiente ca s ă -l ucid ă . Un elemen t din
Textele altora
aceast ă complicată ecua ţie ne scap ă printre degete ” . N-a ţ i fost prea aspru cu Andrei
Oiş teanu?
Transilvania
— Dar asta nu înseamnă că respinge ipoteza, ci doar sesizeaz ă o mic ă sl ă biciune de
argumentare, absen ţa acelui element care „ ne scap ă printre degete ” şi care, atunci când va Vatra Românească
ap ă rea, ipoteza va fi fost fiind demonstrat ă fă ră nici un cusur!
— S-ar putea s ă ave ţi dreptate. Oi ş teanu lanseaz ă şi el o ipotez ă , „ ar putea fi vorba de un

asasinat-avertisment ” , asasinat s ăvârş it de acelea ş i for ţe, dar urmând un efect psihologic: ARHIVE
s ă -i fac ă pe românii din exil să -ş i ţin ă gura ş i să nu mai critice guvernul. Este citat Liviu
Cangeopol: „ cei care l-au ucis pe Culianu asta vor: s ă ne fie frică şi în exil” .
— În felul acesta, românii din exil au o scuză în plus la îndemână pentru a nu face mai octombrie 2013
departe nimic pentru Ţar ă : s ă nu p ăţ easc ă şi ei ca bietul Culianu! … Fiecare se simte astfel în
septembrie 2013
stare s ă fie un al doilea Culianu, nu e deloc greu, e destul s ă vrea, dar este prea riscant ş i
nu se merit ă ! Nu?! august 2013
— M-a pus pe gânduri, totuş i, comentariul lui Andrei Oi ş teanu: „ Dar, pentru ca s ă joace un
astfel de rol (rolul de avertizare – n. n.) ş i pentru ca mesajul s ă ajung ă la destinatar, iulie 2013
asasinul trebuia s ă fie „ semnat ” . Altfel, nu s- ar înţ elege cine ş i pe cine avertizeaz ă . Or, se
iunie 2013
pare c ă , în acest caz, însu ş i modus operandi a ţinut loc de semn ă tură : „Un glont e în ceafă –
a declarat Ion Pacepa, este o execu ţie în stil tipic KGB-ist” . mai 2013
— De ce nu te ţii de cuvânt? Era vorba că iei în seam ă informaţiile, datele, faptele! Iar nu
comentariile d-lui Oi ş teanu, ipotezele sale care sunt mult mai neserioase ş i mai n ătângi ca aprilie 2013
ale noastre, cele de alalt ă ieri!
martie 2013
— Faptul c ă aduce în discuţ ie KGB-ul mi se pare interesant în raport cu ce spuneaţ i alaltă ieri
despre tat ă l lui Oiş teanu, c ă ar fi KGB-ist! februarie 2013
— Este fratele unui KGB -ist! Al lui Leonte R ă utu! Şi mai ales Kominternist! Iar asta are
relevan ţă numai pentru c ă Andrei Oi şteanu, mergând pe urmele lui unchi -su, s- a dedat în ianuarie 2013
prefa ţă la un atac la adresa na ţionalismului românesc din care se înţ elege foarte clar c ă el
decembrie 2012
este autorul propriu-zis ş i al acelor pagini ticăloase din cartea lui Ted Anton care încearcă s ă
reduc ă istoria României şi probleme le României la prigoana legio nară împotri va evreilo r! noiembrie 2012
Ocazie cu care se lanseaz ă pe pia ţ a american ă o serie în trea gă de minciuni ş i calomnii la
adresa românilor! Asta mă oblig ă s ă -mi aduc aminte bârfele care încarcă ascenden ţ a octombrie 2012
genealogic ă a lui Oi ş teanu cu un tat ă profesor universitar la Ştefan Gheorghiu f ă ră s ă fi
septembrie 2012
absolvit o facultate şi un unchi agent sovietic în România.
— Să fie adev ărate aceste bârfe? august 2012
— Sunt sigur ma i adev ărate decât holocaustul din România! Despre care, probabil la
sugestia lui Andrei Oi ş teanu, Ted Anton a considerat c ă are o leg ă tură cu asasinarea lui iulie 2012
Culianu, tră ncă nind aiurea pe seama holocaustului! Derbedei neru ş ina ţi!
iunie 2012
— Easy, boy! Easy, boy!
— Însă este foarte pre ţioas ă informaţia pe care ne-o d ă despre Ion Pacepa, ce p ă rere are mai 2012
acesta în privinţ a asasinatului! Cine este Pacepa?
— Cum cine? aprilie 2012
— Nu ş tii? A fost ş eful securit ăţii româneş ti, sau a ş a ceva, vreme de mai mul ţi ani, până s-a
martie 2012
refugiat în SUA.
— Ştie toat ă lumea cine este Pacepa! februarie 2012
— Atunci de ce nu vă folosi ţi de ceea ce ş tiţi?!
— Nu vă înţ eleg! ianuarie 2012
— P ă i Pacepa ă sta cunoa şte bine România, nu? Ş i mai ales ce institu ţie cunoa ş te foarte bine
decembrie 2011
Pacepa? Nu cumva institu ţ ia al că rei ş ef a fost ani de zile?! Zi!
— Ba da! Sigur c ă o cunoa ş te! noiembrie 2011
— Şi atunci, dac ă o cunoa ş te aşa de bine, mult mai bine decât Oiş teanu, Ted Anton ş i Liviu
Cangeopol lua ţi la un loc, cum de nu se raliaz ă la ipoteza c ă securitatea română l-a ucis pe octombrie 2011
Culianu?!
septembrie 2011
— Deci KGB-ul?
— Nu! Nu spune chiar asta Ion Pacepa! Şi de fapt nu m ă intereseaz ă ce spune, ci ce nu august 2011
spune! De ce oare Ion Pacepa nu incrimineaz ă securitatea, despre care, de când a ales
libertatea, a spus o mul ţ ime de lucruri nepl ă cute despre fostul s ă u loc de munc ă , nepl ă cute iulie 2011
ş i adev ă rate, probabil? De ce?
— De ce? iunie 2011
— Pentru c ă pe nimeni securitatea n- a mai asasinat „ ca să -i facă pe românii din exil s ă -ş i mai 2011
ţină gura ” . Nu reu ş im să demonstr ă m măcar pentru România, pe plan intern, după 1964, că
s-a mai produs vreun asasinat „ semnat ” de securitate! Dar ’mite s ă fi trimis securitatea un aprilie 2011
asasin tocmai la Chicago! …
martie 2011
— Adică securitatea n- a omorît pe nimeni?
— Nu spun asta! Spun c ă de când securitatea „ ultra-naţionalist ă” a ajuns la putere, în 1964, februarie 2011
nu prea se cunosc cazuri de oameni omorîţ i pentru ideile lor politice. Dup ă Decembrie 1989
ne-am a ş teptat cu to ţ ii s ă află m despre acei zeci şi sute de români asasinaţi în perioada ianuarie 2011
1965-1989 din ordinul lui Ceau ş escu. N-a ap ă rut nici un nume! Nici un frate, fiu sau p ă rinte
decembrie 2010
care s ă reclame un asemenea asasinat! Şi vine acest Ted Anton, secondat sârguincios de
Page 2 / 6
Andrei Oi ş teanu, s ă ne asigure c ă numai ni ş te securi ş ti, dintr- ă ia ultra-na ţionali ş ti, aveau noiembrie 2010
motive s ă -l ucid ă pe marele profesor român ! Andrei Oiş teanu, iar nu Ion Pacepa! … Dacă
Pacepa nu ş i-ar fi spus nici o p ă rere, atunci t ă cerea sa putea s ă însemne ceva, o confirmare octombrie 2010
cât de palidă a ipotezei lui Ted Anton! Dar când Ion Pacepa cere cuvântul ş i nu acuz ă
septembrie 2010
securitatea, asta seam ă n ă cu o declara ţie foarte clar ă . Pacepa era cel mai îndreptăţ it să
recunoasc ă mâna securităţii! Eu am întrebat pe un fost subaltern al lui Pacepa, în legă tură august 2010
cu Culianu, dac ă securitatea română a avut un servici de lichidare fizic ă a adversarilor. Mi-a
spus c ă un asemenea servici a avut numai KGB-ul! … Încep să -l cred. iulie 2010
— Cum aprecia ţi soma ţia lansat ă de Andrei Oi ş teanu: „ Cred c ă noile autorit ăţi ale României
iunie 2010
(ş i mai ales directorul SRI) au obliga ţia legal ă şi morală s ă dea un r ă spuns oficial şi public în
«cazul Culianu »” . mai 2010
— Obr ă znicie şi prostie, fiecare în proporţ ie de 90%! … Un asemenea r ă spuns s-ar putea
cere numai poli ţ iei americane, care s-a mi şcat atât de încet ş i de ineficient! Auzi la el! De aprilie 2010
unde o astfel de „ obliga ţie legal ă şi moral ă” ? Dup ă care text de lege, stimabile? Şi ce
martie 2010
înţ elegi prin „ noile autorit ăţi ale României” ? Cele alese în noiembrie 1996? …
— Cred c ă de ele este vorba. februarie 2010
— Atunci s ă afle Andrei Oi ş teanu c ă noul director al SRI, când i -am povestit de ipoteza ianuarie 2010
implicării Uniunii Vat ra Românea scă în a sasinatul „ nostru ” , nici nu i-a venit s ă cread ă că
poate s ă circule în presă ş i alte publica ţ ii a ş emenea abera ţie! Du-te, Andrei Oi ş teanu, ş i ia-l
decembrie 2009
de guler pe directorul SRI ş i cere-i socoteal ă , de ce nu d ă un ră spuns oficial ş i public despre
implicarea Vatrei Româneşti în asasinarea lui Ioan Petru Culianu!… Mi se face grea ţă ! … Mai noiembrie 2009
ai ceva despre prefa ţă… Să nu-i mai zic o dat ă , ce fel de prefa ţă !
— O simplă mirare, despre Dumitru Radu Popa, membru marcant al grupului de colegi ce se octombrie 2009
adunase în jurul lui Culianu. Despre cum apreciază referin ţ ele din cartea lui Ted Anton
septembrie 2009
„ asupra spa ţiului cultural şi politic românesc” .
— Am re ţinut ş i eu aprecierea avoc ăţ easc ă a lui D. R. Popa: „ referin ţe profunde ” . Din grupul august 2009
de colegi ai lui Culianu, D. R. Popa este, pentru mine, singurul care a dezam ă git … Sau, mă
rog, m-a dezamă git. Se compenseaz ă cu bravul s ă u cumnat! iulie 2009
— Mai e ceva de spus despre prefa ţa lui Andrei Oiş teanu?
iunie 2009
— Ţi-a sc ă pat fraza cea mai hazlie a lui A. O., despre Ted Anton. Cum c ă , scriind aceast ă
carte, „ autorul r ămâne expus riscului (de altfel, asumat) de a că lca pe un teren minat ş i de a martie 2009
fi, la rândul lui, victima unei agresiuni” . Fire ş te, la acest risc trebuie s ă înţ elegem c ă se
expune şi însuş i Oişteanu, care, în prefaţ a sa, a plusat la cam toate inep ţ iile lui Ted Anton ş i, februarie 2009
în mod limpede, la antiromân ismul acestuia. ianuarie 2009

— Chiar îmi notasem să vă întreb dacă nu considera ţi că şi noi ne expunem sau v ă expune ţi
la un risc destul de mare în cazul în care aţ i avea dreptate. octombrie 2008
— Mai trebuie s ă şi dovede ş ti că ai dreptate. Or, noi nu am dovedit mare lucru cu privire la
asasinarea lui Culianu. Noi, dac ă am reu ş it să fim în vreo privinţă conving ă tori, am fost iunie 2008
conving ători cu privire la cartea lui Ted Anton! Câte parale face!…
mai 2008
— Trecem la cartea propriu-zis ă . Aş remarca, din perspectiva anchetei poli ţiene ş ti, c ă Ted
Anton pune suficient de bine în evidenţă cât era de nepotrivit momentul ales de criminal. februarie 2008
— Nepotrivit pentru criminal!
— Pentru criminal, fire ş te. Citez: „ Ziua de 21 mai era marcat ă de agita ţia creat ă de târgul ianuarie 2008
anual de carte ş i de atmosfera ce preced ă sfârş itul semestrului ” . O asemenea zi, la ora unu
noiembrie 2007
şi câteva minute, la câţ iva pa şi de câteva birouri unde se lucra, în program obiş nuit! E de
mirare că asasinul … octombrie 2007
— Zi-i criminal celui care a apă sat pe tr ă gaci!
— … a ales un asemenea loc ş i moment! septembrie 2007
— Comanda se execut ă , nu se discut ă . Au contat ra ţiuni superioare, pe care le- au avut în
august 2007
vedere asasinii, cei care au hot ărît moartea, dar nu numai moartea, ci ş i semnifica ţ ia
acesteia! iulie 2007
— Ce semnifica ţie?
— În nici un caz cea care îi dă frisoane lui Liviu Cangeopol şi altor români din exil, gata să se iunie 2007
simtă şi ei amenin ţa ţ i! Pen ’ ce, dom ’ne?! Pen ’ ce?! C ă n-a ţi f ă cut nimic cu care s ă su pă ra ţ i
securitatea! Nici înainte, nici după 1989! …
— Iar ca s ă ob ţin ă aceast ă semnifica ţie, acest mesaj complex, au combinat între ele LINKURI
momentul crimei – ziua de 21 mai (ziua mamei lui Nené şi ziua celor doi mari împă ra ţ i
creş tini, Constantin ş i Elena) ş i locul crimei (grupul sanitar al Universităţ ii din Chicago).
— Corect!
— Cum raporta ţi la acest asasinat faptul c ă iniţial s-a crezut c ă este o sinucidere, versiune Herald Studio
da tă şi la televiziune, în ziare?
— Mi-e greu s ă -mi explic cum de au putut s ă se gândească la sinucidere, când nu s -a gă sit Lista Nationala
la fa ţ a locului arma cu care s- a tras! Pare c ă cineva a lansat acest zvon, cum se întreba unul
dintre studen ţ i, indignat: „ Cine r ăspândeş te acest zvon? ”
— Cui îi putea folosi un asemenea zvon?
— Cui? Criminalului! Când se produce o sinucidere, nu mai e nimeni suspect, iar criminalului îi
este mult mai uş or s ă dispar ă fă ră s ă fie b ăgat în seamă , remarcat!
— Asta ar presupune c ă însuş i criminalul a lansat acest zvon sau un complice al s ă u!
— Da! Iar dac ă nu lu ăm în calcul ipoteza unui zvon lansat cu bună ş tiin ţă , vom fi nevoi ţi să
accept ă m c ă acel campus universitar era plin de imbecili, de min ţ i infantile! Acela ş i lucru ş i
despre poli ţie, care, dac ă înţ eleg bine sensul informa ţ iei „ raport ini ţial ” , a transmis presei ş i
televiziunii informa ţ ia că Nené, să racul, s- a sinuci s. Dac ă poliţia română ar fi avut un
asemenea comportament, d ă -ţ i seama ce ar fi fost la gura unuia ca Ted Anton! C ă avem de-
alde ă ştia destui ş i-n presa noastr ă .
— Studentul Greg, care respinge de la bun început ideea că profesorul Culianu s-ar fi putut
sinucide, i-a dat lui Ted Anton informa ţia c ă , în urmă cu un an, Cul ian u îi spu se că „intrase
într -un teritoriu periculos cu unele din scrierile sale ”… Dar nu i-a spus despre ce scrieri este
vorba.
Page 3 / 6
— M ă îndoiesc că ar fi fost vorba despre scrierile lui Culianu publicate în gazetele româneş ti
din exil. Adic ă scrieri despre mizeria regimului politic de la Bucure ş ti. E mult mai probabil s ă
fie vorba de acelea ş i scrieri ş i de acela şi teritoriu minat, primejdios, despre care îi vorbise în
1984 ş i lui Andrei Oi şteanu. Or, în 1984 nu prea existau scrieri politice, împotriva regimului
comunist, publicate de Culianu şi care puteau stârni replica violentă a securit ăţii româneş ti!
… Ci era vorba de un teren pe care el efectua cercet ă rile sale, de istoric al religiilor.
— Totu ş i, să nu-i fi precizat Culianu nici unui cunoscut de-al s ă u care sunt scrierile acestea,
prin care a p ă şit pe un teren periculos?! … Când deschizi o discuţ ie pe acest subiect nu se
poate s ă te opre ş ti mereu la jum ă tatea drumului. Oare logodnicei sale nu i s-a dest ă inuit cu
nimic?
— Mai e timp s ă apar ă o astfel de informa ţie! … Măcar atât poate că se va ob ţine prin textul
acestui dialog, dac ă vei reu ş i s ă -l publici. Mă car aceast ă informaţ ie.
— Nu am discutat destul despre inten ţia sa de a pleca în România. Are vreo legă tură cu
asasinatul?
— Foarte posibil, foarte probabil! Culianu inten ţiona a ş adar s ă facă o c ă lătorie în România.
Îşi luase bilet la avion până la Paris, iar acolo îl aş tepta o ma ş in ă deja arvunit ă cu care s ă
plece mai departe, în ţ ar ă… Ştiau to ţi apropia ţii să i, inclusiv studen ţii ş i colegii. E foarte
probabil c ă vor fi ş tiut ş i asasinii.
— Iară şi iese bine securitatea!
— Nu-i vina noastr ă ! Explică -te!
— P ă i, pentru securitate, era mult mai u ş or să acţioneze în România, să -i însceneze o
moarte natural ă chiar! Deci, securit ăţ ii i-ar fi conveni t ca Petru Culianu să vină , s ă ajung ă în
România.
— Eu m ă întreb chiar dac ă decizia l ui Culianu de a se întoarce, de a reveni pentru câteva
s ă pt ămâni în România, nu a precipitat reacţ ia asasinilor s ă i. Culianu era de dou ă zeci de ani
în Occid ent . Două ze ci de an i în ca re ni ci od ată n u ş i-a mai rev ă zut ţara. S ă fie oare o
întâmp lare că est e asa sin at apr oap e în aju nul ple cării spre Român ia? … Şi împied icat astfel
s ă se întoarcă în România, la fel cum alţ ii, cu alte mijloace, l-au împiedicat la vremea lui ş i pe
Mircea Eliade s ă revin ă în Ţar ă ! Ce zici?
— Ce-i putea deranja sau speria pe asasini la ideea c ă Petre Culianu se întoarce în
România, revine printre rude, prieteni, colegi. Pun aceas tă întrebare în interiorul ipotezei
dumneavoastr ă !
— Ipoteza mea?! Care-i aia?
— Ipoteza c ă Ioan P. Culianu a intrat în conflict cu structurile oculte ale puterii mondiale, ale
„ guvernului” mondial.
— Dar nu- i ipot eza mea ! Eu n- am nici o ipotez ă ! Noi di scut ă m, cro ş et ă m şi bârfim pe
marginea ipotezelor lansate de al ţii!… Iar aceste ipoteze, o dat ă lansate, intrate în
circulaţ ie, frământând mintea celor care l -au cunoscut pe Nené, devin parte a realităţ ii. Devin
realitate, chiar dac ă nu sunt purt ă toare de adev ă r! Dar este adev ă rat c ă ele exist ă ! Nu le
putem ignora!
— Nu mi-aţi răspuns la întrebare!
— Nici nu ş tiu ce s ă -ţi r ă spund! … Să brodez şi eu, dezvoltând ipoteza amintită nu mi-ar fi
greu.
— Vă ascult! V ă ascult ă m!
— Fie! … Eu, dac ă m-a ş fi bucurat s ă mă revăd cu Nené ş i chiar aşteptam cu înfrigurare acest
moment (mereu îl chestionam pe Silviu Angelescu asupra acestei perspective), era pentru o
mulţ ime de lucruri pe care trebuia s ă i le spun!
— Care?
— În primul rând despre… marea manipulare din decembrie 1989 ş i de dup ă . Nu ş tiam că el
scrisese deja lucruri atât de pă trunz ă toare despre „ marele manipulator ” . Aş fi vrut s ă verific
dac ă m-am înşelat atunci când mi s -a pă rut mie că accept ă şi intră în jocul anti -românesc al
unor institu ţ ii ca „ Europa liber ă” pentru a câştiga încrederea ş i pentru a p ătrunde în
structurile guvern ă rii planetare, pentru a le cunoa ş te preocup ă rile ş i inten ţiile. Ar mai fi fost
ş i altele! Oricum, din perspectiva amintit ă , asasinii erau interesa ţi ca Ioan Petru Culianu s ă
nu revin ă în România, să nu cunoasc ă direct, nemij locit realitat ea româneasc ă post-
decembrist ă…
— Altă întâmplare ciudată : cu pu ţin înainte de a fi asasinat, Culianu a trimis regelui Mihai, în
Elve ţia, o cutie în care a pus mai multe că rţ i, de-ale lui Eliade ş i de-ale sale. Le promisese,
atunci când regele fusese la Chicago şi Nené îl însoţ ise, ca o gazd ă . Dup ă asasinat, la
locuin ţ a lui Culianu sosi un fax trimis de la biroul regelui: cutia expediat ă ajunsese, dar era
deschis ă şi goal ă . Iar regele era curios s ă afle ce-i trimisese profesorul …
— Dac ă are vreo leg ă tură cu asasinatul – ceea ce iar ăşi este foarte probabil, ar însemna că
asasinii l-au urm ărit pe Nené pas cu pas, tot ce făcea, în felul acesta văzându -l c ă trimite
regelui cutia prin po ş tă . Faptul c ă au putut s ă intervin ă pe circuitul po ştei, între Chicago ş i
Versois, ş i s ă goleasc ă cutia de con ţinut înseamnă că , într -adev ăr, în spatele criminalului se
mai afl ă şi alte persoane, cel mai probabil o institu ţie, o „ organiza ţie sau un grup de
organiza ţ ii” atotputernice, capabile s ă umble în cutiile poş tei americane ori elve ţ iene.
— Considera ţi că securitatea română n-ar fi fost în stare de aş a ceva?
— Atât de prompt, nu! O anchetă poliţieneasc ă serioas ă ar fi trebuit s ă verifice dacă regele
Mihai a mai avut parte de un asemenea tratament. Dac ă cumva ceea ce s- a întâmplat cu
coletul trimis de Culianu nu i s- a mai întâmplat nicio dată regelui, atunci aceast ă întâmplare
devine ş i mai probabil c ă are o leg ă tură cu asasinarea lui Culianu: asasinii s-au temut de
ceea ce i-ar fi putut trimite regelu i. Şi de „ unde ş tim că nu-i trimitea regelui ceva interesant,
interesant pentru sau despre „ aceia ” ?! Iar cei care au deschis coletul ş i au v ă zut c ă erau
că rţ i, de ce le-au mai luat din colet?! La ce le trebuiau c ă rţile? Se a ş teptau s ă gă seasc ă în
că rţ i şi altceva, decât textul propriu -zis tip ă rit? Şi nu cumva coletul con ţinea într -adev ă r ş i
altceva decât acele că rţi? … Altceva ce? Având vreo legă tură cu „ nisipurile miş că toare ” de
care se sim ţ ea amenin ţ at Culianu? … Nu mi se pare un furt obi şnuit, ei înş işi fiind, amândoi,
Page 4 / 6
niş te oameni deosebi ţi, ne-obi ş nuiţi!… Când cel mai performant dintre români îi trimite
fostului monarh al României un colet, nu cumva coletul este la nivelul excelenţ ei celor doi?
Abia a şa explicân du-se producerea furtului, ş i el neobi ş nuit. Şi mai întreb: de unde ş tie Ted
Anton ce con ţ inea pachetul trimis de Culianu regelui Mihai?
— Am reţinut acum, recitind cartea lui Ted Anton, aprecierea lui Ted Anton precum c ă „via ţa
lui Culianu a fost o permanent ă că utare spiritual ă pentru aflarea cheii structurilor universale
care ne guverneaz ă via ţa cotidian ă . El pretindea c ă a g ă sit aceast ă cheie în imaginaţ ie ” (p.
61). B ă nuiesc c ă e vorba de o apreciere pe care T ed Anton a cules-o de la cei care l-au
cunoscut, colegi sau studen ţ i.
— Ră spunsul, „ pretindea a fi g ă sit aceast ă cheie în imagina ţ ie ” , este dezolant de simplist,
de simplificator. Nu putea fi astfel rezumat rezultatul la care va fi ajuns Nené.
— Dar cum?
— Nu m-aş încumeta să fac eu un astfel de rezumat, câtă vreme l-am citit pe Culianu atât de
lacunar, de superficial. Dar, pentru cineva cufundat în mod autentic, organic aş zice, î n
istoria religiilor, în lumea religiilor, oare, ce sunt religiile?, altceva decât niş te vaste opere,
vaste construc ţ ii ale imagina ţiei, lumi, universuri întregi imaginate, pentru un astfel de
specialist studiul religiilor devine studiul gândirii, al imaginaţiei, al unor reguli ale gândirii, ale
imaginarului, niş te constante sau consonan ţe ce pot fi reg ăsite în religii foarte diferite, aflate
la mari distan ţe în timp şi spa ţ iu. Nu mă îndoiesc că Ioan Culianu a c ă utat a ş a ceva! Dar mi-
e uş or de tot s ă b ă nuiesc c ă interesul pentru aceast ă perspectiv ă îl obliga să fie atent la
orice semn c ă , pe lâng ă acele „ structuri universale ” ale „ imagin ă riei” , mai ex ist ă şi n iş te
structuri politice „ care ne guverneaz ă via ţ a cotidian ă” . Niş te structuri oculte ale puterii
politice, mult mai eficiente decât cele vizibile ş i eligibile prin votul nostru universal, direct ş i
secret! S-a scris o bibliotec ă întreagă pe acest subiect. De mirare ar fi s ă află m că asemenea
structuri nu exist ă ! Chiar insist: dac ă cineva ar vrea s ă scrie o carte de senza ţ ie, cu care s ă
bulverseze a ş teptarea publicului, cred c ă aceasta ar fi cartea care ar reu ş i s ă demonstreze
că în lumea asta a noastră totul se petrece la vedere, c ă nu exist ă nici o component ă ocultă
a istoriei! … Ai bă gat de seam ă că du pă ’89 toat ă planeta asta a uitat cuvîntul care definise
până atunci idealul nostru politic: transparen ţă ! Glastno st! Era bun ă transparen ţa s-o
pretinzi de la comuni ş ti! S-a dus dracului comunismul, nimeni nu mai vrea transparen ţă în
capitalism! Au amu ţit toate ziarele, to ţ i politicienii ş i, mai ales, to ţi politologii lui pe ş te! Asta
nu-i manipulare? Cine le-a dat ordin s ă tac ă , să nu mai pomeneasc ă nimic de transparen ţă ?
Tac to ţi, nenoroci ţii, în frunte cu Gorbaciov! Nu mai vor transparenţă !
— Ave ţi ceva de comentat pe marginea afirma ţiei lui Ted Anton c ă „fosta poli ţie secret ă
comunist ă român ească” a fost „ o for ţă a tât de perv ersă încât nici ch iar omoloagel e ei din
Europa estic ă nu aveau încredere în ea” ?
— Aceast ă afirmaţie are vreo leg ă tură cu asasinarea lui Culianu? … N-o vă d! Sau n-am date
suficiente ca s ă pot comenta! … Cât priveş te perversitatea unei poli ţii secrete, în general
vorbind, ea nu are de ce s ă mire pe cineva! … Aici securi ş tii, ei, fo ş tii securi ş ti ar putea fi
interesa ţ i de un comentariu, ca s ă demonstreze c ă n-au fost ei cei mai tic ă loş i din lag ă rul
comunist! Eu ce s ă comentez?!
aspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 5 / 6
Page 6 / 6
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XII

CAUTARE
Cauta
Capitolul XII
HOLOCAUST „ NECUNOSCUT ”
LISTA NATIONALA
— Pariez c ă ve ţi comenta citatul care urmeaz ă : „ alţii îi suspectau pe fasciştii români, care se
pare c ă pe vremuri îl avuseseră în rândurile lor şi pe Mircea Eliade, binecunoscutul, blândul Lista Na
țional
ă
mentor al lui Culianu. Numero ş i membri ai G ă rzii de Fier se refugiaser ă în Vestul Mijl ociu
Like
american, refuzând să -ş i asume responsabilitatea pentru unul din cele mai pu ţin cunoscute
holocausturi din lume ” .
— Ce te face s ă crezi că a ş avea de comentat un asemenea text? 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
— Faptul c ă a ţi scris şi publicat de curând o carte intitulată Legionarii no ş tri.

— Ai citit-o?
— Da! Chiar am ş i recitit-o!
— Atunci înseamnă că ştii, cam ş tii ce comentarii aş face!
— Da! Aş putea s ă pariez!
— Nu paria şi încearcă s ă faci dumneata comentariile pe care înţ eleg c ă le deduci din
substan ţ a că rţ ii Legionarii no ştri! Ia încearcă !
— M ă prind! … Deci, s-o luă m de la cap ăt, cuvînt cu cuvînt: „îi suspectau pe fasciştii români” .
Adică pe legionari! La Garda de Fier se gândeş te.
— Evident.
— Iar dumneavoastr ă su sţine ţi… CATEGORII
— Nu eu! Legionarii sus ţin … Zi mai departe!
— … că ei sunt una, ş i fasci ş tii alta! Bun ă oar ă legionarii au fost foarte religio ş i, fasci ş tii au
fost mai ales atei! Vezi şi nebunia lui Mussolini care în faţa a câteva mii de fasciş ti vorbind, a
strigat c ătre cerurile înalte: „ Mă i, Doamne-Doamne, dac ă exişti, îţi dau cinci minute ca s ă mă Amestecate
tră zn eş ti, s ă vad ă şi oamenii ă ştia c ă exiş ti! ” Dup ă cinci minute, cronometrate scrupulos,
Mussolini s-a adresat mul ţ imii: „ Vede ţi, Dumnezeu nu exist ă !” Carte pentru dumirire și
— Amărîtul de el, nu ş i-a dat seama c ă pentru Dumnezeu cele cinci minute dureaz ă vreo cinci înd rep tare
ani, câţ i s-au scurs, până l-au spânzurat italien ii, adică l-a tr ă znit Dumnezeu! Bietul ateu
Mussolini! Constitu ţia Cre ş tin ă a României
— Chiar! Ave ţi dreptate!
Cvadratura cercului
— Ţi-l imaginezi pe Codreanu sau alt ă că petenie legionar ă făcând asta? … Ş i ş tii de ce cred
că Mussolini era ateu? Din antisemitism! … Refuza ideea c ă Isus, fiul Domnului, ar fi putut fi
evreu! … Legionarii au fost profund religio şi. Iar cine este într -adev ă r ortodox – cred că nu se
poate spune „ profund ortodox ” , cine este cre ş tin cum se cade, nu poate fi antisemit. Ai Holocaust
văzut, în cartea mea, i -am somat pe Z. Ornea ş i Lya Benjamin s ă probeze antisemitismul
legionarilor! A ş tept de la ei de trei ani s ă -mi arate textul doctrinar antisemit. Aştept în van!
Întrebare concurs
— Vladimir Tism ă neanu spune c ă miş carea legionar ă a fost „ cea mai direct ă expresie a ION COJA la TV
antisemitismulu i naţ ional din Europa r ă s ă ritean ă” .
— P ă i ce putea s ă spun ă odrasla kaghebist ă ?! Doar nu era s ă spun ă adev ă rul, anume c ă La zi
legionarii au fost cea mai direct ă expresie a anticomunismului, a antibol ş evismului na ţ ional
din lumea toat ă , nu numai din Europa r ă s ă ritean ă ! Asta nu li se iart ă legionarilor şi, în
general, românilor: au fost de la început, încă din 1917, din tran ş eele de pe front,
Lingvistic ă
anticomuni ş ti, antibolş evici! Asta de ce n-o spune Vladimir Tismă neanu?
— Spune, totu ş i, că Garda de Fier a reu ş it s ă realizeze o temporar ă şi fragilă „alian ţă dintre Lista na ţional ă
mase ş i elită” .
— Deh, nimeni nu este perfectul tic ă los! … Iar alian ţa cu pricina a fost între ţă rani, studen ţi, Literatur ă
preo ţi, că rturari, militari ş i elevi! O asemenea alian ţă de ce nu spune c ă nu se putea face pe
Marele Manipulator
un program antisemit, ci numai ş i numai pe o idee generoas ă , nobil ă , pe un program bine
fundamentat suflete ş te! Memorandum Est
Page 1 / 6
— Cu Mircea Eliade cum stau lucrurile? A fost legionar sau numai „ se pare ” ?
— A fost! Preafratele nostru
— „… re fu zâ nd să -ş i asume responsabilitatea pentru unul din cele mai pu ţin cunoscute Proces cu Aurel Vainer
holocausturi din lume …”
– Aici ce mai ai de spus? Promovate
— Mai întâi că holocaustul acela, chiar dac ă accep ţi că a exi stat, nu-i incriminează în nici un
fel pe legionari. Legionarii dispar de pe scena politic ă a României în ianuarie 1941, când cei
mai mulţi dintre ei sunt aresta ţ i sau se refugiaz ă în Germania, unde Hitler, de fasciş ti ce
Regele Mihai
erau legionarii, i-a b ă gat pe to ţi în lagă rele de la Buchenwald ş i Dachau, al ă turi de evrei,
supu ş i aceluia ş i regim! Texte uitate, texte cenzurate
— Cât priveş te existen ţa unui holocaust în România, în care zic unii că au murit 400.000 de
Textele altora
evrei, al ţ ii zic 800.000, nu avem nici o dovad ă că au existat ace ş ti evrei morţ i ca victime ale
unor legi şi acte de guvernare îndreptate împotriva lor ş i urm ă rind exterminarea fizic ă a
Transilvania
evreilor! … Au fost unii evrei executa ţ i, prin sentin ţ a Cur ţ ii Mar ţ iale, dar ei au fost executa ţ i
pentru tr ă dare de patrie, pentru spionaj şi acte de diversiune în favoarea unui stat inamic, Vatra Românească
cu care ne aflam în stare de ră zboi: Uniunea Sovietic ă .
— Buun!
— Singurii evrei din România care au suferit prigoana, suferinţ ele ş i jertfele unui holocaust ARHIVE
au fost evreii din Nordul Ardealului, ajuns în stăpânirea Budapestei prin Diktatul de la Viena,
din august 1940. Au fost „ holocaustiza ţi” cu acte în regulă , cu toate dovezile necesare şi
care era imposibil s ă nu existe, s ă nu apar ă de vreme ce existau! … N-aş insista mai mult. A ţ i octombrie 2013
fost destul de conving ător în Legionarii noştri, pe care îmi permit s -o recomand astfel
septembrie 2013
cititorilor care vor fi interesa ţ i s ă adâncească acest subiect.
— N-ai comentat cum vine aia c ă a fost „ unul din cele mai pu ţin cunoscute holocausturi din august 2013
lume” .
— Aici n-aş şti ce s ă comentez! iulie 2013
— P ă i cum vine aia? ! S ă se produc ă un holocaust în Europa, la mijlocul secolului XX, într -o
iunie 2013
ţară în care imediat după încetarea holocaustului au venit la putere evreii comuniş ti, iar
despre cele 400.000 sau 800.000 de victime s ă nu se ş tie mai nimic, s ă rămână ascuns ă mai 2013
aceast ă crimă gigantic ă , colosal ă ?! P ă i cum s ă ascunzi a ş a ceva?! Cum s ă ascunzi 800.000
de cadavre?! Şi cum s ă le repro ş ezi legionarilor c ă nu recunosc, nu -ş i asum ă aprilie 2013
responsabilitatea acestui genocid, a acestui holocaust, când împotriva lor nu există nici o
martie 2013
prob ă doveditoare! Mai mult, legionarii au un alibi perfect: erau în Germania sau în
înch isoare la Aiud când s-au produs evenimentele ş i st ă rile de fapt numite, absolut f ă ră nici februarie 2013
un temei, holocaust! Dar ce vrea s ă spun ă măgarul de grec când afirmă că ar fi vorba de un
holocaust pu ţin cunoscut? La ce se gândeş te cel care i-a strecurat lui Ted Anton aceast ă ianuarie 2013
informaţie tică loas ă ? Infamă !
decembrie 2012
— Cine? De la cine a avut aceast ă informaţie? De la Andrei Oi ş teanu?
— Tu ai spus-o, nu eu! … Şi la ce se gândea Andrei Oiş teanu, dac ă el o fi fost? noiembrie 2012
— Nu-mi dau seama!
— Eu iau în calcul ş i nebunia. Nu-i exclus nici amestecul U.D.M.R! octombrie 2012
— De unde şi până unde?!
septembrie 2012
— Crimele f ă cute de autorit ăţ ile ungure şti împotriva evreilor sunt bine cunoscute. În
compara ţ ie cu aceste atrocit ăţ i, mul ţi au scos în evidenţă omenia românească , faptul c ă august 2012
evreii fugeau din toate ţă rile ca s ă locuiasc ă în România acelor ani! Acest contrast i -a
deranjat întotdeauna pe unguri, mai ales că ungurii întotdeauna i -au lingu ş it cu slug ă rnicie iulie 2012
pe evrei. Cui i- a folosit inventarea acestui holocaust din România? Numai propagandei
iunie 2012
maghiare!
— Deci Moses Rozen l e-a fă cut jocul ungurilor! mai 2012
— Nu numai. Moses R ozen, ci ş i Andrei Oi ş teanu, dac ă cumva el i-a oferit lui Ted Anton
aceste informa ţ ii tic ă loase ş i mincinoase despre „ unul din cele mai pu ţin cunoscute aprilie 2012
holocausturi din lume! ”… Un holocaust cu autori nici până azi identifica ţi!
martie 2012
— Domnule pro fesor, eu nu, eu ş i al ţi cititori, dar vor fi ş i cititori care vor decoda din
înverş unarea cu care l-a ţi „ atacat ” pe Oi ş teanu, pe tat ă l să u, pe Leonte R ă utu, pe februarie 2012
Tismă neanu …
— Vladimir Tismă neanu! Ăstuia trebuie s ă -i spui mereu ş i numele mic, Vladimir, ca să -i aduci ianuarie 2012
aminte c ă la na ş tere i s-a dat acest nume din mare ş i total ă iubire a p ă rinţ ilor s ă i f aţă de ş i
decembrie 2011
mai marele Vladimir Ilici Lenin. A şa, poate îi mai scade elanul anticomunist!… Dar te-am
între rupt! Cum e cu decod area aceea? Ce zice ai că vei decoda? noiembrie 2011
— Nu eu, ci se vor g ă si al ţii care s ă decodeze, s ă deduc ă din felul cum îi „pune ţi la punct ” pe
cei de mai sus, vor deduce c ă a ţ i fi pu ţ in prea antisemit! octombrie 2011
— Cum vine aia „ prea antisemit ” ? … Mă rog, eu nu ascund c ă sunt antisemit. Am mai spus-o!
septembrie 2011
Sunt antisemit, da ’ nu tot timpul! Ci numai atunci când e cazul! Adică atunci când am
ghinionul s ă întâlnesc golan i ş i impostori evrei! Sau mari canalii! … Atunci n- am încotro ş i, august 2011
du pă felul cum reacţ ionez, sunt destul de mul ţi pro ş tii care deduc c ă a ş fi antisemit!
— Şi nu sunte ţi? iulie 2011
— Ba sunt! La fel, cum sunt antimaghiar când am de -a face cu golani ş i canalii de neam
unguresc, ş i, slavă Domnului, nu sunt pu ţini, dar, din fericire, s-au cam adunat toţi la un loc! iunie 2011
—? mai 2011
— În UDMR! Dar te rog să nu te pripe ş ti: toate haimanalele ungure ş ti s- au adunat în UDMR,
dar asta nu înseamnă că to ţi cei din UDMR sunt haimanale!… aprilie 2011
— Eh, a ş a mai merge!… Înseamnă că sunte ţi şi antiromân!
martie 2011
— Bineînţ eles!
— Şi haimanalele româneşti în ce partid s -au adunat? februarie 2011
— În mai toate! Puţ ine haimanale au mai r ămas în România care să nu fi intrat în politică .
Adică în vreun partid! ianuarie 2011
— Asta nu înseamnă însă că to ţi membrii partidelor noastre politice sunt haimanale şi
decembrie 2010
canalii! Nu-i aş a?
Page 2 / 6
— Toţi, nu! Dar majoritatea, cam da! noiembrie 2010
— Şi tot a ş a: deveni ţi antiromân când întâlniţ i impostori ş i canalii!
— Eh, dup ă logica asta, desigur c ă pot fi considerat ş i antisemit! octombrie 2010
— Deci nu sunte ţi!…
septembrie 2010
— Mă întărâţ i cu insisten ţa dumitale ş i am s ă t e ră spl ă tesc. Domnule, sigur c ă
antisemitismu l, între oameni normali discutând, este o aberaţ ie comportamental ă , de august 2010
mentalitate, de educa ţie! Înţelegând prin antisemitism faptul de a avea o atitudine de
respingere, împinsă uneori până la crimă , fa ţă de o persoan ă că reia s ă nu po ţi să -i ierţi, ori iulie 2010
s ă uiţ i c ă este evreu! … E aproape abject s ă gândeş ti ş i s ă simţi a ş a! … Bun, îi condamnăm, îi
iunie 2010
stigmatiz ăm, îi pedepsim chiar, iar în cele din urmă îi ş i comp ă timim pe antisemi ţi! S-a tot
vorbit despre ei! Dar e timpul s ă vorbim ş i despre cei care, evrei fiind, au f ă cut din mai 2010
antisemitism o afacere, un profit, un gheş eft! Care fac din antisemitism o surs ă de avantaje,
de câş tiguri! aprilie 2010
— La ce v ă gândiţ i?
martie 2010
— La acea categorie de evrei c ă rora le prinde foarte bine c ă exist ă antisemitism, că ci au pe
ce ş i pe cine s ă dea vina atunci când îi prinzi cu ocaua mică . Acuz ă -l că e ho ţ, ş arlatan sau februarie 2010
impostor, ş i el va spune tuturor c ă e ş ti antisemit, de- aia îl „ ataci ” ! Cum ziceai ş i dumneata
că i-am atacat pe evreii Leonte R ă utu ş i Vladimir Tismă neanu! ianuarie 2010
— Am spus-o eu, nu ei!
decembrie 2009
— Dar gândeşti ca ei când mă faci antisemit! Ţi-au băgat în cap logica lor!
— Poate c ă nu-i vorba de o stratagem ă ! Ci de un mecanism al gândirii, greş it logicamente! noiembrie 2009
— Îmi vine în minte un caz, al unui văr, Ionel Ionescu, omul cel mai blînd ş i mai corect care se
poate imagina. Eram copil când a făcut închisoare, ca deţinut politic. Târziu am aflat vina octombrie 2009
pentru care a fost închis: antisemitismul, ura de rasă ! Ce se întâmplase? Era contabil de
septembrie 2009
meserie, expert contabil. Şi făcând un control la cooperativa Furnica din Constanţ a anilor
’50, a descoperit o delapidare care c ădea în vina a trei inşi, întâmplă tor evrei. Din raportul august 2009
de expertiz ă întocmit de Ionel Ionescu , prin care propunea arestarea celor trei, s -a dedus
că er a… antisemit! Mai ales c ă cei trei, v ăzând încotro evoluează lucrurile, s-au priceput să -l iulie 2009
lucreze la Securitate, cu declara ţ ii care l-au demascat ca du ş man al poporului! … Da, cred c ă
iunie 2009
sunt ş i eu la fel de antisemit ca bietul Ionel Ionescu, fie-i ţărâna uş oar ă . Eh, genul ă sta de
atitudine l- au avut majoritatea infractorilor evrei din România! Pas de -i condamn ă ca ho ţ i ş i martie 2009
delapidatori! Însemna că e ş ti antisemit! Astfel de antisemit sunt, da! Sunt ş i eu!
— Cred c ă a ţi fă cut astfel o afirma ţie mult prea grav ă… februarie 2009
— Nu grav ă , ci importantă ! ianuarie 2009

— … a ş a că am să vă rog s ă fiţi mai explicit!
— Domnule, la Constan ţa exist ă un evreu, ie ş it la pensie, fost judec ă tor, pe numele s ă u octombrie 2008
Goldstein. Circul ă , în cercu l să u de prieteni, o glum ă : „ Dom’ne, evreii l-au dat pe Einstein, e
adev ă rat! Dar l-au dat ş i pe Goldstein! …” Care este prostia, gre ş eala monumental ă pe care iunie 2008
a săvârş it-o el, Goldstein? Ca judec ător, în anii 50 -70, a dat mai multe sentin ţe de
mai 2008
condamnare la moarte! Ei, bine, una din aceste sentin ţe a fost împotriva unui infractor
evreu! Pentru asta, comunitatea evreiasc ă nu-l iart ă ! Şi bietul om, pensionar, ar vrea ş i el, februarie 2008
înainte de a muri, să calce pe p ământul fă g ă duin ţei, s ă pun ă piciorul în Israel! Nu poate! …
Nu i se iart ă faptul de a fi condamnat la moarte un evreu! … Cazul Goldstein mi se pare ianuarie 2008
extrem de semnificativ pentru lipsa de principialitate a na ţionalismului evreiesc! Sau, cine
noiembrie 2007
ş tie, poate c ă a ş a este corect!
— L-aţi atacat deseori pe Petre Roman ş i i-am auzit pe mu l ţi zicând că o face ţi din octombrie 2007
antisemitism!
— Când Petre Roman a fost atacat în presă , în 199 0, pe moti v că este evreu ş i că , vezi, septembrie 2007
Doamne, nu se cade s ă avem un evreu în func ţ ia de prim-m inistru, eu nu am pregetat s ă
august 2007
sar, s ă -i iau apă rarea! Şi am fost singurul care a f ă cut-o! După aceea, când m -am dumirit ce-
i poate pielea, l- am atac at ş i eu. Dar nu pentru c ă este evreu, ci pentru subminarea iulie 2007
economiei na ţionale, bun ă oar ă . Dar ş i altele!
— L-aţi atacat pentru ostenta ţia cu care se afi ş ea ză ca na ş de cununie sau botez, pentru a- iunie 2007
ş i face publicitate electoral ă , politică .
— Nu, nu pentru asta l-am criticat, ci pentru aceea c ă boteaz ă fă ră ca el s ă fi fost vreodat ă
botezat! C ă , din ambi ţia de a parveni politic, pu ţin îi pasă de religia p ă rinţilor s ă i, care ar LINKURI
trebui s ă fie ş i religia sa! Şi pentru multe alte „ chestii ” – ca s ă nu le spun altfel, care nu sunt
acceptabile la un pre ş edinte al Senatului, la un lider politic! Dar nu i-aş repro ş a cuiva c ă este
de o anume na ţ ionalitate sau ras ă ! Aş a cum n-a ş putea s ă -i repro ş ez cuiva c ă are o
anumită religie! Dar îi reproş ez oricui lipsa de caracter dac ă trece la alt ă religie, abandonând Herald Studio
religia p ă rinţilor s ăi! Am mai mult respect pentru atei decât pentru cei care îş i schimb ă
religia! Lista Nationala
— Şi Steindhardt?
— Atunci voi fi mai explicit: am mai mult respect pentru atei decât pentru cei care îş i schimbă
religia ca s ă ob ţ ină niscai avantaje! … În plus, să treci de la mozaism la cre ş tinism este pasul
cel mai firesc cu putin ţă !… Acest pas, f ăcut în u rmă cu dou ă mii de ani de cei doisprezece
apostoli, a dat na ş tere cre ş tinismului. Şi tot a ş a, ca şi în cazul lui Steindhardt, care s -a
creştinat în temniţă , pas ul f ă cut de sfin ţii Apostoli nu le aducea niscai avantaje. Ci
dimpotrivă !
— Nicu Steinhardt, cum îi ziceau prietenii, în ce fel este semnificativ?
— În mai multe! M ă rezum la dou ă : În eseul Secretul scrisorii pierdute a scris cele mai
p ă trunz ătoare pagini despre sufletul românesc! După ce am citit acest text m-am sim ţ it
fericit că m-am nă scut şi am crescut ca român!… El, evreul, nu conteaz ă că la un moment dat
s-a cre ş tinat, deci str ă inul, a scris cu cea mai mult ă înţ elegere despre felul de a fi al
românului. Ca naţionalist, Steinhardt va fi mereu un argument împotriva ş ovinismului, a
intoleran ţei etniciste! … Şi doi: este întristă tor cu m l-au ostracizat ceilal ţ i evrei pe Nicu
Steinhardt! De ce nu se laud ă ceilalţ i evrei cu Steinhardt, de departe cel mai de ş tept evreu
din câţ i au tr ăit în România acestei a doua jumă tăţ i de secol dou ă zeci! De ce nu-l
Page 3 / 6
pomene ş te nici Zigu Ornea, nici al ţi ovrei care comenteaz ă fenom enul române sc
contemporan?! Când se scriu zeci, sute, mii de pagini despre antisemitismul românesc, de
ce nimeni nu-l convoac ă pe Steinhardt la aceast ă disput ă ? De ce evreii ignor ă sistematic
mă rturia evreului Steinhardt?
— Aţi discutat vreodat ă cu grupul Culianu „ problema ” evreiasc ă ?
— Nu-mi aduc aminte. Vorba aceea a lui Culianu, cum c ă fiecare ţară are parte de evreii pe
care îi merită , nu mai ştiu când a spus -o. Circula în cadrul grupului. Grup care, mi -aduc
aminte bine, avea o rela ţie special ă cu Savin Bratu, de simpatie, „ per total ” ! Îmi pare bine că
m-ai fă cut s ă -l pomenesc ş i pe Savin Bratu. Grupul lor cred c ă a lansat în mediul universitar
bucure ştean cuvântul „ cusher ” . Un cuvînt care aproa pe că a intrat în limba română ! Prin
Culianu ş i „ ga ş ca ” lui, preluat de la Savin Bratu, cred.
— Îl folosiţi?
— Cam! … Dar numai în vorbit!… Nu ş tiu dac ă exist ă o problem ă evreiasc ă în România. Dacă îi
zicem astfel, „ problemă” , pentru mine ar fi una singur ă . Adică , dacă ar fi să le repro ş ez ceva
evreilor pe care îi cunosc, ş i am cunoscut mai ales evrei de treab ă , serio ş i, eu le repro ş ez c ă
nu se bag ă , că stau pe margine şi nu zic nimic când un evreu de -al lor face vreo gol ă nie,
vreo tic ă loşie! Vreun gest mai direct sau mai indirect antiromânesc!… Dacă acel gest ar fi
sanc ţionat public de un evreu, ar fi atunci limpede c ă acel gest nu este evreiesc! … Iat ă ,
povestea asta cu Eminescu fascistul! … Când a lansat -o acel … cum s ă -i zic, acel Moses
Rozen, care prin 1980-1982 a avut necuviin ţa să protesteze la ideea public ă rii integrale a
publicisticii lui Eminescu, doi oameni serio ş i, Al. Graur ş i Z. Ornea i-au r ă spuns, tr ăgându -l
u şurel de mânecă : îş i dep ă şea competen ţ a ş i atribu ţiile. Vorbise ultra crepidam! Nu avea
organ cu care s ă perceap ă şi să priceap ă problema edi ţ iei Eminescu, a unei edi ţii integrale,
totale.
Din p ă cate, se pare c ă acest gest l-a costat pe bunul meu vecin, dl Z. Ornea, care, sub
presiunea nu ş tiu cui, dar sper c ă nu a comunit ăţ ii, a b ătut în retragere!… Iat ă , acela ş i
Moses Rozen, om cu multe p ă cate ca om, a lansat dup ă ’89 nebunia, ideea scelerat ă că
holocaustul antievreiesc a început în România. Că românii au omorît sute de mii de evrei.
Bun! Este dreptul oricui s ă emită orice ipotez ă , orice idee! Tr ăim în democraţ ie! Dar de ce
oare aceast ă democra ţie, care îi permite lui Moses Rozen să -ş i expun ă fă ră nici o dovad ă ,
fă ră nici o acoperire, teribila acuza ţie, f ă ră ca în felul acesta să p ăţ easc ă ceva, de ce
aceast ă democra ţ ie nu mai func ţ ioneaz ă şi în interiorul comunităţ ii evreie ş ti? Cum de nu se
g ă s eşte, dintre atâţ ia evrei cinsti ţ i ş i cu bun simţ , cum de nu se g ă s eş te nici mă car unul care
s ă s e „ delimiteze ” public de elucubra ţ iile bietului rabin! Şi să reia mesajul lui W. Filderman
sau Oliver Lustig, evrei care au declarat ş i demonstrat situa ţ ia de excep ţie, excep ţ ie fericită ,
în care s-au aflat evreii din România, în timpul războiului, sub dictatura antonescian ă !…
— La evrei, rabinul e rabin, oricâte pă cate ar avea! Cred c ă exist ă , în privinţ a asta, ni ş te
reguli stricte de comportament!
— Fie! S ă accept c ă rabinul e rabin şi nu poate fi pus în discuţ ie! … Dar, iat ă , avem atâţ ia
evrei comintemi şti, care au avut de câş tigat totul de pe urma instaur ă rii comunismului ş i
care, iat ă -i, dup ă Decembrie 1989, vor s ă fie primii ş i la demolarea comunismului! … Sunt ş i
români printre ei! Ţi se întoarce stomacul pe dos! Dar n -o să gă s eş ti nici un evreu care s ă -l
trag ă de mânecă pe alt evreu ca s ă -i aduc ă aminte în public cât a fost de comunist ş i de
materialist-dialectic ş i istoric! Şi de realist-socialist! … E jenant pentru mine s ă vă d c ă nici un
evreu nu-l ia de guler pe unul ca Brucan! … Se solidarizeaz ă cu el? Nu- mi pot închipui că un
Şt. Cazimir sau Henri Wald aprob ă traseul biografic al lui Brucan! … De bun sim ţ era ca unui
Brucan, unui ş mecher ca Adolf Drimer, unui ahtiat dup ă putere ca Petre Roman, în primul
rând evreii cumsecade, acei evrei care au făcut în România o carieră cinstit ă , prin munc ă şi
talent, s ă le dea peste nas, peste mână , peste bot, la nevoie, ş i sa-i dezavueze public! …
Iat ă , românii, o parte dintre ei, l -au dezavuat pe Iliescu, al ţ ii l-au sus ţ inut. A ş a este normal
s ă se întâmple! Însuş i Prea Fericitul Patriarh Teoctist, s-au g ă sit neferici ţi care s ă -l judece ş i
s ă -l certe ei, ni ş te neica nimeni! Dar nu e normal ca acuza ţia care i s-a adus lui Nicolae
Cajal, pre ş edintele comunit ăţ ii evreie şti din România, cu m că nu este în re gulă cu
documentele doveditoare ale studiilor universitare parcurse, o asemenea acuza ţie să nu
stârnească nici o reac ţie printre evrei! Ştiu, mai sunt ş i al ţi evrei care au devenit dup ă 23
August 1944 profesori universitari, de şi nu aveau decât liceul, iar unii, ca Brucan, se pare,
nici m ă car liceul. Dar sunt şi români în această situa ţ ie! … Nu trebuie menaja ţ i, impostura
este impostur ă ! Ea poate avea culoare politic ă , dar nu ş i na ţionalitate!
— Dacă înţ eleg bine, le repro ş a ţi evreilor din România că nu se m ănâncă între ei!
— Eh, corectitudinea ş i intransigen ţa ar putea fi împinse până la mâncă torie! La fel ş i
solidaritatea, u şor de tot devine cârdăş ie! … Eu nu-l v ă d pe unul ca Henri Wald sau ca Iancu
Fischer solidarizându -se cu unul ca Brucan! … Ar fi foarte încurajator pentru noi să primim un
semnal clar din partea evreilor din România, mă car a unuia singur, un semnal public, de
repudiere a sec ă turilor ce fac de pomin ă şi de ru ş ine apartenen ţ a lor la evreimea din
România… Mi-aduc aminte de Al. Graur, care descoperise c ă în argoul român esc ş i al altor
limbi exist ă multe cuvinte din idi ş . Concluzia se impunea de la sine ş i marele filolog nu ezita
s-o trag ă !
— Ţine ţi mult la Al. Graur?
— Cât pot ş i eu.
— Dar ş i la Petre Ţu ţea!
— La un moment dat m ă gândeam s ă -i pun fa ţă în faţă ş i să -i aud ce- ş i vor spune. Erau
do uă temperamente diferite, dar calitatea uman ă era aceea ş i!
— La cine a ţi ţinut mai mult?
— La tata! …
— Culianu l-a avut profesor pe Graur?
— Nu.
— Ce spunea Al. Graur despre holocaust?
— Nebunia cu holocaustul lui Moses Rozen a ap ă rut numai dup ă Decembrie 1989! … Cred c ă
Page 4 / 6
dac ă Graur ar mai fi tr ăit, Moses Rozen însuş i nu ar fi avut curajul s ă se lanseze în
asemenea acuza ţii abjecte! Profesorul l-ar fi pus la punct pe r ă tă citul de Moses Rozen.
— Ce v ă face s ă fiţi a ş a de sigur?
— Al. Graur era, prin excelen ţă , un om normal, rezonabil. Atât de normal ş i de rezonabil
încât , în lumea noast ră, ajungea s ă exceleze prin asta! Ceea ce este un paradox, dar nu o
contradic ţ ie, un non sens! … Când a venit vorba, pentru că venise vorba, nu a ezitat s ă -mi
povesteasc ă încercarea pe care a fă cut-o Joint-ul, în anii ‚50, de a intra în legă tură cu dînsul,
cu Graur, când se afla acesta în China, într -o delega ţie a Academiei Române. A primit la
hotel, în cameră, mai multe mesaje ş i invita ţii de a-i contacta! N-a f ă cut-o!… Era amuzant c ă -
i luaser ă urma până în China!… Odat ă , a venit vorb a ş i despre persecu ţiile împotriva
evreilor, pe vremea lui Antonescu. Cred c ă discu ţia a plec at de la D. Caracoste a. M- am
ar ătat eu foarte mirat de câtă lingvistic ă ştia Caracostea … Şi-a adus aminte c ă D.
Caracostea l- a înlocuit pe Al. Rosetti la conducerea ş i gestionarea Funda ţ iei Regale. Mi-a
spus cam a ş a, c ă se poate considera c ă el, Al. Graur, a avut de câş tigat de pe urma legilor
antisemite scoase de Ion Antonescu.
— Cum a ş a?
— Exact cu acelea ş i vorbe m-am mirat ş i eu, iată , în urmă cu mai bine de dou ă zeci ş i cinci de
ani! … Trec, ai dracului!
— Ai dracului, trec al dracului de repede!
— Bine spus!
— Şi?
— Şi Graur ş i-a adus aminte cum, pe vremea când Rosetti fusese directorul Fundaţ iilor
Regale, înaintea lui Caracostea, Rosetti îi avansase lui, lui Graur, o sumă frumuş ică de bani,
în contul unei lucră ri despre limba venet ă , pe care urma s-o fac ă , s-o scrie. Se obi ş nuia pe
atunci. Obicei pe care l-au p ă strat ş i comuniş tii. A fost abandonat dup ă ‚89! … Când a venit
Caracostea director, a luat la control listele cu cei care primiser ă asemenea sume de bani,
cerându -le s ă depun ă lucră rile contractate. Graur s- a aflat atunci într -o situa ţie foarte
delicat ă , că ci nu avea lucrarea despre limba venet ă . Nici m ăcar într -o faz ă mai înaintată de
cercetare. A fost sf ă tuit s ă -i explice lui Caracostea situa ţia. Marele savant care a fost D.
Caracostea a înţ eles u ş or de tot c ă o lucrare despre limba venet ă se face greu ş i nu po ţi fi
sigur când vei avea suficient material ca s -o închegi ca lucrare. Căutând o soluţ ie care s ă nu
încal ce propr iile sale disp oziţii, Caracostea l-a sf ă tuit pe Al. Graur s ă ră spund ă la soma ţia ce
i se f ă cuse sus ţinând că are lucrarea în fază de finalizare, dar c ă n-o va depune la Funda ţ ie
decât dacă i se asigur ă publicarea, a şa cum fusese înţ elegerea ini ţială . Or, potrivit unei legi
antonesciene, evreii nu mai aveau dreptul la subven ţii pentru a- ş i tip ă ri lucră rile!… Aceast ă
interdic ţ ie s- a întors în favoarea lui Al. Graur şi el însuş i era dispus s-o recunoasc ă !
— Dar despre holocaust n-a ţi vorbit niciodat ă ?
— Dar nu înţ elegi c ă despre a ş a ce va n-a spus nimeni nici o vorb ă înainte de 1990? Vreau
s ă zic în România! Nu s -a vorbit nici m ă car neoficial, la o bere! Cel mult aş putea s ă -mi aduc
aminte de r ăspunsul dat tot de Graur, când am discutat despre excluderea din armat ă a
evreilor, în timpul războiului ş i scoaterea evreilor la cur ăţ at z ă pada. M-a asigurat c ă n-a fost
ceva umilitor! … Iar eu l- am întrebat dacă evreii, dup ă 23 august, cân d Armata Rom ână a
întor s arme le împo triva Germ anie i, s-au înr olat să lupte împot riva fascismu lui, a Germaniei
hitleriste. Nu! Nu se înrolase nici unul!… Era, evident, o situa ţie nepl ă cută pentru un evreu,
s ă recunoasc ă asta. Dar mi-a dat o explica ţie acceptabil ă : „ s-a considerat c ă au murit prea
mulţi evrei în restul Europei”… Da, a ş a a spus, „în re st ul Eu ro pe i”, în se ns ul că evreii
suferiser ă un regim de exterminare în alte ţări, nu în România , ş i că dac ă s-ar fi luat în
seam ă situa ţia evreilor numai din România, aceş tia n-ar fi avut nici un motiv s ă nu se
înr ole ze ş i să lupte împotriva fascismului!… Ideea c ă evreii în România nu au păţ it mai nimic
era în conş tiin ţa tuturor, nimeni nu ţinea s- o sublinieze în mod deosebit. N -avea împotriva
cui s-o sus ţ in ă . Era toat ă lumea în. cunoş tin ţă de ea ş i n-o contesta nimeni!
— Dar ne-a ţi povestit odat ă o întâmplare cu Al. Rosetti în Israel ş i muzeul holocaustului de la
Yed Vashem.
— Am ş i uitat de ea. A circulat ca o adev ă rat ă anecdot ă . Alexandru Rosetti, invitat în Israel,
este dus s ă viziteze ş i muzeul memorial al holocaustului. Şi acolo d ă peste o statistic ă a
victimelor, înregistrate pe ţări, în care România era trecută cu 500.000 de victime. Om bine
crescut, Rosetti vede, cite ş te şi nu zice nimic gazdelor. Dar când se întoarce la ambasada
României, unde fusese cazat, se duce la ambasador şi îl ia la rost, cum de admite asemenea
inep ţ ii. „ Lă s aţi, tovar ă şe academician, c ă încă e bine, îi răspunde ambasadorul. La î nceput
au vrut s ă ne treac ă cu şase sute de mii, dar am mai discutat cu ei, am mai dus câteva roţ i
de ca ş caval, icre negre, ni ş te Murfatlar, ş i au l ă sat la 500,000! … Mai mult n-am putut! … N-
am avut cu ce!”
— Nu e anecdot ă ?
— Am auzit-o de la mai mul ţi, ultimul care mi-a povestit-o a fost Marius Sala. Dar nu ca
anecdot ă !
— Ne întoarcem la Culianu?
— Mi s-a f ă cut chiar dor să d ă m mai departe foile la cartea lui Ted Anton, ă la cu betonul!
— Care beton?
— Eh, un banc nerod de pe vremea studen ţiei. Cum naiba de nu l-am uitat! … Dar, ca s ă
închidem acest subie ct: unde sunt, căci exist ă , evreii cinsti ţi ş i corec ţi din România? Ce oare
îi face ca, în pofida a ceea ce gând esc şi a ceea ce îţi spun în particular, să nu fie în stare să
afirme în public cât e de aberantă ideea de holocaust în România, fie el ş i unul din cele mai
necunoscute holocausturi! … Auzi absurditate! … Holocaust necunoscut! Gata! Mergem mai
departe!
— Încă do uă secunde. Cine este Ilie Moscovici?
— Un deputat e vreu, soc ial-democrat , mai apoi a intrat ş i la comuniş ti. A r ă mas celebru c ă a
ră mas ţintuit în scaun atunci când colegii să i de parlament s- au ridicat în picioare să
ov aţioneze ş i să aplaude momentul solemn al proclam ării României Mari. Pasă -mi-te, el ş tia
Page 5 / 6
că România de după 1 Decembrie 1918 este stat multina ţional, constituit prin cotropirea
Transilvaniei, a Basarabiei, a Dobrogei … Vezi, nu era la acea dat ă , în acea clipă de neuitat,
nu era singurul parlamentar evreu. Ceilal ţi evrei s-au ridicat şi ei în picioare, ovaţionând, dar
amintirea lor nu s-a pă strat! …
— Ştiu c ă de multe ori l-aţi pomenit pe acest Ilie Moscovici punându -l în antiteză cu Nicolae
Steinhardt.
— Mă car a ş a s ă -i împărţim pe evrei, în două categorii, ş i s ă nu-i mai punem pe toţi în aceeaş i
oal ă . Avem deci ace şti doi poli, iar evreii din România gravitează fiecare mai mult sau mai
pu ţ in spre unul din poli! Unul dintre modele! Modelul Moscovici, al evreului du ş mă nos ş i
modelul Steinhardt, al evreului amabil, iubitor ş i comprehensiv cu concet ăţ enii s ăi români!
Steinhardt a scris cele mai frumoase texte despre sufletul bietului român!… Dar ce pagini!
Sunt convins c ă Nené nu le -a cunoscut! … L-ar fi remontat suflete ş te! … Cu Steinhardt evreii
ş i-au pl ă tit toate p ă catele fa ţă de români! Din fericire, Nicu Steinhardt nu este singurul
evreu care l-a f ă cut de ru ş ine pe bietul ş i nefericitul de Ilie Moscovici.
— Mai da ţi un exemplu!
— Marcel Marcian, fratele lui Solomon Marcus! Sau Ion Vitner însuş i, hulit de unii pentru
prolet-cultismul s ău, împins pân ă la anti- eminescianism, dar care a spus foarte r ăspicat în
fa ţ a unui grup de studen ţi, printre care se afla şi Radu Sergiu Raba: În România nu a fost
holocaust, n-au fost persecu ţii antisemite!
— Rada Ruba poetul?
— Dar care altul?! Au fost mul ţi evrei de treab ă ! Evreii patrio ţi! Veritabili na ţionali şti români
unii dintre ei! Ca Steinhardt sau Marcian!
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 6 / 6
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XIII

CAUTARE
Cauta
Capitolul XIII
CEL MAI BUN STUDENT DIN ULTIMII CINCIZECI DE ANI
LISTA NATIONALA
— Atât cât l -aţi cunoscut pe Culianu, i se potrive ş te să zică cineva despre el c ă „a descins în
Statele Unite cu dorin ţ a expres ă de a ajunge pe listele de best-sellers ” ? Lista Na
țional
ă
— Eu o iau ca atare, nu-l contrazic pe bietul grec, dar i-aş cere s ă priceap ă că nu-i de colo s ă
Like
faci un best-sellers dintr-o carte care se ocup ă de Giordano Bruno ş i un text uitat al
acestuia! Carte care îndeplineş te toate condi ţiile de rigoare ş tiin ţifică , dar care mai este
scris ă şi cu har literar! … Câţ i pot s ă facă asta?! … S-ar putea însă ca nuan ţ a critic ă s ă fi 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
ap ărut numai în traducerea românească . Limba română este o limb ă mai rea de gur ă ! Mai
caustic ă ! Mai ră ută cioas ă . Mai ales în varianta ei literară , croită du pă mă sura bucure ş tenilor.
— Ajungem ş i la pagina 86, la care a ş zice s ă z ă bovim ceva mai mult. O pagin ă care
debuteaz ă cu consemnarea faptului c ă , la Bucure ş ti, „ profesorii spuneau despre Culianu c ă
fusese cel mai bun student al Universit ăţii în ultimii cincizeci de ani” . Care sunt a cei
profesori?
— Eu i-am fă cut aceast ă „declara ţie ” lui Ted Anton. Nu ş tiu dac ă exist ă colegi care ar avea
altă p ă rere! …
— Sunt aminti ţi colegii lui Culianu, printre care ş i Dumitru Radu Popa, v ă r de-al doilea cu
Nené, „ u n bă iat scund ş i foarte inteligent, al c ă rui bunic fusese decanul Institutului de
Medicin ă” , ş i despre care dumneavoastr ă a ţ i afirmat că este singurul din grupul Culianu care CATEGORII
v-a dezamă git. De ce?
— Nu ş tiu dac ă merită s ă mă explic, poate c ă ar trebui s ă -mi retrag aceast ă observa ţie. Dar
m-a ş opri la precizarea pe care Ted Anton consider ă că este necesar s-o fac ă : „ al că rui bunic
fusese decanul Institutului de Medicin ă” . Ce rost are aceast ă menţiune? B ă nuiesc c ă Ted Amestecate
Anton a c ă p ă tat aceast ă informaţ ie chiar de la D.RP.-ul, care tră ie ş te de vreo 15-20 de ani la
Ne w-York. M-a ş mira ca Dumitru Radu Popa s ă nu-i fi povestit lui Ted Anton din ce motive Carte pentru dumirire și
bunicul s ă u n-a mai fost decan, ba a ajuns şi prin închisorile comuniste, se pare. înd rep tare
— Are vreo leg ă tură cu cartea „ noastr ă” ?
— Are, de vreme ce în această carte România este ţ ara „ unui mare ş i necunoscut holocaust Constitu ţia Cre ş tin ă a României
petrecut în anii 1941 -1944! ” Imediat dup ă ce s- a încheiat holocaustul, în toamna lui 1944
Cvadratura cercului
sau cam pe atunci, la celebrul profesor Gr. T. Popa, decanul Institutului de Medicin ă , s-a
înfiinţat un tînă r care i-a ceru t să fie înscris direct în anul al VI -lea de studii. Motivul: în timpul Doctrin ă na ţ ionalist ă
dictaturii lui Antonescu nu avusese voie, ca evreu ce era, s ă urmeze facultatea de medicin ă ,
din pricina politicii de numerus clausus. Dacă ar fi avut voie, acum ar fi trebuit să intre în anul Holocaust
al V I-lea! … Profesorul Gr. T. Popa a avut proasta inspira ţie să g ă seasc ă aceast ă cerere
drept absurd ă şi s-o resping ă cu oarecare indignare. Urmarea: el n-a mai fost decan, iar
Întrebare concurs
petentul a devenit student la medicin ă în anul al VI -lea ş i dup ă un an de studii a ajuns
ION COJA la TV
doctor. Acel an de facultate a fost atât de temeinic încât, cu timpul, insul cu pricina a ajuns ş i
academician! … La zi
— Nu vă d leg ă tura cu cartea noastr ă !
— Aş teapt ă s ă închei povestea: anul trecut, într -un schimb de scrisori ce l-am avut cu Legionarii în eternitate
domnul academician, pe tema holocaustului din România, l -am întrebat de ce, după venirea Lingvistic ă
la putere a comuni ş tilor, de fapt a unui grup de comintemi ş ti evrei ce petrecuser ă la
Moscova ultimii 5- 10 ani ai lor, în perioada 1934 -1944, de ce evreii comuni ş ti nu au tras pe Lista na ţional ă
nimeni la r ă spundere pentru crima de genocid, de holocaust! Deci, dl. academician se
gândise că e cazul s ă i se fac ă lui dreptate pentru pagubele suferite de persoana domniei Literatur ă
sale de pe urma regulei lui numerus clausus, dar nu s- a gândit să cear ă dreptate ş i pentru
Marele Manipulator
cei 400.000 de evrei uci şi, zice el, de români. Nici el ş i nici Ana Pauker, Iosif Chi ş inevshi,
Valter Roman, Leonte R ă utu, Silviu Brucan şi atâţ ia al ţ ii, eiusdem farinae, nu au cerut nici Memorandum Est
Page 1 / 6
unul pedepsirea celor ce pricinuiser ă moartea a 400.000 de fiin ţe nevinovate!
— Poate c ă… Preafratele nostru
— Nu mai pierde vremea! Las ă -l pe dl. academician Nicolae Cajal s ă g ă seasc ă ră spunsul Proces cu Aurel Vainer
acceptabil, dac ă pe cel adev ă rat se fere ş te să -l dea!
— Nicolae Cajal este academicianul care a făcut medicina într -un singur an? Promovate
— El este, în orice caz, preş edintele comunit ăţ ii evreie ş ti, este om trecut de 70 de ani, şi
vreme de 50 de ani n-a suflat o vorb ă despre un holocaust în România! Abia în ianuarie
1997 face ceea ce trebuia s ă facă încă din toamna lui 1944: denun ţă genocidul antievreiesc
Regele Mihai
din România! Cine să -l mai poată lua în serios?!
— Sunte ţi mai ceva decât Cato cel Bătrân, cel cu Carthago delenda est… Face ţ i ce face ţ i ş i Texte uitate, texte cenzurate
iar vă întoarceţ i la povestea acestui holocaust!
Textele altora
— La basmul cu holocaustul din România! Un basm urît! Dacă nu lămurim lucrurile acum, cât
încă mai trăiesc câteva mii de martori ai acelor ani, vom rămâne pentru vecie stigmatizaţ i de Transilvania
acuza ţ ia cea mai grav ă ce se poate aduce unui popor: genochtonia, dac ă o pot numi astfel,
adic ă uciderea în masă , a unui popor, urm ă rind extinc ţ ia acestuia, dispari ţia de pe fa ţ a Vatra Românească
p ământului! Pă i ce valoare mai are s ă ne gratuleze Alexandru Şafran cu vorbe ca „blândul ş i
cumsecadele popor român” ?! Or sunte m a şa, blânzi ş i cumsecade, cuvinte ce nu se

potrivesc unor genocizi, deci n-a existat nici genocid, nici holocaust, or, dac ă acestea sunt ARHIVE
reale, atunci pune ţ i la zid acest popor de criminali; nu-l mai t ămâiaţi cu vorbe bune, atât de
nepotrivite ! …
— Nu ne abatem de la subiectul nostru? octombrie 2013
— Care este „ subiectul nostru ” ?
septembrie 2013
— Cartea lui Ted Anton despre asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu!
— Când s -a petrecut acest asasinat? august 2013
— Când?! În 1991, luna mai, ziua 21.
— Şi ce leg ă tură are acest asasinat cu holocaustul din România, din 1940 -1944, unul dintre iulie 2013
cele mai pu ţin cunoscute holocausturi? Ai?! … E vreo leg ă tură ? Nu e nici una! Alta decât că
iunie 2013
minciună este toat ă povestea cu holocaustul din România, cum minciună este ş i ipoteza
despre asasinarea lui Culianu sus ţ inut ă de Ted Anton & Andrei Oi ş teanu! Nu este o ipotez ă mai 2013
gre ş ită , ci o ipotez ă mincinoas ă !… Deci nu eu m ă abat, ci Ted se abate de la adev ă r, atunci
când face o legă tură între asasinarea lui Culianu ş i holocaustul imaginar despre care aprilie 2013
pre ş edintele comunit ăţ ii evreie şti din România vreme de 50 de ani n -a suflat nici o vorbă ! De
martie 2013
ce a insistat ş i Ted Anton, ş i Andrei Oi ş teanu, asupra „ holocaustului? ” Nu aveau nici un
motiv serios s-o fac ă . Ei! Dar eu sunt perfect motiva ts ă insist ş i să le dau peste mână februarie 2013
neobr ă z aţ ilor! Sunt?
— Nu ş tiu! … Cam! ianuarie 2013
— Mai departe! Mergem mai departe! La ce pagin ă ziceai c ă te-ai oprit? La 86?
decembrie 2012
— Pagina 86 este pagina la care se afl ă povestit ă o mică scenet ă petrecut ă la un seminar
condus de dumneavoastr ă , cu Ioan Petru Culianu protagonist. Relatarea este corect ă ? noiembrie 2012
— Mulţumitoare! … De ş i, recitind- o mai atent, îmi aduc aminte că eu i-am povestit lui Ted
Anton cum, student fiind, la dou ă examene, date cu aceea ş i persoan ă , una din pu ţ inele octombrie 2012
persoane care nu aveau ce c ăuta la Universitate, am trecut cu brio examenul inventând
septembrie 2012
nume de c ă rţ i, de articole, idei, pe care le- am atribuit lui Andre Martinét, să racul. Şi i-am
spus lui Ted Anton c ă atunci când la seminar Culianu a început să povesteasc ă de c ă rţi sau august 2012
chiar autori pe care nu- i cuno şteam, în loc să mă ar ă t că sunt atoate ş tiutor ca acea
profesoar ă de lingvistic ă romanică , eu l- am rugat pe eruditul învăţă cel s ă ne dea, mie ş i iulie 2012
studen ţilor, colegilor să i, mai multe date despre autor, despre cartea citat ă , că ci eu unul n-o
iunie 2012
cuno ş team.
— Atitudinea dumneavoastr ă i-a pl ă cut lui Culianu, dar de ce Ted Anton o nume ş te mai 2012
„ presupusa candoare ” a lui Ion Coja?
— Întrebarea aceasta aş teapt ă un ră spuns mai degrab ă de la dumneata decât de la mine! aprilie 2012
— S-o înregistrez ală turi de alte mici r ă utăţi cu care îş i agrementeaz ă textul, de felul
martie 2012
„ aeroportul Otopeni – o construc ţie ieftin ă şi pr ă fuită” , „ Biblioteca Universitar ă cu ferestrele
sale înalte ş i podele murdare ” , „ sticle de vin cu dop de metal ” etc., etc.? februarie 2012
— Ar însemna să faci din mine o institu ţie na ţional ă , nu voi fi eu acela care te va contrazice!
… N-am chiar atâta candoare! ianuarie 2012
— Sunte ţi pomenit de vreo zece ori în cartea lui Ted Anton, prima dată aici, la pagina 86.
decembrie 2011
Ave ţi ceva împotrivă dac ă trecem în revistă ş i celelalte men ţiuni, grupându -le?
— Cum dore ş ti! noiembrie 2011
— Urmă toarea men ţiune este legat ă de acel faimos chef, se poveste ş te cum a ţi plecat cu
to ţ ii pe str ă zile Bucure ş tiului, h ă ulind şi cântând sub ninsoarea bogată… „ S-au oprit în faţ a octombrie 2011
Ministerului de Externe, cu bra ţ ele petrecute pe dup ă umeri. Ro ş u la fa ţă şi cu lacrimile
septembrie 2011
curgându -i pe obraz din cauza frigului, profesor ul Ion Coja a început s ă cânte cu voce
tun ă toare vechiul imn na ţ ionalist dinainte de r ă zboi, « De ş teapt ă -te, române» , pe atunci august 2011
interzis. I- a îndemnat ş i pe ceilal ţ i să i se al ă ture, ar ătând şi înspre gardianul înarmat cu
mitralieră care st ătea ghemuit în chioş c, ca ş i cum ză pada alb ă şi cântecul i -ar fi putut aduna iulie 2011
pe to ţi împreună , stu den ţ i, profesori ş i poli ţ iş t i – contestatari, conformi ş t i ş i turn ă tori,
împăcându -i într -un rarisim moment „ hierofanic ” : „ De ş teapt ă -te, Române, din somnul etc., iunie 2011
etc.” Cred c ă de data asta nu mai ave ţ i ce s ă -i repro ş a ţ i „ grecului” . mai 2011
— Da, e destul ă simţire în această relatare, b ă nuiesc c ă i-a fă cut-o Silviu Angelescu sau
Şerban Anghelescu! Pe mine Ted Anton m- a întrebat numai, povestindu -mi ceea ce el deja aprilie 2011
ş tia. I- am vorbit de traducerea în latină , pe care eu o ş tiu dintr-un vechi manual de limba
martie 2011
latin ă . Hazul a fost c ă am declamat acest text latinesc în faţ a „ autorit ăţ ilor” , adic ă a
poliţ aiului care p ă zea Palatul Victoriei, pe atunci sediu al Externelor. Dar nu-mi aduc aminte februarie 2011
s ă se fi temut Culianu de reac ţia gărzii militare! El avea întotdeauna o anumită re ţinere, se
ar ăta mai rezervat decât ceilalţi în momentele de exuberanţă g ă lă gioas ă ! … Nici vorb ă însă ianuarie 2011
s ă fi fost un fricos! Era firea lui care îi lă sa pe al ţ ii s ă fie mai spectaculo ş i, mai epatan ţ i!
decembrie 2010
— Dumneavoastr ă nu v-a fost frică s ă da ţi tonul la un cântec interzis?
Page 2 / 6
— Eram deja în 1968, pe la mijlocul lui decembrie, (iar nu în ajunul Cră ciunului, cum gre ş it noiembrie 2010
consemneaz ă Ted Anton), Ceau şescu îş i ţ inuse vestitul s ă u discurs, care ne marcase pe toţi.
Nu în sensul că ne fă cuse mai ata ş a ţi de Ceau ş escu ş i de partid, ci ne dă duse curaj s ă fim ş i octombrie 2010
mai mult noi înş ine! S ă fim mai români!… Sim ţeam c ă acest cântec, pe care îl auzisem prima
septembrie 2010
oar ă în 1957, la un post de radio clandestin, al partizanilor din Fă g ă ra ş , nu mai este, în
1968, primejdios. N-am fost curajos, ci am sesizat mai bine decât alţ ii spiritul vremii! august 2010
— Urmă toarea dumneavoastr ă apari ţie în carte sună cam a ş a: „un colo nel îl cont acta se pe
profesorul lui, Ion Coja, pentru a cere informa ţii despre activitatea grupului Atlantida. Era în iulie 2010
special interesat de Ioan Culianu ” . E adev ă rat?
iunie 2010
— Nu, nu mi s-au cerut „ informaţii despre activitatea grupului Atlantida ” , ci referinţe, cred c ă
ă sta era ş i termenul curent. Şi nu despre „ grupul Atlantida ” , ci despre câteva persoane: mai 2010
Culianu, Angelescu, Radu Popa ş i Mihai Pop, feciorul marelui profesor ş i coleg de facultate cu
mine. Adică le-am fă cut niş te caracteriz ă ri, a ş a cum se f ă ceau şi la partid, când recomandai aprilie 2010
pe cineva s ă intre în PCR. Pline de laude, de superlative. Cât era de colonel cel care mi -a
martie 2010
cerut asta, nu mai ş tiu ş i n-am ştiut nici atunci. Era cu câteva luni înainte de a termina bă ie ţ ii
facultatea. Am b ă nuit c ă este o anchet ă pe linia ministerului nostru, ca s ă -i opreasc ă februarie 2010
asisten ţ i pe cei trei absolven ţi. Am impresia c ă am dat ceva scris. Eu i-am povestit despre
acest „ colonel ” lui Ted Anton când m -am întâlnit cu el în 1993, parcă . Dar n-am fost sigur c ă ianuarie 2010
este nici m ă car de la securitate. Se prezentase ca „ inspector de cadre ” , în birou l PCR, unde
decembrie 2009
fusesem convocat. Dup ă acea, le-am povestit b ă ie ţ ilor că i-am avut la mână !… Angajarea în
învăţ ămâ nt ul su pe ri or se făcea foarte greu dac ă nu aveai un dosar politic care s ă te noiembrie 2009
propulsez e. Le-am povestit deci c ă se interesa de ei cineva, autorit ăţ ile.
— Urmeaz ă povestea cu lucrarea de diplom ă a acelei studente, pe ai c ă rei bani ş i-a putut octombrie 2009
Culianu cump ă ra cele necesare plec ării în Italia.
septembrie 2009
— Se vede clar c ă Radu Popa i- a povestit lui Ted Anton acea întâmplare, cu toate înfloriturile
posibile. Nici vorb ă de fiica unui „ş ofer la Comitetul Central ” sau, cum apare în versiunea august 2009
american ă , „fi ica un ui în al t fu ncţ ionar din Comitetul Central al PCR ” !… Era vorba de o
doamn ă profesoar ă , s oţ ia unui prieten, care preda deja limba rus ă şi care f ă cuse la f ă ră iulie 2009
frecven ţă şi a doua facultate, limba română , căci cu rusa ei începuse să fie o problem ă
iunie 2009
g ăsirea unei norme întregi. Fiind ş i prieten cu so ţul ei, iar ea urmând să nasc ă – ş i a nă scut
u n bă iat care este azi unul dintre cei mai interesan ţi gazetari lansa ţi dup ă 1990, am martie 2009
recomandat-o b ă ie ţ ilor din grup s ă o ajute în vreun fel, nu neapă rat scriindu-i teza din
scoar ţă în scoarţă . Dac ă -mi aduc bine aminte, i-au ref ăcut lucrarea cu care îş i luase prima februarie 2009
licenţă . I-au modernizat- o; au cur ăţ at-o de proletcultismele de dinainte de 1965. Toat ă ianuarie 2009
sceneta, a ş a cum o relateaz ă Ted Anton, este „ opera ” lui Radu Popa. Are hazul ei, dar este
mai mult invenţie! Radu a povestit- o de zeci de ori, modificându -i mereu detaliile pentru a o octombrie 2008
face mai „ haioas ă” . Dar este foarte nedrept cu biata femeie, azi pensionar ă , care a apelat la
ajutorul lui Radu Popa la insisten ţele so ţ ului ei, care se temea c ă du pă na ş terea copilului iunie 2008
a ş teptat nu va mai avea nici un chef de licen ţă… Nu e cusher ce-a f ă cut Radu! …
mai 2008
— Dar nu-i dă numele persoanei!
— Asta n- a împiedicat -o pe doamna profesoar ă s ă citeasc ă cartea lui Ted Anton ş i să -mi februarie 2008
ofteze la telefon pe tema mizeriei umane.
— Urmă toarele trei sau patru men ţiuni care se fac despre dumneavoastr ă vă pun în ianuarie 2008
leg ă tură cu Vatra Românească !
noiembrie 2007
— Am vă zut, dar nu pricep de ce TedAnton nu se mir ă , spectaculos ş i captivant, de faptul c ă
fostul profesor devine lider al organiza ţiei care îl va asasina pe fostul student! De ce nu octombrie 2007
merge cu tică loşia până la cap ă t?!
— Aţi discutat cu Ted Anton despre Vatra Românească ? septembrie 2007
— Cum era s ă n-o facem?! Pentru asta m-a ş i că utat, dar exact ce i-am spus eu despre
august 2007
Vatr ă nu a publicat.
— A publicat pă rerile lui Tismă neanu, Vladimir Tismă neanu … iulie 2007
— Aş a! Vladimir!
— Ale lui Andrei Codrescu, Dan Petrescu, Norman Manea … iunie 2007
— Vom face o anex ă la acest dialog al nostru. Acolo vom publica ni ş te texte, legate de unele
probleme ivite pe parcursul discu ţiilor noastre. Vom publica bun ă oar ă textul care a primit
cele mai multe aplauze la Târgu Mureş , când s -a ţinut, în mai 1990, primul congres al Uniunii LINKURI
Vatra Românească . Şi s ă -l raportezi la ce zic despre Vatra Românească Tismă nenii dumitale!
— Ai mei? … Uita ţi c ă dumneavoastr ă înş ivă a ţi recunoscut – mă rog, a ş a sus ţine Ted Anton,
că a ţi recunoscut apartenen ţ a sau dependen ţa de securitate a Vatrei Româneş ti. Citez:
„C â n d i-am expus lui Ion Coja afirma ţia lui Culianu c ă fusese amenin ţat de Vatra Herald Studio
Românească înainte de a fi ucis, fostul să u profesor c ăzu pe gânduri: „ Vatra a fost infiltrat ă
de SRI, spuse ” . Lista Nationala
— Mă garul ş i ticălosul! Când mi -a „ expus ” afirmaţia lui Culianu n-am c ăzut deloc pe gânduri.
Nu era o noutate! A ş a c ă am fost foarte prompt în a -i demonstra grecului c ă este vorba de
„ diversiune ” , pus ă la cale, foarte probabil, de cei care, ulterior, l- au asasinat pe Nené. Iar
despre infiltrarea unor agen ţi SRI în Vatr ă i-am spus m ă garului c ă este un lucru absolut
normal, pentru care nici s ă nu ne gândim să incrimină m pe cineva. Ar fi fost anormal dac ă
SRI n- ar fi încercat să ştie din
surse proprii ce se întâmplă într -o organiza ţie atât de
numeroas ă cum era pe atunci Vatra Românească !… De la aceste premise a plecat discu ţia
mea cu Virgil M ă gureanu! L-am f ă cut atent, s ă cerceteze dac ă oamenii lui infiltra ţi în Vatră
nu cumva nu-şi fac corect meseria, misiunea încredinţ at ă !
— Care era aceast ă misiune?
— Nu ştiam, dar, punând binele înainte, mi -am zis c ă rolul lor trebuia s ă fie pozitiv!
— Pozitiv în ce sens?
— În sensul închegă rii unor structuri organiza torice trainice, fiabile, cum se zice acum!
Funcţionale!
— Mergem mai departe?
— Aţi terminat cu mine?
Page 3 / 6
— Cred c ă da! … Ne întoarcem la…
— La capitolul „ Personaje sumbre, foarte inteligente ” , este capitolul cu cele mai multe
minciuni pe cm 2 de foaie.
— Nu mi-am dat seama!
— Este mai întâi minciuna că acea noapte, acel „ moment de euforie ” s-ar fi fost petrecut în
noaptea de Cr ă ciun 1968.
— Ce importan ţă are acest am ă nunt?
— Are, pentru c ă în 1968, în seara de Cră ciun, s- a petrecut cu totul altceva în Bucureş ti, mii
de studen ţi au ocupat bulevardul 6 Martie – cum se numea pe atunci, azi bulevardul
Kog ă lniceanu, şi au colindat ore în şir, într -o rev ă rsare spontan ă care i-a surprins pe cei
„ aviza ţi” cu totul nepreg ă tiţi! Au fost şi câteva lozinci anti, dar cel mai mult i -a speriat faptul
că mii de studen ţ i au ocupat centrul Bucure ş tiului. Au venit dinspre Groz ă ve ş ti să -ş i colinde
colegele de la c ă minul „ 6 Martie ” ş i mai ales pe cele de la c ă minul „ Carpa ţ i” , de deasupra
libră riei Eminescu.
— Care a fost reac ţia autorit ăţ ilor?
— E o minciun ă că mulţi studen ţi au fost „ aresta ţi, interoga ţi ş i bă tu ţi” . Mai grav este
altceva, c ă guvernan ţii au decis atunci, sup ă ra ţ i de ie şirea în str adă a studen ţilor, s ă se
introduc ă armata la studente, în timpul facultăţ ii, iar b ă ie ţ ii, dup ă ce deveneau studen ţ i, s ă
facă în primul an de studenţ ie armat ă ! Înţ elegi cu ce scop!
— Nu tocmai!
— Ca să le intre disciplina cazon ă în sânge!… Dar a fost ş i un efect pozitiv: studen ţii au
că p ă tat de atunci vacan ţă de Cr ă ciun! … Ş i-au dat seama Ceau ş escu ş i ai s ă i că dac ă nu pot
s ă interzic ă colindele, s ă colinde studen ţ ii fiecare pe la ei pe acas ă , iar nu în centrul
Capitalei!
— Ce trebuie înţ eles prin ceea ce Ted Anton nume ş te a fi „bru talitatea Românie i comuniste,
în mare mă sur ă ignorat ă de Occident la acea vreme ”?
— Ted Anton, bine sf ă tuit de ga ş ca lui Vladimir ă la, Tismăneanu, mergând pe urmele acestor
politologi de dou ă parale duzina, nu las ă cititorilor s ă i nici o ş an să pentru a înţ elege c ă în
istoria post-belic ă a României anul 1964 a însemnat o mare cotitur ă . Iar veni rea lui
Ceau şescu la putere în mod indubitabil a pus capă t „ brutalit ăţ ii comuniste” . Iat ă , Ceau ş escu
a fost dat jos, a fost omorît chiar, ş i nu vine mai nimeni s ă se plângă de felul cum a fost
torturat în anii „ epocii de aur ” , de ş i cu to ţii ne a ş teptam s ă fie cu miile cei ce vor avea s ă se
plângă de brutalitatea securit ăţ ii ceau ş iste. La fel, nu apar de nic ă ieri victimele propriu-zise.
Fă ră excep ţ ie, regimul de exterminare a de ţ inu ţilor politici a încetat să mai facă victime după
1964. Adic ă din momentul în care comunismul încearcă s ă capete o tent ă na ţ ionalist ă ! … Da,
Occidentul a ignorat brutalitatea comunist ă ! Dar e vorba de brutalitatea comunismului pe
vremea când, printre liderii regimului, românii reprezentau o minoritate!… Atunci, în anii ’ 50,
a ajuns Dumitru Bacu în Occident, cu manuscrisul unui cutremură tor documentar despre
experimentele din penitenciarul de la Pite ş ti, unde, riguros controlat ă de Ana Pauker ş i
Nicolschi, s-a desf ă şurat sinistra, cumplita „ reeducare ” ! A umblat ani de zile Dumitru Bacu,
din editur ă în editură , şi nimeni în Occident n -a vrut s ă -i publice cartea. Motivul cel mai
invocat: num ă rul prea mare de ne- români care erau pomeniţi în carte, ocupând funcţ ii de
vârf în structurile represive ale statului de democraţ ie popular ă . Da, Occidentul n-a vrut s ă
ş tie de crimele pe care le s ăvârşeau în România oamenii instalaţ i la putere de Armata Ro ş ie!
Şi asta pentru c ă ace ş ti vale ţi ş i arga ţi ai Moscovei erau mai ales evrei, maghiari, ţigani,
lipoveni …
— Iară şi vă lega ţi de …
— Nu de evrei m ă leg, ci de evreii, unii evrei, criminali ş i tră d ă tori de ţar ă ! De unii evrei! De
unii maghiari! De unii ţigani! Ş.a.m.d! Iar, nota bene ! nici m ă car despre acei trei-patru sute
de evrei, nu mai mul ţi, ci doar câteva sute de evrei care alcă tuiau grosul ş i elita PCR-ului la
23 august 1944, nu se poate spune c ă au fost to ţi ni ş te criminali ori tră d ă tori! Printre ei s-
au aflat ş i oameni dintr-o bucată , ca Alexandru Graur, de pild ă… Nu-mi dau seama ce analist
politic ratat s-a gr ă bit s ă -i ofere lui Ted Anton ideile sale, gre ş ite ş i de rea credin ţă , despre
România postbelică , comunistă . Şi mai ales despre România de după 1964.
— În acelaş i capitol se spune c ă „Securitatea a utilizat în mod discret radiaţ iile pentru a-i
îmbolnăvi pe scriitorii pe care îi reţinuse ” . Care sunt scriitorii aceia?
— N-am habar! Au fost fel ş i fel de zvonuri, inclusiv despre iradierea manifestan ţilor de la
Braş ov, din ’87. Dar nu s-a confirmat nimic după 1989! Absolut nimic! Deci, tot minciun ă !
— Ion Pacepa, dup ă ce a ales libertatea ş i a rămas în Occident, a spus că „ scopul principal al
politicii interne a lui Ceauşescu era monitorizarea gândurilor întregii populaţ ii” .
— Eh, e ceva distan ţă de la monitorizarea gândurilor la iradierea anatomiei scriitorilor, a
opozan ţilor!
— Dar nu vede ţi ce bine seam ă nă monitorizarea gân durilor cu manipularea acestora,
practicat ă în Occident?
— Este acela ş i lucru. Făcut ceva mai subtil în Occident! Mai subtil ş i, prin asta, mai imoral!
— Mai imoral sau mai amoral?
— Bună întrebare!
— Şi ră spunsul?
— Şi una, ş i alta! Imoral pentru c ă neag ă omului virtutea sa cea mai aleas ă : capacitatea de
a-ş i dori s ă fie liber, să tră iasc ă în libertate. Şi amoral deoarece în slujba acestei monitoriză ri
sunt desf ă şurate mari for ţe profesioniste, de strict ă şi tot mai restrânsă specialitate, care
transform ă minciuna în domeniu de cercetare ş i de aplicare a ş tiin ţ elor, a celor mai diverse
ş tiin ţe!
— Ce alte minciuni mai cuprinde capitolul despre „ personaje sumbre ” din anii studen ţiei lui
Culianu? Prin aceast ă sintagm ă la cine se refer ă Ted Anton?
— Cred c ă se refer ă la oamenii securit ăţ ii şi îndeosebi la acel domn Ureche care a stat de
vorb ă cu ei, cu grupul Culianu. Nu-i exclus ca acest Ureche s ă fi fost cel care mi-a cerut mie
referin ţele despre b ă ie ţi… Cât priveş te minciunile … mă a ş teptam s ă le sesizezi singur
Page 4 / 6
dumneata. Nu ţ i-a sărit nimic în ochi, minciuni care sunt evidente oricărui cititor, neavând nici
o leg ă tură cu grupul Culianu? Hai! Zi dumneata ce alte minciuni mai cuprinde acel capitol!
— În afară de povestea cu acele radia ţii discrete cu care securitatea i- a îmbolnă vit pe
scriitorii recalcitranţi ş i disiden ţ i, altceva nu mi-a …
— Vezi cum prinde de u ş or minciuna! Cartea aceasta, peste ani de zile, va fi un document
istoric, de care speciali ş tii se vor folosi pentru a reconstitui societatea şi lumea românească
a anilor ’70! Şi ce se vor mai amuza pe seama noastr ă acei speciali şti; comentând cât am
fost de troglodi ţi, dac ă am fă cut din semiotic ă „o materie interzis ă la facultate ” ; cum
consemneaz ă grecul mincinos! … Nici vorbă de aş a ceva! Se f ă cea semiotic ă chiar în exce s!
Devenise o mod ă că zut ă aproape în ridicul. Ca ş i structuralismul ş i toate celelalte tehnici de
formalizare ! …
— Spune ţi dumneavoastr ă cum a fost! Dialogul nostru va fi şi el, cândva, un document de
care speciali ştii se vor folosi pentru a reconstitui lumea românească a anilor ’70.
— Lumea universitar ă , academică !
— Bună şi asta! Cum a fost cu semiotica?
— În grupul lui Culianu i se spunea „ semitica ” . Le pl ă cea s ă se joace cu vorbele, calamburul,
în care cel mai meş ter era Radu Popa, puncta discu ţiile lor cu o frecvenţă debordant ă , uneori
obositoare. Nu degeaba Radu Popa se pricepea s ă -l imite perfect pe Şerban Cioculescu, ş i el
mare amator ş i produc ă tor de calambururi…
— De ce „ semitica ” ? Ce leg ă tură are cu evreii?
— Cu unii evrei, care o practicau ş i o propov ăduiau ca pe o religie, aproape. Unii însă , nu
to ţ i. Cel pu ţin în România, unde alţ i evrei, a ş zice evreii care erau st ăpâni pe meseria lor,
cum au fost cei doi Wald, Lucia ş i Henri…
— So ţi?
— Nu! Nu erau so ţi, dar au fost în domeniul lor niş te profesioni ş ti, niş te intelectuali autentici!
Şi buni colegi! În nici un caz impostori, cum erau mulţi dintre semioticieni …
— În ce consta impostura?
— În exagerare, în exces. Teoretizau în exces. Că ci ceea ce era de teoretizat fusese deja
teoretizat de al ţ ii!…
— Câteva nume?
— N-are rost! … Oricum, se înfiinţ ase oficial la facultate un cerc de semiotic ă , cu întâlniri
s ă pt ămânale, studenţ i ş i profesori la un loc! Printre al ţii, Grigore Moisil, din când în când!
Sorin Strati, Solomon Marcus … Nici vorb ă de interdic ţ ii!… Iar jocul de cuvinte semiotic ă -
semitic ă nu era, de fapt, decât o ocazie de calambur, pe care o oferea limba ş i pe care acei
tineri pu ş i pe joac ă , nu numai pe studii aprofundate, nu aveau cum s ă -l rateze. Dac ă a ş da
nume, cred c ă numele de români ar fi mai multe printre „ semiticienii ” no ştri. Însă , ce-i drept,
aluzia lor privea ş i semiotica practicat ă de Occident!
— Lumea universitar ă românească a anilor ’70, a începutului de deceniu, avea acces la
disputa de idei, la via ţ a academic ă occidental ă , la frământă rile acesteia?
— Poate c ă nu existau banii pentru a aduce sau pentru a traduce tot ce ap ărea în Occident,
ca disput ă teoretic ă , dar voie de la împă răţ ie era! … Când am fost prima oară în Occident, în
1969, cu un grup de studen ţ i, ţ i-am povestit despre ei, câţ iva erau de la filologie, studente
mai ales. La Nancy ni s- a dat o student ă care s ă însoţ easc ă grupul nostru, un fel de ghid.
Era student ă în ultimul an la filologie, se pregă tea s ă devin ă profesoar ă de limba francez ă .
Dup ă câteva zile, studente le noastre au descoperit că viitoarea profesoar ă nici m ă car nu
auzise de Saussure, de Martinet, de Meillet! Au venit la mine foarte „ su pă rate ” , s ă -mi ceară
socoteal ă , pentru ce noi, la Bucure ş ti, le chinuiam cu autori francezi despre care studen ţii
franţ uji nici nu au habar! Şi era vorba de studente care se preg ă teau s ă devin ă profesoare
de română , de rus ă , de spaniol ă !… Aş a s-a întâmplat mai târziu ş i cu Foucault, cu Piaget, cu
Genet! Ba ş ca autorii americani! …
— Cred c ă au …
— O clipă ! S ă nu trecem mai departe f ă ră s ă consemn ă m ş i reac ţia limbii române la ceea ce
se petrecea pe atunci!
— A limbii române?!
— Cred c ă -i pot spune a ş a! … A limbii române vorbită în redacţ ia editurilor care publicau c ă rţi
ş tiin ţifice. A editurii care se numea chiar „ş tiin ţifică” . Excedate de textele de lingvistic ă
matematic ă , struct uralistă , transfo rmaţ ional ă , de semio tic ă şi alte noi discipline, în care
textul era împă nat cu formule ş i tabele, cu scheme ş i alte minuni de astea, doamnele de la
editur ă au inventat un cuvânt nou, superb, absolut reconfortant pentru unul ca mine, care
nu am crezut niciodat ă în acest mod de a vorbi despre ispră vile spiritului uman: prin cifre ş i
formule! Cuvântul moftem, zicând despre o carte pe care nu le plă cea s- o îngrijească , s ă o
preg ă teasc ă pentru tipar, din pricina acestor scheme ş i formule, c ă sunt c ă rţ i cu mofteme!
Pe lângă nebunia acestor formule zice- se matematice, mai bântuia ş i nebunia de a propune
termeni noi, termeni care, majoritatea, se terminau în sufixul -em: nu numai morfem, fonem,
semantem, dar ş i sem, plerem, semem, filosofem ş i alte em-uri. Ce p ă rere ai? Moftem! C ă rţ i
cu mofteme ş i că rţ i f ă ră mofteme! … Eh, eu ş i colegii mei, care au f ă cut c ă rţ i ş i articole dup ă
modelul lui Al. Graur, am scris toţ i texte f ă ră mofteme! Şi cred că la fel ne-am comportat şi în
via ţ a de toate zilele. Dup ă acela ş i model! F ă ră mofteme ş i f ă ră mofturi! Îmi pare bine că ş i
că rţile lui Culianu, câte am citit, sunt tot aş a, fă ră mofteme! … A dracului limba asta
românească . E dat ă în… Doamne, iart ă -mă !
—?
— De fapt este meritul acelor doamne redactor la Editura Ştiin ţifică !… De fiecare dat ă m-am
bucurat când am putut să fiu de fa ţă la apari ţia unui nou cuvânt.
— Care este ultimul cuvânt nou pe care l -aţi auzit, mai de curând?
— Cuvântul gaudeamus, folosit de un reporter radio despre deschiderea noului an
universitar. „Ga ude amus ul a fost cân tat ş i la facultatea cutare ”… Nu cred c ă se va impune!
Nu va fi preluat de vorbitori, nici m ă car de studen ţi. L-am auzit ieri, la radio! O inven ţie a
reporterilor! Stupid ă !
Page 5 / 6
— În continua re, aş propune s ă ne limit ă m cu lectura noastr ă critică , pe cât se poate, la
aspectele care ar putea spune ceva în legă tură cu asasinatul.
— De acord! Putem încerca! Dar nu sunt sigur că vom reuş i. Vorbe ş te dumneata!
— A ş re ţine, sensibilizat de ipoteza nou ă care se desprinde din dialogul nostru, urm ă torul
fragment: „ Culianu compara magia lui Bruno cu activitatea contemporan ă a agen ţilor
publicitari, a firmelor de rela ţii cu publicul, a celor care controleaz ă schimb ă rile politice, ş i a
propagandi ş tilor…”
— Din p ă cate, Ted Anton nu subliniaz ă şi el ceea ce dumneata ai g ă sit de cuviin ţ ă s ă
subliniezi. De ce ai f ă cut aceast ă subliniere?
— Pentru mine este uimitor s ă se afirme existen ţa unor persoane „ care controleaz ă
schimb ă rile politice ” ! Eu, în adâncul gândurilor mele, ş tiu mai departe, pentru totdeauna, c ă
istoria o face poporul, c ă exist ă niş te legi obiective, inexorabile!
— Încearcă s ă rămâi aş a!
— Chiar ş i cu riscul, dar nu mai este risc, ci certitudine, certitudinea căderii în ridicul?…
— Deseori m-am simţit foarte bine, de ş i ş tiind c ă sunt ridicul pentru o vorb ă sau o atitudine
la care n-aş fi renun ţat însă nici în ruptul capului. Merită şi în cazul tă u!
— Mul ţumesc! … Iat ă ce impresie le-a făcut Culianu, stabilit în Occident, în Italia, colegilor să i
de studii de la Milano: „împovăra t cu se cr et e su mb re pe ca re în să nu l e îm părtă şea
nimă nui” .
— Mă faci s ă -mi imaginez ş i să mă întreb de ce n -avem parte de ea, o istorie plin ă de
secrete reconfortante, întremă toare ş i pl ă cute, iar nu sumbre. Cum ar ar ă ta ni ş te secrete
ale istoriei care s ă nu fie sumbre, ci dimpotrivă ?! Care ar fi antonimul lui sumbru?
— Senin, vesel, bine dispus …
— Mai departe! Altceva?
aspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 6 / 6
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XIV

CAUTARE
Cauta
Capitolul XIV
TĂCEREA LUI ELIADE
LISTA NATIONALA
— Ziceţi că este fals ă orice rela ţie pe care am stabili- o între asasinarea lui Culianu ş i
legionarii din America? Lista Na

țional
ă
— Aş a cred. Legionarii din America ş i de oriunde!
Like
— Atunci nu mai coment ă m faptul „ că o vreme Culianu ar fi adoptat idei de extrem ă dreapt ă
în timpul exilului” , intrând în contact, cu Iosif Constantin Dră gan, al c ă rui centru de studii din
Italia „ oferea o bibliotec ă plin ă de scrieri gardiste pe care Culianu le-a cercetat spre a 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
înţ elege mai bine o perioad ă complet str ă in ă de educa ţia lui comunist ă , însă legat ă strân s
de trecutul familiei sale ş i al mentorului să u ” .
— Ba cred c ă e de comentat! Eu am gre şit când am trecut peste aceste informaţ ii care, dacă
sunt adev ă rate, merită toat ă aten ţia.
— Cu Iosif Constantin Dr ă gan a ţi fost ş i dumneavoastr ă în contact!…
— Nu mă gândeam la mine!
— Cu ce ocazie l-aţi cunoscut pe multimiliardarul român?
— Romul Munteanu m- a îndemnat să -l caut, prin Tudor Olteanu şi Traian Filip. Eu încropisem
un proiect de expedi ţi e ş tiin ţ ifică – etnografie, lingvistic ă şi istorie – l a Mă nă stirea Sf.
Ecaterina din Sinai, unde, din mai multe surse, aflasem c ă s-ar g ă si ni ş te beduini care
vorbesc un idiom romanic, îş i zic „ lahi” ş i sunt b ă nuiţi că ar fi urma ş ii unui grup de daco- CATEGORII
romani, disloca ţi din p ă rţ ile Dun ă rii de c ătre împă ratul Iustinian ş i d aţ i mă n ă stirii, s-o
p ă zeasc ă şi s-o slujeasc ă . Agenda preziden ț ial ă

— Am auzit ş i eu de ace ş ti „ lahi” . Chiar exist ă ?
— A ş a s-ar p ă rea. I-am expus lui I. C. Dr ă gan proiectul, l-a interesat, dar, la vremea aceea, Amestecate
nu se putea face nimic, toat ă peninsula Sinai era ocupat ă de armata Israelului.
— P ărerile sunt împă rţite în privinţ a lui Iosif Constantin Dr ăgan. Unii îl consideră un Mecena, Carte pentru dumirire și
al ţii… înd rep tare
— Nu are rost s ă stabilim noi, aici, care este adev ă rul despre Dr ă gan. Dar m ă tenteaz ă o
parantez ă . Dră gan este unul dintre pu ţinii români care l-au cunoscut ş i pe Petre Ţuţ ea, ş i pe Constitu ţia Cre ş tin ă a României
Ioan Petru Culianu. Adic ă pe cei mai de ş te pţi români de la acest sfârş it de veac! …
Cvadratura cercului
— Şi?
— Şi nu ş i-a dat seama de norocul acesta! I-a dat cu piciorul. Nu ş tiu exact ce s- a întâmplat Doctrin ă na ţ ionalist ă
cu Nené Culianu, dar nu mi -e greu s ă b ă nuiesc. Ştiu însă exact cum a decurs rela ţia lui
Dră gan cu Petre Ţu ţ e a… Holocaust
— Vă ascult cu toat ă aten ţia.
— Nu prea are leg ă tură cu asasinatul! Întrebare concurs
— Aveţi de la mine dispens ă !… ION COJA la TV
— Pe la mijlocul an ilor ’80 eram în relaţ ii foarte bune cu Dr ăgan. Am încercat să -l implic în
câteva proiecte de autentic mecenat, printre care două le ţin minte ş i-mi pare ră u de ele, c ă La zi
nu s-a f ă cut nimic: unul cu Grigore Vieru ş i altul cu Petre Ţuţ ea. Petre Ţuţ ea depusese un
manuscris la „Ca rte a Rom âne ască” ş i nu erau speran ţ e să fie publicat. I-am propus lui
Dră gan s ă -l publice el, i-am vorbit despre Ţu ţea, auzise ş i el la Paris despre cine era nea
Lingvistic ă
Petrache, i- am spus în ce situaţ ie material ă grea se afl ă , că tră ie şte din mila câtorva pârliţ i
ca Marcel Petri ş or, Pan Izverna sau Pitu ţ. Am aranjat şi o întrevedere, la care Dră gan a adus Lista na ţional ă
ş i pe cineva s ă -i facă poze cu Petre Ţu ţea, i-a oferit o cea ş că mă ricică de ceai, eu i-am lă sat
Literatur ă
manuscrisul, pentru editura Nagard, de la Milano ş i cam asta a fost tot! … Dă -ţi seama ce ar
fi fost dac ă l-ar fi prins Decembrie 1989 pe Dră gan ca editor al lui Petre Ţu ţ ea !… Cu asta ar fi
Marele Manipulator
rămas sigur în istoria culturii româneş ti!
— Altfel nu? Memorandum Est
Page 1 / 8
— Ba da, a f ă cut multe lucruri bune, altele le- a încercat, dar a fost blocat, cum a fost „ cazul
Preafratele nostru
Odobleja! ” ! A fost blocat de aripa Masonic ă Kaghebist ă din PCR!
— A existat a ş a ceva? Proces cu Aurel Vainer
— Controlat ă de Gogu R ă dulescu! S-au opus cu ghearele ş i cu din ţii ca nu cumva s ă se fac ă
dovada c ă dr. Odobleja Ştefan din România este, de fapt, inventatorul ş i creatorul Promovate
ciberneticii. Cartea lui Odobleja, Psihologia consonantist ă , publicat ă în franţ uz eş te pe la
începu tul anilor’ 40, se pare c ă a ajuns în mâna lui Norbert Wiener, e o poveste întreagă , un
lan ţ de coinciden ţe de care Odobleja, cât a tră it, nu a ştiut, dar îndată ce Wiener a ap ă rut
Regele Mihai
cu teoria sa cibernetic ă , Odobleja s-a sim ţ it furat şi a început să spun ă în stânga ş i-n
dreapta c ă Wiener l-a plagiat, l-a furat! … Abia dup ă moartea lui Odobleja s-a descoperit c ă Texte uitate, texte cenzurate
o nepoat ă a lui Norbert Wiener a fost în posesia că rţ ii lui Odobleja, carte care s-a tip ărit într-
Textele altora
un tiraj foarte mic ş i a ră mas practic nedistribuit ă prin libr ă rii… Prin acea nepoat ă a lui
Norbert Wiener, care a tr ăit o vreme în România, cartea lui Odobleja, o raritate, a ajuns la
Transilvania
creatorul ciberneticii. Dră gan s-a luptat mult ca să i se fac ă dreptate lui Odobleja! …
— Cum a fost Dră gan ca pre şedinte de onoare al Vatrei Româneş ti? Vatra Românească
— Ne dep ă rtă m prea mult de subiectul discu ţiei noastre. S ă rămânem la afirmaţ ia lui Ted
Anton, cum c ă , prin centrul de studi i istorice al lui I. C. Dr ă gan, Culianu a cercetat
documentele mi ş că rii legionare. ARHIVE
— Au leg ă tură cu asasinatul? A ş a ne-am înţeles!
— Au!… Un om ca Ioan Petru Culianu, dac ă ar fi cercetat scrierile gardiste spre a înţ elege
mai bine fenomenul legionar, a ş a cum l-am cunoscut eu pe Nené, era exclus ca el să nu le octombrie 2013
recunoasc ă legionarilor meritele extraordinare pe care le- au avut, atât în teorie, cât şi în
septembrie 2013
practica politică .
— Nu vă d leg ă tura cu asasinatul! august 2013
— Deci, postulez: un om cinstit, inteligent ş i bine informat asupra istoriei legionare nu va
face niciodat ă din atributul legionar un apelativ acuzator, infamant! Or, Culianu a fost un om iulie 2013
cinstit, inteligent ş i, dup ă spusele lui Ted Anton, bine informat asupra istoriei legionare!
iunie 2013
Raportate aceste considerente la faptul c ă la sfârş itul anilor ’80 Culianu îl acuza pe
Eminescu c ă ar fi fost un precursor al legionarismului, suntem nevoi ţ i s ă conchidem c ă Ioan mai 2013
Petru Culianu nu era sincer când formula astfel de acuzaţii, nu credea în ele. Dacă -ţi aduci
aminte, am spus la un moment dat c ă eu însumi la „ Europa liber ă” ascultând acel text al lui aprilie 2013
Culianu despre Eminescu am r ă mas cu sentimentul c ă autorul simuleaz ă , joac ă teatru, se
martie 2013
preface c ă aceast ă filiaţ ie l-ar incrimina pe Eminescu! De ce s-ar fi pretat Culianu la un astfel
de joc atât de urît? Iarăş i zic, dup ă cât ş i cum l- am cunoscut când era un tînă r absolut februarie 2013
excep ţ ional, Culianu putea s ă se preteze la a ş a ceva numai pentru o miz ă foarte
important ă , numai pentru un scop foarte înalt, care ar fi scuzat un mijloc atât de nedemn ca ianuarie 2013
atacul la persoana intelectual ă a lui Eminescu! Un astfel de scop, deosebit de „înal t” , este
decembrie 2012
foarte probabil c ă era ş i foarte primejdios!
— Adică unii aceia, pe care Culianu a încercat să -i p ă că leasc ă , s ă -i înş ele, ş i-au dat seama noiembrie 2012
de scopul urm ă rit, ş i-au dat s eama c ă s-au l ă sat p ă că liţi, de aici leg ă tura cu asasinatul?
Culianu a fost asasinat de cei pe placul c ă rora era ca Eminescu s ă fie acuzat de legionarism? octombrie 2012
— Da, cam aceast ă deduc ţie se impune dac ă cineva ne furnizeaz ă informaţia că Ioan
septembrie 2012
Culianu a cercetat şi a înţ eles fenomenul legionar! … Unul din regretele mele este ş i acela c ă
am scris cartea Legionarii no ş tri dup ă dispari ţ ia lui Ioan Petru Culianu. Mi-ar fi pl ă cut s ă o august 2012
coment ăm împreună . Aş a cum m ă bucuram la gândul că Nené va veni în România ş i-l voi da
pe mâna lui Petre Ţ u ţea, s ă se minuneze amândoi, unul de celă lalt!… iulie 2012
— Eu mă a şteptam ca, în textul citat, să b ă ga ţi de seam ă că Ted Anton ajunge s ă se
iunie 2012
contrazic ă pe sine în suş i, prin Ted însu şi î nţelegând ş i Andrei Oi ş teanu sau Monica
Lovinescu. mai 2012
— Nu, nu-mi dau seama ce vrei să spui. Poate c ă e ş ti prea subtil pentru mine!
— Eh, nici chiar aş a! aprilie 2012
— Nu glumesc, z ă u! Despre ce e vorba?
martie 2012
— Despre faptul c ă Ted Anton consider ă lumea ş i epoca legionar ă ca fiind „ complet str ă in ă
de educa ţ ia comunist ă” cu care plecase Nené Culianu din România. februarie 2012
— Tot nu pricep!
— P ă i nu a vorbit ş i Ted Anton, ş i Andrei Oi ş teanu, ş i Monica Lovinescu despre identitatea, ianuarie 2012
de esen ţă , dintre legionari ş i comuniş ti?
decembrie 2011
— Ah, da! Da! Ai dreptate! … Numai că despre Monica Lovinescu Ted Anton nu spune nici un
cuvînt. Andrei Oişteanu în să o citeaz ă , într -adev ă r, cu o afirma ţie pe care nu e sigur c ă noiembrie 2011
trebuie s-o interpret ăm în sensul propus de Oiş teanu: „Câ nd este acuzată Garda de Fier,
po ţ i fi sigur că e vorba de Securitate ” . Mi-ar trebui contextul ca să -i pot pune în seamă d-nei octombrie 2011
Monica Lovinescu abera ţ ia tic ă loas ă cu care Andrei Oi şteanu încearc ă s ă ne obi ş nuiasc ă ,
septembrie 2011
ecua ţ ia legionari = securitate! Sigur c ă exist ă şi o securitate „ na ţionalist ă” , dar securitatea
aceea care a b ăgat groaza în lume prin abuzuri împinse până la crim ă , securitatea anilor august 2011
1945- ’64, aceea era o securitate kaghebist ă , cominternist ă , cu care p ă rinţ ii lui Oi ş teanu ş i
Vladimir Tismă neanu au colaborat cu entuziasm! Cu d ă ruire! iulie 2011
— Oiş teanu sau Andrei Oi ş teanu?
— Adică de ce nu dau aten ţie ş i semnifica ţie faptului c ă p ă rinţii lui Oi ş teanu i- au pus un iunie 2011
nume românesc, creş tinesc?! mai 2011
— Aş a cum aţi făcut, pe invers, în cazul lui Vladimir Tismăneanu!
— N-am nimic împotrivă , iar semnifica ţia ar fi u ş or de dedus: voin ţa de a se româniza, de a aprilie 2011
se integra în lumea românească !… Ca etnograf, ş i gurile rele spun c ă ar fi un etnograf bun,
martie 2011
Andrei Oi ş teanu dovede şte de la bun început ataş amentul fa ţă de fenomenul românesc.
Pentru asta, jos p ă lăria! Dar, ca nou venit în neamul românesc, nu te gră be ş ti, domnule, s ă februarie 2011
subscrii la acuza ţiile cele mai grele ş i mai nepl ăcute aduse neamului românesc, mai ales
când ş tii c ă cei mai mul ţi români resping aceste acuzaţ ii ş i le consider ă mincinoase! Ci stai ianuarie 2011
deoparte ş i a ş te pţ i ca al ţii s ă limpezeasc ă lucrurile!
decembrie 2010
— Şi cum? Să n-aib ă nici o pă rere?! Mai ales c ă e vorba de evenimente în care se presupune
Page 2 / 8
că au fost implicaţi alţi
evrei din România, deci niş te co-na ţionali sut ă la sut ă ! noiembrie 2010
— Ba să aib ă , dar s ă le prezinte corect, indiferent de concluzia spre care se simte atras!
Ceea ce nu au f ă cut cei ce i-au băgat lui Ted Anton în cap ideea cu holocaustul din România! octombrie 2010
Bă nuiam c ă Andrei Oi şteanu are un amestec în intoxicarea americanului cu aceste informaţ ii
septembrie 2010
lipsite de orice fundament istoric sau logic sau juridic. Dar mai ales insisten ţa de a-i
confunda pe legionari cu securi ş ti! … Ai dreptate, Ted Anton „ se scuz ă” la un moment ş i august 2010
spune adev ă rul: „ lumea legionar ă era complet str ă ină de educa ţ ia comunist ă ! ” La pagina
135. iulie 2010
— Gura p ă că tosului adev ă r gră ie ş te!
iunie 2010
— Despre aceea ş i perioad ă „legionar ă” a istoriei noastre Ted Anton spune c ă era „ legat ă
strâns de trecutul familiei sale (a lui Culianu – n. n.) ş i al mentorului s ă u ” . Dar Ted Anton nu mai 2010
ne lă mureş te ce fel de leg ă turi, cumva „ vincula” , exist aser ă între legionari ş i pă rinţ ii lui
Culianu. aprilie 2010
— Despre leg ă turile dintre legionari ş i Mircea Eliade, mentorul lui Culianu, mai este nevoie s ă
martie 2010
spunem ceva?
— Este un subiect prea vast. Oricum, cartea lui Ted Anton nu va conta niciodat ă într -o februarie 2010
discu ţie pe acest subiect. A vorbi despre „ refuzul (lui Mircea Eliade) de a condamna
holocaustul petrecut la el în ţ ară” este o neru ş inare, c ă ci las ă cititorului impresia c ă Mircea ianuarie 2010
Eliade face parte dintr- un grup restrâns de inşi care se încă p ăţânează s ă nu recunoasc ă (ş i
decembrie 2009
s ă condamne!) un holocaust despre care, în rest, toată lumea ş tie c ă a existat! Care este
scriitorul român, inclusiv evreu de limba română , care a condamnat holocaustul petrecut în noiembrie 2009
România?! Cum e ra să condamne Eliade un holocaust al evreilor despre care majoritatea
intelectualilor evrei din România ş i mai ales scriitorii, ziari ştii, atât de mulţ i, au t ă cut ş i ei ş i octombrie 2009
despre acel faimos holocaust n-au scris niciodat ă ?!
septembrie 2009
— De ce n-au scris?
— Pentru c ă n-a existat! … „ Tă cerea lui Eliade ” !… De unde s ă ştiu eu sau altul, inclusiv un august 2009
Saul Bellow, de ce t ăcea Eliade când i se reproş a apartenen ţa la Garda de Fier, pe motiv c ă
aceasta „ s-a transformat dintr-o organiza ţie de tineret antisemit ă , într -o grupare de iulie 2009
asasini ” ?!
iunie 2009
— De mirare este ş i că s oţia lui Eliade, doamna Catrinel, nu l- a l ă sat pe Culianu, dup ă
moartea lui Eliade, s ă facă o antologie din publicistica interbelic ă a lui Mircea Eliade, pentru a martie 2009
se vedea c ă nu fusese nici antisemit, nici fascist! De ce oare d-na Eliade nu l-a l ă sat pe
Culianu s ă lă mureasc ă lucrurile? februarie 2009
— Pentru c ă tă cerea este cel mai bun r ăspuns când ţi se face lehamite de cineva, când ţ i se ianuarie 2009
face ru ş ine de ru ş inea celuilalt! A r ăspunde acuzapilor ce i se aduceau însemna să accep ţ i
că acele acuza ţ ii au fost formulate cu bun ă credin ţă . Or, ceea ce Eliade ş tia foarte bine era octombrie 2008
tocmai faptul c ă acuzatorii s ă i cuno ş teau adev ă rul! Sau m ă car unii dintre ei ş i dintre cei ce
acuzau mi ş carea legionar ă ! Acuzau de crime ş i de holocaust de ş i ş tiau bine c ă în felul acesta iunie 2008
se ab ă teau de la adev ă r!
mai 2008
— Care adev ă r?
— Adev ă rul că legionarii nu au fost o grupare de asasini! C ă el, Mircea Eliade, nu fusese un februarie 2008
antisemit! Nu putuse s ă fie antisemit, astfel c ă acuza ţia de antisemitism con ţinea implicit în
ea ideea calit ăţ ii umane precare a lui Eliade. Sigur c ă nu ră spunzi cuiva care te acuz ă nu de ianuarie 2008
o idee politic ă , ci de a fi un rebut al speciei om! Eu, dac ă a ş fi acuzat de antisemitism, a ş a m-
noiembrie 2007
a ş simţ i, insultat! Şi n-a ş face nici o încercare de a ră spunde unor acuza ţii care îţ i neag ă
atributele esen ţ iale de om! De intelectual! De c ă rturar! octombrie 2007
— Cum de r ă spunde ţi însă acuza ţiei de genocid, de holocaust? Nu v ă încearcă aceea ş i
lehamite dinaintea unor astfel de exager ă ri? septembrie 2007
— Dacă acuza ţia m-ar privi numai pe mine, fii sigur c ă n-aş lua-o în seamă decât ca pe o
august 2007
ciud ăţ enie a vie ţ ii! Din p ă cate, aceast ă acuza ţie angajeaz ă prestigiul comunit ăţ ii din care fac
parte, prive ş te chiar soarta acesteia, viitorul celorlal ţi!În chestiunea asta nu am dreptul să iulie 2007
mă simt jignit ş i să mă retrag în muţ enia unui dispre ţ rece ş i suveran! Eu trebuie s ă fiu
eficient, iar demn numai atât cât nu mă împiedică s ă fiu eficient, util fra ţilor mei, semenilor iunie 2007
mei. Semeni în sensul talmudic al îndemnului „iube ş te-ţi aproapele ” !
— Care este sensul talmudic?
— Nu insist! Poate gre ş esc! Nu sunt nici foarte bine informat, n-a ş vrea s ă colportez ideile LINKURI
gre ş ite, exagerate, poate chiar r ăuvoitoare, ale altora. Îmi retrag referinţ a la Talmud. O
fă ceam a ş a, dup ă ureche!
— Dar în ce fel credeţ i că acuza ţia de genocid, de holocaust prive ş te viitorul nostru, al
comunităţii româneş ti? Herald Studio
— E a ş a greu s ă -ţi dai seama ş i singur?!
— Vreau s ă mă verific! Deci? Lista Nationala
— Dumneata la ce te- ai putea gândi?
— Vor evreii s ă ne cear ă desp ă gubiri pentru cele 800.000 de victime? Am auzit c ă pretind 50
de miliarde de dolari ca desp ă gubiri!
— Praful de pe tob ă !… Noi nu suntem Germania!
— Cunosc ş i eu aceast ă expresie, dar niciodat ă n-am înţ eles-o. De ce „ praful de pe tob ă”
înse amnă „nimic” ?
— Pentru c ă , probabil, o tob ă serioas ă , o tob ă în care baţ i zi de zi, pe pielea ei, din pricina
vibra ţ iilor, nu se poate a ş eza praful! Praf pe tob ă nu exist ă ! …
— Eu, nerodul de mine, m ă gândeam la toba care se face din porcul tă iat la Ignat! … Mă
ierta ţi de întrerupere! Deci n -ar fi vorba de desp ă gubiri?
— În nici un caz despă gubiri de felul celor pe care le-au pl ă tit nem ţii. Ci alt fel de
desp ă gubiri! …
— Care?
— Nu ş tiu! … Dar insisten ţa cu care se sus ţine aceast ă idee, a holocaustului, ş i se sus ţine
practic f ă ră nici un argument cât de cât serios, această insisten ţ ă m-a ş mira s ă nu fac ă
parte dintr-o stratagem ă ! Să nu urmă reasc ă ceva!
Page 3 / 8
— Doctorul Milcoveanu, îl cunoaş te ţi, l-am auzit sus ţinând în public că evreii, într -o anumit ă
epoc ă , pe la începutul secolului, când s -a pus problema unei patrii, a unui nou Israel, ar fi
avut în vedere şi România, o parte din ea, să devin ă ţara lor. Crede ţi în această ipotez ă ?
— Din nou: dac ă o asemenea ipotez ă m-ar privi pe mine personal, mi-a ş putea permite
luxul, repet: luxul de a o lua sau nu în seamă . Fiind o ipotez ă care prive ş te comunitatea, n-
am voie s ă pun pre ţ prea mare pe discern ământul meu ş i s ă cred sau s ă nu cred! Nu are nici
o valoare p ă rerea mea. O asemenea ipotez ă mă de pă şe ş te, n-am voie s ă o resping pe
motivul c ă nu are bun sim ţ , nu este logic ă etc., etc. Ea trebuie avut ă în vedere! Ea nu
trebuie pierdut ă din vedere! Şi procedând astfel nu mă simt deloc antisemit! Evreii au ş i ei
dreptul la o patrie, la o ţar ă . E un adev ă r indiscutabil! Unde s ă fie ţara lor?, asta e ceva
discutabil! La fel ş i mijloacele prin care urmau s ă -şi dobândească o ţ ar ă . Nu li se pot imputa
într -un mod serios. Dac ă iau aminte la ipoteza doctorului Milcoveanu o fac nu pentru a-i
în jur a ş i mai tare pe evrei, ci pentru a m ă pune în gardă . Atâta vreme cât le recunosc
evreilor dreptul la o ţ ar ă , sunt obligat s ă -mi iau toate m ă surile de precau ţ ie ca acea ţar ă a
evreilor s ă nu fie tocmai ţara mea … Eu nu le-a ş putea repro ş a faptul că au pus ochii pe ţ ara
mea. C ă ci nu cu repro şuri îmi voi putea apă ra bucata de p ământ pe care o numesc ţ ara
mea! Ci eu trebuie s ă -mi apă r ţara! E dreptul meu, cu nimic mai mare decât dreptul evreilor
de a avea o ţ ar ă ! Cu orice pre ţ ! Şi eu, ş i ei!
— Asta n-o mai pricep! Cred c ă le oferiţi prea mult evreilor, le ceda ţi prea mult pe teritoriul
principiilor.
— Dragul meu, num ărul popoarelor existente azi este de vreo zece ori mai mare decât al
ţărilor, al statelor. Cu cât te întorci în timp, raportul acesta creş t e ş i mai mult. A ş adar,
majoritatea popoa relor nu ajung s ă aib ă o ţ ar ă proprie, un stat propriu. Cu alte cuvinte, în
principiu, fiecare popor care ajunge s ă aib ă o ţ ar ă a sa, un stat al s ă u, s-a dovedit prin asta
„ mai tare ” decât alte popoare, incapabile să intre în posesia unui teritoriu naţ ional sau s ă
ş i-l pă streze – cazul evreilor. Dar eu nu le pot nega acestor popoare dreptul de a încerca
s ă -şi dobândească un teritoriu propriu, dreptul de a încerca să -şi dobândească drepturi
asupra unui teritoriu! Deci, eu nu le port pic ă evreilor, acelor evrei care au visat s ă -ş i fac ă
teritoriul na ţ ional din p ământul românesc! Dacă ar fi reu ş it, vina era exclusiva noastr ă , a
românilor!…
— Ne-am cam dep ă rtat de subiect, dar m ă simt tentat s ă fac un pas mai departe ş i să vă
între b dacă nu cumva s-ar potrivi să intre aici în discuţ ie problema ţiganilor!
— Problema ţiganilor?! … Da, domnule, se potrive ş te. Am impresia c ă şi ţiganii îş i pun ast ă zi
problema unui teritoriu na ţional, a unui stat. Po ţ i s ă sco ţi o lege care s ă le interzic ă s ă se
gândească ş i s ă viseze la a şa ceva? No putem face nici noi, în România, ş i nici al ţii, în ţă rile
unde ţ iganii sunt tr ă itori!
— Chiar se gândesc ţ iganii s ă aib ă o ţară proprie?
— Ar fi anormal s ă nu se gândească , unii dintre ei, ş i la aceast ă solu ţie a problemei
ţigă ne ş ti.
— Şi e cumva din nou vizat teritoriul românesc? Mă rog, o parte din el!
— Ţiganii au sim ţul frumosului! Nu m-aş mira!
— Ce-i de f ă cut?!
— Să ne ap ă ră m! Simplu!… Nu-i destul s ă faci o Constitu ţie în care postulezi caracterul
indivizibil al statului na ţional. Ci s ă concepi o politic ă , în toat e pla nuri le existenţei, care s ă
preîntâmpine ş i s ă z ă dă rniceasc ă orice tentativ ă previzibil ă de a ni se uzurpa drepturile de
proprietari ai teritoriului românesc. Iar existenţ a unor astfel de tentative nu trebuie s ă ne
scandalizeze, s ă ne emo ţ ioneze ca un gest sperjur, de tr ă dare, de dezicere criminal ă sau
mai ş tiu eu ce. Asemenea tentative sunt foarte, foarte fire ş ti. Nefiresc este s ă nu fii preg ă tit,
ca popor, ca guvern, s ă le faci faţă !
— Deci, revenind la ipoteza doctorului Milcoveanu, nu le-aţi putea repro ş a nimic evreilor care
au visat la un Israel în Europa, cam în Moldova, de -o parte şi de alta a Prutului, până dincolo
de Nistru?! Nici un repro ş ?
— Nici unul!
— Fire ş te, azi, problema teritoriului na ţional evreiesc s-a rezolvat!
— Eu n-a ş fi a ş a de optimist ş i nu m ă îndoiesc că strategii din marele sanhedrin evreiesc au
luat în calcul ş i varianta cea mai catastrofal ă , chiar dac ă are ş ansele cele mai mici: evreii s ă
piard ă un ră zboi cu arabii ş i s ă fie nevoi ţ i ca, măcar în parte, populaţ ia civilă s ă fie evacuat ă !
Unde vor fi evacua ţi?
— În România?
— Am informaţii, şi sursa sunt câţ iva senatori PN ŢCD, printre care ş i Ioan Lup, c ă exist ă , în
strategia de ap ă rare a Israelului, varianta evacu ă rii popula ţ iei evreie ş ti necombatante, o
parte dintre ace ş tia, circa 350.000 de evrei, copii ş i bătrâni, urmând să fie g ă zdui ţ i
provizoriu în România, în hotelurile de pe litoral. Nu e nimic rău decât pentru cei ce se vă d
astfel nevoi ţ i s ă -ş i p ă ră seasc ă tihna c ăminului. Pentru noi, românii, nu va fi însă decât un
gest dintre cele mai fire ş ti să le oferim ad ă post unor oameni afla ţ i la nevoie, la aman! Am
mai fă cut-o, de atâtea ori! Numai că , dac ă le punem în legă tură , acest plan de evacuare în
România a sute de mii de evrei ş i propaganda tot mai de ş ucheat ă pe ideea holocaustului
„ secret ” din România anilor ’ 40, simţi nevoia s ă limpeze ş ti pu ţin apele.
— Vreţi s ă pune ţi condiţii? Condi ţii de acceptare a evreilor refugia ţi?
— Adică s ă nu-i primim în România până ce autorit ăţ ile evreie ş ti nu-ş i vor retrage acuza ţiile
ş i nu-ş i vor prezenta scuze?
— Nu chiar a ş a de abrupt spus, de tran ş ant, dar cam pe acolo totu ş i.
— Ar fi un ş antaj! … Nu! Eu m ă gândesc că evreii înş iş i ar trebui s ă calculeze bine dac ă , din
punctul de vedere al psihologiei publice, este bine pentru ei s ă vină cu acuza ţii atât de
grave ş i de ş ubrede, dup ă care s ă apeleze la bun ă tatea ş i omenia noastr ă . A noastr ă , adică
a unor bestiali, a unor sangvinari! A unor criminali!
— Aveţi un dar de a simplifica lucrurile, de a le radicaliza apoi mai uşor, încât… z ă u…
— Ce vreau s ă spun este un lucru de bun sim ţ: liderii evrei, care ş tiu bine adev ă rul despre
Page 4 / 8
soarta pe care au avut- o evreii în România, care ş tiu bine c ă acel holocaust n-a existat, ar
trebui s ă -ş i dea seama c ă aceast ă „basn ă” , a holocaustului, se poate întoarce împotriva
evreilor. Nu exclud ca, în mintea unor strategi evrei, să bântuie gândul că românii, cu cât vor
fi mai culpabiliza ţ i – pe drept sau pe nedrept, f ăcându -i s ă se simt ă vinova ţ i fa ţ ă de evrei
pentru „ holocaustul ” din ’40, cu atât vor fi mai ră bd ă tori ş i mai timora ţi în momentul în care
evreii vor fi nevoiţi s ă se str ămute în România cu zecile, cu sutele de mii!
— Până la urmă tot acolo ajungem: la condi ţii!
— Dar nu pun eu condi ţii sau, m ă rog, noi românii! Ci e bine ş i util ca de aceste condi ţii să -ş i
dea seama strategii statului evreiesc, c ă sunt in statu nascendi în mintea oricărui român ş i e
mai bine s ă fie prevenite prin renun ţarea la povestea cu coco ş ul ro ş u a holocaustului din
România.
— Nici evreii nu pot renun ţa u ş or! … Cred! Iat ă , ziarele de azi public ă un caz nou de chemare
în faţ a instan ţei, pentru crime împotriva umanităţii, a unui înalt funcţ ionar francez din timpul
regimului de la Vichy: Maurice Papon. Dup ă cum scrie la ziar, se va examina
responsabilitatea sa în organizarea a zece convoaie de evrei, care au pornit din Bordeaux
că tre lag ă re ale mor ţii, înt re iulie 1942 şi mai 1944. Papon era în acea perioadă secretar
general al prefecturii Gironde.
— Foarte bine! S ă plă teasc ă acest domn Papon pentru faptele sale!
Dup ă cum ştii, asemenea procese au mai fost în Franţa, în Italia, în Germania!… Cuno ş ti să
se fi ţinut asemenea procese în România? Cunoş ti vreunul? …
— Ştiu că imediat dup ă ră zboi au fost ni ş te procese …
— Ca să -i identifici pe cei vinova ţi de uciderea a patru sau opt sute de mii de oameni, îţ i dai
seama ce proces, ce anchet ă trebuia f ă cută ?! … De ce nu s-a f ă cut? De ce nu apar şi în
România procese ale celor care au scă pat de pedeaps ă atunci, imediat dup ă ră zboi? De ce
nimeni nu-i caut ă pe criminalii de români care au ucis sute de mii de evrei?… De ce? Pentru
că ace ş ti criminali, ca ş i victimele lor, nu exist ă ! Unde sunt gropile comune în care au fost
adunate miile de cadavre? … Dar mai ales unde sunt evreii cinsti ţ i ş i rezonabili care s ă le
dea peste mână z ă p ă ciţilor cu capul turmentat de cifre apocaliptice?!
— Ar fi chiar aş a, un fum care iese fă ră pic de foc?
— Domnule, la fel, sub emo ţia evenimentelor am crezut cu to ţii c ă la Timiş oara au murit
60.000 de oameni în decembrie 1989! Pe urmă , am lă sa t-o mai moale. Num ă rul morţilor s-a
dovedit a fi mai mic. De aproape o mie de ori mai mic! La fel, sub Dumnezeu ş tie ce imbold,
dar f ă ră nici o argumentare, imediat dup ă ră zboi s-au aruncat cifrele 200.000 sau 250.000
sau 400.000. Dup ă aceea toat ă lumea le-a uitat ori s-a f ă cut c ă le uit ă , că ci nu se putea
nicicum sus ţ ine! Ca dup ă aceea, s ă ne trezim cu aceste cifre la memorialul Yed Vashem, la
Washington şi în declaraţ iile z ănatecului de Moses Rozen! Au murit evrei în Transnistria, în
lag ă re, dar acelea nu erau lag ă re de exterminare. Se tr ăia greu în acele lagă re, sub
condi ţ iile normale ale supravie ţ uirii, dar oamenii mureau nu pentru c ă erau gaza ţi sau
executa ţi în vreun fel! Iar cei mai mulţ i au supravie ţuit! În România n -a existat nici m ă car
ideea de exterminare a evreilor, enun ţat ă de vreun politician, necum politica cuiva, a vreunui
guvern, a unor autorit ăţ i! Nici m ă car vreun ziarist de doi bani, c ă ci erau o liot ă , nu s-a g ă sit
s ă scrie vreun articola ş în care să su sţ ină o asemenea idee! Cum s ă omori 400.000, dup ă
al ţii 800.000 de oameni, iar o asemenea crim ă s ă nu lase nici o urm ă că s-a produs! Şi în
primul rând lipseş te trupul, cadavrul, victima ca atare! Ani citit atent Cartea neagr ă a lui
Matatias Carp. Nu are valoare probatorie pentru ideea de holocaust în România nici unul din
documentele publicate în cele trei volume! Dimpotrivă , lectura atent ă şi deta ş at ă (cât se
poate!) a acestor documente dovede ş te preocuparea autorit ăţilor româneş ti de a nu li se
pricinui evreilor interna ţi în lagă re suferin ţe mai multe decât cele inevitabile în asemenea
condi ţ ii. Deseori din aceste documente rezult ă că evreii încercau să fugă din aceste lag ă re,
dar nu o apucau spre Est, spre URSS, ci spre Bucure ş ti! Iar mul ţi din evreii care ini ţial se
retr ă seser ă odat ă cu trupele sovi etice, înce rcau după aceea s ă se întoarc ă sub ocupa ţia
armatei române!… Evreii aceia erau nebuni? Incon ş tien ţi? Ei nu ş tiau c ă în România es te
holocaust? … Fire ş te, nu acord valoare de document rechizitoriilor redactate de un Avram
Bunaciu, teribil de exagerate, indecent de imaginative în materie de aş a zise extermin ări în
mas ă . Cine s ă -l cread ă , atâta timp cât, pe tot parcursul respectiv, între 1940 ş i 1944,
comunitatea evreiasc ă nu semnaleaz ă în nici un fel producerea unor execuţii în masă !
— Nu vă înţ eleg, ce vre ţi să spune ţi?
— Vreau s ă spun c ă în Cartea Neagră a lui Matatias Carp, care este calul de b ă taie al celor
ce vorbesc de un holocaust în România, sunt consemnate mai multe intervenţ ii ale ş efului
comunităţ ii evreie ş ti, W. Filderman, ş i al ţ i frunta ş i evrei, care reclam ă autorit ăţ ilor c ă în
urbea X un evreu a fost p ălmuit sau înjurat rară nici un motiv, doar pentru că era evreu. Dar
nu exist ă nici o scrisoare din partea aceleia ş i comunit ăţ i cu privire la holocaustul care,
chipurile, se petrecea în Transnistria!
— Poate c ă nu se ş tia de el, Transnistria e destul de departe!
— Se cuno ş teau perfect de bine condi ţiile de higien ă , nevoi le de medicam ente, se
intervenea pentru scoaterea copiilor din lag ă r şi câte şi mai câte! Numai despre execuţ ii
exterminatoare nu se spune nimic! … Nota bene! w. Filderman însuşi a petrecut câteva luni
în lagă r în Transn istria şi, când s-a întors, n -a reclamat nici un fel de genocid! Nici un fel de
omucideri în masă!
— Am vaga impresie c ă noi am spus prea multe despre aceast ă chestiune. Fi ţi v ă rog de
acord cu mine că aceast ă problem ă nu are leg ă tură cu asasinarea lui Culianu!
— Sigur c ă nu are! Dar te rog s ă te superi pe Ted Anton, care în cartea sa despre
asasinarea lui Culianu g ă s eş te de cuviin ţ ă s ă scrie pagini întregi de minciuni despre acest
holocaust! Şi mai sup ă ră -te pe cei care au recenzat până acum aceast ă carte, în frunte cu
Andrei Oi ş teanu ş i Felicia Antip, care nici unul nu s-a mirat s ă g ă seasc ă în carte aceste
pagini care, zici dumneata, nu au nici o leg ă tură cu asasinarea lui Culianu! Şi mai ales pe
Andrei Oi ş teanu te sup ă ră , care a scris prefa ţa că rţ ii lui Ted Anton, prefa ţ ă din care nu
lipse ş te să fie pomenit şi comentat inexistentul holocaust din România! Oricum, se pare că
Page 5 / 8
Nené s -a referit în unele articole ale sale, publicate în revista „ Lumea liber ă” , s-a referit la
„ rolul” României în holocaust. Aş a că , din respect pentru Culian u, se cuvine s ă punem
lucrurile la punct. Dar, dac ă crezi c ă exagerez ş i c ă ie ş im din subiectul propus, m ă opresc ş i
nu mai zic nimic! Ce propui? Ce discut ă m mai departe?
— Parc ă m-aş răzgândi eu acum! În definitiv, dacă vorbim atâta de manipulare, din ce
spune ţ i dumneavoastr ă s-ar putea deduce c ă povestea cu holocaustul din România ar fi un
asemenea caz, de manipulare, de deturnare a adev ă rului privind nu moartea „ unui om ” , ci a
zeci de mii de oameni. Privit ă ca manipulare, discu ţ ia despre holocaustul …
— Ai pus ghilimelele?
— … despre „ holocaustul ” evreilor din România îşi are un loc firesc în dialogul nostru!
— Numai că nu avem spa ţiu pentru a discuta acum ca lumea acest subiect.
— Poate c ă altă dat ă ! Ce recomand ă ri aţi avea de f ă cut?
— Pentru cine va face o cercetare serioas ă a acestui subiect, din cât am putut eu pricepe, va
fi s ă ţină seam ă de urmă toarele: adev ă rul despre „ holocaustul ” din România este cu tot ul
altul decât susţ ine Moses Rozen ş i urmaş ii s ă i. Acest adev ă r, odat ă stabilit …
— Va fi u ş or de stabilit?
— Deloc! Dar va fi foarte u ş or de stabilit c ă nu este adev ă rat ă povestea cu „ holocaustul ” ,
inventat ă de evreii de teapa lui Mozes Rozen! E suficient s ă stabilim că aceast ă versiune nu
rezist ă la nici un examen critic al probelor! … Dup ă aceea, separat, va trebui s ă fie cercetat ă
manipularea! Minciuna! Care au fost tehnicile ş i strategiile de prostit lumea! … E drept, cu
„ holocaustul ” din România minciuna nu a prins cine ştie ce! 99% din români nu cred în
aiureala asta! Dar procedeele de manipulare pot fi cel mai bine urm ărite în felul cum s -a
deturnat adev ărul privitor la legionari. În mare, cele două cercet ă ri trebuie f ăcute împreună .
Minciuna despre legionari a prins mult mai bine! De aceea a ş recomanda unor tineri, istorici,
sociologi ş i psihologi deopotriv ă de buni, s ă purcead ă neîntârziat la această cercetare,
pentru a înţ elege cum a func ţionat unul din cazurile cele mai frapante de manipulare, de
insinuare în mentalul colectiv pentru a -i induce o apreciere exact contrar ă adev ă rului cu
privire la o mi ş care politic ă prin care, ş i te rog s ă subliniezi, s-au sim ţ it amenin ţa ţi în
persoan ă strategii marii manipul ă ri mondiale! Deci, de cercetat şi recuperat, în ce mai poate
fi recuperat, fenomenul legionar! Dar cel pu ţin la fel de important pentru viitorul planetei
noastre, exact a ş a scrie: important pentru viitorul planetei noastre, este s ă cercet ă m ş i felul
cum s-a articulat propaganda mincinoas ă , mistificatoare, prin care legionarii, care, în acest
sens, au prezentat cea mai valabil ă formulă de resurec ţ ie na ţional ă , au fost transforma ţi în
întruchipare a ră ului!
— Hai s ă lă murim, dac ă spune ţi că nu e greu, de ce nu accepta ţi ideea de holocaust în
România? Câteva pagini în plus sau în minus… iar chestiunea este foarte important ă !
— Bun! Ha i s ă pornim de la inscrip ţia aflat ă în curtea Templului Coral (evreiesc) din
Bucureş ti. Care vorbe şte de 400.000 de evrei omorîţ i pentru singura vin ă că erau evrei. Cine
i-a omorît?
— P ăi, vreo 150.000 au fost omorîţ i de horthy ş ti, iar restul de Antonescu! … După Mozes
Rozen!
— P ăi, de ce îi pune la socoteală Templul Coral din Bucure ş ti pe evreii uci ş i de unguri, de
Budapesta?
— Pentru c ă erau evrei din România?
— Erau evrei din Transilvania de Nord care, în perioada 1 sept. 1940 -1944, a f ă cut parte din
statul ungar! Or, în perioada aceea s -au f ă cut ş i deport ările evreilor! Românii ş i guvernul
român nu au avut nici un amestec! Decât, cel mult, în sens invers, primindu -i cu bra ţele
deschise pe evreii care se refugiau din Ungaria în România, inclusiv din Transilvania de Nord
refugia ţi!
— Eh, comunitatea evreiasc ă din Bucure şti fiind a evreilor din România, i -a contabilizat la un
loc pe to ţ i evreii ce au apar ţinut de drept statului român!
— Atunci ce caut ă în aceste statistici evreii din Ucraina ş i Transnistria, care sunt contabiliza ţi
în sarcina autorităţil or române ? … După care logic ă sunt pu ş i la un loc cele dou ă categorii de
evrei, pentru a se ajunge la cifra de 400.000 de evrei, uci ş i şi, într -o prezentare succint ă a
faptelor, trecu ţi în seama responsabilităţii româneş ti?
Deci, ori lu ăm în calcul teritoriul administrat la acea dată de statul român (şi atunci îi
excludem pe evreii din Transilvania de Nord, ce cad în sarcina Budapestei), ori ne referim la
grani ţele României de azi sau din 1939, ş i atunci nu-i mai pun la socoteal ă pe evreii care au
murit în Transnistria! Şi într -un caz şi în celă lalt, cifra de 400.000 nu mai rezist ă ! Şi inscripţia
de la Templul Coral din Bucureş ti se v ă d eş te a fi incorect ă , inconsecvent ă , ca să nu zic altfel!
Eu, de la bun început, din această inconsecven ţă , sunt frapat de eviden ţ a unei strategii
antiromâneşţ i! C ă ci, la majoritatea celor care iau contact cu aceste texte şi înscrisuri, inclusiv
cele din muzeele de la Tel Aviv ş i Washington, r ămâne în minte cifra de 500.000 sau
400.000 de mor ţ i trecut ă în dreptul României. Cel mult 1% din acest public reţ ine povestea
încurcată cu Dictatul de la Viena, cu evreii din Transilvania de Nord ş i celelalte! Restul, adic ă
toat ă lumea, rămâne cu ideea că românii au ucis 400.000 de evrei!
— Acum, că nu sunt 400.000, ci 250.000, care este diferen ţa?
— În principiu, nici una! Tot genocid se cheamă! Dar dac ă se sare cu atâta uş urinţ ă de la
250.000 la 400.000 sau chiar 500.000, atunci am dreptul s ă încep să mă îndoiesc ş i de cei
250.000!
— Şi la ce constat ă ri vă duce aceast ă îndoială ?
— La mai multe! Deduse toate din lectura atent ă a documentelor publicate de cei ce sus ţin
c u tă rie realitatea acestui „ holocaust ” atât de puţ in cunoscut! De ce a r ămas atât de
necunoscut? Doar încă din 1947 Ilya Ehrenburg scria: „În Bu cur eşt i, le giona rii sf âş iau
oamenii în bucăţi, atârnau fete tinere de cârligele abatorului” (Drumurile Europei, Bucureş ti,
Editura Cartea Rus ă , 1947, p. 16). Şi continu ă : „ Dacă într -adev ă r antisemitismul este
limbajul interna ţ ional al fasci ş tilor, trebuie s ă recunoa ş tem c ă fasci ştii români au studiat
foarte bine acest limbaj. Învăţătura a început de mult, iar politica diferitelor guverne
Page 6 / 8
româneş ti dintre anii 1922 ş i 1934 nu poate fi numit ă decât o politică de pogromuri. De la
asasinatele izolate ş i persecu ţ ii neorganizate, fasci ştii au trecut la asasinatele în masă .
Aproape o jum ă tate de milion de evrei au fost asasina ţi în lagă rele de concentrare ” . Deci, o
primă întrebare: de ce nu s -a cercetat penal, cu mijloacele adecvate descoperirii
fă ptuitorilor, asasinatele comise de „ fasci ş tii” români? Ba chiar au fost uitate, astfel ca în
1995, americanul Ted Anton s ă se minuneze în faţ a cititorilor americani că în Europa a putut
s ă rămână necunoscut holocaustul a 400.000 de evrei?
— Nu cumva a rămas necunoscut până când au apucat să moară martorii?!
— Şi nu te mai poate duce gândul că avem de -a face cu un truc, cu un procedeu de
manipulare? … Faci, în anii ’ 45-’47, acuza ţia de genocid, o formulezi în termeni categorici, pe
urmă o la şi în aşteptare, din când în când mai scrii pe un perete sau într -o pagin ă obscur ă
despre acest genocid, la ş i să treac ă vreo 40- 50 de ani, timp în care dispar cei care ar fi
putut depune m ărturie despre cum a fost de fapt, iar când ş tii c ă nu mai are cine s ă te
contrazic ă , iei de la cap ă t acuza ţ ia, cumplita incriminare! Cine s ă -ţi mai dovedeasc ă că
minţ i?!
— Nu exagera ţi?
— De unde s ă ştiu? La exager ă ri fă ră nici o m ă sur ă , nu este exclus c ă vei fi obligat s ă te
aperi exagerând ş i tu!
— Bine, dar mai sunt ş i evreii serio ş i! Precum W. Filderman, care a ţinut, împreună cu Sabin
Manuil ă , o comunicare la Congresul Institutului Interna ţional de Statistic ă , Stockolm 8-15
august 1957, cu titlul Evolu ţia numeric ă regional ă a popula ţiei evreie şti din România.
Concluzia acestei comunic ă ri, citez: „în nici o ţ ar ă dominat ă de nazi ş ti n-a supravie ţuit o a ş a
de mare propor ţie a popula ţ iei evreie ş ti” .
— Ar trebui cineva s ă adune toate declara ţiile f ăcute, în această chestiune, de dr. W.
Filderman, fost pre şedinte al Uniunii Evreilor din România, fost preş edinte al Federa ţ iei
Uniunilor de Comunit ăţ i Evreie şti din România, fost preş edinte al Comitetului „ Joint
Distribution ” pentru România, fost membru al Parlamentului Român. Adică un foarte bun
cunosc ă tor al situa ţiei din România. A acuzat el vreodată autorit ăţile româneş ti de genocid
ş i holocaust? Eu cunosc foarte bine textele feluritelor memorii ş i sesiz ă ri pe care W.
Filderman i le- a adresat lui Ion Antonescu, în anii războiului, atunci când se producea
holocaustul. Se vede foarte clar din aceste texte c ă pre ş edintele Uniunii Evreilor din
România cunoaş te foarte bine situa ţia evreilor din lag ă re, care fuseser ă deporta ţi de
Antonescu, ş i nu are nici pe departe reac ţ ia pe care ar fi avut-o dinaintea unui genocid.
— Bine, dar însăş i deportarea evreilor ş i „ concentrarea ” lor în lagă re, nu era o crimă ?
— Cine a ajuns în aceste lagăre? Oameni care nu aveau decât o singură vină , aceea c ă erau
evrei? E o minciun ă s ă se spun ă asta! În acele lagă re nu s-a ajuns pentru vina de a fi
evreu! Se vede clar, din documentele publicate în Cartea Neagră , selectate deci de autor,
evreul Matatias Carp, apropiat colaborator al lui W. Filderman, se vede clar c ă au fost
aduna ţi în aceste lagă re evreii care nu erau cet ăţeni ai României, care trecuseră ilegal
frontiera, ceea ce, în vreme de ră zboi, nu poate fi trecut cu vederea. Mai erau evrei din
Bucovina ş i Basarabia, suspecta ţi sau chiar dovedi ţi că aveau simpatii pro-sovietice! …
Asemenea lag ă re au fost, mi se spune, şi în SUA, pentru americanii de srcine japoneză , dat
fiind c ă America era în ră zboi cu Japonia! … Acelea nu au fost lag ă re de exterminare, c ă ci,
practic, evreilor din acele lag ă re li se d ă dea voie s ă plece oriunde ar fi voit, numa i nu în
România! Antonescu i se adresează în mai multe rânduri lui W. Filderman, cerându -i ca, prin
rela ţ iile sale, s ă ob ţin ă interven ţia ş i sprijinul organiza ţiilor evreie ş ti din str ă in ă tate pentru
ameliorarea situa ţiei evreilor din lag ă re şi, eventual, pentru a le înlesni plecarea din lagă re
în Pale stina! În Pales tina, domnul e coleg !… Iar câtev a din aceste docum ente vorbe sc desp re
suspiciunea sau chiar acuza ţia adus ă de unii evrei altor evrei cum c ă trag profit material din
ajutorul pe care comunitatea evreiasc ă interna ţ ional ă îl acorda evreilor din Transnistria!
Evrei care, majoritatea dintre ei, nefiind cet ăţeni români, Antonescu nu înţ elegea s ă -i
întreţ in ă din bugetul statului român! Au murit acolo evrei de foame sau din lipsă de
medicamente? Au murit! Dar trebuie v ă zut de ce Antonescu nu se considera dator s ă -i
hră neasc ă şi să -i îngr ijească în vreme ce sute de mii de români pe frontul de Ră s ă rit se
confruntau cu foamea ş i cu lipsa de medicamente!
— Cred c ă dac ă vom avea o anex ă la aceste discu ţii, a ş a cum v-a ţi gândit că ar fi bine s ă
avem, n-ar strica să publica ţi cîteva documente pe această problem ă .
— E foarte corect! Sunt documente pe care Culianu ar fi fost bucuros s ă le cunoasc ă ! Aş a că
nu e deloc nepotrivit s ă fie prezentate în această carte! Da! Va fi o carte care-i va dezmetici
pe mul ţ i! M ăcar în privinţ a „ holocaustului ” din România! Pă i ce fel de lag ă re de exterminare
sunt acelea din care se putea pleca nestingherit oriunde în toată lumea, numai în România
nu?!
— Şi de ce erau atât de indezirabili pentru statul român?
— Am mai spus- o de ce! Din dou ă motive: pentru c ă unii dintre cei interna ţi în aceste lagă re
îş i dovediser ă lipsa de loialitate fa ţă de statul român, iar alţ ii pentru c ă erau intra ţi în mod
fraudulos pe teritoriul românesc!… Ş i nu uita, iubite coleg, c ă eram în toiul unui ră zboi dur,
care cerea enorme sacrificii pentru cei r ă maş i acas ă , spre a sprijini efortul eroic al celor de
pe front. Or, miile ş i zecile de mii de evrei ş i de ţigani care au fost aduna ţi de Antonescu în
lag ă rele de Transnistria se dovediser ăa fi incapabili de a se integra în acest efort, în
aceast ă teribil ă încordare a puterilor naţ ionale!, … Dar asta s ă nu ne fac ă s ă uită m c ă mai
erau în ţ ară , cu acte în regulă , vreo cinci sute de mii de evrei care nu au avut practic nimic de
p ă timit de pe urma lui Antonescu. Dimpotriv ă , s-au sim ţit în siguranţă ş i mul ţ i i-au r ă mas
recunosc ă tori mare ş alului pentru asta! Dar ă ştia erau evrei-evrei, nu evrei cominterni ş ti,
evrei spioni sau evrei pu ş lamale! Cu ă ştia din urmă a avut ce-a avut Antonescu!
— Dou ă sute cincizeci de mii?!
— Cifra e exagerat ă . M ă refer la evreii care au murit în acele lagă re, au murit din pricini care
nu pot fi numite genocid! N-au fost dou ă sute cincizeci de mii! Însă nu m-aş mira ca, în fond,
cifra să fie exact ă , incluzându -i însă şi pe evreii care au murit în acea parte a Europei omorîţ i
Page 7 / 8
– de data asta literalmente omorîţ i, de nemţi şi de sovietici, de ucrainieni îndeosebi. Aş vrea
s ă vă d muzeul holocaustului din Washington, am o curiozitate, o b ă nuial ă : că sovieticii nu
apar pe lista autorilor holocaustului! … Ştii, pogrom este un cuvânt românesc, geto -dacic!
— De ce se ocole ş te vinov ăţ ia sovietic ă ?
— Asta n-o mai ş tiu. Dar ce am sesizat, foarte clar pentru mine, este antisemitismul sovietic!
Dovedit în n feluri! Sunt curios să aflu care este „ contribu ţia ” sovietic ă la holocaust! Dac ă ea
este apropiat ă de zero, a ş a cum b ă nuiesc, atunci voi fi nevoit s ă conchid c ă datele
holocaustului au fost falsificate pentru a se face posibile anumite jocuri politice. C ă , deci,
interesele supravie ţ uitorilor şi, în primul rând, ale statului Israel sunt mai puternice, mai
importante decât respectul ş i compasiunea sincer ă pentru evreii care au murit numai şi
numai pentru c ă erau evrei, f ă ră s ă aib ă vreo vin ă personal ă . Cu alte cuvinte, a ş fi nevoit s ă
conchid că holocaustul a devenit o afacere pentru mul ţi dintre cei însă rcina ţi s ă administreze
amintirea acestui holocaust!
— Sunte ţi prea categoric!
— S-a fă cut o mare gre ş eal ă de către cei care au inventat un holocaust în România ş i mai
ales de c ă tre cei care sus ţin în continuare această minciună . C ăci, fiind atât de uş o r să
dovede ş ti c ă în România nu s -a produs nici un holocaust, aceast ă dezmin ţ ire le pic ă foarte
bine celor ce neag ă , în gen eral, hol ocaust ul! I-am avertizat cre ş tine ş te, cu cele mai bune
inten ţii,pe cei care bat toaca despre holocaust antievreiesc în România, că nu fac altceva
decât să -ş i taie singuri craca!
Cât priveş te „ contribu ţia ” sovietic ă , am în vedere ş i ce mi- au povestit românii care au fost
pe frontul de r ă s ă rit, c ă trebuiau ei s ă -i apere pe evrei de furia localnicilor slavi, ru ş i,
ucrainieni sau polonezi. Şi nu reu şeau întotdeauna, uneori interveneau prea târziu. După
pogrom! …
Pe de alt ă parte, înc ă nu este elucidat ca lumea c e s- a întâmplat la Auschwitz! Mă refer la
momentul când trupele sovietice au eli berat lagărul. Î ncă nu se ş tie prea bine ce au f ă cut
ruş ii cu arhiva de la Auschwitz pe care au ridicat-o ş i au dus-o la Moscova! De ce nu se
publică integral aceast ă arhivă ?, se întreabă unii. Iar al ţ ii – tot a ş a, care se dau a fi bine
informaţi, vorbesc de dispari ţia în URSS a mii de evrei pe care trupele ruseş ti i-au g ă sit la
Auschwitz! Evreii de a c ă ror dispari ţie nu se plânge nimeni, nici unul dintre liderii evreimii
mondiale! … Nu cumva evreii mor ţi în hă urile Rusiei au fost tra ş i de pe Edgar Quinet pe
strada Academiei? Adic ă pu ş i pe seama lag ă relor din Transnistria?!
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 8 / 8
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XV

CAUTARE
Cauta
Capitolul XV
GR. T. POPA ŞI URMAŞII SĂI
LISTA NATIONALA
— Deci dumneavoastr ă contesta ţi sau nu holocaustul produs în Europa ocupată de Hitler? …
— Nu! Nu contest! Este holocaustul „ altora ” ! Lista Na

țional
ă
— Dar ş tiţ i că în presa din Israel aţ i fost acuzat c ă încercaţ i s ă fiţ i un al doilea Faurisson.
Like
— Eh, în presa din Israel?!… S-a g ă sit un n ă tă ră u să scrie a şa, nu înseamnă mare lucru!
Asta nu înseamnă „ presa din Israel ” !
— Dar ce p ă rere ave ţi de cei care, aidoma lui Faurisson, contest ă realitatea holocaustului? 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
Aş a-zi ş ii revizioni ş ti.

— Este o ipotez ă pe care n-o putem ignora. Ar fi cumplit să se adevereasc ă !
— În ce ar consta groză venia?
— Mai întrebi?!… Dar la una din consecin ţe cred c ă pu ţini s- au gândit… Aş numi-o bariera
tică loşiei. Omul, fiecare om, oricât ar fi de tică los, are limitele sale, are o barier ă psihologic ă ,
merge cu tic ă loşia până la un punct … Mintea omeneasc ă , de cincizeci de ani încoace, are
acest reper: holocaustul, cei ş ase milioane de evrei nevinova ţi uciş i de Hitler. Fa ţă de acest
holocaust, toate crimele s ăvârş ite dup ă aceea, dup ă 1945, p ă lesc ş i-ş i pierd din gravitate,
făptuitorilor înş iş i le-a fost mai u ş or să le comit ă ştiind c ă sunt ni ş te bie ţi copii pe lângă
Hitler.
— La ce f ă ptuitori vă gândiţ i? CATEGORII
— La un Pol Pot, la crimele comuni ştilor, îndeosebi imediat după ră zboi, cum au fost cele din
Bulgaria, dar ş i de ladenoi! … Sunt
îi fă cea s ă seă suporte
convins c în intimitatea lo r, raportarea la Hitler, la Agenda preziden ț ial ă
holocaustul provocat acesta, mai u ş or, s ă se simt ă mai oameni
decât erau! Amestecate
— Cu alte cuvinte, holocaustul a f ă cut s ă scad ă mult pre ţul vie ţii omene ş ti! … Iar dac ă
holocaustul nu este real, ci inventat, cei ce l-au inventat nu sunt vinova ţi doar pentru o Carte pentru dumirire și
minciună , pentru o înscenare, pentru o diversiune, chiar dacă ea are dimensiuni colosale. Ar înd rep tare
mai fi vinova ţi ş i de faptul c ă du pă holocaust ş i din pricina acestuia oamenii au ucis oameni
cu un plus de u ş urinţă , de lejeritate. Şi-au fă cut mai puţine scrupule. Am înţeles bine? Constitu ţia Cre ş tin ă a României
— Da, se poate spune ş i a ş a!
Cvadratura cercului
— Dar dac ă nu se confirm ă ipoteza atât de nă ucitoare c ă n-a fost holocaust, atunci cui îi
cade în sarcină vina de a fi fă cut mai posibilă crima în lumea noastră ? Doctrin ă na ţ ionalist ă
— Evident, celor vinova ţi de holocaust! Vinov ăţ ie care nu se reduce la cei ş ase milioane de
evrei uci ş i, exterminaţ i, ci reverbereaz ă mereu, făcând noi victime, că ci, fă ră voia ta, a ş a fiind Holocaust
construit ă mintea omeneasc ă , criminalul nu se mai simte atât de criminal când ş tie ce ispr ă vi
a u fă cut nem ţii lui Hitler! Ţi se umple sufletul de con ş tiin ţa demnit ăţii tale! Oricât ai fi Întrebare concurs
criminal!…
ION COJA la TV
— E prea subtil pentru mine … Mă mulţumesc s ă consemnez pozi ţia dumneavoastr ă faţă de
holocaustul de la Auschwitz, Dachau etc., etc. Nu-l contesta ţ i! La zi
— Nu-l contest! A ş zice chiar c ă îmi „ convine ” , ca n a ţionalist român, că ci ab ţinerea
autorit ăţilor româneşti de a se încadra în politica Berlinului în chestiunea evreilor, care ne Legionarii în eternitate
creeaz ă din nou un statut de excep ţie, devine un argument în plus al preţ uirii mele pentru
Lingvistic ă
felul românesc de a se manifesta în istorie! Frizând, periodic, ciclic, miracolul!
— „ Miracol” ? Lista na ţional ă
— Da, miracolul românesc! Cred că am întâlnit cuvântul „ miracol” şi în comentariul unor evrei,
Literatur ă
evrei serio ş i, nu haimanale, f ă cut pe marginea soartei pe care au avut- o evreii în România
anilor ’40!
Marele Manipulator
— Pe dl. Nicolae Cajal în ce categorie îl includeţ i?
— Dl. Nicolae Cajal a fost acuzat de un fost general de securitate, într -o carte ap ă rută prin Memorandum Est
Page 1 / 4
’93, ’94, c ă a ajuns academician f ă ră s ă -ş i fi f ă cut studiile universitare ca lumea! Un singur
an de studii în loc de ş ase! … Preafratele nostru
— Dl. Cajal este tînă rul care i-a b ătut cu pumnul în masă decanului de la medicin ă , marelui Proces cu Aurel Vainer
profesor Gr. T. Popa?
— Se pare c ă da! Promovate
— Şi n-avea dreptate s-o facă ?
— Bine, eu sunt gata s ă accept c ă avea dreptate s ă cear ă o repara ţie pentru tinerii evrei
că rora nu li s-a permis s ă facă studii universitare în vremea lui Antonescu. Deş i e de verificat
Regele Mihai
care a fost exact interdic ţia! Dar, deocamdat ă , merg pe mâna lui Cajal. Ş i-i dau dreptate ş i
în ce i s -a întâmplat lui Gr. T. Popa după ce a refuzat s ă -l primească pe junele Cajal direct în Texte uitate, texte cenzurate
ultimul an de medicin ă : Canalul! Arestat ş i trimis la Canal şi alte închisori celebre! Bine i -a
Textele altora
făcut Cajal! Dar ce nu înţ eleg eu este de ce dl. Cajal nu a f ă cut nimic pentru ca oameni infinit
mai vinova ţi decât Gr. T. Popa să -ş i primeasc ă pedeapsa cuvenit ă ! Ace ş ti oameni infinit mai
Transilvania
vinova ţi sunt cei care i- au ucis ori au contribuit în vreun fel la uciderea celor 400.000 de
evrei pomeni ţ i pe inscrip ţ ia de la Templul Coral din Bucure şti! Câţ i dintre ei au fost trimi ş i la Vatra Românească
Canal? Nici unul! De ce?
— Aţi mai pus aceast ă întrebare!

— Şi am s-o mai pun, până mi se va da un r ă spuns propriu- zis! În primul rând îl aş tept de la ARHIVE
dl. Cajal.
— Sunte ţi convins că dl Cajal vă poate da un r ă spuns sincer?
— Cum adică ? octombrie 2013
— Funcţia domniei sale, de pre ş edinte al Federa ţiei Evreilor din România, nu credeţ i că îi
septembrie 2013
impune s ă fie purt ătorul de cuvînt al Federaţ iei?
— Şi dumneata crezi c ă în Federaţ ie s-a pus la vot dac ă a fost sau nu holocaust în România, august 2013
iar dl Cajal este acum obligat s ă respecte decizia Federa ţiei?
— De crezut nu cred, dar de ş tiut ş tiu c ă dl Cajal s- a bucurat anul trecut când ziarele au iulie 2013
publicat scrisoarea lui Barbul Bronstein, din Sinaia, în replică la protestul senatorilor
iunie 2013
americani D’Amato ş i Smith…
— Nă ucii care au considerat c ă îi prive ş te pe ei s ă ne dea voie s ă -i reabilit ă m pe membrii mai 2013
guvernului Antonescu! … Ce mă gari!
— Cred c ă ar merita s ă d ăm în Anexa cărţii aceast ă scrisoare! aprilie 2013
— Barbul Bronstein? … Barbu este unul dintre cele mai vechi nume româneş ti. Este p ă strat
martie 2013
din latin ă… Când un evreu îi pune feciorului său un nume atât de românesc, păstrându -l pe
cel de familie, acesta este un semn de mare seriozitate! … Acel p ă rinte a vrut s ă semnifice februarie 2013
prin asta c ă între a fi evreu din Româ nia şi a fi un bun român, nu exist ă o contradic ţ ie! …
Cunosc scrisoarea! Este foarte elocvent ă ! Îi ia apă rarea lui Antonescu ş i implicit afirmă că ianuarie 2013
povestea cu holocaustul este o aiureal ă ! Zici că i-a plă cut lui Cajal?
decembrie 2012
— Am din anturajul să u informaţia că scrisoarea Barbului Bronstein i-a convenit de minune d-
lui Cajal, ca să -i mai tempereze pe „ nebunii ” din Federa ţie! noiembrie 2012
— Interesant! … Crezi c ă m-am pripit, că l-am judecat prea aspru pe dl Cajal?… S-ar putea s ă
ai dreptate … Ia să încerc să mă bag în pielea lui, tîn ăr cum era în 1944… Ş i luat de valul octombrie 2012
revan ş ei, c ă ci, chiar dac ă n-a fost holocaust, u ş or nu le- o fi fost nici evreilor în România
septembrie 2012
anilor ’40-’44 … Ba ş ca restul Europei! … Dom’ne, este al dracului de greu s ă -i judeci pe al ţ ii!…
Am fost prea categoric! august 2012
— Povestea cu Cajal ş i Gr. T. Popa de unde o ş tiţi?
— Din grupul lor, al priet enilor lui Culianu, Silviu An gelescu, Şerban Angelescu, Paul iulie 2012
Drogeanu, Radu … Dar m- ai pus pe gânduri cu Cajal… Da, situa ţ ia este mult mai complex ă ,
iunie 2012
mai complicată !… Am fost prea categoric!
— A ţi vă zut recenzia pe care nepotul lui Gr. T. Popa, publicistul Dumitru Radu Popa, o face mai 2012
că rţ ii lui Ted Anton?
— Am!… aprilie 2012

— Şi?
martie 2012
— Ce?
— Ce v-a dezam ă git? februarie 2012
— Ideea c ă Ted Anton a reu ş it s ă ajung ă la cunoa ş terea profund ă a lumii româneş ti! Poate
că termenii sunt al ţii, dar acesta este înţelesul! Pentru un filolog, specialist în românistică , ianuarie 2012
este frapant ă , dimpotrivă , lipsa de înţ elegere fa ţă de lumea românească urîţ ită , simplificată ,
decembrie 2011
deformat ă până la schilodire!
— Îl critică pe Ted Anton c ă v-a f ă cut dumneavoastr ă o imagine idealizat ă , pe c are n-o noiembrie 2011
merita ţ i! E un atac la persoan ă ?
— Este în primul rând o prostie! Eu sunt supă rat pe Ted Anton pentru felul cum a transmis octombrie 2011
cititorilor s ă i informa ţ iile pe care el le-a cerut de la mine! … Iar lui Radu i se pare c ă Ted
septembrie 2011
Anton îmi dă prea mult ă importan ţă !… Ce să ră spunzi la asemenea neputin ţă de a-ţi reprima
antipatiile?! Mi-ar fi u ş or să -i ră spund dac ă antipatia lui ar fi reciproc ă ! Dar nu-l antipatizez august 2011
pe Dumitru Radu Popa!
— Ci? iulie 2011
— S ă zic c ă -l compă timesc? … Poate! … Familia sa a avut de suferit dup ă 23 august 1944! …
Bunică -su, p ă rinţii s ă i, alte rude!
… Or, bietul Radu a fost în stare să semneze pactul cu iunie 2011
Diavolul, cu cei care au adus atâta suferinţă în familia sa! mai 2011
— Cu securitatea?
— Mai ră u! aprilie 2011
— Cum vine asta?!
martie 2011
— Vine cam aşa: securitatea a fost un instrument în mâna cui?
— A PCR! februarie 2011
— Care, la rândul să u, n-a fost decât tot un instrument?! În mâna cui?
— ?… ianuarie 2011
— Îţi spun eu: în mâna antiromânismului, a antinaţ ionalismului. A cominternului etc! …
decembrie 2010
Lucrurile însă au evoluat, lent, dar sigur, spre o ruptur ă între PCR ş i comintern, ruptur ă
Page 2 / 4
oficializat ă în 1964! PCR ş i securitatea, mai exact spus o parte din PCR ş i din securitate a noiembrie 2010
abandonat antiromânismul, ceea ce nu înseamnă că au încetat să facă deservicii ş i mari
suferin ţe neamului românesc. Dar n -au mai f ă cut-o dup ă un program conceput în acest octombrie 2010
scop! Ci din prostie, din incultur ă , din incompeten ţă mai ales!
septembrie 2010
— A ţi ş i spus- o în 1980, la Conferinţ a scriitorilor din Bucure ş ti, referindu-vă la marile gre ş eli
care se fac în economie: decât cu prostul la câş tig, mai bine cu omul deş tept la pagub ă ! august 2010
— Dar dac ă oficial ş i prin liderii s ă i PCR (y compris securitatea) a p ă ră sit, a abandonat
antiromân ismul, asta nu înseamn ă că în 1964 a dispărut din România antiromânismul! Cine iulie 2010
l-a sus ţinut? În primul rând o parte, mai mult sau mai puţ in abil mascat ă , a PCR ş i a
iunie 2010
securit ăţii! Apoi, a devenit tot mai antiromânească „ Europa liber ă” , sub pretextul c ă ar fi
anticomunist ă şi anticeau ş ist ă ! Pe foarte mul ţ i i-a pă că lit, făcându -ş i ascult ă torii mai slabi de mai 2010
înge r să pun ă semnul egalit ăţii între anticomunism, anticeauş ism şi antiromânism!
— Spune ţi lucruri foarte ciudate ş i greu de acceptat. aprilie 2010
— Domnule, nu uita: gestul de a- l împiedica pe Mircea Eliade să revin ă în România este un
martie 2010
gest antiromânesc! O fi fost anticeauşist, dar asta nu mai are nici o însemnă tate! Pe mine
nu m-a bucurat că e un gest anticeau ş ist, ci m-a durut ca gest antiromânesc! februarie 2010
— O acuza ţi pe Monica Lovinescu de antiromânism? ianuarie 2010

— Dac ă ea este cea care l-a determinat sau m ă car l-a sf ă tuit pe Mircea Eliade s ă nu revin ă
în Ţ ară , da, o acuz de antiromânism!… Hai s ă -ţi povestesc discu ţia mea cu Virgil Ierunca, la
decembrie 2009
Paris, în 1984. În ţ ară era încă vie disputa între Moses Rozen, care ceruse să nu se permit ă
publicarea integral ă a prozei politice eminesciene ş i bunul meu coleg Pompiliu Marcea, care noiembrie 2009
reac ţ ionase cu indignare la preten ţ iile insolente ale rabinului ş ef. Şi l-am întrebat pe Virgil
Ierunca de ce nu se pronun ţă de la Paris în această chestiune. De ce, f ă ră s ă pomeneasc ă octombrie 2009
nimic despre aceast ă polemică între Moses Rozen şi Pompiliu Marcea, îl atacă totu şi în mod
septembrie 2009
constant pe Pompiliu Marcea, pentru fel şi fel de fleacuri, în loc să -ş i informeze ascult ă torii
asupra luptei dure în care acesta se angajase împotriva celui mai puternic individ din august 2009
România?!
— „ Cel mai puternic ” ? iulie 2009
— Aş a le pl ă cea nepo ţilor rabinului s ă se prezinte: nepotul celui mai puternic om din
iunie 2009
România!… Ş tiau ei ce ş tiau! …
— Şi ce-a ră spuns Ierunca? martie 2009
— Nimic demn de a fi ţinut minte! A scă ldat-o, f ă ră nici o ru ş ine c ă l-am prins cu ocaua mică !
De ce, domnule Ierunca, îi luaţ i partea lui George Macovescu, care a fost primul care s-a februarie 2009
dezmeticit ş i a sărit
în apă rarea lui Ceau şescu atunci când acesta a fost atacat, în plin ianuarie 2009
congres, de Gheorghe Pârvulescu?!… De ce uita ţi lucrul acesta, atât de grav pentru un
democrat?! Pentru un anticeau ş ist ce sunte ţ i?! octombrie 2008
— Pentru c ă George Macovescu era deja liderul scriitorilor cominterni ş ti, antina ţionaliş ti,
democra ţ i a ş a zi ş i, aflaţi în graţiile „ Europei libere ” ? iunie 2008
— Cam a ş a ceva! … Eu, domnule, am avut meciul meu cu autorit ăţile româneş ti! … Eu am fost
mai 2008
anticomunist ş i democrat, dar am fost a ş a de pe pozi ţiile na ţionalismului, ale unui
na ţionalism înaintea că ruia nu am pus nici m ă car pe tata! … Eu, cu câte am făcut eu înainte februarie 2008
d e ’89, ca protest anti, am fost dizident cât zece Dorin Tudoran ş i Andrei Ple ş u la un loc!
Numai c ă eu nu am fost propriu-zis dizident, ci am fost rezistent, cum bine face aceast ă ianuarie 2008
distinc ţ ie dl. Ilie B ă descu, mintea cea mai lucid ă de azi! Am rezistat bol şevismului, afirmând
noiembrie 2007
în locul acestuia valorile naţionalismului. Eu am mizat pe naţionalism ş i am dovedit c ă po ţi s ă
fii na ţ ionalist şi în acelaş i timp anticomunist! Marea diversiune care s- a încercat, după 1964, octombrie 2007
d e că tre cominterni ş ti a fost aceea de a deplasa antipatia fa ţ ă de comunism spre
na ţ ionalism, b ăgându -le în cap românilor că na ţionalismul înseamnă ceau ş ism, comunism!… septembrie 2007
Ar trebui sociologii ş i psihologii s ă studieze cum de le-a reu ş it a şa de bine stratagema! În
august 2007
1984, când am fost din nou, după 15 ani, în Occident, am descoperit că românii din diaspora
se tem s ă ia vreo atitudine împotriva revizionismului ungar ca să nu se cread ă că fac politica iulie 2007
lui Ceau ş escu! Le- am spus la câţ iva: sunte ţ i de un imbecilism total! Nu v ă da ţ i seama c ă -i
aduce ţi astfel lui Ceau ş escu cel mai teribil ş i mai nedrept omagiu!… iunie 2007
— Şi care este vina lui Dumitru Radu Popa?!
— Vina este c ă nu-ş i reprimă antipatiile! Iar antipatia sa fa ţă de mine – poate c ă mă înş el,
dar a ş a am sim ţ it-o eu, venea de la modul meu de a m ă simţi liber ş i de a ac ţiona ca un om LINKURI
liber, cu care am stârnit nu numai dragostea ş i pre ţuirea unora, ci ş i ranchiuna altora,
înd eose bi a indivizilor car e făceau în par ticu lar pe anticomu nişt ii, dar mânc au o pâine albă
de la comuni ş ti! Ba chiar c ă deau la pace! Nu le pica deloc bine s ă vad ă că eu procedam
exact invers, în public eram ferm anti, anticomunist, antibolşevic, iar în particular mai Herald Studio
degrab ă le recuno ş team comuni ş tilor unele merite! … Acele merite care decurgeau din
na ţ ionalismul meu! Instinctiv, practicam „ modelul ” Petre Ţuţ ea! Lista Nationala
— Un exemplu de astfel de merite comuniste?
— Pe mine nu m ă exaspera ideea c ă s-a g ă sit Ceau ş escu s ă facă în Bucureş ti cea mai mare
clă dire din lume! Unii se sufocau de indignare c ă s-ar putea ca o asemenea cl ă dire s ă se
înalţe în Ro mâ ni a, d e către un cvasi — analfabet! … Pe mine m ă amuza ş i mă încânta
asemenea idee! … A fi na ţionalist înseamnă s ă -i recuno ş ti adversarului faptele care, de şi îi
aduc acestuia faim ă şi recuno ş tin ţ ă publică , sunt b inef ă că toare pentru neam, pentru
na ţ iune! Ţuţ ea f ă cuse ani grei de pu ş că rie, dar era gata s ă recunoasc ă valabilitat ea politicii
comuniste de industrializare! Or, Radu Popa lucra s ă racu ’ pentru propaganda comunist ă , el,
al că rui bunic „ fă cuse ” Canalul doar pentru c ă era una din min ţ ile luminate ale neamului! Am
avut discu ţii pe acest subiect, îi era clar cu cine colaborează , dar deh!, nu avem decât o
singur ă via ţă ! Merit ă s ă mai faci ş i compromisuri ca să te po ţ i bucura de ea! … Dacă -l ghicesc
bine pe Radu, cred c ă -l durea s ă constate c ă unii, ca mine, se puteau bucura de via ţă şi fă ră
s ă facă compromisurile pe care el, vai!, le acceptase! Unul ca mine, pentru oameni ca Radu
Popa, este dovada stânjenitoare c ă a te b ă ga slug ă la tovar ă şul Diavol nu este singura
solu ţie de supravie ţuire! … Îmi pare ră u că am vorbit atâta despre mine! Dar când l -am sunat
pe Culianu în 1984, am dat peste un fost student bucuros să -mi cear ă detalii despre
Page 3 / 4
ispr ă vile mele de la Bucure ş ti, din ş edin ţele de partid de la Universitate sau ale scriitorilor!
La fel de bucuros cum eram eu s ă aflu c ă numele lui se impune tot m ai mult în lumea
academic ă occidental ă ! … Nu cred c ă Radu Popa a ş tiut s ă se bucure vreodat ă de succesul
altuia! … De-aia n-a prea avut nici la femei noroc! … Aş mai strica o întrebare, înainte de a
închid e ace st sub iect: ce s-a ales din prietenia cu Nené după ce Radu Popa a ajuns ş i s-a
stabilit la New York? … Altfel, b ă iat de ş tept Popa ă sta. Altceva i- a lipsit ca s ă se aleag ă ceva
de capul s ă u!

XV”
Florin Croitoru
30.08.2009 la 4:26 pm
d-le profesor,nu-i mai da ţi zor cu cei 6 milioane,că de mult,de pe vremea lui
Kenedy cifra a fost coborîtă de propaganda american ă la 4 milioane iar acum
chiar Centrala Evreiasc ă din America nu mai vorbeşte de cît de 1,1
milioane.Mi se pare caraghios s ă avansa ţi o cifr ă mai mare decît evreii.Chiar
propaganda Israelului nu avanseaz ă decît 4 milioane.
Afară de asta ar fi util s ă încercaţ i s ă -i explicaţi unui om inteligent cum pot fi
gaza ţi oameni în 20 de minute cu pastile de cretă îmbibate cu HCN(asta a
fost Cyclon B), din acelea care au nevoie de 24 de ore pt a ucide mici fiin ţe ca
p ă duchii,puricii ş i ploş niţ ele.
2)Barbu e p ă strat din latin ă ? Unde a ţi auzit dv de vreun autor,militar,împă rat
etc roman cu numele Barbu? Am citit mai multe că rţi cu privire la numele
romîneş ti şi sînt interesat de subiect,dar aş a o ipotez ă nu am mai întîlnit. Să
nu spune ţ i că Barbu vine de la ….Barbirian de ex ,că nu merge.Dac ă ar fi fost
în latină Barbus …..dar nu a fost.Deci s-a p ăstrat bine la noi pe cînd chiar
acas ă la romani,la Roma, sau în Italia,Spania… ..nu s-a pă strat.Ieu zic s ă
revede ţ i logica cu care aţ i operat aici.
r ă spunde
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 4 / 4
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XVI

CAUTARE
Cauta
Capitolul XVI
LA NIVELUL PLANETAR
LISTA NATIONALA
— Aş semnala o informa ţie care, de ş i n-am înţ eles -o prea bine, s-ar p utea s ă aib ă o
leg ă tură cu tragedia mor ţ ii lui Culianu: apropierea lui Culianu de „ un alt al
mentor ” al să u, Lista Na
țional
ă
despre care nu am auzit ş i nu ş tiu nimic, Hans Jonas, cercet ă tor pasionat unor terenuri
Like
deasemenea periculoase, mi ş că toare: „ rebelele secte gnostice secrete ” . Ce ş tiţi despre
acest autor, despre acest domeniu?
— Nimic! Nimic altceva decât că , cu siguran ţă , ele nu sunt numai secrete, ci ş i primejdioase! 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
Cine ş tie? … Aş putea paria c ă dac ă se va afla cauza asasin ă rii lui Culianu, explica ţia îi va
dezam ă gi pe to ţii amatorii de senza ţional!
— Şi atunci noi ce rost mai are s ă pierdem atâtea nopţi în discuţii?! În acest dialog?!
— Are rost, dac ă şi pentru c ă nu se va afla cauza acestui asasinat! Iar dac ă nu se va afla
asta înseamnă că explica ţia acestei crime, motivarea ş i motivul ei, nu e deloc obi ş nuit ă ! De
aceea nici nu se va afla! În schimb, asta nu -i va împiedica pe unii să emită ei ipoteze dintre
cele mai verosimile ş i mai credibile la nivelul cititorului obiş nuit, ipoteze absolut diversioniste.
Dialogul nostru are menirea s ă ră spund ă acestor diversiuni, îndeo sebi celor croite dup ă o
strategie antiromâneasc ă, aş a cum este versiunea lui Ted Anton & his orchestra!
— Îmi îngă dui s ă vă semnalez un gând al lui Ted Anton, care pare că ştie mai mult decât ne
spune. La pagina 146, sus: „ studiile sale legate de idei şi putere îl împingeau spre probleme CATEGORII
extrem de incomode pentru un regim totalitar. Şi s-ar fi putut ca poli ţia secret ă (adică
securitatea – n. n.) aflată în capitalele lumii să -l descifreze cu mai multă perspicacitate decât Agenda preziden ț ial ă
cititorii s ă i academici, sau s ă intuiasc ă evolu ţia sa viitoare mai precis chiar decât el însuş i.
Explorar ea în deplină libertate a modelelor subiacente istoriei cuprins ă în scrisul să u era Amestecate
neliniş titoare pentru oricine de ţ inea putere ş i avea ceva de ascuns ” . Repet: „ neliniş titoare
pentru oricine de ţinea putere ş i avea ceva de ascuns ” ! Carte pentru dumirire și
— Da, este un citat interesant. Mi-a sc ă pat ş i ă sta! … Îmbătrânesc!… înd rep tare
— N-am vrut să vă…
— Îmbătrânesc, dar nu mă ramolesc! … Ştii ce scrie Sextil Pu şcariu, în Dicţ ionarul s ă u, la Constitu ţia Cre ş tin ă a României
cuvântul moş ? M oş este „ un bă rbat trecut de 50 de ani ” !… Eu am deja 55! … Aş a c ă hai s ă
Cvadratura cercului
mai subliniez ş i eu ceva ce ţi-a sc ăpat dumitale, în citatul propus: „explorarea în deplină
libertate a modelelor subiacente istoriei cuprins ă în scrisul să u” … Ce sunt aceste modele Doctrin ă na ţ ionalist ă
subiacente istoriei? De ce nu este Ted Anton mai explicit? … În plus, acest citat ne confirmă
în ip ot ez a no as tră : Culianu , recuno aşte Ted Anton, în scrisul să u a explorat modele Holocaust
subiacente istoriei, adic ă aflate în ceea ce pe româneş te se nume ş t e „ dedesubturile
istoriei ” . Cu asemenea explor ări însă , făcute în Occident, Culianu nu devenea neliniş titor
Întrebare concurs
pentru poli ţ ia secret ă din România, pentru securitate, ci pentru cei care efectiv fac istorie
ION COJA la TV
„ subiacent ă” .
— Ted Anton însă îi are în vedere pe strategii securităţ ii! La zi
— Nu îi are în vedere!… Zi, domnule, ca lumea: îi laudă cum n-au mai fost de nimeni l ă ud aţi
b ă ie ţ ii cu ochi alba ş tri. Iat ă -i, trimiş i prin marile capitale ale lumii s ă -l citeasc ă atent pe Legionarii în eternitate
Culianu, ei îşi dau seama mai bine chiar decât însuşi Culianu încotro evoluează acesta ca Lingvistic ă
intelectual, ca savant! D ă -ţi dumneata seama ce super-academicieni trimitea securitatea
peste grani ţă , în misiuni de suprav eghere a românilor din exil!’ Ce tipi intuitivi fantastici! Şi la Lista na ţional ă
ce nivel de erudi ţ ie intuitivi! …
— Deci nu este adev ă rat? Literatur ă
— Dar cum să fie adev ă rat?! Marele Manipulator

— Şi, totuş i, dacă este adev ă rat?
— În ce fel să fie adev ă rat? Memorandum Est
Page 1 / 10
— În sensul că a existat cineva, o persoan ă sau mai multe, mai dota ţi chiar şi decât publicul
Preafratele nostru
academic c ă ruia i se adresau textele lui Culianu, ş i care au fost capabili „ s ă intuiasc ă mai
precis chiar decât Culianu însuş i, evoluţia sa viitoare ” . Numai detaliul că inş ii ace ştia atât de Proces cu Aurel Vainer
dota ţi ar fi apar ţinut politicii secrete din România, numai acest detaliu este îndoielnic, în rest
ei nu pot fi decât într -adev ă r foarte capabili! Promovate
— Cine, domnule? Care ei?
— Cei ce de ţin puterea ş i au ceva de ascuns! Şi pentru care Culianu devenise tot mai
neliniş titor! … Acei mari speciali şti în de toate care joacă ş ah pe tabla lumii, mi şcându -ne ca
Regele Mihai
pe ni ş te pioni sau nebuni ce suntem! Se pare c ă Ted Anton se gândeş te la texte precum
Religia ş i puterea, la preocup ă rile lui Culianu de a afla ce au de ascuns cei care de ţ in Texte uitate, texte cenzurate
puterea! Se gândeş te la asemenea preocup ă ri ş i nu le ascunde, nu le estompeaz ă !
Textele altora
— Da, mai sunt în carte astfel de aluzii, bună oar ă la pg. 130: „ studiul magiei renascentiste l-
a determinat pe Culianu s ă se revolte împotriva unui construct unic al realului, nu numai de
Transilvania
tip comunist, ci ş i occidental ” . Subliniez: „ s ă se revolte ” !
— Asta nu înseamnă că l-aţi judecat prea aspru pe acest Ted Anton ’? Vatra Românească
— Eu l- am judecat în primul rând pentru intenţ iile cu care a scris aceast ă carte, pentru
concluziile pe care a încercat să le impună forţând evidenţ a unor fapte, a unor informa ţii. Îmi
pare r ă u pentru toat ă lumea, dar r ămân la impresia, la convingerea că aceast ă carte a lui ARHIVE
Ted Anton este o mostr ă de literatur ă conceput ă spre a- ş i manipula publicul cititor!
— Discu ţia noastr ă , dacă se va publica, nu va fi ş i ea tot o mostr ă de manipulare a cititorilor?
— Eh, cu întrebarea asta recunosc că m-ai pus în mare încurcătură ! octombrie 2013
— Eh, cât pot ş i eu! … N-am altă inten ţie decât aceea de a fi obiectiv!
septembrie 2013
— Asta nume ş ti dumneata obiectivitate? Bravo, domnule!
— Şi de ce n-ar fi? august 2013
— P ă i dacă crezi că e manipulare, atunci n-o mai public ă m! Dumneata de ce te- ai angajat în
acest dialog? Ce ai urm ă rit? iulie 2013
— Să aflu punctul dumneavoastr ă de vedere!
iunie 2013
— Şi ai s ă publici tot ce ţi-am spus?
— Desigur! mai 2013
— P ă i, vezi? Tocmai asta n-a f ă cut domnul Ted Anton ă sta al dumitale!
— De ce „ al meu ” ? aprilie 2013
— Pentru c ă vrei s ă -l aperi, doar a ş a, ca s ă -ţi liniş te ş ti con ş tiin ţa! Ca s ă -ţi dovede ş ti c ă e ş ti
martie 2013
„ obiectiv ” !
— Şi ce e r ău în asta? februarie 2013
— E ră u că vorbim de atâtea zile ş i am spus- o de atâtea ori: grecul de american m -a citat pe
mine, ca surs ă de informa ţ ii, m-a citat gre şit, eliminând toate informaţ iile care contraziceau ianuarie 2013
scenariul lansat în presă imediat dup ă asasinarea lui Culianu! Deci este o mic ă mare
decembrie 2012
deosebire între ce faci dumneata ş i ce a f ă cut Ted Anton! Nu fi cavaler ş i generos cu cine nu
merită ! Dumneata cau ţi adev ă rul ş i, desigur, n-ai nici o ş an să de a fi sigur c ă l-ai aflat, dar îl noiembrie 2012
cau ţ i cu bun ă credin ţă , pe când Ted Anton al „ nostru ” nu e preocupat s ă afle adev ă rul, ci el
ş tie c ă minte şi o face încercând să dea minciunii aparen ţă de c ă utare a adev ărului. În plus, octombrie 2012
strict gazet ă re ş te vorbind, discu ţ ia pe care Ted Anton a avut- o cu mine îi oferise
septembrie 2012
argumentele cu care s ă infirme „ versiunea oficial ă” asupra crimei. Un gazetar veritabil este
bucuros s ă ră stoarne o asemenea versiune, s ă dovedeasc ă că până la el to ţi, în frunte cu august 2012
poliţ ia american ă , s-au l ă sat p ă că liţi! … I se oferea ocazia de a da peste cap solu ţia
îmbrăţ iş at ă de pres ă şi de poli ţie! De ce nu a speculat aceast ă şan să de a spori considerabil iulie 2012
interesul pentru investiga ţ ia sa? … Pentru acest comportament gazet ă resc ciudat exist ă o
iunie 2012
singur ă explica ţie plauzibil ă ! Ai alta? Ted Anton a fost programat, i s-a comandat s ă su sţin ă
o anumit ă ipotez ă ! … Iar dac ă , din când în când aruncă do uă -trei vorbe despre cei ce de ţ in mai 2012
puterea ş i fac jocul politic pe planet ă , este pentru c ă au fost foarte mul ţ i prietenii ş i colegii
lui Culianu care i- au împă rtă şit lui Ted Anton b ă nuiala lor c ă Nené a fost asasinat deoarece, aprilie 2012
savant de talie mondial ă , deranja pe cineva exact la acest nivel: mondial, planetar! Pe cine?
martie 2012
— Un moment! … Aţi propus un ra ţionament interesant: Ioan Petru Culianu a fost un savant
de talie mondial ă , plane tar ă . Acesta a fost nu numai nivelul erudi ţiei sale, ci ş i nivelul februarie 2012
problemelor de a c ă ror rezolvare s- a ocupat în scrierile sale: nivelul planetar. Cel mai
probabil ar fi ca ş i adversarii s ă i să existe ca adversari tot la acest nivel , planetar. S ă fie, ianuarie 2012
a ş adar, ni ş te persoane sau o institu ţie ale c ă ror preocup ă ri vizeaz ă întreaga planetă !
decembrie 2011
— Aş adar, asasinatul are cele mai multe ş anse s ă se fi produs în urma unui conflict ivit la
acest nivel! Planetar! noiembrie 2011
— Iar cartea lui Ted Anton încearcă , min ţind, eludând toate semnele care îl contrazic, să
dovedeasc ă că asasinatul s-a produs la un nivel mult mai jos, aproape josnic: al securit ăţ ii, octombrie 2011
a ceea ce a mai r ămas în 1991 din securitatea ceauş ist ă !
septembrie 2011
— Ai înţeles mai bine decât mine însumi ce am spus, ce am vrut să spun!
— Ieri sau alalt ă ieri, zilele trecute, a ţi definit manipularea ca pe o strategie prin care august 2011
oamenii, electoratul, sunt determina ţ i să se conving ă de anumite lucruri. Rezult ă acum c ă
aceast ă defini ţ ie nu este suficient ă . iulie 2011
— Cam da!
— Deci manipularea o lega ţi nu numai de dorin ţa de a convinge, de strategia persuasiunii, ci iunie 2011
ş i de faptul c ă , la nevoie, încerci prin această strategie s ă dai unei minciuni prestigiul mai 2011
adev ă rului dovedit! Să produci convingeri false, eronate!
— Cam a ş a! aprilie 2011
— Crede ţi că ar merita s ă z ă bovim asupra jur ământului pe care Culianu ş i Carmen
martie 2011
Georgescu, prima lui so ţ ie, ş i l-au făcut în noaptea logodnei lor? „ De fi-va încă lcat acest pact
de vreunul din noi, fie ca acela s ă moară de o moarte fulger ă toare ş i ruş inoas ă” ? februarie 2011
— Ştiu ş i eu? … Eu n-a ş zice c ă moartea lui Culianu a fost ru ş inoas ă ! Nu-l descalifică !… De ş i
este v ă dit ă inten ţia asasinilor de a lega moartea lui Culianu de locul în care s -a produs. ianuarie 2011
Recunosc, nu mi- e la îndemână „ conceptul ” de moarte ru ş inoas ă . Se lucreaz ă cumva în
decembrie 2010
vreun spa ţ iu cultural sau religios cu ideea de moarte ru ş inoas ă ? Dacă da, atunci întrebarea
Page 2 / 10
dumitale devine foarte interesant ă . Deocamdat ă , nu m ă pricep s ă ră spund. Oricum, este o noiembrie 2010
coinciden ţă în plus legată de acest asasinat, de aceast ă moarte atât de…
— N-aţi pomenit nimic până acum despre Culianu ca practicant al magiei: ghicitor în că rţi şi în octombrie 2010
alte semne, inclusiv cele care prevesteau moartea sa violent ă .
septembrie 2010
— Eh, nu prea îmi vine să -l iau în serios pe Culianu ca ghicitor în că rţi! Cred c ă se juca,
inclusiv la examenele care includeau tehnici ş i procedee specifice acestei profesii. Studen ţ ii august 2010
aveau de ce s ă -l ţin ă minte pentru demonstra ţ iile fă cute la diverse petreceri. Mi-aduc aminte
de petrecerile noastre, la Bucure şti, când eram invitat de studenţ ii din ultimul an, de iulie 2010
absolven ţ i, ce succes aveam ghicindu- le în cafea viitoarelor profesoare de limba română !… E
iunie 2010
plă cut s ă croie ş ti destine propriu-zis imaginare. E şti undeva în marginea literaturii, foarte
aproape. Sentimentul este ciudat ş i complex. Te stimulează ! mai 2010
— Eu mă gândeam ş i la calculele pe care Culianu pretindea c ă le-a f ă cut ş i care l-au dus la
concluzia, încă din septembrie 1989, c ă în curând Ceauş escu va fi debarcat, iar Andrei Ple ş u aprilie 2010
ş i Dan Petrescu, cumnatul s ă u, vor face parte din primul guvern ce se va instala la putere
martie 2010
du pă că derea lui Ceau ş escu. A fost un calcul sau premoni ţie? …
— Dac ă Culianu ar fi avut un dar al premoni ţiei, ş i l-ar fi descoperit mai devreme, încă de pe februarie 2010
vremea când se afla în ţ ară ! ianuarie 2010

— Crede ţi în realitatea unor astfel de însuş iri, cum ar fi cele divinatorii?
— În general, cred în ceea ce şi înţeleg cât de cât!… În felul acesta sunt ş i creş tin, credincios
decembrie 2009
ortodox! … Povestea asta cu ghicitul n- o înţ eleg, nu e pe placul min ţii mele! Dar, recunosc,
am fost de câteva ori în situaţ ia de a constata c ă e ceva! … N-aş putea trece sub t ă cere noiembrie 2009
aceste dovezi, le pot numi a ş a!
— Vă rog s ă povesti ţi!… Mă car pentru ra ţiuni comerciale, publicul gustă a ş a ceva! octombrie 2009
— Maică -mea, Dumnezeu s- o odihn ească , ar fi avut mai multe de povestit! Nici ea nu credea,
septembrie 2009
dar ceda în faţ a unor eviden ţe. Fusese la un ghicitor, în tinereţ e, dus ă de o cumnat ă , mai
mult în glumă! I s-au adeverit cam toate cele prezise de ghicitor. Prin anii ’30 România era august 2009
plină de ghicitori! … În schimb, maică -mea avea vise premonitorii! … Era într -o oarecare
intimitate cu Sfînta Paraschiva!… Care deseori o sf ă tuise şi o îmbă rbătase, în anii grei, ’ 50- iulie 2009
’60! …
iunie 2009
— Dar dumneavoastr ă ?…
— Am să mă rezum la o singur ă întâmplare, un prieten ş i pu ţin rud ă prin alian ţă , Nelu martie 2009
Coman din Breaza, la care am tras de câteva ori când erau copiii mici. Om cu gospodă rie
mare, harnic ş i el ş i nevast ă -sa ş i to ţ i ai lui, dar f ă ră copii dup ă câţ iva ani de c ăsnicie. Într -o februarie 2009
zi, văzându -l cu câtă plă cere le f ă cea copiilor mei toate poftele, l- am întrebat care e situaţ ia. ianuarie 2009
So ţ ia lui fusese pe la mai mul ţi doctori, cu acela ş i diagnostic: sterilitate definitiv ă . L-am
sf ă tuit s ă apeleze ş i la fratele meu. „E cel mai bun gin eco log din Rom ânia!” A vă zut-o ş i octombrie 2008
frate-meu, am trimis- o ş i la Dan Alessandrescu, directorul de la Polizu, acela ş i diagnostic!
Comentând această nepl ă cută situa ţie, l-am sf ă tuit s ă înfieze un copil, do i. E pă cat de a ş a iunie 2008
gospod ă rie frumoas ă ! Ştii ce mi-a r ă spuns? C ă nu-ş i face nici o grij ă , va avea un copil, c ă ci
mai 2008
a ş a i-a ghicit … şi a spus un nume. Un ghicitor vestit din Câmpina!… Dar mi-a s pus- o cu atâta
convingere c ă am crezut, la început, că glumeş te! Fiind de felul s ă u ş i foarte glume ţ , mucalit februarie 2008
chiar. Zic, poate c ă vei avea un copil cu alt ă femeie! N-a exclus ideea, dar el ş tia sigur c ă va
avea un copil. Peste un an, un an ş i ceva, o aduce pe nevast ă -sa la spita l, s-o opereze de ianuarie 2008
un chist ovarian care i se formase şi, în ultima clipă , pe masa de opera ţie, doctorii îş i dau
noiembrie 2007
seama c ă biata femeie era de fapt însă rcinată ! Cu feti ţ a pe care o au acum, deja elev ă !…
Povestea asta n-o ş tiu din auzite! Dar ceea ce m-a impresionat cel mai tare a fost credin ţ a octombrie 2007
liniş tită şi total ă pe care Nelu Goman o avea în ceea ce i se ghicise! Mi -e greu s ă înţ eleg,
adic ă s ă mă substitui, s ă mă bag în pielea acestor oame ni!… O fi fost şi Nené Culianu din septembrie 2007
stirpea acestora?! …
august 2007
— În acest caz, a prezis cu detalii surprinză toare schimbarea de regim politic din decembrie
1989. În 1988 îi scria soră -sii, în ţ ară : „ Se va face dreptate. Tic ă loşii îş i vor lua pedeapsa ” , iulie 2007
iar în octombrie 1989, la telefon, îi va spune că „totul se va termina cu bine într -o lun ă sau
do uă . Merge ţi înainte, cu încredere” . Făcând ş i precizarea absolut ciudat ă , ciudat de exact ă : iunie 2007
„ Dan – adic ă Dan Petrescu, cumnatul s ă u, cel h ăituit prin anchete de securitate va fi în
curând în conducerea ţă rii” . Vezi pagina 245-246. Iar la pagina 248 afl ă m c ă într -un text
publicat într -o revist ă a exilului românesc, ală turi de Dan Petrescu e men ţionat ş i Andrei LINKURI
Ple ş u ca viitor ministru al guvernului instaurat dup ă pr ă bu ş irea comunismului. Şi vor fi într -
adev ăr amândoi în guvernul Petre Roman, la ministerul culturii, unul ministru plin, altul
adjunct.
— Într -adev ă r, nu se poate trece peste aceste detalii! … Herald Studio
— Mai târziu a vorbit despre niş te calcule pe care le f ă cuse, pe tabla de ş ah a lumii politice,
şi era mândru să constate cât de corect calculase! Lista Nationala
— Toat ă lumea f ă cea calcule, pronostica şi mai ales îş i imagina cum i-ar plă cea s ă fie dup ă ,
du pă că derea lui Ceau ş escu.
— Dumneavoastr ă ce calcule v-aţi fă cut? … Cum a ţi fi dorit s ă fie dup ă ?
— Eu, dup ă 1984 – anul când am fost propriu -zis prima oar ă în Occident, ză bovind o lun ă
într eagă pe acol o, an în care m-am dumirit ş i asupra jocului tic ălos pe care îl fă cea „ Europa
liber ă” , mi-am mai temperat el anurile anticeau ş iste. Bun ă oar ă , peisajul Bucure ş tiului ră vă şit
de demol ă ri ş i de vaste construc ţii, – cam atunci, pe la începutul anilor ’ 80 s-au construit
pasajele rutiere de la Obor, Pia ţa Victoriei, Pia ţa Unirii etc, metroul, albia Dâmboviţ ei, Casa
Poporului ş i cl ă dirile adiacente, ce mai?! Bucure ştiul era întors cu fundul în sus ş i toat ă
lumea era sup ă rat ă . La Paris am înţ eles c ă în urmă cu un secol cam tot a ş a ceva f ă cuse ş i
celebrul Hausmann, de pe urma c ă ruia au r ămas marile bulevarde ale Parisului! În plus,
locuind numai pe la fo ş ti colegi, pe la prieteni, iar nu la hotel — nici nu a ş fi avut cu ce bani
s ă -l plă tesc, am v ă zut via ţ a de toate-zilele a occidentalului ş i mi-am dat seama c ă nu st ă m
chiar a ş a de r ă u cum crezusem! Adev ă rul era altul ş i de cele mai multe ori aparen ţele ne
defavorizau pe noi, cei din România, dar adevărul, când ajungeai la el, repunea în drepturi
încred ere a mea, a noas tră, în ceea ce se întâmpl a în ţară ! Din p ăcate, revenind în ţ ară , nu
Page 3 / 10
am putut discuta în aceşti termeni decât cu nevastă -mea, cu fraţii mei, cu cumnatul meu! Cu
maică -mea! Mă întorsesem din Occident cu o pă rere mult schimbată despre ce se întâmpla în
ţară . Schimbat ă în bine! Dar n -o puteam face public ă , de team ă că nu m-ar fi crezut nimeni,
ci ş i-ar fi închipuit că fac jocul propagandei de partid, c ă sunt „ omul securit ăţ ii” .
— Şi nu era ţi!
— Am să -l citez pe dl. Romul Munteanu: „câ teo dată îmi pare ră u că n-am fost! ”
— Ave ţi un argument u ş or de produs prin care s ă dovedi ţi c ă într -adev ă r nu a ţi fost „ omul
securit ăţ ii” ? V ă întreb deoarece în România toată lumea suspecteaz ă pe toat ă lumea c ă „a
fost ” , că a colaborat cu securitatea. În plus, această suspiciune unii au creat-o şi în jurul lui
Culianu! Deci, nu ie ş im din subiectul că rţ ii!
— Uite, la Paris, am sunat- o pe Monica Lovinescu, în vara lui 1986, ca s -o fac ate nt ă că
Iancu Lucian, arestat în 1985 ş i condamnat penal, ca fraudator al statului, este de fapt
de ţ inut politic!
— E vorba de Iancu Lucian actorul, directorul teatrului din Constan ţa?
— Da! În 1985 a candidat la alegerile locale, pentru un post de consilier judeţean. Iar în
preziua alegerilor el a încercat, după un scenariu aventuros ş i copil ă resc, s ă ajung ă în Turcia
cu un vapor care pleca din Constan ţa cu destina ţ ia Gala ţ i! M ă rog, ceva tragi- comic. În vara
lui 1986 „ Europa liber ă” în că n u ş tia c ă Lucian Iancu este de ţ inut politic. I-am telefonat
doamnei Lovinescu – a fost prima ş i singura dat ă când am vorbit cu dânsa – ş i i-am cerut să
informeze opinia public ă asupra adev ă rului despre Iancu Lucian. Şi mi-a fost tare fric ă s-o
sun, c ă ci fusesem avertizat c ă DST, adică Securitatea francez ă ascult ă convorbirile telefonice
ale str ăinilor, ale românilor îndeosebi şi, din când în când, mai face schimburi de informaţ ii cu
Securitatea din România. Am sunat -o pe D-na Lovinescu de la un telefon public, mi-a fost
team ă s-o sun de la gazda mea, Victor Smatoc. Dac ă cu aş a ceva se ocup ă colaboratorii
securit ăţ ii, atunci nu mai e nici o ru ş ine s ă apar ţ ii securit ăţ ii! … Să fii coleg cu Culianu, cu
Noica, cu… mine!
— Vreau s ă spun c ă to ţi cei care se joac ă cu aceast ă acuza ţie, adresând -o ş i unor oameni
ca Ioan Petru Culianu, fac astfel un joc convenabil Securit ăţ ii! A c ă rei imagine ar avea mult
de câş tigat de pe urma ideii c ă un om ca Nené a fost susţ inut de Securitate sau colaborator
al acesteia! Dac ă asta le-a fost inten ţia, totul e în ordine! Dar dacă ei sunt ni ş te autentici
adversari ai Securit ăţ ii, atunci s ă se lase p ă guba ş i. Sunt prea pro ş ti, prea m ă rginiţi! De-a
dreptul imbecili!… Eu le-aş pune acestora o întrebare: Ceauş escu a fost securist? …
— Cum adică ?
— Foarte simplu! A fost sau nu? C ă doar nu s-a n ă scut pre ş edinte de stat! A avut ş i el
ascensiunea sa politic ă până în vârful piramidei! Ce rol a jucat securitatea în această
ascensiune? A fost Ceau ş escu omul securit ăţ ii?
— Şi a fost?
— N u ş tiu! Dar dac ă Ceau ş escu nu a fost, atunci va trebui s ă ne nuan ţă m pozi ţi a ş i să
alegem, între Ceauş escu şi securitate, pe cine înjură m ş i pe cine pre ţuim!… Asta în termenii
gândirii simpliste în care gândesc cei mai mulţ i dintre concet ăţ enii no ş tri. Altminteri…
— Dumneavoastr ă ce p ă rere ave ţi despre securitate?
— Am avut ş i eu oarecari contacte cu ei. Bun ă oar ă în 1977, după ce l-au arestat pe Petre
Ţu ţea ş i l-au ţinut o noapte în anchetă , iar eu i-am scris lui Ceau şescu cerând să le poarte
de grij ă manuscriselor confiscate de la „ domn profesor ” , vreo mie de foi! … Sau când am
înce rcat să scot piesa Jan Palak din ţară . Întâlniri efectiv civilizate, ş tiu bine c ă lucrurile se
petreceau altfel în anii ’ 50, tocmai de aceea insist s ă nu se vorbeasc ă despre Securitate ca
despre o entitate omogen ă , aceea ş i de-a lungul anilor 1947-1989! S-a schimbat mult dup ă
1964! Dup ă 1965, mai probabil! În plus, ca orice instituţ ie care adun ă lume multă , ea este în
primul rând complexă ş i eterogen ă !… Ş tiai c ă du pă ’89 am fost invitat la Clubul pensionarilor
din M.A.I, s ă le ţ in o conferin ţă despre „ 1907 ” ?
— Nu! De unde şi până unde?
— Eh, eram senator, unora la pl ă cea ce fac pe acolo, prin Parlament, ş i m-au invitat! Am
avut o sal ă arhiplin ă . Am revăzut câţ iva studen ţ i, de la f. f. şi seral, câteva figuri cunoscute
din vedere, pe cel care se ocupase, în 1969, din partea Ministerului Învăţământului, de
turneul nostru de la Nancy! Şi le- am vorbit, în termeni superlativi, mai întâi despre Petre
Ţu ţea, certându -i că au putut suspecta pe un om ca Petre Ţu ţea de activit ăţi împotriva
poporului român, a statului român! Lăsându -l în schimb pe Silviu Brucan să -ş i fac ă de cap!
Şi, mai apoi, le-am fă cut elogiul mo şierimii române, plecând de la datele ră scoalei din 1907!
Au început unii din sal ă s ă vocifereze, s ă mă şi înjure chiar, mai înfundat, dar le -a pl ă cut
când am insistat că acei mo ş ieri, acei liberali ş i conservatori, votaser ă ca niciodat ă un str ă in
s ă nu poat ă cumpă ra pământ în România! Ş i s-au ţinut tare de acest principiu, în ciuda
presiunilor externe! Ceea ce politicienii no ş tri de azi nici m ă car nu viseaz ă s ă încerce!… La
sfârş it m-au aplaudat, aproape cu ova ţii!… Cine ş tie?! Poate c ă , fă ră s ă mă avertizeze, vor fi
înre gistr at acea confe rinţ ă! M-a ş bucura s-o rev ă d, să o ascult sau m ă car s-o recitesc! … Am
şi uitat de întâmplarea asta!
— Dar e grozav ă ! Elogiul lui Petre Ţu ţea ş i al moşierimii române fă cut la Clubul securi ş tilor! Şi
v-au mai ş i aplaudat! … E de film ce aţ i fă cut!
— Îţi place? … Dar dincolo de paradoxalul situa ţiei, al întâmplă rii, trebuie s ă pricepem c ă
Securitatea română , ceau ş ist ă , poate chiar ş i cea de dinainte de 1964, nu a fost toat ă o
ap ă şi un p ământ! Sunt mulţ i care cred c ă nu are de ce s ă le fie ru ş ine c ă au lucrat în
Securitate! …
— Şi au dreptate cei care cred a ş a?
— Unii au dreptate!
— Care? Câţ i sunt ace ş tia?
— Eh, subiectul este prea vast, n- are ro st s ă mai z ă bovim asupra lui, poate alt ă da tă , o
discu ţie cu acest subiect n-ar strica, de ş i nu am prea multe amintiri ş i m ărturii de adus în
discu ţie. Dar chiar ne-am dep ă rtat prea mult de subiect! … Hai s ă tragem linia ş i să facem
Page 4 / 10
socoteala final ă ! E târziu.
— Da, mă gândeam că n-ar strica, în final, să facem o scurt ă recapitulare a tot ceea ce ave ţi
s ă -i repro ş a ţ i lui Ted Anton ş i altora, inclusiv autorităţ ilor americane. Ce zice ţ i?
— Şi cu asta s ă se încheie cartea?
— Cam da!
— Şi cu asasinii cum r ămâne?! Nu interesează pe nimeni cine l- a omorît pe Ioan Petru
Culianu?
— Vorbi ţi serios? … Aveţi răspunsul la întrebarea cine? Cine l -a ucis pe Ioan Petru Culianu?!

lui Culianu, Ceausescu, Iorga – cap. XVI”
Partizanul
05.12.2011 la 8:30 pm
ion adrian,problema lu plesita e ca nu a nimerit pe cineva trebuia!
r ă spunde
ion adrian
05.12.2011 la 8:24 pm
Cred ca ideea ca dupa 1965 securitatea nu a mai comis asasinate nu ssta-n
picioare, caci se cunosc incercaril e de asasinat spre Europa libera sau ce a

patit Monica Lovinescu.Relatia cu Sacalul etc
De altfel Plesita , fostul sef al DIE in anii ‘ 80, a recunoscut ca avea in
subordine un serviciu “ Lichidari ” , care opera in rândul exilului românesc. “ Au
fost câteva zeci de executati de oamenii nostri sau de intermediari” , a
declarat el cu seninatate si cinism (Gândul, 15 iunie 2005).
r ă spunde
ion adrian
05.12.2011 la 9:39 am
Cine esti tu Cami cu al tau eseu foarte bine articulat si cu talent scris dar se
vede ca nu suficient reciti?
Aici la graba de a da enter cred ca ne asemanam.
Esti femeie sau barbat?
Esti fata bisericeasca oare?
Imi aduci aminte de cea care azi se numeste Maica Siluana(Gena Geama nu)
cand inca discuta despre credinta in exceptionala ei carte Spovedanie
Neterminata.
Azi desigur ca nu o mai discuta ci o traieste.
Parintele Galeriu i-a indrumat pasii …
Dar Cami,
numai Dumnezeu este UNUL este CEL CARE ESTE, este doar IDENTITATE CU
SINE.
Noi dupa mancarea marului simbolic al dualtatii, al despartirii raului de bine,
avem o ratiune cazuta in materie si care necesita doua legi si numai doua pe
cele doua fete ale medaliei de care si tu vorbesti: identitatea(UN UL) si
noncontradictia(Despicarea rationala a apelor).
In lumea nostra cele doua fete nu pot exista indepenent dar nici nu sunt
deductibile una din cealalta.
A trecut peste un an de cand ai scris ce ai scris. Daca mai intri pe aici as vrea
sa vad un semn de la tine.
Numai bine
r ă spunde
alexsemen
Page 5 / 10
23.11.2010 la 10:59 am
Despre Securitate mai lasati-o balta va rog, pentru ca daca era ceva de
capul ei nu se ajungea in situatia la care s-a ajuns. Facind constient parte
dintr-un sistem care stii bine ca este mai mult decit aberant si corupt in toate
dimensiunile si toate axele de defintie , chiar si de buna credinta cum se
pretind unii fosti, aceasta nu-i scuza cu absolut nimic. Asociatie oficiala de
tradatori si vinzatori de tara asta au fost!
NU eu sau Paunescu sau mai nu stiu eu cine aveam control si acces la ceea
ce era necesar pentru a salva tara de acest holocaust al capitalismului
desantat si vinzarea ei totala si iremediabila. Simplu, pentru ca lucrurile
cinstite si geniale sunt simple:
Securitatea nu si-a facut datoria si deci este vinovata . Absolut nici un
Securist nu-si merita pensia sau salariul !
De acea sunt convins ca verbiajul acesta ametitor in jurul Securitatii este
patognomonic pentru lucruri mult mai grave, privind lucrul premeditat prost
facut : studenti de la Securitate la FF sau seral !!?? Ha ha ha
Animale turbate ! Rusine , lor le datoram nenorocirea aceasta in care ne
aflam !
Ce au pazit !!?? Stiau foarte bine ce se intimpla in tara si mai ales cum se
fura de cine, cu cine , cind , de ce , unde !
Adica eu am stiut totul inca din 1980 iar Securitatea nu stia !!??
r ă spunde
bebe
08.09.2010 la 12:43 pm
abia acum citesc marele manipulator

vă multumesc!
r ă spunde
cami
13.04.2010 la 10:26 pm
Statul magic sau intr-un gand cu fiara
Eu nu cred in nici un mare manipulator, sau grup de manipulatori ca entitati
cenusi care “ conduc lumea ” . Nu ma indoiesc ca exista un astfel de intentie
intr-o “ elita ” visatoare, dar nu cred in puterea acestei elite de a “ incropi o
lume” prin magie. Cred ca de fapt asistam la revirimentul unui mit al omului-
titan, care acum, la de sfarsit de istorie, dupa revelarea Lui Dumnezeu in

persoana Mantuitorului Hristos atrage consecinte grave, pentru ca
Dumnezeu i-a dat omului tot ce a avut nevoie pentru mantuire. Omul modern
care de la zorii Renasterii incoace se inchina la maiestatea propriei minti,
neconstientizand cauzele reale ale nenorocirilor care se abat asupra sa, si
care vin din ruptura relatiei lui cu Dumnezeu, fie incearca sa-si invinga
angoasa prin trairea unei iluzii de putere care vine din conlucrarea magica,
fie atunci cind nu se angajeaza direct proiecteaza si contempleaza aceasta
posibilitate in acele eminente care “ misca” lumea nevazut. Legile unei
societati, care traieste dupa regulile lui Dumnezeu sunt in mare masura
explicite. Asa cum crestinismul nu este o religie de mistere ci una revelata in
care Dumnezeu ii da omului toate raspunsurile necesare cunostintei
mantuitoare , nici cetatile care fac dreptatea dupa legile lui Dumnezeu, nu au
penumbre de unde se tes nevazut destinele colective sau personale. In
opozitie cu cetatea crestina, legile “ statului magic” se tes tocmai in aceasta
penumbra, dar ele nu pot da siguranta vietii omului. Adevarul, libertatea
reala stau in lumina, intunericul nu poate oferi decit desertacine.
Cred ca ceea ce determina dinamica interioara a “ statului magic ” nu este atit

puterea lui magica de a se visa pe sine, cit mai degraba, planul
supraordonat al Lui Dumnezeu care uraste si prigoneste faradelegea. Legea
care pedepseste faradelegea o banuim nu o stim, dar din istorie s-a cam
vazut ca cei rai prin propriile lor cai rele cad. Steinhardt spunea ca Dumnezeu
nu trebuie sa intervina, El isi retrage harul si ordinea construita in afara lui
se parbuseste. Dumnezeu prigoneste intr-un fel plin de compasiune, pentru
omul ratacitor, pentru ca El nu vrea ca omul sa se amageasca ca-si poate
gasi un echilibru stabil in afara relatiei cu Creatorul sau. Statul magic are
nevoie SECURITATE, o siguranta visata de el in afara legilor Lui Dumnezeu,
de fiara fugarita si urata, o scapare de prigoana lui Dumnezeu pornita
Page 6 / 10
asupra lui din pricina propriei faradelegi. Este atit de nesigura, atit de
prigonita ordinea lui stramba, incit statul politiensc este reversul medaliei.
Pentru ca in statul magic cei rai prin propriile lor cai rele cad, spaima si
nesiguranta sunt atit de primitive, incit instaurarea unui stat politienesc
devine o solutie “ salvatoare ” . Atit de monolitica va devein aceasta vointa
nebuna si smintita, incit peste statul asta se va aseza lider si dumnezeu o
naparca. Cam pentru vreo 3 ani jumate. Acum el se construieste, este in curs
de dezvoltare, iar tot mai multe puteri legitime dau puterea fiarei post-
comuniste. “ Elitele visatoare ” nu sunt ele neaparat cauza dezastrului ci mai
degraba mijlocul prin care se realizeaza caderea, din pricina pacatelor
oamenilor.
Pacate?????? Iata un cuvant indezirabil urechilor omului modern. Noi credem
ca totul este permis, ca infruptarea din marul interzis din gradina Paradisului
a fost un test castigat de om impotriva Lui Dumnezeu.
Societatea contemorana ultra-transparenta si globala se intoarce tot mai
mult spre practicile magice ale vechilor religii. Toate religiile, cu exceptia
crestinismului au o componenta magica de manipulare a creatiei vazute sau
nevazute. As spune ca si in traditiile Bisericii Catolice s-au pastrat simboluri
cu accente magice, vizibile si in arhitectonica exterioara lacasurilor de cult,
care invita ideea manifestarii unei Divinitati duale. Crestinismul- ortodox este
cristalul trairii religioase necontaminate de magie. In crestinismul- ortodox
magia este calificata ca forma inferioara de manipulare ilicita a universului
creat, prin cooperarea omului cu ingerii cazuti si este o tradare si un pacat
de moarte fata de Creatorul Universului. Nu exista echivoc in aceatsa
privinta, nu exista dialectica sau compromis. Este cristal, ca si avertisment ul
dat de Dumnezeu lui Adam cu privire la fructul oprit, ori legile lui Moise, pe
care Dumnezeu le exprima ca interdictii. Dumnezeu nu se angajeaza intr- o
dialectica cu omul in jurul legilor care previn alunecarea spre abis, pentru ca
raspunsul este acealsi “ negresit vei muri ” .
Omul plictisit de cenusiul vietii cotidiene alearga spre practicile idolatre din
religiile extremului orient. Efortul lui contemporan nu aduce prea multa
ingeniozitate fata de practica inaintasilor pagani, reflectandu-se in
sincretismul new-agelui cu o per iere pseudo-stiintifica pentru a- si satisface
necesitatile mintii rationale.
In societatile moderne, religia crestina a fost inlocuita cu cultura de consum a
spiritualitatii magice, mai putin dintr-o aspiratie devotionala, cit mai ales
dintr-o necesitate hedonica. Ca o ilustrare as face o c omparatie intre
intelegera conceptului de reincarnare in India si metamorfoza pe care a
suferit-o prin adoptarea lui in vest. In societatile traditionale unde a aparut
acest concept, reincarnarea este inteleasa ca o perpetua suferinta rezultata
din zadarnicia existentei sufletului in afara lui Brahman, sau principiul
impersonal pe care indienii il gandesc ca sursa srcinara si transcendenta a
intregii creatii. Ghandi a intuit lipsa de sens mantuitor a religiei hinduse si
spunea despre reincarnare ca este o povara mult prea grea pentru om. In
viziunea hindusa omul poate singur, prin conectarea la acest principiu ultim,
sa se traga singur de mot si sa se elibereze din ciclul reincarnarilor. In
intelegerea occidentala efortul tragerii de propriul mot pina la marea
eliberare este eliminat printr-o rezolvare practica: reincarnarea devine o
promisiune mantuitoare per-se prin insasi posibilitatea de transmutare a
existentei actuale in altceva, de obicei inteles ca mult mai inalt.
Mutarea in acest plan al existentei magice si pe plaiurile mioritice: revolutia
facuta pe ritmuri de lambada, cu cei 60 000 de morti, introducerea
manipularea magica prin mass-media, culminand cu procesul de carnaval al
lui Ceausescu, invazia practicilor extremuluii orient si cristalizarea lor in
“ miscarea de integrare in marele absolute ” , importul mentalitatii de
deschidere spre marea “ eliberare si emancipare ” sexuala, batjocorirea
traditiilor, a marilor personalitati ale trecutului. Acestea ar fi numai citeva
fatete ale integrarii noastre in noua mentalitate a comunizarii globale.
“ Razboaile ciudate ’ cum sunt numite tot mai mult razboaiele lumii in care
traim, in care onoarea, patriotismu l sunt valori retrograde sunt si ele magice.
Eroii sunt eliberatori, luptatori cu forte ale intunericului, de aceea si afisarea
spectaculoasa a arsenalului militar conventional sau neconventional mult
prea sofisticat pentru capacitatea de aparare a inamicului uman; potrivit insa
pentru inamici din alte dimensiuni. Nimicirea inamicului prin raspindirea
confuziei si falselor promisiuni de desrobire sunt strategiile calului troian al
schimbarii cu zaharelul. Atunci cind demolarea politicoasa esueaza se trece
la bum-bum. Fazele acestea sunt si ele greu de deosebit pentru strategii cu
manusi albe, pentru care probabil ca razboaiele devin tot mai mult produsele
unei academi IT de croit lumea din himere si articulari virtuale in care omul
devine o victima colaterala.
Profesorul Culianu facea distinctie intre statul opresiv comunist si statul
magic, in care individul devine un fel de coparticipant la viziunea globala, prin
vectorul vizionar al reclamei si manipularii TV.
Omul iese din cenusiul cotidian si intra in mitul reclamei publicitare sau lumii
construite la TV de catre “ elitele visatoare ” . Profesorul Culianu a intuit bine.
Acum reclama a depasit granitele comercialului si tinteste tocmai spre
acapararea functiei religioase a sufletului si inrobirea magica a omului.
Sistemic si sistematic, informatia “ se lucreaza ”, se toarce prin vanarea
Page 7 / 10
detaliilor colective sau personale ale cetatii sau cetateanului dupa tinta, atit
de accesibile in aceasta lume transparenta si punerea lor intr-o viziune
“ transfiguratoare ” magulitoare, cu pretentie profetica la a carei “ implinire”
cetatea vrajita consimte. Cu cit sensul vizionar este mai ‘ abscons ’ cu atit
altoirea subliminala este mai deplina, ca este cool si este funny si este “ mai
mult” decit o traire in real. In vortexul acestei lumi tot mai visatoare avem la
inceput de a face cu un big brother cool, prietenos care te idealizeaza, te
face un zeu in panteonul lui. Viziune de cosmar din 1984 al lui Orwell este
inevitabil, fata cealalta a monedei si va fi pina la urma concluzia acestei trairi
nefiresc de magice a vietii. Ca sa nu fantazez prea mult eu as crede ca este
vorba mai degraba de lucrarea de amagire pe care Dumnezeu o va trimite in
lume la apusul istoriei, pentru oamenii care nu au primit adevarul Lui Hristos
sa creada intr-o amagire. Cei alesi o vor recunoaste ca atare si o vor
respinge, in focul prigoanei in care se lucreaza mantuirea lor.
Sandramaua magiei poate sa incante, printr-o anumita capacitate de a
anticipa probabilistic viitorul, intoatdeauna prin ghicitura,prin cimilitura, fara
certitudine insa, dar si printr-o anumita disipare a angoasei si golului
spiritual prin trairea supracompensatorie a unei senzatii de putere si control
imprumutata de la “ sursa ” care misca umbrele pe pinza. Paradoxal, cu cit
“ sursa ” este mai ascunsa, mai indepartata cu atit senzatia de securitate a
individului este traita mai real, aceasta relatie fiind ea insasi deschisa
cimiliturii magice. Ca in adunarile alcolicilor anonimi, aceasta “ forta ” poate fi
orice, la alegere: puterea unui grup, un zeu, o zeita, puterea mintii, un
extraterestru, un spiridus, un mare initiat din Tibet, o masina SF, un erou
fantastic, chiar un drog conventional. Important este ca “ Cineva acolo
suuuus ma iubeste. “ Nu conteaza asa de mult identitatea personajului
pentru cautatorul de evaziune din cenusiul experientei cotidiene, cit mai ales
experienta de evadare in sine pe care aceasta “ forta ” o faciliteaza. Nu mai
merge cu nene X, trecem la spiridusul de rezerva, intotdeauna este o cale, o
posibilitate. Cum recunosti ca viziunea este de fapt inumana, contra chipului
Lui Dumnezeu din om, contra sufletului omului? Dincolo de aparenta titanico-
eroica cu pretentii vizionare, la o cercetare mai atenta a duhului vremii
constati ca de fapt la reversal medaliei isi bate joc de omul cazut in pacat, il
identifica cu pacatul, nu are nicicind mai multa bucurie si triumf satanic ca in
fata caderii definitive a omului prin sinucidere. Ceea ce este binefacator este
ca viziunea magica nu prinde consistenta, dincolo de ghicituri si coincidente
aleatorii, pentru ca este lipsita de har. De aceea, un stat magic nu poate da
libertati reale, ci poate doar convinge prin persuasiune si hipnoza colectiva
individul care este tot mai lipsit de drepturi si libertati firesti ca se va elibera
cu adevart, dar nu acum …ci in urmatoarea vizine magica. Omul inrobit, urca
din treapta in treapta intr-o spirala evolutiva spre nicaieri.
Individul devine un fel de vanator de fata morgana si traieste elucubrant de
maiestos, dar in imaginatie. Nici macar asa, ci mult mai primar de fapt, prin
simbioza dintre asteptarea vaga a omului scos din vitalitatea coordonatelor
trairii lui firesti, si functia reprezentativa a sistemului magic care vine sa-l mai
incinte cu inca un vis despre ce ar putea el sa devina …Si uite asa din viziune
in viziune,pina la formatarea finala, sau pina la absortia individului in chiar
miezul producator de iluzii urmata de reintoarcerea lui in societate ca un
produs perfect al sistemului, ca matrice dupa care se formateaza alte
constiinte. Cred ca acesta este gradul cel mai inalt de initiere pentru cei care
fac parte din “ elitele ” unui stat magic. O paralela ar fi cu “ elitele ” formate
prin re-educare in puscariile comuniste, care ajungeau la privilegiile
dobandirii unui anumit grad de control prin consimtirea la folosirea torturii
asupra celorlalti colegi de celula. Ambele elite traiesc simbiotic cu un sistem,
ambele elite consimt la o viziune a sistemului despre ce ar trebui sa fie
celalat semen. Mijloacele primei elite, cea a statului magic sunt defaimarea,
persuasiunea, manipularea sau suprimarea cind cele anterioare esueaza.
Mijloacele celeilalte elite sunt tortura fizica pe linga cea psihica si
intotdeauna amanarea momentului mortii.
Acum ce primeste cetateteanul din trairea sa simbiotica cu statul magic?
Zdranganele. Stiri selectate dupa logica creierul acelui “ magician ” care este
umatate smintit si jumatate nebun si care in dementa lui lupta impotriva lui
Dumnezeu, facind prada grea printre fii oamenilor. El aduce sminteala si
nebunie pentru cei care nu pot primi crucea. Dar acum sa nu cadem in iluzia
de a da vina integral pe napirca, pentru ca omul este inzestrat de Dumnezeu
cu vointa libera.
Plasmuirile magiei sunt fantasme ale intunericului, in nici un caz ale luminii
create asa cum fraudulos sustine magia “ alba ” , de aceea ele intra intr-o
continua dinamica a anihilarii, a negarii prin rasturnare a viziunii initiale si
migrarea ei spre forma contrarie. Numai un demers rational disperat poate
unifica aceste contrarii intr- o unitate aparent c u sens, pentru ca mintea
umana nu accepta finalitati fara sens, decit in fazele de disolutie. Si asa se
naste discursul “ magic” un demers cu note fulgurante, f anteziste, fals
armonice care in definitiv, daca este dat la o parte ambalajul constructiilor
imaginative umane, prin esenta exprimata nu difera prea mult de
bolboroselile fara sens ale Pithyei.
Experienta apropierii de lumina necr eata care se face printr-o relatie harica
cu Dumezeu si o putem intalni la Sfintii Parinti sau alti Parinti duhovnici ai
Page 8 / 10
ortodoxiei crestine este diferita. Prin ea adevarurile sunt primite, raman
neschimbate, nealterate, exprimate in contrarii care nu cer re-explic ari si
reasezari prin demersuri rationale, ci intelegerea lor prin intoarcerea
gandului in inima.
Experienta starii de har, sau a apropierii de lumina necreata vine numai din
credinta in Hristos. Pentru cine a trait aceste experiente, ele nu mai pot fi
comparate cu nimic din fuga dupa fantasme a jucatorului jucat de diavol,
care este el singur este de fapt marele magician, marele vanzator de iluzii.
Din acest moment incepe adevarata libertate a omului care reintra in starea
lui paradisiaca de comuniune cu Creatorul. Din acest moment si razboiul
duhovnicesc cu marele Inchizitor si inrobitor al omenirii, care este diavolul, se
ascute. Razboiul asta este pina la urma un razboi de stat, statul major al
fortelor intunericulu i. “ Statul ” magic ca si statul comunist sunt in perpetuu
conflict cu credinta crestina. De aici prigoana actuala impotriva credintei,
absurda in tr-o lume democratica in care pe hartie,prin Constitutii sunt
aparate drepturle religioase ale oamenilor. Prigoana poate lua si forme de
manipulare ideologica prin denaturarea credintei ca in sincretismul religios al
ecumenismului.
Instrumentele minciunii: Internetul, TV-ul (posturi ca protv), programe de
spalaturi neuronale ale unor societati deschise spre dezastru.
Romania se poate muta intr-un stat magic, demoncratic “ visat ” de “ elite ” cu
bagaje cu tot, si definitiv dar nu cred ca o sa fie bine. Din pacate clasa
politica face pasi rapizi in directia asta. Cetatenii au deja acte biometrice, ca
patalama de racordare la aceasta mentalitate de tip big brother, numarul
inlocuieste tot mai mult numele personal, cipul a ajuns sa fie implanatat la
animale. Asa cum s-a trait in comunism, si in statul magic, visul “ elitelor ” este
cosmarul majoritatii. Cam asa a fost si visul de tranzitie al Romaniei de la
communism la aceasta societate globala. “ Revolutiea ” in ‘ 89 cu marea
cacialma TV. Apoi destinul “ post-revolutionar ” al tarii a fost visat dupa alte
principii , venite din luna, in mod magic probabil si nu dupa traditia istorica si
religia crestina care au dat o consistenta reala destinului oamenilor de
milenii pe acest pamant. Probab il ca magic, din luna situatia se vedea cam
asa: Iesita din comunism, Romania in acel ceas era pe 0 la datoria externa,
iar asta este chiar un afront intr-o lume in care creditul este un zeu foarte
vandabil. Acum daca strategul autohton imprumuta aceatsa gandirea magica
la mare cautare , are citeva optuni: Sa plateasca pretul acestei libertati cu
un razboi civil, ca in fosta Iugoslavie, poate cea mai liberala si mai dezvoltata
tara din fostul bloc comunist, cu sanse extraordinare de integrare intr-o lume
cu adevarat democratica, sau sa adoptare un regim de urgenta alternativa
sabotarii economice, sau ambele. Primul scenariu magic a fost evitat cu
intelepciune, al doilea insa ne-a absorbit cu totul prin promisiuni si himere.
Acum poate merg prea departe, plasand aceasta paralele intr-o dimensiune
conspirativa. Cert este ca nici Iugoslavia nici Romania nu au raspuns
satisfacator testelor magiei vremii. Este ca si cind undeva la iesirea din
totalitarismul comunist cineva …o eminenta cenusie ar fi pus o vama cu
dictonul de trecere : “ Da-mi visul tau cel mai frumos.” Apoi calatorul intre
doua lumi primeste de la vamesul vizonar un contract in alb si aude: “ Aici ai
tot ce trebuie sa stii care sa te ajute sa iti gasesti drumul in lumea mea.
Semneaza si intra. ” “dar ….care sunt conditiile ?Pentru ce semnez? ” . “ Pentru
incredere in primul rand ” . Asta-i pactul cu diavolul. Termenii reali ai
contractului sunt cunoscuti de o singura parte in timp ce promisiunile
ofertantulu i coincid ca intr-un ideal cu asteptarile vamuitului. In realitate
insa, oferta “ se lucreaza ” prin legi nescrise, cu pretul renuntarii la sensul
propriului destin. Diavolul intotdeauna promite cioara de pe gard iar pretul
este libertatea si sufletul omului.
Si uite asa, la marea vama, sperantele de reinvigorare economica a tarii s-au
mutat samavolnic in maini intinse magic -hraparet de peste mari si tari spre o
intreaga infrastructura infierata profetic “ falimentara ” . Profetie care s-a si
implinit: “ Salvaretii ” au venit, au cumparat cu pretul a doi bani gauriti, tot
arsenalul de “ fiare vechi ” , din “ greaua mostenire ” au facut profituri intr-
adevar grele, apoi au falimentat si au dat bir cu fugitii. Partea asta nu s-a
spus la vama. Dar acum se stie, din experienta, si totusi ….Concluzia este ca
mai este de furat inca, deci inca se mai vine..
Dar e bene … .S-a gasit acum un inamic public no 1. De vina este
TERORISMUL. ALA VAZUTUL. CA ALA nevazutul, lasitatea, tradarea, vanzarea,
minciuna, macelul “ legitim” impotriva celor care nu se pot apara ala este legal
si este pentru SECURITATE. Cind dai puterea slutului, din slutenii se
articuleaza o lume. Zda big brotherul, ala revirimentat, resuscitat, reambala t
frumos , noua comunizare o sa salveze mapamondul en gros.
Acum facind un pas mai acana din startegia vrajelii economic e, ce fain era
daca li se spunea de l a inceput sa cinte la alta masa. Ce fain era daca nu ne
atarnam aspiratiile in afilierea la marile cluburi ale tradarii care sunt UE sau
NATO si ramaneam in fagasul nostru, adica in Europa, sub o lege crestina.
Gaseam si prieteni cinstiti cu care sa facem schimburi economice. Pentru ca
daca intai cauti Imparatia Cerului, restul se adauga, iar asta este o lege
neclintita. Legea lui Dumnezeu este norma si este neclintita, magia este o
deviere aberanta.
Acestea sunt doar citeva aspecte prin care cred eu ca se altoieste statul
Page 9 / 10
magic. Pe scurt, promisiuni goale, mutarea destinului colectiv in imaginar cu
pretul suspendarii de drepturi firesti asa pe nebagate de seama. In realitate
ceea ce noi ne inchipuim ca este o lucrare umana, este de fapt o lucrare de
amagire, trimisa si ingaduita de Dumnezeu ca sa o refuzam si sa alegem
calea mantuirii. Elementele care ne- ar putea articula existenta la aceatsa
lucrare trebuie tratate ca atare: si anume ispite, fara prea multe incercari de
explicare pentru ca oricum ele nu pot fi intelese intr-o paradig ma umana, iar
explicarile “ spirituale ” duc inevitabil in domeniul invataturilor duhurilor
cazute. In fata ispitei trebuie sa iesim urgent din momentul fascinatiei, al
curiozitatii, al acelui wowowo ….al dorintei de “ explorare ” care te afunda si
mai in fapt in dinamica ei ca intr-un labirint sau ca in nisipuri miscatoare, si sa
ne intoarcem spre Hristos. Oportunistic vorbind, linga Hristos ar trebui sa fim
mereu, nu doar in ceasurile de incercare.
r ă spunde
Dita
29.04.2009 la 4:35 pm
Puterea si cu toate crimele ei stapaneste lumea.Nu a fost dictator
Ceausescu si nici Sadam ci cei care au pus la cale uciderea lor si
destramarea celei mai umane oranduiri -comunismul , asa cum ne reveleaza
Eminescu:
” Flamura cea rosa cu umbra-i de dreptate /Sfinteste a ta viata de tina si
pacate /Nu! nu esti tu de vina ci-s cei ce te-au vandut ./
Lupta impotriva comunismului este un fanatism fara de egal in univers
echivalent cu lupta raului impotriva binelui.
r ă spunde
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 10 / 10
Cauta
Despre Ion Coja
Articole aleatoare
Ceausescu, Iorga – cap. XVII

CAUTARE
Cauta
Capitolul XVII
C ĂRŢI CARE UCID
LISTA NATIONALA
— M ă tem c ă ne-am apropiat foarte mult de acest r ă spuns! … Şi doar nu pentru asta ne-am
apucat noi de purecat cartea grecului! … Recunoa ş te! Nu ţinteam atât de departe! Eu în nici Lista Na
țional
ă
un caz! A fost o discu ţ ie foarte bun ă . Ai condus-o impecabil! Mergem până la cap ă t?
Like
— De ce n-aş face-o?
— De team ă ! Ca ş i mine! De teama de-a ne confrunta cu sancţiunea publicului, mai ales cu o
sanc ţiune nedreapt ă a acestuia, nedreapt ă şi neînţ eleg ă toare! … Plus asasinii! Nu le va 3,026 people like
Lista Na
țional ă.
conveni s ă -i arăţ i cu degetul!

— Aş a departe vom ajunge?
— Până la cap ă t! Eş ti dispus la acest risc! … Eu nu m ă înghesui s -o fac! Am pornit de la o
discu ţie, de la un interviu, despre un Ioan Petru Culianu, asasinat, se pare, pentru c ă rţile
scrise, una din c ă rţ i fiind despre o carte, care, tot a ş a, i-a atras autorului o moarte dintre
cele mai violente! Giordano Bruno! C ă rţ ile ucid uneori! … Zilele astea am aflat de suferin ţ a
cumplită care s-a ab ă tut asupra lui Alexandru Sauc ă , bunul meu prieten. La via ţ a lui a scris o
singur ă carte! Dup ă 1989! Dar ce carte?! C ă vor crede to ţi care au citit-o c ă moartea lui
Alexandru Sauc ă , iminent ă în această clipă , de la carte i s-a tras! … Mâna unora este foarte
lung ă !
— Mâna revoluţ iei! CATEGORII
— Spune-i cum vrei, important e să ştii a cui este!
—
—Ş
i dumneavoastr ă ştiţi acum a cui este mâna care a apă sat pe tr ă gaciul …
Nu! Nu m ă intereseaz ă amărîtul de executant. Am mai spus -o! Mă intereseaz ă institu ţ ia,
cel sau cei ce au hot ărît asasinarea lui Culianu. Marele manipulator! Mergi până la cap ă t?
Amestecate
— Un moment! Nu-mi vine să cred!
— Atunci n-ai de ce te teme! Carte pentru dumirire și
— Nu mă tem decât de… înd rep tare
— … de ridicol?
— Exact! Constitu ţia Cre ş tin ă a României
— Eh, n- avem decâ t să fim noi primii care vom rîde de prostia noastră ! Dac ă o să mai
Cvadratura cercului
apuc ă m!… Precum vezi, unele c ă rţ i ucid!
— Haide ţi, domnule profesor! Chiar nu glumi ţi? Doctrin ă na ţ ionalist ă
— Sunt prea obosit ca s ă glumesc! Dar ş i ca s ă ră spund de zece mii de ori la aceea şi
într ebar e! Holocaust
— Care întrebare?
— „ Chiar nu glumiţi, domnule profesor? ” Întrebare concurs
— Bine, îmi cer scuze! Vă ascult! Cine a comandat asasinarea lui Ioan Petru Culianu şi ION COJA la TV
scrierea unei c ă rţi pe acest subiect? … E bine a ş a?
— Nu-i ră u! La zi
— O clipă ! Sta ţi a ş a! M-am…
— Să nu-mi spui că ţi-ai dat seama cine sunt asasinii! Legionarii în eternitate
— Nu! Mai grav! Mi-am dat seama c ă şi despre cartea noastr ă s-ar putea spune c ă a fost Lingvistic ă
comandat ă ! Mai ales dac ă vom prezenta o ipotez ă despre identitatea asasinilor! … O ipotez ă
care, b ă nuiesc, nu va fi uş or de dovedit cu probe juridice! Lista na ţional ă
— Da, nu va fi uş or! N-am preten ţia că -i pot înfunda pe asasini în faţ a justi ţiei!
— Admiteţi un 5% ş anse de a gre ş i? Literatur ă
— Chiar mai mult de 5%! Marele Manipulator

— Şi, atunci, acest procent nu va fi taman procentul în care vom putea fi suspectaţ i noi c ă
am derutat publicul, cu sau fă ră a ni se fi comandat s-o facem!… Exact ca ş i Ted Anton! Memorandum Est
Page 1 / 14
— Nu-i ră u raţionamentul! … Deci riscul este total: dac ă am nimerit ş i vom identifica corect
Preafratele nostru
identitatea asasinilor risc ă m să -i sup ă ră m ş i s-o p ăţ im ş i noi, cel pu ţin la fel de urît ca ş i
Culianu!
— Se poate ş i mai ră u?
— Oricând este loc pentru ş i mai ră u! … Iar dac ă ipoteza noastr ă va fi gre ş ită , atunci intră m Promovate
în joc ul asasin il or, le fa ce m pe pl ac, exa ct ca şi câ nd ei ne-ar fi comandat acest dialog,
aceast ă carte, acest dialog între doi nă uci! Asta ai vrut să spui?
— Cam da! Regele Mihai
— Ceea ce ne-ar obliga s ă nu mai fim atât de critici, de severi cu Ted Anton al dumitale! Vă d
că vrei s ă -l scoţ i basma curat ă ! Texte uitate, texte cenzurate
— Nu! E doar ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!
Textele altora
— Şi noi cum ne vom putea ap ă ra de ideea, de suspiciunea c ă şi cartea noastr ă este
comandat ă ?
Transilvania
— Comandat ă de cine?
— De securitate mai ales! … Vatra Românească
— Cum? Cum ne putem ap ă ra?
— Simplu! Prin raportare la cartea lui Ted Anton! De la ea a pornit ş i comentariul nostru,
îns eş i ipotezele noastre despre adev ă raţii asasini pornesc de la informa ţiile oferite de Ted ARHIVE
Anton!
— „… ipotezele noastre ” ?
— Ale mele! Fie! … Deci, dac ă am folosit corect aceste informa ţii, dacă am ra ţionat cât de cât octombrie 2013
onorabil, judece asta cititorii no ş tri, cei ce se vor p ă că li ş i vor cumpă ra aceast ă carte!
septembrie 2013
— Şi-o vor mai şi citi până la cap ă t!
— Eh, dumneata. mergi şi dumneata până la cap ă t ori ne oprim aici? august 2013
— Cred c ă e deja prea târziu!
— Fă -ţi toate socotelile! Ai copii! iulie 2013
— P ă i, dacă vă d că e prea … prea de tot …
iunie 2013
— Ce faci?
— Facem alt final că rţii! Ştergem ce nu ne convine de pe caset ă ! mai 2013
— În nici un caz! Ori ne oprim aici şi faci ce vrei cu caseta, ori mergem până la cap ă t, azi,
înreg istrând tot şi publicând apoi tot! Suntem oameni de cuvânt! Nu? aprilie 2013
— Domnule profesor, nu curajul îmi lipseş te !… Dumneavoastr ă ştiţi ce urmeaz ă s ă spune ţi,
martie 2013
iar eu nu! V ă e mai u ş o r să vă hot ărîţ i!… Curajul, dup ă mine, este capacitatea de a te
în cr ed e în tr-un calcul, propriu, care întrevede reuş ita! Am s ă mizez pe capacitatea februarie 2013
dumneavoastr ă de a calcula corect, C ă ci n-aş vrea s ă fiu un kamikadze! Nu e pe gustul meu!
Deci, v-a ţi gândit, avem ş i ş anse de a supravie ţui acestei c ă rţ i? De ce ş i de cine depind ianuarie 2013
aceste ş anse? Mi-ar p ă rea bine s ă aflu că depind de noi!
decembrie 2012
— Depinde de noi s ă spunem tot ce ştim, tot ce gândim, să nu ţinem nimic ascuns, nici o
tain ă , nici un secret! În felul acesta, nimeni nu va mai avea nici un interes să ne trimit ă în noiembrie 2012
ceaf ă un glon ţ de calibrul 38! Culianu, dac ă ar fi apucat s ă spun ă , s ă scrie ş i s ă publice tot
ce ş tia despre marele manipulator, azi, mai mult ca sigur, ar fi fost să fie încă în viaţă ! octombrie 2012
— Crede ţi că Culianu a fost asasinat pentru c ă ştia prea multe? Numai pentru asta? Nu
septembrie 2012
cumva a fost şi pedepsit, pentru nerespectarea unui angajament? A unei înţ elegeri? A unei …
a unei cârdăş ii? august 2012
— Bună întrebare! E foarte probabil! Iar noi, slavă Domnului, nu ne vom situa în această
pozi ţie! Dac ă sunt de ş te pţ i – ş i cine s- ar îndoi de asta?, asasinii lui Culianu, după ce va iulie 2012
ap ă rea aceast ă carte, în care noi vom băga tot ce avem prin buzunare, îş i vor da seama c ă
iunie 2012
noi nu avem nici o vin ă , n-am făcut, decât să ră spundem unei provoc ă ri, iar ei nu au nici un
interes s ă ne lichideze! mai 2012
— Despre ce provocare e vorba?
— Orice crimă înseamnă o provocare pentru societate: va fi sau nu va fi în stare să -l prind ă aprilie 2012
pe criminal? Iar criminalul, când e prins, dacă e un criminal … norma l, n-are de ce s ă se
martie 2012
supere pe cei care l-au prins! Nu se poate sup ăra decât pe sine însuş i! Că n-a s ăvârş it o
crimă perfect ă , aş a cum s-a amă git că va reu ş i! februarie 2012
— Vasile Neac ş u!… Chiar! De ce nu reedita ţi Carnavalul de la Constan ţa?
— Dumneata e ş ti plin de idei excelente! Am ş i uitat de bietul meu roman! … Mulţumesc de ianuarie 2012
idee! Deci? Mergem până la cap ă t?
decembrie 2011
— După felul în care aţ i pus problema …
— Mai exist ă o posibilitate! S ă nu-ţi faci cunoscut ă identitatea! … Să apari în carte ca noiembrie 2011
„ reporter ” , s ă zicem. Iar nu cu numele! Nu ! Nu-mi ră spunde acum! Studiezi solu ţia asta, eu
n-am nimic împotrivă ! Chiar mă avantajeaz ă fa ţă d e… fa ţă de unii aceia! E ca şi când aş ţ ine octombrie 2011
o mână în buzunar ş i nu se ş tie ce voi scoate de acolo! Astfel c ă nimeni nu se repede s ă dea
septembrie 2011
în mine că ci nu cunoa ş te pe de-a-ntregul poten ţialul meu defensiv. Da! Rămâi anonim! Ca să
mă po ţ i ră zbuna dac ă… august 2011
— Aoleu, domnule profesor, cum mă mai suciţi!
— Bun! Destul cu vorba! Trecem la … la fapte! Începem identificarea asasinilor lui Ioan Petru iulie 2011
Culianu! Mai fă un ibric de cafea, fumeaz ă -ţi ultima ţigar ă pe ziua de azi, aerise ş te bine casa
ş i… pe cai! iunie 2011
— Vă ascult, domnule profesor! mai 2011
— Voi folosi tehnica socratic ă , maieutică . Adev ă rul exist ă deja, în capul dumitale, dar el
trebuie ajutat s ă se nasc ă , să ias ă la lumina zilei! Eu voi fi numai moaş a! aprilie 2011
— Doar sunte ţi fratele celui mai grozav ginecolog din România!… Dar de unde ş tiţi că port în
martie 2011
mine acest adev ă r? De unde ş tiţ i că sunt … gravid?
— Din ultimele întrebă ri pe care mi le- ai pus în urmă cu o jum ă tate de or ă ! Eu nu aveam în februarie 2011
cap acele întrebă ri, deci nici r ă spunsul! R ă spunsul este fructul acestei flori care se cheamă
într ebar e!… Frumos spus, nu? ianuarie 2011
— Absolut memorabil! „ Ră spunsul este fructul acestei frumoase flori care se cheam ă
decembrie 2010
într ebare”!
Page 2 / 14
— A ş adar, mi-ai cerut părerea despre harul de ghicitor în că rţi, în cafea, în scrumieră ş i-n ce noiembrie 2010
se mai poate ghici al lui Culianu! …
— Aş a-i! octombrie 2010
— Punând acest har în legă tură cu pronosticul dat de Nené Culianu încă din septembrie
septembrie 2010
1989: Ceau ş escu va c ă dea, iar Andrei Ple ş u ş i Dan Petrescu vor fi mini ştri în primul guvern
ce se va instala dup ă că derea lui Ceau ş escu! … S-ar putea ca aici s ă se afle cheia mult august 2010
că utat ă ! … Cum îţ i explici c ă a ş tiut Culianu aceste detalii? Mai ales despre Dan Petrescu, cu
totul nea ş teptat de nimeni s ă facă vreodat ă parte dintr-un guvern?! iulie 2010
— Nu accepta ţi explicaţia prin harul divinator, premonito riu al profesorului Culianu?
iunie 2010
— Mai degrab ă sunt curios s ă aflu ce vei face dac ă respingem de plano aceast ă explica ţie!
Ce alt ă explica ţie vei g ă si? mai 2010
— O d ă însuş i Culianu care, dup ă decembrie 1989, se va l ăuda cât de bine a calculat!
— Deci n-a ghicit! … El însuş i respinge aceast ă idee. Iar cei din preajma lui r ămân, din aprilie 2010
discu ţiile purtate cu Nené, rămân cu impresia că ştie mult mai multe decât spune! Ş tie, iar nu
martie 2010
că ar fi calculat! De unde ş tie?
— De unde? februarie 2010
— S ă nu ne gr ă bim ş i să stabilim deocamdat ă o certitudine: Culianu era la curent, încă din ianuarie 2010
septembrie 1989, cu ce se va întâmpla în România, în decembrie 1989. Era la curent cu
că derea lui Ceau ş escu ş i cu venirea la putere a unor oameni noi, precum Andrei Ple ş u ş i Dan
decembrie 2009
Petrescu. Se limita la atât ceea ce ş tia Culianu? Oricum, ş tia deja destul de mult.
— De unde ş tia? Să vedem mai întâi cine erau la acea dată Andrei Ple ş u ş i Dan Petrescu! Ca noiembrie 2009
statut public! Nu mă intereseaz ă biografia persoanei! Ce erau?
— Nu te gr ă bi! octombrie 2009
— Erau ni ş te diziden ţi!
septembrie 2009
— Dar de ce spui „ niş te diziden ţi” , pe tonul ă sta, de parc ă ai spune „ niş te derbedei ” ?!
— Fă ră s ă vreau! Poftim: erau ni ş te diziden ţi!… august 2009
— A ş a mai merge! … Niş te diziden ţi, adică tot ce f ă ceau ei se afla imediat la „ Europa liber ă” ,
iar de acolo, pe unde scurte, afla toat ă ţara despre bravii no ş tri diziden ţi! În felul acesta iulie 2009
cineva ne obi şnuia, ne familiariza cu numele lor, cu faptele lor, astfel ca propulsarea lor în
iunie 2009
guvernul imediat post-ceau ş ist s ă fie acceptat ă ca lucrul cel mai firesc din lume!
— Dar de ce nu spune ţi invers: au intrat în guvern pentru că fuseser ă diziden ţi, opozan ţi ai martie 2009
regimului!
— Nu! Aici te rog s ă contezi pe mine! „ Europa liber ă” nu-i sus ţinea pe opozan ţii regimului, februarie 2009
pe to ţi, ci numai pe unii, în mod selectiv! Mai ales în ultimii ani! În 1986 eu am stat de vorbă ianuarie 2009
cu Vlad Georgescu ş i i- am pus în braţe câteva texte anticomuniste, pe care deja i le
trimisesem, cu ani în urmă, dar nu ş tiam dac ă îi parveniser ă . Mi-a spus c ă le primise. „ De ce octombrie 2008
nu le-a ţ i difuzat pe post? ” l-am întrebat. Mi -a spus c ă s-a temut s ă nu păţ esc eu ceva, nu
era sigur c ă textele îi ajunseseră cu acordul meu. „ Difuza ţi-le acum, încă sunt de iunie 2008
actualitate! ” Şi de actualitate au r ămas până în decembrie 1989, dar de difuzat nu le -a
mai 2008
difuzat niciodat ă ! De ce? P entru c ă eu nu eram în co mbinaţie, în coope rativ ă . Eram
anticomunist, dar eram ş i n aţ ionalist! Şi, mai ales, eram de capul meu! Nu m ă programase februarie 2008
nimeni s ă fac pe anticomunistul! A ş adar, diziden ţii no ş tri nu fuseser ă— numai diziden ţ i, ei
fuseser ă angrena ţi ca actori într-un scenariu a c ărui încununare a fost Decembrie 1989! ianuarie 2008
— Pe ce v ă baza ţi?
noiembrie 2007
— M ă mai bazez ş i pe o discu ţie avut ă cu Aurel Drago ş Munteanu, avut ă în februarie 1989!
În februarie, cu un an aproape înainte de decembrie 1989! Pe scurt, a încercat să mă octombrie 2007
racoleze, s ă mă testeze, s ă mă tenteze … Cam toate la un loc. N-am marş at!
— De ce? septembrie 2007
— Nu era pe gustul meu diziden ţa pe care o f ă cea Aurel Drago ş Munteanu. Trimisese ni ş te
august 2007
scrisori la „ Europa liber ă” , nu spunea mare lucru în ele. Eu aveam deziluzia mea cu „ Europa
liber ă” , care nu- mi difuzase pe post texte mult mai dure. În plus, Petre Ţ uţea însuş i nu iulie 2007
agrea ispr ă vile lui Aurel Drago ş Munteanu. Am asistat la o discu ţie între ei, n -avea nici o
încr ede re Ţuţea în sprijinul ş i bunele inten ţii ale Occidentului fa ţă de noi, fa ţă de România!… iunie 2007
Mi se pare logic s ă interpretez prezen ţ a lui Ple ş u, Dan Petrescu, Aurel Drago ş Munteanu ş i a
altor diziden ţi în primul guvern postceauş ist ca pe o dovad ă că fă cuser ă parte, ca diziden ţi,
din scenariul de preg ă tire a lui decembrie 1989, iar cei ce preg ă tiser ă acest eveniment l-au LINKURI
controlat în continuare, atât în desfăşurarea celor petrecute atunci, cât şi în urmă rile
provocate. Evident, cine hot ărîse încă din septembrie 1989 care va fi alc ă tuirea primelor
structuri ale puterii, nu puteau fi decât aceleaş i persoane sau aceea ş i institu ţ ie care va
controla ş i desf ă şurarea revolu ţiei noastre, impunându -i cele hot ărîte în că din septembrie Herald Studio
1989!
— Sau poate ş i mai dinainte, dac ă spune ţi că discu ţia cu Aurel Drago ş Muntean u a fost în Lista Nationala
februarie 1989! Cine a luat aceste hot ărîri?
— Deocamdat ă deduc c ă Ioan Petru Culianu, într -o form ă sau alta, aflase un „ secret ” al
acestei institu ţ ii, ş tia c ă Dan Petrescu ş i Andrei Ple ş u vor fi propulsa ţ i de „ cooperativ ă” în
fotolii ministeriale! Ba chiar ş tia asta ş i nu se sfia, adic ă nu se temea s ă divulge acest
secret! S ă -l fac ă public! Ştia c ă este inevitabil s ă se produc ă ce urma s ă se petreac ă în
România! Iar mai apoi, după , dup ă ’89, deziluzia lui Nené îi va avea în vedere pe cei care
aranjaser ă desf ă şurarea evenimentelor din decembrie 1989, ş i-ş i tr ă seser ă toate beneficiile
ş i onorurile!
— Dacă înţeleg bine, în ipoteza că Ioan Petru Culianu a fost asasinat de o „ institu ţie ”
despre care marele profesor ajunsese s ă ştie prea multe, cel mai probabil ar fi ca acea
institu ţ ie s ă fie exact aceea care a pus la cale revolu ţia din România, din Decembrie 1989!
— N-ai raţionat gre ş it, dimpotriv ă !
— Mai pe scurt spus, cei ce l- au omorît pe Ceauş escu sunt ş i cei care l-au asasinat pe
Culianu!
— O-ho-ho! … Arzi etapele demonstra ţiei, domnule! Ia- o mai domol! Fraza asta o preg ă tisem
pentru finalul dialogului nostru!
Page 3 / 14
— O „ preg ă tise ţi” ? Adică mă manipula ţi?!
— Aş fi vrut eu, dar n-a mers!… Însă , hai s ă ne întoarcem puţ in, sunt de f ă cut dou ă preciz ă ri.
Una: nu e sigur c ă e vorba de a ş ti prea multe! … Nu este exclus ca s ă fie vorba de un
dezacord! Aflând la un moment dat ce a aflat despre „ institu ţ ie ” , Culianu s ă se fi opus,
revoltat de ceea ce a înţ eles c ă este menirea institu ţiei! Sau s ă fi căzut la vreo înţ elegere cu
„ă ia ” înainte de a -i ş ti exact ce le poate pielea! Ce scopuri urm ă resc! Şi să fi rupt
înţ elegerea ş i să inten ţioneze o dezicere, poate chiar public ă . Ceea ce, pentru „ă ia ” ,
însemn a tră dare!
— Dar…
— Şi doi: cei ce l-au omorît pe Ceauş escu nu au f ăcut numai atât, ei sunt cei ce au conceput
„ revolu ţia ” din Decembrie din România şi, în general, tot ce s -a întâmplat în Europa de Est în
toamna lui 1989!
— Anvergura „ institu ţiei” îmi pare a fi cel puţin planetar ă !
— Cum adică „cel pu ţin planetar ă” ?
— În sensul că pot fi mai multe „ institu ţii” dintr-astea planetare, în teorie. Dar când, practic,
una singur ă este planetar ă , atunci ea este mai mult decât planetară !
— Interesant ra ţionament! … Ş i de ce crezi că ar fi singura institu ţie planetar ă ?

— După felul cum s-a dus de rîpă tot edificiul socialist, f ă ră ca nimeni s ă protesteze! F ă ră ca
nimeni s ă crâcnească ! Să mişte în front!… Teribilă senza ţ ie de atotputernicie!
— A cui atotputernicie?
— Oricum, cred că e mai u ş or să află m cine l -a asasinat pe Ceau ş escu şi, în felul acesta, să
ştim pe seama cui îl trecem ş i pe Culianu!
— Deocamdat ă suntem în toamna lui ’ 89 ş i suntem obliga ţi s ă constat ăm raporturile bune în
care se afl ă Culianu cu cei, fie ea ş i institu ţie, care îl vor da jos pe Ceauşescu! Cât erau de
directe aceste raporturi ş i la ce nivel, aceasta ar fi interesant de ş tiut. Oricum, dat ă fiind
anvergura „ cel pu ţin planetar ă” a institu ţ iei, ea va fi fiind extrem de complex ă , astfel c ă
Nené, în cel mai bun caz, va fi avut raporturi directe destul de restrânse, probabil numai cu
„ se cţia ” română a institu ţiei.
— Ce rol va fi avut Dan Petrescu în această rela ţie?
— Sunt posibile trei ipoteze: Dan Petrescu, fiind cumnatul lui Culianu, îl atrage pe acesta în
rela ţ ie cu institu ţ ia. Doi: Culianu, fiindu-i Dan Petrescu cumnat, îl atrage pe acesta în relaţ ie
cu institu ţia, f ăcându -1 sau recomandându -l să fie f ă cut dizident. Şi a treia ipotez ă :
coinciden ţ a. De capul lor, Dan Petrescu ş i Ioan Petru Culianu au ajuns, independent unul de
altul, în relaţ ie cu institu ţia. Scrie-i numele cu majuscul ă : Institu ţia. S ă ştie c ă -i purtă m mult
respect!
— Cum interpreta ţi faptul că Dan Petrescu a disp ă rut destul de repede din viata politic ă ?
— …Îl putem întreba! Nu este exclus să -ş i fi dat ş i el seama!
— De ce anume s ă -ş i dea seama?
— De acela şi lucru sau de altele similare celui care, curând după Decembrie 1989, l-a
dezam ăgit pe Nené Culianu! Ce spune în această privinţă Ted Anton?
— Îl citez, pg. 255: „ Cu toat ă bucuria, s-a ar ătat imediat sceptic în privinţ a imaginilor de la
televizor. Era extrem de surescitat ” , îş i amintea Nikki Wiesner, „ dar spunea c ă în spatele
evenimentelor se ascunde cineva, ş i c ă ceea ce va urma nu va fi, un timp, foarte diferit de
trecut ” sau unde ni se relateaz ă groaza cu care Culianu constat ă , îş i d ă seama c ă „unii din
a ş a zi ş ii luptători pentru libertate erau de fapt în solda KGB -ului” (Pag. 315)
Precizarea c ă Ioan P. Culianu s-a ar ătat imediat sceptic în privinţ a celor ce se petreceau la
Bucureşti, în Decembrie 1989, îmi aduce aminte de… de dumneavoastr ă ! V-a ţ i dat seama,
tot a ş a, imediat, de substratul celor ce se petreceau atunci.
— Nu mi-am dat seama care este substratul, ci c ă exist ă un substrat! Mi-am dat seama c ă
ceea ce se vede nu este ş i ceea ce se petrece propriu-zis!
— Când v -aţi dat seama prima oar ă ?

— Într-o transmisie a „ Europei Libere ” , din 18, 19 sau 20 decembrie 1989, când s -a dat pe
post o „înre gistr are de la Timiş oara ” ! O secven ţă de circa 20 de secunde, în care gă seai tot
ce trebuia: rafale de arm ă , ţipete de oameni împuş ca ţ i, lozinci anticomunist e scandate de
mulţime, comenzi militare de deschidere a focului, ce mai? Tot tacâmul!… M-am pus în
situa ţ ia unui reporter, aflat la fa ţa locului, în Timiş oara ş i mi-am dat seama c ă înregistrarea
aceea, atât de completă , se putea face numai în… studio.
— Alte semne c ă „se ascunde ceva ”?
— Pe 21 Decembrie, în Piaţ a Roman ă , mai exact spus în faţă la „ Gră diniţa ” – acum este
ber ăria Efes Pilzen, se afla în mijlocul stră zii un grup de tineri revolu ţ ionari care scandau
lozinci anticeau ş iste. Noi, ceilal ţ i, pe trotuare. Tinerii ar ă tau foarte bine, pl ă cuţi la vedere,
energici, dar mai ales inspira ţi în a lansa lozinci extrem de antrenante pentru cei de pe
margine. O cascad ă de „ strig ă turi” , una mai istea ţă decât alta. La un moment dat mi -am dat
seama c ă sunt totu ş i prea multe, că e cu totul ciudat s ă ai atâta inspiraţie când de pe TAB –
uri ţ eava mitralierelor te ţine mereu pe linia de ochire! … Pe moment, mi-a fost ru ş ine de
mine însumi, că nu sunt în stare să tră iesc momentul de entuziasm, de eroism, c ă sunt
stupid de sceptic! … De lucid! Mai târziu, în noaptea de nesomn dinspre 22 Decembrie,
gândul că ceva nu este în ordine în ce am vă zut pe Magheru m-a cople ş it, de spaimă că ceva
se ascunde sub aparen ţ a revoltei! … Ce? … Cine? … În seara lui 22, când am vă zut teatrul de
proast ă calitate care se juca la televiziune, m-a cuprins jalea, o jale de care nu m-am
vindecat nici până azi!
— Jalea de ce?
— Jalea c ă suntem min ţiţi! Jalea c ă mor zeci, sute de oameni ca s ă dea aparen ţă de adev ă r
unei minciuni.
— Să revenim la cartea lui Ted Anton!
— Citeaz ă -mi ceva ş i de la pagina 156.
— Ce să vă citez?
— Ce vei g ă si mai interesant.
Page 4 / 14
— Să vedem! … Este descris procesul Ceau ş e ş tilor… Da, cred c ă am gă sit, despre filmul
procesului. La un moment dat un interlocutor nev ăzut întreabă : „Ş tiţi cine v ă re ţine? ” „ Da” ,
ră spunde Ceau ş escu. „ Securitatea ”.
— Deci, cine l-a omorît pe Ceauş escu?
— Securitatea!
— Şi cine l-a omorît pe Culianu?
— Securitatea!
— Ba nu ş tiu!
— P ă i n-aţi spus mai adineauri, confirmându -mă şi pe mine, că , ş i citez, „ cei ce l-au omorît pe
Ceau ş escu sunt ş i cei care l-au asasinat pe Culianu ” ?!
— N-am spus- o eu, a i spus-o dumneata ş i aveai perfect ă dreptate! Dar am impresia c ă
aveai dreptate f ă ră s ă -ţ i dai seama!
— Nu înţeleg!
— Adu-ţi aminte c ă am fă cut distinc ţia între a omorî, adic ă a ucide, a ap ă sa pe tr ă gaciul
uciga ş şi a asasina, adic ă a decide c ă un Ceau ş escu sau un Culianu e nevoie s ă moară . E
nevoie pentru unii sau pentru bunul mers al planetei sau mai ş tiu eu pentru cine a fost
nevoie – ş i de ce?, ca Ioan Petru Culianu s ă moară , omorît la ceas oprit de lege ş i de datini!
Pe Ceau ş escu, clar, l-a omorît securitatea, tot aş a, la ceas oprit de lege ş i de datini, dar al ţii
au fost asasinii!
— Cine? Institu ţia?
— Cel pu ţin Gorbaciov, dacă nu cumva, mult mai probabil, o instanţă superioar ă a Institu ţiei.
— Da, înţ eleg, la acest nivel, al asasinatului, e vorba de acela ş i asasin, aceea ş i Institu ţie,
care a decis asasinarea, suprimarea fizic ă a lui Ceau ş escu! … Dar ar fi absurd, o ironie
proast ă a soartei, ca doi oameni atât de diferiţ i, Ceau ş escu ş i Culianu, s ă supere atât de
tare aceea ş i Institu ţie! Cu majuscule, desigur.
— Cu majuscule, desig ur, c ăci, îţ i spuneam, Institu ţia este deosebit de complex ă , asta
explicând reacţ ia sa identic ă – asasinatul!, în situaţii atât de diferite!
— Culianu are cuvinte extrem de aspre la ad resa securit ăţ ii, numind-o o for ţ ă d e „ o
stupiditate epocal ă şi în acelaş i timp de o profunzime nemaiv ă zut ă” ! Am citat dintr- un
interviu din ianuarie ’91, publicat în „ 22 ” cu pu ţin înaintea nefericitei zile de 21 mai. În
interviu, ne atrage aten ţia Ted Anton, Culianu reia ideea amestecului KGB în revoluţ ia
română !
— Amestecul KGB este indubitabil! E mai sigur, mai cert chiar decât contribuţ ia securit ăţii! În
sensul c ă la ră sturnarea lui Ceau ş escu n- a participat întreaga securitate, ci numai aripa
kaghebist ă !
— Câte „ aripi” a avut securitatea română ?
— Cel pu ţin trei: aripa kaghebist ă , aripa na ţionalist ă şi aripa biş niţară . Cu variante, cum ar fi
acea zon ă de interferen ţ ă dintre kaghebi ş t i ş i bi ş niţari! Deci a securi ş tilor kaghebi ş t i ş i
totodat ă biş niţ ari! Ăş tia au fost ş i sunt cei mai periculoş i!
— N-a existat o arip ă CIA, alta Mossad etc.?
— Vor fi fost, câţiva, dar nu destul de mulţi ca să alcă tuiasc ă o arip ă !
— Şi atunci, nu cumva e mai corect s ă spunem c ă Ceau şescu a fost omorît de KGB? Deci nu
securitatea, ci KGB-ul, incluzând aici ş i kaghebi ş tii aflaţi în structurile securităţ ii !
— Da, cred că e mai corect a ş a: Ceau şescu a fost omorît de KGB!… Dar, cine l-a asasin at?
— Iar am uitat! … Deci, cineva de deasupra KGB-ului?
— De deasupra, de al ă turi, din altă parte …
— Deci nu neap ă rat PCUS?
— Nici vorb ă ! Ce s- a întâmplat cu ţările socialiste din Europa în 1989, inclusiv cu URSS,
dovede ş t e că partidele comuniste cam pierduser ă controlul asupra serviciilor secrete,
asupra poli ţ iei politice, de genul securit ăţii româneşti! Nu întâmplă tor, la Moscova, ultimii doi
secretari ai PCUS, deci pre ş edin ţi ai URSS, Gorbaciov ş i Andropov, fuseser ă grade foarte
înal te în KGB, în serv iciile secr ete sovie tice . Andr opov fuse se chiar şef, numă rul 1, dac ă nu
mă înş el!
— Nu, nu vă înş el aţi!
— Pe de alt ă parte, acela ş i lucru s- a întâmplat şi în Occident, unde principalii lideri, ai unor
state, în frunte cu George Bush, Netanyahu, Mubarak etc., au fost ş i ei ofi ţeri de informa ţii,
„ securi ş ti” care va s ă zică ! Mă întreb dacă nu cumva ş efii acestor servicii ş i-au dat mâna, pe
deasupra ideologiilor şi programelor de guvernare, transformându -se, din executan ţ i ai unor
decizii, în proiectanţ i ai politicii mondiale! Nu m-ar mira s ă aflu că şi-au fă cut un club al lor
sau ceva asem ă n ă tor ş i pun la cale destinele lumii cu mai multă eficien ţă decât politicienii din
Consiliul de Securitate al planetei noastre!
— În cazul acesta ar putea fi tot ei, KGB -ul, asasinii lui Ceau ş escu! Ei l- au omorît, ei l -au
asasinat!
— Ai toate motivele s ă tragi aceast ă concluzie. Numai c ă exist ă , în legă tură cu că derea lui
Ceau ş escu, un mic detaliu, pe care nu-l cuno ş ti, ş i care schimb ă destul de mult datele
problemei. Sunt nevoit s ă -i dau acestui detaliu o importan ţ ă oare ş icare, c ă ci prea se fac
eforturi teribile pentru a ascunde acest detaliu.
— Vă ascult! Sunt numai ochi ş i urechi!
— Cuno ş ti faptul c ă Ceau ş escu, dup ă ce la Timiş oara s- au produs primele dezordini, în mod
cu totul nea ş teptat ş i-a g ă sit timp s ă dea o fug ă până în Iran şi nimeni până azi nu a
explicat ce anume atât de important avea de discutat sau de fă cut Ceau ş escu la Teheran.
— Într-adev ă r, nu ş tiu s ă fi auzit de-o explica ţie mai verosimil ă . Ba că şi-a dus acolo câteva
tone de aur, ba c ă alte aiureli!
— Eu nu cunosc explica ţia acestui voiaj bizar, dar m ă simt tentat s ă leg de el o informa ţie
că p ă tat ă în ’ 92 de la un general SRI, care s-a mirat c ă -mi spune astfel ceva mie necunoscut.
Dup ă expresia lui, „ tot ministerul de finan ţe cuno ş tea povestea asta ” . Povestea fiind aceea
că Ceau şescu, împreună cu Gadhafi, pre ş edintele Libiei, al Jamahiriei, ş i cu ayatolahul
Iranului au hot ărât să pun ă fiecare ţ ar ă , mână de la mână , câte cinci miliarde de dolari, cu
Page 5 / 14
aceste cincisprezece miliarde de dolari urmând să deschid ă o banc ă prin care s ă se acorde
credite cu dobânzi mici, în jur de 3% -5%, pentru ţările în curs de dezvoltare!
— La concuren ţă cu FMI ş i cu Banca Mondială ?! … Ia te uit ă !
— O concuren ţă la care nu ş tiu dacă vestitele b ănci ar fi fost încântate să ră spund ă !
— Ce dobânzi practică Fondul Monetar Interna ţional?
— Mult mai mari!… Cel pu ţin de trei ori mai mari! Banca urma s ă se deschid ă în martie 1990,
cu un capital iniţ ial de 15 miliarde de dolari! … Îţi dai seama ce ar fi însemnat asta?
— Evident! Un adev ă rat cutremur financiar mondial!
— Numai cutremur?!… Ar fi fost începutul sfârş itului!
— Al cui sfârş it?
— Al sistemului financiar care domin ă şi controleaz ă lumea de aproape dou ă secole, dar
în de os eb i du pă primul r ă zboi mondial ş i mai ales dup ă al doilea! Un sistem care a
perfec ţ ionat arma cea mai eficient ă şi mai primejdioas ă din toat ă istoria lumii: arma
financiar ă ! O arm ă care arunc ă în stânga şi în dreapta cu gloanţ e, nu gloan ţ e uciga ş e, ci
gloan ţe înrobitoare, care t e transformă în slugă , glo an ţe de care oamenii în loc să se
fereasc ă alearg ă în întâmpinare a lor, bătându -se, omorîndu -se între ei, îmbulzindu -se care
s ă se lase mai din plin nimerit! Acesta este sistemul monetar ş i financiar mondial! Un
instrument al strategiei politice mondiale! Cine concepe aceast ă strategie politic ă mondial ă
este, în mod absolut sigur, aceeaş i institu ţie sau grup de persoane care concepe ş i ţine în
frâu şi pârghiile finanţ ei mondiale!
— Domnule profesor, da, cred ş i eu c ă am ajuns la punctul în care se adună , ca într-o cheie
de bolt ă , liniile de for ţă , sensurile adânci ş i ascunse ale celor dou ă asasinate! Nu m ă
a ş teptam deloc ca discu ţ ia noastr ă pe marginea misterului care înconjoar ă asasinarea
profesorului Culianu s ă ne duc ă la felul în care s -ar justifica ori explica asasinarea lui Nicolae
Ceau ş escu!
— Nici eu, iubite domn, nu mă a ş teptam la acest deznod ământ!
— Ierta ţi-mă , dar cred c ă deznod ământul încă nu s-a produs. Tocmai asta vroiam s ă vă
spun, c ă ajun şi în acest punct avem nevoie de puţ in ă certitudine! Ca s ă ne baz ă m numai pe
un lan ţ de deduc ţ ii mi se pare pu ţin cam… cam neconving ă tor!
— P oţi să folose ş ti şi un cuvânt mai dur!… Aş a e! M ă car aceast ă afirmaţie, potrivit c ă reia
Ceau şescu intra inevitabil într -un conflict pe via ţă şi pe moarte cu finan ţ a mondială , trebuie
su sţ inut ă cu dovezi! Sunt de acord! …
— Deci?
— Prima dovad ă este m ă rturia mea, cu privire la discu ţia pe care am avut- o cu domnul
general SRI – azi pensionar, mi se pare. Pot fi martor în acest proces?
— Procesul se desf ă şoar ă în cartea scrisă de dumneavoastr ă , pare că sunte ţi astfel parte în
proces, deci nu prea pute ţ i fi acceptat ca martor! Sunte ţ i autorul unei ipoteze, ce poate fi
su sţ inut ă numai pe mă rturia unor ter ţe persoane! Neimplicate în discuţ ia noastr ă !
— Crezi oare c ă eu, în 1991 sau 1992, deci în urmă cu cel pu ţin ş ase ani, m ă gândea m la
scrierea acestei c ă rţ i, la discuţ ia noastr ă de azi? Eu, cel din 1991?
— Cum adică s ă vă gândiţ i? Nu vă înţ eleg foarte bine!
— Ca să dovedesc c ă povestea cu acea banc ă româno -iraniano-libian ă nu o inventez eu
acum, ad- hoc, pentru a lansa sau întă ri nu ş tiu ce ipotez ă la care eu ţ in, cu privire la
asasinarea lui Culianu, îţ i arăt un articol, publicat de mine în 1992, în revista „ Totu ş i iubirea ” ,
articol intitulat Gre ş eala cea fatal ă a fie- iertatului în care emit ipoteza, cu grad mare de
probabilitate, c ă finan ţa mondial ă era cea mai interesat ă în asasinarea lui Ceauş escu! Şi nu
orice fel de asasinare!
— În ziua de Cră ciun?… La fel cum şi Culianu a fost omorît în ziua Sfinţ ilor Constantin ş i
Elena, de ziua de na ş tere a mamei sale! … Zi care trebuia s ă fie de bucurie, şi pentru Nené,
ca şi pentru români ziua de Cră ciun!
— Po ţi s ă nu te gândeş ti la aceste similitudini?

— Mai rămâne de dovedit conflictul lui Culianu cu finanţ a mondială !
— P ă i ceam vorbit zilele trecute?!, despre noul zeu al lumii modeme, banul, a c ă rui
nefericit ă ac ţ iune distructiv ă de religii, de spiritualitate, de cultur ă , de suflete, de destine,
Culianu o deplânge ş i o … o …
—… o înfierează !
— Da, ca nimeni altul!…
— Şi KGB-ul nu mai are atunci nici o vină ! Nici securitatea!
— Aoleu! Cum po ţi s ă spui a ş a ceva?!
— Iar nu vă mai înţeleg!
— P ă i n-am convenit c ă vom deosebi între asasin ş i uciga ş ? Între a asasina ş i a ucide, a
omorî? …
— Am înţeles! KGB-ul sau securi tatea au fost uciga ş ii, iar finanţa mondial ă asasinul!
— Tu ai spus-o!
— Domn profesor!
— Hai s ă concluzion ă m: se preg ă te ş te revolu ţia din România! Nu ştim încă cine o
preg ă te ş te! Culianu intr ă într -o anumit ă rela ţ ie (directă sau indirect ă , la un nivel mai jos sau
mai înalt al combinaţ iei) cu aceste preg ă tiri, lucru care rezult ă din faptul c ă e la curent, încă
din septembrie, cu numele celor ce vor prelua conducerea Ministerului Culturii în ianuarie! E
corect?
— Merge! Poate c ă ar trebui explicat cum de le- a câştigat încrederea pentru a fi pus la
curent cu iminenta pr ă bu ş ire a lui Ceau ş escu!
— Am vorbit despre asta! Acea publicistic ă activ ă în ultimii ani împotriva dreptei româneş ti
interbelice! Împotriva lui Ceauşescu! Împinsă până la denigrarea lui Eminescu, v ă dit
exagerat ă şi netemeinic ă , la care Culianu s- a dedat! Dar, repet, dup ă mine, dup ă nasul
meu, dup ă flerul meu, acest atac era un simu lacru, prin care Culianu încerca s ă câş tige
încred erea cuiva! A unor cercuri! A unor interese ! A unor instituţii!
— A ş adar, cei ce au preg ă tit ş i au dorit c ă derea lui Ceau ş escu au fost totodat ă şi adversari
Page 6 / 14
ai dreptei interbelice!
— De dorit au dorit ş i legionarii c ă derea lui Ceau şescu, îndeosebi a comunismului! Cine n -a
dorit că derea lui Ceau ş escu?! … Ne desp ă rţim, noi, românii, fiecare cu altă p ărere, în ceea ce
prive ş te calea pe care s- a mers dup ă ! Un ultim consens na ţ ional este acela privitor la
procesul Ceau ş e ş tilor, că a fost o mascarad ă , o crimă nelegiuit ă ! Dar de preg ă tit că derea lui
Ceau ş escu ş i a sistemului, de ac ţionat propriu- zis în mod organizat pentru asta, nu am fost
noi care s-o fi f ă cut. Ci al ţ ii. Noi nu prea ş tim exact cine! Culianu se pare c ă a aflat. Nu totul
şi nu de la început. A ştiut ceva înainte de decembrie 1989 ş i ce a ş tiut s-a confirma t! Dup ă
aia, post factum, a priceput sau a descoperit rolul jucat de Securitate în revoluţ ie, deloc de
neglijat, iar mai apoi pricepe sau descoper ă rolul jucat de KGB, fratele mai mare al
Securităţ ii.
— Al acelei aripi a Securit ăţ ii care a complotat debarcarea lui Ceau ş escu! Aripa kaghebist ă ,
tră d ă toare!
— Bineînţ eles! …
— De ce nu v ă opriţi la KGB? De ce n-ar fi KGB cel care i-ar fi asasinat atât pe Ceauşescu, cât
ş i pe Culianu? Sau m ă car pe unul dintre ei?!
— Bună întrebare! Sunt mai multe de spus în ră spunsul pe care ţi-l pot da! Mai întâi, în
privinţ a lui Culianu, cred c ă acuza ţiile aduse de acesta la adresa KGB-ului nu erau ceva nou
în publ icistica mondială . Zeci, sute de publica ţii au f ă cut dezv ă luiri chiar mai dure, f ă ră s ă
stârnească reac ţia de r ă zbunare, de pedepsire a KGB- ului. În privinţ a lui Ceau ş escu, iar ă şi
s-a scris enorm despre implicarea KGB-ului ş i nici unul dintre autorii acuzatori nu a p ăţ it
nimic!
— Nici Alexandru Saucă ?
— Sauc ă , bunul meu coleg ş i prieten, a scris o carte pe acest subiect, printre primele care
relevă apartenen ţ a la KGB a unor importante personalit ăţ i din Securitate ş i Armat ă . A
publicat cartea în ’ 91 sau ’92. Acum, dup ă mai bine de 5 ani, este pe patul suferin ţei ş i, se
pare, al mor ţ ii, cu un diagnostic care nu iart ă : tumoră canceroas ă pe creier ş i metastaz ă .
Mai are câteva să pt ămâni de tră it! Şi eu m ă întreb dacă îmbolnă virea sa este sut ă la sut ă
natural ă !
— Parc ă am citit undeva că ruş ii au capacitatea de a provoca asemenea accidente!
— De ce au a şteptat atâta, în cazul lui Saucă ? Cinci ani!
— Mă rog, nu insist!
— E bine c ă l-ai pomenit pe Sauc ă ! O să -mi lipseasc ă , nu doar ca prieten, ci ş i ca cititor al
aiurelilor pe care m-ai manipulat să le spun!
— Vă ascult! Continua ţi, vă rog!
— Lucrul care m ă pune cel mai mult pe gânduri este efortul care se face pentru a se
ascunde inten ţia pe care Ceau ş escu a avut-o de a fonda acea banc ă ! Iat ă , de opt ani,
nimeni nu vrea s ă ia în discuţ ie aceast ă iniţ iativ ă a lui Ceau ş escu. Este un adev ă rat complot
al tă cerii!
— Cine ascunde?
— În primul rând presa! Presa de mare tiraj, acea presă care poate fi controlat ă ! Iar în mod
simptomatic, comisia Senatului, care cinci sau ş ase ani de zile s-a ocupat de cercetarea
„ evenimentelor ” din decembrie, n-a vrut, n-a vrut s ă afle nimic despre aceast ă banc ă . Eu i-
am atras aten ţia unuia dintre membrii acestei comisii, senatorului Şerban S ă ndulescu,
asupra obliga ţ iei comisiei de a l ă muri ra ţiunea fiec ă rui gest s ăvârş it de Ceau şescu în acele
zile: ce a c ă utat Ceau şescu, pe 17 sau 18 decembrie, în Iran?… Ş i i-am povestit ce ş tiam
despre acea banc ă , indicându -i şi sursa: un general de SRI! Iar când s -a discutat în Senat
raportul Comisiei, de fa ţ ă cu zeci de ziari ş ti, am cerut explica ţ ii: cum se face c ă onorata
Comisie nu a fost în stare să afle nimic despre inten ţia lui Ceau ş escu de a face o banc ă , o
no uă banc ă mondial ă , în colabor are cu Libia ş i Iran!
— Nu cumva pune ţi prea mare pre ţ pe acea informa ţie, pe acel general SRI?
— Bineînţ eles c ă am mai întreba t pe câţ iva, ş tiau şi ei. Iar la un moment dat, în „ Ziua ” , a
ap ă rut o noti ţă , complet anonim ă , care rezuma din presa bulgar ă , din „ Trud” urmă toarele,
sub titlul Serviciile secrete americane ş i sovietice l- au r ă sturnat pe Ceau ş escu: „ Situa ţia
grea a Bulgariei de ast ăzi, oricât ar fi de trist să o recunoa ş tem, aminte ş te tot mai mult de
România anil or’ 80, când Ceauşescu încerca să ob ţin ă independen ţa financiar ă a ţă rii, se
arat ă într -un comentariu ap ărut joi, în cotidianul bulgar „ Trud” , preluat de Mediafax. Românii
au reu ş it atunci s ă achite datoriile externe, în valoare de 13 miliarde de dolari, sum ă care
este aproape identic ă cu actualele datorii ale bulgarilor fa ţ ă d e băncile occidentale. În
decembrie 1989, Ceau ş escu le-a mai lă sat celor care „ l-au împuş cat foarte repede ” aproape
3 miliarde de dolari în rezerva valutară a ţării. România a intrat în Guiness Book of Records
ca prima ţar ă care a reu ş it să -ş i achite datoriile externe, scrie „ Trud” . Şi acum te rog s ă fii
atent la ce urmeaz ă : „ Principala cauz ă care a îndemnat serviciile secrete americane şi
sovietice s ă -ş i uneasc ă forţele în vederea ră sturn ă rii lui Ceau ş escu a fost ideea acestuia de
a crea, împreună cu Iran ş i statele arabe bogate, un Fond Monetar Interna ţional al Lumii a
Treia, prin intermediul c ă ruia s ă fie lichidat monopolul financiar al Occidentului, relateaz ă
cotidianul bulgar ” . Notiţ a este semnat ă (D. E.).
— Ce dat ă are ziarul?
— Uite c ă am uitat s ă notez. Am decupat un sfert de pagin ă , dar, dac ă luă m aminte la
celelalte ş tiri, se poate afla. Iat ă , este o ş tire despre moartea surorilor siameze Ioana şi
Maria, la Spitalul „ Marie Curie ” , despre un Vladimir Boant ă care „ a pă ră sit organiza ţia lui
Lă z ă rescu ” , adic ă a lui Dan L ă z ărescu, Suveran Mare Comandor al Masoneriei româneş ti.
Cred c ă era prin ’95 sau chiar ’96, în orice caz cu mult înainte de a se depune raportul
Comisiei Senatului. Raport în care nu se spune nimic despre proiectata bancă . Aceas t ă
tă cere ce poate s ă dovedeasc ă altceva decât că se fac presiuni ca acest „ detaliu ” s ă nu se
afle?! Iar ceea ce m ă sperie aproape este anvergura acestor presiuni !
— Da, m-aţi convins în privinţ a inten ţiei lui Ceau ş escu! Iar eforturile care se fac pentru a se
trece cu vederea aceast ă inten ţ ie ar dovedi c ă ea are într -adev ă r leg ă tură cu c ă derea lui
Page 7 / 14
Ceau ş escu!
— Cu asasinarea lui! …
— Da, asasinarea lui.
— Eu nu ş tiu exact cu ce bilan ţ va rămâne Ceauşescu în istorie! Dar, în cel mai succint
palmares al acestuia, dac ă mi s- ar cere ca, în cele mai puţ ine cuvinte, s ă spunem lucrul cel
mai important despre Ceau ş escu, probabil c ă am putea spune, ca ziarul bulgar „ Trud” , că
Ceau şescu a încercat să lichideze monopolul financiar al Occidentului ş i a pl ă tit pentru asta
cu via ţ a!
— După ce a lichidat cu satele, urma s ă lichideze ş i monopolul Occidentului, adic ă s ă
lichideze finan ţa mondială !
— Mă rog, po ţi să -l iei peste picior, dar subiectul discu ţiei noastre nu este Ceau ş escu, ci
Culianu. Şi mă intereseaz ă acest punct, probabil unic, în care cei doi se întâlnesc: finanţ a
mondial ă , sistemul monetar, financiar occidental. Ceau şescu, în planul acţ iunii concrete,
practice, a vrut s ă -l lichideze, Culianu, în plan teoretic, a demonstrat necesitatea lichidă rii
acestui sistem, aduc ător de mari nenorociri pe întreaga planetă ş i mai ales compromi ţând
speran ţele într -un viitor planetar, mondial, cât de cât acceptabil de un om ca Ioan Petru
Culianu!
— Domnule profesor, jos p ă lă ria! A ţ i adus discu ţia noastr ă într -un punct extrem de
interesant, punându -i pe Culianu ş i Ceau şescu în aceeaş i barc ă . Sunt lit eral ment e
emo ţ ionat, cople ş it!
— Nu te gr ă bi să mă iei peste picior! … Dacă ală tur cele dou ă nume, Culianu ş i Ceau ş escu,
ş tiu bine la ce risc mă expun.
— Acela ş i?
— Da, dar cu un accent în plus: voi fi acuzat de prieteni comuni, ca ş i de cititori necunoscu ţi,
că invoc numele ş i prestigiul intelectualist, metafizic al lui Culianu, al mor ţii sale, pentru a
cosmetiza imaginea lui Ceau ş escu!
— Chiar dac ă nu asta a fost inten ţia, acesta va fi rezultatul!
— Mi-l asum liniş tit! Imaginea actual ă a lui Ceau şescu oricum se va modifica radical, în timp
şi în favoarea lui Ceauş escu! … Stai, stai! Nu te repezi! Şi înainte de a te îndoi de asta, te
rog s ă bagi de seam ă că ai citit cartea lui Ted Anton ş i nu te-a sup ă rat deloc c ă Ted Anton
se folose ş te de asasinarea tragic ă a lui Culianu ca s ă -i mai dreagă obrazul lui Petre Roman
cel F ă ră de Obraz! V ă d că nu te-a sup ă rat nici pe dumneata, nici pe cei ce au recenzat
cartea! S ă vă fie la to ţi ruş ine!
— Dar de unde şi până unde a şa ceva în cartea lui Ted Anton?

— De la pagina 336 ş i 363. Dar dac ă nu ş tiţi să citiţi, eu ce s ă vă fac?! … Iat ă ce scrie grecul,
la pag. 363: „ Crima (adică asasinarea lui Culianu în mai 1991 – n.n.) a concis cu declanş area
unei s ă lbatice campanii na ţ ionaliste, antimonarhice şi în general instigatoare, în presa
oficial ă sau oficios guvernamental ă , dar mai ales în cea extremistă , din ţ ar ă . Nu putem oare
s ă o vedem ca pe începutul sângeros al unei serii de „ acţ iuni” planificate, care au dus la
mineriada din septembrie? (n.n) Pentru c ă la doar trei luni dup ă crimă , ultima mineria d ă
ră sturn ă aripa reformist ă a guvernului. ”
— Cum de n-am observat porc ă ria asta?!
— Asta se cheam ă manipulare! Eu nu fac manipulare, ci afirm deschis ce am de spus ş i ofer
ideile mele judec ăţ ii ra ţ ionale a cititorilor. Eu nu m ă strecor insidios ş i pe nesim ţite în
subcon ştientul cititorului! Ci îi spun verde în fată că prefer s ă -i iau ap ă rarea lui Ceau ş escu,
că ci am zeci de motive ca s ă -l prefer pe Ceau şescu lui Petre Roman! Bietul Culianu, înainte
de a-l c ă ina c ă a ajuns s ă fie invocat al ă turi de Ceau ş escu, lamenteaz ă -te c ă s-au g ă sit
golanii care s ă -l pun ă pe Nené în aceeaş i banc ă cu Petre Roman! P ăi între Ceauş escu ş i
Petre Roman distan ţ a este, sub toate aspectele, astronomic de mare ş i de dureroas ă !
— De ce dureroas ă ?
— Pentru c ă ne doare tot mai mult u ş urinţa cu care ne-am l ă sat p ă că liţi în ’ 89! Ştia el
Ceau ş escu ce ştia când a refuzat ca haimanaua de Petre Roman să -i fie ginere! Pu ş lamaua!
— Deci sunte ţi perfect con ş tient de apropierea pe care o face ţi între asasinarea lui Culianu
ş i asasinarea lui Ceau şescu, cât este de riscantă pentru prestigiul acestei c ă rţ i ! Şi al
dumneavoastr ă !
— Bineînţ eles!
— Şi nu ave ţi nici o re ţinere?!
— Nici mie nu mi-e mai u ş or! N-am ştiut până acum o jum ă tate de ceas c ă vom ajunge aici!
Dar e de mirare c ă ne-a trebuit a ş a de mult! Doar e simplu ca bun ă ziua. Dac ă îl citeş ti pe
Culianu şi te întrebi, din tot ce a scris el, care sunt principalele idei care ar avea tangenţă cu
via ţ a politică , cu lupta politică de pe aceast ă planet ă , hai, zi dumneata care ar fi acea idee?
— Cred c ă ar f … cred c ă sunt dou ă idei: una privind dezastrul spiritual pe care îl provo acă
noua zeitate numit ă money, acest veritabil pan- moneysm în care trăim…
— Fii atent: ai inventat un cuvânt care s -ar putea s ă rămână : pan-moneysm. Noteaz ă ziua
ş i ora: duminică , 1 februarie 1998, ora 0,46.
— Deci critica acestui cancer planetar care este sistemul financiar! Asta-i prima idee!
— Până aici perfect!
— Şi a doua idee, la fel de important ă , că exist ă în lume un „ mare manipulator ” – persoan ă ,
grup de persoane ş i de interese, care provoac ă evenimentele politice importante. O putere
ocultă care manipuleaz ă exercitând o anumită presiune asupra gândirii noastre, asupra
memoriei noastre, prin memorie înţelegându -se ceea ce ne r ămâne în cap ş i ne modeleaz ă
gândurile ş i ne orienteaz ă acţiunile!
— Perfect ş i de data asta! … Eh, îi punem pe două coloane pe cei doi ş i nu mai mir ă pe
nimeni ideea c ă au stârnit mânia aceleiaş i institu ţ ii. Mai e nevoie s-o numesc?
— Nu!
— Aş adar, „ monopolul financiar al Occidentului ” sau, ş i mai exact spus, finan ţa mondial ă
avea în Culianu ş i Ceau ş escu cei mai redutabili adversari!
— Nu cunosc, dar nu m-a ş mira ca ş i al ţii s ă fi criticat, poate chiar mai aspru decât Culianu,
Page 8 / 14
sistemul financiar modern!
— Po ţi s ă fii sigur de asta!
— Şi to ţi ace ş ti critici ai marii finan ţe au sfârş it cu un glon ţ în ceafă ?!
— Nicidecum! Numai c ă spre deosebire de al ţi critici ai finan ţei mondiale, Culianu era
interesat ş i de persoana „ marelui manipulator ” şi se afla în poziţ ia cea mai bun ă s ă
descopere componenta religioas ă – ca filozofie ş i arhierei – a marii finan ţe ş i a marii
manipulări. La fel, Culianu devenea vulnerabil când descoperea că în spat ele arip ii
kaghebiste a Securit ăţ ii, deci şi în spatele KGB -ului, măcar în decembrie 1989 dacă nu şi în
alte ocazii, s-a aflat finan ţ a mondial ă ! Efectiv ş tia, pricepuse prea multe!
— Dar de ce miza ţi pe componenta religioas ă a marii manipulă ri?
— Pentru c ă e un oarecare fanatism religios pe care l-a ş invoca pentru a explica anumite
coinciden ţ e, despre care deja am vorbit. Alt ă obiec ţ ie?
— P ă i, dac ă -mi aduc bine aminte, principalul repro ş pe care îl aduce Culianu finanţ ei
mondiale, banului ş i, pe scurt, pan-moneysmului, contemporan ş i viitor, este distrugerea
omului religios! C um s-ar putea ca o as emenea ac ţ iune, o asemenea agresiune la adresa
religiozit ăţ ii s ă fie coordonat ă de o institu ţ ie care are o foarte important ă component ă
religioas ă ?
— Eu îndră znesc s ă presupun c ă ar exista aceast ă component ă religioas ă , dar nu m- a ş
înc ume ta să fac vreo presupunere despre ce religie anume ar fi vorba! A ş deduce, din
textele lui Culianu, c ă aproape sigur, n-a r putea fi vorba de cre ş tini, de cre ş tini catolici sau
ortodoc ş i!
— Ziarul bulgar vorbe ş te despre serviciile secrete sovietice ş i americane!
— Lui Ceau ş escu i s-a adus ş i acest ultim omagiu: ca s ă fie doborît ş i-au unit forţele Bush ş i
Gorbaciov, adic ă CIA ş i KGB. Aceasta ar dovedi foarte multe lucruri, inclusiv acela c ă
împă rţirea lumii în două tabere, capitali ş t i ş i comuni ş ti, este una din ispr ă vile marelui
manipulator!
— Cum a ţi ajuns la aceast ă idee? La aceast ă concluzie?
— Simplu: în faţ a amenin ţării, a primejdiei ivite în calea finanţ ei mondiale, a monopolului
financiar, a obligarhiei financiare – ca să folosesc termenul uzitat cândva la î nvăţământ ul
politic, dispare orice antagonism ideolo gic între Est şi Vest, între cele d ouă sisteme social-
politice, între liderii acestor sisteme. Ei se pun de acord între ei ş i fac echip ă împotriva lui
Ceau ş escu. De ce? Pentru c ă acesta a pus în primejdie sistemul financiar mondial!
Monopolul pe care unii îl deţin asupra câş tigurilor fabuloase ce se ob ţ in din opera ţ iunile
financiare! F ă ră s ă tragi un foc de arm ă ! Decât atunci când în cale se iveş te un Culianu, un
Ceau ş escu!
— Am impresia că exagera ţi importanţa lui Ceau ş escu!
— Exagerez? … Poate c ă nu exagerez destul! … Ar trebui s ă insist mai mult pe semnifica ţiile
politicii lui Ceau ş escu, v ă zute nu din perspectiva noastr ă , a celor care st ăteau zile în ş ir la
coad ă pentru a face un plin de benzin ă , ci v ă zute din birourile marilor trusturi financiare!
Încearcă s ă prive ş ti lucrurile de acolo! Urc ă -te acolo sus ş i priveşte în jos, la Ceauş escu. Ce
vezi?
— V ă d „Cântare a Român iei” ! Pe stadionul 23 August o sut ă de mii de pr ă pă diţi care înjură ,
dar mi ş că , la comand ă , acele pl ă cuţ e din care se f ăceau tablourile în manieră chinezeasc ă ,
atât de apreciate de cei doi! Alte câteva milioane se uitau la noi la televizor! Ce vreţ i mai
multă manipulare?
— Dar tu ai spus-o, c ă to ţi nă ucii ăia, care zile în ş ir se antrenaser ă în soare cum să
mânuiască , s ă manipuleze cartona şele, îş i f ăceau treaba înjurându -l pe Ceau şescu! De ce îl
înjur au? Pentr u că ascultaser ă „Europa liber ă” ş i acolo li se spusese o mul ţime de bazaconii
despre Ceau ş escu, omi ţându -se esen ţ ialul, lucrul cu care va r ămâne în istorie: a încercat să
lichideze monopolul occidentului asupra finan ţei mondiale! Adic ă s ă lichideze finan ţa
mondial ă ! Când îl înjurau pe Ceauş escu …
— … ş i eu l- am înjurat!
— Deci, când voi îl înjuraţ i pe Ceau ş escu, f ă ră s ă ştiţi ce era mai important de ş tiut despre
el, era ţ i niş te oameni manipula ţi, dar nu de Ceau ş escu manipula ţi, ci de marele manipulator,
du ş manul de moarte al lui Ceau ş escu! Şi aici vreau s ă insist ca s ă înţelegem cât de cât
aceast ă poveste urîtă şi încâlcită ! De ce era atât de primejdios Ceauşescu? Cum îl vedeau
pe Ceau ş escu marile caiafe ale finan ţ ei mondiale? Cum?
— Nu ş tiu! Nu vă mai întrerup!
— P ă i ce fă cuse, domnule, Ceau ş escu? C ă spune ş i ziarul bulgă resc! Ce f ă cuse?
— Plă tise datoriile! Dar cu ce sacrificii!
— La să sacrificiile. Ele nu se vă d din biroul pre ş edintelui de banc ă ! De acolo ce se vede?
— V-am spus! Nu ş tiu!
— De acolo se v ăd numai dobânzile, raţ iunea de a fi a unei b ă nci! Şi ce se întâmpla cu
dobânzile româneş ti dup ă ce Ceau ş escu ş i-a plă tit datoriile?
— Nu sunt datorii, nu sunt nici dobânzi!
— Vezi c ă ştii!… România nu mai plătea dobânzi!… Eh, f ă te rog efortul ş i i e ş i din
mentalitatea ta, de om normal, care niciodat ă n-ai pregetat s ă -ţi împrumuţi prietenii când ai
putut s-o faci, la fel cum ş i tu te- ai împrumutat de la prieteni, fă ră ca să se pun ă vreodat ă
problema de a pl ăti sau a pretinde dobândă la banii împrumutaţ i! P ă ră s eş te aceast ă stare,
repet: de normalitate, şi încearcă s ă intri în pielea unui că mă tar, care d ă bani împrumut ca
s ă primeasc ă dobândă ! Pe el îl interesează s ă -ţi p lă te ş ti datoria sau s ă -ţi pl ă te ş ti, corect,
dobânzile?
— Şi una, ş i alta!
— Nu! Numai una îl interesează : s ă -i pl ă te şti dobânzile! Că ci dac ă -i pl ă te ş ti datoria, el e
obligat s ă caute alt nevoia ş că ruia s ă -i plaseze banii, c ă ci banii trebuie s ă circule, s ă aduc ă
profit şi profitul cel mai comod este dobânda la banii cu care l -ai împrumutat pe un fraier!
La să -l pe fraier să se munceasc ă , să nu doarm ă noaptea de grija datoriilor, s ă se dea peste
cap s ă scoat ă din banii lua ţi cu împrumut un profit mai mare decât dobânda ce trebuie s -o
Page 9 / 14
plă teasc ă ! … E sau nu a ş a?
— Da! Sigur c ă da !… Am reu ş it să mă transpun! … Într -adev ă r, nu am nevoie s ă mi se
returneze împrumutul, ci numai dobânda!
— Şi cu dobânda ce faci?
— Îi împrumut pe alţ ii, de la care, tot a ş a, nu m ă intereseaz ă s ă primesc decât dobânzile!
Când îmi r eturnează împrumutul ş i-ş i achit ă datori a, da, îm i dă b ă taie de cap, s ă caut alt
client!
— Pricepi repede! Bravo!
— Mă str ă duiesc ş i eu!
— Ne întoarcem la Ceauş escu! Şi-a plă tit, deci, datoriile! A ş a cum— zice ziarul bulg ă resc, nu
s-a mai întâmplat cu nici o altă ţar ă !
— Protocronismul românesc!
— Şi a mai fă cut ceva! Ceva ş i mai neauzit vreodat ă !
— Ce?
— N u-ţi aduci aminte? Dup ă ce, în primă vara lui 1989 a anun ţat că nu mai avem datorii, c ă
le-am achitat, s-a … ce s-a întâmplat?
— Nu ş tiu. Am uitat…
— A dat o lege prin care se interzicea autorit ăţ ilor guvernamentale s ă se mai împrumute de
la bă ncile str ă ine! O asemenea lege nici m ăcar în cele mai urîte vise nu -şi închipuiseră marii
bancheri c ă s-ar putea vreodat ă vota în vreo ţ ar ă de pe planeta noastr ă ! Aici te rog s ă faci
un efort s ă pricepi nu doar c ă era o lege cum nu se mai d ăduse alta până atunci – asta este
partea spectaculoas ă a lucrurilor, dar era o lege care submina temeiurile sistemului financiar
mondial!
— De ce?
— Închipuieş te-ţi că se apucau ş i alte ţă ri să urmeze exemplul lui Ceau şescu! Al României!
Să -ş i plă teasc ă datoriile ş i s ă nu mai împrumute nici un cent de la FMI, de la Banca Mondială
ori de la alt ă surs ă de creditare interna ţ ional ă ! Ce s- ar fi întâmplat?! S -ar fi adunat în safe -
urile b ă ncilor mun ţ i de dolari care, sco şi din circuitul împrumut-dobândă deveneau hârtie de
ş ters la fund! Iart ă -mă că zic a ş a!
— Las a şa în textul ce va fi publicat?
— Nu tă ia nimic! Mi-a ie ş it porumbelul din gură , las ă -1 acum să zboare!
— Vă ascult!
— Aici trebuie insistat, ca s ă înţ elegem semnifica ţia cea mai înaltă a presta ţiei lui Ceau ş escu.
Sistemul ă sta financiar se va pr ă bu şi, mai devreme sau mai târziu. Eh, Ceauş escu a creat un
precedent extrem de periculos pentru acest sistem. Acest sistem se poate pr ă bu ş i cel mai
u ş or dac ă se va merge pe modelul Ceau ş escu! …
— Parc ă a ş avea nevoie de câteva argumente în plus. Pe care să le adaug la aceste
deduc ţii!
— Îţi aduci aminte care a fost situa ţia financiar ă g ă sit ă de FSN când a luat guvernarea ţă rii
în 1990?
— Excelent ă ! Aveau vreo trei miliarde în depozitul Bă ncii Na ţionale! Miliardele preg ă tite de
Ceau ş escu pentru acea vestit ă banc ă !
— Se punea problema s ă ne împrumutăm de la cineva? Aveam nevoie?
— Nu cred!
— Nu aveam nevoie! Mai erau de încasat câteva miliarde de dolari pe niş te crean ţe, situa ţia
financiar ă era extrem de roz ă ! Atunci te rog s ă -mi explici de ce Petre Roman s-a apucat s ă
abroge legea Ceau ş escu, din primă vara lui ’89?
— Legea care interzicea guvernului român să mai apeleze la împrumuturi din stră in ă tate? A
fost printre primele abrogate de noul guvern! Într -adev ă r!
— Da! … De ce? Ce necesitate îl împingea pe nemernic la acest gest? Pe nemernicul de Petre
Roman! De ce?
— Nu-mi dau seama! De ce?
— Pentru c ă a ş a primise dispozi ţia! Era controlat de finan ţa mondial ă ! Nu ştia cât va mai sta
la putere, urmau alegerile, trebuia s ă se asigure c ă va scoate din func ţiune câteva legi
ceau şiste care împiedicau îngenuncherea şi spolierea României. În primul rând legea
aceasta, care interzicea guvernului României să mai ia credite din str ă in ă tate! Au abrogat-o
şi, în momentul de faţă , suntem datori 8 miliarde de dolari! Felul în care liderii FSN au
ac ţionat, atunci şi în continuare, făcând întocmai jocul finanţ ei mondiale, este o dovad ă în
plus, extrem de elocvent ă , că debarcarea lui Ceau ş escu ş i lichidarea lui fizic ă a fost opera
acestei finan ţe mondiale. Faptul c ă FSN-ul, ajuns la putere nu se ş tie cum, face jocul finanţ ei
mondiale, dovede ş te că FSN-ul a ajuns la putere datorit ă finan ţ ei mondiale! E simplu! Cu
alte cuvinte, c ă finan ţ a mondial ă l-a lichidat pe Ceau şescu! Când se întâmplă ceva, o crim ă
înde osebi, te între bi: cine avea inter esul cel mai mare în produ cere a crime i? Cine a avut cel
mai mult de câş tigat de pe urma dispari ţiei victimei? Nu?
— Aş a e!
— În cazul lui Ceauş escu, beneficiarul cel mai mare este sistemul financiar mondial! C ă ruia
Ceau ş escu i se opusese cu succesul cel mai mare! Evadase din sistem! Reu ş ise!
— Atunci Ceau ş escu este un super-erou!
— Nu! Categoric nu!
— De ce?
— C a să lă murim cazul Ceau ş escu ne-ar trebui o alt ă discu ţie, de zece ori mai lung ă ! Avem
timp?
— Poate c ă altă dat ă ? Promite ţi?
— Vedem noi! Dar acum, nu! Re ţine doar p ărerea mea în privinţ a unui Ceau ş escu super-
erou: nu! Dar nu este r ă spunsul ş i pentru cei ce vor s ă -l scoat ă criminal ş i du ş man al
poporului român! Nu!… Nu, domnilor! Şi ne întoarcem la subiectul nostru: Culianu! Cine l -a
omorît? Din ordinul cui?
— Ar însemna că şi Culianu a fost omorît de serviciile secrete americane ş i sovietice?! Tot
Page 10 / 14
a şa: înfrăţ ite?
— Nu-mi dau seama! … Mai degrab ă e prea mult s ă spunem a ş a. De ş i…
— De ş i? …
— De ş i, dac ă mă gândesc la prestaţ ia lamentabil ă a poli ţiei americane … Adu-ţi aminte!
Primul comunicat al poli ţiei, prima concluzie: sinucidere!!! Dac ă n-a fost o prost ie
literalmente f ă ră pereche, atunci a fost o diversiune, ca s ă -l ajute pe criminal s ă scape, s ă
nu apar ă pe lista suspec ţilor! Plus portretul robot, pus în circulaţie abia la câţ iva ani dup ă
asasinat! Nu m-a ş mira s ă existe o complicitate american ă ! În definitiv, Culianu în America,
nu în Rusia a avut acele contacte care i -au furnizat informa ţii despre cine va face parte din
guvernul României după că derea lui Ceau ş escu!
— C ă sediul celor interesa ţi de dispari ţia lui Ceau ş escu ş i viza ţi de critica lui Culianu se afl ă
mai curând la New York! Aş a c ă nu se apucau ei s ă -l termine pe Culianu f ă ră s ă se asigure
de ineficien ţ a poli ţ iei americane! Ca s ă nu zic colaborarea poli ţiei americane! … Ehe, la
puterea pe care o au, este la degetul lor mic!
— Şi totu ş i, dac ă este identificat criminalul, iar acesta se va dovedi a fi un emigrant român,
agent SRI, agent român, deci, trimis în America de fosta Securitate română ? Adic ă , dac ă se
adevere ş te versiunea lui Ted Anton?!
— Dar eu – acum îmi dau seama, nu contrazic această versiune! O înglobez! Nu m -aş mira
ca asasinii lui Ceau ş escu, adic ă marea finan ţă mondial ă , a ş a cum s-au folosit de KGB ş i, prin
KGB, s-au folosit de aripa kaghebist ă a Securit ăţ ii, pentru a-l termina pe Ceau ş escu, la fel,
pentru a se debarasa de Culianu, nu m-a ş mira să apeleze la aceia ş i mercenari! Fii sigur că
cel care a ap ă sat pe tr ă gaci, dacă ştie ceva, ştie cui îi aparţine el, cine îi este ş ef, dar nu ş tie
mai departe, ş eful s ă u a cui slug ă credincioas ă este! Şi tot a şa, mai departe! încât, dacă va
fi vreodat ă identificat criminalul, este absolut sigur c ă el nu ne va putea da nici o rela ţie
despre locul în care s -a hot ărît asasinarea profesorului Culianu!
— Dumnezeu s ă ni-l odihneasc ă !…
— Amin!
12 comentarii la “ Marele Manipulator si

XVII”
Partizanul din Fagaras
01.12.2011 la 10:10 pm
,,i-ati omorat ca niste CAINI pe Ceausesti,la ordinul meu PCUS KGB,,
semnat masonul Gorbaciov! fundatia gorbaciov este cea mai puternica loja
unde se intalneste Bilderberg cu gorbaciov,Kissinger si Soros.
r ă spunde
ion adrian
01.12.2011 la 9:53 pm
foarte interesant. Si totusi cand acum cativa ani Gorbi a spus in public
raspunzand la o intrebare ceva c e i-a displacut mult lui Iliescu si anume
aratandu-si dezacordul fata de asasinarea Ceausestilor a spus: i-ati omorat
ca pe niste caini.
Sa va vad dle Profesor, cum interpetati aceasta zicere?
r ă spunde
Mihai
07.09.2011 la 4:41 pm
O DISCUTIE PLINA DE MIEZ CARE, ANALIZATA DUPA CCA 5 ANI,
…, CA AR
CONFIGUREAZA SI CONTUREAZA CE INTUIAM, ADEVARAT, CAM VAG
PUTEA FI. IN MATERIE DE SCENARII PUTEM SPUNE CA SUNTEM IN TOP 3, PE
PRIMUL LOC U.S.A.. SI FARA PARADIGME..NU E LOCUL SI NICI CAZUL.
r ă spunde
Page 11 / 14
Daniel
30.01.2011 la 10:30 am
Adevarul e simplu ca buna ziua, e cunoscut de cei care vor sa il cunoasca,
dar va ramane ascuns in contnuare pentru marea massa de “ prosti ” (cum ii
numea Brucan), care chiar daca au acces la el, nu au timp, energie si putere
de discernamant pentru a-l accesa, primi sau intelege.
Ramane in continuare revolutia “ anticomunista ” , cand poporul a realizat
brusc ca se poate da jos “ dictatorul ” , si se poate trece la “ democratie ” . Asta
e adevarul IMPUS, trambitat de presa aservita, si acceptat fara cracnire de
marea massa de PROSTI. Peste 95% din romani accepta acest “ ADEVAR” , si
restul de 5 % care stiu mai mult nici nu mai conteaza.
r ă spunde
LUPTATORUL
29.01.2011 la 4:42 am
Crede si nu cerceta.Cerceteaza pentru a crede.Nimic nou sub soare.
PRINCIPIUL DOMINOULUI(FILM)
IN INTERESUL STATULUI(FILM cu Alain Delon)
r ă spunde
vali
02.08.2010 la 8:12 pm
Pai dupa ce am citit eu aceasta carte foarte atent, deduc un singur lucru:
Culianu a fost agent acoperit al securitatii. S-a infiltra t foarte abil, a aflat
multe. l-a ajutat si pe ceausescu prin informatiile in planurile acestuia, dar
cand ceusescu a fost lichidat fizic. s-a trezit culianu la realitate( era
deconspirat pt ca acest amanunt nu i se spusese ci doar informatii care in
acest mod il faceau pe culianu partas la minciuna, complot, manipulare).
Culianu, constiend fiind ca a fost folosit in pregatirea minunatei revolutii
( doar aveau nevoi e de o voce avizata care sa-i imbarbateze pe romani sa
iese in strada si sa-i pregateasca din timp), si ca este deconsp irat, deci nu
mai are nici un sens sa mearga mai departe cu misiunea, se pregatea sa dea
totul in vileag … si deznodamantul il stim
Bravo culianu: un erou ca si ceausescu. La in inteligenta si nationalismul sau
da mai ales adversitatea declarata internationalei financiare, era imposibil sa
nu il sustina pe ceausescu in distrugerea acesteia. Vorba aia: dusmanul
dusmanului meu mi-e prieten.
r ă spunde
cami
13.04.2010 la 11:29 pm
Piatra neluata in seama se va aseza in capul constructiei. Este piatra de
poticnire pentru toti cei care cred ca pot construi o lume din himere. Marele
manipulator are, in sine puterea unei cepe degerate. Puterea de nalucire pe
care o are ii este data lui de Dumnezeu pentru cei care nu primesc Adevarul
Lui Hristos, ca sa creada intr-o himera.
Hristos este Domnul Luminii, al Vietii.
Marele manipulator are destinul ireversibil al caderii definitive. Hristos are
cheile vietii si ale mortii. Cei care fac rutatea pe mana marelui ratat se vor
trezi la judecata personala a Lui Hristos pe mana carui mascarici si-au jucat
sansa eternitatii. Atunci se va trezi la realitatea ca acest mascarici care nici in
porci nu a avut putere, a avut puterea de a-i ucide sufletul lui, care a cazut
mai jos decit porcii, cind Domnul Luminii a murit si pentru mantuirea lui.
Hristos isi ia prada bogata de eroi si martiri in aceste vremuri de prigoana,
iar cei care cred in mascarici se vor trezi cu buza umflata. Ei care au vrut totul
pentru ei in aceasta lume vor primi lumea jalnica a iadului pe care ei l-au
Page 12 / 14
gatit pentru fratii lor pe pamant. Prin meschinaria destinului mic, ticluit in
umbra, ei se fac nefartati ai Lui Hristos si umbre vesnice in intunericul pe
care l-au iubit inca din timpul vietii.
Domnule Profesor, marele manipulator este nebun si smintit. Nu are nimic de
oferit. A fost invins de Hristos. Face mare valva,dar puterea lui a fost umilita
si infranta pentru totdeuna de Domnul Vietii si al Luminii. Sa-l lasam in
conditia lui jalnica si noi sa mergem spre Domnul Luminilor.
Hristos a Inviat.
r ă spunde
obertinschi toni
07.01.2010 la 10:11 pm
va felicit domnule profesor odata si odata adevarul trebuie sa iasa la iveala
r ă spunde
Mihnea Georgescu
22.08.2009 la 7:05 am
Halucinant! Nu v ă este Fric ă , Domnule Profesor?
r ă spunde
culianu's gost
03.08.2009 la 3:25 am
Foarte pe scurt: 1) Aranjamentul USA-URSS, Malta, 1989; 2) Silviu Brucan,
omul de legatura intre CIA si KGB, actor principal in scenariul caderii
comunismului in Romania; 3) “ Profetul trecutului ” din corpul FSN (’90-’91) –
vadit fisticit de un scenariu intuit (de catre Culianu) doar pe jumatate
(omisiunea partenerului URSS la Malta, 1989!), decide “ moartea
intelectualilor ” , care a) ii subestimeaza inteligenta si capitalul politic; b) il
surprinde prin virulenta si precizia demascarii scenariului caderii
comunismului in Romania. Detaliile, nu intru in ele; cu si dincolo de ele,
ecuatia e simpla: din 1) + 2) + 3), rezulta f. clar cine a fost “ subestimat ” ca
materie cenusie si cine a ordonat uciderea lui I. P. C. Si, da, cine a ordonat
uciderea lui IPC este identic cu cel ce a ordonat uciderea lui N. + E.
Ceausescu. Restul este poliloghie si e jenant ca se instrumentalizeaza, si de
aceasta data, acest subiect.
r ă spunde
eu
28.06.2009 la 2:57 pm
De acord cu toate .Felicitari
r ă spunde
gratian demian
12.02.2009 la 9:25 pm
Total de acord. Si cate mai sunt invaluite in ceata si nu le vom afla niciodata !
r ă spunde
Page 13 / 14
Raspun e
Nume (required)
Website
5
5
6
6
Trimite
Ion Coja © 2007 - 2013
Page 14 / 14

Ion Coja - Marele Manipulator Si Asasinarea Lui Culianu-Ceausescu-Iorga

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion Coja - Marele Manipulator Si Asasinarea Lui Culianu-Ceausescu-Iorga

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cauta

Prima pagina Despre Galerie foto CE TE DOARE Contact

Despre Ion Coja

Marele Manipulator si asasinarea lui Culianu, Comentarii recente

Ceausescu, Iorga – cap. I

Capitolul I LISTA NATIONALA

— Ceea ce am încercat eu să fac a fost nu atât să acreditez o alt ă versiune, cât să

— A cui ar fi această inten ţie? Amestecate

— Nu este exclus ca, stimulat de acest dialog cu dumneavoastr ă , sistematizând şi punând

—Bryjinsky mai 2012

— Bineînţ eles! Este ipoteza cea mai plauzibil ă . decembrie 2011

— Să se ascund ă cât mai bine! septembrie 2011

probe duc sau nu la persoana sa! aprilie 2011

— Iară şi am să vă rog s ă fiţi mai explicit!

— Vă propun s ă lă s ăm pentru mai târziu enumerarea acestor informaţ ii ascunse ori

— Să rezum ă m deocamdat ă cele spuse până acum!

— Deci nu-l acuza ţi de colaborare cu asasinii?

— Afirmaţi că Ted Anton a omis s ă publice informaţii importante privitoare la asasinat?

— … adic ă „institu ţia ” !

— Vreţi s ă spune ţi că acest noroc a fost pentru dumneavoastr ă rar!

Am întâlnit astfel de oameni, incapabili să ă mă cunosc, c ă m-au întâlnit , că le

— În ce fel depinde de mine?

— Dumneavoastr ă ce crede ţi?

— Eu cred c ă statura impun ă toare a personalit ăţ ii intelectuale trebuia s ă funcţioneze ca un

— Am impresia c ă dumneavoastr ă încercaţi să vă pune ţi în situaţia, în postura asasinilor ş i

— Nu vă contrazic. Dar n-o fac conş tient, programatic, cu metodă .

— Nu uita ţi c ă în acest asasinat nu e vorba numai de oameni ş i de logica personal ă , a unor

— Securitatea este ş i ea o institu ţie!

— Nu e singura! În plus, este o instituţ ie publică , cu firmă şi identitate afi ş at ă !

— Haide ţi s ă ne întoarcem la fapte, să nu ne pierdem în prea multe paranteze.

— În paranteze la parantezele altor paranteze!

— Chiar a ş a! Bine zis!

— Grosso modo spus, da!, cam asta am vrut să spun.

— Haide ţi s ă preciz ă m totuşi în ce mă sur ă poate fi interpretat ă moartea lui I. P. Culianu ca o

— Nu vă întreb ce anume a fă cut Culianu, căci ar fi o întrebare de prisos.

— Cel pu ţin deocamdat ă , că ci ne aflăm la începutul discuţ iei noastre.

— … sau lui Eugen Ionescu!

—Şi ce spune Mircea Eliade despre Mi ş carea legionar ă ?

— Spune destule, dar acesta este alt subiect. R ămânem la…

— Nu ne da ţi şi câteva nume de impostori ajunş i la celebritatea unui premiu Nobel, a

— Îmi vine în minte numele lui Picasso!…

— Da’ ce avea Gogu cu Picasso?!

— Şi Picasso ce leg ă tură a avut cu acea cooperativ ă ?

— P ă i ea, „ cooperativa ” , l-a împins în faţă , un ş arlatan! Nu m ă miră s ă aflu c ă Brâncuş i nu

— Unii comentatori îl introduc şi pe Nae Ionescu în această „ dinastie ” !

— Au perfect ă dreptate! Pe Pan Izverna parc ă , l-am auzit pomenindu- l în această

— Hasdeu, pe care Micea Eliade l-a pre ţuit a ş a de mult …

— Care p ă rere? Despre ce?

— Nu înainte de a bă ga de seam ă că a ţi f ă cut o interesant ă propunere, de suplimentare a

— S-o facă posteritatea! … Nu a ş a, toate mură -n gură !… Mai departe!

Partajeaza: Îmi place 0 Email

2 comentarii la “ Marele Manipulator si asasinarea

E-mail (nu va fi publicat) (required)

Anunţă -mă prin e-mail când este adă ugat un comentariu.

Anunţă -mă prin e-mail când apar articole noi.

Ion Coja © 2007 - 2013

Prima pagina Despre Galerie foto CE TE DOARE Contact

Despre Ion Coja

Marele Manipulator si asasinarea lui Culianu, Comentarii recente

Ceausescu, Iorga – cap. II

Partajeaza: Îmi place 0 Email

E-mail (nu va fi publicat) (required)

Anunţă -mă prin e-mail când este adă ugat un comentariu.

Anunţă -mă prin e-mail când apar articole noi.