Figură 1 ”Luceafărul”

de Mihai Eminescu
Supranumit ”luceafărul poeziei românești„ Mihai
Eminescu este ultimul mare poet romantic care și-a
exprimat apartenența la romantism. ”Luceafărul”
este un poem epico-lirico-dramatic, un amplu poem
filozofic , pastel terestru și cosmic, elegie, toate
acestea find contopite intr-o creație lirică, într-un
poem al devenirii și al aspirație sublime. Titlul
operei devine o sugestie a dualității, vieții și morții,
deoarece iși extrage seva, pe de-o parte, din
mitologia romanească, unde Luceafărul/Lucifer
este steaua călăuzitoare a ciobanilor, revărsandu-ș
lumin asupra planului terestru, La nivel tematic se
dezvoltă două teme fundamentale, pe de-oparte,
incompatibilitatea iubirii dintre două fințe
aparținind unor lumi diferite, iar pe de altă parte,
condiția tragică a geniului intr-o societate ostilă,
incapabilă să ințeleagă și să aprecieze adevăratele
valori poezia este formată din 48de catrene.
Luceafarul de M. Eminescu este creatia o
structura singulara a poetului, ce ni se dezvaluie in
uluitoare sclipiri de imagini, se inscrie intre valorile
absolute cele dintai si dintotdeauna, ale marii
poezii universale. Chetrosan victoria