REZUMAT "TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA

FARA DE MOARTE"
Capitolu I
Un imparat si o imparateasa traiau nefericirea de a nu avea copii. Ei
cerusera ajutorul vracilor, magicienilor si filozofilor, insa nimeni nu le putuse
alunga nefericirea. Dupa un timp, se iveste un batran care le da leacuri
folositoare, avertizandu-i ca vor avea doar un fiu, dar ca nu vor avea parte de el.
Totusi imparateasa ia leacurile si in cateva zile ii vine sorocul sa nasca, iar
copilul, nenascut inca, refuza existenta intre limitele omenesti si-i cere
imparatului sa-i promita tineretea eterna in schimbul nasterii sale. Acesta face
promisiunea, cu gandul cert ca nu si-o va tine, insa printul, ajuns la varsta de 15
ani, ii reaminteste tatalui sau sa-si tina cuvantul dat.
Cum imparatul nu-i poate indeplini dorinta, printul hotaraste sa plece in
lume pentru a gasi tineretea fara batranete si viata fara de moarte. El isi alege un
cal din grajd, stiind ca printre ei se afla unul fermecat. La sfatul acestuia, se
pregateste minutios: hraneste calul timp de sase saptamani cu orz fiert in lapte,
gaseste hainele si armele tatane-sau din tinerete si abia dupa aceea porneste in
cautarea idealului sau. Drumul printului incepe cu pustietatea si este un drum
spre rasarit, pe care eroul trebuie sa-l parcurga fara alai imparatesc, adica in
singuratate. Primul obstacol pe care il are de trecut este mosia Gheonoaiei, o
fiinta blestemata de parinti, pe care printul o invinge si ii cere un inscris cu
sangele ei pentru a consfinti astfel pacea. Gheonoaia are trei fete ca niste zane si
il roaga pe print sa-si aleaga una ca mireasa, insa eroul, avand un ideal pe care
nu vrea sa-l abandoneze pleaca mai departe, ajungand pe mosia Scorpiei, sora
Gheonoaiei, pe care o infrange, de asemenea. Cea de-a treia proba inseamna
confruntarea cu fiarele cele mai salbatice din lume, care ziua si noaptea pazesc
cu neadormire palatul tineretii vesnice. Ajutat de una dintre zanele care traiesc
in palat, el trece si de acest obstacol si isi indeplineste dorinta.
Tineretea eterna mult cautata este reprezentata de cele trei zane, care il
primesc cu bucurie, iar printul se casatoreste cu una dintre ele. Aici viata se
desfasoara in pace si desfatare, insa exista un loc primejdios: Valea Plangerii.
Cel care ajunge acolo este cuprins de dorul de casa. intamplator, printul intra in
acest spatiu si, coplesit de amintiri, porneste spre casa parinteasca.
In lumea parasita de erou au trecut secole, s-au inaltat orase, iar eroul
imbatraneste brusc. inainte de a se desparti de calul calauzitor, printul face o
promisiune surprinzatoare: Du-te sanatos, ca eu nadajduiesc sa ma intorc peste
curand. Printul isi gaseste moartea chircita de asteptare in chichita lazii, in
pivnita castelului in ruina, si o accepta cu genunchii tremurand de omeneasca
teama.
Capitolu II
Au fost odata ca niciodata un imparat si o imparateasa care erau tineri si frumosi
si bogati, dar nu aveau copii. Au umblat ei mult pana au gasit un unchias dibaci
care le-a dat niste leacuri si, dupa ce le-au luat, imparateasa a ramas insarcinata.
Inainte de a se naste copilul insa, acesta s-a pornit pe un plans de nu se mai
oprea. Pana nu i-a fagaduit tata-su ca ii va da Tinerete fara batranete si viata fara
de moarte, n-a tacut. Cum ii fagadui, tacu si se nascu.
Fat-Frumos era destept si indraznet, ce invatau altii intr-un an el invata intr-
o luna si imparatul era tare fericit, murea si invia de bucurie. Dar, cand implini
cincisprezece ani, ii ceru ceea ce ii promisese la nastere, Tinerete fara batranete
si viata fara de moarte. Imparatul zise ca i-a facut promisiunea doar ca sa il
impace si ca nu are de unde sa ii dea un asemenea lucru. Atunci, Fat-
Frumos hotari sa plece el sa gaseasca ce i se promisese. Cauta intai in grajdurile
imparatesti un cal voinic si iute, dar pe care punea mana acela si cadea la
pamant. Numai unul, slab si bubos, ramase in picioare. Incepu sa il hraneasca cu
orz fiert in lapte, apoi cauta hainele si armele din tinerete ale imparatului, le
curata si le facu sa straluceasca. Vazand asta, calul se scutura si ii cazura si lui
bubele de pe el si ramase un cal gras, trupes si cu patru aripi.
Pornira la drum, condusi de imparatul si imparateasa, de boierii cei mari si cei
mici, de ostasi si toti slujitorii curtii…Dupa ce iesira din imparatie ajunsera in
pustietate si au mers ei ce au mers pana au ajuns la mosia Gheonoaiei, o femeie
transformata de blestemele parintilor pe care nu ii asculta, ci ii tot necajea.
Gheonoaia se lupta cu Fat-Frumos, dar acesta o invinse si asa se intampla si cu
Scorpia, sora Gheonoaiei, cand ajunsera si pe pamanturile acesteia.
Plecand ei mai departe ajunsera la un camp cu flori frumos mirositoare.
Calul il invata pe Fat-Frumos ce sa faca si acesta il asculta. Trecand de campul
acela, ajunsera la o padure plina de fiare salbatice, in mijlocul careia se afla un
palat. Calul deschise aripile si zbura peste padure, coborand chiar in curtea
palatului. Aici se afla Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
In curte era o zana subtirica si dragalasa si frumoasa. Ii spuse ce cauta,
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, si ea ii raspunse ca a gasit ce
cauta. Il pofti in palat si acolo le afla si pe cele doua surori ale zanei. Fat-Frumos
ramase acolo si, dupa o vreme, se insoti cu cea mai mica dintre surori. Zanele ii
spusera ca de acum poate sa mearga fara teama in padure, sa vaneze, si pe
oriunde pofteste, numai in Valea Plangerii sa nu mearga, ca nu va fi bine de el.
Petrecu el multa vreme acolo, intr-un trai tihnit, bucurandu-se de frumusetea
florilor si curatenia aerului, de pace si intelegere cu sotia si cu cumnatele sale.
Nici nu isi dadea seama cat timp trecuse de cand sosise acolo, pentru ca ramanea
mereu tanar. Intr-o zi, insa pe cand era la vanatoare, porni in urmarirea unui
iepure si ajunse, fara sa bage de seama, in Valea Plangerii.
Dintr-o data il apuca un dor cumplit de mama si de tatal lui. Le spuse
zanelor ca se duce sa-i vada si degeaba ii spusera ele ca ai lui nu mai traiesc de
sute de ani, el isi lua calul si pleca spre casa parinteasca. Pe drum nu mai
cunoscura locurile. Unde fusese pustiu, erau orase, unde fusesera paduri, erau
campii, iar oamenii spuneau ca auzisera de Scorpie sau de Gheonoaie numai de
la stra-stra-bunicii lor si socoteau ca erau doar niste povesti.
Pe masura ce se apropia de imparatia lui, Fat-Frumos imbatranea vazand cu
ochii. Pe aici nu mai era tinerete fara batranete… Cand ajunse, barba alba ii
ajungea pana la genunchi si el abia umbla. Palatele erau daramate, cu buruieni
crescute pe ele…Se uita peste tot si gasi intr-un loc o lada jerpelita. O deschise
si din ea iesi Moartea lui, care se uscase de cand il tot astepta. Ii trase o palma si
Fat-Frumos cazu indata mort la pamant si se prefacu in tarana.