Iluminismul în Anglia
Date Idei şi
Reprezentantul generale
- fondatorul
David Hartley (1705-1757) asociaţionismului modern;
- Cel mai important tratat al
său , publicat în 1749, se
intitula “Observaţii asupra
omului”;
- a practicat medicina;
- a fost foarte interesat şi de
istorie, muzică, filozofie,
poezie şi religie;
-a fost un filosof şi om
John Locke (29 august 1632 politic englez din secolul
- 28 octombrie 1704) al XVII-lea, preocupat
mai ales de societate şi
epistemologie;
- s-a născut la Wrington,
Anglia;
- a continuat linia
empiric-materialistă a lui
Bacon şi Hobbes,
fundamentând orientarea
senzualistă în teoria
cunoaşterii;
-Opera de vază: “Eseu
concepţii
- a propus un sistem de
clasificare al plăcerilor şi
durerilor;
- a fost de asemenea
preocupat de motivaţie şi de
caracteristicile structurale şi
funcţionale ale sistemului
nervos;
- a identificat şapte surse de
durere şi de plăcere, de la (1)
simţurile externe, (2)
imaginaţie, (3) părerile altora
despre noi, (4) posedarea
mijloacelor de a fi fericit, (5)
mila sau empatia pentru
trăirile altora (bucurie sau
suferinţa), (6) relaţia noastră
cu Divinitatea şi (7)
deschiderea noastră morală
spre bine şi frumos sau spre
rău şi urât;
- credea că cele mai mari
plăceri derivă din mila sau
empatia pentru trăirile altora
relaţia noastră cu Divinitatea
şi deschiderea noastră morală
spre bine şi frumos sau spre
rău şi urât;
-
ceea ce ne place sau ceea ce
evitam intelectual face
obiectul legilor învăţării sau
asocierii;
- afirmă că toate
cunoştinţele provin din
experienţa senzorială;
- mintea omului este la
naştere ca o foaie
nescrisă (white paper,
void of all characters)
(tabula rasa): În intelect
nu există nimic fără să fi
fost înainte în simţuri;
- care calităţile secundare
(culoarea, gustul, mirosul
etc.) ar fi subiective şi

David Hume (n. 26 aprilie
1711 - d.25 august 1776)
asupra intelectului
omenesc”,”
- este numit mai întâi
"Commissioner of appeals"
iar apoi "Commissioner of
trade and plantages";
- filosofia lui Locke a slujit întemeietorii deismului;
drept punct de plecare atât
materialismului secolului al este o teorie gnoseologică
XVIII-lea cât şi
idealismului subiectiv a lui
Berkeley.
- moare la Essex la 28
octombrie 1704;
- Locke combate
absolutismul şi tirania,
apără libertatea şi
dreptul, vede în puterea
legislativă forţa supremă. - Intelectul nu este în
- a fost un filozof, istoric şi
economist scoţian, un adept
al empirismului, unul dintre
reprezentanţii cei mai de
seamă ai Iluminismului
scoţian;
- a fost un critic neobosit al
dogmatismului metafizic şi
religios, devenind celebru
pentru modul curajos în care
numai calităţile primare
(întinderea, figura,
mişcarea etc.) ar avea un
caracter obiectiv;
- A fost unul din
- Teoria ideilor înnăscute
idealistă potrivit căreia în
conştiinţa omului ar
exista de la naştere,
independent de
experienţă, anumite idei
(ex. ideea de număr, de
mişcare, de întindere).
-el spune că nu există idei
şi principii înnăscute;
posesia anumitor idei cu
care vine pe lume, când
se naşte omul;
- Intelectul, prin urmare,
nu posedă originar şi nici
nu poate crea idei, ci el
numai prelucrează ceea
ce-i furnizează simţurile.;
- Intelectul este activ dar
nu este creator;
-În pedagogie, Locke
recomandă să se deştepte
în copil dispoziţiile
naturale, să se ţină seama
de individualitatea lui, să
se predea un învăţământ
intuitiv, să fie pregătit
pentru muncă printr-o
activitate plăcută.
- a respins şi a ridiculizat
valoarea ideilor abstracte, a
ideilor ce nu vin din realitate,
din experienţă;
declarǎ drept unic obiect al
cunoaşterii propria experienţǎ
;
- Conceptul de experienţǎ
apare mai elaborat, operându-
a abordat, de pe poziţii
sceptice, o serie de subiecte
filozofice cum ar fi
cauzalitatea, identitatea
personală sau originea
virtuţii;
- Cele mai importante lucrări:
„Tratat asupra naturii umane”
şi „Eseuri privind înţelegerea
umană”.
se o distincţie între “impresii
mai vii” (senzaţii şi percepţii)
şi “idei mai puţin vii”
(imagini sau amintiri).
- defineşte relaţia cauzǎ –
efect ca un gen nou de
asociaţie prin contiguitate,
purtând nota invariabilitǎţii
succesiunii;
- Dǎ relevanţǎ cauzalitǎţii ca
mecanism intrapsihic al
generǎrii datelor conştiinţei
de cǎtre impresii, deci tot de
fapte ale conştiinţei;
- evenimentele din
experienţă, nu sunt ţinute la
un loc de nici o “legătura
necesară” care poate fi
stabilită prin raţiune;
- nu se poate stabili faptul că
o secvenţă de evenimente
încărcată de semnificaţie din
experienţă este condusă de o
succesiune externă de
evenimente care reflectă
relaţii de genul cauză-efect;
-viaţa mentală nu se pote baza
pe nici un fel de substanţă
mentală care să poată fi
verificată prin intermediul
raţiunii;
-impresiile conţin în interiorul
lor o forţă considerabilă, ele
includ senzaţii, pasiuni
(motive) şi trăiri afective.
Astfel, un gust, o culoare,
nevoia acută de a mânca, un
sunet, un stimul neaşteptat
care rezulta din teamă sau un
miros constituie o impresie;
-a arătat că impresiile sau
ideile pot fi simple, ca o
singură notă clară, sau
complexe, aşa cum am putea
întâlni când răspundem
simultan la culoare, gust,
miros şi simţ la un obiect
precum mărul.;
-a afirmat că impresiile şi
ideile se aseamănă;
-. el credea că multe idei sunt
nemijlocite prin faptul că se
aseamănă foarte bine cu
impresia căreia îi corespund;
- omul poate avea de
asemenea idei mediate care
consistă în imagini ce
corespund pur şi simplu unei
impresii sau unei idei
nemijlocite;
- respingea orice noţiune de
sine consistent şi nu a reuşit
să găsească nici măcar o
singură impresie sau idee care
să justifice sentimentul nostru
puternic de continuitate sau
identitate;
- toate trăirile afective “sunt
întemeiate pe durere şi
plăcere”;
- credea că emoţii precum
bucuria, dorinţa şi speranţa
derivă din plăcere, în timp ce
enervarea, dispreţul şi frica
derivă din durere;