Johann Friedrich Herbart

Specializare: PIPP-RO, Anul III

Nume studente: Mondoc Alexandra
David Ioana
Cuprins
 1. Date biografice
 2. Opere reprezentative
 3. Idei fundamentale
 4. Citate
 5. Concluzii
 6. Bibliografie
1.Date biografice
 Johann Friedrich Herbart s-a născut în 4 mai 1776 și a decedat la data de 11 august 1841.
 A fost un filosof, psiholog german și fondator al pedagogiei ca disciplină academică.
 Herbart sa născut în Oldenburg, în familia unui ofițer legal, educat în școala și universitatea
latină, unde a studiat filosofia lui Kant și Leibniz și lucrările lui Fichte.
 La absolvire, Herbart a devenit tutorele copiilor unui aristocrat elvețian.
 A acordat o importanță deosebită educației morale a copiilor pe bază religioasă.
2. Opere reprezentative

 „Pedagogia generală dedusă din scopul educației” (1806)

 „Despre aplicarea psihologiei în pedagogie” (1831)

 „Prelegeri pedagogice” (1835)

2. Opere reprezentative
 Pedagogia după Herbart se edifică pe trei piloni principali:

Sistemul de Educația
Guvernarea
învățământ morală
2. Opere reprezentative

 Guvernarea (conducerea) este educația fără instrucție și

cuprinde acele constrângeri pe care copilul trebuie să le simtă
încă înainte de etapa școlarității, în mediul familial.
 Guvernarea se va intensifica prin aportul profesorului, care va
folosi ca mijloace de guvernare, ocuparea și supravegherea.
 Interdicțiile la care copilul va fi supus, îl vor obișnui pe acesta
cu disciplina și cu ascultarea. Pentru aceasta, Herbart admite
chiar și bătaia atunci când vorbele blânde nu mai sunt de
folos.
2. Opere reprezentative

 Sistemul de învățământ reprezintă modalitatea de ocupare

doar pentru copiii apți pentru instrucție, deoarece, pentru
ceilalți copii, munca fizică era cea mai indicată formă de
ocupație.

 Interesele elevilor se formau prin cunoașterea lucrurilor (prin

intermediul științelor naturale și a matematicii), dar și prin
cunoașterea socială (prin intermediul disciplinelor filosofice și
științelor istorice).
 2. Opere reprezentative
 Din cele două tipuri de cunoaștere rezultă șase tipuri de
interese fundamentale, câte trei din fiecare:

1. Interesul empiric determinat de

percepția lucrurilor (a formei, culorii,
noutății acestora) și se manifestă
printr-o întrebare simplă pe care copilul
o adresează adulților sau chiar lui
însuși: „Ce este aceasta?”. 2. Interesul speculativ care se
dezvoltă pe baza reflecției asupra
lucrurilor percepute
(„Pentru ce?”).
3. Interesul estetic rezultat din
contemplarea și aprecierea
lucrurilor percepute.
 2. Opere reprezentative
 Din cunoașterea societății și a oamenilor rezultă celelalte trei
categorii de interese și anume:

1. Interesul moral simpatetic

este manifestat față de familie
și de cei apropiați.
2. Interesul social care se
manifestă pe baza extinderii
relațiilor individului (cu grupul,
cu societatea).

3. Interesul religios rezultat în

urma unei contemplări și
reflecții generale asupra lumii.
 2. Opere reprezentative

 Educația morală constituie cea de-a treia noțiune fundamentală a

pedagogiei generale, care alături de guvernare și sistemul de
învățământ, alcătuiesc educația în concepția lui Herbart.

 Prin intermediul educației morale se împlinea scopul fundamental al

educației: cel de cultivare a virtuții și, în final, cel de asigurare a unui
comportament moral (a „tăriei de caracter, a moralității, cum îl
numea Herbart).
3. Idei fundamentale

 Nefiind de acord cu ideile etice și psihologice existente în

acel timp, Herbart încearcă să construiască el însuși o
etică și o psihologie a viitorului sistem pedagogic.

 Astfel, concepția sa etică se va constitui pe următoarele

idei etice considerate de el ca fiind fundamentale:
3. Idei fundamentale

1. Ideea de libertate interioară care

exprimă armonia dintre judecată și
voință; omul care acționează în acord
cu gândurile sale este un om liber. 2. Ideea de perfecțiune care
exprimă aspirațiile și năzuințele
superioare ale omului și
subordonarea lor unui scop.

3. Ideea de bunăvoință care trebuia

să exprime armonia dintre voința
unui om și a celorlalți, tendința lor
de a evita conflictele. 4. Ideea dreptului care exprimă
capacitatea de a simți când ceva e
drept sau nu și în funcție de
aceasta, renunțarea la conflicte.

5. Ideea de echitate care exprimă

recunoașterea faptului că binele
trebuie răsplătit cu bine, răul trebuie
pedepsit.
(Ion Gheorghe Stanciu, 1977, p.236)
 3. Idei fundamentale
 Din cele cinci idei, decurge cu necesitate scopul educației care îl
constituie dobândirea virtuții.

 În ceea ce privește concepția sa psihologică, ea este de factură

intelectualistă, fapt care îl va conduce pe Herbart spre un
intelectualism pedagogic.

 Conform acestuia, instrucția reprezintă unica bază a educației și

anume formarea unor reprezentări corecte despre morală, religie,
muncă etc. erau suficiente pentru o bună educație.
3. Idei fundamentale
 Aceste reprezentări se formau treptat, pe baza percepției, iar
în totalitatea lor, ele vor forma sufletul individului respectiv.

 Întreaga viață psihică a acestuia se reduce, așadar, la o

combinație de reprezentări din care rezultă apoi toate
procesele psihice inclusiv sentimentele și voința.

 Pe o asemenea concepție, Herbart va constitui așa-numita

teorie a percepției, a acelui mecanism prin care noile
reprezentări se integrează treptat în reprezentările formate
anterior.
4. Citate
 “O mamă bună prețuiește cât o sută de profesori.”

 “În activitatea de predare, cel mai mare păcat este să fii

plictisitor.”

 “Omul are nevoie de educaţie nu pentru că fără ea n-ar

putea creşte, ci pentru că ar putea să crească la voia
întâmplării”.
 5.Concluzii
 Concluzionând asupra concepției pedagogice a lui Herbart, putem
aprecia valoarea acesteia pentru fundamentarea pedagogiei ca
știință riguroasă și sistematică.
 Deşi Herbart a murit în 1841, ideile sale au cunoscut o largă
răspândire în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi chiar o
adevărată renaştere în prima parte a secolului XX.
 Ideile lui Herbart au continuat să rămână influente, în special în
ceea ce priveşte importanţa gândirii critice a tinerilor şi rolul
literaturii de ficţiune în activitatea educativă.
Bibliografie

 Nicolae Iuga, „Din istoria marilor idei etice și pedagogice”, Cluj-

Napoca, Editura Grinta, 2015
 Istoria pedagogiei - suport de curs
 http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Johann+Friedrich+Herbart
 http://
materiale.pvgazeta.info/utilizator-199/johann-friedrich-herbart-177
6-1841.html
 https://
www.scribd.com/doc/39462824/Nevoia-de-Educatie-a-Omului