MODUL I. Cap. 2.

ESEU:

Calităţile evaluatorului
-eseu-
Pe fondul dezbaterilor create în jurul raportului dintre obiectivitate/subiectivitate în
procesul evaluării se nasc o serie de întrebări ce merită o atenţie specială:
 Oare profesorul-evaluator are nevoie de calităţi speciale pentru a realiza acest gen de
activitate?
 Să fie oare posibil ca profesorul bun să fie în riscul de a nu fi şi un evaluator bun?
În general, putem admite că există două dimensiuni importante ale personalităţii
profesorului-evaluator care pot fi puse în legătură cu etica procesului evaluativ :
a. dimensiunea profesionalismului său care poate fi analizat sub aspectul cunoştinţelor şi
abilităţilor pe care el le are în domeniul specialităţii precum şi în domeniul teoriilor şi
practicilor evaluative;
b. dimensiunea atitudinii pe care el o adoptă în decursul procesului evaluativ (chestiune
care se află într-o relaţie directă cu caracterul şi cu setul de valori morale la care el aderă, cu
ataşamentul său la valorile acceptate din punct de vedere social).
Combinând trăsăturile subsumate celor două dimensiuni, rezultă un anumit profil de
personalitate al profesorului-evaluator la nivelul căruia se evidenţiază:
• o foarte bună pregătire de specialitate;
• abilităţi în domeniul designului procesului evaluativ;
• capacitate de a identifica, măsura/ aprecia corect efortul şi performanţele în învăţare;
• capacitate discriminativă;
• abilităţi organizatorice şi de lucru în echipă;
• abilităţi de colectare corectă a datelor/ informaţiilor care să-l ajute să facă o evaluare
adecvată a performanţelor celui evaluat;
• capacitate de a analiza cu precauţie şi cu responsabilitate datele/ informaţiile
respective;
 capacitate de a-şi elabora strategii proprii de culegere a datelor relevante pentru
calitatea procesului de evaluare şi care să ofere răspunsuri adecvate la întrebările ce
apar pe parcursul procesului evaluativ;
 • abilităţi de a formula recomandări privind îmbunătăţirea, pe viitor, a procesului de
evaluare şi/ sau a instrumentelor de evaluare aflate în uz;
• capacitatea de a adera şi de a-şi asuma orientările generale, criteriile şi standardele de
evaluare promovate la nivel de politică educaţională;
• asumarea elementelor de deontologie profesională associate procesului evaluativ;
• capacitatea de a susţine prin diferite mijloace orientarea oficială în domeniul evaluării
în scopul asigurării unei anumite coerenţe a actului evaluative şi a păstrării unei
atitudini de echidistanţă în raport cu cei supuşi testării/ evaluării;
• asumarea efectelor directe şi indirecte ale procesului evaluativ la care participă;
• capacitate de a reacţiona cu promptitudine ori de câte ori identifică o eroare sau atunci
când constată o inadvertenţă sau o abatere de la principiile morale
Modul în care este afectată calitatea procesului de evaluare ca urmare a implicării
directe sau indirecte, conştiente sau mai puţin conştiente a unor factori cu efect distorsionant
ne conduc înspre ideea necesităţii stabilirii unor principii cu rol de protejare a deontologiei
actului evaluativ.
Principiile care urmează conţin valori pe care orice evaluator şi evaluat le pot percepe,
înţelege, interpreta şi exprima comportamental, acceptate ca norme şi repere de bază ale
încrederii reciproce în misiunile şi responsabilităţile publice şi, desigur, şi personale.
Fără a introduce ierarhii artificiale şi rigide, propunem o listă cadru a elementelor
constitutive şi acţionale ale codului de conduită. Mai întâi, listăm valorile psihologic-
acţionale ale conduitei actorilor evaluării:
 vor depune toate eforturile pentru a reduce, pe cât posibil, stările de stres emoţional
puternice generate de evaluare la cei implicaţi în evaluare;
 vor menţine un dialog comunicativ deschis, practic şi constructiv cu toţi actorii
implicaţi în evaluare, asigurând în acelaşi timp confidenţialitatea datelor referitoare la
personalul implicat, la subiecte, la bareme, la rezultate etc.;
 vor prezenta rapoarte scrise sau verbale asupra rezultatelor evaluării pentru a cunoaşte
opiniile şi comentariile experţilor, comunităţii cadrelor didactice, înainte de a se finaliza
redactarea Raportului final. Acest Raport va cuprinde, în esenţă, elemente nu foarte
specializate, scrise într-un limbaj pedagogic normal, fără ambiguităţi, fără echivocuri;
 practicile şi procedurile evaluative, dincolo de vigoarea ştiinţifică a conceperii şi
elaborării, vor fi caracterizate prin complementaritate şi flexibilitate pentru a răspunde
adaptativ la situaţiile contextuale concrete întâlnite, fără a încălca aplicarea criteriilor stabilite
la nivel naţional, calitatea datelor colectate sau ierarhiile stabilite în regulamentele de
funcţionare;
 asumarea unor obligaţii de rezervă atunci când se examinează public valorile şi
limitele acţionale ale principiilor de consimţire explicită a accesului la probele/documentele
evaluării, fără o motivare explicit şi fără a se încălca valorile libertăţii de acces ; de aici
cerinţa de a se formula explicit când, unde, cum şi cine se poate bucura de astfel de drepturi.