I ptlncu la nOt In anii '20F. D(> fapt.

disociere3 "realitatii ~tiin\iCice" de

o realitatc crnpirice~te dcfinibi nu pare a fi - a~a cum crede Bachelard
- descoperire'l ultimului veac; ea este, 1a drept vorbind, marca lec~ie
servit;1 gindirii eurOjX'ne de revolutia copernkian,i. Nu orientarca me­
t.dol~icil e a~adar revo]u(ionar.'i in .,noul spirit ~tiintific", ci continutlll
(s.-I-i zicem. deocamdah, plural) al acc~tei noi realila\i ljtiin\ificc. lm­
port<lnl e fapwl cit, prin geometriUe necuclidiene, matematiciie> ne obli­
.'li. sb acccpt<",rn idce>a unor modele spatiaJe conlrarii, unificabile io&" in­
tr-a .. pangl'omctrie" ct:' "se r<'Ciamit (in termenii lui Bachelard) de la
o L:indire complementar<1 14 , aptii. sa intemeiei"c 0 "ontologie a romple­
mentUfuiui", Idenlificind - In forma algebricA - di\'crsele geometrii.
gindirea matematica Ie stabile!lte realitatea "nu prin referinlJ 1a un
obiect. la 0 expericn~!. la 0 imagine intuitiv<'l". ci p rin relatiile care Je
fac cchivalente. 15a7<1 psihologiei matematice 0 constituie ideea de gmp.
de vreme ce "fieeare geometrie ~i. filrA indoialA, la modul mai gene­
ral, ficcare organizarc matematica a experient,ei c caracterizat.'\ prin­
tr-un ,qrup special de transrormiiri". tn ultima instanta, noua "filosofie
gcomctrici.i" instituie un l1nivers in care C'alHiitilc sint •. strict relafionale
$i nicideclI7Il sllllstnn/irlie Am subliniat conc1uzia lui Bachelard pen­
H
•

tru c:i en. mi se pHre <I pune in evident<! 0 tr<'\Siitura absolut fund amen­
tal<\ a noii cpiskmc' preJercn/ierea relatiei En "aport CIl entitatea, ceea
ce, nitfel spus, rcvine la punerea in discll(ie a categoriei indit'idualttlui.
Tntr-o forma sau alta, prOblema va reveni in toale domenlile gindirii
veaC'lllui nostrll, de In matematicii !iii fizicA Ia psihologie (care inlocuie$te
vechiul asociationism prin coniigurationism), psihanaHzA (care vede in­
stanta individuala - ego-u! - ca spaUu de joc al instantelor sub- !Ii
supraindividuale -id ~i S1,per-ego-), sau estetic<'l (ee altceva c cstclica re­
cepl,-irH decit dinamizarea operei de acta devenita, prin procesul re­
cept.;'irii, "obiect estetic", in acceptia lui M. Du/renne, adicti expresie
mobiUi a relatiei opera-receptor?). Criza indivldl1alului - a categoriei
fundamentale a epistemei rcnn.scentiste - va jnsemna, evident, ~i cri­
za modelllllli cultural antropocentrk Voi defini modernismul drept ex­
presia cultur.:ll,-i a ceell ce e, in gindirea ~titntifici'i, criza categoriei in­
dividualului, ~i \"oi sublinia, in continuare, dinamizarea - !Ii dinamita­
rea - categorici in di'-;cu~ie in cadml marilor mutatii ale gindirii !ltiin­
tificc a veacului noslru. Mutatiile produse prin teoria relativltAtii (care
neagli conceptele de limp $i spaUu absolut, precum ~i primitivitatea ('on­
ceptului de simultanl'itote, ~i redeIine!i1c - relational - notiunea de
mas,l) dar, mai ales, prin fiziea cuantica (regtndind relatia materie-ener­
gie, corpuscul-undii, !ii definind fotonul ea "un tip de ltlcru-mi$care")
VOl' conduce, convergent, spre 0 noua imagine a lumii, alctl.luitll nu din
obiecte discrete, nu din ('ntiUti individualizate substantial, ci dintr-o
\E'S.Jtur[1 de evenimenle inlerrela~onate. lntr-insa, afirma Bachelard in
Fllosofia lui n". elementul se define!ite ca "armonie matematica", nottu­
nea de individualitate obiectiva sl.iibe~te !it ..lucrul nu este decit un fe­
nom('n blocat". Este universul dinamic definit de Heisenberg in Fizicd
fi filosoJic: "LumNl apare astfel ea 0 complicata tesAtura _de evenimen­
te, in care eonexiuni de diferite tipuri alterneazfi sau se Incalca sau se

1 I. I.otman. Lerfil de poetldJ structuralu, Bucure~tl, 1970: Td., Problema~('n1-

ni/"a,iilor in sisteJ11l"!e modelatoare secunde, in Sorln Alcxandrescu, Mihal Nasta
ed., J'Qe1i,(j Ii sl!listicd Orjentifri modern !'!, Bucure!jti, 1972, Ion Barbu, Pagirli dft
pro~d, 8ucure~tl, 1:}68.

II _ Potlr~1 d. ;rup 161