Sunteți pe pagina 1din 217

Mugurel NICULESCU

Ionela Ioana NICULESCU

Larisa RADA

FUNDAMENTELE JOCULUI DE VOLEI

1

Coordonatori colecţie:

Prof.univ.dr. Taina Avramescu Prof.univ.dr. Dorina Orţănescu

Comitetul ştiinţific:

Klara Branzaniuc, Universitatea de Medicină Târgu-Mureş, România

Mirkov Dragan, University of Belgrade, Faculty of Sport and Physical Education, Serbia

Marian Dragomir, Universitatea din Craiova, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Craiova, România

Paula Drosescu, Universitatea Al.I.Cuza, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Iaşi, Romania Luminiţa Georgescu, Universitatea din Piteşti, Facultatea de Ştiinte, Kinetoterapie şi Motricitate Specială

Anca Ionescu, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti, România

Irene Kamberidou, National & Kapodistrian University of Athens, Greece Ligia Rusu, Universitatea din Craiova, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Craiova, România

Misiunea noastră este să producem şi să furnizăm publicaţii inovative, bazate pe informaţii recente, în toate ariile de interes ale motricităţii umane. Astfel, colecţia Motricitate Umană îşi propune să pună la dipoziţia publicului interesat o serie de titluri de carte privind activităţile motrice de performanţă, studii privind rolul activităţii fizice în îmbunătăţirea calităţii vieţii, aplicarea exerciţiului fizic în scop profilactic şi terapeutic prin programe kinetice în diverse patologii, bazele anatomice, biomecanice şi evaluarea funcţională a exerciţiului fizic.

Colecţia reuneşte o diversitate de publicaţii, incluzând cărţi de interes general şi publicaţii ştiinţifice de înaltă ţinută – studii, prezentarea unor proiecte de cercetare, teze de doctorat, antologii, atlase, etc.

Membrii comitetului ştiinţific pot trimite propunerile de publicare şi altor specialişti din domeniu.

Propunerile pentru publicare se vor adresa comitetului ştiinţific:

colectia_motricitate_umana@yahoo.com

2

Mugurel NICULESCU Ionela Ioana NICULESCU Larisa RADA

FUNDAMENTELE JOCULUI DE VOLEI

Ioana NICULESCU Larisa RADA FUNDAMENTELE JOCULUI DE VOLEI Editura UNIVERSITARIA Craiova, 2014 Editura

Editura UNIVERSITARIA Craiova, 2014

Editura PROUNIVERSITARIA Bucureşti, 2014

3

Referenţi ştiinţifici:

Prof.univ.dr. Gheorghe Simion Prof.univ.dr. Alexandru Păcuraru

Copyright © 2014 Editura Universitaria Copyright © 2014 Editura Pro Universitaria

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria şi Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NICULESCU, MUGUREL Fundamentele jocului de volei / Mugurel Niculescu, Ionela Ioana Niculescu, Larisa Rada. - Craiova : Universitaria ; Bucureşti :

Pro Universitaria, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-14-0816-0 ISBN 978-606-26-0000-6

I. Niculescu, Ionela Ioana II. Rada, Larisa

796.326

4

CUPRINS

CAPITOUL I. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA JOCULUI DE VOLEI

9

I.1. Apariţia jocului de volei

9

I.2. Evoluţia jocului de volei în România

14

I.3. Evoluţia jocului de volei în Argeş

18

CAPITOLUL II. NOŢIUNI DEFINITORII SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI

21

II.1.

Terenul de joc

21

II.2.

Fileul

22

II.3. Mingea de joc

22

II.4.

Tijele

22

II.5. Simbolurile în volei

22

II.6. Aşezarea jucătorilor în teren

23

II.7.

Greşeli frecvente

25

II.8. Condiţiile de desfăşurare ale jocului de volei

25

II.9. Terminologia în volei

26

II.10. Specializarea jucătorilor

29

CAPITOLUL III. CONŢINUTUL JOCULUI DE VOLEI

35

III.1. Deprinderile motrice în volei

35

III.2. Priceperile motrice în volei

35

III.3. Tehnica jocului de volei (generalităţi, evoluţie)

36

CAPITOLUL IV. ELEMENTELE TEHNICE SPECIFICE JOCULUI

DE VOLEI

41

IV.1. Poziţiile corpului şi deplasarea în teren

41

IV.2. Plonjonul în jocul de volei

43

IV.3. Pasa cu două mâini de sus

45

IV.4. Preluarea cu două mâini de jos

55

IV.5.

Serviciul

67

IV.6.

Lovitura de atac

73

IV.7.

Blocajul

86

CAPITOLUL V. TIPIC ŞI ATIPIC ÎN VOLEI

95

V.1. Rolul exerciţiilor atipice în învăţarea şi înperfecţionarea jocului de volei

95

V.2. Exemple de structuri atipice simple sau combinate

97

5

CAPITOLUL VI. TACTICA JOCULUI DE VOLEI

109

VI.1. Sisteme de joc în atac

119

VI.1.1.

Sistemul

de

atac

4+2

110

VI.1.2.

Sistemul

de

atac

5+1

111

VI.2. Sisteme de joc în apărare

111

VI.2.1. Sistemul cu C 2 retras

112

VI.2.2. Sistemul cu C 2 avansat

115

VI.2.3. Sistemul de apărare cu dublajul preconceput al extremelor

118

VI.2.4. Adaptari ale sistemelor de apărare, în funcţie de echipa adversă

119

VI.3. Succesiunea fazelor de joc, în funcţie de poziţiile conducătorului de

joc, la primirea serviciului

123

CAPITOLUL VII. PREGĂTIREA FIZICĂ ÎN VOLEI

139

VII.1.

Generalităţi

139

VII.2. Forţa în volei

142

VII.2.1. Pliometria în jocul de volei

143

VII.2.2. Regimurile de contracţii în jocul de volei

152

VII.3. Viteza în volei

161

VII.4. Rezistenţa în volei

162

VII.5. Capacităţile coordinative în volei

163

CAPITOLUL VIII. TESTE SPECIFICE PENTRU EVALUAREA JUCĂTORILOR ÎN VOLEI

171

VIII.1. Aspecte generale ale evaluării în jocul de volei

171

VIII.2. Teste de evaluare în volei

173

VIII.2.1. Evaluarea vitezei în volei

173

VIII.2.2. Evaluarea forţei în volei

175

VIII.2.3. Evaluarea rezistenţei în volei

179

VIII.2.4. Evaluarea mobilităţii în volei

180

VIII.2.5. Evaluarea coordonării în volei

181

VIII.2.6. Indicele voleibalistic (I.V.)

183

VIII.2.7. Evaluarea pregătirii tehnice în volei

186

CAPITOLUL IX. BEACH-VOLLEY

199

BIBLIOGRAFIE

215

6

Moto: Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că mai întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care este lecţia. (Nicolae Iorga)

Prefaţă

Jocul de volei, cu diferitele lui forme de desfăşurare este unul din sporturile de echipă, în care se îmbină armonios numeroase calităţi şi componente cerute astăzi tot mai pregnant de practică sportivă. În ultimul deceniu, acest sport de echipă a cunoscut într-o dinamică permanentă, numeroase modificări atât în ceea ce priveşte tehnica şi tactica jocului, metodologia instruirii, dar şi aspectele de regulament, privind desfăşurarea acestuia. Astfel, au fost scoase în evidenţă numeroase descoperiri şi creaţii ale substratului desfăşurării jocului. În lucrarea “Fundamentele jocului de volei”, autorii încearcă şi reuşesc să prezinte şi să dea o detaliere a elementelor componente ale instruirii într-o viziune unitară şi integrativă, fără de care nu poate fi vorba în lumea sportivă de astăzi. Prin modul coerent şi elevat în care sunt tratate cele mai importante elemente ale jocului de volei, lucrarea răspunde la numeroase întrebări puse de performanţa sportivă, în acest sport de echipă, gândindu-ne că astăzi, performanţa umană în general a apărut în tot mai multe colţuri ale lumii, încercându-se să se valorifice pe cât mai multe planuri, potenţialul uman. Pornind de la prezentarea istoricului jocului de volei, cu menţionarea celor mai importante componente ale instruirii procesului de antrenament sportiv (pregătirea tehnică, pregătirea tactică, pregătirea fizică, evaluarea în jocul de volei), autorii dezvoltă o nouă ramură a jocului, voleiul pe plajă. Este important de remarcat, de asemenea, faptul că lucrarea prezintă în premieră, o terminologie nouă şi de actualitate privind denumirea mijloacelor folosite în instruirea jocului de volei, în mijloace tipice şi atipice.

7

Acest aspect de noutate, este pus în faţa specialiştilor, care trebuie să înţeleagă importanţa cunoştinţelor din punct de vedere al învăţării motrice prin folosirea exerciţiilor tipice şi atipice. Suntem convinşi că această nouă abordare pe care lucrarea o ridică, va constitui pentru toţi specialiştii un îndemn pentru o nouă atitudine privind instruirea viitoarelor generaţii de voleibalişti, spre creşterea performanţelor în antrenamentul sportiv, dar în special în competiţiile de volei. Meritul autorilor, este că lucrarea se adresează într-o egală măsură studenţilor din facultăţile de educaţie fizică şi sport, dar şi specialiştilor de formare a viitoarelor generaţii de antrenori şi profesori. Prin prezentarea elevată, sistemică, unitară şi integrativă, autorii reuşesc să pună în valoare din punct de vedere teoretic şi metodologic, fundamentele de bază ale jocului de volei, concretizate în acţiuni idividuale şi colective desfăşurate dinamic în geometria imprevizibilă a dreptunghiului miraculos al terenului, care ridică suspansul şi spectacolul acestui frumos sport de echipă, în antrenament şi competiţii sportive.

Prof.univ.dr. Simion Gheorghe

8

CAPITOUL I.

APARIŢIA

ŞI EVOLUŢIA JOCULUI DE

VOLEI

I.1. Apariţia jocului de volei

William G. Morgan
William G. Morgan

Jocul de volei şi-a făcut apariţia în jurul a nului 1895, fiind propulsat de către profes orul William G., Morgan de la colegiu l din Massachusetts (S.U.A.), având la baz a un foarte vechi joc italian, aşa- numitu l „Faustball” german. Denumirea dată de M organ acestui joc a fost de „minto nette”. Morgan a împrumutat fileul de la tenis, l -a ridicat la înălţimea de 6 picioare şi

6 inchi (1,98 cm), pe un teren de b adminton. Folosind iniţial o minge de

unei vechi mingi de baschet, jocul se

tenis lovită cu palma, apoi cu camera

desfăşura prin venirea la rând a jucăt orilor, ca la baseball. Nu existau limite în ceea ce priveşte numărul jucătorilo r şi a atingerii mingilor.

După o perioadă, jocul a căpătat o formă ceva mai conturată, iar demonstraţia făcută de două echipe, în anul 1896, a plăcut, jocul fiind propus spre difuzare. Denumirea de “volley-ball” o primeşte la propunerea lui Halsted A. T. (Directorul Colegiului), denumire venită de la “volley”

(zbor) şi „ball” (minge). În ceea ce priveşte regulile, ele au fost asemănătoare jocului de tenis şi erau mult diferite de cele de astăzi. Ele au fost puse în aplicare de către Arians A. T., în anul 1897, şi se refereau la dimensiunile terenului, a fileului, la minge, numărul de jucători, etc. Pe măsură ce jocul se dezvolta, a păreau noi şi noi reguli.

7 iunie1896 primul meci de volley-ball
7 iunie1896
primul meci de volley-ball

9

Organizaţia YMCA, prin filialele ei, este cea care ajută la răspândirea acestui joc în Canada, America de Sud, Asia şi Europa.

început,

numărul jucătorilor era nelimitat, el s-a tot schimbat

9,

de

ajungându-se apoi la 6.

terenului

Maryland 1911
Maryland 1911

Dacă,

la

la

5

la

14

sau

Suprafaţa

era mai mare decât cea actuală, iar înălţimea plasei

mai redusă cu aproximativ 15 cm decât cea din zilele noastre. În Europa, popularitatea lui creşte rapid, în special în ţările estice, unde climatul rece făcea sporturile de întrecere foarte atractive pentru ambele sexe.

Regula rotaţiei este introdusă în anul 1912, în vigoare şi astazi, cu unele

modificări. Rotaţia era obligatorie la început, numai la serviciu. După repunerea mingii în joc, jucătorii aveau dreptul să-şi schimbe locurile în formaţie. Acest fapt a determinat specializarea jucătorilor pe posturi:

trăgători, ridicători, jucători de linia I, jucatori de linia a II-a. Din 1916, rotaţia a devenit obligatorie pentru toţi jucătorii. Tot în acelaşi an, s-a stabilit numarul jucătorilor unei echipe la 6, numar care a ramas obligatoriu, atât în Europa, cât şi în America. In Japonia, însa, jocul s-a practicat în 9 jucători, pe un teren cu o suprafaţă ale cărei laturi măsurau 11 şi 21 de metri. Din 1918, voleiul devine program în taberele militare ale mai multor ţări şi se editează primul manual (Athletic Handbook), destinat responsabililor cu activităţile sportive şi recreaţionale ale armatelor terestre şi ale marinei americane.

Europa 1916
Europa 1916

10

Din anul 1920, jocul se desfă şoară pe un teren de 30x90 feets (9x18

m). În anul 1929, are loc prima

(Anglia), competiţie la care participă Polonia, S.U.A. şi Franţa.

competiţie internaţională în Europa

S.U.A. şi Franţa. competiţie internaţională în Europa Marea popularitate a voleiului a determinat înfiinţarea

Marea popularitate a voleiului a determinat înfiinţarea F. I.V.B. (Federaţia Internaţională de

în anul 1947, în Franţa, la Paris.

Primul preşed inte al F.I.V.B. a fost Paul Lbbaud (Franţa), acti vitatea prestigioasă a acestuia fiind continuată, c u aceleaşi multe succese, şi de următorii preş edinţi. În anu l 1948, are loc primul contact al

F.I.V.B. cu Comitetul Olimpic Inter naţional, pentru includerea jocului de volei în programul olimpic. Pe pla n internaţional, F.I.V.B. a desfăşurat permanent o activitate laborioasă, s tabilind, încă de la început, regulile jocului de volei, criteriile de calific are şi de participare ale echipelor la marile concursuri internaţionale, in troducând voleiul în anul 1957, cu prilejul celei de-a 53 – a sesiune a C IO, la turneul demonstrativ care a avut loc la Sofia în programul Olimpiadei . Congresul din 1953 din Rom ânia a adus îmbunătăţiri substanţiale

atacului, ceea ce a condus la creşterea lucru a condus la modificări în timp

ale unor reguli care să întărească apă rarea. O retrospectivă în evoluţia ca litativă a jocului confirmă că, până la Olimpiada din 1972 (München), plu tonul fruntaş era dominat de echipele masculine şi feminine din Europa. D upă 1972, au pătruns, în prima parte a clasamentului mondial, echipele re prezentative din celelalte continente, reprezentate mai ales de către echipe le feminine din Japonia, SUA, Coreea, Peru, Cuba, Brazilia etc. După Campionatul Mondial d in 1974 (Mexic), numărul federaţiilor naţionale a început să crească şi,de l a 120 care erau acum 20 de ani, astăzi sunt afiliate la F.I.V.B., peste 200 de federaţii naţionale. Datorită acestei situaţii, F.I.V .B., prin organismele ei, Congresul şi Consiliul de Administraţie, a apre ciat că este necesară înfiinţarea mai multor Confederaţii zonale de vole i, hotărând, astfel, următoarele cinci Confederaţii:

regulilor şi s-a dat un mare avantaj spectaculozităţii şi a fanteziei. Acest

Volley-Ball),

11

Confederaţia Europeană Confederaţia Nord- Centro- Americană şi Caraibe Confederaţia Africană şi Malgaşă
Confederaţia
Europeană
Confederaţia Nord-
Centro- Americană şi
Caraibe
Confederaţia
Africană şi Malgaşă
Confederaţia Asiatică
Confederaţia Sud-Americană

Se menţionează că, sub preşedenţia Rubben Acosta H, F.I.V.B. şi-a

impulsionat activitatea pe toate continentele, inclusiv în Africa. De asemenea, s-au organizat, periodic, cursuri de arbitri internaţionali, cursuri cu antrenori în diferite ţări, unde voleiul era mai puţin dezvoltat, precum şi oficializarea Campionatului Mondial de Beach-Volleyball (volei de plajă 2X2) masculin şi feminin. Date importante privind evoluţia voleiului în lume:

1912 – introducerea rotaţiei, care era obligatorie numai la

1912

– introducerea rotaţiei, care era obligatorie numai la

serviciu;

1916 – rotaţia devine obligatorie pentru toţi jucătorii;

1916

– rotaţia devine obligatorie pentru toţi jucătorii;

1916 – numărul de 6 jucători al unei echipe (Europa şi

1916

– numărul de 6 jucători al unei echipe (Europa şi

America);

1920 – dimensiunile terenului la 18/9 m;

1920

– dimensiunile terenului la 18/9 m;

1923 – stabilirea numărului maxim de 3 lovituri în fiecare

1923

– stabilirea numărului maxim de 3 lovituri în fiecare

teren;

1925 – câştigarea setului la două puncte diferenţă;

1925

– câştigarea setului la două puncte diferenţă;

1946 – s-a înfiinţat, la Praga, Federaţia Internaţională de

1946

– s-a înfiinţat, la Praga, Federaţia Internaţională de

Bascket şi Volleyball (FIBV);

12

1947 – la Paris s-a convocat un congres, ale cărui lucrari au

1947

– la Paris s-a convocat un congres, ale cărui lucrari au

dus la constituirea Comitetului de conducere al FIBV şi la întocmirea unui regulament de joc internaţional, care a fost

impus tuturor federaţiilor naţionale afiliate;

1948 – se organizează, la Roma, primul Campionat

1948

– se organizează, la Roma, primul Campionat

European pentru echipe masculine;

1949 – se organizează, la Praga, primul Campionat Mondial

1949

– se organizează, la Praga, primul Campionat Mondial

 

masculin;

1949 – primul Campionat European pentru echipe feminine;

1949

– primul Campionat European pentru echipe feminine;

1964 – voleiul a fost inclus în familia disciplinelor sportive

1964

– voleiul a fost inclus în familia disciplinelor sportive

olimpice, începând cu J.O. de la Tokio.

Congresele FIVB au propus modificări ale regulamentului de joc, în urma evoluţiei jocului şi pentru menţinerea unui echilibru între acţiunile de atac şi cele de apărare. Cele mai importante modificări ale regulamentului:

1964 – la Congresul de la Tokio, s-a permis trecerea

1964

– la Congresul de la Tokio, s-a permis trecerea

mâinilor peste fileu, de către jucătorii care participă la blocaj şi posibilitatea de a relua mingea ricoşată din blocaj, de către jucătorii care au efectuat blocajul, adică “autodublajul”;

1968 – la Congresul din Mexic, s-a permis trecerea

1968

– la Congresul din Mexic, s-a permis trecerea

palmelor peste planul vertical al fileului, la efectuarea blocajului;

1976 – la Congresul de la Montreal, s-a stabilit că atingerea

1976

– la Congresul de la Montreal, s-a stabilit că atingerea

mingii la blocaj să nu intre în calcul la cele trei lovituri permise pentru fiecare echipă;

1978 – s-a stabilit că serviciul poate fi blocat sau atacat de

1978

– s-a stabilit că serviciul poate fi blocat sau atacat de

către jucătorii echipei adverse;

1982 – s-a revenit, iar serviciul NU poate fi blocat sau atacat de către jucătorii

1982 – s-a revenit, iar serviciul NU poate fi blocat sau atacat de către jucătorii echipei adverse;

1988 – la Congresul de la Seul, s-a introdus sistemul de

1988

– la Congresul de la Seul, s-a introdus sistemul de

“tie-break”, pentru setul decisiv;

1992 – la Congresul de la Barcelona, se acordă permisiunea

1992

– la Congresul de la Barcelona, se acordă permisiunea

de a lovi mingea cu coapsa şi cu genunchiul şi să dispară punctul limită 17 în setul decisiv (V);

13

1994 – la Congresul de la Atena, mingea poate fi lovită cu orice parte a

1994 – la Congresul de la Atena, mingea poate fi lovită cu orice parte a corpului, inclusiv cu laba piciorului; la prima lovitură, sunt permise contactele succesive, efectuarea serviciului de pe toată suprafaţa liniei care delimitează terenul de joc pe lăţime;

1998 – se introduce sistemul “tie-break” pentru toate

1998

– se introduce sistemul “tie-break” pentru toate

seturile şi un jucător “libero” cu sarcini defensive;

1999 – mingea servită poate atinge fileul, iar la prima

1999

– mingea servită poate atinge fileul, iar la prima

lovitură (preluarea) nu se mai sancţionează “dublă” sau minge ţinută.

I.2. Evoluţia jocului de volei în România

Apariţia voleiului în România este legată de anul 1920, când apar primele consemnări privind acest joc sportiv şi este denumit „mingea bomba”. Printre primii care au jucat acest joc în România au fost membrii misiunii militare americane şi militarii români de la “casele ostăşeşti”, urmaţi, în scurt timp, de către elevii şcolilor din Bucureşti, Buzău, Focşani, Piatra-Neamţ, Galaţi. În jurul anului 1922, la Bucureşti apar 8 echipe şcolare care îşi dispută întâietatea, iar în 1926 apar echipe de cluburi şi în provincie. Ia fiinţă, în anul 1931, Federaţia Română de Baschet şi Volei, după care se organizează şi un campionat regional, iar în anul 1932 apare primul regulament intern de volei. În anul 1943, se organizează la Ploieşti o competiţie naţională cu participarea a 8 echipe masculine şi a 4 feminine, câştigată la băieţi de către echipa VSC Bucureşti şi la fete de către Start Club Bucureşti. Tot în acest an, are loc la Bucureşti primul Campionat şcolar, câştigat de echipa liceului Matei Basarab şi un turneu pentru echipe universitare, la care pe primul loc se situează echipele masculine şi feminine ale Facultăţii de Drept.

În anul 1946, sunt menţionate campionatele şcolare, universitare, sindicale şi regionale, iar echipele reprezentative ale României participă la Jocurile Balcanice, pe care le şi câştigă la masculin şi la feminin.

reprezentative ale României participă la Jocurile Balcanice, pe care le şi câştigă la masculin şi la

14

Începând cu anul 1948, Federaţia Română de Volei devine federaţie de-sine-stătătoare, iar în acest an se organizează şi primul Campionat Naţional de Volei.

Primul campionat organizat sub formă de divizie are loc în anul 1954, iar în anul 1955 se înfiinţează Campionatul naţional de juniori. Tot în anul 1955, România organizează pentru prima dată o competiţie internaţională (Campionatul Europen), unde ne clasăm pe locul II la băieţi şi pe locul 4 la fete. Perioada anilor 1950-1980 este cea în care echipele de volei din România obţin cele mai bune performanţe sportive pe plan internaţional, atât cu echipele de club, cât şi cu echipele naţionale.

În anul 1956, ne clasăm pe locul II la Campionatele Mondiale de la

Paris, atât la fete, cât şi la băieţi; în 1961, echipa masculină Rapid Bucureşti cucereşte Cupa Campionilor Europeni, performanţă pe care o va mai reedita de 2 ori, ca şi echipa Dinamo Bucureşti care, în 1981, a intrat definitiv în posesia „Cupei Campionilor Europeni”. Echipa Steaua

Bucureşti s-a clasat de 2 ori pe locul II, în Cupa Campionilor Europeni (1969 şi 1979) şi o singură dată pe locul II (1977), în Cupa Cupelor. Este interesant de subliniat faptul că, în anii 1966 şi 1967, finala masculină a marii competiţii internaţionale Cupa Campionilor Europeni s-a disputat între două echipe româneşti, Dinamo şi Rapid. Înainte de meci, a spus căpitanul echipei Rapid Bucureşti, Horaţiu Nicolau, următoarele:

„Dragă Horaţiu, finala noastră va avea un mare învingător –Voleiul Românesc”.

În anul 1963, ţara noastră organizează Campionatele Europene de

Volei, la Bucureşti, unde echipa de băieţi a ţării noastre ocupă locul I, iar în 1965 ne clasăm pe locul II, la Campionatele Mondiale.

A urmat o perioadă în care echipele noastre nu au reuşit rezultate

performante, până în anul 1980, când echipa masculină a României a câştigat locul III la Jocurile Olimpice de la Moscova. Activitatea la nivelul senioarelor:

Olimpice de la Moscova. Activitatea la nivelul senioarelor: Echipe de club şi echipa naţională: echipa Dinamo

Echipe de club şi echipa naţională:

echipa Dinamo Bucureşti a câştigat de 15 ori titlul de Campioană Naţională, iar pe plan internaţional a participat de mai multe ori în Cupa Campionilor Europeni, reuşind să obţină rezultate bune. De asemenea, în Cupa Cupelor s-a clasat pe locul III, în anul 1974.

15

echipa Rapid Bucureşti a c ucerit de 7 ori titlul de CampioanăNaţională, a participat şi în aceleaşi bune rezultate ca şi echipa Rapid Bucureşti ocu pă

Naţională, a participat şi în aceleaşi bune rezultate ca şi

echipa Rapid Bucureşti ocu pă locul III în Cupa Confederaţiei Europene, la Izmir, având ca antrenor pe Niculescu Mugurel.

Cupa Campionilor Europeni, obţinând echipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990,

Europeni, obţinând echipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990, Echipa naţională: locul II la Campionatul Mon dial
Europeni, obţinând echipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990, Echipa naţională: locul II la Campionatul Mon dial
Europeni, obţinând echipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990, Echipa naţională: locul II la Campionatul Mon dial
Europeni, obţinând echipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990, Echipa naţională: locul II la Campionatul Mon dial
Europeni, obţinând echipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990, Echipa naţională: locul II la Campionatul Mon dial

Echipa naţională:

locul II la Campionatul Mon dial din 1956 (Franţa). La întoarcereaechipa Dinamo Bucureşti; iar în 1990, Echipa naţională: de volei, din care făcea parte şi lotul

de volei, din care făcea parte şi lotul C. Faur a încheiat articolul său din cu următoarea epigramă: „A fost

frumoasă performanţa/ Căci vrând să-şi împlinească visul/ Ei au jucat acolo-n Franţa/ Ceva c e n-a văzut Parisul”;

locul II la Universiada (1954 şi 1965) şi la Balcaniadă, în anii 1972, 1976, 1979 şi 1980;Ei au jucat acolo-n Franţa/ Ceva c e n-a văzut Parisul”; locul III şi, respectiv, medali

locul III şi, respectiv, medali ile de bronz în 1963, la Campionatul European;şi la Balcaniadă, în anii 1972, 1976, 1979 şi 1980; locul V a fost obţinut la

locul V a fost obţinut la două Campionate Mondiale (1952 şi 1974) şi la două Campionate Europe ne (1950 şi 1979);medali ile de bronz în 1963, la Campionatul European; locul VI s-a ocupat la Campio natul

locul VI s-a ocupat la Campio natul European din 1977;şi 1974) şi la două Campionate Europe ne (1950 şi 1979); locul VI a fost obtinutla

locul VI a fost obtinutla Cam pionatul European de la Brno,în 1997;locul VI s-a ocupat la Campio natul European din 1977; locul VI la Campionatul Euro pean

locul VI la Campionatul Euro pean de la Roma, în 1999;a fost obtinutla Cam pionatul European de la Brno,în 1997; participarea la Jocurile Mon diale Universitare

participarea la Jocurile Mon diale Universitare de la Catania, înlocul VI la Campionatul Euro pean de la Roma, în 1999; în ţară a delegaţiei române

în ţară a delegaţiei române naţional masculin, ziaristul ziarul „Sportul Popular”

1997;

16

participarea la Jocurile Mondiale Universitare de la Palma de Majorca, în 1999.Activitatea la nivelul junioarelor: Echipa naţională: locul I la patru Balcaniade (1972, 1974, 1975 şi

Activitatea la nivelul junioarelor:

Echipa naţională:

locul I la patru Balcaniade (1972, 1974, 1975 şi 1976);Activitatea la nivelul junioarelor: Echipa naţională: locul II la Campionatul European de junioare din 1971

locul II la Campionatul European de junioare din 1971 (Italia);locul I la patru Balcaniade (1972, 1974, 1975 şi 1976); locul III la două ediţii ale

locul III la două ediţii ale Balcaniadei (1977 şi 1979) şi o dată la „Cupa junioarelor” (1975);II la Campionatul European de junioare din 1971 (Italia); un excelent rezultat a fost obţinut de

un excelent rezultat a fost obţinut de către echipa naţională de juniori, aceasta clasându-se pe locul II la Campionatul European din anul 1986;şi 1979) şi o dată la „Cupa junioarelor” (1975); o performanţă remarcabilă a obţinut echipa naţională

o performanţă remarcabilă a obţinut echipa naţională de junioare a României în 1988, la Bormio, înItalia, printr-o medalie de bronz, din corpul tehnic făcând parte şi Niculescu Mugurel.pe locul II la Campionatul European din anul 1986; În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod

din corpul tehnic făcând parte şi Niculescu Mugurel. În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod deosebit,
din corpul tehnic făcând parte şi Niculescu Mugurel. În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod deosebit,
din corpul tehnic făcând parte şi Niculescu Mugurel. În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod deosebit,
din corpul tehnic făcând parte şi Niculescu Mugurel. În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod deosebit,
din corpul tehnic făcând parte şi Niculescu Mugurel. În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod deosebit,

În continuare, voleiul s-a dezvoltat în mod deosebit, atât la fete, cât şi la băieţi. Remarcăm ascendentul echipelor feminine ale Cubei, Braziliei, Chinei, iar la băieţi: Italia, Serbia, Olanda, Brazilia, Cuba. Modificările de regulament au permis optimizarea jocului de volei, prin introducerea unui jucător specializat numai pentru fazele de apărare – numit „libero” – , dar şi prin anumite aspecte de joc – 4 lovituri, admiterea

17

mingilor ţinute, lovirea mingii cu toate părţile corpului, inclusiv cu piciorul. Dezvoltarea pe plan mondial a beach-volleyball-ului şi apariţia lui, în cadrul Jocurilor Olimpice, completează importanţa acestui frumos joc sportiv pe mapamond.

I.3. Evoluţia jocului de volei în Argeş

Jocul de volei în judeţul nostru (pe atunci regiune) s-a remarcat mai ales la nivelul juniorilor, în perioada 1960 – 1970, când au avut loc campionatele regionale, cu echipe foarte bune.

Exemplul cel mai concludent a fost Liceul “Vasile Roaită” din Rm. Vâlcea, care a fost la un moment dat Campion Naţional şi a dat echipei naţionale jucători valoroşi (Dumănoiu L., Radu Dumitrescu, Florin Cheran, Lucian Cristescu etc.). Şi şcolile sportive din Câmpulung, Găieşti, Curtea de Argeş erau preocupate de această activitate. La fete, liceul din Găeşti concura la fazele superioare ale Campionatele Naţionale de junioare, iar în anul 1966 a reprezentat Institutul Pedagogic, în divizia B (serie studenţească). Seniorii, în această perioadă, au pregătit o echipă, care într-un an a reuşit promovarea în divizia A (“Metalul” Piteşti, în 1968).

A fost un foc de paie pentru că, în anul 1972, s-a format în cadrul

C.S.U. o echipă, care a reprezentat voleiul din oraşul nostru, până în anul

1979.

La fete, senioare, a activat în divizia B “Electromotoare” Piteşti (1966 – 1967) care, în 1967, a fost preluată de către Dacia şi, împreună cu ajutorul junioarelor, au promovat în divizia A (1985).

A fost necesară o colaborare oficială şi echipa a funcţionat sub

denumirea de “DACIA – CSSU” Piteşti. Echipa era formată din multe junioare şi a avut rezultate remarcabile, obţinând, încă de la prima participare, locul III (1986). Apoi,

urmează încă două clasări pe podium. După 1989, echipa este din nou în prim-planul activităţii, în 1997 câştigând Cupa României, iar în anul 1998 participând la semifinalele Cupei Cupelor Europene.

18

Câteva jucătoare au fost selecţionate la loturile naţionale – Popescu Felicia, Holban Corina, Marinescu Dana, Marian Mihaela, Miron Mariana, Buznosu Cristina, Tatucu Claudia, Bogdaneci Florina, Paraschiv Mariana, Dumitrescu Roxana, Gherdan Otilia. Toate au jucat şi în străinătate, aspect care ne-a bucurat. De menţionat că, în această perioadă, “CSS Viitorul” a obţinut mai multe titluri de campioni naţionali, ceea ce dovedeşte seriozitatea şi profesionalismul profesorilor din aceea perioadă (Simion Gheorghe, Ene Gheorghe). În perioada 1982 – 1987, a funcţionat echipa de băieţi, “Dacia Service”, în prima divizie (1984 – 1985), cu o prezenţă modestă, dar important era că şi voleiul masculin trăia… Dispariţia sponsorului principal (“Dacia Piteşti”) a făcut ca să se degradeze activitatea şi să se încerce alte soluţii. Astfel, la volei, în anul 2002, s-a încercat formarea unui club sportiv, “VOLEI CLUB ARGEŞ”, cu identitate proprie. După o foarte bună comportare în primul an, a urmat micşorarea numărului de echipe şi, implicit, echipa noastră a ajuns în grupa a II-a valorică. S-a încercat revenirea, dar, pentru o neatenţie în jocul decisiv, nu s-a realizat promovarea. S-a continuat, prin transferarea echipei la Mioveni, au revenit în divizia A, dar s-au retras, din lipsa fondurilor. Revenirea de bun augur la Argeş Volei permite, din nou, ca echipa să joace în prima divizie şi se reuşeşte menţinerea în liga a I-a. Din nou, din lipsa banilor, nu se poate continua şi se reîntoarce în divizia B, unde joacă şi acum.

19

• de a forma, la studenţi, noţiuni SCOPUL generale despre apariţia şi dezvoltarea voleiului pe
de
a
forma,
la studenţi, noţiuni
SCOPUL
generale despre apariţia şi dezvoltarea
voleiului
pe
plan
naţional şi
internaţional.
OBIECTIVELE • cunoaşterea datelor generale despre apariţia voleiului pe plan naţional şi internaţional;
OBIECTIVELE
• cunoaşterea datelor generale
despre apariţia voleiului pe
plan naţional şi internaţional;
OPERAŢIONALE
• însuşirea performanţelor unor
echipe naţionale, la diferite
competiţii.
TEME DE LUCRU
TEME DE
LUCRU
• realizaţi o ierarhizare a principalelor momente în apariţia jocului de volei. • prezentaţi, în
realizaţi o ierarhizare a
principalelor momente în
apariţia jocului de volei.
prezentaţi,
în
ordine
cronologică, cele mai
importante rezultate obţinute
de catre echipa naţională de
volei (seniori).
E Nota 5– Cand a apărut jocul de volei şi cine a fost întemeietorul lui?
E
Nota 5– Cand a apărut jocul de volei şi cine a fost
întemeietorul lui?
E
V
V
A
A
L
Nota 6 – 8 – Prezentaţi cele mai importante rezultate
obţinute de către echipele româneşti.
L
U
U
A
A
Nota 9 – 10 – Când a apărut jocul de volei în
R
R
Romănia şi când a luat fiinţă FRV?
E
E

20

CAPITOLUL II. NOŢIUNI DEFINITORII, SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI

II.1. Terenul de joc

9 m 9 m 3 m 18 m
9
m
9
m
3
m
18 m

18 m – lungime 9 m – lăţime Liniile laterale şi cele de fund fac parte integrantă din suprafaţa de joc. Linia de centru desparte cele două terenuri, fiecare de 9 X 9 M. Fiecare teren este traversat de linia de 3 m, linie care delimitează zona de atac. Toate liniile care delimitează terenul au o lăţime de 5 cm. În jurul terenului, trebuie să fie un spaţiu liber de minimum 3 m, iar înălţimea sălii de minimum 7 m.

Suprafaţa de joc treuie să fie plană, orizontală şi uniformă. Pentru competiţiile mondiale şi oficiale, se vor autoriza numai suprafeţele din lemn sau cele sintetice. Această suprafaţă trebuie să fie omologată de către FIVB. Suprafaţa terenului trebuie să aibă o culoare mai deschisă, liniile au culoarea albă, iar zona liberă trebuie să aibă o culoare diferită de cea a terenului. Majoritatea competiţiilor de volei se desfăşoară în săli, dar există competiţii, în care se poate desfăşura pe nisip (beach volleyball) sau pe iarbă (park volleyball).

dar există competiţii, în care se poate desfăşura pe nisip (beach volleyball) sau pe iarbă (park
dar există competiţii, în care se poate desfăşura pe nisip (beach volleyball) sau pe iarbă (park
dar există competiţii, în care se poate desfăşura pe nisip (beach volleyball) sau pe iarbă (park
dar există competiţii, în care se poate desfăşura pe nisip (beach volleyball) sau pe iarbă (park
dar există competiţii, în care se poate desfăşura pe nisip (beach volleyball) sau pe iarbă (park

21

II.2. Fileul

Are o lăţime de 1 m şi o înălţime de 2,43 m pentru băieţi şi 2,24 m pentru fete. Este întins deasupra liniei de centru, iar măsurarea lui se face la centrul terenului de joc; cele două extremităţi ale fileului trebuie să fie exact la aceeaşi înălţime şi nu trebuie să depăşească, cu mai mult de 2 cm, înălţimea oficială.

II.3. Mingea de joc

mult de 2 cm, înălţimea oficială. II.3. Mingea de joc circumferinţa: 65 – 67 cm; greutatea:

circumferinţa: 65 – 67 cm; greutatea: 260 – 280 g; presiune: 0,40 – 0, 45 kg/ cm. Mingi oficiale: Molten, Mikasa.

0,40 – 0, 45 kg/ cm. Mingi oficiale: Molten, Mikasa. II.4. Tijele Sunt fixate pe extremităţile
0,40 – 0, 45 kg/ cm. Mingi oficiale: Molten, Mikasa. II.4. Tijele Sunt fixate pe extremităţile

II.4. Tijele

0, 45 kg/ cm. Mingi oficiale: Molten, Mikasa. II.4. Tijele Sunt fixate pe extremităţile fileului, sunt

Sunt fixate pe extremităţile fileului, sunt confecţionate din fibre de sticlă şi au o lungime de 1,80 m. Au un sistem de prindere practic. În partea superioară, au un suport care permite prinderea de fileu, iar în partea inferioară,au un sistem de blocare. Această dublă fixare creează un sistem optim de funcţionare. Montarea şi demontarea se face foarte rapid. Tijele sunt considerate ca făcând parte din fileu şi delimitează lateral spaţiul de trecere.

din fileu şi delimitează lateral spaţiul de trecere. II.5. Simbolurile în volei R F traiectoria balonului;

II.5. Simbolurile în volei

lateral spaţiul de trecere. II.5. Simbolurile în volei R F traiectoria balonului; deplasarea jucătorului;
lateral spaţiul de trecere. II.5. Simbolurile în volei R F traiectoria balonului; deplasarea jucătorului;
R F
R
F

traiectoria balonului; deplasarea jucătorului; lovitura de atac; pase de control;

conducător de joc;

jucător universal;

trăgător central;

trăgător secund;

T C S C
T
C
S
C

22

L C
L
C

libero;

antrenor.

II.6. Aşezarea jucătorilor în teren

Linia a-II-a Linia I Zona Zona Zona 4 3 2 Zona Zona Zona 5 6
Linia a-II-a
Linia I
Zona
Zona
Zona
4
3
2
Zona
Zona
Zona
5
6
1

O echipă este formată din 12 jucători, dintre care 6 jucători titulari (care încep setul) şi 6 jucători de rezervă, ce pot fi introduşi oricând în timpul jocului, un antrenor, un antrenor secund, un preparator fizic (maseur) şi un medic. Unul dintre jucători, altul decât libero-ul, este căpitanul de echipă şi el este identificat, ca atare, pe foaia de arbitraj. În cazul unei schimbări, jucătorul care a fost schimbat nu mai poate intra în teren, decât pe postul jucătorului cu care a fost schimbat. În timpul unui set, antrenorul

are voie la 6 schimbări simple, sau la o schimbare dublă şi patru simple, sau la două schimbări duble şi două simple. Înaintea începerii unui joc, antrenorul are obligaţia să comunice, arbitrului, lista celor 6 jucători care intră în teren, precizând zona pentru fiecare dintre titulari. Această listă de jucători este variabilă de la un meci la altul, în funcţie de aprecierea antrenorului asupra nivelului de pregătire al jucătorilor. De asemenea, lista celor 6 jucători poate fi diferită de la un set la altul, prin

schimbarea unuia sau a mai multor jucători. Aşezarea jucătorilor în teren se face pe linii şi pe zone. Astfel, în volei, întâlnim două linii: linia I-a şi linia a-II-a. Numerotarea zonelor în teren se

face stând înapoia liniei de fund a terenului, cu faţa spre fileu, din partea

dreaptă, în sens invers acelor ceasornicului.

S T R F T S
S
T
R
F
T
S

23

Aşezarea jucătorilor în teren:

Ca în orice joc sportiv, şi în volei întâlnim specializarea jucătorilor pe posturi. Astfel, în faza de apărare, în linia I se va afla, în zona 2,

conducătorul de joc sau falsul; în zona 3, trăgătorul principal, iar în zona 4, trăgătorul secund; în linia a-II-a, în zona 1, avem conducătorul de joc sau jucătorul universal; în zona 6, trăgătorul principal, iar în zona 5, trăgătorul secund sau libero-ul. De precizat că, indiferent de ce poziţie au jucătorii la primirea serviciului, după construcţia şi efectuarea atacului, ei vor schimba locurile în apărare, aşa cum am amintit mai sus.

Aşezarea iniţială

Schimbarea locurilor

T F S T F S T S R T S R
T
F
S
T
F
S
T
S
R
T
S
R

Rotaţia jucătorilor în teren se face în sensul acelor ceasornicului:

4 3 2 5 6 1
4
3
2
5
6
1

24

Jucătorul care se află în zona 1 a terenului este întotdeauna la serviciu şi poate servi de pe toată lăţimea terenului, din spatele liniei de fund a terenului.

II.7. Greşeli frecvente

atingerea fileului de către unul dintre jucători (această greşeală întâlnindu-se cel mai frecvent la săritura la blocaj);spatele liniei de fund a terenului. II.7. Greşeli frecvente un jucător atinge de două ori mingea;

un jucător atinge de două ori mingea;întâlnindu-se cel mai frecvent la săritura la blocaj); un jucător din linia a II-a trece mingea

un jucător din linia a II-a trece mingea din săritură din linia a-I-a (are voie, numai atunci când se află înapoia liniei de 3 m);la blocaj); un jucător atinge de două ori mingea; echipa efectuează mai mult de 3 lovituri;

echipa efectuează mai mult de 3 lovituri;voie, numai atunci când se află înapoia liniei de 3 m); aşezare greşită la primirea serviciului.

aşezare greşită la primirea serviciului.liniei de 3 m); echipa efectuează mai mult de 3 lovituri; II.8. Condiţiile de desfăşurare ale

II.8. Condiţiile de desfăşurare ale jocului de volei

Echipele intră în teren cu aproximativ 30 de minute înainte de începerea meciului. Acest timp este folosit de către fiecare echipă pentru a face încălzirea pentru joc. Căpitanii de echipă, împreună cu arbitrii, vor determina, prin tragere la sorţi, ce echipă va începe jocul. La fluierul arbitrului, cele două echipe se vor aşeza în linie, la jumătatea terenului, având între ele arbitrii. După ce fiecare echipă îşi prezintă salutul, se retrag la linia de margine a terenului, acolo unde este antrenorul, pentru ultimele indicaţii. La fluierul arbitrului, acestea vor intra în teren; o echipă estela serviciu, iar cealaltă se aşează la primire. Jocul de volei constă în efectuarea unui număr de trei lovituri, a treia fiind obligatorie peste fileu. Fiecare minge, care atinge solul, este punct pentru una dintre cele două echipe. Un meci de volei se termină în momentul în care o echipă câştigă 3 seturi. Fiecare set se joacă până ce una dintre echipe ajunge la 25 de puncte. Dacă cele două echipe înregistrează scorul de 24-25, setul se va termina când una dintre ele ajunge la o diferenţă de 2 puncte faţă de cealaltă. În cazul în care echipele sunt la egalitate, 2-2, se joacă un set

25

pânăla 15. În acest set, când una dintre cele două echipe ajunge la punctul 8, se vor schimba terenurile.

II.9. Terminologia în volei

Sistemul de joc – presupune organizarea generală a unei echipe. Se stabilesc rolurile precise pentru fiecare jucător, precum şi strategia tactică, determinată în funcţie de capacitatea jucătorilor, de nivelul adversarilor şi de capacitatea de risc ce poate fi acceptată. Apărarea în volei – este faza de joc în care echipa nu este în posesia mingii, ea se luptă pentru a se apăra, pentra a împiedica adversarul să obţină punct şi pentru a iniţia un atac. Faza de atac în volei – este faza de joc în care echipa este în posesia mingii, se organizează pentru a câştiga punctul, dar, în acelaşi timp, se protejează şi împotriva unui atac. Serviciul – un joc începe cu un jucător la serviciu. Serviciul se poate efectua după toată lăţimea liniei de fund a terenului de volei. Principalul obiectiv al serviciului este trecerea mingii peste fileu, în terenul advers, cât mai dificil. În ultimul timp, acesta a devenit un important element de atac. Pasa de sus – este un procedeu care aparţine, în exclusivitate, conducătorului de joc. Acesta trebuie să aibă o traiectorie cât mai precisă şi mai constantă. Lovitura de atac – preluarea din serviciu este crucială în determinarea ritmului atacului, iar pasa este cea care influenţează locul şi timpul atacului. Lovitura de atac este cea care asigură câştigarea majorităţii punctelor unei echipe. Toate echipele de înalt nivel utilizează atacurile rapide şi combinaţiile în atac, atât din linia I, cât şi din linia a II-a. Preluarea din serviciu – aşezarea la primirea serviciului este realizată în diferite formaţii: în arc de cerc (în 4 jucători), în „W” (în 5 jucători, pentru începători) sau în 3 jucători, care se utilizează de cele mai multe echipe; se mai poate realiza şi apărarea în 2 jucători, cu jucătorul libero şi cuun alt jucător foarte bun în preluare. Principalul obiectiv al jucătorilor aflaţi în preluarea din serviciu este acela de aducere a mingii, cât mai precis, la conducătorul de joc (aflat în zona 2-3).

26

Preluarea loviturii de atac – aşezarea jucătorilor în apărare depinde de zona din care se atacă, precum şi de numărul jucătorilor care participă la blocaj. Acest procedeu presupune o deplasare permanentă în poziţie „joasă”, intervenţia la minge făcându-se fie prin preluare cu amortizare, fie prin plonjon. Blocajul – când o echipă atacă, cealaltă se apără. Apărarea se realizează pe două linii bine delimitate, prima fiind asigurată de către blocaj; cea de-a doua linie asigură preluarea mingilor în cadrul jocului de apărare. Blocajul este principala „armă” de apărare. Blocajul are următoarele obiective:

printr-o acţiune corespunzătoare, agresivă, deasupra fileului, poate realiza cu uşurinţă câştigarea punctului;de apărare. Blocajul are următoarele obiective: protejează o parte din teren; intimidează adversarul.

protejează o parte din teren;poate realiza cu uşurinţă câştigarea punctului; intimidează adversarul. preluarea din serviciu atacul

intimidează adversarul.câştigarea punctului; protejează o parte din teren; preluarea din serviciu atacul pasa blocajul atacul pasa

preluarea din serviciu atacul pasa blocajul atacul pasa preluarea din atac serviciul
preluarea din serviciu
atacul
pasa
blocajul
atacul
pasa
preluarea din atac
serviciul

27

Acţiunea

Definiţie

Obiective

Remarci

 

Serviciul

Acţiunea de punere în joc a mingii.

Generează recepţia. Obţinerea punctului.

Mingea trebuie să treacă direct peste fileu.

Preluarea

Acţiunea

ce

Permite

construcţia

Nu

confundaţi

din serviciu

urmează

atacului.

preluarea

 

cu

serviciului.

apărarea.

 

Pasa de atac

Acţiune

ce

Plasarea atacului în situaţie favorabilă (alegerea zonei de atac şi precizia pasei).

A nu se confunda

precede atacul.

pasa

de

joc

cu

pasa ca tehnică.

Aceasta

este

singura

acţiune

 

nu recomandă să se

care

se

trimită

peste

fileu.

Lovitura

de

Orice minge

Obţinerea punctului.

Adaptarea

 

atac

care trece peste

tehnicii,

 

în

fileu

(cu

funcţie

de

excepţia

apărarea

echipei

serviciului).

adverse.

Preluarea

Acţiunea

care

Precătirea

pentru

Nu

confundaţi

din atac

urmează

blocajul atacului.

preluarea din atac

atacului.

Pregătirea

pentru

cu

cea

din

preluarea mingii.

serviciu.

Blocajul

Se

opune

Acoperă o suprafaţă din teren. Opreşte atacul advers.

Posibilitatea de a trece cu mâinile peste fileu. Recuperarea mingilor este autorizată.

trecerii

mingii

peste fileu.

28

II.10. Specializarea jucătorilor

Specializarea jucătorilor este o condiţie esenţială în vederea realizării unei echipe competitive. Datorită faptului că, în volei, regulamentul obligă jucătorii la şase rotaţii, în teren este necesar să existe un echilibru al liniilor, în sensul existenţei unor jucători specializaţi, atât în linia I, cât şi în linia a II-a. În linia cu conducătorul de joc, trebuie să avem cel mai bun atacant de zona 3 şi dezona 4, întrucât în această situaţie avem numai 2 atacanţi pe fileu.

În jocul de volei, jucătorii sunt specializaţi, după cum urmează:

Conducătorul de joc:

http://www.fivb
http://www.fivb

Succesul şi performanţa unei echipe depinde, în general, de calităţile conducătorului de joc. De aceea, trebuie acordată o mare atenţie selecţiei şi pregătirii acestui jucător. Formarea unui conducător de joc de calitate este o muncă de lungă durată.

Acesta trebuie să posede o cunoaştere foarte bună a acestui joc şi calităţi psihice deosebite, să fie spontan (să aibă capacitate de gândire rapidă), să dea dovadă de un redutabil spirit competiţional, să aibă stăpânire de sine în situaţiile dificile din timpul jocului şi, în plus, este recunoscut ca având calităţi de lider, fiind responsabil de coeziunea şi dearmonia echipei. Trebuie să paseze în „reversement” (pleacă înainte şi pasează înapoi, se deplasează înapoi şi pasează înainte). În situaţiile în care este în linia a II-a, „pe intrare”, va pasa întotdeauna din săritură. Poate surprinde cu mingi plasate din săritură, când este în linia I sau de pe picioare, când este în linia a-II-a, iar când preluarea este înaltă, unii conducători de joc atacă decisiv. De asemenea, precizăm rolul determinant pe care trebuie să-l aibă conducătorul de joc, prin mobilizarea coechipierilor, precum şi creativitatea de care trebuie să dea dovadă în construcţia atacului, întotdeauna în funcţie deatacul advers.

29

Reguli ale unui conducător de joc de mare performanţă:

Un conducător de joc trebuie să aibă vocaţie pentru acest post, el fiind un jucător de talie medie. Formarea jucătorilor pe acest post este mai dificilă decât cea a celorlalţi jucători. De aceea, conducătorul de joc ajunge în vârful carierei la o vârstă destul de înaintată (28 ani), după ani de pregătire, multă muncă în antrenamente şi acumularea unei experienţe. Acest post cere calităţi fizice

deosebite. În primul rând, se cere o bună

viteză de deplasare şi o rezistenţă specifică, pe care la un conducător de joc trebuie să le întâlnim pe tot parcursul unui joc.

În plan tehnic, acesta utilizează un număr foarte mare de pase, în funcţie de combinaţiile stabilite. Un conducător de joc de mare performanţă nu trebuie să se limiteze numai la pase înalte sau la pase rapide specifice centrului sau la pase la 3 m; el trebuie să dispună de o mare varietate de pase. Fiecare pasă variază în funcţie de înălţime, viteză şi traiectorie.de joc trebuie să le întâlnim pe tot parcursul unui joc. Un conducător de joc are

Un conducător de joc are o manieră specifică de a se antrena. În ce moment decide unde va pasa? Această decizie depinde de mai mulţi parametri:în funcţie de înălţime, viteză şi traiectorie. • aşezarea jucătorilor în apărare; • organizarea

aşezarea jucătorilor în apărare;

organizarea adversarilor în apărare;

cel mai în „formă” jucător;

direcţia mingii venite din preluare. Dintre parametrii enumeraţi mai sus, cel mai important este direcţia mingii venite din preluare şi poziţia conducătorului de joc faţă de aceasta.

Conducătorul de joc trebuie să fie imprevizibil. Trebuie să paseze, astfel încât echipa adversă să nu anticipeze de unde se va ataca.şi poziţia conducătorului de joc faţă de aceasta. Un conducător de joc de mare performanţă trebuie

Un conducător de joc de mare performanţă trebuie să se adapteze la orice tip de atacant.imprevizibil. Trebuie să paseze, astfel încât echipa adversă să nu anticipeze de unde se va ataca.

http://www.fivb
http://www.fivb
va ataca. Un conducător de joc de mare performanţă trebuie să se adapteze la orice tip
va ataca. Un conducător de joc de mare performanţă trebuie să se adapteze la orice tip
va ataca. Un conducător de joc de mare performanţă trebuie să se adapteze la orice tip

30

Conducătorul de joc trebuie să paseze în „reversemânt” (invers direcţiei de deplasare). http://www.fivb

Conducătorul de joc trebuie să paseze în „reversemânt” (invers direcţiei de deplasare).

http://www.fivb
http://www.fivb

Trăgător central:

Este jucătorul care realizează atacurile rapide şi blocajul atacurilor adverse. Acesta este cel care participă, practic, la toate acţiunile de blocaj; eficacitatea globală a blocajelor unei echipe este datorată calităţilor unui trăgător central. Acesta trebuie să acţioneze numai pe pase „speciale”, să aibă o săritură uşoară, să se deplaseze rapid la blocaj şi să posede foarte bine atacul de pe un picior din zona 2, cu schimbare de

direcţie.

Trăgător secund:

http://www.fivb
http://www.fivb

Atacantul de zona 4 este în general un jucător cu talie, cu săritură înaltă şi care acţionează prioritar din pase înalte. Este jucătorul cu experienţă care, de obicei, primeşte mingea şi în condiţiile tensionate ale jocului.

http://www.fivb
http://www.fivb

Jucător universal:

Este jucătorul care se foloseşte în sistemul de joc 5+1, fiind corespondentul conducătorului de joc, el având misiunea de a pasa în

31

contextul în care conducătorul de joc nu mai are posibilitatea de a pasa. De obicei, este jucătorul cu mare experienţă, cu preluare prioritară şi atac complex, atât din linia I, cât şi din linia aII-a.

Libero:

Jucătorul libero se foloseşte numai în linia a II-a, prin înlocuirea unui jucător din această linie, intrarea lui în teren făcându-se fără consemnare în foaia de arbitraj. De obicei, acest jucător ocupă zona 5 a terenului, acolo unde ajung majoritatea mingilor

atacate de echipa adversă. Este jucătorul cu preluare prioritară şi apărare performantă. Este selecţionat, de obicei, din rândul jucătorilor cu experienţă. Antrenamentul jucătorului libero trebuie să se bazeze, în principal, pe dezvoltarea calităţilor motrice (viteza sub toate formele ei de manifestare, rezistenţa specifică), dar şi pe jocul acrobatic, atât de necesar fazelor de apărare. În pregătirea tehnico-tactică, se utilizează exerciţii specifice jocului de apărare, ale preluării serviciului, precum şi multe execuţii acrobatice.

http://www.fivb
http://www.fivb

32

SCOPUL
SCOPUL
• este de a forma, la studenţi, cunoştinţele necesare desfăşurării unui joc de volei.
este de a forma, la studenţi,
cunoştinţele necesare
desfăşurării unui joc de volei.
OBIECTIVELE OPERAŢIONALE • • să-şi însuşească materialele necesare desfăşurării jocului de volei; •
OBIECTIVELE
OPERAŢIONALE
• să-şi însuşească materialele
necesare desfăşurării jocului de
volei;
• să cunoască terminologia
folosită în volei;
să cunoască posturile de joc şi
atribuţiile fiecăruia.
TEME DE LUCRU
TEME DE
LUCRU
• realizaţi fazele de atac şi de apărare, cu elementele tehnice specifice lor; • prezentarea
• realizaţi fazele de atac şi de
apărare, cu elementele tehnice
specifice lor;
• prezentarea posturilor de joc şi
aşezarea lor în teren, pe poziţia
iniţială.
E E V Nota 5– Care sunt dimensiunile terenului şi cele ale fileului, în volei?
E
E
V
Nota 5– Care sunt dimensiunile terenului şi cele ale
fileului, în volei?
V
A
A
L
L
Nota 6 – 8 – Cum se aşază jucătorii în teren?
U
U
A
A
Nota 9 – 10 – Prezentaţi fazele jocului de apărare.
R
R
E
E

33

CAPITOLUL III. CONŢINUTUL JOCULUI DE VOLEI

III.1. Deprinderile motrice în volei

Deprinderea motrică reprezintă un obiectiv, o finalitate a procesului instructiv-educativ-evaluativ. Există mai multe definiţii date deprinderilor motrice, dintre care vom aminti câteva mai reprezentative 1 :

este o caracteristică sau o componentă a actelor învăţate care, prin exersare, dobândesc indici superiori de execuţie (coordonare, precizie, viteză, plasticitate, automatism) 2 ; 2 ;

reprezintă componentele esenţiale şi, totodată, specifice ale diferitelor acte motrice care, îmbinate în mod armonios, asigură îndeplinirea unor sarcini motrice, conform principiului:precizie, viteză, plasticitate, automatism) 2 ; “eficienţă maximă prin cheltuieli energetice minime”

“eficienţă maximă prin cheltuieli energetice minime” 3 . În concluzie, deprinderile motrice sunt componente ale procesului instructiv-educativ care se formeaza (nu se moştenesc). Ele se învaţă, se consolidează şi se perfecţionează prin exersare, atât în activitatea motrică de zi cu zi, cât şi în cadrul educaţiei fizice şi al antrenamentului sportiv, unde se şi corectează deprinderile si priceperile greşit însuşite 4 .

III.2. Priceperile motrice în volei

Majoritatea specialiştilor consideră priceperea motrică drept faza superioară de stăpânire a deprinderii motrice, de valorificare conştientă, în condiţii variabile, neprevăzute, a sistemului de deprinderi însuşite. Astfel, deprinderile sunt selectate, ansamblate şi efectuate cursiv şi cu eficienţă maximă. Realizarea priceperilor motrice trebuie să fie scopul final al procesului instructiv-educativ, urmând ca, prin aceasta, elevul să aibă

1 http://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/Componentele-procesului-de-inv42.php, accesat la data de 14 10 2013. 2 Epuran, M.,(1996) – Psihologia educaţiei fizice, Editura Sport - Turism, Bucureşti. 3 Demeter A.,(1982) – Bazele fiziologice şi biochimice ale formării deprinderilor motrice, Editura Sport – Turism, Bucureşti. 4 http://www.slideserve.com/ajaxe/teoria-educatiei-fizice-si-sportului, accesat la data de 14 10 2013, ora 16.

35

capacitatea de a aplica eficient sistemul de deprinderi motrice în raport de necesităţi, în viaţa cotidiană sau în competiţii.

Caracteristici ale priceperilor motrice:

sunt componente automatizate ale activităţii motrice voluntare;în competiţii. Caracteristici ale priceperilor motrice: depind, în mare măsură, de ansamblul de deprinderi

depind, în mare măsură, de ansamblul de deprinderi motrice însuşite;componente automatizate ale activităţii motrice voluntare; exprimă măiestria motrică în situaţii variabile; se

exprimă măiestria motrică în situaţii variabile;măsură, de ansamblul de deprinderi motrice însuşite; se consolidează prin metode active de instruire

se consolidează prin metode active de instruire (problematizarea);exprimă măiestria motrică în situaţii variabile; au la bază procesele de cunoaştere (memorie, imaginaţie,

au la bază procesele de cunoaştere (memorie, imaginaţie, creativitate etc.) şi le influenţează pe acestea;prin metode active de instruire (problematizarea); nivelul de manifestare al priceperilor este condiţionat de

nivelul de manifestare al priceperilor este condiţionat de plasticitatea scoarţei cerebrale.creativitate etc.) şi le influenţează pe acestea; III.3. Tehnica jocului de volei (generalităţi, evoluţie)

III.3. Tehnica jocului de volei (generalităţi, evoluţie)

În jocul de volei, tehnica influenţează, în mod prioritar, soluţionarea situaţiilor complexe de joc şi condiţionează economisirea energiei. Nivelul de pregătire tehnică, în volei, depinde în mare măsură de nivelul iniţial şi de experienţa motrică a elevului/sportivului, fapt care determină măsurători metodice adecvate; de pildă, la începători procesul de antrenament va căuta să realizeze la elevi/sportivi o bază motrică largă, care să cuprindă mijloacele din şcoala alergării, săriturii, aruncării etc., spre deosebire de elevii/sportivii avansaţi, la care specializarea este avansată. Pregătirea tehnică este o condiţie obligatorie pentru creşterea performanţelor în jocul de volei, ea urmărind însuşirea şi perfecţionarea continuă a mecanismului execuţiei, prin abordarea analitică a părţilor componente ale acţiunilor individuale de joc. Mai mult ca în oricare joc sportiv, tehnica în volei este esenţială pentru desfăşurarea jocului. Majoritatea acţiunilor necesită tehnici speciale de execuţie, deoarece voleiul, comparativ cu celelalte jocuri sportive, are în conţinutul său foarte puţine mişcări naturale. În jocul de volei, predomină tehnica în regimul calităţilor motrice. Datorită specificului acestui joc, în care predomină mişcările nenaturale, aciclice, este necesar un timp mai îndelungat de iniţiere şi de

36

pregătire, pentru practicarea la un n ivel acceptabil al voleiului. Pentru a putea trece la practicarea la un niv el superior al jocului, este necesară însuşirea corectă a tuturor acţiunilor tehnice de bază, în condiţii apropiate sau analoage jocului, ceea ce impun e ca pregătirea tehnică să fie realizată în cadrul unor sisteme de acţionare c omplexe.

Caracteristicile, structura j ocului şi implicaţiile acestora asupra instruirii:

Sistemul cadru de instruire – generalităţi:

acest sistem impune unific area şi îmbunătăţirea sistemului deinstruirii: Sistemul cadru de instruire – generalităţi: de activitate, unde apare voleiul ca instruire în toate

de activitate, unde apare voleiul ca

instruire în toate eşaloanele

mijloc al educaţiei fizice sau ca sport de performanţă;

acest sistem trebuie privit co ncentric (lecţia de educaţie fizică, ora de activităţi sportive, voleiul de masă – conţinut restrâns, voleiul de performanţă – conţinut lărgit) . Eşalonarea traseului metodi c este util pentru a uşura stabilirea priorităţilor şi pentru alegerea mijloa celor şi a formelor de instruire.mijloc al educaţiei fizice sau ca sport de performanţă; Acomodarea cu mingea Consolidar ea Evaluare Învăţarea

Acomodarea

cu mingea Consolidar ea Evaluare Învăţarea Perfecţionarea
cu mingea
Consolidar ea
Evaluare
Învăţarea
Perfecţionarea

Figura 1. Etapel e învăţării motrice

Priorităţi ale învăţării – perfecţionă rii globale a jocului – generalităţi:

la

particular, de la joc la situa ţia (faza tactică) şi de la aceasta la acţiunea de joc, cu componen tele acesteia;

deci, este indicat să se for meze la copii mai întâi imaginea de ansamblu a jocului, pe c are să-l schiţeze, chiar cu reguli simplificate;la aceasta la acţiunea de joc, cu componen tele acesteia; însuşirea rapidă a jocului, în p

însuşirea rapidă a jocului, în p rima perioadă a instruirii;pe c are să-l schiţeze, chiar cu reguli simplificate; îmbunătăţirea indicelui de efi cienţă al acţiunilor;

îmbunătăţirea indicelui de efi cienţă al acţiunilor;rapidă a jocului, în p rima perioadă a instruirii; echilibrul între acţiunile de at ac şi

echilibrul între acţiunile de at ac şi cele de apărare;îmbunătăţirea indicelui de efi cienţă al acţiunilor; se recomandă ca instruirea să se pornească de la

se recomandă ca instruireacienţă al acţiunilor; echilibrul între acţiunile de at ac şi cele de apărare; să se pornească

să se pornească

de la general

3 7

exigenţe sporite pentru aptitudinile de îndemânare şi viteză.Însuşirea rapidă a jocului în prima perioadă a instruirii - avantaje: stimulează participarea activă şi

Însuşirea rapidă a jocului în prima perioadă a instruirii - avantaje:

stimulează participarea activă şi motivaţia pentru volei, de la începutul pregătirii;a jocului în prima perioadă a instruirii - avantaje: se însuşeşte de la început deprinderea de

se însuşeşte de la început deprinderea de a participa integral la joc, la toate fazele acestuia;şi motivaţia pentru volei, de la începutul pregătirii; integrarea mai rapidă, mai eficientă în joc a

integrarea mai rapidă, mai eficientă în joc a acţiunilor care se însuşesc pe parcursul instruirii;de a participa integral la joc, la toate fazele acestuia; jocul, care este un angrenaj, o

jocul, care este un angrenaj, o deprindere complexă, să i se dea atenţia principală, în toate stadiile instruirii.a acţiunilor care se însuşesc pe parcursul instruirii; Cerinţe şi recomandări pentru faza de acomodare –

Cerinţe şi recomandări pentru faza de acomodare – învăţare:

accent pe demonstraţie (70% solicitarea analizatorului vizual şi 30% solicitareacelui auditiv);şi recomandări pentru faza de acomodare – învăţare: supravegherea permanentă a exersării, pentru ca să nu

supravegherea permanentă a exersării, pentru ca să nu se formeze deprinderi greşite;analizatorului vizual şi 30% solicitareacelui auditiv); serii cu număr mic de repetări şi pauze dese, active

serii cu număr mic de repetări şi pauze dese, active şi jocuri dinamice simple, uşor de organizat, cu participarea tuturor jucătorilor;exersării, pentru ca să nu se formeze deprinderi greşite; exerciţii puţine, bine alese, repetate aproximativ în

exerciţii puţine, bine alese, repetate aproximativ în aceeaşi ordine;uşor de organizat, cu participarea tuturor jucătorilor; accentul, de la început pe exersarea globală; să apară

accentul, de la început pe exersarea globală;bine alese, repetate aproximativ în aceeaşi ordine; să apară de la începutul instruirii şi mingea (ţinută

să apară de la începutul instruirii şi mingea (ţinută în cupă şi aruncată, schiţându-se mişcarea).ordine; accentul, de la început pe exersarea globală; Cerinţe şi recomandări pentru faza de acomodare –

Cerinţe şi recomandări pentru faza de acomodare – învăţare – factori limitativi:

factorii limitativi trebuie evitaţi, pentru că ei pot duce la deprinderi greşite;faza de acomodare – învăţare – factori limitativi: folosirea elementelor de întrecere cu acţiunea

folosirea elementelor de întrecere cu acţiunea respectivă, înainte de fixarea mecanismului de bază al acestuia;evitaţi, pentru că ei pot duce la deprinderi greşite; exersarea timp îndelungat, cu viteză mică; folosirea

exersarea timp îndelungat, cu viteză mică;înainte de fixarea mecanismului de bază al acestuia; folosirea prea multor exerciţii de imitare a acţiunii

folosirea prea multor exerciţii de imitare a acţiunii cu mingea ţinută, cu prindere şi aruncare;al acestuia; exersarea timp îndelungat, cu viteză mică; exersarea timp îndelungat, pe părţi, a acţiunii de

exersarea timp îndelungat, pe părţi, a acţiunii de bază;a acţiunii cu mingea ţinută, cu prindere şi aruncare; dezvoltarea îndemânării specifice, în stadiile de

dezvoltarea îndemânării specifice, în stadiile de iniţiere-fixare;a acţiunii cu mingea ţinută, cu prindere şi aruncare; exersarea timp îndelungat, pe părţi, a acţiunii

38

exersarea aspectului tehnic îndelungat, fără conţinut tactic.Cerinţe şi recomandări pentru stadiile de consolidare – perfecţionare: se consolidează, mai întai, aspectul

Cerinţe şi recomandări pentru stadiile de consolidare – perfecţionare:

se consolidează, mai întai, aspectul dominant al execuţiei, apoi detaliile, iar în stadiul următor, acestea se perfecţionează, în aceeaşi ordine;pentru stadiile de consolidare – perfecţionare: accent pe constanţă, precizie şi, mai ales, eficacitate

accent pe constanţă, precizie şi, mai ales, eficacitate în acţiuni;următor, acestea se perfecţionează, în aceeaşi ordine; numărul de repetări va fi mare după consolidarea

numărul de repetări va fi mare după consolidarea aspectului dominant, dar exerciţiile trebuie să se încadreze, cel puţin parţial, în situaţia tactică;precizie şi, mai ales, eficacitate în acţiuni; se va urmări şi dezvoltarea capacităţii de a concura;

se va urmări şi dezvoltarea capacităţii de a concura;se încadreze, cel puţin parţial, în situaţia tactică; evitarea unor factori limitativi care pot să apară.

evitarea unor factori limitativi care pot să apară.se va urmări şi dezvoltarea capacităţii de a concura; Cerinţe pentru învăţarea rapidă şi eficientă:

Cerinţe pentru învăţarea rapidă şi eficientă:

respectarea etapelor formării acţiunilor individuale şi etapizarea acţiunii colective;apară. Cerinţe pentru învăţarea rapidă şi eficientă: succesiunea precisă şi calea optimă în învăţarea

succesiunea precisă şi calea optimă în învăţarea fiecărei acţiuni;acţiunilor individuale şi etapizarea acţiunii colective; evaluarea (verificarea ) sistematică, prin probe şi norme

evaluarea (verificarea ) sistematică, prin probe şi norme de control;şi calea optimă în învăţarea fiecărei acţiuni; instruirea intensivă, prin număr mare de repetări. SCOPUL

instruirea intensivă, prin număr mare de repetări.) sistematică, prin probe şi norme de control; SCOPUL • este de a forma, la studenţi,

SCOPUL
SCOPUL
• este de a forma, la studenţi, noţiuni ale deprinderilor şi ale priceperilor motrice, specifice
este
de
a
forma,
la studenţi,
noţiuni
ale
deprinderilor
şi
ale
priceperilor
motrice,
specifice
jocului de volei.
OBIECTIVELE OPERAŢIONALE • cunoaşterea deprinderilor şi priceperilor motrice, specifice jocului de volei; •
OBIECTIVELE
OPERAŢIONALE
• cunoaşterea deprinderilor şi
priceperilor motrice, specifice
jocului de volei;
• cunoaşterea cerinţelor pentru
fiecare etapă a învăţării.

39

TEME DE LUCRU • prezentaţi caracteristicile şi etapele învăţării deprinderilor motrice.
TEME DE
LUCRU
• prezentaţi caracteristicile şi
etapele învăţării deprinderilor
motrice.
E Nota 5 – Care sunt etapele învăţării deprinderilor motrice? E V V A A
E
Nota 5 – Care sunt etapele învăţării deprinderilor
motrice?
E
V
V
A
A
L
Nota 6 – 8 – Care sunt caracteristicile priceperilor
motrice?
L
U
U
A
A
R
R
E
Nota 9 – 10 – Care sunt cerinţele şi recomandările
pentru etapele învătării deprinderilor motrice, specifice
voleiului?
E

40

CAPITOLUL IV. ELEMENTELE TEHNICE, SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI

IV.1. Poziţiile corpului şi deplasarea în teren

Este foarte importantă adoptarea unei poziţii corecte, în volei, pentru eficacitatea jocului şi pentru diminuarea riscurilor de accidentare. O greşeală frecventă este adoptarea unei poziţii înalte, în fazele de apărare. Aterizarea pe sol trebuie să se facă prin îndoirea genunchilor, pentru a amortiza mişcarea.

prin îndoirea genunchilor, pentru a amortiza mişcarea. Poziţie înaltă 1. Picioarele depărtate, la lăţimea

Poziţie înaltă

1.

Picioarele

depărtate, la lăţimea umerilor.

2.

repartizată în mod egal, pe ambele picioare.

3. Genunchii uşor

flexaţi.

4. Mâinile la

nivelul umerilor, pe timpul mişcării.

5. Urmărirea mingii

cu ochii.

6. Revenire rapidă

în poziţie iniţială.

Greutatea

6. Revenire rapidă în poziţie iniţială. Greutatea Poziţie medie 1. Corpul uşor aplecat înainte. 2.

Poziţie medie

1.

Corpul uşor

aplecat înainte.

2.

depărtate la lăţimea umerilor, piciorul stâng uşor înainte.

3.

îndoiţi.

4. Umerii înaintea

genunchilor.

5. Braţele deasupra

genunchilor.

6. Braţele paralele.

7.

poziţiei tot timpul

mişcării.

Picioarele

Genunchii

Menţinerea

tot timpul mişcării. Picioarele Genunchii Menţinerea Poziţie joasă 1. Îndoirea genunchilor mai mult de 90 0

Poziţie joasă

1.

Îndoirea

genunchilor mai

mult de 90 0 .

2.

greutăţii corpului înainte.

3.

mingii.

4.

impactului.

5. Urmărirea mingii

cu privirea.

6. Revenire

imediată la poziţia iniţială.

7. Se foloseşte, în

Păstrarea

Aşteptarea

Atenuarea

7.

Poziţie utilizată

8.

Poziţia cea mai

special, pentru

la pegătirea

des utilizată în

preluarea mingilor

blocajului.

jocul de volei.

din atac.

41

Deplasarea în teren

Pentru a face faţă cerinţelor actuale ale jocului de volei, un rol important în procesul de pregătire îl are pregătirea şi perfecţionarea continuă a elementului tehnic: ,,mişcarea (deplasarea )în teren”. În continuare, vom descrie procedeele tehnice de deplasare în teren, folosite în jocul de volei. Pasul adăugat – este folosit pentru parcurgerea unei distanţe scurte, fără a-şi schimba poziţia fundamentală (poziţie fundamentală medie).

poziţia fundamentală (poziţie fundamentală medie). Deplasare laterală, cu pas adăugat – va începe
Deplasare laterală, cu pas adăugat – va începe întotdeauna cu

Deplasare laterală, cu pas adăugat – va începe întotdeauna cu

piciorul din partea direcţiei de deplasare, celălalt picior apropiindu-se atât cât este necesar, pentru a

piciorul din partea direcţiei de deplasare, celălalt picior apropiindu-se atât cât este necesar, pentru a menţine permanent poziţia fundamentală de bază. Deplasare înainte-înapoi, cu pas adăugat – în timpul deplasării,

picioarele se ţin depărtate şi se păstrează poziţia fundamentală medie; în timpul execuţiei, tălpile sunt

picioarele se ţin depărtate şi se păstrează poziţia fundamentală medie; în timpul execuţiei, tălpile sunt paralele, iar centrul de greutate pe aceeaşi linie; deplasarea înainte va începe, întotdeauna, cu piciorul din faţă, iar deplasarea înapoi va începe cu piciorul din urmă. Alergarea – este scurtă, în viteză, executată, de obicei, cu

plecare din poziţie medie. Se poate executa înainte şi înapoi. Săritura – în înălţime sau

plecare din poziţie medie. Se poate executa înainte şi înapoi. Săritura – în înălţime sau în lungime, cu bătaie pe un picior sau

pe două picioare, de pe loc sau precedată de o deplasare. Oprirea – se realizează

pe două picioare, de pe loc sau precedată de o deplasare. Oprirea – se realizează într-un timp sau îndoi timpi; trebuie să

asigure un bun echilibru corpului, o mare precizie în acţiune, ştiindu-se faptul că, în momentul

asigure un bun echilibru corpului, o mare precizie în acţiune, ştiindu-se faptul că, în momentul acţionării la minge, executantul stă pe loc. Schimbarea de direcţie – este folosită permanent de jucătorul de volei şi, mai ales, la mingile întâmplătoare (ricoşate din blocaj).

42

IV.2. Plonjonul în jocul de volei

IV.2. Plonjonul în jocul de volei Plonjonul pe spate – din poziţia fundamentală, jucătorul se deplasează

Plonjonul pe spate – din poziţia fundamentală, jucătorul se deplasează rapid spre direcţia de zbor a mingii, coborând progresiv greutatea corpului, puţin spre înainte. Oprirea se face pe ambele picioare, într-un timp sau doi timpi. Centrul de greutate rămâne pe piciorul din spate, ajungând cu talpa pe sol, piciorul din faţă ia contact cu solul prin călcâi, oprind complet viteza de deplasare, iar şezuta coboară până aproape sol. Această poziţie favorizează rularea pe spate a corpului, iar rotunjirea spatelui, înlătură lovirea. Mişcarea de lovire a mingii se execută în momentul în care corpul a coborât suficient sub traiectoria mingii şi se găseşte într-un echilibru relativ stabil, după care urmează căderea şi rularea pe spate.

43

după care urmează căderea şi rularea pe spate. 43 Plonjonul lateral – este precedată de o

Plonjonul lateral – este precedată de o fandare corespunzătoare direcţiei de venire a mingii: stânga, dreapta, oblic – înainte, stânga sau dreapta.Din poziţie fundamentală, jucătorul se deplasează şi se opreşte în poziţia fandat, pe direcţia de venire a mingii; urmează o răsucire rapidă (din afară spre interior) pe talpa piciorului fandat, centrul de greutate mutându-se progresiv de pe talpă (pingea) pe călcâiul piciorului fandat. În acest timp, articulaţia piciorului fandat este flexată la maximum, făcând ca partea exterioară a gambei şi acoapsei să coboare cât mai aproape de sol. Poziţia corpului şi a braţelor este pe direcţia de venire a mingii. Urmează un moment de echilibru relativ stabil, timp în care se execută lovirea mingii, după care urmează contactul cu solul şi rularea pe spate.

44

44

IV.3. Pasa cu douâ mâini de sus

Poziţia Execuţia mişcării Continuarea fundamentală 1. Contac t cu partea mişcării 1. Deplasarea la
Poziţia Execuţia mişcării Continuarea fundamentală 1. Contac t cu partea mişcării 1. Deplasarea la
Poziţia Execuţia mişcării Continuarea fundamentală 1. Contac t cu partea mişcării 1. Deplasarea la

Poziţia

Execuţia mişcării

Continuarea

fundamentală

1.

Contac t cu partea

mişcării

1. Deplasarea la

posterior inferioară

1. Extensia

minge.

a mingii.

completă a braţelor.

2. Aşezarea în

2. Contac t cu

2. Direcţionarea

poziţie

fundamentală.

3.

4.

depărtate.

5.

picioarele şi

şoldurile uşor

îndoite.

6.

frunte, să fie aproximativ 15 – 20 cm.

7. Se uită prin

“fereastra” formată de mâini.

Faţa la minge. Picioarele

Braţele,

Între mâini şi

ultimele

falange.

3.

simultană a braţelor şi apicioa relor.

4.

greutăţii

picioare l a corp şi

la execuţi a mişcării.

5.

traiectori ei la înălţimea dorită.

două

Extens ia

Transf erul

de la

Direcţi onarea

dorită. două Extens ia Transf erul de la Direcţi onarea 45 mâinilor spre minge. 3. şoldurilor

45

mâinilor spre

minge.

3.

şoldurilor spre

direcţia mingii.

Transferul

4.

greutăţii spre

direcţia mingii.

5.

direcţia mingii.

Deplasarea

Avansare pe

spre direcţia mingii. Transferul 4. greutăţii spre direcţia mingii. 5. direcţia mingii. Deplasarea Avansare pe

Generalităţi Pasa de sus joacă un rol primordial în jocul de volei. Locul său este regăsit în procesul de formare al jucătorilor. Toate pasele vizează pregătirea unui atac şi influenţează direct derularea ulterioară a jocului. Principiul fundamental de formare a jucătorilor se rezumă la dezvoltarea acţiunilor de atac, în strânsă legătură cu perfecţionarea tuturor formelor de pasare:

legătură cu perfecţionarea tuturor formelor de pasare: cu două mâini de sus; pasa cu o mână

cu două mâini de sus;

pasa cu o mână (specifică conducătorului de joc). Pentru mingile uşoare trimise de către adversar, peste fileu (faza a II-a), se recomandă reconstrucţie cu pasa de sus, care prezintă mai multătuturor formelor de pasare: cu două mâini de sus; siguranţă. A doua minge, în cadrul jocului

siguranţă.

A doua minge, în cadrul jocului de volei, este repartizată exclusiv

pregătirii atacului şi este denumită pasa de atac. Această formă de pasare este specifică conducătorului de joc care, indiferent de poziţia lui în teren, trebuie să fie capabil de a pasa precis şi

constant. Pasele conducătorului de joc pot fi realizate din poziţie: înaltă, medie, joasă şi din săritură. Tehnica nu diferă decât în ceea ce priveşte poziţia braţelor, care sunt de obicei întinse şi înflexibilitatea poignentului. Tehnica învăţării pasei cu două mâini de sus poate fi divizată în

două:

tehnica fundamentală, accesibilă tuturor jucătorilor;

tehnica fundamentală, accesibilă tuturor jucătorilor;

tehnica şi strategia specifică conducătorului de joc.

tehnica şi strategia specifică conducătorului de joc.

Reguli tactice

plasarea jucătorului înapoia balonului şi lovirea mingii în poziţie stabilă;strategia specifică conducătorului de joc. Reguli tactice utilizarea preluării pentru mingile joase sau flotante şi

utilizarea preluării pentru mingile joase sau flotante şi a pasei de sus pentru mingile înalte;înapoia balonului şi lovirea mingii în poziţie stabilă; conducătorul de joc trebuie să adopte o poziţie

conducătorul de joc trebuie să adopte o poziţie corespunzătoare, în funcţie de traiectoria balonului;sau flotante şi a pasei de sus pentru mingile înalte; traiectoria pasei depinde de poziţia palmelor

traiectoria pasei depinde de poziţia palmelor şi a braţelor; dacă acestea sunt sub balon, pasele vor fi înalte, iar dacă poziţia lor va fi înapoia mingii, traiectoria va fi întinsă;înalte; conducătorul de joc trebuie să adopte o poziţie corespunzătoare, în funcţie de traiectoria balonului; 46

46

reacţie rapidă, ceea ce presupune o poziţie pregătitoare adecvată şi o urmărire atentă a adversarului;conducătorul de joc trebuie să primească mingea, nu foarte aproape de fileu, în faţa sa

conducătorul de joc trebuie să primească mingea, nu foarte aproape de fileu, în faţa sa (în special pentru debutanţi);adecvată şi o urmărire atentă a adversarului; reuşitele loviturii de atac sunt determinate de o bună

reuşitele loviturii de atac sunt determinate de o bună coordonare, între conducătorul de joc şi atacant;de fileu, în faţa sa (în special pentru debutanţi); conducătorul de joc trebuie să se adapteze

conducătorul de joc trebuie să se adapteze atacantului său;o bună coordonare, între conducătorul de joc şi atacant; un bun conducător de joc „ascunde” mingea

un bun conducător de joc „ascunde” mingea în momentul pasării;de joc trebuie să se adapteze atacantului său; conducătorii de joc trebuie să distribuie pase tuturor

conducătorii de joc trebuie să distribuie pase tuturor atacanţilor, iar în momentele importante, celor mai eficace;de joc „ascunde” mingea în momentul pasării; trebuie utilizată toată lungimea fileului; pasele de atac

trebuie utilizată toată lungimea fileului;iar în momentele importante, celor mai eficace; pasele de atac trebuie să fie de aşa manieră

pasele de atac trebuie să fie de aşa manieră executate, încât atacantul să aibă mingea în faţa lui;mai eficace; trebuie utilizată toată lungimea fileului; pasa de atac imprimă ritmul jocului; alternanţa între

pasa de atac imprimă ritmul jocului;executate, încât atacantul să aibă mingea în faţa lui; alternanţa între pasele înalte, semi-rapide şi scurte

alternanţa între pasele înalte, semi-rapide şi scurte trebuie să respecte următoarele reguli:mingea în faţa lui; pasa de atac imprimă ritmul jocului; o în situaţii critice şi deficitare,

o

în situaţii critice şi deficitare, trebuie jucat cu pase înalte şi „calme”;

o

în cazul paselor înalte, precizia pasei este decisivă;

o

pasele rapide presupun o mare coordonare, între conducătorul de joc şi atacant;

o

pasele semi-înalte şi peste cap pot fi alternate cu pasele scurte;

o

pasele din săritură sunt extrem de derutante pentru blocajul advers, dar trebuie alternate cu atacuri executate decătre conducătorul de joc;

o

conducătorul de joc, înaintea oricărei combinaţii, trebuie, printr-o codificare precisă, să stabilească ce fel de combinaţie va realiza;

o

cu atacanţi extrem de puternici, conducătorul de joc are obligaţia să paseze şi pentru atacuri din linia a II-a.

aceste principii pot fi dezvoltate, în funcţie de diferite sisteme de joc (conducătorul de joc care „pătrunde” sau nu). Sistemul de joc depinde de calitatea conducătorului de joc.cu atacanţi extrem de puternici, conducătorul de joc are obligaţia să paseze şi pentru atacuri din

47

Descriere tehnică: câte doi la minge, ţinându-se de mână; pasarea mingii cu mâna liberă, de

Descriere tehnică: câte doi la minge, ţinându-se de mână; pasarea mingii cu mâna liberă, de la unul la celalalt. Durată: 3-5 minute. Indicaţii metodice:

la celalalt. Durată: 3-5 minute. Indicaţii metodice: se pasează mingea mai înalt; privirea la minge; se

se pasează mingea mai înalt;

privirea la minge; se lucrează atât cu braţul drept, cât şi cu braţul stâng. Deplasarea:

mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu pas de control.
Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu pas de control.
Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu pas de control.
Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu pas de control.

acelaşi exerciţiu, cu pas de control.

10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu pas de control. 1 2 1 1 1 2 2
10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu pas de control. 1 2 1 1 1 2 2
1 2 1 1 1 2 2 2
1 2
1
1 1
2
2 2

Descriere tehnică: un jucător aruncă mingea cu două mâini de jos, în zona delimitată pentru pas. Celălalt jucător intră în zonă, se aşază în poziţie fundamentală şi va trimite mingea, prin pasa cu două mâini de sus.

Durată: 5-7 minute. Indicaţii metodice:

se deplasează în cea mai mare viteză, pentru a pătrunde sub minge. Deplasarea:

accelerează, apoi încetineşte, pentru a

se aşeza sub minge. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

efectuează o ghemuire şi apoi se ridică şi dă opasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi efectuează pasa.

o ghemuire şi apoi se ridică şi dă opasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi efectuează
o ghemuire şi apoi se ridică şi dă opasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi efectuează
o ghemuire şi apoi se ridică şi dă opasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi efectuează
o ghemuire şi apoi se ridică şi dă opasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi efectuează

48

1 2 3 1 1 1 3 3 3 2 2 2
1
2
3
1
1
1
3
3
3
2
2
2

Descriere tehnică: un jucător trimite mingea, în zona delimitată pentru pas. Celălalt jucător se va deplasa sub minge, va face un pas de control, după care va trimite mingea, cu un pas lung. Durată: 5-10 minute. Indicaţii metodice:

privirea la balon, pentru a aprecia traiectoria;

deplasare în viteză, oprire pentru efectuarea paselor.metodice: privirea la balon, pentru a aprecia traiectoria; Deplasarea: alergare uşoară. Volum de lucru: 3 X

Deplasarea:

în viteză, oprire pentru efectuarea paselor. Deplasarea: alergare uşoară. Volum de lucru: 3 X 10 mingi.
în viteză, oprire pentru efectuarea paselor. Deplasarea: alergare uşoară. Volum de lucru: 3 X 10 mingi.

alergare uşoară.

Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

efectuează o ghemuire şi apoi se ridică şi dă pasă;

efectuează o ghemuire şi apoi se ridică şi dă pasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi
efectuează o ghemuire şi apoi se ridică şi dă pasă; se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi

se deplasează spre stânga/dreapta, revine şi efectuează pasa.

spre stânga/dreapta, revine şi efectuează pasa. Descriere tehnică: în coloană câte unul, cu faţa la
spre stânga/dreapta, revine şi efectuează pasa. Descriere tehnică: în coloană câte unul, cu faţa la
spre stânga/dreapta, revine şi efectuează pasa. Descriere tehnică: în coloană câte unul, cu faţa la

Descriere tehnică: în coloană câte unul, cu faţa la perete, pasă cu două mâini de sus la perete şi deplasare la coada şirului. Durată: 5-7 minute. Indicaţii metodice:

după executarea pasei, se pleacă rapid, pentru a putea executa pasa următorul. Deplasarea:

în alergare, la coada şirului. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

aceleşi exerciţiu, dar cu efectuarea unui pas de control şi apoi pasă în perete; pase la coşul de baschet; pase de precizie, la diferite semne aşezate pe perete.

control şi apoi pasă în perete; pase la coşul de baschet; pase de precizie, la diferite
control şi apoi pasă în perete; pase la coşul de baschet; pase de precizie, la diferite
control şi apoi pasă în perete; pase la coşul de baschet; pase de precizie, la diferite
control şi apoi pasă în perete; pase la coşul de baschet; pase de precizie, la diferite
control şi apoi pasă în perete; pase la coşul de baschet; pase de precizie, la diferite

49

4 3 1 2
4
3
1
2

Descriere tehnică: câte doi, faţă în faţă; pase de la unul la altul, cu deplasare înainte-înapoi. Durată: 5-7 minute. Indicaţii metodice:

se deplasează în cea mai mare viteză,pentru a pătrunde sub minge;

privirea la minge. Deplasarea: Deplasarea:

a pătrunde sub minge; privirea la minge. Deplasarea: în alergare; accelerează, apoi încetineşte, pentru a
în alergare;

în alergare;

accelerează, apoi încetineşte, pentru a se

accelerează, apoi încetineşte, pentru a se

aşeza sub minge. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

efectuează o ghemuire, se ridică şi se

deplasează la minge, în timp ce colegul său face pasă de control, pentru a avea timp să se ridice din ghemuit.

de control, pentru a avea timp să se ridice din ghemuit. Descriere tehnică: suveică peste fileu,
de control, pentru a avea timp să se ridice din ghemuit. Descriere tehnică: suveică peste fileu,
de control, pentru a avea timp să se ridice din ghemuit. Descriere tehnică: suveică peste fileu,
de control, pentru a avea timp să se ridice din ghemuit. Descriere tehnică: suveică peste fileu,

Descriere tehnică: suveică peste fileu, cu deplasare la coada propriului şir. Durată: 3-5 minute. Indicaţii metodie:

privirea la minge, pentru a aprecia traiectoria. Deplasarea:

alergare uşoară,la coada propriului şir. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus; se va efectua o pasă de control şi apoi opasă lungă, peste fileu.

exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus; se va efectua o pasă de control şi apoi
exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus; se va efectua o pasă de control şi apoi
exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus; se va efectua o pasă de control şi apoi
exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus; se va efectua o pasă de control şi apoi

50

Descriere tehnică: pe jumătate de teren, suveică, cu deplasare la coada şirului opus. Durată: 3-5

Descriere tehnică: pe jumătate de teren, suveică, cu deplasare la coada şirului opus. Durată: 3-5 minute. Indicaţii metodice:

privirea la minge, pentru a aprecia traiectoria; deplasare rapidă, pentru a putea lovi mingea în poziţie corespunzătoare; jucătorul se deplasează cu faţa la fileu, se opreşte şi se întoarce pe direcţia de pasare. Deplasarea:

alergare la coada şirului opus. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir;

acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir; se va efectua o pasă de control şi
acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir; se va efectua o pasă de control şi
acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir; se va efectua o pasă de control şi
acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir; se va efectua o pasă de control şi
acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir; se va efectua o pasă de control şi

se va efectua o pasă de control şi apoi pasă lungă la coechipier.acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada propriului şir; Descriere tehnică: 5 grupe a câte doi jucători,

o pasă de control şi apoi pasă lungă la coechipier. Descriere tehnică: 5 grupe a câte
o pasă de control şi apoi pasă lungă la coechipier. Descriere tehnică: 5 grupe a câte
o pasă de control şi apoi pasă lungă la coechipier. Descriere tehnică: 5 grupe a câte

Descriere tehnică: 5 grupe a câte doi jucători, de o parte şi de alta a fileului. Fiecare grupă are câte o minge; pase peste fileu, cu deplasare laterală (dreapta). Durată: 3-5 minute. Indicaţii metodice:

jucătorul se deplasează cu pas adăugat, cu faţa la fileu, se opreşte

şi loveşte mingea. Deplasarea:

deplasare cu pas adăugat. Volum de lucru: 3 X 10 mingi/jucător. Variante: Volum de lucru: 3 X 10 mingi/jucător. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu deplasare spre partea stângă;

acelaşi exerciţiu, cu deplasare spre partea stângă; se va efectua o pasă de control şi apoi
acelaşi exerciţiu, cu deplasare spre partea stângă; se va efectua o pasă de control şi apoi

se va efectua o pasă de control şi apoi pasă peste fileu.adăugat. Volum de lucru: 3 X 10 mingi/jucător. Variante: acelaşi exerciţiu, cu deplasare spre partea stângă;

51

4 1 3 2
4
1
3
2

Descriere tehnică: pe jumătate de teren, joc 3X3, numai cu pasa cu două mâini de sus (organizarea celor 3 lovituri). Durată: 15-20 minute. Indicaţii metodice:

privirea la minge, pentru a aprecia traiectoria;

trimiterea mingii, cât mai exact, la coechipier. Deplasarea: Deplasarea:

mingii, cât mai exact, la coechipier. Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:
mingii, cât mai exact, la coechipier. Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

mers.

Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, 2X2; acelaşi exerciţiu, 4X4, pe teren de minivolei.

2X2; acelaşi exerciţiu, 4X4, pe teren de minivolei. 3 1 2 Descriere tehnică: Trei jucători, în
2X2; acelaşi exerciţiu, 4X4, pe teren de minivolei. 3 1 2 Descriere tehnică: Trei jucători, în
2X2; acelaşi exerciţiu, 4X4, pe teren de minivolei. 3 1 2 Descriere tehnică: Trei jucători, în
2X2; acelaşi exerciţiu, 4X4, pe teren de minivolei. 3 1 2 Descriere tehnică: Trei jucători, în
3 1 2
3
1 2

Descriere tehnică:

Trei jucători, în zonele 4, 3, 2, lângă fileu, execută pase în trei, cu două mingi; jucătorul din zona 4 are două mingi, pe care le pasează, una după alta, la jucătorul din zona 3; acesta, pe spate, în

zona 2 şi 2 dă pasă lungă în zona 4.

Durată: 3 minute, după care se schimbă locurile. Indicaţii metodice:

execuţie rapidă a paselor, datorită

frecvenţei mingilor. Deplasarea:

mers. Volum de lucru: 20 de mingi. Variante: Volum de lucru: 20 de mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu efectuarea unui pas de control şi o pasă lungă la coechipier.

20 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu efectuarea unui pas de control şi o pasă lungă
20 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu efectuarea unui pas de control şi o pasă lungă

52

Indicaţii metodice privind antrenarea pasei:

tehnica de deplasare şi orientarea jucătorului în teren sunt primele aspecte care trebuie învăţate, în cadrul procedeului;Indicaţii metodice privind antrenarea pasei: exerciţiile de alergare cu plecare din poziţii diferite, cu schimbare de

exerciţiile de alergare cu plecare din poziţii diferite, cu schimbare de direcţie, sunt recomandate;aspecte care trebuie învăţate, în cadrul procedeului; ştafetele, jocurile dinamice garantează, de asemenea, o

ştafetele, jocurile dinamice garantează, de asemenea, o ambianţă specială;diferite, cu schimbare de direcţie, sunt recomandate; apoi, alte exerciţii pregătitoare, realizate pe teren,

apoi, alte exerciţii pregătitoare, realizate pe teren, creează premisa instruirii procedeelor specifice;dinamice garantează, de asemenea, o ambianţă specială; exerciţiile individuale cu mingea au rolul de familiarizare

exerciţiile individuale cu mingea au rolul de familiarizare a jucătorului, cu caracteristicile fundamentale ale pasei (plasamentul în raport cu mingea, poziţia palmelor, a degetelor etc.);pe teren, creează premisa instruirii procedeelor specifice; de o mare utilitate sunt exerciţiile de jonglerie, unde

de o mare utilitate sunt exerciţiile de jonglerie, unde pot fi alternate loviri cu o mână de sus, de jos, cu umărul, cu genunchiul etc.;în raport cu mingea, poziţia palmelor, a degetelor etc.); exerciţiile cu peretele sunt, de asemenea, foarte

exerciţiile cu peretele sunt, de asemenea, foarte practice şi asigură un număr mare de repetări;cu o mână de sus, de jos, cu umărul, cu genunchiul etc.; antrenorul va corecta permanent

antrenorul va corecta permanent poziţia degetelor asupra mingii, precum şi lucrul braţelor şi alpicioarelor;foarte practice şi asigură un număr mare de repetări; în momentul în care jucătorii şi-au însuşit

în momentul în care jucătorii şi-au însuşit oarecum tehnica de bază, vom începe exerciţiile cu partener, care vor fi, la început, de pe loc, apoi din deplasare;mingii, precum şi lucrul braţelor şi alpicioarelor; propunem, apoi, exerciţii în care mingea soseşte din

propunem, apoi, exerciţii în care mingea soseşte din linia a II-a, jucătorul pătrunzând spre fileu şi încercând să paseze paralel cu acesta;care vor fi, la început, de pe loc, apoi din deplasare; exerciţiile în continuitate sunt foarte

exerciţiile în continuitate sunt foarte utile pentru debutanţi şi asigură o bună concentrare;spre fileu şi încercând să paseze paralel cu acesta; în această perioadă, nu se urmăreşte aspectul

în această perioadă, nu se urmăreşte aspectul tactic, interesându-ne decât o însuşire corectă a acestui element tehnic;utile pentru debutanţi şi asigură o bună concentrare; este indispensabilă aplicarea de exerciţii, care să

este indispensabilă aplicarea de exerciţii, care să ajute, cât mai repede posibil, trecerea la organizarea celor 3 lovituri.perioadă, nu se urmăreşte aspectul tactic, interesându-ne decât o însuşire corectă a acestui element tehnic; 53

53

SCOPUL
SCOPUL
• este de a forma, la studenţi, capacitatea de a exemplifica mecanismul de bază al
• este
de
a
forma,
la studenţi,
capacitatea de a exemplifica
mecanismul de bază al elementelor
specifice jocului de atac.
OBIECTIVELE • însuşirea conţinutului elementelor specifice jocului de atac; OPERAŢIONALE • cunoşterea
OBIECTIVELE
• însuşirea conţinutului
elementelor specifice jocului
de atac;
OPERAŢIONALE
• cunoşterea mecanismului de
bază, a regulilor tactice şi a
indicaţiilor metodice ale
elementelor specifice jocului
de atac.
TEME DE LUCRU
TEME DE
LUCRU
• prezentaţi mecanismul de bază al pasei cu două mâini de sus; • alcătuiţi o
• prezentaţi mecanismul de bază
al pasei cu două mâini de sus;
• alcătuiţi o linie metodică pentru
învăţarea, consolidarea pasei cu
două mâini de sus.
5 – Descrieţi mecanismul de bază al pasei cu două E E mâini de sus.
5 – Descrieţi mecanismul de bază al pasei cu două
E
E
mâini de sus.
V
V
A
A
6 – 8 – Alcătuiţi o fişă metodică pentru învăţarea –
L
L
consolidarea pasei cu două mâini de sus.
U
U
A
A
R
9 – 10 – Prezentaţi indicaţiile metodice şi regulile
tactice ale antrenării pasei cu două mâini de sus.
R
E
E

54

IV.4. Preluarea cu două mâini de jos

IV.4. Preluarea cu două mâini de jos Pregătirea poziţiei Execuţia mişcării Continuarea 1. Deplasarea

Pregătirea poziţiei

Execuţia mişcării

Continuarea

1.

Deplasarea spre

1.

Preluarea mingii

mişcării

minge şi aşezarea în poziţie fundamentală.

2.

picioarelor, la

lăţimea umerilor.

Depărtarea

în faţa corpului.

2. Uşoară extensie a

picioarelor.

3.

greutăţii pe piciorul dinainte.

Transferul

1. Ţinerea mâinilor

împreunate.

2.

coatelor întinse.

3. Braţele urmăresc

mingea, spre

Păstrarea

3. Îndoirea

4. Efectuarea

direcţia în care este

genunchilor,

contactului cu

trimisă.

menţinerea corpului

mingea departe de

4.

Ţinerea braţelor

în poziţie joasă.

corp.

sub nivelul

4.

Aşezarea

5.

Înclinarea

umerilor.

mâinilor.

„platoului” format

5. Transferul

5.

Formarea unui

de mâini spre

greutăţii spre

platou al braţelor.

minge.

direcţia mingii.

6. Braţele paralele.

7. Coatele întinse.

8. Urmărirea mingii

cu privirea.

6. Şoldurile înainte.

7. Privirea la

minge, în momentul lovirii.

55

6. Urmărirea mingii

cu privirea.

Generalităţi:

Preluarea este primul contact cu mingea, după serviciu. Obiectivul principal al preluării este trimiterea mingii la conducătorul de joc, care se află în zona 2-3 a terenului, pentru posibilitatea construirii unui atac eficient. În jocul de volei, întâlnim:

preluarea cu două mâini;unui atac eficient. În jocul de volei, întâlnim: preluarea cu o mână. Preluarea : este un

preluarea cu o mână. Preluarea : este un procedeu foarteimportant în jocul de volei, este specific atât preluării din Preluarea: este un procedeu foarteimportant în jocul de volei, este specific atât preluării din serviciu, cât şi jocului de apărare. Posibilitatea construirii unui atac eficient depinde de precizia şi decalitatea preluării. Dacă preluarea nu este corectă, opţiunile conducătorului de joc sunt reduse, atacul este lent şi uşor de anihilat de către echipa adversă. Pentru jocul de apărare, se solicită:

mare disponibilitate;echipa adversă. Pentru jocul de apărare, se solicită: braţele întinse şi formarea unei suprafeţe plane;

braţele întinse şi formarea unei suprafeţe plane;jocul de apărare, se solicită: mare disponibilitate; avansarea spre balon şi amortizarea loviturii. Reguli

avansarea spre balon şi amortizarea loviturii.braţele întinse şi formarea unei suprafeţe plane; Reguli tactice: plasarea jucătorului înapoia balonului şi

Reguli tactice:

plasarea jucătorului înapoia balonului şi lovirea mingii, în poziţie stabilă;spre balon şi amortizarea loviturii. Reguli tactice: utilizarea preluării, pentru mingile joase sau flotante şi

utilizarea preluării, pentru mingile joase sau flotante şi a pasei de sus, pentru mingile înalte;balonului şi lovirea mingii, în poziţie stabilă; jucătorul aflat în preluare trebuie să adopte o poziţie

jucătorul aflat în preluare trebuie să adopte o poziţie corespunzătoare, în funcţie de traiectoria balonului;sau flotante şi a pasei de sus, pentru mingile înalte; de corectitudinea preluării, depinde jocul de

de corectitudinea preluării, depinde jocul de atac al echipei;corespunzătoare, în funcţie de traiectoria balonului; la primirea serviciului, sportivii sunt aşezaţi cu

la primirea serviciului, sportivii sunt aşezaţi cu piciorul stâng sau drept înainte, în funcţie de zona în care se găseşte;corectitudinea preluării, depinde jocul de atac al echipei; viteza de deplasare a jucătorilor este+ determinată de

viteza de deplasare a jucătorilor este+ determinată de viteza mingii venite din serviciu sau din atac;drept înainte, în funcţie de zona în care se găseşte; un rol foarte important, în jocul

un rol foarte important, în jocul de volei, îl are asigurarea dublajului şi anticiparea direcţiei mingilor ricoşate din blocaj.se găseşte; viteza de deplasare a jucătorilor este+ determinată de viteza mingii venite din serviciu sau

56

Descriere tehnică: preluări de control Durată: 5 minute. Indicaţii metodice: plasarea sub minge; îndoirea

Descriere tehnică: preluări de control Durată: 5 minute. Indicaţii metodice:

de control Durată: 5 minute. Indicaţii metodice: plasarea sub minge; îndoirea genunchilor; coatele întinse;

plasarea sub minge;

îndoirea genunchilor; coatele întinse; privirea la minge. Deplasarea:

mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, iar palmele ating solul; acelaşi exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol.

exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în
exerciţiu, cu lăsarea mingii să cadă o dată pe sol. Descriere tehnică: doi jucători, faţă în

Descriere tehnică: doi jucători, faţă în faţă, iar un jucător trimite mingea, alternativ, cu traiectorie lungă şi cu traiectorie scurtă. Cel care primeşte mingea intră şi loveşte mingea, în poziţie joasă, cu „manşeta”. Durată: 7-10 minute. Indicaţii metodice:

Durată: 7-10 minute. Indicaţii metodice: se aşteaptă mingea, în poziţie joasă; se loveşte pe

se aşteaptă mingea, în poziţie joasă;

se loveşte pe „manşetă”; Deplasarea: Deplasarea:

alergare uşoară. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

uşoară. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: se va trimite mingea stânga – dreapta,
uşoară. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: se va trimite mingea stânga – dreapta,
uşoară. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: se va trimite mingea stânga – dreapta,

se va trimite mingea stânga – dreapta, jucătorul din apărare deplasându-se cu pas adăugat şi efectuând preluare cu două mâini de jos;

se va efectua o preluare de control şi, apoi, o preluare lungă la celălalt jucător.

cu două mâini de jos; se va efectua o preluare de control şi, apoi, o preluare

57

Descriere tehnică: suveică peste fileu, cu trecere la coada propriului şir. De o parte a

Descriere tehnică: suveică peste fileu, cu trecere la coada propriului şir. De o parte a fileului, se efectuează pasă cu două mâini de sus, iar de partea cealaltă, preluare cu două mâini de jos. Durată: 5-7 minute. Indicaţii metodice:

se aşteaptă mingea, în poziţie joasă, la preluare; Deplasarea:

alergare uşoară, la coada propriului şir. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus; se va efectua o preluare de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu.

de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu. Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu
de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu. Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu
de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu. Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu
de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu. Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu
de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu. Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu
de control şi, apoi, o preluare lungă peste fileu. Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu

Descriere tehnică: suveică dublă peste fileu, cu trecere la coada şirului alăturat. Se execută, de o parte a fileului, preluare cu două mâini de jos şi de partea cealaltă, pasă cu două mâini de sus. Durată: 5-7 minute. Indicaţii metodice:

se aşteaptă mingea, în poziţie joasă, la preluare. Deplasarea:

alergare uşoară, la coada şirului alăturat. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu trecere la coada şirului opus (pe diagonală); se va efectua o preluare de control şi,

la coada şirului opus (pe diagonală); se va efectua o preluare de control şi, apoi, o
la coada şirului opus (pe diagonală); se va efectua o preluare de control şi, apoi, o
la coada şirului opus (pe diagonală); se va efectua o preluare de control şi, apoi, o
la coada şirului opus (pe diagonală); se va efectua o preluare de control şi, apoi, o

apoi, o preluare lungă peste fileu.

58

1 1 1 3 3 3 2 2 2
1
1
1
3
3
3
2
2 2

Descriere tehnică: un jucător de o parte a fileului şi unul de cealaltă parte. Primul efectuează o pasă înaltă, cu două mâini de sus; celălalt se deplasează la minge, efectuează o preluare cu două mâini de

jos, spre înainte, iar apoi se deplasează şi trimite mingea peste fileu, cu pasă cu două mâini de sus.

Durată: 10-15 minute.

Indicaţii metodice:

pentru primul jucător: trimiterea mingii peste fileu să se facă cu o traiectorie mai joasă. Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi.

joasă. Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu efectuarea unui

Variante:

acelaşi exerciţiu, cu efectuarea unui pas uşor înainte şi trimiterea mingii peste fileu, cu preluare cu două mâini de jos.Deplasarea: mers. Volum de lucru: 3 X 10 mingi. Variante: 1 4 3 2 A Descriere

mingii peste fileu, cu preluare cu două mâini de jos. 1 4 3 2 A Descriere
mingii peste fileu, cu preluare cu două mâini de jos. 1 4 3 2 A Descriere
1 4 3 2 A
1
4 3
2
A

Descriere tehnică:

Un jucător în zona 6, iar antrenorul în zona 3. Antrenorul aruncă mingea în

zona 1, jucătorul se deplasează,

efectuează preluarea şi se întoarce la

poziţia de plecare; acelaşi lucru, înspre

zona 5. Durată: 5-10 minute. Indicaţii metodice:

deplasare laterală rapidă, pentru a se putea prelua mingea în poziţie adecvată. Deplasarea: Deplasarea:

alergare, pentru a se deplasa la minge.se putea prelua mingea în poziţie adecvată. Deplasarea: Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare

Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante:

acelaşi exerciţiu, dar cu deplasare înainte – înapoi.Deplasarea: alergare, pentru a se deplasa la minge. Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare

59

1 3 2
1
3
2

Descriere tehnică:

Un jucător în zona 2, unul în 3 şi altul în zona 4; fiecare are o minge în mâini, iar doi jucători se află în zona 5. Primul jucător din zona 5 face preluare din

mingea atacată din zona 4, se

deplasează în zona 6, unde va primi o minge aruncată de către jucătorul din zona 3 şi se retrage în zona 1, unde va efectua preluare din mingea atacată de către jucătorul din zona 2. Durată: 5-7 minute. Indicaţii metodice:

deplasare rapidă, pentru a putea ajunge la minge. Deplasarea:

rapidă, pentru a putea ajunge la minge. Deplasarea: alergare, pentru a se deplasa la minge. Volum

alergare, pentru a se deplasa la minge. Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante: Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante:

acelaşi exerciţiu, dar cu atac din toate zonele.de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante: 3 2 1 A Descriere tehnică: Un

Variante: acelaşi exerciţiu, dar cu atac din toate zonele. 3 2 1 A Descriere tehnică: Un
Variante: acelaşi exerciţiu, dar cu atac din toate zonele. 3 2 1 A Descriere tehnică: Un
3 2 1 A
3
2
1
A

Descriere tehnică:

Un grup de 3 jucători, unul în spatele

celuilalt, în zona 5; primul jucător efectuează deplasare înainte şi preluare

din mingea plasată de antrenor, după care se retrage cu spatele, pentru a face preluare din minge atacată şi trece la

coada şirului. Durată: 5 minute. Indicaţii metodice:

jucătorul trebuie să rămână cu faţa la antrenor. Deplasarea: Deplasarea:

alergare rapidă cu spatele. Volum de lucru: 20 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu din zona 6. Volum de lucru: 20 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu din zona 6.

60

1 2 2 3 A
1
2
2
3
A

Descriere tehnică: un jucător efectuează blocaj la un atac dat de un jucător urcat pe lada de gimnastică, după care antrenorul aruncă o minge la 3 m, acesta se întoarce şi face preluare cu plonjon. Jucătorii sunt grupaţi câte trei. Durată: 10-15 minute. Indicaţii metodice:

să nu uite să sară la blocaj. Deplasarea:

săritură şi deplasare rapidă pentrumetodice: să nu uite să sară la blocaj. Deplasarea: plonjon. Volum de lucru: de trei ori

plonjon. Volum de lucru: de trei ori 10 mingi.

Variante:

acelaşi exerciţiu, cu blocaj şi plonjon din zonele 3 şi 2.

exerciţiu, cu blocaj şi plonjon din zonele 3 şi 2. A 1 4 R 2 3
exerciţiu, cu blocaj şi plonjon din zonele 3 şi 2. A 1 4 R 2 3
exerciţiu, cu blocaj şi plonjon din zonele 3 şi 2. A 1 4 R 2 3
exerciţiu, cu blocaj şi plonjon din zonele 3 şi 2. A 1 4 R 2 3
A 1 4 R 2 3
A
1
4
R
2
3

zona 2.

Descriere tehnică: conducătorul de joc dă pasă lungă în zona 4, de unde un jucător va efectua lovitură de atac. De cealaltă parte a fileului, doi jucători sunt pe lada de gimnastică şi efectuează blocaj. În spatele jucătorului care execută lovitură de atac, se găseşte un jucător care recuperează mingile venite din blocaj. Antrenorul aruncă o minge la jucătorul care efectuează dublaj şi

va executa o lovitură de atac, fără blocaj.

Durată: 10-15 minute.

Indicaţii metodice:

conducătorul de joc participă şi el la dublajul atacului. Deplasarea: poziţie joasă. Volum de lucru: 15 – 20 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu dublaj la atac din

Deplasarea: poziţie joasă. Volum de lucru: 15 – 20 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu dublaj la
Deplasarea: poziţie joasă. Volum de lucru: 15 – 20 mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu dublaj la

61

2 2 3 3 1 1
2
2
3
3
1 1

Descriere tehnică:

Doi jucători faţă în faţă, unul face

lovitură de atac, iar celălalt preluare, la

doi metri înaintea lui; se deplasează,

prinde mingea şi o dă colegului. Durată: 5-10 minute. Indicaţii metodice:

deplasare rapidă, pentru a putea ajunge la minge. Deplasarea:

alergare, pentru a se deplasa la minge. Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante: Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante:

acelaşi exerciţiu, dar cu preluare direct la colegul care face lovitură de atac.

cu preluare direct la colegul care face lovitură de atac. 3 2 4 1 Descriere tehnică:
cu preluare direct la colegul care face lovitură de atac. 3 2 4 1 Descriere tehnică:
cu preluare direct la colegul care face lovitură de atac. 3 2 4 1 Descriere tehnică:
cu preluare direct la colegul care face lovitură de atac. 3 2 4 1 Descriere tehnică:
3 2 4 1
3
2
4
1

Descriere tehnică:

Trei jucători, unul în linia I, unul în linia a

II-a şi unul în mijloc, care are rol de

conducător de joc. Jucătorul din linia I execută lovitură de atac la jucătorul din

linia a II-a, acesta face preluare la conducătorul de joc, care va efectua pasă înapoi la jucătorul din linia a II-a, iar acesta va efectua lovitură de atac la jucătorul din linia I. Durată: 5-10 minute.

Indicaţii metodice:

deplasare rapidă, pentru a putea ajunge la minge. Deplasarea: Deplasarea:

rapidă, pentru a putea ajunge la minge. Deplasarea: alergare, pentru a se deplasa la minge. Volum

alergare, pentru a se deplasa la minge. Volum de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante:

de lucru: 20 de mingi pentru fiecare jucător. Variante: acelaşi exerciţiu, dar cu lovitură de atac

acelaşi exerciţiu, dar cu lovitură de atac numai din linia întâi.

62

A
A

Descriere tehnică:

Ttrei jucători, unul în spatele celuilalt, în zona 1 a terenului; primul jucător avansează şi efectuează preluare dintr-un atac dat de către antrenor, după care se retrage în spatele celorlalţi jucători.

Durată: 7 – 10 minute. Indicaţii metodice:

trimiterea mingii în zona 2. Deplasarea:

alergare la coada şirului. Volum de lucru: 20 mingi/jucător. Variante: Variante:

şirului. Volum de lucru: 20 mingi/jucător. Variante: acelaşi exerciţiu, din zonele 6, 5, 4. 3 3
şirului. Volum de lucru: 20 mingi/jucător. Variante: acelaşi exerciţiu, din zonele 6, 5, 4. 3 3

acelaşi exerciţiu, din zonele 6, 5, 4.

Variante: acelaşi exerciţiu, din zonele 6, 5, 4. 3 3 3 2 2 2 1 A
Variante: acelaşi exerciţiu, din zonele 6, 5, 4. 3 3 3 2 2 2 1 A
3 3 3 2 2 2 1 A
3 3
3
2
2
2
1
A

Descriere tehnică:

Antrenorul aruncă mingea la conducătorul de joc, care va pasa la 3 m, la unul dintre jucătorii aflaţi în zonele 5, 6 şi 1, urmând ca aceştia să efectueze lovitură de atac, în zonele 5, 6 sau 1 ale terenului advers, de unde se va efectua preluare. Durată: 10 minute. Indicaţii metodice:

jucătorii aflaţi la preluare se vor retrage,

în momentul în care conducătorul de joc va efectua pasa. Deplasarea:

deplasare rapidă cu spatele, pentru a efectua opreluare.în care conducătorul de joc va efectua pasa. Deplasarea: Volum de lucru: 20 – 30 mingi.

deplasare rapidă cu spatele, pentru a efectua opreluare. Volum de lucru: 20 – 30 mingi. Variante:

Volum de lucru: 20 – 30 mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu un singur jucător la preluare, care va pleca din zona 1, apoi în zonele 6 şi 5 ale terenului, de

unde va efectua preluarea.

jucător la preluare, care va pleca din zona 1, apoi în zonele 6 şi 5 ale

63

4 2 1 3 A
4
2
1 3
A

Variante:

Descriere tehnică: antrenorul aruncă o minge înaltă în zona 4, de unde se va ataca pe drept şi apoi va arunca o minge în zona 2, de unde se va efectua atac pe diagonală. Acelaşi lucru pentru

jucătorul din apărare, în zona 5.

Durată: 15 - 20 minute.

Indicaţii metodice:

jucătorul care se află în apărare se orientează, în funcţie de atacul advers. Deplasarea: Deplasarea:

jucătorul din preluare se roteşte, în funcţie de atacul advers. Volum de lucru: 20 – 30 mingi de fiecare jucător. Volum de lucru: 20 – 30 mingi de fiecare jucător.

Volum de lucru: 20 – 30 mingi de fiecare jucător. acelaşi exerciţiu, dar cu aşezare a

acelaşi exerciţiu, dar cu aşezare a doi jucători la blocaj, în zonele 4 şi 2.

cu aşezare a doi jucători la blocaj, în zonele 4 şi 2. 5 4 A 6
cu aşezare a doi jucători la blocaj, în zonele 4 şi 2. 5 4 A 6
5 4 A 6 3 2 7 R 1
5
4
A
6
3 2
7
R
1

Descriere tehnică:

1 – un atacant dă pasă la conducătorul de joc; 2 – conducătorul de joc dă pasă înaltă în zona 4; 3 – atacantul efectuează lovitură

de atac; 4 – antrenorul aruncă mingea la

jucătorii aflaţi în preluare; 5 – jucătorul efectuează preluarea spre zonele 2-3; 6 – conducătorul de joc se deplasează şi

efectuează pasă lungă în zona 4; 7 –

jucătorul din zona 4 efectuează lovitură de

atac.

Durată: 15 - 20 minute. Indicaţii metodice:

preluarea trebuie să ajungă în zonelede atac. Durată: 15 - 20 minute. Indicaţii metodice: 2-3; Deplasarea: alergare la deplasarea conducătorului de

2-3;

Deplasarea:

alergare la deplasarea conducătorului de joc, la mingea a II- a. Volum de lucru: 20 – 30 mingi de fiecare jucător.

64

la deplasarea conducătorului de joc, la mingea a II- a. Volum de lucru: 20 – 30
Volum de lucru: 20 mingi. Descriere tehnice: Un jucător se află de o parte a

Volum de lucru: 20 mingi.

Descriere tehnice:

Un jucător se află de o parte a fileului, celălalt de partea cealaltă. Un jucător serveşte, iar celălalt efectuează preluare cu două mâini de jos, schimbând poziţia de plecare: înapoi, înainte, lateral. Durată: 10 minute. Indicaţii metodice:

lateral. Durată: 10 minute. Indicaţii metodice: urmărirea jucătorului care serveşte; urmărirea

urmărirea jucătorului care serveşte;

urmărirea traiectoriei mingii; se deplasează rapid la minge. Deplasarea:

deplasarea înainte: pas fandat. deplasarea înapoi: privirea tot timpul la minge şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat.

şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
şi în terenul advers; deplasarea laterală: pas adăugat. 2 2 3 R 3 1 1 4
2 2 3 R 3 1 1 4
2
2
3
R
3
1
1
4

Descriere tehnică:

Trei jucători în preluare, un atacant în zona 4 şi un conducător de joc. Un jucător serveşte, se face preluarea la conducătorul

de joc, care va pasa în zona 4, de unde se va

efectua lovitură de atac în zona 5. Deplasarea:

deplasare, pentru a efectua opreluare.

Volum de lucru:30 de mingi.

Variante:

acelaşi exerciţiu, cu atacant în zonele 3,a efectua opreluare. Volum de lucru: 30 de mingi. Variante: 2; acelaşi exerciţiu, cu doi atacanţi

2;

Variante: acelaşi exerciţiu, cu atacant în zonele 3, 2; acelaşi exerciţiu, cu doi atacanţi la fileu.
Variante: acelaşi exerciţiu, cu atacant în zonele 3, 2; acelaşi exerciţiu, cu doi atacanţi la fileu.

acelaşi exerciţiu, cu doi atacanţi la fileu.

Durată: 15 minute. Indicaţii metodice:

preluarea trebuie să fie adusă într-o zonă favorabilă conducătorului de joc.

15 minute. Indicaţii metodice: preluarea trebuie să fie adusă într-o zonă favorabilă conducătorului de joc. 65

65

SCOPUL • este de a forma, la studenţi, capacitatea de a exemplifica mecanismul de bază
SCOPUL
• este de a forma, la studenţi, capacitatea
de a exemplifica mecanismul de bază al
elementelor specifice jocului de apărare.
OBIECTIVELE • însuşirea conţinutului elementelor specifice jocului de apărare; OPERAŢIONALE • cunoşterea
OBIECTIVELE
• însuşirea conţinutului elementelor
specifice jocului de apărare;
OPERAŢIONALE
• cunoşterea mecanismului de bază,
a regulilor tactice şi a indicaţiilor
metodice ale elementelor specifice
preluării cu două mâini de jos.
• prezentarea mecanismului de bază, TEME DE al preluării cu două mâini de jos. LUCRU
• prezentarea mecanismului de bază,
TEME DE
al preluării cu două mâini de jos.
LUCRU
• alcătuiţi o linie metodică, pentru
consolidarea preluării cu două
mâini de jos.
E 5 – Descrieţi mecanismul de bază al preluării cu două E V mâini de
E
5
– Descrieţi mecanismul de bază al preluării cu două
E
V
mâini de jos.
V
A
A
L
6
– 8 – Alcătuiţi o fişă metodică pentru învăţarea –
L
U
consolidarea preluării cu două mâini de jos.
U
A
A
R
9 – 10 – Prezentaţi indicaţiile metodice şi regulile
R
E
tactice ale antrenării preluării cu două mâini de jos.
E

66

IV.5. Serviciul

IV.5. Serviciul Pregătirea poziţiei Execuţia mişcării Continuarea 1. Picioarele 1. Aruncarea
IV.5. Serviciul Pregătirea poziţiei Execuţia mişcării Continuarea 1. Picioarele 1. Aruncarea
IV.5. Serviciul Pregătirea poziţiei Execuţia mişcării Continuarea 1. Picioarele 1. Aruncarea

Pregătirea poziţiei

Execuţia mişcării

Continuarea

1.

Picioarele

1.

Aruncarea mingii

mişcării

depărtate.

pe verticală.

1. Continuarea

2. Greutatea

corpului este egal

2. Lansarea mingii

cu mâna în

transferului greutăţii pe piciorul

repartizată, pe

apropierea corpului.

din faţă.

ambele picioare.

3.

Ducerea braţului

2.

Braţul coboră

3. Umerii paraleli

drept/stâng sus şi

lejer.

cu fileul.

înapoi, întins, pe

3.

Se intră în teren.

4.

Piciorul stâng

lângă ureche.

înainte, pentru dreptaci (şi dreptul, pentru stângaci).

5. Palma deschisă.

6. Privirea la balon.

4. Lovirea mingii

cu palma şi braţul

întins.

5. Urmărirea mingii

cu privirea, după

lovire.

6. Transferul

greutăţii pe piciorul din faţă.

67

Elementul tehnic cu care seîncepe jocul. Este compus din mai multe procedee tehnice şi devine, din ce în ce mai mult, „o armă de atac”, la majoritatea echipelor. Generalităţi:

Tehnica de bază este relativ simplă, iar faptul că jucătorul are la dispoziţie timp suficient, pentru repunerea mingii în joc (8 secunde), creează premisa unei execuţii extrem de precise şi deeficiente. Noile modificări de regulament măresc posibilităţile de manifestare ale jucătorilor, apărând, astfel, multiple variante privind tactica serviciului. Perfecţionarea domeniului este obligatorie, preferându-se securitatea execuţiei şi nu riscul. Dinamica dezvoltării jocului de volei a evidenţiat apariţia mai multor procedee:

serviciul de jos, specific debutanţilor; serviciul de sus, din forţă, care este executat destul de puternic, dar cu o precizie limitată (în care mingea capătă un efect mare), a fost utilizat o mare perioadă; serviciul în forţă, cu rotaţia mingii, se încadrează în categoria „serviciului rotativ”, unde poziţia corpului este orientată cu umărul spre fileu (ex. rapidistul Horaţiu Nicolau – puterea serviciului acestui jucător ajungând până la 240 km/h); în ordinea evoluţiei, apare serviciul planat, la care mingea planează, având o traiectorie sinuoasă, înşelătoare. Se realizează de pe sol sau din săritură (execuţie mai dificilă); de o bună perioadă de timp, mai ales la echipele de băieţi, apare serviciul de sus din forţă, din săritură. Sunt jucători care şi-au perfecţionat acest procedeu – respectiv, forţa şi precizia (ex. echipa de băieţi a Rusiei, la care toţi jucătorii servesc din săritură, cu maximă eficienţă. Şi la echipele de fete întâlnim jucătoare care servesc din săritură). Esenţa acestui procedeu este ca fiecare jucător să-şi asume riscul, în funcţie de scor. De obicei, băieţii, indiferent de rezultat, forţează serviciul, întrucât o minge mai uşoară este atacată puternic, fără posibilităţi de recuperare. De menţionat, că există şi jucători care alternează mingile în forţă, cu cele uşoare, dar bine plasate.

De menţionat, că există şi jucători care alternează mingile în forţă, cu cele uşoare, dar bine
De menţionat, că există şi jucători care alternează mingile în forţă, cu cele uşoare, dar bine
De menţionat, că există şi jucători care alternează mingile în forţă, cu cele uşoare, dar bine
De menţionat, că există şi jucători care alternează mingile în forţă, cu cele uşoare, dar bine
De menţionat, că există şi jucători care alternează mingile în forţă, cu cele uşoare, dar bine

68

Deşi, în metodica de învăţare, se începe cu serviciul de jos (fiind mai uşor de executat), recomandabil este să se treacă, destul de repede, peste acest procedeu, preferându-se serviciul de sus, din faţă şi orientat chiar spre un punct fix (salteaua de gimnastică), micşorând, însă, distanţa faţă de fileu. Foarte important este ca, încă de la început, copiii să îşi formeze mentalitatea că serviciul trebuie efectuat la un punct fix.

Reguli tactice:

concentrarea obligatorie, înaintea serviciului;serviciul trebuie efectuat la un punct fix. Reguli tactice: observarea adversarului, determinarea zonei unde trebuie

observarea adversarului, determinarea zonei unde trebuie servit;tactice: concentrarea obligatorie, înaintea serviciului; rămânerea înapoia liniei de fund a terenului şi

rămânerea înapoia liniei de fund a terenului şi concentrarea asupra lovirii mingii;adversarului, determinarea zonei unde trebuie servit; evitarea greşelilor de serviciu, la începutul şi spre

evitarea greşelilor de serviciu, la începutul şi spre sfârşitul setului;de fund a terenului şi concentrarea asupra lovirii mingii; evitarea ratării serviciului, după timpul de odihnă

evitarea ratării serviciului, după timpul de odihnă sau al unei schimbări;de serviciu, la începutul şi spre sfârşitul setului; efectuarea serviciului spre un jucător nou intrat;

efectuarea serviciului spre un jucător nou intrat;serviciului, după timpul de odihnă sau al unei schimbări; orientarea serviciului spre o zonă neacoperită; efectuarea

orientarea serviciului spre o zonă neacoperită;efectuarea serviciului spre un jucător nou intrat; efectuarea serviciului pe „intrarea” conducătorului de

efectuarea serviciului pe „intrarea” conducătorului de joc;intrat; orientarea serviciului spre o zonă neacoperită; realizarea serviciului pe secunda „8”. Regulă tactică

realizarea serviciului pe secunda „8”. Regulă tactică mai puţin utilizată, dar care permite „obosirea adversarului”.serviciului pe „intrarea” conducătorului de joc; Descriere tehnică: Fiecare jucător are o minge şi se

utilizată, dar care permite „obosirea adversarului”. Descriere tehnică: Fiecare jucător are o minge şi se
utilizată, dar care permite „obosirea adversarului”. Descriere tehnică: Fiecare jucător are o minge şi se
utilizată, dar care permite „obosirea adversarului”. Descriere tehnică: Fiecare jucător are o minge şi se

Descriere tehnică:

Fiecare jucător are o minge şi se aşază la o distanţă de 3-4 m de perete. Se efectuează serviciu în perete şi prinderea mingii. Durată: 10 – 15 minute. Indicaţii metodice:

piciorul stâng înainte, pentru dreptaci şi dreptul înainte, pentru stângaci;

lovirea mingii se face din înapoia ei. Deplasarea: Deplasarea:

deplasarea corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi.

Variante:

spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu efectuarea serviciului la
spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu efectuarea serviciului la
spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu efectuarea serviciului la

acelaşi exerciţiu, cu efectuarea serviciului la un punct fix pe perete.

69

Descriere tehnică: Un jucător de o parte a fileului, iar celălalt de partea cealaltă, situaţi

Descriere tehnică:

Un jucător de o parte a fileului, iar celălalt de partea cealaltă, situaţi la 3 m. Se serveşte peste fileu, iar după trei servicii reuşite consecutive, se măreşte distanţa cu un metru. Durată: 10-15 minute Indicaţii metodice:

cu un metru. Durată: 10-15 minute Indicaţii metodice: se aruncă mingea deasupra capului; lovirea mingii de

se aruncă mingea deasupra capului;

lovirea mingii de deasupra capului. Deplasarea: Deplasarea:

deplasarea corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 de mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu efectuarea unei preluări de control la mingea trimisă decătre coleg.

unei preluări de control la mingea trimisă decătre coleg. de execuţie. Descriere tehnică: Jucătorii aşezaţi de
unei preluări de control la mingea trimisă decătre coleg. de execuţie. Descriere tehnică: Jucătorii aşezaţi de
unei preluări de control la mingea trimisă decătre coleg. de execuţie. Descriere tehnică: Jucătorii aşezaţi de
unei preluări de control la mingea trimisă decătre coleg. de execuţie. Descriere tehnică: Jucătorii aşezaţi de
unei preluări de control la mingea trimisă decătre coleg. de execuţie. Descriere tehnică: Jucătorii aşezaţi de

de execuţie.

Descriere tehnică:

Jucătorii aşezaţi de o parte a fileului, la linia de 3 m; fiecare cu minge; serviciu în zona delimitată. Durată: 5 – 10 minute. Indicaţii metodice:

un picior înainte, iar celălalt înapoi; lovirea balonului se face cu mâna opusă piciorului aflat înainte; lovirea mingii se face din înapoia ei. Deplasarea:

deplasarea corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu marirea distanţei

corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu marirea distanţei
corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu marirea distanţei
corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu marirea distanţei
corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu marirea distanţei
corpului spre înainte. Volum de lucru: 20 -30 de mingi. Variante: acelaşi exerciţiu, cu marirea distanţei

70

Descriere tehnică: Terenul este divizat în părţi, iar jucătorii lucrează pe grupe de câte doi

Descriere tehnică:

Terenul este divizat în părţi, iar jucătorii lucrează pe grupe de câte doi sau trei. Fiecare jucător serveşte într-o zonă stabilită înainte. Durată: 10 – 15 minute. Indicaţii metodice:

serviciul lung: efectuează o mişcare lungă, pentru a acompania mingea;

serviciu scurt: lovitură precisă şi hotărâtă. Deplasarea: Deplasarea:

alergare, pentru a recupera mingea. Volum de lucru: 15 mingi în fiecare zonă. Variante:

acelaşi exerciţiu, cu aşezarea unui jucător la preluare şi efectuarea serviciului în zona în care se găseşte acesta.

serviciului în zona în care se găseşte acesta. Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la
serviciului în zona în care se găseşte acesta. Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la
serviciului în zona în care se găseşte acesta. Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la
serviciului în zona în care se găseşte acesta. Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la
serviciului în zona în care se găseşte acesta. Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la
serviciului în zona în care se găseşte acesta. Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la

Descriere tehnică: jucătorul efectuează serviciul, la fiecare ţintă de pe sol. Durată: 10 – 15 minute. Indicaţii