Nicolae Rosu - Dialectica Nationalismului - 1936

NICOLAE RO*U
DIALECTICA
NATIONALISMULUi
BUCURE$TI
EDITURA CULTURA NATIONAIA"
2, Pasajul Macca, 2
www.digibuc.ro
IDIALECTICA NATIONALISMULUI
www.digibuc.ro
S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE HARTIE VIDALON...
SAISPREZECE EXEMPLARE NUMEROTATE DELA I LA 16.-
www.digibuc.ro
ORIENTARE
Sunt ctirti fi sisteme de giindire care funda-
mentea:d o metafizicii a nafionalismului. Un mil-
nunchi de adeviiruri esenfiale, eterne fi imua-
bile, care diregioneazii dialectica nafionalis-
mului exist& Nu le-a descoperit nici revolutia
democratil fi nici dialectica in sens hegelian,
0 ideologie este mutt mai ufor de formulat.
0 portunitatea, fi adaptarea ideilor la momen-
tul politic, presupune o justificare programa-
ticii, liberd de rigorile doctrinare, dar avtind
ca punct de plecare anumite nevoi recunoscute
de o intreagii societate. Validiuttea acestei ideo-
logii este in funcfie de momentul politic. ln-
cadratd de practica guvernarnentald politicii, a-
ceastii ideologie se anuleazd. Pentrucd, se uitd
in deobyte, cd statul democratic modern este
creafia unui sistern de idei, cd pe liniile de
for(ii ale acestor idei s'a structurat viata so-
ciald a nafiunii, cd la baza direcfiei politice se
afld un pact fundamental, fi cd, insfdrfit, fa:1.d
alterarea definitivil a acestui complex de -con-
www.digibuc.ro
VI
ditiuni, o ideologie nationalistä nu poate triumfa,

ori cat ar fi de prielnic rtzomentul
Dialectica nationalismului nilzue0e sit rgstoarne
toatd structura morald, intelectuala i politica
a societeifii democratice. Este oare posibil M
ajungem la acest rezultat pe cale evolutivai Va
consimti vechea plutcratie democrata sä abdice
dela privilegiile ei? $i" totufi, atata vrenze cat
ne aflain e teretud unei discutii de idei, tre-
bue sti convenim cd tendinta noastrd nu este
alta dectit aceia de a ne integra in ritmul ge-
neratiei de azi, de a folosi toate acele momente
politice de care aminteam mai sus, fi de a grabi
ivirea sintezei finale. Nu vom pierde din ve-
dere niciodatil faptul, cd oricett ar fi de bine
organizatd o mifcare politica, obiectivele ei tac-
atinse, ram:tine de realizat o noua
t ice odatii
conceptie care se cere leunuritii mai dinainte.
Mihai Erninescu, in ale sale Articok poli-
ace", a plecat intotdeauna dela faptele pro-
movate de momentul politic, dar interpretarea,
se bizuia pe cetteva adevitruri fundamentale
permanente curbei de evolutie a poporului ro-
nuinesc. Dialectica nationalismului de aici in-
cepe, dela acest catehisin al spiritualitatii ro-
manefti. Aceasta dialecticii, tintege sA infuru-
beze ideile dupd un plan unitar, incepemd dela
realitiíi naturale, cjitre principii objective. Dru-
mul parcus de ideia care se desface din fapte,
qi apoi se concretizeaza viabil in realitati spi-
rituale, constitue dialectica mnsdi. Cu aceastd
www.digibuc.ro
VII
u§or vom- putea constata, cá realitate

si prineipiu, in sensul ardtat de noi, presupun
-existenta unor sfere de intelegere care se su-
prapun i totodatd se cornplecteazii. Realitatea
integrata procesului dialectic 4i regeise§te sensul
4i contimitul ei substantial. Deaceia drumul dela
.realitate la principii este ireversibil, pentrucd
.realitatea confine in ea insd§i fluidul vital. Pen-
2ru noi, teza este realitatea naturald a vietii
§i istoricd, a vietii nationale. Antiteza,
.este ideia, care numai prin alterare, prin
derogare dela ritmul i structura ei la-untried se
.poate intoarce impotriva realitiitii edificdnd alta
fie baze rationale. Teza i ideia in intelesul dia-
lecticei hegeliane aveau o funefie antiteticd. Ori-
xum insd, ideia tinde sd se indeparteze de fungi,-
ei primarez, i sti ia forme aberante, anar-
hice, individualiste. 'Cele cloud momente dialectice
se corn plecteazd de cel final, de sintezà, care
irebue sá actualizeze valoarea tezei, fard sà ne-
glijeze totodatd necesitatea ideei.
In dialectica nationalistii sinteza stabile§te u-
'area armonioasd a realitiitii cu ideia, cu an-
.titeza. Ne apropiem pe aceastd cale de un rea-
lism intelectual, in care ideia in loc sti se Vide-
pirteze de realitate avdnd o funefie permanent
se apropie de ea, devine sinergetia
§i dinamied in sensul vechei metafizici: adoe-
quatio rei et intelleetus. Ideia presupusd nece-
-lard, amplified sensul intdre§te ritmul rea-
www.digibuc.ro
VIII
litiitii, complectiind-o cu elemente noi ce-fi pa-

lua sborul patetic al fantaziei.
Pe add vrerne, in dialectica marxistA, termenur
ultim inchide ciclul vital al spiritului, dincolo-
de sinteza fined ne mai fiind posibil un note
joc al contrariilor, dialectica nationalistd tamer"-
cefte astfel corelatia dintre tezti (realitate) f i
antitezii (idee) incdt vede in cel de al treilea-
moment, in sintezii, un ideal, un mit inde-
peirtat, pe care credinta noastrd in valoarea spi-
ritului ne indeamnii sd-1 cautdm pretutindeni..
Dialectica marxistd, eliminiind primele doud con-
cepte, teza fi antiteza, in realizarea celui de ar
treilea moment devine static& illiparea glindirii
fi a faptelor in dialectica nationalistd se reino-
efte, conflictul dintre contrarii nu are sfdrfit,
De aici decurge nevoia sintezei, care sii armoni-
zeze realitatea cu ideia, f i sd dea un sens viabir
dinamismului social.
Exaltiind valoarea sufleteascd a naliunii, fas-
cismul a restaurat virtutile morale fi politice ale
statului roman. Fascismul se regeisefte in fornarla-
cuprinzeitoare de vaste orizonturi de gruldire f f
creatie a italienitiitii paroxistice. Hitlerismul sit-
pra-valorif icä gtindirea omului nordic a rasei
germanice pure. Maurrasismul promoveazd tra-
ditia clasicei, monad:kit fi catolicei.
Nationalismul romdnesc presupune o exaltare
creatoare a tipuhzi specific etnic. Schimbati opi-
niunea publicA, dati-i o aka direcpune, rAscoliti
geniul national spiritul propriu §i caracteristic
www.digibuc.ro
IX
al poporului, din adancurile in care doarme

faceti o uria,a reactiune moralà, o revolutimne
de idei (in care ideia românesc sA fie mai'mare
deck uman, genial, frumos, in fine fiti Ro-
mani, Romani i iar Romani", spune Mihai
Eminescu.
Elementele dialecticei nationaliste le-am gä-
sit in Nicolae Biilcescu, Mihail Kogedniceanu si
cu deosebire in Mihai Eminescu. De la Eminescu,
linide de form diverg : Vasile Conta fi A. C.
Cuza vor usa sii cadii accentul pe anti-semi-
tism; N. Iorga fi A. D. Xenopol pe istoricism;
Aurel C. Popovici pe anti-democratisni; Vasile
Piirvan pe autohtonia rasei; Ion L. Caragide pe
criticismul anti-liberal.
Liniile de orientare de pawl aici, ne indeamnd
sä recunoa§tem un secol al XVII-lea pun de
slavä fi de creatie clasicá i umanistii, din care,
dupd noi, purcede ideia nationalä. Mai departe,
frebue at' recunoaftem îjz fanariotism solutia de
continuitate a viejiLnoastre nationale, i in_ pa-
§optism, fenomenul oridinar al viPtii nflastre de
stat, adicii momentul in care romanii au pierdut
sirntul istoric", fi de unde incepe dezastruoasa
rdtdcire politic& Alterarea inteligentii, a spiri-
tului in general, prin sistemele de gändire po-
trivnice real iti4ior istorice i nationizle tot de
aici incepe. Am socotit necesarä critica acestor
sisteme, pentru a da ciiteva puncte de orientare
dialecticii. Apoi, ne-am oprit la pafoptism, pen-
trued in jurul acestui fenom.en s'a dat marea
www.digibuc.ro
X
tdlie dintre formele autohtoniei etnice §i ideo-

logia revolurionard. Fdrei a epuiza in intregime un
subiect atat de vast, cercetarea noastrd poposepe
deocamdatd k critica junimista pentrucii am
crezut al in gdndirea lui Mihai Eminescu, dia-
lectica nationalistd fi-a aflat cea mai masivii
inchegare .
Toate mifcürile politice pleacti dela o criticd
a stdrii 2Vezente, dela o cercetare a unor cauze,
dela o atitudine gdnditd, uneori trilitii numai, e-
fectiv, in tot cazul evidentd, pentru a ajunge
la o formuld pragmaticti. Sensul dialecticei na-
fionalistnului lard de mirarea contimporand de
idei se poate vedea in capitolele finale.
NICOLAE ROW.
Decembrie 1935.
www.digibuc.ro
I.
PASCAL INVINGATORUL LUI DESCARTES
Declinul moral" in care a fost adusá societatea

prin funesta dietaturá a spiritului democratic, a
determinat o reactiune de refacere totalii a obiec-
tivului gândirii europene. Concomitent cu Ch.
Maurras, filosoful empirismului organizator 0
militantul neinduplecat al nationalismului inte-
gral, Edouard Berth, acest autentic discipol al
sindicalismului sorelian, 0 J. Maritain, un fanatic
relevator al gândirii aristotelico-thomiste, s'au in-
tâlnit in aceia0 fritmaxitare de a gasi unitatea
moralii a nouei spiritualitati. Intelegem prin a-
ceasta, o revizuire total& a dogmelor secolului al
XIX-lea, izvorità din necesitatea evidentd de a
remedia lacunele esentiale ale spiritului rationa-
listo-democratic fatit de virtualitiitile etice ale
filosofiei clasice.
In remarcabila sa lucrare, Les mélaits des in-
tellectuels", Ed. Berth anuntând victoria lui Pascal,
adicii nota dominantii a epocii sale, nu fiicea alt-
www.digibuc.ro
I2 DIALECTICA NATIONALISMULUI
ceva decât sA prevadA infrângerea spiritului car-

tezian care se multiplicase monstruos in utopiile
rationaliste i liberaliste, patronate de apostolul
sacrosanct al Iumii moderne: J. J. Rousseau. La
cealaltA extremitate, in ceiace priveste idealul
social, dincolo de baricadelg sindicalismului prag-
matip_siapalogist al violentii,-Tacques Maritain
parvenise sà demonstreze ca infelepciunea
risipitil de rationalismul politic", a fost res-
tabilitii de Pascal, si autorul Reflexiunilor asupra
inteligentii" crede a fi arAtat cu prisosintA, ca
politica lui Pascal gilseste in realismul rational
al lui Thomas din Aquino corectivul erorilor
spiritului cartezian. Concomitent cu aceasta, in-
telegând sA dea o justificare inebranlabilA inter-
dependentei istorice dintre nationalismul monar-
hic s't catolicism, strict necesitate de contingen-
tele sociale, Ch. Maurras integrându-se in insAsi
substanta vita% a acestor cloud realitäti, fAcuse
urmAtoarea confesiune: Punctele mele de plc-
care esentiale sunt in felul de a gândi al lui
Pascal, pe care 1-am cetit Inca din copilArie".
Afirmánd aceasta, Ch. Maurras era de perfect
acord cu postulatele practice ale nationalismului,
si nu fAcea un compromis atunci când Isi in-
gAduia sa revendice in acest pastor catolic, mae-
strul initierii sale in domeniul teologiei. Prin
aceastit orientare comma dare etica lui Pascal,
care anticipeazii leacul necesar pentru a indepArta
divagatiile rationalisto-democratice, se face ta-
bula rasa peste contractualismul Rousseau-ist, si
www.digibuc.ro
PASCAL INVINGATORUL LUI DESCARTES 13
mai ales, se subliniazá perimarea influentelor

nefaste ale jongleriilor geometrizante, patronate
de pärintele filosofiei moderne, Renatus Carte-
sius...
Punctul esential al discutiunii, se aflti in atacul
pe care Pascal l-a indreptat impotriva lui Des-
cartes. Preocuparea noastrá neputându-se mar-
gini la interpretarea unui fapt din istoria filo-
sofiei, abordärn direct conflictul dintre ratiunea
clasicd §i diferitele aspecte ale filosofiei carte-
ziene, reluate i integrate in procesul de gândire
al intelectualiftilor de toate nuantele. î insistirm
asupra acestui punct de vedere pentru ctt se §tie:
cà influenta lui Descartes este considerabild in
secolul al XVII-lea, se mentine in cel urmtitor,
atinge paroxisme catastrofale pentru gândirea
europeand in secolul al XIX-lea. Intelectualiltii
democrap au exagerat pânti la monstruos filosofia
maestrului lor, devenind mai catolici decât Papa...
Crezul infailibil al spiritului filosofic in secolul
al XIX-lea este stápânit de teroarea acelui haotic
cogito ergo sum, incât, in mod firesc a ajuns
la epuizare. Astäzi acest spirit individualist
fluctuent, mo,tenire degenerata §i sterild a car-
tezianismului, îi trtte,te chinurile agoniei. Sä
vedem deci, la lumina unei exarninäri obiective,
care este substratul acestui conflict, dezastruos
pentru unii, revelator pentru
Descartes pretinzând cá libertatea omului este
absolutii, intelegea prin aceasta cà in ea se afla
unica facultate de cunoa,tere a lui Dumnezeu.
www.digibuc.ro
14 DIALItOTICA NATIONALISMULUI
Ea este cu alte cuvinte, criteriul ei insrqi, mai

precis, asemAnarea fiind prea evidentA, ea este
chiar Dumnezeu. Sufletul omenesc fiind inzestrat
cu libertki far& margini, rámâne singura cauz&
determinant& a autonomiei sale. Prin urmare,
dupa filosofia cartezianA, Dumnezeu nu este in
afarä de noi, ci in noi it*ne. Se vede foarte
bine din cele ce am spus, cà Descartes este un
teist, un aprig teist, care concepe numai un Dum-
nezeu personal i abdicä dela etica fundamentalä
a cre§tinismului: existenta lui Dumnezeu trans-
cende facultkile de cunoa§tere personale, ale ra-
punii noastre. Descartes, crede ea a gasit in ra-
tiunea omeneascA másura realitätii, i in aceastA
realitate antropocentricA, aflA existenta lui Dum-
nezeu care deriv& din eul personal, singura cre-
dintA neindoelnicl.
Pascal dimpotrivA, pleacA dela convingerea cA
fragilitatea ratiunii omene§ti este incurabilA atâta
vreme cât se utilizeazA remedii naturale extrase
din chiar esenta acestei impotente organice. De
aici, o ne1inite sufleteascä 11 determinA sA caute
o orientare saIvatoare, un punct de stabilitate
cera, acolo unde scepticismul initial se risipe§te
sub dorinta freneticA de a gäsi o intelegere,
odatA in posesiunea ei, nu ne desparte deck un
pas de posibilitatea de a actiona eficace pentru
gAsirea unui remediu. Aici se aflA conflictul ire-
ductibil dintre Descartes i Pascal. Pe cat& vreme
cel dintâi pleacA dela certitudini universale pentru
a naufragia inteun scepticism bleg i sterilt
www.digibuc.ro
Pascal, caw:el repaosul pin agitafie ; pleaca

prin urmare dela o conceptie pesimistä, pe care
n'o reneagli, ci dimpotrivil o mentine si o to-
nifica in nadirs vie a crestinismului.
Insiisi anarhia cugetarii, determinatä de filo-
sofia secolului trecut, a scormonit farii sa vrea,
nevoia de a acorda sufletului calitatea de inte-
legere a misterului existentii noastre, emanci-
ptuidu-se astfel de sub tutela spiritului carte-
sian. Pascal ne-a MvAtzt sii pretuim revelatia
divina in mfisura in care ea ne deschide per-
spectiva intelegerii transcendente a lui Dum-
nezeu, in fata cAruia, stiintifismul empiric se
arata neputincios. Fata de intelectualismul ma-
terialist care a solutionat trivial enigma exis-
tentii noastre, naturalizand imanentismul, apolo-
getica pascaliana a reabilitat nevoia de ilumi-
nare a sufletului omenesc, prin promovarea ne-
conditionatii a crestinismului. Ajungem astfel, din
nou, la o concepçie 1)esimistil despre lume, la o
tragedie a universului, care contrazice esential
ideea unui progres continuu, si infirmä corelativ
valoarea de dogma a optimismului raçionalist.
Mai mult decât atât, apologetica pascaliana
evidentiaza o permanenta exaltare a conflictelor
inerente sufletului omenesc, si se impotriveste
dinamic emolientei intelectualismului pacifist.
Haosul acestui intelectualism sec si infatuat, este
astfel inlocuit cu echilibrul care se naste din co-
existenta indispensabila a antinomiilor.
El ne arata cli spiritul apolinic presupune
www.digibuc.ro
16 DIALEOTICA NATIONALISMULUI
logic i natural sbuciumul dionisiac. Chesterton,

convertit la catolicism, sustine teza cre§tinismu-
lui sprijinindu-1 pe exaltarea contrariilor. Oare
nu s'a inspirat din paradoxele creOinismului, re-
editAri fecunde ale antagonismului inerent unei
echilibrAri suflete§ti?
Printr'o fericitä inspiratie G. Sorel a lansat
in circulatie expresia: Pascal a invins pe Des-
cartes". i iatä eh, faptele ulterioare, au demon-
strat veracitatea convingerii sale. InteadevAr:
Pascal este invingAtorul lui Descartes, pentrucii
a invederat sterilitatea §tiintifismului teist, spul-
berand cu anticipatie eroarea intelectuali§tilor
democrati care se frAmântA neputincio§i robiti
de platitudinea amortä a unui ritm constant.
Kste in deob§te cunoscut, cá in primul §i. al doi-
lea deceniu al secolului al XX-lea, dogmele ratio-
naliste democratice se gliseau indiguite de ten-
dinte din ce in ce mai amenintAtoare, venite to-
tui tabere adverse, care cere,au o orientare
realá §i. autoritark adicà tocmai ceeace lipsea
spiritului dominant in cultura
Prin revenirea la realismul rational al lui Pascal
s'ar pärea ca s'a fiicut un salt retrograd, de fapt,
nu este alteeva dealt reluarea integralii a unui
ritm vital intrerupt de eroarea catastrofalä a MO-
piei revolutionare. Venise momentul ca scapetii
intelectuali ai regimului democratico-parlamentar
priveascA stupid cdtre prApastia care se sApa
tot mai adânc intre dogmele oficiale lipsite de
contact cu realitatea, i oarecum suspendate in
www.digibuc.ro
-Nid, §i. intre necesitatea traità de a se da un

fundament etnico-religios actiunii sociale. Privitii
-sub raportal rezonantelor pe care le-au avut a-
ceste initiale indrumari etice, vom vedea cu alt
prilej cii sindicalismul, nationalismul §i catoli-
cismul 4i vor disputa intaietatea in ceeace pri-
ve§te restabilirea unui echilibru statornic, care
4à coordoneze echitabil diversele manifestari ale
vietii sociale. .
Unite inteun efort comun pentru rasturnarea
ereziilor materialiste, actualizarea politicei lui
Pascal nu este altceva deck preludiul unei des-
Nurtiri ample gi cu ecouri indepärtate.
2
www.digibuc.ro
ANTISPINOZISM.
Faptul petrecut candva, inteo zi filrii insem-

ntitate din istoria omenirii, este verosimil F,ii
semnificativ. Se spune cli, un grup de tined

evrei, apropiindu-se cu sfialii 0 vilditii vene-
ratie, de rabinul invetanântat in mantic cernittr
0 ghebo0t de indelungatti priveghere asupra
cártilor sfinte, 1-au intrebat: Este voe, duptt
Tora §i cartile sfinte ca tinerii evrei sii invete-
sá cunoaseá pe filosofii greci?"
La care, bátrtinul rabin a riispuns: Dum-
nezeu vrea, ca sa vd ocupati de legile sale zil
0 noapte. Aflati deci, dacti vreti sil VA consa-
crati lecturei lui Aristotel 0 Platon, un mo-
ment in care nu este nici ri 0 nici noapte"..
Si de oarece, rispunsul era prea intelept 0
prea cu multii hottuire rtispicat, tinerii iubi-
tori de a cunoa0e gândirea lui Aristotel au
plecat, ductind cu dân0i convingerea cli mo-
mentul acela, neputiind fi gasit, studiul filosofici
gtirbe0e o parte din timpul destinat cunoa§terii
lui Dumnezeu 0 clirtilor sfinte.
www.digibuc.ro
ANTI-SPINOZISM 19
Cu foarte multA ulurintti, ni-1 putem inchipui

pe Baruch Spinoza, hi rosturile meschine de
fervent dogmatic al sinagogii din Amsterdam.
Ce importantA va fi avut aceasta apropiere de
sectarismul judaic, rabinic i liturgic, se va vedea
din evolutia ulterioadi a spiritului lui Spinoza.
totuO, Spinoza a fost un rázvratit in sensul
depàirii principiilor inviitate, nu a negirrii
Când dascAlul silu, Saul Rabi Morteira, celebru
talmudist din Amsterdam, s'a dus sA iscodeascti
pe tAntirul insurect care nu plicAtuise decAt
prin faptul cri se indeptirtase de sinagogii, Baruch
Spinoza incepuse s pAtrundA filosofia eartesianA.
Se spune chiar, ea" hi acest timp Spinoza intre-
tinea relatiuni cu sectantii cre§tini din Regens-
burg, §i cA tot odatti ajunsese la cunoa§terea
scolasticei. Totu§i, nici prin aceasta, vina lui nu
era prea mare. Ea incepe din rnomentul in care
Bib lia §i Tahnudul, dovedindu-se insuficient in-
temeiate pentru a demonstra existenta lui Dum-
nezeu, a fost nevoe de un sistem filosofic lute-
meiat pe baze rationale. GAndicaa iia.i cle4-rui§e§re
judaismul biblic i aflA puncie de sprijin in cu-
noa§-terea hiLilurnnezeu prin iubire indefinitti
pentru fericirea vietii. Ideza accasta. o aflase
Spinoza i in _Biblie, dar ambianta mistico-dog-
maticii II impiedicase sA rtimAe numai la dânsa.
Rationalismul cartesian, dupii care ilumnezeiz este
o secretie a gAndirii noastre, era prea seductitor
peniru ca -Spihoza sá raniâe in nesiguranta ale-
genii. Ideile fundamentale ale spinozismului sunt
www.digibuc.ro
20 DIALECTICA NATION 'iLISMULUI
imprurnutate dela Descartes 1); dualismul atributiv

al substantei, corpul i sufletul, intinderea
gAndirea; finalismul optimist al vietii. Demon-
strarea rational& a existentei, geometric& la Spi-
noza, pentru aflarea lui Dumnezeu, restabilesc
filiatiunea care de data aceasta inseamnii inte-
;rare §i. dependentá.
Pe de altä parte, reluarea elementelor indivi-
dualiste din filosofia carteziana, fecundeaza fe-
nomenul originar mistico-Tational din gândirea
lui Spinoza.
Etica", opera lui fundamentalii, este o apro-
fundare a vietii si a ideei de Dumnezeu, cu scopul
bine precizat de a face cunoscutii oamenilor, pu-
t erea fericirii _p_rin iubirea intelectuala a lui
Dusmnezeu. amor dei intelectualis.
Fe-ricirea despre- care vorbqte Spinoza, este o
fericire realizabila in lumea terestra, concretil,
de aceia i sfaturile practice abunda in Etica".
Optimismul materialist, ca materie prima a fi-
nalismului vietii, nu-1 a ['him deck. in Kabala,
acest amalgam de idei orientale, pus la punct
1) Comemorarea lui Spinoza, a prilejuit publicarea unor
lucräri fructificate de laborioase cercetäri, care, denota
ea spiritul filosofiei spinoziste, preocupa Inca medita-
fiile intelectualilor. Ca si Descartes sau Kant, Spinoza
se bucurä de un credit neconditionat. Ceeace lush' pare
surprinzätor, i totusi simptomatic pentru spiritul vremii,
este abundenta studiilor de analizä si a comentarillor, a-
tunci cdnd nu avem Inca o traducere româneasca a ope-
rilor originale. Se pare cd spinozismul traeste, In timp
ce operile" lui Spinoza au rämas brAcuite de uitare.
Febra spinozista, la care au contribult, evident si f ilo-
sof nostri, m'a determinat sA scriu acest capitol.
www.digibuc.ro
ANTI-SPINOZISM 21
cu 200 de ani a. Cr. Phi lon din Alexandda,

li este un reprezenumt. AtTasta doctilitt, a fost
rdspiinditti intermitent i in totdeauna clandestin,
pânö in sec. al XV-lea and Pico della Miran-
dola va cants acrediteze valoarea etica, iar
Abraham Cohen Irira va da la iveald tìílmàci-
rile sale asupra Kabalei. Unii dintre cercetötorii
critici ai filosofiei sphinziste, s'au straduit sà afle
in gAndirea acestui nenorocit" din Amsterdam
dupa cum il botezase Malebranche, o prelucrare
a principiilor kabalistice. Afirmarea aceasta era
Irira, acest interpret al Kabalei moare
la 1631, iar lucrarea lui, intitulatä Bahir" apar
la 1651. Toate operile lui Spinoza apar mul
mai thrziu. Recrudescenta Kabalei in vremea hi
Spinoza a ingAduit sti se faca o apropiere intr
principiile desvoltate mai târziu in Etica" §
ideile rezumate in tuilmäcirea lui A. C. Irira.
Apropierea este evidentii., §i. dacti unii dintre co-
mentatorii sau interpretii lui Spinoza, se indoesc
de influenta filosofilor evrei, toti cad de acord,
atunci cand trebue sit recunoascd structura ma-
teriei prime pe care s'a edificat gândirea sa.
Harald Höffding restabilqte astfel filiatiunea
gândirii spinoziste: Conceptul lui despre sub-
stanfti izvoriifte din cartezianism fi din scolasticd,
ideea lui despre naturti dela Bruno fi dela Re-
naftere, ui ideea despre Dumnezeu dela ideile re-
ligioase, care, primele au pus in mifcare gem-
direa lui".
René Worms merge mai departe, i simplifi-
www.digibuc.ro
ttmd afirmii: Influenta judaisnudui, i-a dat sis-

temului spinozist materia, influenta lui Descartes,
forma". Prin kabala i judaism, panteismul
emanationismul spinozist se leaga de filosofia o-
rientala. Un comentator savant al Kabalei, Sa-
lomon Maimon, a gäsit chiar apropieii incontesta-
bile intre viziunea panteismului spinozist i fi-
losofia religioasii a evreilor. Dumnezeu, inteli-
genta i oblectele sunt unul fi acelaf lucru".
Dunmezeu este unul, Creatorul lumii, i prin ea
se realizeazii pe el insu0. Meditatiile lui Spinoza
din ,,Etica", privesc bindle omului pe pámânt,
increderea optimista in datinele acestuia, pur-
tate de dragostea intelectuala pentru Dumnezeu.
Omul liber spune Spinoza nu se gandefte
la nimic mai putin deceit la moarte, intelep-
ciunea lui nu este o gemdire asupra mortii ci
asupria vietii". Privitá sub acest aspect, al bi-
nelui util, Etica" este dupii cum s'a spus, o di-
zertatie despre Dumnezeu, despre out §i feri-
circa acestuia", scopul ei fiind mântuirea lumii
prin pogorirea in eternitate a omului. Privind
catre bindle individual al omului, i &titre viata
traitä in realitatea practica, Etica" devine o
teologie Mkt" orientatä spre individualismul de-
mocratic, care, supraestimeazil gândirea ca putere
de liberare in virtutea necesitàii imanente.
Urmiirind mai departe consecintele practice
ale Etkei", in aplicarea Thr in viata socialâ,
aflam substratul democratic din lucrarea Trac-
::atus theologico-politicus" (1663) 0 Tractatus po-
www.digibuc.ro
ANTI-SPINOZ IS hf 23
iitkus" apärut in opera postumA 1677. SA ne re-

Intoarcem deocamdatA la aplicarea socialA a prin-
.cipiilor Eticei". Omul, ca unitate aritmeticA, este
stApAn pe ratiunea, pe vointa i pe tendintelo
individuale. Voluntas_et intellectus unum et idem.
.sunt". Aceasta inseamnA cA, numai el i§i. este
arbitru, i cA, incoronarea eticA a actiunilor
individuale flind aflatA n libertatea desAvArsitA,
nici o altA lege nu poate exercita o putere de con-
-strAngere. Natura, care reglementeaza ordinea lu-
ratiunea, care conduce oamenii
natura lor proprie, nu sunt douA realitAti dis-
tincte. Ele fuzioneazii inteo sintezA care rationa-
lizeazd raporturile dintre lucruri, subordonAn-
du-le stArilor individuale. Chiar fenomene na-
turale, care se petrec in afard de noi, devi sunt
<determinate de legi naturale, ele nu pot fi con-
.cepute altfel dealt prin intermediul ratiunii su-
ibiective. Ratiunea creiaza coneeptele, i dupA da-
tele inteligentei, lucrurile apar pe ecranul cu-
tioaterii variabile dela individ la individ. Nici
altA interpretare nu poate fi data cunoasterii
acestor fenomene, decAt aceia care se desprinde
exercitiul esential al atributului rafiunei, care
.este libertatea. Vorbind despre politica lui Spi-
noza, Paul Janet spune urmátoarele: Puterea
prin care sunt fi continua a fi nu este alt lucra
lecat 25uterea insufi a lui Dumnezeu. Dumnezea
.poseda un drept suveran asupra tuturor lucru-
,rilor; i acest drept, este puterea lui însä,si, con
ziderata ca absolut libera de orke obstacol. Ur-
www.digibuc.ro
24 DI ALEOTICA NAT fONALISMULUI
meazii de aici, cá fiecare lucru natural, are tot

attita drept card iSutere; ctici puterea ei nu estc
deceit o porfiune din puterea lui Dumnezeu, in-
proporfie cu tnsä.i puterea pe care o posedii.
Prin dreptul natural, trebue s infelegem legile-
naturii fiecdrui individ, dupii care este determinat
a exista fi a actiona intr'un nzod particular" 1)..
In nenumärate locuri Spinoza proclama necesi-
tatea regimului democratic, a libertatii absolute-
si a individualismului social. Iar Harald Höff-
ding, recunoa§te in Spinoza, unul dintre prirnif
filosofi ai timpurilor moderne. Dupa toate a-
cestea, este lesne de remarcat, ca filosofia lui
Spinoza reduce intelepciunea omului la o me-
ditatie mistico-rationalistii asupra vieçii (medi-
tatio vitae). Etica" tinde sil inOetateneasci ideea .
cá omul trebue sá triliascd in dragostea lui Dum-
nezeu, pentru Mnele sau personal. Ideea
trala a filosofiei spinoziste, fiind meditatiile In
vederea unei activitati practice, ne indeamna pri-
virile catre gândirea talrnudi§tilor medievali, Care
justificau cu aceia0 idee scopul omului pe
Faimoasa ebrietate intru Dumnezeire a
lui Spinoza, nu-§i afiä alta legitimare decât
conservarea personalà. Iubirea lui Dumnezeu
pentru sine, i in vederea unui scop practic, a-
ceasta idee este echivalenta unui contract na-
tural: orn i Dunmezeu recunosc aceia0 cauza--
1) v. Paul Janet: Histolre de la science polittque"

Vol. II. Pag. 250.
www.digibuc.ro
ANTI-SPINOZISM 25
litate substantialii i aceiai conventiune contrac-

tualii.
Dreptul natural, despre care vorbqte Spinoza
in Tractatus Politicus" nu reglementeaza viata
oamenilor in societate dupli principiile moralei
divine. Pasiunile i insthictele se pot desvolta in
voe, pentrucli ratiunea individualä singurii le re-
gisoreazli finalitatea, care dupli insasi justificarea
existentei sale, se reduce la conservarea indivi-
dului. Ideea statului este izvorità din princi-
phle fundamentale ale metafizicei spinoziste.
In Etica", ratiunea oamenilor este o portiune
din ratiunea universalti a Dumnezeirei, i in ma-
nifestàrile ea are de scop sá fixeze un punct
de contact intre ea i Dumnezeu, prin iubirea
intelectualá.
Dacii Dumnezeu i natura pâtrund in oameni
pe chile ratiunii, panteismul lui Spinoza nu poate
fi altceva decat expresia unei tendinte de abso-
lutism universal a subiectivismului rational. E-
tica" precede si jaloneaza tot odatä principiile
directoare din Tractatus politicus". Ratiunea in-
dividuald avânduli justificarea absolutd in li-
bertate, nu cunoaste limite in procesul de cu-
noa§tere a lumii si a vietii.
Ii este orke ingdduit, pentrucd pornqte dcla
Dumnezeu i tot la el se reintoarce. Vointele
individuale ale oamenilor in societate, fiind ex-
presia aceleiai ratiuni, actualizeazii momente
de maxima' §i universala valoare in miscarea con-
cretti a lucrurilor. Parafrazând unele pasagii din
www.digibuc.ro
26 DIALECTIOA NATIONAL IS M UL UI
Tractatus politicus" Paul Janet afirmti cá oa-

nzenii aviind aceleafi drepturi ci ascultiind de a-
celeafi pasiuni sunt prin firea lucrurilor dufnzani;
fi in consecinN, starea naturalei este aceiafi cu
starea de riizboi".
Rationalismul spinozist purcede din mistica
ebraicd §i se altoe§te pe filozofia cartezianti. La
rAndul sdu, Spinoza va influenta filosofia drep-
tului natural i implicit etica democraticA a tim-
purilor moderne.
Principiile sale, le vom regtisi pretutindeni
unde afldm o incercare de fundamentare filoso-
fiat' a democratiei.
Aceasta ne ingadue, dupa ce am stabilit filia-
tiunea cartezianfi a spinozismului, sA continuam
find, dela Spinoza la Rousseau, urmArindu-I in
anastomozele sale cu teologia laicA, a protestan-
tismului i in filosofia luminilor. Pariset, inteun
studiu publicat in Revue de synthèse historique",
pune in evidentrt apropierile dintre Tractatus
theologicus-politicus" §i. constitutia Sieyès reluatii
de Bonaparte. Este deci explicabil ca i in Me-
morialul dela Sf. Elena" srt glisim influenta lui
Spinoza trecutA prin ciurul rationalismului demo-
cratic. Jacques de Montbrial, adânce§te aceastit
cercetare i parvine sA demonstreze prin confrun-
tarea contextelor, filiatiunea spinozistii a lui Rous-
seau. Tractatus theologico-politicuszice el
este prima formulare a contractului social, fi
onestul Baruch, primul jacobin". Dupti moartea
ltd Spinoza, monismul panteist se rAspandqte in
www.digibuc.ro
ANTI-SPINOZISM 27
Germania influentând pe Herder §i filosofia

identitiifii" a lui Schelling.
Cartea de capattli a lui Kant este Etica" lui
Spinoza, iar romantismul german prin Nova llis
§i. Eessing, ili reazima dialectica criticti pe exe-
geza eticei spinoziste.
Inteun studiu publicat in Revue Universe lle",
Jacques de Montbrial analizeazä evangheliile sta-
tului democratic, Etica" lui Spinoza, Critica ra-
fiunii pure" §i. Contractul Sociar subliniind cu
bogate arnänunte corespondentele de idei, care
merg pang la suprapunerea cea mai desävär§itir.
Intrepiitrunderea este atat de perfecta, hick,
in uncle locuri, se §terge linia de demarcatie §i.
nu se mai poate spune unde se termini)." medi-
tatiile lui Spinoza, in ce loc continua Kant §i.
care sunt cuvintele lui Rousseau.
0 laborioasii cercetare criticii a istoriei filoso-
fiei, ne-ar inglidui sa descifräm filiatiunea siste-
melor de gandire, §i. sa repudiem tot odata au-
tonomia ratiunilor filosofice despre care vorbesc
cu veneratie toate istoriile filosofiei. Dinamica
unei idei, incadrata in realitate, este in functie de
structura ei originara. Atka vreme cat partde
ei caduce fructificate de artificii rationaliste
stärue bra) in zAmislirea ei formalii, nu se poate
vorbi despre o continuitate viabila.
Ian." pentru ce, antispinozismul nostru, nu se
refera nici la o anumità filosofie", nici la re-
pudieréa unor principii" striiine dialecticei re-
www.digibuc.ro
agionare", ci la ingradirea criticil a ideilor care

nizuesc sa fecundeze actiunea practica a statului
national.
www.digibuc.ro
KANT I FILIATIUNEA REVOLUTION/U:1X.
Dela inceputul secolului trecut, de cand tdrile

romtinqti au intrat in sfera de influentii a ideilor
apusene, situarea curentelor care au brdzdat li-
teratura !wasted, sau atitudinea ideologica a scrii-
torilor, nu se poate face deck prin raportare la
continutul autoliton al valorilor culturale, sau la
artificialismul notiunilor de imprumut. Inch' dela
prima afirmare a fenomenului papptist se poate
trasa o delimitare neta intre aceste doutt cate-
gorii: deoparte liberalismul democratic izgonit
in general din culturd i refugiat in domeniul
politic; de cealaltd, reactiunea spiritului etnic
evolutind progresiv in cadrele largi ale realitatii
istorice. Fire,te, când folosim termenul de libe-
ralism democratic, ne gándim la ideologia re-
volutiei franceze, vehiculatd pe cale politicà i
grefatä direct in miidularele statului românesc
modern.
Prin filiatiune de idei, revolutionarismul de-
mocrat se leagil de conceptia despre lume §i
vinta a filosofiei lui J. J. 116usseau dela care
www.digibuc.ro
30 DIALECI1CA NATIONALISMULCI
s'au inspirat Im. Kant, 0 care a actualizat

toate viziunile abstracte i tilntifice ale enci-
cloped4tilor promotori ai vremurilor noui. Dis-
crepanta inevitabilá dintre idee i realitate, so-
lutia de continuitate dintre ordinea naturalii a lu-
crurilor i formularea principiald a esentelor co-
lective care se relevii la tot pasul in activitatea
programaticà a democratilor, sau ideologia li-
beralistii in genere, se explicit prin adaptarea
integralii a filosofiei kantiene.
Inteadevär, dupa gandirea filosofului din Kö-
nigsberg, cauzalitatea obiectelor exterioare de-
curge din logica rationalli a ideilor, din intuitia
subiectivrt a notiunilor. Drumul dela idee la
realitate, 0 dela esentá la existentii, se aflá intr'o
continuare directli, färli praguri sau riscuri ma-
teriale. Ratiunea îiiàscutá omului prin mnsuíi
esenta lui, rectifieá sensibilitatea dupa datelo
obiective" ale gönclirii. Marea eroare a filosofiei
kantiene de aici incepe: dela a considera reali-
tatea in functie de ratiune. Cu alte cuvinte, sub-
stanta i cauzalitatea lucrurilor nu pot fi inte-
ligibile, afará numai dacii aunt necontenit sub-
ordonate datelor ratiunii. In acest sens, cu-
poa§terea fiind corelativul ratiunii, lucrurile ex-
kerioare vor trebui sfi se adapteze gandirii noastre.
Cta 0 in filosofia cartezianA, dupa care cunoa-
tOfea vine tot dela ratiunea absolutfi, sistemul
gtMdirii kantiene incearcii sui construiascli o rea-
litate obiectivá, izvoritii din subiectivitatea cu-
noa§terii noastre. Filosofia kantianá prin inter-
www.digibuc.ro
KANT I FILIATIUNEA REVOLUTIONARi 31
pretarea metafizicg a gAndirii, prin ideia unei

a priori, introduce elemente noi de
¡iideciiti
contact titre idee i realitate, intre subiectivi-
tatea interioarg §i obiectivitatea manifesta a lu-
crurilor exterioare. Incorporarea gândirii se face
prin abstractizarea ideilor. Din aceastii greralii
fundamentalg decurge eel mai sever regisorat al
arbitrarului.
In problematica filosofiei europene, criticis-
mul german duce la valorificarea principiului
subiectivist ca fapt primordial in interpretarea
continuitAtii con§tiintei. Aceasta inseamng cA o-
biectivitatea realitatii, nu este impusg prin sim-
turi dupg cum credeau empiri§tii, nici prin struc-
tura omogeng a ffintei omene§ti modelatil de
imanenta legilor naturale, ci este deterrninatg for-
mal de datele gândirii obiective. Prin aceasta
loviturA de bagheta magica, Kant promoveazii
fenomenalismul naturii, care nu inmAnuncheazg
esenta naturalA a lucrurilor ci datele con§tiintei
in genere. Conditiunea apriorica a existentei
noastre este subordonatii arbitrarului individual
al cunoa§terii. GAndirea nu poate evada din acest
angrenaj, cAci ar pierde punctul de sprijin. De
aceia, aceasta stare ne transportà intr'o dezorien-
tare haotieg, in care nu este posibilii o reglemen-
tare obiectivii, ci totul se petrece sub aspra pri-
veghere a psihismului individuaLizvoritg din
realitate, gândirea se intoarce asupra ei
ngzuind sii se concentreze inteun fenomenalisin
artificial §i variabil.
www.digibuc.ro
32 DIALECTICA NATIONALISMULUI
Filosofia culturii europene a oscilat intre in-

fluentele contradictorii ale criticismului kantian
care promova valoarea metafizia a cuno§tintei,
intre datele concrete ale experientei, care fun-
damentau necesitatea unei metafizici a
Din aceste douà alternative, cea din urmii
tinde a lua L. stAptinire marile directive ale cul-
turii continentului european. Si. dadi inteadeviir,
cuno§tinta nu poate fi aplitatii deck prin con-
tactul direct cu datele empirice, orice specula-
tiune abstractà, care ar Ciiuta in altä parte un
punct de reazilm, este zlidarnicii §i. pernicioasii.
Hegel §i. Kant vor inchega procesul lor de On-
dire in afirmatia cà omul este o fiinta desviir-
§itA, care are o valoare istoria, i prin urmare
nazue§te ciitre o complectd realizare in el insu§i.
In acest sens, istoria land o devenire rafionalii
a omenirii, spiritualizatli
bertatea se impune ca un corolar inevitabil. Sus-
tinut pe bazele metodei dialectice a lui Hegel,
care e§alonase evolutia fenomenelor dupa cele
trei etape succesive, tezä, anti-tezà, sintezà, s'a
ridicat mi§carea socialistli, care avea nevoe de
justificàri istorice.
Ajun§i la acest punct crucial al filosofiei isto-
riei, tendinte contrarii incep sa se iveascii i in
amploarea mereu cresctinda a acestui domeniu,
inregistrilm multiple puncte de vedere. 0 prima
reactiune critica o afirma fcoczia istoricti" ger-
inanä, reprezentata de Savigny, Adam Milner, etc.
Principiile diriguitoare ale nouei §coli se impo-
www.digibuc.ro
KANT $1 FILIATIUNEA REVOLUTIONARA 33
triveau ideologiei revolutionare, i totodatA ná-

zuiau sä indeptirteze explicatiile spirituale
speculative ale, lui Hegel. Devenirea istoricA dupa
dAnsii se efectua in concordantA cu evolutia orga-
nicA i individul se integra functional in cornu-
nitatea socialà. Pusi in fata problr`aei fundamen-
tale a istoriei, neokantienii au ae.svoltat pAnd la
ultimele consecinte sociale sistemul filosofului din
Königsberg. Max Adler este acela care a cAutat
sà contopeascii filosofia kantiand cu dialectica
materialismului istoric, nuantAnd aceastil conci-
liere cu idei imprumutate dirt filosofia idealistA.
Max Adler a urmarit mai mult aspectul socio-
logic al criticei cunoasterii lui Kant, insistfind a-
supra unor corespondente care intind punti de
trecere directA intre kantianism i marxism. Ast-
fel, dupti el, ideia de Dumnezeu este egalii---cu
acciade umanitate; credinfa la rAndul ei n'ar
fi altceva deck subordonarea fata de progresul
irnplacabil. In domeniul spiritual, Max Adler
crede cA etica decurge dintr'o rAnduialA supra-
empirica, lumea transcendentalA conditionAnd
constiinta rnoralii, opus deci conceptului naturalist
al moralei dupa cum sustinea Kautsky. *colarii
lui Kant lArgind si mai mult intelesul practic
al filosofiei sale, i-au dat un caracter socialist,
folosind-o fie pentru a rfisturna religia umanizand
ideia de Dumnezeu, fie pentru a face din liber-
tate suprema justificare a conftiinfei omului dupa
exemplul scoalei din Marburg. Dar si ideologia
democratA a tras foloase reale din filosofia kan-
3
www.digibuc.ro
tianA. Dac61 realitatea este un produs direct al

dack formele fundamentale ale exis-
tentei sunt categorii rationale ale gtmdirii, este
dela sine inteles, cli toate aceste acte aunt crea-
toare prin ele înile, neconditionate de nici un
fapt dinafatà, i dincolo deci de o lege cau-
zalli ele sunt libere. 0 singurii conditionare re-
cunoaste filosofia _kantrairà liberrätii absolute,
aceia de a fi conformii cu ra...unea11ieslegatii de
orice putere de constrângere care i-ar turbura a-
firmarea, libertatea trebue sà se indrepte nestki-
jenitii càtre tipul ideal. Exercitiul libertàçii &Ind
omului increderea in sine, ii insuflà i puterea
de a judeca singur actele morale ale sale sau
ale altora. Liberalismul democrat, giiseste in fi-
losofia kantianä bogate resurse de inspiratie.
Se pare ea filosofia kantianii este termenul
ultim al evolutiei ckre abstraCtizare-a..spinitului
omenesc. Peste aceast g. extindere nemiisuratä nu
se poate trece, deck cu riscul de a cddea in
besna haoticii a necunoasterii. Ori, tocmai aceasta
este situatia filosofica a ideologiei democratice:
incapacitatea de a se organiza in forme seciale
viabile. In acest sens, dacii ar fi sá invers6m
intelesul termenilor care subsumeazd sfera unor
notiuni precise, am putea considera liberalismul
ca o miscare retrogradli, de aducere inapoi, de
hicremenire a lurnii inteo stare de barbari
nediferentiata, asemAniitoare ipostazei amorfe a
timpurilor ancestrale. In cursul evolutiv al isto-
riei, liberalismul nu existA ca o realitate consa-
www.digibuc.ro
KANT SI F1LIATIUNEA REVOLUTIONARA 35
cratà de necesitiitile sociale, ci numai ca o stare

de spirit difuzá i incoherenta; mai evident:1
aici, mai relaxatti dincolo, insa pastrand peate
tot nu caracter permanent de variabilitate. Nu
afläm o notiune mai imprecisa, i un continut
alai fluid cleat acel al liberalismului. Insa§i
semnificatia notionalá a termenului presupune o
elasticitate esentiala. Din aceastd cauza nu se
poate formula o definitie, pentrucä democratia
se refuza oricärei incadrAri, delimitári concrete,
spatiale. DacA nu existit o barierà in suprafata
nu se aflà nici o limità in profunzime. Libera-
lismul are un sens absolut in variaçii, totul
fiind ingAduit ca supremä conditie de viatii. Spi-
ritul critic al reactiunii este afirmarea concrea
a unui principiu de viatà; criticismul pulverulent
al ideologiei democrate este o räzvriitire capri-
cioasil cauzatii de nevroza unui principiu abstract.
Spiritul critic al reactiunii i criticismul demo-
cratic nu sunt termeni reversibili, ci figuratia
unui conflict ireductibil. Privind problema sub
acest aspect, putem spune: nationalismul este
reactionar, mentine continuitatea i convergenta
elementelor etnice, integrându-se organic in rit-
mul istoric; liberalismul democrat este revo-
lutionar, pulverizeaM divergent elementele et-
nice, rupe continuitatea, este prin urmare aistoric.
In ultimele douil secole, când prill salturi suc-
www.digibuc.ro
36 MALEC fICA NATIONALISMULUI
cesive se face trecerea la lumea modernii, con-

tinuitatea ideologiei revolutionare nu Inceteazd
sA se afirme. Principial, trebue sA delimitAm
deosebirile formale care exist& pi3i de o parte
intre continuitatea organicil a vietii popoarelor si
natiunilor, si care duce in mod inevitabil la re-
actiune, si pe de altti parte prezenta unei filia-
tiuni revolutionare care menfine legAtura cu
ideile privite in sine ca entitäti abstracte si in-
dividuale. Fireste, ne vom feri de schematismul
rigid al rationalistilor, care cautA conexiuni cau-
zale chiar acolo unde se anti un vid complect.
Si nu vom ctidea nici in plicatul dogmaficilor
unilaterali, care printr'un defect de judecatii lo-
gic& iau ca demonstrat dela inceput ceiace nu re-
prezinta cleat o ipotezá. Filiatiunea revolutionarti
la care ne referim, purcede cu Rousseau §i. Kant,
ca apoi, trecturd prin democratie §i. socialism sti
ajungli la formula ultimA: leninismul. Ideile mo-
rale la Kant §i Rousseau izvortisc din convingerea
cA libertatea are o valoare logica bazatti pe teoria
f'cunoasterii. Facultatea de cunoastere ea
a omului in sine", nu poate urma legea depen-
dintelor cauzale, ci numai propriile sale legi, bu-
curindu-se de o libertate desAvAr§itil, care este
conditia existentei ei. Ea nu poate fi prin urmare
nici stingheritti, §.1 nici cenzuratä. Din aceasta
reese cA, libertatea este individualä §i absoluta,
§i afirmarea ei ca atare presupune autodetermi-
narea vointii. Se spune cA Rousseau L Kant au
adus personalitätii omenesti ccl mai sublim orna-
www.digibuc.ro
ICANT I FILIATIUNEA. REVOLUTIONARA 37
giu, adica i-au impus libertatea desavar§itii, a-

ceastà exaltare a individualitiitii pima' la pa-
roxism, idee pe care o gäsim la baza revo-
lutiei franceze.
Ideia de stimii a personalithlii omene§ti §i de
proslavire a con§tiintei autonome apare simultan
la Kant §i la Rousseau. Dar nu4 mai putin ade-
cä filosoful. din Königsberg, cAnd a aflat
de tumultul revolutiei franceze, a manifestat o
bucurie freneticA, ca §i cum ar fi asistat la is-
banda propriilor sale idei. Mai mult decat ori-
care influentd, revolutia francezd o recunoa§te
pe aceia a lui Rousseau, iar revolutiile democra-
tice, dupd cum crede i Paul Janet 1) pe aceia a
lui Kant. Ideile1ir Rousseau imprumutate de
Kant, au avut un rol hotdritor, dupà cum spune
Harald Höffding: Rousseau l-a invii(at pe
Kant sti onoreze ownenii. Ideia de deinnitate a
omului ca fíinuí dotard cu personalitate, idee care
nu pe Kant in nici un studiu din evo-
lufia lui ulterioarä, kant o datorege lui Rous-
seau" 2). Deopotriva Kant i Rousseau pleacd dela
recunoa§terea a priori a unor principii abstracte
care lormeazfi conditia esentiald a existentei.
noastre. Un punct de plecare comun, i evidente
asemandri temperamentale intre individualismul
logistic al lui Kant i intre ideologismul revolu-
1) v. Paul Janet: Hisloire de la science politiryue".

Vol. II.
2) v. Harald Höffding: Histoire de la philosophie mo-
derne". Vol. II. Pag. 73.
www.digibuc.ro
-tionar al lui Rousseau, duc la concluzii care se

vor afirma pe planuri deosebite, insá având a-
ceia0 directivd
In Franta, 0 de aici in toatii Europa, ideolo-
gia revolutionarà va antrena constituirea statului
democratic modern, liberalist, ateu i aistoric;
in Germania, ideile fundamentale ale filosofiei
kantiene vor duce la interneerea eticrt a sociolo-
giei marxiste. Sociologia neokantiang a scos in
evidentâ apropierile manifeste dintre Kant
Karl Marx. Materia, forma 0 idealul social din
etica lui Kant, filtrate prin dialectica hegelianii
au dus la §tiintifismul dogmatic al socialismului
marxist. Conceptia socialismului despre om se su-
prapune conceptiei kantiene. Socialismul pretinde
cà omul este un scop §i de aceia se ridicii im-
potriva capitalismului care considerându-1 ca un
rhijloc de productie socote0e omul i munca lui
o marfft ce se poate vinde. Aceastil idee, repetirm,
este imprumutatá din etica lui Kant. Inteadevär,
celebrul filosof din Königsherg îi fundeazii sis-
ternul su etico-juridic pe ideia de libertate de-
silviir0t6 a con0iintei. Dupii Kant, omul trebue
privit ca un scop in sine, nu ca un mijloc.
aceia oamenii trebue sà se bucure de o libertate
desiivAr0tA, sà fie stapâni pe actiunile lor, i in
nici un caz nu pot fi subordonati vointei altora.
Gradatia succesivii intre filosofia kantiand .0 con-
cluziile practice ale socialismului au fost cu pri-
sosintd arätate de neomarxi0ii Tugan-Baranovsky
0 Ed. Bernstein. Valoarea socialismului stä toe-
www.digibuc.ro
KANT k4I FILIATIUNEA REVOLUTIONARA 39
mai in conceptia eticA despre lume §i. viatii, so-

cialismul corqtient avAnd intotdeauna o atitudihe
in faja
, fenomenelor vitale. Existrt astfel o socio-
logic, o filosofie §i. o metafizicA chiar, toate a-
daptate unei gandiri generale socialiste.
Deosebirile care se constatA intre Hegel §i. Marx
nu zdruncinA de loc principiul diriguitor al filia-
tiunii revolutionare. *IL Marx §i Hegel pornesc
dela realitate. Dar pe cAtil vreme realitatea lui
Hegel este o notiune spiritualii, aceia a lui Karl
Marx este materialrt. Realitate data, care evo-
luiazii duprt principii abstracte, infuzate a priori
in con§tiinta oamenilor, gasim prin urmare §i. la
Hegel §i. la Marx. Dialectica socialistd: tezA, so-
cietate burghezo-capitalistri; antitezil, lupta
de clash a socialismului; sintezA, dictatura pro-
letariatului, nu este oare expresia celui mai seveu
dogmatism? Dupa conceptia lui Hegel ideia sub-
ordoneazA experieMa, ceiace penepem noi in
ambianta empiricri derivrt din ideia absolutA.
Totu§i, dupa cum pretinde Hegel, dacrt expe-
rienta se supune autoritatii ideii, §i ideia se aco-
modeazA experientei. Panlogismul lui Hegel are
valoarea unui sofism, arbitrar §i. relativ. Filosofia
lui Hegel se poate spline cu drept cuviint, aratil
Harald H6ffding, este dela inceput Multi la
sfiirfit o filozofie a spiritului, o incercare de a
face din ftiinta spiritului o ftiinfii absolutti, la
fel precum materialisinul este o incercare de a
face din ftiinta materiel ftiin(a absoluttri). IIöff-
1) v. Harald Höffding. Vol. H. Loc. cit. Pag. 186.
www.digibuc.ro
ding araz& filosofia hegeliana i materialismul

filosofic pe douli planuri deosebite, subliniind to-
tui unilateral al celor don& discipline
filosofice. Finalist si metodologic, se pot remarca
puncte de contact, caci nu trebue s&
tifismul materialismului istoric se bizue pe faptul
de a explica viata sociala printr'o inlantuire
cauzala dependenta de fenomenele economice.
Socialismul stabileste astfel o lege general& a
evolutiei societal-a, in care factond economic nu
numai ea' are un rol preponderent, dar este sin-
gurul element hotaritor. Unilateral si simplist este
materialismul istoric, ca i spiritualismul hege-
lian.
Reintorcându-ne la metoda kantianii trebue sa
recunoastem in criticism caracterul ei esential.
Cea marxista e cauzalä, dar i critica. Marx este
monist. Kant e dualist in sensul cá admite va-
loarea absoluta a realitätii ca un produs al On-
dira conforma totusi cu legile supraindivi-
duale. Marx este materialist utilitarist; Kant
idealist individualist. In filiatiunea revolutionara
care subliniazii descendenta marxismului din fi-
losofia kantiana, s'a interpus din necesitati prag-
matice puntea de trecere a democratiei. Daca din
punct de vedere ideologic, filiatiunea este con-
tinua', far& solutii de continuitate, din punct de
vedere practic, democratia este o faz& premoni-
tonic socialismului.
Este un fapt semnificativ i cu deosebire chiar
simptomatic, si care evidentiaza un paralelism
www.digibuc.ro
KANT $1 FILIATIUNEA REVOLUTIONARA 41
incontestabil intre progresele democratiei libera-

liste §i. ruinarea progresivii a familiei, i mortali-
tatea excesivil in clasele de jos. Acestea sunt vic-
timele democratiei.
Economistul englez Thomas Malthus a for-
mulat faimoasa lege a inmultirii populatiei in
progresie geometria i a mijloacelor de subzis-
tenth' in progresie aritmetia, in ultimul prdrar al
secolului al XVIII-lea, concomitent a§a dar cu
triumful democratiei. Bizuit pe aceastil lege,
Malthus justifia avorturile, sinuciderile, concu-
binajul, boicotarea asatoriei §i moartea prin ina-
nitie. Teoriile sociale defavorabile claselor sarace
confirmau in intregime lupta pentru existentä
definita de biologul Darwin, lasând concurenfa"
umanii la voia întâmplàrii. Câtva timp mai
târziu, Karl Marx a venit pe urmele darwinis-
mului cu revolutionara teorie a capitalului, pro-
fetizând pauperizarea progresivii a claselor mun-
citoregti §i implicit ruinarea familiei sub povara
civilizatiei capitalisto-democratice. Mu lie din pre-
véderile lui Karl Marx nu s'au realizat, dar filia-
tiunea Malthus-Darwin-Karl Marx amâne intan-
teoriile lor confirma consecintele dezas-
truoase ale ideilor democratice, egalitare
aceasta democratic criminalá, atât
de mult detestatli de soclall§tf rm -Este altceva
dupd cum a precizat Karl Kautsky, deck o etapi
indispensabilli dictaturii proletariatului...
www.digibuc.ro
BURGIIEZIE SI ANTI-BURGIIEZIE.
Deschideti nu importa ce carte de economic

politica sau de istorie, acreditata de intelectua-
lismul democratic sau de cultura statului modern
In general, si yeti gilsi in ea, la un loc anumit,
conventional, cuprins in titlul unui capitol per-
manent si invariabil, aceleasi date asupra ori-
ginei i triumfului burgheziei.
Cercetati apoi din simpla curiozitate Dizio-
nario dell'omo salvatico," de Papini i Giuliotti
la eapitolul care vorbeste rdspicat despre bor-
ghe-se", sau consultati Lira a vii solicita bunti-
vointa unei intelegeri acea minunata evanghelie
a gandirii clasice ce se numeste Dictionnaire
Vague et critique" al lui Ch. Maurras la pag.
182 din fascicola 3. Trageti dupa aceasta la
intamplare din rafturile unei biblioteci at mai
bogatti in literatura socialista de toate culorile
dela Th. Monts pang la Stalin, o carte oarecare,
fie ea ilanifestul comunist" al lui Fr. Engels
sau Dictionnaire du socialisme" al lui Charles
Vérecque. Procedand astfel, yeti fi profund im-
www.digibuc.ro
BURGHEZIE i ANTI-BURGHEZIE 43
presionati de paralelismul de sensuri care exista

in interpretarea istoriei fie din punctul de ve-
dere socialist fie din cel democratic. In ceace
prive§te concluziunile practice, exista insa o deo-
sebire insemnata. Antiteza dialecticei socialiste
nazue§te catre prabuOrea societatii burgheze. Ea
tinde sa realizeze formal aceasta ipostaza prin
chiar activitatea politica a proletariatului. Dar
ideologia democratica, cu alte cuvinte starea de
spirit de care se folose§te statul burghez pentru
a mentine viata unei societati, trebue sa con-
firme. o situatie de fapt, i in nici un caz sa nu-i
altereze valoarea etica sau macine elernen-
tele de sustinere.
Ideologia democratica insa, este o permanenta
negare a statului burghez. Dintr'o confuzie de
termeni care tine de haosul ideilor i a notiu-
nilor vinturate in secolul al XIX, de cele mai
bizare §i mai contradictorii indiscipline filoso-
fice, burghezia prin existenta §i finalitatea ei
este at;ezatii pe acela plan cu statul democratic
modern. De aici i termenul de stat democratic
modern sau stat burghez, pe care l'am intre-
buintat §i noi pand la definirea i izolarea corn-
plectii a acestor notiuni.
Cilnd in anul 1872, Karl Marx si Fr. Engels,
au publicat manifestul comunist, burghezia care
era socotita de ei clasa suverana nu avea nici
macar o existenta de o suta de ani. Trebuia sa
se sarbatoreasca centenartir revolutiei franceze
dela 1789, pentruca burgheziei fie recu-
www.digibuc.ro
44 DIALEOTICA NATIONALISMULUI -
noscut un secol de existentd. Burghezia,spune

Ch. Vérecope, clasä care a succedat nobili-
mei fi a luat direc(iunea societiqii moderne...
Burghezia s'a format cu deosebire in Evul me-
dia, fi a devenit puternicä i dominantä cu re-
volufia din 1789" 1). Aceste cuvinte tälmacese
o idee lansatti in circulatie, mai de mult, de
ilanifestul comunist". Din punctul de vedere
al dialecticei marxiste, burghezia modernä apare
ca un firodus al unei lungi desvoltiiri, a unei
intregi serii de revolutii in modul de producfie
§i a mijloacelor de comunicatie"2).
mai departe, comentându-se rolul emina-
mente revolutionar al burgheziei, se afirma cä
pretutindeni unde ea a cucerit puterea a distrus
toate condifiunile feudale patriarhale si idilice
ale existentei sociale". Evident, socialismul este o
teorie care trebue s'à dea satisfactie unei dialec-
tice, i sá construiasca pe haze rationale o so-
cietate a clirei formii viitoare nimeni nu o poate
anticipa, pe cátrt vreme burghezia este o rea-
litate concretil, socialä i naturald, indiferent dacrt
are o justificare istorica i prin aceasta se in-
tegreazii Intr'un proces de evolutie. Ceiace ni-
meni nu poate contesta, pentrudi se impotrivete
mnsi evidentei, este faptul indeob§te cunoscut,
intre burghezie ca realitate, §i socialism ca
1) v. Charles Vérecque: Aictionnaire du Socialisme".

Pag. 44.
2) v. Karl Marx et Fr. Engels: Le manifeste commu-
niste". Pag. 22-23.
www.digibuc.ro
BURGHEZIE sI ANTI-BURGHEZIE 45
anticipare teoreticii a unei sinteze rationale,

existA nu atAt o divergenta de planuri, cat mai
mult un conflict ireductibil.
In ipostaza antitetictt a dialecticei hegeliano-
marxiste, socialismul este o negatie a burgle-
ziei, dupii cum realitatea burghezA este o ne-
gare a ideologici democratice. Anarhia ideilor
este prea înaintatá. Osmoza notiunilor anihi-
leaza posibilitAtile de definire a ideilor. Oricine
poate afirma orice, despre orice lucru, nu im-
porta cAnd si cum. NuantArile gAndirii, nu si
subtilitatea lor, exteriorizate in idei proteiforme
contradictorii, s'au incrustat inteun mozaic
policrom si fluid, care formeazii .o gheenà pen-
tru spiritul echilibrat i pentru logica normal&
a ratiunei. Fetiii ideologiei terorizeazA cultura
inteligenta.
Histrionii politici, au falsificat istoria care
este imbAcsitä panà la intoxicare cu idei de pro-
venientA democratica i socialistii. 0 epuratie
este foarte greu de fa-cut, daca nu chiar im-'
pentruat nimeni nu poste preciza in-
deajuns de sigur, unde incepe influenta lor
uncle se termina, cu atiit mai mult nu se poate
circumscrie actiunea oamenilor in libertate, de-
zorientati de vremurile schimbAtoare ale seco-
lelor cu deplasfiri adAnci in straturile sociale.
SA incerclim totttsi o orientare, prin vAlmii-
sagul de idei i prin multimea de fapte inter-
pretate contradictoriu.
www.digibuc.ro
Cu toatá dementa apocalipticA a miscOrilor

revolutionare, lumea contemporanii, dupli
cum afirmO G. Sorel, a avut o naftere relativ
25u(in laborioasti".
Urmärind procesul creator al revolutiei, Toe-
queville se intâlneste pe margina acelorasi fapte
cu reactionarul Fustel de Coulanges. Rezumând
ideele lni -Toequeville-,care concorda cu ratio-
namentul celui mai perfect reactionar, G. Sorel
spune: Institu(iunile cele mai caracteristice ale
Frantei moderne, dateazii din vechiul regini (cen-
tralizarea, regleinentarea excesivii, tutela admi-
nistrativd a comimelor etc.), el nu giisea deceit
o singurii inovatie importantii: coexistenta care
a lost stabilitti "M anul VIII a functionarilor izo-
140 fi. a, consiliilor deliberante" 1).
Insusi marca bOtOlie religioasO si politici a
evului mediu, socotità de majoritatea istoricilor
ca o infeodare tenebroasO unor discipline anti-
progresiste, nu reprezina pentru Fustel de
Coulanges decât o continuare a regulilor gene-
rale acreditate de imperiul roman. Chiar renas-
terea, socotitä de unii ca o izbándO a individua-
lismului, preltmgeste eonul evului mediu in at-
mosfera de resurectie a antichiaitii. Dante, unul
Alintr/ geniile echilibrate si reprezentative ale
pro-rnasterii este plin de ev mediu inteo atât
de mAre milsurà incia notiunile se releveazii in-
1) v. G. Sorel: Réflexions sur la violence". Pag. 123.
www.digibuc.ro
BURGHEZIE 5I ANTI-BURGHEZIE 47
tr'o continuitate de planuri. Scopul lui G. Sorel

este sA evidentieze, folosindu-se de aceste ob-
servatiuni inprumutate din istorie, actiunea con-
servatoare a institutiunilor sociale. i and mai
departe, condeiul ski pAtrunde ca un bisturiu
in carnea putrefiatä a democratiei, aflAm urmA-
toarea caracterizare a regimului napoleonian:
Napoleon n'a avut de indeplinit un efort ex-
traordinar pentru a reafeza fara pe o bazei nro-
narhicri. El a prinzit Franta pregatitd, fi n'a avut
de feicut decdt cdteva corectdri de detaliu pen--
tru a profita de experientei cliftigatti dupd 1789.
Legile administrative qi fiscale au fost redactate
In timpul Renafterii de oameni, care au aplicat
metodele vechiului regim... Oarnenii pe care it
intrebuinta 4i feicuserd ucenicia sub vechiul re-.
ghn i sub Revolutie; toti se asemilnan; tori swzt
oameni de timpuri vechi prin preocupdrile tor
de guvernare; toti niunceau cu o egalei pasiune
pentru rtzeirirea majestätii sale. Rezultd de aici,
cA regimul napoleonian, poate sci fie privit ca o
experienfii, ce a pus in evidentii rolul enorm at
conservtiril peste marile revoluth" 1).
Lärgind concluzia am putea sA ne punem in-
trebarea: ce rezultA de aici pentru burghezia
socialA? altceva deck o recunoastere de fapt
a existentei ei ca o clasA dinamicA, daa nu chiar
ca un punct de comvergentA a ideei politice
conservatoare i reactionare. Nu este consemnat
1) v. Idem. Pag. 123-124.
www.digibuc.ro
48 DIALEOTICA NATIONAL ISMULUI
rolul coviirOtor al re.% olutiei democratice care

a inspaimântat pe un Michelet, Victor Hugo sau
Edgar Quinet, pânit la cel mai recent radical
socialist revolutionar Henry de Jouvenel? i me-
morialul sick -S-17-Elenpe_care se bizue toatä
conceptia juridica a statului democratic cum
poate conlucra cu oamenii i faptele vechiului
regim? Revolutia francezaa.--fosto---revolutie
de idei, o promovare a unor pjii abstracte.
lar democratia care succede i mooeneste
acest viciu este o stare de spirit i nu o reali-
tate socialä. hat §i motivul pentru care noi
vom intrebuinta de preferintrt termenul de stat
democratic, 0. nu de stat democrat, pentrucii
statul nu poate fi ceiace nu exista decât ca idee
nu ca realitate concretá.
Ce ar fi putut sä insemne pentru triumful
tmei revolutii burgheze promovarea principiilor
democratice, altceva decât o abstractizare a rea-
litätilor in domeniul nesigurantei? 0 burghezie
ajunsii in paroxismul desvoltärii in anul 1789,
care ar fi pregiitit i provocat o revolutie, pen-
tru a abdica prin aceasta dela privilegiile ei,
poate afla nici o explicare, pentru bunul
motiv cA burghezia däinueoe in forma veche
in tot timpul revolutiei i numai dupli trecerea
acestui cataclism alunech pe povArnivul deca-
dentei. Printr'o interpretare riguroasá a faptelor,
putem afirma cA revolutia a fost o mi§care de
idei, anarhia unui intelectualism de gindire
ce ar fi putut fi O a fost chiar po-
www.digibuc.ro
BURGHEZIE I ANTI-BURGHEZIE 49
trivnic burgheziei privitit ca o clasA socialii. Voin,

discuta cu alt prilej, rolul disolvant al inte-
lectualilor burghezi. Deocamdatii vom conchide,
cu insa§i cuvintele lui Ch. Maurras cii adevti-
ratul päcälit al Revoluçiei a fort Burghezia: Bur-
ghezia din toate straturile, dela mica burglzezi
ai satelor péinii la cea mai inaltii aristorafie.
Faimoasa decadentil a claselor mijlocii incepe in
parte de aici". 1)
Werner Sombart, crede-cit-adeviliatul burghez

a aparut in istoria lumii in secolul al XII, ca
factor reprezentativ- at unei dase sociaIe Mite
delimitate, cu atribute psihice i rosturi sociale
determinate de configuratia societiitii din care
f ticea parte.
ln Florenta, spre sfiirfitul secolului XIV, in-
Minim pentru priina oarii 1Se perfectul bur-
ghez": el s'a näscut lard indoialä in cursul ace-
lui Trecento". 2)
Pentru definirea tipului social al burghezului,
Werner Sombart se folose,te pentru 'aceste tim-
puri de). crarea unui oarecare L. D. Alberti Del
goverho lla famiglia", creztind cit a aflat
intr'Ansul un exponent al vremurilor de atunci.
1) Maurras: Dictionnaire politique et critique".

Fas. 3. Pag. 187.
2) v. Werner Sombart: Le Bourgeois". Payot. 1926.
Pag. 129.
4
www.digibuc.ro
50 DIALECTICA NAT IONALISMULUI
Träsäturile fundamentale, care contribuesc la

inchegarea acestei definitii, .se rezuma la ratio-
nalizarea §i. organizarea economicil precum §i
la spiritul de economic. Dupa aceastä infäti-
§are economica s'ar putea crede ca burghezul
este un factor de productie integrat regulilor
de schimb presupuse de exploatarea capitalista.
Nimic din cele firmate de cätre Werner Som-
bart nu Firmfe1 dreptul unei asemenea inter-
pretäri. Pentryfelul lui de a aborda clasic o
problema, ptin spiritul de metodá §i. infonnatia
multilateralá, rämâne bine stabilit cd burghezul
este un tip uman, mai mutt decdt reprezentan-
tul unei close sociale"1). Din tratatul lui Savary
Le parfait negociant", dedicat lui Colbert, ca§i
din operile lui Benjamin Franklin, Werner Som-
bart imprumutä un bogat material de informa-
,tie, pe care il folose§te pentru a incadra sub-
stanta vitalä a burgheziei inteun ansamblu de
notiuni precise §i. definitorii. Convenientele §i
relatiunile sociale, organizarea economiei domes-
tice, rationalizarea productiei, temperanta, eohi-
librul moral §i. psihologic situiazä pe adeváratul
burghez in calea de mijloc a vietii, in punctul
central al acelei via media in care Hora-
tiu gitsea o suverand mediocritate. Acest mod
de a träi in societate presupune o intreagii
metafizica a a vietii, o atitudine de rnij-
1) v. Werner Sornbart: Le Bourgeois". Payot 1926.

Pag. 129.
www.digibuc.ro
BURGITEZIE I ANTI-BURGHEZIE 51
loc fixata la egahi distantir intre ispitele ne-

numärate ale spiritului in libertate i indobi-
tocirea vulgarri prin refuzul de a participa la
cultivarea mintii: Tenzperanta, zice \Verner
Sombart, pentrucii servefte siti procure echi-
librul luciditatea care sunt indispensabile pen-
tru a vet fine trezi fi a vii pune in gardii contra
atracfiei neincetate a vechilor obiceiuri, cafi con-
tra puternicelor i neintreruptelor ispite"1),.
struetureazd esenta spiritului burghez.
Temperanta este virtutea esentialä a burghe-
ziei. Peaceful burghez nu poate fi niai rrsi-pitor,
nici peste masurti de intreprinziltor. nici Wu-
tor si niel eurvarNiciunul din viciile morale ale
hunii moderne nu-i poate altera sufletul. Ati-
tudinea lui este mfisuratä §i chibzuitri. Gesturile
ii sunt simple i banale.
Burghezul nu existri in salon deck ca simpld
persoanti, ca un individ oarecare, modest,
corect, echilibrat. Viata il deformeazd uneori in
ridicol, fricandu-I totusi simpatic. Bärbatul inse-
lat, este in imensa majoritate a cazurilor un
burghez naiv i credul. Trahanache este un
exemplar perfectionat de mediul social al bur-
gheziei. In seninätatea lui ridicold de incornorat.
isi dau intAlnire toate resorturile vitale ale aces-
tui orn häräzit sii tririasch sub zodia unei bune
credinte neturburate de nimeni si de nimic.
Georcres Dandin de asemenea ramâne un
1) v. Loc. cit. Pag. 147.
www.digibuc.ro
52 DIALEOTIC1 NATIONALISMULIII
exemplar perfectionat al acestei literaturi rea-

liste. Centrat de ridicolul situatiei, Trahanache
nu crede, Georges Dandin se resemneazA, iar
Monsieur Bergeret se minuneazA.
Nici unul nu se revoltri i nu contrazice pal-
muirea corosivrt a realittitii cu tin gest brutal
sau cu o atitudine eroicrt de infrängere a des-
Burghezul in;elat rAmâne acolo unde
se anti, situatia lui nu se poate schimba pen-
trucit orice furtunit este urmatri de vreme
Toate stint trecAtoare. Filosofia lui este mai
degrabli optimistA §i stoicA deck scepticA. Nu
se poate spune pen tru aceasta crt burghezul este
lipsit de sentimentul demnitAtii omenqti. Dim-
potrivA, demnitatea cai amorul propriu nu-i
lipsesc, dar nu le exagereazA ca un romantic
cuprius de patimi egoiste.
Burghezul este temperat §i temperanta lui il
impiedeca sa ia o atitudine riscatá. Dela Mc-
lière panrt la Caragiale, multi umori§ti att re-
Vársat peste capul acestui etern bonom avalanp
räsului homeric, dar burghejii, ei in.;i0 spec-
tatori §i apoi actori autentici intio viatrt realA,
§i-au rehtat ritmul dupA ce au pArAsit loja tea-
trului, §i aceastä comedic se repetrt de sute de
ani, fruit ca sit se produch nici cea mai mica
transformare in viata burgheziei. Monsieur Jour-
dain a traversat secolele §i a rAmas acela!
Cuvine-se srt-i mängAiem fruntea incornoratá cu
laurii eternei dfiinuiri!...
Burghezia. aceastri rase(' umanii". dupA su-
www.digibuc.ro
BURGBEZIE SI ANTI-BURGIIEZIE 53
gestiva expresie a lui Werner Sombart, este tern-

perateintoate actiunele ei, lark' E.à fie prin
aceasta tenzperamentald. Temperamentul este in-
dividualist, expansiv, personal in misura limi-
tatA in care finalismul existentei sale il pri-
veste numai pe el. Deaceia burghezul nu poate
sA fie nici liric, nici erotic, nici sentimental §i
nici estet. Lirismul lui este prozaic; erotismul
sexual §i formalist; sentimentalismul degenereazd
hi melodrama; i estetica vietii sale interioare
se reduce la confort. Nu este nici mäcar snob,
did snobismul presupune o adaptare atre o
mobilitate superficialä. In viata domestica a
burgheziei, biblioteca este mobilA, tabloul sim-
plu tapet sau decoratie muralà, i icoana lui
Dumnezeu un obiect de valoare mostenit dela
strAmo§i i lAudabil pentru a corespunde unei
vechi i netAgAduite superstitii. Femeia bur-
ghezA transforma religia in superstitie; iar bur-
ghezul, este ateu cu frica lui Dumnezeu.
Monsieur Jourdain, unul dintre exponentii ge-
mali burgheziei, concentreazd toate virtutile
rangului social din care face parte. Simplitatea
gesturilor, sinceritatea i mArturisirea directil a
scopurilor, naivitatea chiar, nu impiedecii sA
fie fret §i sA disimuleze mobilul utiliar al ac-
tiunii sale. Sentimentul sau admiratia graviteazA
in jurul nobilimii pe care incearcà sA o imite.
Dar niciodatli nu o invidiazii. Monsieur Jour-
dain vrea sA invete lucruri frumoase, sA aibA
spirit, i se indigneazA când d-na Jourdain este
www.digibuc.ro
märginita in ignoran(a ei. Acei care s'au agAtat

de vanitateea sa cred cà Monsieur Jourdain este
un snob. Dar gânditi-vii numai la puterea de
asimilare a burgheziei nu nurnai din occident,
ci din toate tàrile europene. Nobletea de neam,
dacâ n'a disparut complect si se mai menSine
Mat in ranguri ermetice, este necontenit con-
curatá i digeratii de exemplarele superioare ale
burgheziei.
In procesul istoric al burgheziei, aceastrt sub-
stituire s'a facut pe nesimtite i in miisura in
care castelul medieval a pierdut din importanta,
nobilimea de spada devenind nobilime de
nearn, s'a strämutat in burguri. Operatiunea a-
ceasta de asimilare se observii pretutindeni, dar
cu deosebire in statele burgheze din oecidentul
sudul Europei. Proectând peste veacuri o
privire sintetica, René Johannet ajunge la con-
statarea: Principe la deosebire dintre 1670 fi
1924 se afld mai ¡nazi in aceia cd, dacii nobi-
limea rdmeme pentru burghez un indiscutabil
obiect de invidiere, de admirafie §i de cucerire,
o solidaritate adtindi ci ineditti le reunesc. Bur-
ghezii, area ccit ar trebui n'au devenit tofi no-
bili, dar tofi nobilii dela 1848 incoace au deve-
nit burghezi'e.1) Crescutrt la punctul de inter-
sectie dintre Vie:Mime i nobilime, burghezia a
reimprospatat vigoarea nobilimii cu o infuzie
de skige nou, fortificându-se la rándul ei din
1) v. René Johannet: Eloge du Bourgeois françals".
Pag. 168.
www.digibuc.ro
robustetea taranilor veniti la orar. SubsemnAm

prima parte a acestei concluzii pastrând rezerve
complectate cu rectificarea urmAtoare pentru tea
de a doua. Dacii osmoza biologiei sociale, pre-
supune o circulatie a sângelui, §i dacti admitem
cA burghezia ti reimprospäteazii sángele din vi-
nele tAranilor deveniti burgheji, atunci trebue
sA eonvenim, in virtutea aceluia§ principiu, ca
tärAnimea se epuizeazti la rândul ei dacA nu-§i
tonificA energia din sângele omului din caverne
§i al barbarilor. Presupunerea aceasta ne-a dus
pe un teren absurd. Piranimea nu circulA in
biologia rasei decât pdn partea de deasupra.
Energia, prin care ea tonificd burghezia, este
numai fizia. Dar nici acest fapt, recunoscut
ca implacabil in procesul nostru istoric, nu se
poate adeveri in mod absolut. Mitul robustetii
rurale este un fapt relativ. Cifrele statistice din
ultimii ani (1931-1934) ne pun in Jata unei
evidente netAgaduite.
Primo: mortalitatea populatiunii rurale este
mai mare decât aceia a populatiunii urbane.
Secundo: natalitatea exageratä a populatiunii
rurale nu mai este o dovadä de vitalitate, dacii
ne gfindim la predispozitiunile ereditare pen-
tru anumite boli §i la mortalitatea noilor nfis-
cuti, pan& la vársta de un an.
Tertio: Mizeria §i ignoranta tfirAnimii, provo-
catri §i intretinutli cu deosebire de regimul de-
mocratic al votului universal o face refractarti
www.digibuc.ro
oricärei forma de cultural, reducand-o la o bar-

barie priniithL
sPrin burghezificarea fiilor de tarani se in-
tAmpla un interesant fenornen de §oc. Incadra-
rea lor in burghezie le stimuleaza energia fi-
zica i vitalitatea rena0e din ziicamintele de
energie amutite. De pe urma regimului demo-
cratic la noi, taranimea a intrat inteo eclipsa
de moarte in primul rand, 0 in al doilea rand
burghezia a pierdut pozitiile ei in favoarea pro-
letariatului ca clash' sociala 0 a socialismului
ca ideologic.
Revenind acum, la corelatiunea dintre burghe-
zie i celelalte clase sociale, trebue sa admitem
ea din punctul de vedere al erarhiei sociale bur-
ghezul nu este nici un uzurpator §i nici un par-
venit. Nu poate fi un uzurpiltor, pentrucii nu
invidiaza pe cei mai mari, §i nici un parvenit
pentruca nu se opune ascendentii celor mici
nici nu-0 reneagä el insu0 origina. Mentinan-
du-se in starea de mijloc, burghezul este bur-
ghez §i nimic altceva.
* *
Werner Sombart crede cá intre temperamen-

tul burghez i temperamentul erotic existi
bariera de netrecut. Burghezul _poate fi un sen-
sual sau un non-sensual. In nici un caz un ero-
tic. Eroticul trAe§te pentru dragoste, pentru un
sentiment nedisciplinat, pentru aventura §i rise
www.digibuc.ro
permanent de energie i risipd de substant& su-

fleteasdi §i sexuald. In acest conflict organic $,i
sufletesc ar intra i unele judeati de valoare,
pc care, nimic nu ne impiedecä sd le credem
intelectuale i cerebrale. Dacd situAm problema
in perspectiva primei alternative, evident ch. Wer-
ner Sombart are dreptate. In cea de a doua
insii nu. Burghezul nu este un cerebral. Si nid
eroticul. Eroticul poate fi cel mult un intelectual.
chiar in acest caz, intelectualitatea se imbina
cu erotismul, dar nu se suprapun, sau numai
se alipesc inteun proces comun de evolutie.
Oinul expansiv, spune Werner Sombart,
iundeazd judecNile sale de valoare pe valori su-
bjective, personale; oinul concentrat pe valori
objective concrete".1) Pe aceastà intelegere
a vietii care tinde dare obiectivarea judecätilor
de valoare, Werner Sombart crede c& se spri-
jinà intreag& ciilizaie, civilizatia burghezà,
in opozitie cu cea antica, ce nu cuno§tea deck
valorile personale, subjective. In alatuirea lu-
crArii sale, Werner Sombart nu s'a gândit
rezerve un capitol special decadentei burghezici
sub imperiul ideilor democratice. Acest proces
de disolutie al burgheziei, care s'a continuat in
tot timpul secolului al XIX-lea, i se continua
inch' astazi sub privirile noastre, i-a scdpat
ochiului silu critic. Burghezia decadent& de as-
täzi valorific& §i ea subiectivismul §i se inclinä
1) v. Werner Sombart. Loc. cit. Pag. 244.
www.digibuc.ro
in fata individualisrnului social sau psihologic.

IatA o prima obiectiune. Cat privqte pe cei
antici, burghezia Mr, concentrata inteo intreaga
civilizatie a orarlor, inflorita in bazinul medi-
teranian, nu numai ca nu pretuia valorile su-
biective, dar dimpotriva, concentra in viata ei
publica §i pris ata toate virtutile geniului bur-
ghez! S ne gAndim numai la cuvintele pe care
le pronunta Fustel de Coulanges despre cetatea
antica; la definitia pe care insusi Turgot o da
cetäteanului burghez, legat de proprietatea fun-
ciara, de familie si de o evidenta raspun-
dere morala. Secolul al XIX, care a controver-
sat toate notiunile, fluidificând definitiile, a al-
terat totodatA continutul ideilor transmise de
geniul civilizatiei antice. Res-publica, cu alte cu-
vinte lucrul public, statul, s'a transformat in
republica egalitara qi sufragista. ldola forum,
care exprima autoritatea hotararilor publice a
celor mai proeminenti patricieni, a fost mnbocuità
cu Molochul democratic, Leviathanul cu mii de
capete al tumultului popular. Aristocratia fa-
miliala i civica a patricienilor a fost uzurpata
inlocuita cu democratia haotica a plebeilor.
Daca ar fi sa intrebuintarn metoda gAndirii
spengleriene, atunci, trebue sit afirmlim contem-
poraneitatea secolului al III-lea cu a secolului al
XIX-lea. Septimius Severus §i Diocletian Inca-
dreaza secolul decadentii antice, dupa cum marea
revolutie francezii i rasmerita parptista deli-
www.digibuc.ro
BURGHEZIE SI ANTI-BURGHEZIE 59
miteaz& epoca de decadent& a burgheziilor i de

anarhizare a natiunilor europene.
De o jumdtate de secol, spune Guglielmo
Ferrero, civilizafia occidentald este slabitti de
neincetata confuzie a doctrinelor, a obiceiurilor,
a claselor, a raselor fi a popoarelor; de un fel
de anarhie intelectuald §i morald, care a invadat
mai mult sau mai fiufin toate mediile; prin
efortid strivitor al mzuzcii continui, repede ci
feud odihnd; prin mobilitatea devenitd generald
a tuturor elementelor din viara socialti; 15rintr'un
PI de febrd generald care surescitii vointele fi
inteligentele, capabile de eforturi
foarte mari dar de scurai duratii fi fturin adanci;
prM vulgarizarea tuturor manifestdrilor spiritu-
lui fi a tuturor bunurilor pe plimemt" 1). Aeeste
cuvinte, au fost pronuntate de democratul Gu-
glielmo Ferrero, i totu§i, ai impresia stranie
cfi au ta§nit din gura de foc a unui reactionar.
Mizboiul mondial, ar corespunde dupii dinsul
revolutiei din timpul lui Septimius Severus. Dar
critica democratiei, pe care o face el subliniin-
du-i substratul moral i filosofic, nu se potri-
-ve9te fiir& nici o reticent& secolului pregfititor
al revolutiei franceze? Enciclopedismul, filosofia
huninilor, rationalismul kantian, Bib lia
socientile secrete, francmasoneria, au
produs confuzia obiceiurilor, invazia vagabon-
zilor i a metecilor la conducerea statului, anar-
1) v. Guglielmo Ferrero: La ruine de la civilisation an-
tique". Pag. 53-54.
www.digibuc.ro
hia spiritului i descompunerea autoritätii. Ja-

lonând rechizitorul contemporaneithtii secolului
lui Septimius Severus, Guglielmo Ferrero lash
sá cadà accentul pe supraproductia elementului
intelectual, pe care democratia europeand de
duph 16 veacuri il va transforma in divina ra-
tiune. Decadenta inmeriului roman are §i alte
cauze: invaziile barbare, ascendenta formidabilh
a cre§tinismului, preponderenta claselor infe-
rioare, absolutismul guvernelor. Dialectica isto-
ricului democrat Guglielmo Ferrero este vi-
cioash. Cauzele i efectele se confundh uneori,
in tot cazul, nu existä delimitare certh intre
fenomenele sociale i intre cele morale. Civi-
lizafia greacei fi civiliza(ia latiní, zice Gu-
glielmo Ferrero, au f ost mud ndouii spriji-
nite pe huloitul principiu aristocratic al inega-
litqii necesare fi quasi mistice a popoarelor ci
a claselor" 1). DaCh nu am recunoa§te partea de
contributie a epuizhrii organice a aristocratiei
antice, atunci, fkrit îndoialà, ch nurnai disolutia
moralh i filosofich nu pot sh explice in deajuns
revolutiile democratice. Dach nu putem admit@
aceasta, credem ch decadenta aristocratiei este
un efect al unor cauze morale §i sociale, §i in
eel mai rhu caz, acest fenomen s'a efectuat
paralel cu invazia cosmopolitismului i a ega-
litarismului plebeu. Cât privqte cealalth idee,
vânturath de ideologia revolutionard a sec. al
1) v. Guglielmo Ferrero: Idem Pag. 118.
www.digibuc.ro
BURGREZIE SI ANTI-BURGHEZIE 61
XIX-lea, afirmatilmile lui Guglielmo Ferrero se

incheaga pe acela§ plan dialectic cu ale lui Fustel
de. Coulaws: Roma, spune el, n'a fost
niciodatei guvernatti de democratie, chiur In
epocile mai agitate ale republiceiv.
Imperiul roman, prin urmare, pána la
Caracalla, a Jost guvernat de ceiace putem numi
o aristocratie a unei aristocrafii". Democratia an-
tica n'a existat deck ca o stare de spirit inteo
epoca de trecere §i de decadenta. Niciodata ce-
iace inteleg ideologii sec. al XIX prin democra-
tic, nu a realizat o forma viabila inteun stat
organizat.
www.digibuc.ro
ANTINOMIILE PROUDHONIENE
Atât este de adeviirat& conceptia lui Proudhon

despre valoarea antinomiilor ca factor inevitabil
al evolutiei sociale, incât, teoretizarea acestei idei,
se impune simultan cu evidenta inski. Nu ar fi
nevoe pentru aceasta de o privire de ansamblu
asupra evenimentelor e§alonate dealungul isto-
riei, ci numai o abordare direct& a actualitátii
este suficient& pentru a prinde simetria diver-
gentelor la un punct de care depinde echilibrul
intregului social.
Multiplicitatea contradictorie de vederi",
a omului modern, este pentru Paul Valery
o conditie indispensabil& pentru existenta spi-
ritului intelectual.
Ceiace afirmä Paul Valery este in concordant&
cu friimântarea nedefinitä a contemporaneit&tii,
in care el poate afla un miinunchi de frenetice
contradictii impuse de postulatele individualis-
mului democratic. Este mai mult o impotent&
organic& de a cerceta cauzele anticipând efectele.
www.digibuc.ro
ANTINOMIILE PROUDHONIENE 63
0 dezorientare notorie care justificii

contradictorii ale inteligentii.
Deaceia, trebue sA stabilim incA dela inceput
o zonii de delimitare certA, intre anarhia ideilor
cerutA de o anumitä stare rationalA, cAtre care
evoluiazA societatea modernA supra-saturati de
teoriile dernocratice, i intre antinomiile ireduc-
tibile ale lui Proudhon, situate in însài nucleul
esential al vietii. Lwnea morda, cafi cea fi-
zicd, spune Proudhon in Théorie de la pro-
prieté", se sprijind pe o pluralitate de ele-
mente ireductibile si antagonice, fi din contra-
dictio acestor elemente izvoräfte viata i mif-
carea in univers". Contradictiile lui Proudhon
sunt elementele indispensabile echilibrului vietii,
sunt chiar elementele inerente, care se presupun
reciproc, fie-ne iertatA aceastil repetire, intre-
buintatA numai cu scopul de a invAlui conceptia
proudhonianA inteo imbrAcAminte emanatii din
ins4i substanta acestor fenomene. Teoria anti-
nomiilor lui Proudhon tAlmAce§te evidenta fe-
nomenelor vietii, cu alte cuvinte, ea nAzuefte
sii evidentieze cA pluralitatea functionald a corr-
§tiintei este manifestarea complectri a finalis-
mului vietii. Când afirmam eh' spiritul se mo-
deleazA dupii lucruri §i lucrurile se modeleazA
dupil spirit, intelegem prin aceasta sinteza rea-
lism-kantianism, dupa cum, atunci când I
eetiim sinteza viguroasâ a tragediei antice, aflAm

realizarea unui echilibru intre apolinism ea artA
echilibratii, i dionisism ca artA frenetica.
www.digibuc.ro
Antinomiile lui Proudhon sunt creatoare de

sinteze viabile §i fecunde, dupii cum contradic-
iile democratic sunt punctul
de plecare al disolutiei spiritului social i a
fragmentarii atomice a vointelor.
Ideile proudhoniene transcriu alternante for-
male, pe ciitâ vreme ideile modernisto-rationaliste,
invriijbesc realithti ce nu sunt esential contradic-
torii. Am putea spune Cà ordinea i armonia valo-
rilor relevate de rationalism se desprinde din per-
manentizarea coliziunei bor. pecâtá vreme anti-
nomiile proudhoniene sunt asemanatoare unor
energii simbiotice, indispensabile viabilitiiii unui
organism perfect echilibrat iii dozarea contra-
riilor. Pentru buna echilibrare a societiitii bur-
gheze, dozarea contrariilor realizeaza o stare de
mijloc. Ordinea democratica, dimpotrivd. intre-
tine o stare de luptii permanenta prin coexis-
tenta contrariilor, ceiace din punctul de vedere
al durabilitatli sociale este o imposibilitate, afarä
mimai dacà punctul culminant al oriciirei demo-
cratii nu este privit ca realizarea unei perfecte
dezordini. Incercând sá concretizeze substratul
viabil al spiritului subiectiv Hegel spunea: Li-
bertatea spiritului nu este independenfa, care
existd inafard de contrariul sdu, ci independenfa
care se obfine triumf tind asupra contrariului, nu
fugind de el, ci luptând cu el, fi supuntindu-l.
Aceasta este independenfa concreta reald".
Ca interpreti superficiali ai ideeilor hegeliene
degenerate in marxism, radical-social4tü au in-
www.digibuc.ro
tins pojghita de acoperire a doctrinei, izbutind

astfel sà creeze un mit. Un mit fluid 0 mag-
netic, care se indepiirteazá in masura in care
fascinatii acestei iluzii se apropie de el. Mitul
radica1-social4tilor este fata Morgana iluziilor
revolutionare. In el se contopesc reminiscentele
atavice ale marei prabuOri sociale din 1789.
latfi acum i câteva exemple imprumutate di-
rect din sursa doctrinará a radical-socialismului,
cu alte cuvinte, din airtile lui Alain. Ideile" lui
Alain titlul unei ciirti de bazii a doctrinei sale
au subtitlul semnificativ: Platon, Descartes, He-
gel". Continuitate directil, cu filiatiune de idei.
Sd ne opriin acum, la câteva citate care ne dis-
penseazd de alte comentarii. Dacci dorim o viatti
publicti demnil de urnanitatea 25rezentii, zice
Alain, trebue ca individul th ráme peste tot
individ, fie in primul fie in ultimul rand. Numai
individul gtindefte, adunarea este proastä" 1). Se
face aceia0 deosebire nerd intre individul fizic,
unitate sociala aritmeticil i omul inegal §i cali-
tativ inzestrat cu o personalitate con§tientii, su-
pra structurii a individualitiitii. Pentru Alain
0 radical socialivti nu exist& decât individul. In
aka' parte: Intr'o democratie nu numai cli nici
partid nu are puterea, dar mai mult dealt
attit, nu existei o putere la drept vorbind" 2).
In fata umanitätii individul rämâne individ. In
1) v. Alain: Le citoyen contre les pouvoirs". Pag. 160.

2) v. Alain: Elements d'une Doctrine radtcale". Pag. 202.
5
www.digibuc.ro
fata partidelor democratia distruge puterea. Nici

selectie i nici erarhie. Cad: Intr'o democratic
intr'adeveir informatii, oamenii cei mai initiati,
trebue sii fie principalii ei adversari". Dar fie-
care medalie i are reversul ei. i atunci, Alain
printr'o amuzanta §iretenie dialectica incearca sá
demonstreze ca democratia nu existii prin ea
$i eu sunt convins spune el, di in fie-
care constitutie existà monarhie, oligarhie, de-
mocratie, nzai mult sau mai 15utin echilibrate"i).
Iatd-ne acum in fata concluziunei practice:
Individul intotdeauna liber 1i intotdeauna fa-
deceitor, iatá concluziunea Re publicei adevá-
rate"2).
In arhipelagul ideilor democratice sau radi-
cal socialiste individul se alla inteo continua
nesigurantà pe un teren vulcanic. Vrând ag. 11--
mac in toate imprejurarile individ, pierde ade-
rentele cu realitatea sociala. Pentruca natiunea
este o realitate organica i istorica, iar individui
un moment efemer, criterffle lui sunt deci per-
sonale, arbitrare i iresponsabile. In fata unei
societati organizate individul suveran judecator
este o monstruozitate morala pentrucii anarhia
este o negatiune a ordinei, iar ordinea presu-
pune o infrânare a dezordinei personale sau
chiar colective. Lupta dintre spiritul obiectiv
cel subiectiv din lumea ideilor se traduce hi
1) Idem. Pag. 152.

2) Idem. Pag. 208.
www.digibuc.ro
viata realii a natiunei .prin lupta dintre elemen-

tal dizolvant §i trecritor i unitatea sociald care
existil hi timp.
Pentru Proudhon, care a cunoscut opera de

directiondre practicrt a ideilor revolutiei Iran-
ceze, starea de disolutiune socialà realizatà de
framântarea dezordonatri a spiritului democratic
intrunqte con ditiunile unei adevitrate decadente.
Pcntru societate, spiritul egalitar democratic, in-
dividualist §i. independent de ori ce coeziune
conchide la moartea liberttitii.
Cu o incontestabilii abilitate stilistica, dialec-
tica yroudhonianri se desfa§parit Armonios catre
un pimct de luminoash comvergeentà, de unde
izvorki§te cu toatä amplearea Anitul dinamismu-
lui interior al vietii. Tot ce tämâne inafara
organismuan goeiat este in§elätor i caduc. In
scrisorile din Philosophie du progrès", coefi-
cientul de ideologic se desprinde din fenomeno-
logia vietii. Sunt pagini in care, daca s'ar face
un moment abstractie de structura sufleteascrt
a autorului, s'ar crede cri vorbe§te un reactio-
nar, in tot cazul un pozitivist inrudit indeaproape
eu filosofia comtistri. Intr'o splendidii pledoarie,
care este de fapt o apologie a rázboiului, gándi-
rea proudhoniana atinge culmi metafizice. 0 fi-
lozofie a realitittii sociale, mai bine inchegatii
in ansamblul fenomenelor biologice, nici nu se
www.digibuc.ro
putea formula deck cu o maturä putere de pli-

trundere in cauzalitatea vietii. Critisa sacialii a_
democratiei, pe care o face Proudhon, nu poate
fi comparatá cu aceia a lui: Auguste Comte, si
nici cu a oricdrui filosof sau teoretician reac-
tionar dela Joseph 4e Maistre Van& la Ch. Maur-
ras sau cu oricare dintre rilbsoM Milli ger-
mani.
Situatia hti Proudhon este suspendatä in vidul
ignoranfei contemporane, intocmai dupä cum Mi-
chelet era stapAnit de prejudecatile dominante
ale secolului, robit de idola temporis §i. readus
in starea ignobild si banald de flasnetar al unei
arii demodate. Proudhon este un hida1/4 revo-
lutionar, un izolat in lumea ideilor, un expro-
priat al patrimoniului socialist si totodatä o vic-
timä a anatemei burgheze.
Cine poate sa revendice in intregime pe
Proudhon? Dicere!... Tlicere acuzatoare, de la-
chei robiti de canoanele dogmei; tacere ipocritä,
de canonici care n'au terminat cu liturghisirea
democratiei decadente. Tacere lasä, de intelec-
,tuali burghezi care se feresc de propulsiunea
vitald a eroismului antic, reinviat de Proudhon
in mitul räzboiului.
Dacii am avea in vedere numai diatriba se-
verd si inconciliantd indreptata impotriva demo-
cratiei si inch.' am obtine o perspectiva nemil-
suratrt asupra capacitätii sale dialectice. 0 cri-
fiat' a democratiei, privitá sub unghiul incom-
pabilitatilor ei esentiale, asemäniitoare cu aceia
www.digibuc.ro
sustinuth de Proudhon, nu afliim decât in re-

chizitoriul anti intelectualist al lui G. Sorel
Ed. Berth sau in masiva inchegare diktrinarä din
operele lui Ch. Maurras. Ideile, dialectica, me-
todologia, fraza chiar, vocabularul, sunt impru-
mutate din scrierile lui Proudhon. Multe pa-
sagii au rezonante amplificate cu pathos roman-
tic, retoric i grandilocvent. Dar chit' limpezime
in expunere §i mai ales câth rectitudine in des-
picarea nouilor orizonturi de gândire. Ca adver-
sar neinduplecat al democratiei, i sufiagiului
universal, nu putea fi pe placul burgheziei co-
mode si egalitare in recunoa§terea drepturilor
ei; ca aphrätor al propriethtii private agonisith
justificatä prin munch, Proudhon nu putea
aduce ò contributie efeetivä la largirea cadrului
ideologic al socialismului. Adulatorii socialismu-
lui ortodox 1-au aruncat peste bord, etichetân-
du-1 ca pe un mic burghez reactionar, cu o
conceytie ingustà. Sociologii 1-au inscris fu ca-
pitolul anarhIsmului-pentruchroudhon a lan-
sat In circulati.e cuvântul anarhie" , i s'a ser-
vit de el pentru a defini ordinea idealh realizath
prin armonia libertuilii AJesi4rite. Adevarul este
-ch ideile lui Proudhon nu sunt nici socialiste,
nici anarhiste §i nici specific burgheze. Geniul
lui Proudhon este eroic i profetic, irdocmai
)ca§i. al lui. G. Sorel sau al- marilor eroi ai Re-
na§terii. Rabelaisian §i profund uman Vaud a nu
putea fi integrat deck inteo categorie refrac-
www.digibuc.ro
tarà formelor vietii sociale cunoscute piing as-

tiizi.
Inteo splendidii apologie a rrizboiului, Prou-
dhon trece dintr'odatii in spatiile metafizice ale
existentii i edifieà valoarea permanentd i uni-
versalii a omului antic, a aristocratuluidin umi-
litele cetiip ale Eladei. Explozia apologetica a lui
Proudhom are toate calitàile unei viziuni geo-
metrice conturate tu realitate, pe ciitä vreme
aceia a lui Nietzsche este halucinantil §i dioni-
intocmai cavi paralizia generala sfre-
fielea creerul. Rtizboiul, spuue Proudhon,
este fenomenal cel mai profund, cel mai su-
6lim, al viefii noastre morale. Nici until nu-i
poate fi asemaniitor; nici celebrarile impuna-
toare ale cultului, nici actele puterii suverane,
nici creatiunde gigantice ale industriei. Numai
riizboiul In arnzoniile naturii da nota cea mai
fmternica; el activeaza sufletal ca o lumina de
trasnet, cafi vocea ura.ganulai. Amestec de ge-
nia i de indrásnealti, de poesie fi de pasinne,
de supremil justitie de tragic eroism... ma-
jestatea sa ne impresioneaza i cu cat rafiunea
il contempla cu atilt entuziasmul crefte in ininzi.
Riizboiul, in care o falei filosofie, o filantropie
ci mai falgi Inca, nu vedea dead un groaznic
gel, explosiune a reintiitii noastre inliscute fi a
numifestarilor mt,niei cerefti, rdzboiul este ex-
presiunea cea mai incoruptibila a conftiinfri
noastre, actul care, in definitiv, ne onoreaza cel
www.digibuc.ro
ANTINOMIILE PROUDEONIENE 71
mai mult in tap crealianii fi in faça lui Thum-

riezu".
Räzboiul, in sociologia i etica proudhonianii
este fenomenul naturalbiologic indispensabil
pentrtr accelerarea Eroismul, se traduce
printr'o dep4ire a firii dincolo de lirnitele ob4-
nuite ale existentei noastre. Tumultul epic al
rázboiului, echivaleaza rostogolirii cântului dio-
nisiac, in care virtutile divine ale soldatului nu
pot fi asemtinate cleat ea forta propulsiva a
muncitorilor.
Orchestratia pasiunilor rtaboinice este un imn
inchinat muncii. Evident, in ceace prive0e erois-
mul soldatului sensibilizat de virtutile latente
ale rttzboiului nu putem afla nici o impotrivire,
deceit doar in scrierile romancierilor democrati
cloroformizati de idei cosmopolito-judaice, cum
ar fi de pildà Erik-Maria Remarque.
Dar nu tot sub aceasta perspectivil a fost
privitii Mizuinta dominanta a lucrdtorului. Prou-
dhon a omagiat munca, 0 a ridicat-o la valoarea
universalà a principiului de dreptate. In cate-
goriile proudfioniene, munca este substratul real
al justitiei. Idee dominantti care armonizeazti
societatea i mentine categoriile ei inteo stare
de echilibru. Sa ne gtindim numai la interpre-
tarea muncii in etica socialistá pentru a avea
imaginea veridicii a obscurantismului intelectual
al acestei doctrine. Dupa K. Marx 0 Fr. En-
gels, munca lucratorilor hi uzine, in comunitate,
numai pentru ea singura este productivA. Munca,
www.digibuc.ro
element de justificare a existentii hi libertate,

edificä altà etica cleat lupta de clash a proleta-
riatului pentru infrángerea burgheziei. Sä ne
oprim pe marginea acestei constathri pentru a
vedea câtä deosebire existh intre categoriile
proudhoniene, postulate in ideea de echilibru
de justitie, i intre dialectica hegelianä, de-
generath in tumultuoasa barbaric a eticei revo-
lutionare comuniste.
Sä ne gAndim nunmi, la spiritul familial, in-
radhcinat in firea lui Proudhon, ca i inteaceia
legath de viata patriarhald i de pamántul natal.
Intr'o scrisoare dare amicul sari Bergmann,
dela 5 Martie 1854, Proudhon shi recunoa§te
Yidul sufletesc deoarece nu iubise niciodatä cu
adevarat o femee. Deaceia,_ pentru_ a acoperi
aceasth infirmitate, s'a rélugiat in menaj i
paternitate". Instinctul familial este attit de pu-
ternic, incât in jurul lui iradiazh o intreagh
morala sociald. Dach burghezia democraticti"
triumfilloare in Europa primei jumAtAti a sec.
al XIX, ar fi tinut socotealh de ideile anar-
histului-socialist" (ce caracterizare stupidh)
Proudhon, codul civil napoleonian adoptat de
toate thrile latine n'ar fi provocat fragmentarea
farniliei, contractualismul artificial al chsätoriei,
concubinajul, adulterul, i pedeasupra ca un
corolar fatal, tot convoiul de degenerati heredo-
sifilitici, copii naturali i lepädäturi läsate in
grija sexagenarelor nemaritate dela Societatile
filantropice.
www.digibuc.ro
ANTINOISIILE PROUDHONIENE 73
Filiatiunea Malthus-Darwin-Marx, i consoli-

deazii coeziunea .in conditiunile vietii civile de-
mocratice, legiferate de codul nayoleonian. Sub
semnul eticei familiale i conjugale, Proudhon,
deopotrivA 'cag. Sorel, Blanqui, Barbés, Consi-
derant, reprezintA un bun simt al realitAtilor
naturale, cu mult superior promiscuitAlii sociale
preconizate de Karl Marx si Fr. Engels.
SA ne *dim numai la euvintele de incheere
din Reflexions sur la violence", pentru a
cuprinde toatá revelatia sufletului rnAngAios
bonom al lui G. Sorel, care a .gAsit in sotia lui
inspiratoarea operei fundamentale a filosofiei sin-
dicatke.
Morala proudhonianA, reluatá de G. Sorel, a
fost un tonic prea puternic pentru burghezia
comodii in halat i papuei, deaceia nu se po-
meneste de ea nimic in literatura clanurilor po-
litice. Sentimentul de sublim, relevat in luptA
sau in revolutie, este prea puternie, prea sgu-
duitor, prea mare si prea eroic pentru a sti-
mula sensibilitatea burghezA ridicAnd-o pe cul-
mele deslAntuirilor epice.
,Numai Nietzsche, in febra cerebralA a spi-
rochetozii lui, si-a putut inchipui o societate do-
minatA de cei puternici, de o categoric biologicA
superioard, de aristocrati. In Origina Tragediei",
in Genealogia moralei", Nietzsche construeste
pe date istorice apologia eroilor homerici si for-
muleazii pregnant judecAtile de valoare ale aris-
tocratiei rhzboinice bizuindu-se pe constitutia cor-
www.digibuc.ro
74 DIALEOTIOA NATIONALISMULUI
poralii i pe sAnAtatea care intretine räzboiul,

ventura, dansul, jocurile, exerciOile fizice fi in ge-
neral tot ceiac-e implic4 o activitate robustä liberä
§i veseld". Tipul supra omului nietzschean, al sta.-
pAnilor, este devastat suflete0e de ideia de do-
mina*. Tipul omului proudhnnian este eroic,
dinamic, social §i clasicizant prin armonia
justitia convingerilor isvorAte dragoste §i
muncii. i unul i celAlalt, desconsiderà morala
democraticii precum i pe acel homo politicus"
abstract 0 volatil. Cu deosebire nsà di Proud-
hon criticA lenea i anarhia democratiei, fiird
ascunde sentimentele socialiste, iar Nietzsche
merge pAnA acolo incAt svArle trdsnete de apo-
rlips impotriva umanitAtii minore. i Nietz-
sche 0 Proudhon, fac incursiuni in istorie
se servesc de exemplifickiri practice imprumu-
tate din viata socialà, cu simpla deosebire cA
geniul patricianului Nietzsche graviteazA cAtre
idealul antic al vietii aristocratice, pe cAtA vreme
Proudhon tAlcue0e dinamismul urnanitAtii mo-
derne.
Ne-am apropiat in aceste rAnduri de punctul
de intersectie dintre sindicalism i nationalism,
pentructi notiunea, din punct de vedere geo-
metric este absurdA, precizAm. Ambele concep-
tii evoluiazA pe planuri paralele antiintelec-
tualism i antidemocratisrn. Pentru scriitorii se-
colului al XVLProudhoneste.litrA
dintre cei mai inver§unati adversari ai demo-
cratiei. Pozitia intelectualii a lui Proudhom este
www.digibuc.ro
antagoniciiplatitudinei burgheze, liber giindi-

toare4Lpacifistä. Mai precis; intelectualului ade-
värat readtrs la rolul meschin de intermediar,
totodatA de fabricant al tuturor teorlilor ra-
tioualiste, Ii repugnA in egalil mAsurA circul
ideilor in care figure-azA ca un clown, cai sis-
temul politic democratic caracterizat prin triurn-
ful mediocritàçii. Acesta este poate singurul an-
tagoni-s-iiiireductibil din opera lui Proudhon,
dar nici acesta, cAci slAbiciunea i superficia-
litatea vietii burgheze intretine pathosul sindi-
calismului revolutionar O al nationalismului re-
actionar. In calea kr, a contrariilor, incolteoe
o nouti viatk profundA i eternA, debordantA de
vointe sinergetice. Pentru virginitatea intelec-
tualA a democratilor Proudhon este im icono-
clast, un anarhist or.giac §i conspirativ la lin4-
tea cluburilor politice i la confortul de &-
dire. SA-i läsäm in credinta lor. TAcere, nu fa-
ceti sgomot §i nu turburati somnul acestei bur-
gheii ci preferati epitetele care se
dau lui Proudhon &cat sa schimbati buna stare
mat erialA grefatA de creditul bancar OexploatatA
de plea\ a cluburilor politice. CAlcati in vilrful
picioarelor, caci intelectualii democrati se gtm-
dese la undele pe care le face apa cilnd arunci
eu o piatrii în baltA sau la metafizica somnului.
Conspirati tacerea, caci aa vrea burghezia. Malt-
husianioi in morala familialà, darwinieni in etica
vietii sociale, liber schimbioi in economia po-
litick melodramatici §i lacrimogeni in literaturA,
www.digibuc.ro
materiali§ti in filosofie, democrati in politica.

Respectati ultima dorinta a muribundului, §i fe-
riti-va de rno§tenirea lui spirituala.
Sau dirnpotriva I Procedati asemeni hinghe-
rilor burgheziei, care au fugarit-o, au prins-o
cu arcanul de gât, §i. and trebuia s'o jupoae de
piele i-au dat drumul. Sub pielea burgheziei,
-raj-kith' de §fichiul hingherului s'a inoculat ast-
fel o doza puternica de eroism care sa-i ser-
veasca la preintâmpinarea eternelor ei capitu-.
Mel. in fata destinului.
Burghezia trebue,te intimidatii, speriata, im-
yresionata, cu focuri de artificii, cu luminozi-
tati spontane care epuizeaza retina §i. anticipeazii
o obscuritate lucida. Chiar o cadere in vid, tre-
catoare, reprezentand prin contrast o eN identa
solutie de continuitate, este necesara.
Anarhia, revolutia, bolrvismul chiar, un nou
cataclism social, mistic, politic sau metafizic, tot
ce in aparenta sfideaza bunul simt comun, rupe
logica lucrurilor normale §i. vestqte alte forme
de viata. Orice idee bizarti va trebui afectata,
ca o syerietoare, susceptibila sa jigneasca buna
orânduiala a perfectei intelegeri sociale, dar
care nu se rezumä deck la o somnolent& pa-
razitara §i. la un cqmfort de interior domestic.
www.digibuc.ro
NEOTOMISMUL SI CONCLUZIILE SALE
ANTIDEMOCRATICE.
Nelini§tea sufleteasa i dezorientarea intelec-

tuald care au friimhitat spiritele dornice de o
indrumare unitaril, au avut ca efect, na§terea
unui sentiment rum de solidaritate europeanii",
dupa cum se exprinul filosoful german Hermann
von Keyser ling. Umbl'nd pe càràri izolate
intortochiate, spirituali§tii au teoretizat diferite
conceptii despre viatii, care comportil totu§i
puncte de contact, i mai ales, necesitatea unor
formule practice deopotrivil reclamate de exigen-
tele realiatilor sociale. Neotomismul lui Jac-
ques Maritain s'a imbinat cu neomedievalismul
lui Nicolae .fieid1iiqt7Filosoful rus Vladimir So-
loviev s'a indreptat catre universalismul catolic
recunoscând suprematia papei. Henri Massis a
intins o punte de legliturii intre J. Maritain
Ch. Maurras, in timp ce critica democratiei
incidental refularea divagatiilor singularului Ju-
lien Benda, au prilejuit intnnirea pe acela &tun
intre temporal i spiritual.
www.digibuc.ro
78 DIALEOTIOA NATIONALISMULIII
Tree And prin spiritualismul italian si prin ce/

englez si poposind la istoricismul psihologic al lui
Oswald Spengler, inrudit eu viziunile pacifiste
ale contelui H. von Keyser ling, putem desprinde
si partea de contributie originalä a Gdndirii"
§i tot odatá conexiunile etico-sociale cu ansam-
blul miscárilor similare din restul Euroyei. Si-
tuarea spiritualismului gándirist se efectuiazii
dela sine, prin amplificarea si adâncirea rodului
unei generatii care s'a integrat efectiv in rit-
mul ideologic si in sensibilitatea esteticii, defi-
nitil de atâtea ori in paginile acestei reviste.
Evidentele corespondente pe care le putem
releva, isi gásesc astfel multiple justificári, in
cauzalitatea sineronii a spiritualitatii contimpo-
rail europene. Ne oprim deocamdatiila rena§-
terea tomismului, si consecutiv la postulatele
antidemocratice ale neocatolieismului. Legitimiim
aceastá preferintii pentru motive de utilitate ime-
diatii. Cáci, putându-se folosi de conditiile priel-
nice unei aplicari concrete, neotomismul lui
J. Maritain a depäsit cadrul teoretic si názuqte
clitre realiati pragmatice. Un concurs de im-
prejurári favorabile a inlesnit aceastá devansare.
Iatii un motiv in plus, in sprijinul preferintii
noastre.
* **
Prin fixarea punctelor de sprijin ale renas-

terii tomiste, J. Maritain ajunsese sá demon-
streze continutul instabil .si invertit al inteligent'd,
www.digibuc.ro
NEOTOMISMUL SI CONOLUZ. SALE ANTI-DEM. 79
fiicAnd o critidt sever& hunii moderne. Inteli-

genta rationalistk impotriva areia se ridica el,
limitatii in cadrele materiei sensibile, anchilozase
posibilitatea de cunoa§tere a lumii imateriale,
care era subordonatá variabilitätii aprehensive
a indivizilor.
De aid decurge nu numai neintelegerea dar
chiar §i. desconsiderarea fortelor latente, care
chezii§uesc emanciparea spiritului de sub tutela
§tiintifismului experimental. Nimic mai demo-
ralizant deck aceasta suverana abdicare dela po-
sibiliatile de integrare in substanta divink nhnic
mai stupid deck glorificarea idolatri:i a molo-
hului materialist.
Reforma, cartezianismul, rationalismul revo-
lutionar, §i. maiiles Iantianismul care nu a
lost deceit o catastrofd pentru civilizatia occiden-
tald", nu sunt fenornene izolate, ci erorile tsen-
tiale de care suferà lumea modernk
Deaceia §i titlul earth sale, evodi ecouri de
apocalips §i. virtualitiiti etice cu valoare perma-
nenta §i. universalk
J. Maritain, reluand find filosofiei torniste,
recunowe adeviirul real terorizat de Auguste
Comte 0 anume cg, tiinta noastrii se bazeaza
pe date experimentale. Astfel, el ne spune, ea'
Sf. Thoma este de acord cu postulatele filoso-
fiei pozitiNiste deoarece el insu§i crede cd shn-
furile noastre singare ne dau intui(ia iniediatii
a ceace exista inafard de noi, ideile noastre nu
se explicd kin Dumnezeu dupd cmn credea Des-
www.digibuc.ro
80 DIALEOTICA NATIONALISMULIII
cartes ci in lucrieri, i aceasta prin mijlocirea

simturilor". Aceasta insa este adeviirat numai
in ceace priveste existenta noasträ materiald. 0
putere spirituala a omenirii bazata pe adevaru-
rile redate prin intuitia sensorialii a lucrurilor
ar fi o monstruozitate. Inteligenta noastra ne
având virtualitatea intuitivii a spiritului divin,
il accepta ca atare. De aceia, puterea spirituala,
fundata pe adevrtrul divin i are origina intr'un
criteriu care transcende valoarea i posibilitatile
de aprehensiune empirica ale eului nostru per-
sonal. Am putea spune chiar, cá miezul filoso-
fiei torniste rezida tocmai in acest adevar, ca
fiind, dupa cum spune Jacques Maritain, o gen-
dire inainte de toate realistä fi obiectivii, care
subordoneazä esenfial inteligença noastra fiinfei
independente de ea".
Criteriul adevärului pentru Descartes era ilu-
zia evidentei cugetului nostru. Cogito ergo sum,
zicea el. Evidenta existentei gândurilor noastre,
adicá cugetarea, nu era altceva deck sensibili-
tatea i vointa personala manifestata prin sign-
ranta neindoelnica a ideilor noastre. Vrând sa
dea un caracter veridic substantei spirituale,
adica gândirii, Descartes se folosea de o inter-
pretare dualista silind ideile sa traiasch sub per-
manenta dependinta a materiei.
Rationalismul filosofic al lurnii moderne de-
curge din reluarea acestei erori grosolane, de a
considera lumea ca o creatie a eului nostru.
Realitatea, in loc sA aiba o existenta obiec-
www.digibuc.ro
NEOTOMISMUL SI OONCLUZ. SALE ANTI-DEM. 81
tivii, devine o expresie a ratiunii noastre. In fata

acestei aberatiuni, care totu0 formeaza punctul
de rezistenta al intregului sistem de gândire pe
care se sprijinit toate valorile etice, juridice sau
politice ale statului democratic modern, J. Ma-
ritain ia pozitie contraWiTsr: se indreaptä entuziast
si optimist cAtre Tzvorul tämäduitor al gândirii
scolastice.
A-ctualizarea lui Thomas din Aquino, nu este
alteeva deck urmarea fii-.eascti a neputintei ratio-
nalismului, si totodatii, o reactiune impotriva
paranoei individualiste, anarhice si inconsistente.
A cunoaste dupd Thomas din Aquino, inseamni
a deveni. Procesul cunoasterii se realizeazii activ
printeo transubstanfializare, care duce la o de-.
venire imaterialti a non eului, echivalentä cu o
contopire inteo existentä imaterialli. Cunos-
când zice J. Maritain in Rjlexions sur l'in-
telligence eu ma subordonez unei fiinte in-
dependente de mine, eu mii fac invins, apoi
cons ins si supus ei. i adevarul spiritului meu
reese din conformitatea cu ceace este inafarä
de el si independent de el". Insasi cunoasterea
stiintificii nu este altceva deck o revenire a spi-
ritului la realitatea obiectivii, cu alte cuvinte la
metafizick singura stiintti adevaratil, care ne
oferti garantia sigurantei absolute si trilirii ade-
vilrului imanent, gäsit in esenta vitald a lucru-
rilor.
***
* 6
www.digibuc.ro
Atat J. J. Rousseau at si Kant, credeau ck

existenta noastra materialä implicà o singulari-
zare psihologia, personalitatea noastrà subiectivä
fiind ea insasi criteriul realitatii. lath' cum J.
Maritain combate aceastä idee, pe care o consi-
derä eronatá i neintemeiatd. In vreme ce Kant
zice J. Maritain nu afirmä activitatea cleat
priibusind obiectivitatea, pentrua el nu are in
vedere cleat activitatea lucrativk tomismul, pen-
trucä vizeazä o activitate inteadevär imanentä
si inteadevar vitalk tomismul face din obiec-
tivitatea cunoasterii ratiune.a îiisäi i scopul ac-
tivitätii sale". Daa pe Kant §i ROusseau ii ataa
pentrucä creiaserà o metafizia a materiei, prag-
matismul american este invinuit de misacism
intelectualist i empirist. De aceia, J. Maritain
se tidied deopotrivil si in contra lui William Ja-
mes, pe care-1 acuzä de nominalism. Conflictul
izbucneste mai acut atunci and J. Maritain des-
coperii cà filosofia pragmatistä creiaza o bariera
intre moralà i metafizica. Concilierea lor pe pla-
nul realitatii imateriale, este o idee scumpä lui
Thomas din Aquino, pe care J. Maritain o reia
si o impotriveste antagonismului evidentiat de
filosofia pragmatista. Pluralismul anglo - sa-
xon zice J. Maritain, pluralismul pragmatist
este expresia tip a metafizicei fanatismului mo-
ral, care nevoind stt recunoasa un ordin univer-
sal si nici necesitati date hi natura lucrurilor,
superinare ingustului domeniu al vointii si al
binelui nostru, este condamnatd sd treaa din-
www.digibuc.ro
NEOTOMIS3IUL SI CONCLUZ. SALE ANTI-DEM. 83
colo de logica §i principiul contradictiei, §i ina-

bu§ä toate legile fiintei sub o inconsistentii de
inceputuri absolute". Eroarea esentialti a nouei
teodicee americane" duyä cum nume§te J. Ma-
ritain filosofia pragmatistd, rezidá in faxotul cá
eforturile noastre de investigatie empirica fiind
paralizate de contingentele realitàçli tangibile,
domeniul cunoa§terii este limitat. Din aceastd
insuficientil de depii;ire a cadrului restráns al
simturilor noastre, reese negarea a tot ceeace
nu este mobil i sensibil, negarea eternului §i a
intemporalului". Este clar cá postulatele utilita-
rismului american, conchid dare confirmarea va-
lorii etice a pluralismului democratic. Dupd cum
a arritat i Alain vorbind despre etica statulai
democratic nzodern, care se and inteun anta-
gonism ireductibil cu morala dogmelor religioase,
J. Maritain subliniazd faptul recunoscut de toatä
lumea, §i care se desprinde logic §i firesc din
insá§i realitatea lucrurilor, anume, cá atotpu-
ternicia lui Durnnezeu este incompatibilá cu in-
dividualitatea absoluta a oamenilor".
mai departe revine preciziind: Este limyede
cà filosofia republicand nu poate sá se acornodeze
\cu. un Dumnezeu atotputernic, stäpAn unic al
caruia ii datorám totul §i el nu da-
to7azä nimic in schimb. Existá asupra acestei
chestiuni o traditie republicand i socialistal Iran-
ceza, (Prudhon, de exemplu, proclama deciiderea
absolutului suzeran" al lumii, Fourrier nu ad-
mite deck o cooperatie societard" intre Durn-
www.digibuc.ro
nezeu si orn) traditie dela care James s'a in-

fluentat prin intermediul lui Renouvier". Ata-
and prin urmare noua teodicee americana care
tinde sa elimine valoarea eticii a lui Dumnezeu,
substituind-o cu o metafizica individualista, ma-
teriala 6 anti-intelectuala, J. Maritain descopera
in J. J. Rousseau si in influenta intermediara"
a lui Renouvier origina rationalista si democratica
a filosofiei americane. Stlipanind o perfecta uni-
tate de gandire, si folosind o abilitate subtila,
J. Maritain patrunde in esenta ideilor, in mie-
zul lor, le enueleaza continutul pe care-I diseca
aminuntit descoperindu-i aderentele, si deci in-
lantuirea cauzala a erorilor concomitente. Cu alte
cuvinte, urmând calea cea mai eficace pentru a
demonstra veridicul tezei sale, parvine sa ridice
pe un piedestal de granir imagina vie si irna-
nenta a filosofiei tomiste. Prin firea lucrurilor,
J. Maritain devine un adversar al istoriei filo-
sofiei si sustine existenta unei filosofii universale
valabila peritru toate timpurile si pentru toate
locurile, pe care o desprinde din datele bite-
lepcimili antice, reluata si definitivata de spi-
ritul lui Thomas din Aquino. El crede ea filo-
sofia aristotelica a spus tot ce putea spune si
eh fiind dusa mai departe de catre Thomas
din Aquino care a cules direct mostenirea" ma-
raii ganditor stagirit, recornanda filosofilor con-
timporani in luerarea sa Bergsonisme et mé-
trIphisique cti lucrul cel mai bun ce ar
www.digibuc.ro
NEOTOMISMUL I CONCLUZ. SALE ANTI-DEM. 85
trebui sa-1 Lea este de a umili filosofia in fata

intelepciunii sfintilor".
In rezumat, J. Maritain facând un rechizitor
sever erodfor lilosofiei carteziene i ra-(ionaliste,
cart au sernanat anarhia i amoralitatea, se in-
dreapta catre gândirea aristotelica, care, fiind
personificata in Thomas din Aquino, si adecvatil
realitatii, poate constitui criteriul unei orientAri
salvatoare. Deaceia, J. Maritain, pe Iângà faptul
ca preconizeazil o nouA indrumare fecunda
conforma cu realitatea, care sä ne scoatà din
haosul individualismului abject si dezordonat, se
crede indreptatit sA desprinda continutul adevA-
rului pe care-I profetizeazA din insasi framan-
tArile spiritului contimporan. Renasterea tomistii
se impune, crede el, printr'o necesitate traita,
nu printr'o teoretizare livreascal a unei idei de
provenientà intelectualit ,,Biserica recomandA
doctrina lui Thomas din Aquino ca i pe doc-
trina sa proprie, ea nu o impune de loc ca o
dogma, ci o recomanda ca o filosofie, cu alte
cuvinte ca o doctrina justificabila prin ratiune
experientä". Cad, nu trebue sA uitam, eh' fi-
losofia lui Thomas din Aquino nu este altceva
deck filosofia lui Aristotel, regAndita, aprofun-
data i rectificata de un geniu mai luminos
mai sintetic" adica filosofia filosofilor.
La intersectia acestor consideratiuni, J. Ma-
ritain intrebAndu-se care sunt tendintele carac-
teristice ale epocii sale, si obiectivul catre care
se indreapta atenVia novatorilor, rAspunde prin
www.digibuc.ro
86 DI VLECTICA NATIONALISMULUI
trei cuvinte: realism, intelectualism fi spiri-

tualism". Din sinteza acestor eVidente incorites
tabile, din contopirea lor armonioas i condi-
tionata de o finalitate imanenta i obiectivii, a
arei valoare domina existenta noastrii mate-
rialà J. Maritain desprinde o noud orientare:
Reintoarcerea.Th real fi absolut, pe ctiile inteli-
genfit PenTrff piimatut spirit-Our.
*
**
Antirnode rnismul lui J. Maritain inseammä

lupta impotriva dogmelor etico-rationaliste ale
statului democratic modern. Intelegem aceasta
din faptul di J. Maritain porne§te dela un fe-
nomen general, dela constatarea lui ca atare
pe care- o face in urmätoarele cuvinte: Toate
Perioadele mari de culturti sunt dominate de o
Oumitä idee 1>e care omul ii-o face despre orn",
pentru a contura si mai bine aceastil concep-
tie adaogä: Ideea modernti a omului descinde
in special din J. J. Rousseau".
Atacând prin urmare indisciplina spirituald a
lumii moderne, J. Maritain vizeazâ pe J. J.
Rousseau profetul liberalismului democratic, re-
levând totodatii originile protestante ale relie-
fului srtu intelectual.
Cartesianism, ratimudism, kantianism i sue-
cedaneele kr politico-sociale, contractualism, de-
mocratism, liberalism fi egalitarisin, nu sunt alt-
ceva decât diferitele aspecte sub care se hint"-
www.digibuc.ro
NEOTOMISMUL $1 CONCLUZ. SALE ANTI-DEM. 87
tiscazil gindirea i formele sociale ale statului

democratic modern.
Privind ansamblul lui teoretic sau pragmatic,
J. Maritain nu se poate sustrage datoriei de a
nu ataca democrafia 0 deaceia stärue cu atka
invetwnare impotriva erorilor esentiale ale ra-
tionalismului cartesian.
De aceia, in lucrärile sale Primauté dpi-
rituel" 0 Trois r6formateurs: Luifier, Descartes,
Roussea-e, va läuda nu numai atitudinea biseri-
cei pe caie 0.-o insunte in intregime, dar pre-
cizeazil totodatä 0 vederile sale personale. De-
mocratia zice J. Maritain se confundd at
dogma poporului suveran, care unitli cu dogma
Voin(ii generale fi cu legea expresiunii numiiru-
lui, constitue eroarea panteismului_jolitic (mid-
limea Dumnezeu). Trebue totodatii sti renzarctim,
cei ceace face scr- fie tragicii viafa popoarelor in
tiinpurile moderne este fotul cti in realitatea
concretä mitul religios al democratiei a invadat
fi condamnat peste tot democraria politica, fi
chiar toate formele actuale de guverniimiint".
AsistAm prin urmare la un conflict intre demo-
crafie fi spiritualitatea diving dogmatizatä de
biserica romano-eatolicli 0 care se actualizeazd
agresiv prin reactiunea neocatolicismului. Inch'
din secolul XIX biserica a mo0enit traditia frä-
mtintiirilor catolice, uneori insurectiuni violente
impotriva laicizárii universitätilor care monopo-
lizeazä morala 0 filosofia-Louis-Veuillot fi Char-
les de Montalembert sunt reprezentantii acestei
www.digibuc.ro
88 DIALEOTICA NATIONALISM ULUI
agitatiuni religioase. Disputa dintre Charles de

Montalembert 0 Victor Cousin duce teoretic la
ruptura dintre der 0 reprezentantii eticei ofi-
ciale. Trebue sä amintim di in sprijinul tezei
sustinute de catolici se adaugase i spiritul pa-
trunzator al lui Auguste Comte, care combâtând
eclectismul lui Jouffroy Il acuzä eh' pretinde
set' ajungii la descoperirea legilor spiritului untan,
contemplându-1 'in el insufi visurile
drept ftiincii". La aceastii ofensivil impotriva
mandarinatului universitar, care arnenintii sá
atragâ sub raza lui de influentâ generatiile ti-
nere, se asociazii §i TaMe cu cartea lui Les phi-
losoplies français du XIX siècle, uncle flicánd
o critica judicioasä lui Cousin, il acuzâ eh filo-
sofia intratä pe mâinile sale, a devenit o ma-
§inä oratoricâ" iar pe Jouffroy il ironizeazil pri-
vindu-1 in cadrul unor consideratiuni pejorative.
Acest proces al neintelegerilor dintre bisericâ
stat, a fost sesizat de E. Boutroux, care, fâ-
când o examinare critica a filosofiei traverstind
spiritul vremii, constatâ cá ea se departeazd de
spirit in timp ce se apropie de lucruri. Prim
aceasta, ea ngzue§te sâ se desprindd de sub ti-
rania spiritului pur 0 abstract ca obiect de cer-
cetare analiticá, 0 se apropie de realitatea ex-
terioarä. Filosofia rationalistd §i eclecticâ creiase
un vid in jurul ei. Prin noua orientare, ea ca-
pAta radacini, fixându-se pe un fundament so-
lid, incrustat in viata reall
Revenind la ceace spuneam mai sus, J. Ma--
www.digibuc.ro
NEOTOMISMUL $1 CONCLUZ. SALE ANTI-DEM. 89
ritain §i mai ales S. Deploige printr'o lucrare

in care vlide§te o luxuriantá informatie biblio-
graficà, §i-au asimilat traditia mo§tenità dela
VeuillatMontalabert ci Lacordaire, care incer-
când sa concilieze catolicismul cu postulatele
viei sociale, relevând totodatà conexiunile din-
tre realitatea concreta §i. dogmele cre§tine, fzi-
ceau o opozitiune acerbá filosofiei secolului al
XIX-lea. Ofensiva impotriva metafizicei ratio-
nalismului liberalist patronatii. as-tag-431e JTMa-
ritain, nu este altceva deck continuarea disputei
pe care o incepuse Montalembert cu Victor Cou-
sin, pe tema separatiunei filosofiei i teologiei.
Conflictul de altd data dintre eclecticul etatizant
Victor Cousin care oficializeazh morala indivi-
dualismului laic, contribuind In cea mai largä
inAsurd la rdspAndirea spiritului liberal in filo-
sofie §i intre Montalembert, acest fanatic adver-
sar al conruptiei morale §i revelator al spiritu-
lui divin, se reediteazil astàzi prin chemarea en-
tuziastä a lui J. Maritain la realitatea
ca o salvare de sub dictatura platà i anarhizanta
a rationalismului egalitar.
Pârtä aici nu am facut deck vacri aluzii la
cartea lui J. Maritain: Trois réforniateurs: Lu-
ther, Descartes, Rousseau. Ea comportd o exa-
minare amiinuntità §i totodatii prilejul de a sta-
bili un paralelism concludent antre cei trei R
ai lui Ch. Maurras: Reforma, Revoligia, Roman-
tismul, fatii de care J. Maritain ia o pozitie os-
tild, cantând sit invedereze conflictul .dintre Lu-
www.digibuc.ro
ther, Descartes si Rousseau si gândirea aristo-

telico-tomistä, transpuntmd problema pe terenul
religios.
Inteo incercare de sintezâ a spiritualitiitii con-
timporane, gtindirea lui J. Maritain si conclu-
zille practice- pe care le presupune, reprezintâ
pozitia proxiinala spre care se indreaptii for-
mal, gândirea celor doritori de a da o orientare
sinteticii si armonioasa continentului european.
www.digibuc.ro
PROCESUL DEMOCRATIEI REVOLUTIONARE
0 calätorie in labirintul de idei al ultimilor

douä secole, ne incredinteazii cti mai mult deck
deplasärile sociale, s'a produs o sdruncinare a
ratiunei istorice si a spiritualitätii europene. 0
solutie de continuitate, prin pierderea simtului
istoric. Nirneni nu mai poate contesta, cá re-
volutia franoezii, a fost un eveniment epocal
care a influentat intr'un mod determinat cursul
ca mai Inainte de anul 89, cu deosebire
in Franta, sau mai bine zis numai in Franta,
se producea o activitate febrilä in jurul saloa-
nelor filosofice, a cluburilor politice si a so-
cieteifilor" in genere, care aveau de scop, sä dea
o indrurnare nouir spiritualitätii veacului. Se-
colul al XVIII este impregnat de lumini si de
idei, de opinii si de acte personale si revo-
lutia francezá nu face altceva dectit sá consacre
o stare de lucruri difuzá i neorganizatà. Mon-
tesquieu, Voltaire, Rousseau, sunt tipii repre-
zentativi ai acestui spirit de razvriltire impotriva
legilor naturale si a formelor sociale. Montes-
www.digibuc.ro
quieu incarneaza structura juridica a societatii;

Voltaire sintetizeazii conceptia filosoficâ a in-
telectualitatii revolutionare; Rousseau, directio-
neaza orientarea politica §i morali a nouei lumi.
Anul 89 este fan g. indoiala punctul culminat al
veacului, paroxismul utopic al barbariei revo-
lutionare fiind comuna din 1871.
Dar mai mult deck atât, anul 89 marcheaza
inceputul unei noui epoci. Tot ce urmeaza dupa
revolutia franceza poarta pecetea acestui cata-
clism social. Daca nu prea mult in fapte, cel
putin in idei. Napoleon a schimbat titlul, firma
de paradä, fini si atinga intru nimic structura
intima a statului.
Memorialul dela Sf. Elena muntele Sinai
al religiei democratice", dupa expresia lui Jac-
ques Bainville, este evanghelia statului de-
mocratic modern. Monarhia franceza, revenita la
viata, in total pentru inch* jumatate de secol, pána
la 1870, nu influenteaza efectiv mersul progresiv
al ideilor. Ideologia revohitionara trecuse din-
colo de granitele Frantei i invadase Europa.
Prin urmare, revolutia franceza este un pullet
de plecare, o eclipsä a istoriei peste care nu
se poate trece. Dincolo de 89 se intinde seco-
lul ideilor, dincoace, secolul de lupta al ideilor
cu realitatea socialä. Dialectica nationalismului
este surprinsa de acest fenomen. I§i pierde axa
de gravitatie, i aluneci fatal pe panta demo-
cratiei. Numai astfel se explica faptul, ca la o
distanta destul de mare de revolutia francezâ,
www.digibuc.ro
PROCESUL DEMOCRATIEI REVOLUTIONARE 93
se aflau in circulatie inch' multe idei contradic-

torii, paradoxale, divergente, din a caror cioc-
nire vor scânteia zorile unei noui epoci, dar
pana atunci, aceste idei continua sa traiasca Inca
un veac, §i dialectica nationalismului le asimi-
leaza unui corp de doctrina inchegat din ele-
mente anti-istorice §i. eterogene.
Cea mai gray& utopie a secolului al XIX este
urmatoarea: se credea in deob§te, ca principiul
nationalitatii se afirmase paralel cu progresul de-
mocratiei, pornind dela Declarafia drepturilor
omului" pentru a se razvrati impotriva istoriei
prin revolutia dela 1848, care reprezintd ridi-
carea suveranitatii nationale impotriva despo-
tismului monarhic §i a teroarei clericale. Mitul
progresului §i. al materialismului istoric este co-
relatul firesc al acestei utopii. Revolutia Iran-
cezii a fost o galceava de idei, o rascolitoare
ciocnire de patimi, pe câta vreme nationa-
lismul este un concert de realitati. Principiul
nationalist al revolutiei franceze este principiul
plebiscitar. Plebiscitul presupune libera alegere,
exercitarea neconditionata a vointelor personale,
inafara §i chiar impotriva contingentelor sociale
§i a datelor concrete ale evolutiei istorice. Na-
tiunea astfel conceputil, dupa drepturile §i. ideo-
logia democraticet, este o asociatie libera de
vointe individuale, revocabila §i prin urmare re-
lativä. Mai mult cleat atat, nationalismul re-
volutiei franceze este cosmopolit §i. umanitar.
0 asociatie libera care se des face din arbitrul
www.digibuc.ro
94 DIALECTIOA NATIONAL1SMULUI
dreptului natural si primeste in mijlocul ei ele-

mente eterogene, cu drepturi i datorii egale,
nu mai poate fi o natiune. Ea este si ramane
o asociatie libera de vointe individuale. Dupa
rnoartea fiecarui individ, contractul se rupe
va fi reinoit. Aceasta reinoire, este un fapt de
alegere, care se face in plina libertate de ho-
tarare. Robespierre si Saint - Just, militau un
pacifism anarhic i un antimilitarism liberal;
Camille Desmoulins in jurnalul sziu proclama
solidarizarea tuturor revolutiunilor, i considera
revolutia franceza ca pe o miscare eminamente
cosmopolita. Burghezia republicanii a girondinilor,
aripa dreapta a revolutiei, se sprijinea pe prin-
cipii democrate, parlamentare i anticlericale. In
politica, ei cer un guverr care sá respecte toate
ideile revolutionare, i in viata publicii, ei pre-
tind exercitarea egala i frtra nicio deosebire
a libertatilor.
Girondinii sunt liberalii radicali, cu potente
evolutive catre comunism. Pentru girondini,
spune Pierre Gaxotte, revolutia nu era o
siinluí afacere de politicii interioarii francezei,
ci chiar prima episod al revolufiei universale,
prima etayä a unei insurectii generale contra
regilor, a preorilor fi a nobililor. Pentru a su-
blinia §i mai bine acest caracter international, re-
fugiatii stràini erau tritui_filin_numtir_nedeter-
minat in cluburi-, administratiuni.
Chiar a doua zi dupii declarafia rtizboiului. cel
inni agitat dintre ei, prusianul Anacharsis Clootz,
www.digibuc.ro
ceiruia U pliicea sii se numeascei oratorul genu-

lui unzazz, se prezintei la bara Adundrii:
spune el, se aflei criza Universului. Soarta orne-
nirii se aflei in mdinele Frazzrei... Religia Drep-
turilor onzului nuzi purind virtute, zel
entuziasnz, deceit religia prof etilor?" Religia
drepturilor onzuluil Nu incepea un reizboiu ci
o cruciadd: o cruciadii pentru disolvarea sta-
telor" 1).Foartemulti stn.:dui venind n Franta,
cápittalusetatenia iärà nici un fel de stagiu §i
cu o formalitate sumará. Unii dintre ei s'au
ales deputati, aItii apâreau in intruniri publice,
in cornitete politice, in societati i cluburi, §i
participau efectiv la mi§carile revolutionare.
FiJostrilinismul era atât de inaintat, incit, un
decret-lege acorda o pensie dezertorilor din ar-
matele du§mane. Cosmopolitismul girondin ii
Ricca pfanuri de revolutie mondiald, propagAnd
insurectia pentru insurectie §i decapitarea no-
bililor i a clericilor. Girondinii nu cuno§teau
virtutea nationalismului. Ei erau cel mult -fia-
triofi" grandilocventi, i spiritul rdzboinic era
o modalitate practicii pentru a sciipa de crizir.
Franta pornise un riizboiu revolutionar impo-
triva lumei intregi. Un rázboiu de arme inteo
epocii de carentá a statului §i de saracie ge-
nerald, pentruca la urmli sà cadä zdrobitil la
picioarele lui Napoleon, impiyatul paradoxal
care a incercat sá concilieze teoretic principiile
1) v. Pierre Gaxotte: La Révolulion française". Pag. 271.
www.digibuc.ro
96 DIALECTICA NATIONALISMIIIM
revolutionare cu ordinea unei dictaturi. Cei

23. _de -tuff- de reizboiu, dela 1792 ra 1z9-15, sunt
datorati voinfii pe care o aveau girondinii de
a inlocui monarhia cu republica. La curte nu
se dorea de loc reizboiul. Partidul girondin, par-
tidul republican moderat, dela 1792, a voit ma-
rele rtizboiu, riizboiul filosofic, cruciada, de loc
nafionald, de loc francezii, cruciada popoarelor
pentru cauza popoarelor..." 1).
Ne oprim deocamdatii aici. Vom cerceta
alt capitol, conflictul dintre nationalism §i de-
mocratic. Conflictul de substantà materiabi §i
conflictul de idei. Jacobinismul, comunismul,
teroarea lui Danton, Robespierre, Marat, Saint-
Just, iar mai tarziu conventiunea, diree-
toriul i lovitura de stat din brumariu, sunt
impregnate de acele0. principii. Bonaparte re-
prezintii o prelungire a ideologiei revolutionare.
Lovitura de stat din bruznar, spune J. Bain-
ville, departe de a fi indreptatii impotriva
revolutiei era hulreptatti ctitre salvarea ei" 2).
Iar Pierre Gaxotte precizeazrt : alai Bona-
parte n'a salvat Republica, a salvat de Revo-
lufie tot ce putea fi salvat; nzistica, persona-
lul, politica externii, cosmopolitismul, organiza-
". Dictatura .napotenniand a conci-
bat nevoia de autoritate §i ideologia democra-
ticA. Este prima i ultima mare incercare de
1) v. Ch. Maurras: Dictionnaire politique". Fase.15. Pag.
408,
2) v. J. Bainville: Histoire de France". Pag. 388.
www.digibuc.ro
PROCESUL DEMOCRATIET REVOLUTIONÂRE 97
se organiza regimul democratic. Secolul al

:a.
XIX exceptând exploziile treckoare ale reac-
n'a izbutit sà imprime, cantitativului de-
rocratie reprezentat prin suveranitatea popu-
lard", calitativul puterii de conducere. Problema
.aceasta. a rrunas nerezolvatli.
D-1 N. Iorga, cu o privire larg euprinzatoare,

infatirazd din punctul de vedere românesc in-
compatibilitatea ireductibilâ dintre nationalism
revolutia francezâ. Dictatura napoleoniani
pânâ la 1814 nefiind altce. a in (kept, decât
.4) prelungire a ideologiei revolutionare, amân-
.dourt fenomenele istorice se infatirazd pe ace-
.1a, plan de realizare fuzionând inteun corp
xomun. N. Iorga pleacii dela constatarea ea re-
<volufia francezei a proclanzat dreptul ori cdrui
,onz, ori ciirui grup de oameni de a disprine de
orice tiranie" fi scii-
fidnd de apiisarea sufleteascii a oriciirei super-
stilii, ceiace inseainnti in limbagiu obifizuit: re-
galitate fi religie"i). Iar despre Jean Jacques
revolutiei franceze, spune urmätoarele:
Rousseau se neiscuse la Gerieva, scrisese la Pa-
se refugiase in Anglia, dar el se inspirase
,flel(1 cugetarea universalii pentru a da rezultate
1) v. N. Iorga: Rdzboiul nostru in note zilnice". Vol. III.

1Pag. 173, 175, 179.
7
www.digibuc.ro
98 DIALECTICA NATIONALISMULIII
teorie a cdror aplicatie era fi ea universale.-

Aa dar remlutia franeeza prin exponentii ideo-
logiei ei, a avut un caracter cosmopolit i tuti-
versalist. Liberalismul ei nu se potrive§te cu
superstiPile societiltilor nationale fundamentate
istoric pe religie §i monarhie. In concluzie, N.
Iorga se intrealA: Ce putea face deci revolu-
Oa dealt sá dea norme abstracte unei libertd(i
nafionale pentru o nafiune umand care nu ad-
mite natiuni organice". Revolutia francezEt nu
putea s edifice pe temelii noui principiul na-
Ponalismului, pentruck se ridica impotriva tra-
ditiilor i a viepi locale. Uniformizând, demo-
craPa pulverizeazti localismul creator, i sfarmä
puterea regionalismului attic. Napunile pe care
vroia sti le scoatil la luminli revolutia francezii,
erau despuiate de aderen%ele naturale. Simpk
agregate sociale, contractualiste §i plebiscitare,
care puteau admite in constituirea kr ori ce-
principiu, indiferent daca se potrivea sau nu cu
structura organicil.
Anticipilnd formarea statului democratic mo-
dern, dupii principiile revoluPei franceze, d-I
N. Iorga spune: Ce efecte morale produce
aceastii distrugere a mediului real se poate ve-
dea aici la noi, compardnd pe vechiul boier bd-
jenar care in fundul codrilor se prindea de eel'
din urmd bulgare al tarinei natale cu civilia-
lui care, nu ;tie macar cdnd a trecut granira,
dincolo de care il afteaptii in lini.te o mai bumf
alimentafie". Plugul lui Napoleon era atunci
www.digibuc.ro
PROCESUL DEMOCRATIEI ENVOLUTIONARE 99
7arg, dar nu adiinc, fi mai ales /drä sá se arunee

in urnuz lui vre-o s('inuinfe 3).
Critica d-lui N. Iorga edified un naiionalism
(le esentit istoricr t sTinitualistd. Fenomenul fun-
damental al istoriei este viata, jar forta dina-
directoare este ideia. Mult mai aline
cu o viziune mull. mai vastä, Arthai Erni-
nescu, a frtcut critica revolutiei franceze ridi-
crindu-se impotriva contractualismului, a libe-
ralismului i a individualismului. Anti-Rousseau
anti-Luther, presupun in planul politicei so-
ciale, inlaturarea liheralismului omfesional
a judaismului individualist. Dialctica lui M.
Eminescu avea ratiuni organice §i-ratUrale, su-
pra structurate de o conceptie eminamente spi-
ritual:I. N. Iorga este mai apropiat de istorie,
socotitii ca o icoand a faptelor intamplate; Mi-
hai Eminescu mai apropiat de fondul viu al rasei.
Principiul nationalismului §i nu al nationa-
litätilor, greit irtterpretat de filosofia i socio-
logia secolului al XIX, este o formula de viatri
organic& §i istoricd, care nu poate aNea
corelatii fiziologice §i de simultaneitate cu re-
volutia francezd. Revolutia francezd este un fe-
nomen pur ideologic, ale cärui ratiuni nu pot
fi aflate cleat in anurnite conditiuni cauzale,
strict localizate in Franta.
Intre o stare de spirit abstractd, universal&
fluida, i o realitate concretd i naturald, este
1) v. N. Iorga. Loc. cit. Pag. 180.
www.digibuc.ro
acela§ conflict care se deseneazil intre ideo-

logia revolutionarti §i dialectica nationalismului.
hat pentru ce, principiul vietii nationale nu iz-
vorä§te din revolutia francezri, ci preexistii in
virtutea unei indelungate evolutii istorice
trAe§te ca atare, n manifestärile fiziologice
particulare ale fiecrtrei natiuni.
Revolutia francezä este o rece i sterilá apo-
Ieozà a raftTinef. IndividualismuTsmoporit
universalist a germinat totu§i un nationalism cos-
mopolit §i universalist (apropierea este hibrid6),
degenerat i paradoxal, pe care unii filosofi §i
scriitori l'au ingemänat cu principiile demo-
cratice.
D-na de Staël §i-a fiiurit o astfel de con-
ceptie in opera ei Gerniania", iar in Re-
den an die deutsche Nation", filosoful I. G.
Fichte la 1808 exploateazti un filon pre-
mergator unitàçii nationale a popoarelor Ger-
maniei.
Forma dialecticil in care se infati§eazii dis-
cursurile lui Fichte, este copiatä dupa ideia con-
tractului social al lui Rousseau. Fichte se entu-
ziasmase de filosofia rationalistd, 0 in fraze
sforrtitoare, cu betie de cuvinte i nemärginitti
incredere in speculatiile abstracte, incercase sä
demonstreze libertatea absolutil a omului de a
accepta contractul social. In cärtile sale, Fichte
desvolth o ideologic váscoasti i anarhick pre-
conizánd autonomia vointelor in libertate. In-
fhtentat de maestrul sau Kant §i de Rousseau,
www.digibuc.ro
Fichte manifestii o incredere nelimitatá in in-

dividualismul social §1 in principiile revolutiei
franceze. Esentialul discursurilor sale poartii pe-
cetea doctrinei democratice. Privitä prin unghiul
de incidentä al democratiei, problematica natio-
nalismului la inceputul secolului al XIX-lea, este
inpregnatá de ideile revolutiei franceze inteun
atat de mare grad, inck, o disociere netä este
aproape hnposibila. coala criticistä germana,
dela Kant la Fichte i K. Marx, care reven-
dicii sub diferite aspecte zestrea ideologica a
contractualismului rousseauist, se afta de partea
opusd nationalismului. Nu poate fi socotitii na-
tionalistO o disciplinil care transpusä pe planul
social este o indisciplina, pentruca edified in lo-
cul natiunei organizate haosul suveranitiitii po-
pulare. Fichte nu poate fi incorporat categoriei
de preeursori ai nationalismului, dupa cum acest
merit nu revine nici doctorilor oficiali ai revo-
luiei Voltaire, Montesquieu, Rous-
seau.
Principiul nationalismului este anterior revo-

lutiei franceze. Doctrina nationalistá francezd il
AA in secolul al XVII-lea intrebuintat in acela§
inteles ca §i azi. Dupii cum remarcii de alfel
§i Ch. Maurras, cuvântul denatiune "int;11.,
ne§te in discursul de receptie a lui Bossuet la
Acadernia-ffancezfi, luat in acceptia pe care i-o
vorEirea contemporanä.
www.digibuc.ro
102 DIALBOTICA NATIONALISMULUI
Doctrina nationalistA italianA, recunot4te re-

volutiei franceze dela 89 meritul de a fi eman-
cipat multe popoare dându-le imboldul de a
plisi la lumina unitAtii teritoriale in state au-
tonome. Se revendia paternitatea nationalismu-
lui ca principiu filosofic, substituindu-se revo-
lutiei franceze prin influenta cu totul construe-
tivA pe care a avut-o Giarnbatistta Vico. Filo-
soful napolitan s'a nAscut in anul 1670 §i opera
lui fundamentalA Scienza nuova", a apArut la
1725. Giambatistta Vico, este un profet i un
animator. Opera lui este o apológie epia a
con§tiintei nationale. Istoria Romei sintetizeazi
elementele esentiale i permanente din istoria
eelorlalte popoare. Statul roman, reprezintA for-
mula tip de perfectiune. In Roma se regAse,te
iata nationalä a celorlarte popoare, i istoria
lor, nu poate fi conceputA ca o in§iruire de fe-
nomene izolate §i contradictorii, ci dirijate de
fortele misterioase ale destinului omenesc, care
izvorAsc din starea de perfectiune a cetátii
eterne. In momentul and un popor intrá in
istoria lumii, i devine o natiune, el hi regAseste
principiile de viatli in sistemul juridic §i in
structura socialA a Romei. La baza doctrinei
lui Vico se anà providenta natiunilor. Spiritul
sAu este atAt de cuprinzAtor si de adânc infipt
in ronzanitatea istoriei universale, inat, el nu
poate concepe societatea omeneascii deck sub
perspectiva unei meta fizici care sä-i justifice
descendenta divinA i durabilitatea eternA.
www.digibuc.ro
La origina societätil dupa. Vico, nu se aft&

interesele materiale, nevoile fizice care separii
.oamenii I il invrajbesc.
Faptele morale, Spiritualitatea, aceastfi podoabii
qi a ratiunii directioneazd actiunea
eamunii a membrilor unei societriti §i o indreaptil
erttre adeväruri reale i permanente. In embrio-
zenia natiunilor, familia i proprietatea sunt
eele douli elemente indispensabile care intäresc
-solidaritatea socialà.
Patria pentru dtmsul, este confreria naturald
-rarintilor familiilor, patricienii fiind
primii cetriteni ai cetätii, §i prin urmare, aris-
tocratia celor putini §i ale§i. Roma este exem-
plul tipic al acestei conceptii sociologice. Vico
mai obterva, ca regalitatea primitivä a Romei
este o regalitate aristocratica, Jconspiratia sena-
torilor iinpotriva lui Caesar ne aväud de scop
recripätarea libertätii populare ci lilfierarea no-
bililor de tirania unui nobit
Scienza nuova" demonstreaza cà omul izo-
lat este o flintä barbarrt care vine din caverne
ti nuinai familia, celula socialii", II solidari-
zeazii de semenii sài. Aceasta idee, suprapusa
fenomenelor sociale, se incadreazd in istorie evo-
!Mind dela familie la cetate, apoi la natiune,
prin concertul natiunilor la umanitate. Scienza
nuova" contine idei ce nu se pot asemdna cu
nici una dintre acelc puse in circulatie de Mon-
tesquieu, Voltaire sau Rousseau.
Ea se aflä la antipodul revolutiei franceze.
www.digibuc.ro
104 DIALECITIOA NATIONALISMULUI
Vico impotrive§te omului societatea, individua-

lismului unitatea, fatalitatii providenta, barba-
riei civilizatia, descendentei materialiste rolul ci-
vilizator al lui Dumnezeu. Giambatistta Vico,
este o figura singular& §i. filosofica a secolula
al XVIII-lea. Gandirea lui este afat de vasta §i.
de adânca, incât, am putea-o denumi o me-
tafizica a realittifii naturale.
Doctrina pe care a desvoltat-o el, se angre-
neaza de principiile statului roman §i. a cetatilor
antice, §i. se continua cu Vicenzo Cuoco, Ugo.
Foscolo, Manzoni, 'Ana la Enrico Coradini §i
Benitto Mussolini.
Giambatistta Vico este profetul nationalismu-
lui in sec. al XVIII dupa cum Rousseau a fost
profetul democratiei. Pe doua planuri izolate;
nationalismul §i revolutionarismul democratic
preexistau marelui cataclism social din anul 39.-
www.digibuc.ro
DECLINUL OCCIDENTULUI
Nu putem merge cu exclusivismul verbal pâtia

acolo hick sa eliminam din circulatie termenii
improprii felului de a vorbi. Facem concesiuni
de largli intelegere verbiagiului uzitat, dupil cum,
in predoslovia acestei idei pe care o discutinn
acum, critica socialá catá spue cuvântul
prin câteva condee autorizate.
Daniel Hops bunàoará, intr'un studiu intitulat
Notre inquiétude", preciza cA epoca noastrii
se defineste printr'un sindrom clinic: l'inquié-
tude", nelinistea. Iar Marcel Arland, alipindu-se
stdrii de spirit a generatiei sale, conchide: ade-
viirata drama a generafiei noastre, care s'a in-
da'rjit sä distrugei, fi este incapabilii de a se
apropia de ceva, este in acelx1 timp aninzatli
de cea mai imperioasii dragoste de vitzpi"
Acesta este ceiace numeste Marcel Arland un
nouveau mal du Siècle". Nelinistea, inquietudi-
nea, anxietatea, pentru a intrebuiMa un
1) Marcel Arland: Essais critiques". Ed. N. R. F. Pag.32.
www.digibuc.ro
neologism smuls din dictionarul medical, a foot

consideratA drept o emotie de asteptare. Sen-
-zatia aceasta penibilä inchide o nepregAtire pen-
tru viatA, un sentiment de temere in fata ne-
cunoscutului. In toate tArile din Europa care
au participat la marele cataclisrn al rAzboiului,
se remarcä aceastA tresärire nervoasii a astep-
tärii. 0 generatie se sinucide, i alta trece prin
chinurile facerii.
Nu am putea spune cd este yorba de un caz
patologic ci mai degrabh de o drama boyaricA
a sufletelor tinere. Accentul cade pe elementul
personal, intransmisibil, pe sentimente, nu pe
inteligentA i nici pe idei. In unele täri, agita-
tia premonitorie marilor creatii s'a inchegat in
sinteze organizatoare. Italia, Germania si Rusia,
sunt exemple proeminente. Ball la, die Jugend
bewegung i Komsomolii definesc nu numai o
situatie de fapt, dar chiar o coexistentä a spi-
ritului european in tipare etnice. Fascismul este
explozia latinitätii, national-socialismul a rassis-
mului pan-germanic, iar Komsomolii, sunt pe-
lerinR nostalgiilor populare, a acelei faimoase
utopii de care intelighenfia rush' îi leagA resor-
turile romantismului sAu. Un lucru este insA
insA incontestabil: cele frei rase definesc sin-
teza spiritului european. lath' deci bilantul pri-
mului pAtrar al secolului XX: reactiunea dina-
micA a tineretului. Ceiace spunea contele Her-
mann von Keyser ling cu câtiya ani in urrnit,
s'a adeverit in intregime. Filosoful german, in-
www.digibuc.ro
DEOLINIIL OCOIDENTULUI 107
registra pe portativul unei gandiri cuprinatoare,

eclosiunea unui sentiment non de solidaritate
europeanti", care se revarsA din trei izvoare Fin-
cipale: mai intiii, experienfa comund f i una-
ninul a intregei tinerimi din timpul rtizboiului;
apoi, ofiozifia unanfind impotriva vechii gene-
ralii care ii-a fiicut dupti gustul sdu atezt de
prost datoria; insfdrfit sentimentid de solidari-
fate a destinului popoarelor unui continent in-
vins, afirmtindu-se din ce in ce mai mult in
lam puterilor din ce in ce mai preponderente
ale orientului fi occidentulni extra-european" 1).
SA rezumilm: nelini§tea precede epoca ma-
rilor realizari, agitatia precipità fluxul vital care
cuprinde in unitatea de respiratie ritmul inte-
rior al tmei generatii. IatA semnificatia acelui
mal du siècle" despre care aminteam la ince-
putul acestor rAnduri. Un semnal de alarmA,
creionat cu vibratii nervoase pe seismograful
spiritualitAtii europene. Atat numai! Alarma!
CAci din toatä aceastil agitatie nu s'a desprins
inert o i.ndrurnare omogenA. Spiritul francez este
prea complex §i multilateral. Intelectualitatea
este rAvkitA de influente anarhice; filosofia se
allA in ghiarele rationalismului kantian; cato-
licismul, ca disciplinA moralA, activeaz1 in afara
statului laic §i. democrat. In preludiul unui stu-
diu complect asupra gandirii franceze cuprinse
1) v. H. de Keiserling: Le Monde qui nail". Ed. Stok.

Pag. 66.
www.digibuc.ro
108 DIALECTICA NATIONAL1SMULUI
¡Titre anii 1900-1933, Gonzague Truc preci-

zeazii: Trebue sii ne intoarcem la 1637 pen-
tru a ne explica pe 1900 fi la Discours de la
Méthode pentru a infelege ratiunile care, din
zilele noastre, opun feird ca sti se fi pUtut atinge,
cu toate eforturile puterniee, diverse forme
ale gtindirii §i sensibilitlifii. Sec nu se parci cei
exageracm influenfa prodigioasei a lui Descartes.
Ea a Peat lumea modernci rea sau bunii. Si,
deoarece se suprapune infirmitiitii omenefti, ea
s'a exercitat cu deosebire in sensul sleibiciunii
fi a eroarer 0. Dupd acest preambul categoric,
peste câteva pagini intrând in miezul filozofiei
universitare conchide: Secolul al XVIII-lea fran-
cez Si al XIX-lea german au riimas izvoarele sla-
belor rcluri ale filosofiilor noastre ofickzle. ..4cefti
profesori chiar ni se par tributari cu deosebire
lui Condillac fi Kant".
Ori ce impotrivire este caducfi. Spiritul fran-
cez contemporan este retrograd. Emile Dur-
kheim, Levy-Bruhl, Henri Bergson, Julien Ben-
da §i Emile Mayersohn, pentru a nu cita de-
cât pe cele mai proeminente figuri ale filoso-
fiei oficiale se indeparteazil Oda la agresivitate
de disciplina spiritului clasic, actualizAnd in
schimb, nonvalorile negativismului semitic. Sor-
bona §i filosofia oficialir poartä pecetea aces-
tei instrainziri. In lurnea intelectuald extra-uni-
versitarli, in cercurile care se exclud din cadrele
1) v. Gonzague Truc: La pensée". Ed. Denoel. Pag.9,29.
www.digibuc.ro
DECLINUL OCCIDENTULUI 109
statului democratic, nu s'a putut injgheba o

pragmaticä ordonatoare i unitarä. Ch. Maurras,
respectánd traditia clasicä, ì substitnind indivi-
clualismul prin nationalism, preconizeazii mo-
narhia i edifier' formula : politique d'abord".
Apologetii catolicismului, J. Maritain in frunte,
de asemeni antiindividualiti i neotomisti sunt
pentru formula : catolique d'abord" ; H. MasAs,
anti-german i anti-oriental, eke pentru for-
mula : spirituel d'abord". In literaturri, André
Gide precipitri o serie de eroi anormali i mon-
struosi de specia lui Lafcadio : disolutie socialä
amoralitate individualistä. Paul Valéry se re-
fugiazii in miscarea pull a spiritului. Divortul
dintre viatà i literaturä, semnalat de A. Rous-
seaux in opra lui P. Valéry, Lacretelle i Cocteau,
esteste o crizä a inteligentii dad" nu chiar
una mult mai grea i mai adâncii, a spiritului
In general. Unii scriitori, evident, au incercat
sä revie in cadrul fenomenelor cosmice, dar s'au
oprit la scurmarea primitivä i barbard a ogo-
rului.
Punctul culminant al dezagregfirii sociale prin
anarhia ideilor i dezechilibrarea formelor de
creatie literarä se aflä in miscarea supra-realista
dadaistri. Suprarealismul este o inehircire a
inteligentii, o rupere a echilibrului facultritilor
mintale, in detrimentul spiritului care sucombii
de usciiciunea §i incoherenta verbalá. Coherentri
inseamnd scurgere, deci sevil i plasticitate.
prarealismni, spune Breton, este un auto-
www.digibuc.ro
matism psihic, pur, Prin cae se cautet sä se ex-

prime, fie verbal, fie in scris, fie in ori ce alt
mod, functionarea realli a giindirii. Este un dic-
ten al giindirii, in absenta orictirni control exer-
sat de rafiune, inalarti de orke preocup_are es-
teticti sau morale 1). Suprarealismul ca§i dadais-
mul evreului ratacitor Tristan Tzara, bâjbâe
prin intunericul dezordinei cuvintelor o formula
de art& literard.
Cum insa, individul, lasat la libera manifes-
tare a fantaziei sale este un gräunte de neopla-
zii, suprarealismul i dadaisrnul puteau avea un
punct de plecare. dar nici inteun caz un scop
bine precizat: sunt germeni rataciti.
Pornind dela aceste consideratiuni, pe pla-
nul social §i etnic, suprarealismul i dadaismul
au dus la defetismul la§ al metecilor de .care
era invadata literatura franceza in pragul anului
1914 i mai târziu chiar. Dar poate ni se va
rtispunde: futurismul Italian se mi§cii pe ace-
lea0 linii de forta. Inexact. Futurismul italian
care ca conceptie de arta plastica este accep-
tabil, in poezie fiind egal cu zero, reprezinta
o impulsivitate dinamica, italienitate paroxis-
tica, nationalism, constructivism. Futurismul
francez este disolutie morala, delicvescenta in-
telectuala, defetism, la§itate. Din ptmctul de ve-
dere al starii civile reprezintii invazia strainilor)
0 a metecilor. Cartea Marinetti e il futurismo"i
1) v. A. Breton: Poison soluble". Pag. 48.
www.digibuc.ro
DEOLINUL OCCIDENTULUI 111
scrisil de insuO F. T. Maiinetti este cea mai

aprigd apologie a nationalismului italian.
In acest moment de totalii dezagregare a spi-
ritului occidental, cade naprasnic ca un bici de
foc, critica lui Oswald Spengler: Der Untergang
des Abendlandes".
Apocaliitica funerarii a lui Oswald Spengler
îi afla aderente de _endire hi pesimismul lui
Nietzsche i II. S. Chamberlain. Neexistand ade-
virruri eterne", ci numái o neineetatrt scurgere
a timpului gare se concretizeaza viabil in for-
mule relative, luinea cultà i cea civilizatà, tre-
bue sá revie la fenomenalitatea biologicii, la fe-
nomenul originar al fiecarei vieçi. Aceasta re-
vitalizare a istoriei, prin reabilitarea faptului
biologic din care se desprinde fenomenul ori-
ginal, II duce pe Oswald Spengler la consta-
tarea cà cultura fiearui popor este expresia
unui suflet legat de primilnt, de istorie 0. de
mediul cosmic. Culturile, spune el, sunt orga-
nisme. Istoria universalä este biografia lor ge-
Cultura este fenomenul primar al tu-
turor istoriilor universale trecute viitoare" 1).
Meritul real, incontestabil al acestui filosof, este
de a fi intrebttin(at o metodologie fiziognomicil
legata de naturii §i de fenomenele biologice,
pentru explicarea acestor gigantice constructii
suflete§ti care au fost andva culturile lumii.
1) v. Oswald Spengler: Le (Main de l'Oceldent". Ed. fr.

N. R. F. 1931. Vol. I. Pag. 176-77.
www.digibuc.ro
Opera lui Osw aid Spengler este prima mare

incercare critic4 a istoriei filosofiei. Aplecat de
greutatea destinului, sufletul se macinä, esenta
vietii se consumd, flacára se stinge i declinul,
sergerea in neant, inlocueSe gloria striilucitoare
de odinioará. Astfel el presimte istovirea puterii
creatoare a fiecárei culturi. Cople0te de fatali-
tate, culturile descriu pe firmamentul istoriei
majestuoasele lor traectorii" 1).
Vom zabovi cu o analiza sumarä asupra acestei
conceptii. Oswald Spengler crede crt o culturd se
ruWe in momentul in care un mare suflet se tre-
zeqte, se desprinde din starea psihica primard, de
eterna copiliirie o culturii moare Mud
sufletul a realizat toatti suma posibilitdrilor ei
in forma popoarelor, a limbilor, a doctrinelor
religioase, artelor, statelor, ftiintelor, iprin
aceasta se reintoarce iareifi n starea sufleteascti
primard" 2).
Naserea culturilor este in functie de nase-
rea unui suflet care creSe, se desvoltä, adunii
elementele unei vieti proprii, le coordoneazti
le contopese in opere creatoare. Când sufletul
s'a Sers, i flacära vietii s'a ingalbenit consumán-
duii toate resursele biologice, atunci, cultura intra
in declin, dispare §i se transformil in civilizatie.
Cu insil0 cuvintele lui Oswald Spengler, cdud
.scopul a fost atins, fi ideia desilvdrqitd, dud in-
1) v. Idem. Pag. 179.

2) v. Idem. Pag. 179.
www.digibuc.ro
treaga cantitate a posibilitilfilor interioare

realizat mnafarii, atunci cultura amorfe§te din-
tr'odatii, ea moare, semgele ei curge, forfele ei
se sfarmil, ea devine civilizatie"i). Aceastá idee
se aflit pe planul vertebral al lucritrii.
Ne fiind in intentia noastra de a rezuma
filosofia culturii duprt acest gânditor, vom trece
peste tot e§afodajul dialectic al ideilor, oprin-
tht-ne la critica occidentului.
De aproape dourt veacuri ,failtura occidentului
se affil îttplinà decad-entä. S'a transtormafin
Pragul acestei cdderi In noapte care mar-
.cheazri apusul unei lumi 0 al unei culturi, este
Insemnat prin aparitia lui Rousseau 0 a fai-
moasei sale legende ideologice cu intoarcerea
la naturii". Prin lrtrgirea i intregirea conceptiei
sale critice cu elemente organiciste, biologice
spiritualiste, Oswald Spells ler drt _o loviturit
din plin iluminiaulii- ..tatiouarist -s000lul
\VTIL Dacolo purcede declinul vieii noas-
tre suflete0i. De acolo incepe eclipsa moralà
culturii franc-eze care a inmorniântat sufle-
tul in cavoul ratiunei. -Pentruca
seamnii ratiune i idei, pentructi viata tentacu-
¡aril.' a orarlor acapareazri i cople§e0e prin mit
tle legaturi materiale, pentruch sufletul se arde
materia se reface, resorturile existentei se nil-
rue, echilibrul se sfarmrt i omenirea se pril-
bunte in neant. Pentru a intrebuinta o expre-
1) v. Idem. Pag. 179.

8
www.digibuc.ro
114 DIALECITICA NATIONALISMULUI
sie phicutà lui Nietzsche, aceastii riisturnare

tuturor valorilor" a atins un punct paroxistic
in sec. XIX. Dar strämosul cu hereditatea plinà
de vicii, demonul rfiului, este Rousseau Rous-
seau se situiazti intre Socrate fi Budha, alti re-
prezentafi etici ai marilor civilizatii"1).
Civilizatia este amoralä sau imoralà, pentruck
inorala nu este o problemil ci un fapt teat.
Socrate i Budha ca exponenti ,ai civilizatiilor
sunt imorali i nihi1ti. Adeväratul om de cul-
turd ifi are viara sa indrePtatii spre
aceia a civilizatului se indreapteilinafarti, in spa-
fiu, printre corpuri fi fapte"2). In civilizatic
predomina faptul materialist, economic. Civili-
zatia merge impreuntt cu stiinta, cu practicismul
faptului material, färä suflet, extins in supra-
fatä 0 sec in adâncime. Lumi1e stiintifice se-
anti implicit la baza budhismului, a stoi-
cismului i a socialismului. A nu mai triii viaça
ca o evidentti spontaneitate, abia COnftientil, a
nu o mai admite ca Lin destin voit de Own:-
pyzeu, ci a o considera ca o probleinii, a a
tune in scenti ludnd ca bazii cunoafterile in-
telectuale, pragmatic", regional", iatti ar-
rière planul acestor trei cazuri. Creerul dom-
nefte pentructi sufletul a demisionat. Oamenii de
culturti triiesc inconftient, civilizafii conftient"3).
Toate cuhurile au o religie, un Dunmezeur-8
1) v. Idem. Vol. II. Pag. 543.
2) v. Idem. Pag. 544.
3) v. Idem. Pag. 545-546.
www.digibuc.ro
credintit morala. Religia fiind esenta fieciirei

eulturi, ireligia este aceia a orictirei civilizqii"1).
Civilizatiile sunt inghitite 0 digerate de molo-
chul materialist, Pall suflet, far& vibratii inte-
rioare, uscat 0 anemic.
Ireligioasä 0 irnoralii este literatura pentrucii
se inspirit din subiecte plate, banale, triviale 9i
lipsite de svâcnirea inaltatoare a idealismului.
Pentrucii eroii ei sunt din cea mai oribilä spetà
omeneasca, dezaxati suflete0e,- desrlidacinati so-
dali, anarhi0i 0 atei. Decadenta este 0 arta.
pentrucä civilizatia ortqelor i-a inchis perspec-
tiva vietii naturale, iar artistul me0qugar, ase-
menea unui tehnites oarecare, lucreazit mânat
de interes 0 doboriit de raceala mortii sale in-
terioare. Antireligios, materialist 0 barbar, so-
cialismul reprezintit imagina decadentä a sec.
XIX in cel mai perfectionat relief. Divortul
dintre matematicit 0 filosofie sfarmit notiunea
calitativului aritmetic. Filazofitt pitageraidi este
inloatiat -eu bestia cugettitoare cartezianii.
Filosofii see. XIX pâräsesc matematecile 0
oerceteazd morala. Din inbinarea acestor dolt&
domenii a tknit un monstru acefal :. mPtafi7ica
laicii.
Oswald Spengler cioclul occidentului, prole-
tizeazti priibuOrea fremediabilä a acilor -cu. ci-
vilizatie romanit §.i. catolicä. Critica lui se ri-
I) v. Idem. Pag. 554, Vol. III.
www.digibuc.ro
dick" deopotrivii in contra gándirii anarhice fran-

ceze precum i a individualismului englez. Sal-
varea crede el di va veni prin infuzia elernen-
telor slave i asiatice.
Ne afldm la antipodul sec. XIX. Critica lui
Oswald Spengler este perfect intemeiatti, chci,
plecând dela constatarea unei situatii de fapt,
trebue sil conchidem ca secolul XX se define§te
tocmai printeo opozitie unanima impotriva ce-
lui precedent. Intr'un stil frenetic, cu explozii
de artificii foc bengal, ca inteo noapte de
;111
iugust bombardata de stele clizAtoare, profetul

declinului occidental a inchegat o sintezA de
gândire care reprezintä un incontestabil punct
de. plecare.
Replica lui JI. _Massis a fost anemich si tan-
gentiard. Mai intA4 critieul liternr franrez de&
Revue 7Iniversdk", spadasinul vehement al
apgrârti occidentului este acela5 care, intre anii
1910-191T 1h toviirg§ia lui Alfred Ale Tarde,
ambii ascun§i sub pseudonimul Alathon. au des-
chis campania impotriva Sorbonei. L'Esprit de
la Nouvelle Sorbonne" reprezintà tocmai reac-
Ounea clasicismului francez impotriva rationalio-
mului, a democratiei, i in general a spiritului
salonard. Am putea spune chiar, cA
H. Massis este un _precursor al lui Oswald Spen-
gler, _dacä nu s'ar lua aceastà afirmare drept
o crunta ironic. Vorn stabili insA o altA corelatie
mult mai evidentA. Campania lui H. Massis im-
potriva Sorbonei se leagA de lectiile profesate
www.digibuc.ro
DECLINUL 000IDENTULU1 117
la In.stitutul Actiunii franceze, de prelegerile

tinute de Pierre Lasscrre in anil 1903-1909 §i
adunate inteun volum sub titlul: La Doctrine
off icielle de l'Universite". Studiul acesta avea
un subtitlu edificator: Critique du haut en-
seignement de L'Etat".
Daca cereetam origina acestei reactiuni de an-
ticipare a criticii spengleriene, afläm inspiratia
lui Ch. Maurras i M. Barrès care au deschis
drumurile neoclasicismului francez. Pierre Las-
serre, dupd ce a schitat o criticà severa roman-
tismului francez, s'a indepartat de sursa pri-
marti. H. Massis a adoptat o pozitie interme-
intre Ch. Maurras §i. J. Maritain. Mai apro-
piat de prhnul prin nationalism, mai indepärtat
de ea:daft prin aceastä erarhie care recunoa§te
succedaneu virtutile catolicismului.
PolitIqut d'abord_ = Ch. Maurras; Spirituel
d'abord = II. Massis: Prernautt4 du spirituel
Jacques Maritain.
Iatil in trei formule pregnante reactiunea oc-
cidentului. Toti fac tabula rasa peste cele cloud
secole anterioare. Ch. Maurras neagä ratIonalis-
mul, revolutia §i romanSmuT. Cei- trei
S. Maritain neaaa din punet de vedere
catorc-neotomist §i antidemocratic pe Luther
reforma, Descartes =-- rationalismul, Rousseau.
individualistnul. IL Massis contopete _ateastä
critieä intri) formula unitaril.-Toti se ridicii insit
impotrira ituto-crati-CT iiidTviclua1inului kantian
de care- .tstc imbiliatácuTtura francezä. Dupa
www.digibuc.ro
aceastA premizA, drumurile se despart. Ch. Maur-

ras se intoarce cAtre nationalism si traditie mo-
narhicA pe marile drumuri ale clasicismului. J.
Maritain ramâne neo-catolic, iar II. Massis pre-
conizeazA reintoarcerea la valorile romane i ca-
tolice preludând un nou ev-mediu", apropiin-
du-se de germanul Kayser ling si de rusul neo-
medievalist Nicolae Berdiaeff. Plecati dinteo
sursA de inspiratie comunA, corifeii apArArii oc-
cidentului ajung sA adopte pozitii contradictorii.
Ideile lui Ch. Maurras, reluate, adaptate, rAs-
talmAcite dealungul acestei dialectice nu au ne-
voc de o expunere integralA. Neotomismul 1-am
cercetat inteun capitol izolat. Acum, ne vom
ocupa de replica lui H. Massis, intrucât ea
poate forma un punct de incidenta, care ase-
menea unei oglinzi concave concentreazA in fo-
carul interior razele adunate dinafard.
Nu mai putin apocaliptic decât Oswald Spen-
gler, H. Massis in apArarea occidentului situ,
crede inteun pericol iminent al spiritului slay,
german si aziatic. Germania prin protestantis-
mul reformat si prin filosofia individualistA kan-
tianA surph edificiul culturii europene. Ii. Mas-
sis nu se opreste prea mult asupra acestei idei.
0 atinge tangential casi cum s'ar feri de ea,
casi cum, prin ricoseu, critica kantianismului
s'ar intoarce asupra iluminismului si implicit in
contra rationalismului cartesian. El invinovAteste
cultura germanA de a fi lArgit cadrul de in-
fluentA al asiatismului. Afirmatia aceasta nu su-
www.digibuc.ro
DEOLINUL 000IDENTIILUI 119
portit nici o contrazicere. Germania a lost cen-

trul de difuziune al operilor lui Confucius, Lao-
Rabindranath-Tagore, Gandhi etc. Cores-
ponden¡ele de idei dintre Schelling §i. Lao-Tse
.sunt manifeste; cartesianismul se and in atindn
41in Upani§ade; idealismul lid Kant descoperit
un precursor in Oiguana; Spencer §i. Haekei in
<doctrine le taoiste; bergsonismul este analog cu
yoga hindusä; nihilismul lui Max Stirner in
Mddliyamikas etc.- Schopenhauer desvoltii.,
Jintre filosofia_ kantianA gândirea
.asiaticA 1).
Dar iatA di, in discutia acestui capitol, des-
tul de concentrat pentru a cuprinde toatd traec-
toria invaziei asiatismului in cultura europeanit
a preciza rdspunderile, se ive§te o parantezii.
Doctrinele liberalismului occidental i-au invatat
pe asiatici sà gândeased di la manière de Rous-
...seau". Deopotrivil in universitiitile franceze, ger-
mane §i engleze. s'a pregiitit acel tineret cu
moravuri excentrice i obraji proemineaki, care
intors In patria de originA a propagat dogmele
nationalismului democratic. Illoderniziindu-le
zice Henri Massis, i aduciindu-le ideile, codu-.
rile fi tehnica sa, Europa le-a trezit din letar-
gia centenard; ea a insuflefit for(ele pe care
Je credea stinse. La venirea europenilor, ma-
joritatea acestbr popoare se aflau in complectii
4ecaden(ii. Cucerirea a avut pentru ei valoarea
1) v. Henri Massis : Defense de l'Oecident". Pag. 192-193.
www.digibuc.ro
120 DIALECTIOA NATIONALISMULUI
unui risorgimento; ea le-a dat conftiinta de eí

infifi. De la China manciurilor ale cdrei 19 pro-
vincii la inceputal acestui secol piireau cii sunt
incel in thnpurile lui Marco-Polo, ea a Meat
China lui Sun-Yat-Sen, fi a revoltelor cantone-x;
din India marilor mongoli, India lui Gandhi fi
a swariijului, din Turcia sultanilor ireductibila
Turcie Kemalistii, care viseazii sit" federalizeze
nafionalitiqile musulmane din Persia, din Af-
ganistan fi din Arabia; din Egiptul Kedivilor
a feicut Egiptul lui Zoglub-paga. Afa hie& s'a
putut spune cd din europenizarea Asiei a ieit
revolta Asiei impotriva Europei"
Pasagiul lui Henri Massis este plin de con-
tradiqii. Nid l. o gandire lucidà europeana" nu se
poate alipi filosofiei asiatice i conceptiei sale
sociale, cu exceptia idealismului german i a mis-
ticismului slav. Tema lui Henri Massis este ve-
rificabila. Dar, in repertoriul sch4at &Lev-a ran-
duri mai sus, regasim totalitatea figurilor proc-
minente din rationalismul francez. Taal prin ur-
mare, cá ramurile acestei filiatiuni nu se opresc
pe malurile ilhinului, tree (lincolo i invadeaza
cultura §i filosofia occidentului.
Orientul este antiteza occidentului. Conflic-

tul este -.
Prapastia adancg s'a. cascat
1) v. Henri Massis: Pag. 157-158.
www.digibuc.ro
haotic prin reversibilitatea ideilor democratice..

Asia contemporana este scormonitä din negu-
rile de catre misionarii universitiltilor
occidentale. Occidentul european, oficial 0 de-
mocratic, imbibat de secole de iluminism i anar-
hie revolutionarii, 0-a trimis ambasadorii care
au desavar0t acest proces de disolutie
Acest fenomen H. Massis nu-1 poate contesta.
0 element/Ira obiectivitate, care formeazii nim-
bul de glorie al fiedirui intelectual, 11 indeamnii
sa" recunoascä §i partea de vind a secolului al
XVIII 0 al XIX francez. Astazi agiationul
este vehiculat de cultura glermand, eri de filo-
sofia francezii.
Dar, sà cercetrun invazia eroilor din Pose-
dafii" sau din Frafii Karamazov", Aascolnico-
vii lui Dostojevsky i Bazarovii lui Turgheniev
in literatura franceza, §i vom afla o puternica
infuzie de nihilism slay care otrave§te occiden-
tul. In ale sale ,Jugements", condeiul critic a
scalpat in chelia lui André Gide, Julien Benda
Romain Rolland racile de morbiditate asia-
fiat'.
La lumina acestor consideratiuni critice, mai
mult sau mai putin intemeiate, H. Massis a
propus i un plan de remontare constructivá a
occidentului. Plecand dela antiteza omului orien-
tal 0 dela personalitatea europeanului, Iknri
Massis crede cá toatif viafa mo-
ralii a occidentului, se hränefte din aceastii
generatoare fi directoare a unui acti-
www.digibuc.ro
122 D1ALE6TICA NATIONALISMULUI
vism care, orictit de dezordonat ar fi devenit,

n'ar putea fi insäntitossit, ptirtisindult ametelii
interioare fi cosmke a Asiei" 1). Iatii câteva pa-
gini mai departe, sinteza spiritului european:
Credinta in actiune, in sfortare, atitudinea ac-
tivii in fata realului, permanenta stare de mo-
bilizare impotriva a tot ce §tirbefte fi muti-
leazti marele bine al existentei, dorinta de a
trill mai bine, de a exista mai mult, de a se
:depd0 pe sine pentru a adera la Ace la care
posedii plenitudinea Fiin(ei fi a vietii, kith' esenia
creoinismului" 2).
Judeand astfel, Henri Massis isi imagineazii
un occident asa cum ar trebui sii fie, nu cum
este in realitate. Dacâ preferintele sale, il duc
spre marile izvoare de inspiratie romano-cata-
lick spre clasicismul traditional, aderenta de ac-
tualitate fiind _prea puternicâ, este nevoit sit'
facii uncle concesii care distoneazâ cu armonia
ansamblului. hat sinteza acestei idei: Occiden-
talul nu-fi tune intrebarea, de a oi ce ar face
omul dacti s'ar afla singur; el nu este singur,
legile naturii ii reveleaz(i aceasta, experienta U
convinge. Pentru el ornul se numefte societate.
Desvoltarea personalittitii sale, fie personalita-
tea religioasti sau cea intelectualti fi moralti,
presupune ajutorul, concursul societiltii Isi auto-
ritatea care o dirijeazii. Astlel vedem niiscem-
1) v. Id. Pag. 205.

2) v. Id. Pag. 214-215.
www.digibuc.ro
DEOLIN in MC IDENTULUI 123
du-se in Occident, in acelaf timp cu ideia de

persoanti, liberd autonornii, ideia de ordine,
de autoritate ci jurisdic(ie; qi in aceasta catoli-
cismul manifestii armonia lui adcincif cu natura
integrald a omului" 1).
In binele comun" spre care nilzue§te euro-
peanul de astAzi, i nemärginit de mult cel de
maine, libertatea §i autonomia sunt caduce. In
orice parte am privi pe intinsul continentului
care rena§te, trebue sa constattim, cà inteade-
var., ne indreptAm càtre o libertate in ordine
o autonomie in erarhie, ceiace presupune li-
Mult mai judicioasa ni se pare critiea lui
René Gillouin. Apologetii catolicismului grisesc
un conflict cronic intre protestantism care re-
prezintir libertatea de alegere §i de judecatti
a lui Dumnezeu prin om, §i dogrnele tomismu-
lui aristotelic legat de naturti §i de ratiunea di-
vinA. Tot in linia acelora§i idei, conflictul din-
tre germanism ca depozitar al individualismului
neo-criticist §i intre romanism ca expresie a
echilibrului interior §i al armoniei exterioare de
facturil clasicii pare evident.
Ei atacti reforma lui Luther in religie §i pe
Kant in filosofie. Nu este oare Henri Massis
acela care spunea cA opundnd intr'un mod ire-
zistibil materia siritului, natura grapei, viafa
sociald vierii interioare, egocentrismul luteranian
1) v. Id. Pag. 227.
www.digibuc.ro
a exalt& instinctele cele mai brutale sub pre-

text de a le spiritualize 1)? Ne invoim cu aceastä
definitie, Insii, restabilind filiatiunea justa a idei-
lor §i. a corespondentelor pragmatice trebue sil
recunoa§tem ea idealismul german, misticismul
slay 0 panteismul asiatic, se situiazA pe acela§
plan dialectic cu rationalismul cartesian §i ilu-
minismul francez. Firul de idei, prin confrun-
tiiri 0 prin suprapuneri de texte, poate fi dus
dela Descartes la Spinoza §i apoi inodat la Rous-
seau.
Dar dacâ, priNim aspectul dinamic construe-
tiv al acestor critici. §i avem ln vedere mira-
giul noului ev-mediu care iinglobeazii deopotrivii
pe neo-catolicii, pe neo-ortodoxi §i chiar pe H.
von Keyser ling, atunci, argumentele neofitilor
spiritualisti se intorc impotrivi-i-le. In perspec-
tiva unei critici judicioase trebue sii conchidem
cri 0 evul mediu a vâzut stralucirea orientalilor.
Când turcii asediau Viena, maurii Grenada §i
arabii Poitiers, duideau o nouli mireasma de
step& spiritului european. Insu0 faptul ea' Ave-
roés (1126-1193) precede cu o sutii de ani
aparitia lui Thomas din Aquino (1225-1274)
poate avea o semnificatie deosebitâ.
Filosoful arab demonstreazâ teoria indoitu-
lui adevar filosofic §i religios, chidind cea mai
monumentalii interpretare gândirii aristotelice.
Thomas din Aquino, cu toate cii incadrat cato-
1) v. H. Massis: Loc. cit. 288.
www.digibuc.ro
licismului nu are un merit mai mare dectit

Averoes.
Nici unul dintre neo-catolici, clasici, sau na-
tionali§ti integral4ti, nu au avut o coneeptie
sintetica a europeismului, in care sä fuzioneze
toate componentele continentale. Toti exclud in-
dividualismul protestant in care väd expresia
cea mai autenticii a germanismului precum
misticismul slay, dar se uità in deob§te cá spi-
ritul cultural germanic s'a ivit tärziu in istorie.
Aparitia lui a fost zuidarnicitti de reformä, de
protestantism, de lipsa unitäi etnice, de in-
dividualismul filosofic. Inafarg de aceasta, sti-
lul de viatä al popoarelor teutonice este civi-
lizator §i militarist. TotuO. trebue sä recunoaq-
tern, eh' dacä in evul-mediu nu s'ar fi elaborat
o metafizica a catolicismului valabilìi pentru toate
timpurile, reforma i protestantismul ar fi sur-
prins occidentul european complect nepregütit.
Inchipuiascd-si oricine ce ar fi insemnat anar-
hia de gändire a individualismului protestant
grefatä pe tumultuosul temperament meditera-
nian. Dada dialectica, etica i filosofia catoli-
cismului nu ar fi fost deplin consolidatti 'Ana
la revolutia francezà, cine ar fi inceput lupta
de exterminare a laicismului francmason, ateu,
imoral §i democratic? Primul mare ziiffa az din
bisericti se aratii.
In medii catolice i nationaliste, s'a copt un
timp indelungat reactiunea impotriva spiritului
revolutionar i individualist.
www.digibuc.ro
Anarhia de gândire a eroilor rena§terii a

aflat in congregatia indexului un inexpugnabil
cornisariat al ideilor. Au fost oprite de index
multe utopii, au fost condamnate multe opere,
§i toe& lumea a aflat cA Vaticanul face o se-
ver& politic& a ideilor. Atunci când spiritul na-
tionalist nu se manifestä, universalismul catolic
reprezenta disciplina de gándire natural& i con-
form& cu firea oamenilor.
Aparitia lui René Deseartes la orizontul filo-
sofiei occidentale este catastrofahi. Cartezianismul
este prima mare-diwnarrifiariatotekismului me-
dieval. Pr lina rupturii adâne& in istaria_spisitului.
Faimosul cogno ergo sum" al lui Descartes nu
era attceva decât o §iretenie, un aitificiu meto-
dologic 1ë air adevarurr pe cale de deduc-
tie, plecând dela lucruri fluide i inconsistente.
Descartes, spune J. .a .dra,scokerit
fata monstrului pe care idealismul modern 11
adorti sub munele de gdndire"i). Pr&busirea in-
telectualä a occidenftilui incepe cu filosofia car-
1) v. Jacques Matitain: Trois réformateurs". Peg. 17.
www.digibuc.ro
II.
www.digibuc.ro
PROLEGOMENE: SOCIOLOGIA NATIUNII
Haosul de idei al secolului XIX, a contro-

versat complect perspectiva de infati§are a no-
liunilor. PlecInd dela aceastii constatare prelimi-
narii, care pentru a nu parea dogmatica poate set
insemne §i varietate nelimitatii, trebue BA recu-
noa§tem, cii sub noul unghi de incidentri formu-
larea unei definitii are intotdeauna o valoare re-
lativa. Ideile trebuesc justificate rational, iar fap-
tele trebuesc acceptate voluntar. Iatii marea erezie
A secolului. Radcirea dementiald a monstrului
numeric si plebiscitar. Impotriva acestui spirit
klestructiv §i anarhic noi ridicAm pe baze isto-
rice realitatea pragmaticii, geniul constructiv §i.
zutoritar, coeziunea naturalii a lucrurilor. Din
fortele convergente ale naturii desprindem un
klrum catre scop, si o imanentà care ne deprt-
-.te§te vointa §i ratiunea.
Cantoni, definea opera principala a lui Giam-
Latistta Vico o istorie psichologicti a ornenirii,
* 9
www.digibuc.ro
rafionatil critic fi adaptatii faptelor pozitive",),

Adâncind aceastA conceptie, putem afirma, cA la
baza metafizicii a operii filosofice a lui Giam-
batistta Vico se alit' uniformitatea legilor care-
conduc spiritul omenesc i evolutia sociald. A-
ceastA definitie ne satisface complect. Ea tinde
sA evidentieze necesitatea unei coordontiri meta-
fizice a ideii de nafiune, puMind-o in corelutie
cu toate datele existentii noastre.
Metafizica secolului XIX era pantomima haosu-
lui, a nesfârsitelor oscilatii individuale ale ra-
Iiunii. Matroana vointA i curva ra4iune.,...sule-
menite de farcful tbertAliT de gândire, treeent
din mâná in mânii in lupanarele filosofiei ofi-
ciale. Metafizica socialismului, singurul sistem
politic 0 social care edified o conC,eptie unitari
despre lume i viatA este robitli de atotputer-
nicia leviathanului materialist, a bestiei din ca-
verne, directionatii de foame 0 de urA. Socia-
lismul realizeazA o expresie ideologica, dupli cum,
rationalismul secolului XIX, edificli una psicho-
logicA. Nationalismul transcende acest plan de-
cunoWere, repudiazA monismul socialist 0 indi-
vidualismul rationalist, situându-se la punctul de
convergentA al faptelor pozitive, pe care le stu-
diazA sub un unghi de vedere critic 0 istoric,
cu alte cuvinte, cu devenirea kr in timp 0 core-
lativ cu datele pragmatice ale expresiei kr so-
1) v. Revue int. de Sociologte". Pag. 433.
www.digibuc.ro
PROLEGOMENE: SOCIOLOGIA NATIUNII 131
ciale. Situatia noastrit-este-wp dar, critic rea-

listä.
W. Bageot crede, plecând dela definitia

lui John Lubbock care spune despre sälbatec cà
are caracterul unui copil cu pasiunile §i fortele
unui orn", cá salbatecii nu pot intelege exis-
tenta unei natiuni pentrucii le lipsqte notiunea
legii. Si mai departe Bageot adaogä: o natiune
este o adunare de oameni asemänätori, capabili
din cauza insiifi a acestei asenzeindri, de a lucra
impreunei, §i care sunt dispu§i in virtutea chiar
a acestei asemeintiri de a asculta de acelegi re-
gule"1). In constituirea societatii i in menti-
nerea durabilitätii ei, W. Bageot este pârta§ul
puterii unice de care ascultà toti, ca o conse-
cinta a similitudinii psichologice. Iatä prima no-
Oune de lege: autoritatea celui superior i pu-
ternic, asupra celor multi §i solidari prin ase-
mAnare. Pentrucii in desvoltarea acestei idei s'a
Mt un hiatus, sà ne intrebran: oare Bageot con-
fundä origina societuíii in general cu origina na-
tiunilor atunci când reia cercetärile lui Henry
Maine citând numeroase pasagii dintre care re-
tinem pe cel mai caracteristic: grupul elementar
este familia, zice H. M. ai ceirei diferiri
membri sunt uniti printr'o ascultare comunä de
1) v. W. Bageot: Lois selentifiques du developpement

des nations". Ed. Alcan. Pag. 22-24.
www.digibuc.ro
132 D1ALBCTICA NATIONALISMULUI
ascendentul biirbat cel mai in várstii. Agregarect

familiilor formeazii neamul, gen, sau casa. Re-
uniunea caselor formeazii tribul. Atgarnidul tribu-
rilor constitue statul"1). Nimeni nutnai ttontesti
astäzi ea coeziunea socialä a trihutilor barbare
se bizue pe un complex de mituri, simbohiri,
superstitii i cutume, crtrora li se adaogh anu -
mite elemente tabu i cá pe de aka parte, tote-
mismul primitiv este de asemeni un element prin-
cipal de solidaritate. Moret 0 Davy, observil ei
'Individul, dela naftere, este prizonierul gru-
pului social din care face parte, care-i impune
obiceiurile sale, credinfele sale, felul de viatil,
§i ti obligli de a lutz femeia dintr'un mediu de-
terminat. Solidaritatea rnentbrilor din acest grup
se intinde in toate domeniile" 2).
Evident, elevii lui E. Durkheim au edificat e
teorie sociologica bazatii pe puterea de coeziune
a faptelor sociale. Societatea uniformizeazii,
faptul social dicteazá o sanctiune care .limiteazA
orice intreprindere individuald susceptibilii
Conflictul dintre societate 0 in-
contrazicei" 3).
divid este din acest punct de vedere inevitabil,
pentruca libertatea individualä este un fapt a
priori. MCA unde se aná eroarea acestui sistem
sociologic. In aceastä idee preconceputä care
sfarmii sinteza organicil a societätilor, inlocuind-o

2) v. Moret et Davy: Des clans aux empires". Ed. Re-
naissance. Pag. X.
3) v. E. Durkheim: Les regles" etc.... Pag. 15.
www.digibuc.ro
PROLEGOMENE: SOOIOLOGIA NATIIINII 133
eu un element artificial de constrângere, i cu

altul centripet al anarhiei individuale. Trebue
sii recunoaltem insà, cii inteo oarecare mäsurrt,
acela lucru se intâmplii 0 in societatile civili-
zate de astrizi. Dar, deosebirea o grtsim in faptul
cii in societatea primitiva formele sociale rigide
incremenesc progresiil, oprind desvoltarea perso-
dincoace dimpotriva, societatea de-
terminii formarea personalitritilor 0 le mentine
spre folosul ei. Socialul este o sintezii supra-
individualá, care valorificti initiativa construe-
tivri a faptelor individuale. Individul nu se poate
impotrivi socialului, pentrucri, prin toate resor-
turile existentii sale se leaga de ddinuirea vietii
colective. La primitivi, socialul rrimâne cantonat
inteun complex de forme statice, in care indi-
vidul se confundil. La popoarele care au ajuns
la con0iinta organicitátii kr gregare, aceastrt
solidaritate devine dinamicà, pentrucii se valori-
fiat" prin ing40 functia ei sociali.
La lumina acestor consideratkni putem con-
chide cd existá o deosebire netti de principii
de realitriti, intre o societate primitivii i o patrie
sau o natiune. Elementul dominant al patriei
este solidaritatea prin asemrinare care are la
bazti factorif mecanici ai existentii: hereditatea
imitatia. Si3lidaritatea in spatiu i continui-
tatea in timp, iatá corolarul practic al acestei
idei. Ea creiazri i mentine fondul psichologic
comun, cu alte cuvinte, datina strlimorascri bi-
zuità o incon§tientil intelegere organicrt.
www.digibuc.ro
Camille Jul lian, in studiul sau Histoire de la

Caule", vorbegte de grupuri nationale bine in-
chegate care trrliau in timpuri aprbape preisto-
rice, atunci când alti autori nu biinuesc niei
mAcar existenta incertA a unor grupuri nomade
qi
., restrânse. Nici until dintre autorii care s'au
ocupat de aceastA chestiune, tinând seanatt de
contingentele vremii, gi intrebuintând o metodfi
istoricii, n'au ajuns la rezultate convingAtoare.
El ne reamintegte astfel, existenta unei natiuni
indo-europene", 0 alta italo-celticti", qi con-
chide cA cuveintul precis fi defit de natiune
pe care-1 rezervam 'Sting acum perioadelor mo-
(term, este cunoscut totufi dela cuceririle ro-
inane"1). Camille Julian se ridicA impotriva con-
ceptului de rasa. Tipuri pur fizice, care art co-
respundii unei formule antropologice nu se pot
intâlni in aceastli epoca indepiirtatii a istoriei.
totugi, in antecedentele gcoalei istorice fran-
ceze, in filiatiunea ciireia se integreazii gi Ca-
mille Jul lian, revedicánduli mogtenirea spiri-
tuald a lui Fustel de Coulanges, au existat doi
scriitori de mare autoritate, Guizot gi Augustin
Thierry, care au hisat sA cad& accentul pe im-
portanta conceptului de rasa" in tillmAcirea na-
tionalismului.
Pe acelag plan ideologic se egaloneazil chiar qi
I) v. Camille Jullian:Au seull de notre HIstolre".Vol.I.

Pag. 165.
www.digibuc.ro
fustel de Coulanges, adversar al ideii de rasit,

preetmr i Meillet care ne spune inteun studiu
.al sau cri a fost o natiune indo-europeanii flird
...sd se poatei vorbi de o rasa indo-europeand"
Michelet, istoricul romantic, literat §i. retor,
se impotrive§te rasei, negiisind-o nicáiri In trecut
Alefinitä prin proprietkile fizice ale sângelui. Scoala
istoricli franceza, tine seama de anumite fapte
pe care le conditioneazd de spiritul poporului
`francez. In toate timpurile, aceastil natiune gi-a
anent-ix-nit coeziunea prin monarhie §i. catolicism,
institutii juridice i spirituale care promovasera
ideia statului i a ordinei morale.
Indo-europeni. Liguri, GalL iatd cele trei. ul-
-etafie___fie care lumea noastrii le-a_ parcurs
inainte de a ajunge la Imperial Roman" 2), spune
Camille Jullian. Galii locuiau ì.ui feriturju .de-
.terminat, intrebuintau cuvântul patrie Ii a-
.cor,":1au o semnificatie morala. Numele chlota
im'inteles sim-riga. Se spunea nonzen Etruscum"
nomen Romanum". nuniele piirând- a fi vocea
.comund a fraternitii Çii publice"1.
Natiunea Tnt -aft. clefine.gte prin elemente mate-
siare, antropologice, ci printr'un complex de ca-
.ractere suflete§ti comune, care tin de convie-
rtuirea istoricà. Esentiale sunt obiceiurile comune,
snentinute cu strictete din cele mai Indepiirtate
iimpuri, in care se amestecA pronuntate super-
1) v. A. Meillet: Les langues dans l'Europe nouvelles.
2) v. Camille Jullian: Loc. cit. Pag. 173.
.3) v. Loc. cit. Pag. 180.
www.digibuc.ro
136 DIALBOTIOA NATIONALISMULUI
mituri i erezii chiar. Lngá aceste obiceiuri

se incadreazd dupa Camille Jul lian limba i re-
ligia. Patrimoniul unei natiuni se conservä prim
unitatea limbei si a religiei. Fustel de Coulanges.
In faimoasa lui opera La cité antique", dove-
dise cu fapte pozitive indestructibila solidaritate
dintre cultul focului si cäminul familei. Mai
mult decat limba prin urmare, familia i religia
consolideazri organicitatea gregarä a unei na-
tiuni. Dar, Camille Jullian nu respectii aceasta
conceptie si nu recunoaste toate consecintele lo-
gice ale sistemului de gandire elaborat de macs-
trul säu. Cad, acelas Camille Jul Han care va de-
fini mai ttirziu natiunea dupä teoria istoricd,
pretinde cä dacti n locul cuviintului de rasa se-
tune cuvântul de nafiune, aceasta nu inseamia
materie ci fatalitate, ci libertate ci educatiune.
Putem st evadrun dintr'o nafiune, nu ne fiutent
sustrage Tao. In sinocr voluntar se Tidied o -na-
riline" 1).
Cuvintele nu sunt bine cântiirite, notiunele sunt
viiscoase, i sfera ideilor, piltrunde una intr'alta
printr'un fenomen de osmoza. Definitia pe care
o dä Camille Jullian este elasticii, arbitrarä,
pentrucii se infiltreazá de idei rationaliste. Dar
sà trecem mai departe. Influenta solului ar trihiii
eä aibä o importantà covär§ifoare. Ea contribue
la definirea structurii biologice a omului fizicT
antropologic, si la uniformizarea psichologiei
1) y. Loc. clt. Pag. 186.
www.digibuc.ro
conditionatA de convict-like. Dar cum se finpacfi

realitatea materialA cu ideia de rasa, pe care
Camille Jul lian dimpreunA cu Fustel de Cou-
langes i coala istoria francezA o repudiazii
complect?
Ne vor liimuri Mancini i Elisée Reclus.
Configuralia terenului, prin influenta lui per-
manentd asupra olikettitilor si a ocupatiunilor,
si in general asupra felului de viatA, determinA
anumite caractere somatice transmise prin he-
reditate. Miscut pe stemcile nzunfilor sau in A-
btaiiciunea liberii a paurilor, un popor este vii-
nator; in miilocul pustiului interminabil al pii-
funilor este piistor; pe colinile fertilizate de ape
va imbriitifa viara agricolei; pe coastele marilor
va deveni navigator. Numai sigura prezentä a
dirbunelui fosil in rezervoriile va
determina destinul industrial al poporidui care
ti locuefte"i). Chiar daa am admite cA natiunile
sunt un conglomerat de rase diferite, trebue srt
recunoastem cA printr'o convetuire indelungatA,
pe acelas teritoriu, elementele psichologice si so-
ciale ale vietii unui popor se impregneazA de in-
fluenta factorului rasA. Am spus in altA parte cji na-
tiunea reinvie rasa, tocmai pentrucA uniformizeazA
si tinde sá elimine toate influentele-aizorVante ale
acestui proces de asimilare. Unitatea de asemii-
nare sufleteascA, care constitue elementul defi-
1) v. Mancini citat de Guido Bortolotto: Lo Stato faa-

etsta e la NazIone". Pag. 86.
www.digibuc.ro
138 DIALEOTIOA NATIONALISM:1MM
nitor al rasei, privita sub perspectiva istoricA,

este echivalentii cu unitatea de corWiintA a na-
tiunelor. Orestano observa cA, sub imensa §i per-
puizzenta varietate etnicli a populafiunilor euro-
pene, sinteza nationalti actioneazii ca un supe-
rior proces de unit icare"1).
Fiind formatiuni naturale, legate de stabili-
tatea teritorialA 0 de viata comunA care exclude
prin definitie cosmopolitismul dizolvant, natiu-
nile aunt derivate spirituale ale raselor. La ori-
gina natiunelor se afla faptul material 0 bio-
logic: rasa. Cine se impotrive§te rasei, trebue
sA admitA implicit un conforrnism etnic lipsit
de aderente naturale cu mediul ambiant. Na-
Ounea se bizue pe rasa; pentruca la origina ei
se anti expresia unei sinteze gregare, rezultanta
unor condititmi cosrnice de convietuire. Influent&
mediului, printeo lentA acumulare de caractere
comune explicA aceastA uniformitate. La drept
vorbind, leoala francezA §i mai putin cea italianA,
se impotrive§te conceptului de rasa privit ca an-
samblu de caractere antropologice. René -Johan-
net2) contestd orice valoare acestei teorii, pentru-
cA: 1. Instil icientel ea neglijeazii sii distingd sta-
tul in formafiune de statul constituit, cu alte cu-
vinte istoric §i evoluat. Impotriva teoriei rasiste
germane, formatà pentru un scot agresiv, teoria

2) v. Rend Johannet: Le principe des nationalliée. Pag.
233.
www.digibuc.ro
PROLEGOMENE: BOOIOLOGIA NATIUNII 139
francezii, daca o aplicam corect, imbrati§eaza cu

deosebire o forma defensiva foarte periculoasa
de acceptat pentru o societate obositii, pe punctul
de ruinare.
2. Vicioasa, caci itnprimä statului constituit
atributele reduse fi provizorii ale Statului in for-
marie, §i nu izbute§te prin aceasta, deceit sa for-
muleze piedici exerciçiului normal al justifiei in
societaçi. Este o petrificare a originilor.
3. Eronatii, deoarece ea se solidarizeazii cu gre-
§eala care face din individul liber celula consti-
tutivii a societalii.
4. Periculoasa, cad ea ajunge logic prin a-
ceasta la anarhie fi la desmembrare" 0.
Evident, pentrucii oamenii dintr'o anumitá Ora
gAndesc la fel, nu trebue prin aceasta ea aibA
§i un anumit indice cranian. Dar trebue sil ad-
mitem totu0., cA acei care au un anumit index
cranian, cu neinsemnate varietAti gtmdesc la fel
mai mult &cat aglomeratiunile nedefinite de
tipuri rasiale. Avem exemplul concludent, al
dolicocefalilor nordici, al poporului german, tii
acel al brachicefalilor sudici, al omului medi-
teranian. Avem apoi, pilda concludentA a sin-
gurei thri federative din Europa, Elvetia, care
intrune§te trei rase deosebite, §i care este tot-
odatA refugiul moral al celor mai variate §i. mai
contradictorii principii §i idei. Spiritul Genevei
intrunelte intr'un amalgam steril toate utopiile
1) v. Id. Loc. cit. Pag. 261-262.
www.digibuc.ro
140 DIALECTICA NATIONALISM ULUI
continentului. i &di spatiul ne-ar ingfidui, am

putea cerceta procesul de disolutie sociala al A-
mericii de sud, explicat tocmai prin metisajul
celor mai capricioase incrucisäri de rase.
Conceptul de natiune trebue invederat nu nu-
mai printr'o raportare la evolutia istoridi §i. la
conformismul sufletesc al tipului rasial, ci 0 prin
comparatie cu cealaltil idee, dominantii, in starea
de spirit a democratiei bazatii pe artificiul for-
mal rousseauisto-wilsonian. Pentru delimitarea a-
cestui conflict, Ch. Maurras face câteva preci-
zAri care nu pot suporta nici o contrazicere. In
acceptia empiridi si organizatoare-constructivii,
patria noastrif spune Ch. M. nu s'a ntiscut
dintr'un contract intre fiii siii, ea nu este nici
fructul unui pact consimfit intre voinple lor ; iatá
ce admitea spiritul secolului XIX care a murit".
Formarea unei natiuni nu poate sà depinda de
principiile dreptului, ci de necesittitile vrernii
care - i directioneazii evolutia istoricil. Crici, a-
daogâ Ch. Maurras, a se asocia este un act de
voinfti personalti, fi nu prin vointif noi ne recu-
noaftem francezi. Noi n'am voit nationalitatea
noastrii, nici n'ani delimitat-o §i nu am accep-
tat-o". Ch. Maurras se fixeazti chiar in matricea
conceptiei rationaliste teoretizatii de Rousseau, si
justificatii practic de filosofia kantian6 §i. de
revolutia francezli, pentru a repudia elementele
individualiste, acreditând pe cele istorice, orga-
nice, realiste. Cu spiritul unei impecabile dialectiee
Ch. Maurras conchide : o asociafie existii prin actul
___
www.digibuc.ro
PROLEGOMENE: SOOIOLOGIA NATIUNII 141
continuu al voinfei individuate, dar patria trtiefte,

din contra, printr'o activitate generald, superioarti
ea valoare, ccqi ea data', vointei individului.
Patria este o societate naturald, sau, ceiace tn-
seamna acelaf lucru, istoricä, caracterul sdu ho-
ttiritor este nafterea. Nu se poate alege patria
sa, prundntul sträunofilor, dupti cum nu se
poate alege tattil ci marna"1).
I4a dar,. patria este ini datum,. criiii te sub-
ordonezi involuntar, prin insusi faptul heredi-
tátii, nu o asocialle libera, o manifestare a yointei
individuale. Tot ce se afla inteo patrie, toti mem-
brii ei, colaboreazä neconditionat la existenta ei
in virtutea unui principiu organic.
Recapitulând ideile discutate pânä aici, trebue
sii recunoa§tem ca patria este o realitate
structuratli de anumite elemente morfologice im-
puse de realitate, i uniformizate prin conve-
tuirea in timp. Camille Jullian de care ne-am
folosit atunci când am scris acest capitol, con-
ditioneazii definitia unei patrii de anumite ele-
mente strict indispensabile.
1. Sentimentele comune. 2. Obiceiurile co-
mime. 3. Limba nationalii. 4. Influenta solu-
lui. 5. Temperamentul national sau geniul. Tre-
când peste ánumite contradictii care anuleazii
valabilitatea acestei definitii, Camille Jullian ea wi
intreaga §coalii franceza istorica-organicistg, con-
1) v. Charles Maurras: Dictionnaire politique et criti-

que". Fasc. 15. Pag. 399.
www.digibuc.ro
fund& notiunea de patrie cu aceia de naçiune.

Nu se predizeazá laid-Cajuns de bine momentul
istoric al intrárii in circulatie a termenului na-
tiune. Majoritatea pornesc dela constatarea ca
terra patria este p&mântul stramo§ilor i deci
patria, ca apoi sa intrebuinteze cele douà ex-
presii simultan sau una in locul celeilalte.
* *
Contopirea diferitelor rase intr'un organism

unitar ce se numqte natiune este un fenomen
istoric tardiv. Fall a preciza o data' anumit&
care sa corespundd unui adevar strict verifi-
cabil, trebue sti recunoWem, at mai inainte
de aceastä fuziune, mai mult sau mai putin
evident& din punct de vedere antropologic, na-
itiunile au existat larvar sub forma patriilor.
Identitatea sentimentelor §i a sângelui, fixarea
pe un teritoriu determinat, dar cu prevalent&
solidaritatea organic& a familiilor convietuitoare,
constitue elementele esentiale ale patriei. Scopul
nostru nu este sà lámurim o problem& istoria
promovând o ipoteza, ci sá gàsim o interpretare
acceptabila pentru toate titnpurile
pentru toate popoarele. Totu§i, chiar acest punct
de vedere circumscrie cadrul problemei.
Civilizatia antic& greco-latina, este un fenomen
esential vietii noastre suflete§ti. Europeismul ca
formula de gândire i de viatti, este ó prelungire
a vietii cetfitilor antice. In fiecare moment istoric,
www.digibuc.ro
eonul evului greco-latin preexistä §i directio-

neazä dinamica fortelor sociale. In_fiecare mo-
ment istoric, Oswald Spengler gäse§te o con-
temporaneitate de &dire anticii. Exceptând per-
fectionarea tehnicd, evul modern nu a inventat
nimic nou care sä depá§easai sau sä se afirme
pe alte planuri de cunoatere deck cele cu-
noscute de lumea antica. Civilizatia §i. cultura
arhipelagului elen sau cea peninsularä latina, le
cuprinde embrionar pe toate.
Nucleul generator care iradiazil efluvii de viata,
se afla in cetätile elene in lumea romanä.
§i.
Prolegomenele patriotismului disecä nervul pri-
mei mi§diri de creatie in acest loc. Forma ori-
ginard a gemdirii nafionale proprie unei ideologii
fi unei elite este mitologia. Nafiunea trebue sd
descindä din semi-zei, fi din eroii populari, fapte
fi obiecte de cult, cu toate cd din punct de ve-
dere istoric sunt inacceptabile. In afard de aceasta,
nafiunea trebue sii fi avut o providen(d particu-
lard f i divind fi soarta ei trebue legata de o anu-
mitd predestinare metafizic4"1). Cuvintele lui
Roberto Michels au o semnificatie adâncii gi cu-
prinzkoare. Ele despicil orizontul metafizic al
existentii natiunilor, §i le infilti§eaza in perspec-
tiva existentii creatoare, a dumnezeirii. Patriile
nu ar avea o originä conjoncturalii, depefigentä
de aspectele relative §i. contingenta realului. Ori-
1) V. Roberto Michels: ProlegoniFna sul patriottismo".

Ed. Nouva Italia. Pag. 1.
www.digibuc.ro
144 DIALEOTICA IIATIONALISMULUI
gina kr este providentialii i divinuí. Imanenta

lor se subordoneazrt unei predestiniiri metafizice.
Nu discutiim in acest capitol evidenta acestei
legende. 0 inregistrilm numai, constatând-o peste
tot aceia0, §i fi urrnarim dinamismul interior,
frenezia sAngelui, fecunditatea suflului creator.
Legenda Albei-Longa, peripetiile lui Enea in
Eneida lui Virgiliu pun piatra fundamentalli
Romei i maririi romane.
Toate natiunele de_pe pámântiLau legendele
lor. La origina existentei kr terestre se aflä
mitul popular. Ideia de providentii, care in con-
ceptia lui Roberto Michels se transformA in pre-
destinare metalizica, se afla la baza acestei mi-
tologii populare. Intre ideia de natiune i aceia
de Dumnezeu, se stabile§te astfel o stricat co-
munitate. Evident, elementul imponderabil al
Dumnezeirii prevaleazä. Dar mitologia populari
Il materializeazà, il umanizeazfi riispândindu-1
in protoplasma vie a vietii. Recunoaqterea Dum-
nezeului national §i mai drziu subordonarea ne-
conditionatil a bisericii duce la pagiinism i deci
la politeism. La drept vorbind, religia spiritului
national este paginfa" i politeistä. Complexul
Dumnezeu-Natiune este animat de un spirit iden-
-tic. Ideia aceasta nu are nimic arbitrar i vo-
luntar. Ea este providentialà, fruct al intelep-
.ciunii supreme. La un singur popor relatia ori-
ginará _Dumn Ezeu i Natiune se infliti-
eazii sub forma contractuala. La poporul eN4eu.
Legenda evreilor este calculatii material, con-
www.digibuc.ro
tractatA la tarabA, precupetitii ca un dug de

marfA. Un singur popor este monoteist in mod
absolut, iubind un Dumnezeu abstract, rece ca
.o flint& fAril viatd: poporul evreu.
Cercetând corelatia dintre Natiune s'i Dam-
nezeire, Camille Jullian aratA cil zeii piimân-
tului au rAsArit din munti, din ape si din câmpii.
cercetarea lui se opreste la Liguri, prima
Aintre natiuni: ilnirnismul", care vine dela re-
ligia sufletelor, Naturismul dela religia ele-
inentelor nu explicti toate faptele religioase din
.timpurile ligurice. Intre aceste douii lumi de zei,
.se giisesc hied alte trei, oscililnd sau circuliind
.intre viata naturii fi viam sufletului: zeii pii-
naintului locuit, zeii timpului trait, zeii societii-
#lor omenefti"1). Acestia sunt zeli nationali.
keei care se identificA locului subordoniindu-se
.scopurilor practice, si anticipând totodatil idealu-
rile nationale. Dacii socotim natiunea o creatie a
lid Dumnezeu, atunci, evident cA zeii nationali
-confirmii politeismul spiritului national; dacA ins&
dconsiderAm natiunea ca pe o creatie naturalli,
atunci politeismul national este o specie de spi-
ritualism pAgân.
Popoarele cautA in legenda originii kr un ele-
ment propriu de demonstrare care sA le justifice
Lomunitatea sufleteascA si stabilitatea teritorialA.
Eroii legendari, cArora li s'a adAogat fantezia
-si superstitia populard ancoreazA inteun loc a-
1) v. Camille Jul lian: Loc. cit. Pag. 218.

,it. lo
www.digibuc.ro
numit, i prin viata lor, consacrii o indestructi-

bilà stabilitate. Ptimântul circumscris de viatai.
istoricii a unui popor, devine particolä material&
din epopeia lui sufleteascti. La credinta
popor derivti din eternitate, spune Roberto Mi-
chels, corespunde logic credinta n eternitatea,
existenfii sale"1).
MIA fundamentul metafizic al nationalismului,
iatà prolegomenele patriotismului.
1) v. Roberto Michels: Prolegomena sul patrlottlsme.-

Pag. 12.
www.digibuc.ro
PROCESUL ORTODOXIEI
Ideile conduciltoare dinamizeazii natiunile. Ele

creiazii disciplinele, organizeazd
resc râvna de a cuceri, puterea de dominatie.
Jdeile conduatoare erarhizeazä natiunile. Avem
o viata sufleteasca ce are o intindere istorick
milenarä. Dar de o viatä de stat românesc in
forme politice i culturale nu putem vorbi inainte
de desditicatul tilrilor românesti. O piaträ de
hotar peste care nu se poate trece nu a pus
nimeni In acest loc. Dincoace nu se intinde lu-
mina, i nici dincolo intunericul. Din neant nu
am venit i nici in necunoscut nu ne vom in-
toarce. De undeva, pe calea unei filiatiuni de
idei si de fapte istorice, mai mult din occident
decât din orient, ne-a venit structura noasträ so-
dalä. Istoriceste vorbind, anii de glorie ai dom-
niei noastre dela 1300 Tânti la 1500 au strálucit
sub semnul crucii. Dar ideia primal* nexul
ciuzal, a fost unitatea sufletului etnic, stabili-
tatea teritorialä, lirnba i obiceiurile.
N. Iorga crede cä intclia noastrii idee condu-
www.digibuc.ro
148 MALECTICA NATIONALISMULUI
ciitoare a fost ideia creftine1). Originarrt,

netransformatA, ideia cre0inA nu putea
forma spiritul legii de nationalizare al sufletului
românesc. Credinta religioas6 unificà sufletul oa-
menilor in aceia0 disciplinä a solidaritAtii cu bi-
nele moraL Solidaritatea prin asemänare se con-
solida suflete0e prin coeziunea morald a faptului
religios. Dar domnii români väd in ideia creq-
tinA un mijloc de luptA impotriva turcilor pAgani
totodatä de apropriere Si. de protectie reciprocA cu
popoare invecinate, austriecii i polonii. Numai
dupA Serban Cantacuzino, cAnd ne apropiem
de Moscova, iílei& =sting devine idee QliadaXA
teologalA. Ideia crestinä tu forma inikten¡ei ru-
se§ti este asupritaare. Dela 1711 .pârai la 1830
ideia crestinä se preface in fanariotism i mo-
nahism isecesc devenind odioasA.
Ideia crestiná in functie de statul politic na-
tional se pAgAnizeazA, ti pierde caracterul reli-
gios. Fuziunea dintre legea civilA i legea reli-
gioasä s'a fäcut printr'o alterare de substantä a
acesteia din urmA. Biserica nu g'a putut hnpo-
trivi. Nu a avut nici täria, nici autoritatea
nici argumentele hotArAtoare pe care dela Sf.
Petru pAnA la Thomas din Aquino le acumu-
leazA filosofia catolicismului.
Biserica ortodoxA rAsäriteanti a indeplinit intot-
deauna un rost national subordonatä fiind statului
1) v. N. Iorga: Istorta Romtinllor tn chipurt ft lcoane".

Pag. 119.
www.digibuc.ro
PROCESUL ORTODOXIEI 149
politic. Curti spune Ch. Diehl ea a fost transfor-

matil in instrument al acpunii guvernanzentale".
Aceasta nationalizare a bisericii, care devine bise-
rica de stat, se aflä ajar pe timpul lui Constantin
cel Mare si al lui Justinian. Lupte intre impa-
rati i chiriarhi nu intalnim n Bizant, i niei
Cu domnitorii tarilor române, sau daca uneori,
sporadic, vreun mitropolit se razvrateste impo-
triva domnitorului, acesta din urmä face uz de
autoritatea lui politica recunoscuta unanim
rtmdueste lucrurile Meà a da prilejul unei reac-
Astfel conceputa, biserica era o institutie
de stat i ideia religioasa o forma primitivfi 'a
nationalismului. Pentruca religia forma un ele-
ment de coeziune socialli, pentruca biserica era
loc de adunare a divanului ki de alegere a Dom-
nitorului, Dumnezeu se scobora pe pamânt, ala-
turea de oameni, si se intruchipa inteo fiinta
proteguitoare. Beligia, prin virtutile ei teologale
nu ne-a dat i nici nu ne-a putut da ideia cori-
ducatoare a nationalitatii noastre. Ea a fost un
adjuvant, un mijloc, un vehicul, un scut si un
loc de refugiu1). Esential, ea nu putea fi na-
tionalitate.
Efectele 4eleteri nu au intarziat sd se iveasca.
Calugarii îii Manastiri, i clericii in general,
nu faceau deosebire intre oarnenii de alta na-
tionalitate. Cei de aceiasi lege _emu erestini,
ceilali pagâni. Judecata este simplä: crestinul
1) Idem. Pag. 120.
www.digibuc.ro
150 DIALECTIC& NATIONALISMULUI
adevärat este un om" care dispretueste casa lui

nationalà, natiunea, i aspira catre o patrie ce-
reascä. Un orn care se desprinde din particula-
rismul etnic si se indreaptä catre cosmopoli-
tismul international. Aceastä conceptie ne-a -put
in loc virtualiatile spirituale, caci spune Sextil
Purariu, intr'o vreme awl ()rice mipare cul-
turald se reflecta prin bisericá, ortodoxismul nos-
tru a fost evenimentul cu cele mai grave ur-
indri pentru desvoltarea noastrii culturald, cdci el
ne-a legat pentru veacuri intregi cu cultura
formeind un zid despeirfitor fatti de catoli-
cisinul vecinilor noftri din vest fi din nord" 1).
Ortodoxismul nu ne-a putut cuprinde fenome-
nele vieii spirituale pentru a ne duce la crearea
unei culturi autentice.
A avut un rol subaltern, dar indispensabil.
Ghebositi asupra psaltirei, ingânând cântecul re-
ligios al octoihului, evident cá nu puteam naviga
cu pánzele in vánt catre o cultml superioarii dupii
curn au facut popoarele catolice, in primul rând
Italia renasterii.
Dar in comentariile de pe marginea artilor
bisericesti se spovedeau gândurile obscure ale
vietii zilnice i acolo vedem de multe ori con-
tactul bisericii cu viata civilfa" a societatii. Ori-
ctim mnsá, de un duh creator al ortodoxismului
in materie culturalii nu poate fi vorba. Acest rol
1) v. Sextil Pu§cariu: Isforia literate!it ronuine vechi".

Pag. 14.
www.digibuc.ro
31-a indeplinit umanismul, influenta catolicii, re-

ma§terea i cultura latinà. Conservarea nationtL-
litätii prin ortodoxism, mai bine zis prin bise-
prtstrAnd ritmica valorilor, este un fapt in-
<contestabil. 0 rena§tere culturalg prin ortodoxism,
existat insu niciodata.
E. Lovinescu pretinde cà orientalismul, prin
.spirittilortncloxismului. a dominat viata spiriinalà
poporului românesc.. impiedecând-L astfel sà
intre in orbita culturii europene. In acest sens,
-ortodoxismul ar fi un factor obscurantist i re-
trograd, ant-agonic cu tendintele de eman6pare
spirituale alè apusului catolic universalist. A-
Aevarul istoric constatabil in toate Wile din Eu-
ropa este altul: in tara noasta a;tetlerx-isnytil
.aiurea catolicismul, au conservat Tersonalitatea
etnick ferind-o de vAtamarea ereAilor anarhice,
41e Termentii de disolutie mistico-rationali. A-
.ceasta ne invatä renas,terea, i faimosul index li-
brorurn prohibitornm, care impiedeca difuzarea
.doctrinelor potrivnice credintii-religioase (1545
1563). Procesul de coeziune spirittialà se rgspan-
43e§te dincolo de raza de infiuentti a cultului re-
3igios, §i tinde srt imprime o notd dominantil
Aferentialá arhitecturei i artei plastice in ge-
neral. Vom intelege dela sine, ea' in timpul pe
(care-I evocam, natiunile fiind in embrion,
in apus i ortodoxismul la noi, au con-
_stituit färà indoiala elementul propulsiv al fac-
torilor etnici. Pe deoparte deci ortodoxismul ro-
intinesc actiona asupra spiritului bisericesc, lumi-
www.digibuc.ro
nandu-1, iar pe de alta, punea la adapost traditis

strAmorascd, ferind-o de contagiuni disolvante..
Biserica ortodoxii româneascli a avut un caracter
net national incii din cele mai vechi timpuri. Pa-
triodsmul precursorilor unituiii nationale româ-
ne,ti s'au imbibat profund de spiritul
Sabia i crucea, biserica §i. armatele domnqd,
simbol al nationalisrnului religios, au conservat
personalitatea etnic5 a poporului romAn, Lira insA
a o caracteriza in contururi definitive, §i. au
redat-o secolului al XVIII-Iea care-i surpd coe-
ziunea tocrnai prin factorii degenerati ai ortoi.
doxismului: fanariotismul §i. monalusmill grecesc..
Ideia cre,ting, in acest timp era inteun deolin
atât -de mare, incAt N. rorga vorbind despre ea
spune urmAtoarele: fdpia cre§tuat in ultima ei
forma', ortodoxii, murise pentru vecii vecilor
in niintea beitanutur cetui" mat evlavios'71). Mo-
mentul injhegArif natronaliimului inteo formula.
culturalâ, nu putea fi favorizat de ortodoxism.
Ivirea acestui eveniment este determinatii de
momentul cultural al rena,terii.
Valoarea dogmatich a crqtinismului se aflA
in rigiditatea formalismului bisericesc. Tipicul
inainte de toate.
Primitivism, imobilitate, ortos=drept.FArA ca-
pacitate de patrundere 1ï celelalte domenii ale
vietii intelectuale ortodoxismul activeazA in zona
suprapâmânteascA, instrAinat complect de reali-
1) v. N. Iorga: Id. Pag. 125.
www.digibuc.ro
tate. Umanismul i Rena§terea dimpotrivA, sunt

stráns legate de catolicism. Universalismul catolic,
vasta cuprindere a filosofiei aristotelice, a resta-
built traversând evul mediu filiatiunea
creind conditiunile de desvoltare. Ileinvierea
ortodoxismului In forme de gândire culturald este
definitiv pierdutä. Procesul acestei revendicAri
s'a consumat printr'o lent& evolutie istoricd In
care ortodoxismul dovedit absenta:
Mare a miscare a Rezzasterii, care _a eu:brins
desi mai tiirziu deceit je allii pe vecinii
nostri Poloni i Unguri, e strâns kola de cato-
licismul acestora. Daca ortodoxismul ?maxi& a Jost
cea mai puternica paveiza pentru conser_i_Aatea
naçtonítitaii noastre, el a Lost ci o
piedica puternica si continua pentru curentele
cultufale ápusene. Chiar ideeo de latinitate, care
in mod firesc trebuia sii apara odata CU trecerea
.Rornanilor prin scolile umaniste ale vecinilor
nostri, nu a qvut mullet vreme un rasunet co-
viirsitor. In schimb insa, Oriental crt- jantezia-i
vie cu nebotolita-i sete de (orme nonii fi co-
lori imbelsugate, lunzea aceea invenlia -de- care
ne lega retigiunea, lmbinata cu _predispozifiile
etnice de ori &et meditehina ale firii noastre
inzestratii fizamte de toate cu, un foarte pro-
minfat simf pentru masura si armonie, a filcut
ca înacest coif din sud-estul europeon stapemit
de Romtuzi sa se wised o culturd 75ropri\e"1).
1) Nr.Stdpantrea culturii biserice$ti tn haina slaoonci: din
»Istoria lit. rorndne epoca vechea. Sextil Pu§cariu. Pag. 14.
www.digibuc.ro
Limba slavona oficializata de ortodoxie in sta-

tul românesc, ne-a impiedecat sà luAm contactul
cu izvorul cultural al occidentului. Intarzierea
noasträ fatil de fenomenul Renagterii nu are altii
explicare. Limba latinA era\ vehiculul spirituali-
tatii, dar i izvorul nesecat al incantatiilor inie-
lectuale. FAra aceasta armura verbala a gándului
nu se putea face un pas mai departe. Suntem
eategorici deci, in a recunoagte cà acest blestem
ne-a inditugat in carapacea rigida a slavonismului
ortodox. Din aceastii pricina am pästrat incd
vreo surd de ani o literaturd sdracti, spune
d. N. Iorga milrginitii la operile curat reli-
gioase, §i, acestea neputdnd fi originale, la tradu-
eeri mai mult sau ntai putin bine fdcute"1).
-
N. Jorga apreciaza globaL, eam la o sint.L _de ani
intárzierea noasträ fatä de cunoagterea si Pccep-
tarea fenomenumi ItenagtereTIn acest timp or-
todoxiit i slavonismul reli&s i literar ne-au
tinut in intuneric.
Un sificrmNm spiritual se observä la noi ea gi
pretutindeni. Nu o simultaneitate perfecta, ceeaee
ar fi incompatibil cu variaSia structuralii a na-
tiunilor, dar o succesiune la intervale scurte,
ceeace presupune o preadaptare naturala in
functie de un grad evident de inaltare sufle-
teasca. Dovada acestui fapt este rezistenta pa-
siva a spiritului autohton la asalturile repetate
ale slavonismului. Un evenhnent exceptional de
1) v. N. Iorga: Loc. cit. Pag. 125.
www.digibuc.ro
PROCESUL ORTODOXIE I 155
gray, pe lAngä multe altele asemAnAtoare, in-

vedereazä incapacitatea foncierà a ortodoxismului
de a intelege curentele culturale care fdceau epocA
stralucitoare de artä i gândire filosofica in apusul
Europei. Domnul Moldovei, Iacob Ieraclide Des-
potul (1561-1563) studiase medicina la Mont-
pellier, acolo unde, in anul 1531 Ambroise Pars
cunoscuse misterele artei hipocratice, cercetând
opera lui Rabelais... Reintors in Ora, el inten-
tiona sh infiinteze la Cotnar o bibliotecA i o
Universitate in stil umanist, §i. adusese chiar
pentru aceasta pe profesorul Kasper Pencer, Io-
hann Sommer, Iohann Rethicus, etc. Hotdrârea
lui Ieraclide Despotul a intâmpinat indârjita
opozitiune a ortodoxismului slavon, i intentia
lui nu s'a realizat. Prima incercare oficiald de a
umaniza cultura autohtonä fusese inäbuitá de
furia ortodoxiei. Revenind cu precizäri, asupra
Celor ce spuneam mai sus, ne intrehtim: era jus-
tificatA opozitia ortodoxiei, §i. ce punea ea in
Joe? Sextil Pulcariu, subliniazä caracterul cos-
pnopolit i savant al culturii religioase", aducând
dovezi pentru cauza umanismului.
Apologetii ortodoxiei au exagerat, au diformat
§i. au interpretat gre§it adevärurile istorice. In
primul ránd, rolul mânästirilor. FArà indoialä,
zidurile inalte i beciurile intunecoase erau un
loc de refugiu.
In afarA de aceasta, ambianta cärtilor sfinte,
apropierea altarului, mediul mistic i misteric al
mânästirii in care pluteau pe aripi de heru-
www.digibuc.ro
156 DIALECTICA NATION ALISMUL UI
vimi ispite izbilvitoare, constituia fará indoialii

o oazii de lumina i o sperantii de adeviir pentru
sufletele parjolite de molima ritzboaelor. In vre-
muri de restriste, biserica i mântistirile si-au in-
deplinit rolul. Acest adeviir nu trebue nici exa-
gerat i nici diminuat. Istoria 11 consemneazil:
dar disciplina religioash, teologalii, este cosmo-
polita prin definitie. Nu tine seama de nationa-
litati, cìci in fata lui Dumnezeu to ti. oamenii
sunt egali. Invátlitura religioasà distruge in ger-
meni ideia naisionall -Literal-ma ortaoxii märgi-
nità la reeditarea textelor evaghelice, ale
psaltirii sau le bibliei, este complect imper-
meabild sbuciumului sufletesc i trupesc al oame-
nilor. Ciilugärii din mantistiri erati atât de mult
piltrunsi de insemniitatea preceptelor din cürtile
religioase, incât, deveneau impermeabili la fra-
mântarile dinalarà. Superstitiile, ideile fixe, re
fuzul tenace al oriciirei explictiri rationale, si-au
gàsit intotdeauna sidasul In mânàstiri. Inferio-
ritatea ortodoxiei din acest Tunct de vedere nu
mai poate fi pusii la indoialii. Catolicismul dim-
mo§tenea o traditie, a filosofiei stagiri-
tului, care, talmiicità de adeptii lui Thomas din
Aquino deschidea perspective luminoase .asupra
infinitului. Catolicismul si-a insusit o metafizicii
a vietii_sociale, de aici caracterul lui cultural, fi-
losofic i politic. CaTofid§muT mosteneste tra-
ditia .greco-Tatina. trrtodoxismul; pe aceia a ju-
daiimului fiftratti prin Bisái4. COngregatía in-
dexului scoate inteadevitr din circulape ideile
www.digibuc.ro
filosofice 0 sociale, distruge multe personalitäti

,proeminente §i. m1141)11.0 sub asprä prigoanä pe
eroii cei mai straluciti ai utopiilor. Dar in egala
mäsurd, resursele spirituale ale catolicismului stint
nemásurate. 0 efuziune räscolitoare de idei 0
inovatii se desbate in preajma bisericii. Raphael
Sanzio, Leonardo da Vinci, 0 toti marii pictori
are au strälucit prin yuterea lor in jurul bise-
icii §i inspirati pare-se de duhul dumnezeesc
'au desvoltat. Creerul genial al lui Leonardo
a Vinci, cuprindea deopotrivä filosofie, astro-
nomic, matematica 0 desen. In spirit religios
s'a nilscut 0 s'a desvoltat evul mediu, §i. Re-
na0erea deasemeni a putut imbina umanismul
gándirii filosofice cu ideia religioasä ii. pentru
aceia traditia catolica le cuprinde pe toate. Le-
gatura cu antichitatea nu era intreruptii. Si când
un Savonarola, maniac 0 retor neinfrico§at al
virtutii, se ridica in amvon impotriva nelegiuiri-
lor din societate, Medici 0.i il inchid in alberga-
tina din Palazo-Vechio §i acolo, intre cärtile lui
care se mai vAd 0 astázi, il tin pitnil la ziva
osândei. .
Dela disciplina latinii, prin umanismul medieval

al Poliiiiiei 0 al Romei, ne-a venit ideia natio-
nalii.
www.digibuc.ro
PASOPTISM SI FRANCMASONERIE
Jean Dietz in bogata biografie a lui Jules Ferry,

aratil ca, cheia explicativd a multor lucruri va
lipsi archer vreme ddrile de searnd ale lojilor
masonice nu vor fi incri publicate"1). IatA in-
teadevar, unde se and cheia de boltii, nu numai
a celei de a treia republick dar a tuturor miy-
edrilor democratice si a revolutiunilor dela 1789
incoace. In capitolele care vor urma, ne propunem
a cerceta la lumina faptelor istorice, indisolubila
legiiturá care existà intre societatile secrete §i.
riispândirea Iiberanmnrui. V oni.. vedea, ca i in
regimul democratiei liberale. 1e1a. 1848,
i§i giiseste una dintre çhej1e saplicative tot in
dàrilede seamá ale kjilor masonice. Inca din
1844 C. A. Rosetti i Ion C. Brätianu fikeau
parte din Iola "L'Athènée des ftwrigprs"2).,.. la
Paris. Aceasta este indicatiunea cea mai sigurti
1) v. Citat de Jacques Bainville In La Troisième Re-

publique". Ed. A. Fayard. 1935. Pag. 11.
2) v. I. G. Bibicescu: 1848 tn Romania". Bucurgti 1898.
Pag. 44.
www.digibuc.ro
PASOPTISM SI FRANCMASONERIE 159
pe care o confirmd toti istoricii no§tri politidi.

0 masonerie, de originfi italieneasai, se pare
este §i mai veche n Virile române. Sub ascul-
tarea Marelui Orient din Italia" s'au infiintat
in anii 1734-1735 loje la Galati §i. Ia§i. Domnul
Moldovei, Constantin _Mavrocordat, fticea parte
din ele §i. avea secretar, pe un oarecare Cara,
un italian trimis special, pentru aceasta. Trecând
in Muntenia, sub autoritatea lui 'Constantin Ma-
vrocordat s'a lfirgit prozelitismul lojilor maso-
nice. Matii boeri. Bak, Cantacuzino, Sturza, Ros-
novanu, Rosetti, Sutu, Moruzi, Brâncoveanu, Co-
nachi, Vilara, etc., faceau parte din lojile maso-
nice, §i chiar, unii dintre chiriarhii clerului or-
todox: Meletie H, Arhidiaconul Nectarie Her-
meziu, Fnaref Scriban, Episc-otul Melchisedec1).
Revolutia francezti dela 1848, §i. epocade in-
hibare a spiritelor cu ideologia democratii va
trage pe masonii români in raza de inflitentA -a
Marelui Orient .dela Paris. Tinerii intelectuali ro-
mâni, cari evoluau fatal care revolutie prin a-
doptarea ideior democrate, vor fi trebuit sá
intre in lojile masonice indrnte de anut 1844, .de
când incepe mai preds documentarea noastrà.
Poate o insuficentii clé cercetare ne indeamnd sä
luam acest an ea punct de plecare sigurà, cu
toate cá revolutia francezd dela 1330, i ideile
ei, cuprinserd toate spiritele, fi tinerimea de
1) v. T. T. Ulic. Istoricul franc-mason In Romania". Rev.

Paza" 1923.
www.digibuc.ro
160 DIALECT ICA NATIONALISMULUI
25e atunci se aruncase mai toatii in vcirtejul re-

formelor celor mai extravagante ci mai chime-
rice"i).
Daa ne oprim aici, trebue srt recunoa§tem
ceiace spune Ion Ghica, dupa care Th. Diamant
Ion Câmpineanu era inifiat in _sncietiilifranc-
masonice, judeciind dupli intimitatea sa cu doc-
torul Tavernier, venerabil lojei din Bucuregi,
din care feiceau parte cei mai luminali din ti-
nerii noftri de Pe atunci, Grigore Alexandrescu,
lancu Voinescu ci a4ii"2). rstu Taptul insfi cä
cineva face parte sau nu dintr'o lop." masonia,
precizeaza atitudinea lui fatii de revolutia de-
mocrata. Cuprin§ii de vAltoarea ideilor dominante
a secolului al XIX-lea, prietenii lui Ion Ghica,
printre care aflam pe Iancu Vladoianu, Goaded
Iancu Balliceanu, Barbu Katargiu, erau
,,adepti ai sansimonismului" sau ai ideilor co-
numiste"3). Utopia i visarea idilia, face de
multe ori frumusetea anilor tineretii. Unii insä,
s'au desmeticit mai tárziu, altii insli, fie dintr'o
deficientii a personalitatii, fie din pricina con-
vingerilor prea puternice, au ramas adeptii a-
cestor erori initiale. Atunci insá, and masoneria
structureazil psichologic o mi§care politicà, trebue
sli se indeplinasa aceste doua conditii: ideologia
acestei mi§cari sa coroboreze cu religia intelec-
1) v. Ion Ghica: Opere complete". Vol. III. Ed, Minerva

1914. Pag. 205.
2) v. Idem. Pag. 208.
3) v. Ion Ghica: Loc. cit. Pag. 205.
www.digibuc.ro
PASOPTISM I FRANCHASONERIE 161
tuald, naturalä i universalii a masoneriei, i in

al doilea rând, practica ceremonialá sä aibà un
caracter consiiirativ §i misterios. Greutatea docu-
mentärii noastre, vine de acolo cá, pe catti vreme
marea regulii a istoriei moderne este de a nu
judeca dead pe documente scrise i pe probe
materiale, in amp ce, marea regulaz a francma-
soneriei este de a afilica disciplina secretului"1).
Cu toate acestea, avem destule documente pentru
a invedera, cá mautneria a fuzionat Cu miFarea
papptistii. Dacà unii dintre revolutionari n'au
fost masoni, dar masoni au fost §i unii reactio-
nari, aceasta nu exclude puterea doininantil a
masoneriei in revolutie. Adeviiratii pappti4ti,
pionii revolutiei, au fost masoni grin ideolsia
rationalistä, reducând totul la persoana orne-
neaseä i 1a ifidivmuaitsmul moral. Adeváratii
pa§opti, an InErat snh inf-Ittenta- j4kr maso-
nice, participtind la conspiratii, i subordonân-
du-se ceremonialului secret i misterios.
Ciracii lui Ioan C. Brätianu- 2), judecând postum
viata i opera maestrului lor, recunosc existenta
unei societtiti secrete, infiinfatil in 1826 de...Cot-
staptin Hadovia din Uoleqti, in .scot nzai ales
cultural", iar continuatorii ei reluindu-i firul sub
forma societiitii Dreptate-Frafie". Incercarea de
a revendica paternitatea ideilor boerului nationa-
1) v. Bernard Fay: La franc-maconerie et la revolution

Intellectuelle du XVIII slècle". Ed. de Cluny. 1935.Pag.203.
2) v. Ltd Ion C. Brdtlanu. l821-192P. Imprimerfile In-
dependenta". 1921. Pag. 19.
www.digibuc.ro
list si prieten al täranilor Constantin Radovici din

Golesti, ni se pare neintemeiatd, mai cu searnii
ch societatea infiintata de dânsul avand un scop
cultural, anuleazii dela inceput filiatiunea maso-
nica. Sub condeiul lui Ion Ghica, orn de bunä
de real talent, misterul societätii
credintil si
Dreptate-Frdfie" incepe sà se lumineze. Intr'o
noapte, prin anul 1843, Ion Ghica dimpreunä cu
N. Balcescu si capitanul Tell, au alciltuit statu-
tele fi regulainentele faifiei", iar mai departe,
Ion Ghica subliniind caracterul masonic al a-
cestei-saietati adaogá: Inifiafii erau formafi in
grupuri de ciite zece; fiecare Irate cunosciind
riumai pe §eful sdu imediat, diacon, preot sau
arhiereu, acel care-1 catikisise; il initiase; dela
care fi prin care, primea ordine fi instrucfiuni,
§i cdruia datorea ascultare qi supunere cu heri-
colul vie0i fi a averii, piistriind secretul absolut.
,Deviza era: Dreptate-Frizlie.
Statutele, scrise cu cifre cu cheie, erau pdstrate
la mine in bibliotecii in scoar(ele Algebrei lui
Bourdon. La Alai 1848, ...ain pus acea carte intr'o
ladd ...in casa generalului Mavru"1). Un foc dela
1856 le-a ars. Mai zelosi decât informatorul di-
rect (Ion Ghica) ciracii lui Ion C. Briitianu
care au aldituit volumul comemorativ amintit m,ai
sus, stabilesc ei inoo strictul paralelism dintre
pasoptism si masonerie. Ei rnerg 'And acolo, inat
aratii caracterul preponderent al lul kn. C.. BT-4--
1) v. Ion Ghica. Loc. cit. Vol. III. Pag. 386-87.
www.digibuc.ro
P4OPTISM SI FRANCHASONERIE 163
tianu i Ç. A. Rosetti in sanul acestei saietriti. Ar

trebui totusi sa dam in intregline aceasta pagina
smulsa din documentele vremii, pentru a stabili
rolul pe care fiecare revolutionar indeplinit
in parte sau in legaturii cu ceilalti. Dupa Ion
Ghica, Nicu Balcescu a fost apostólul fi
oral cel mai ager inai zelos al Soc. Friitia".
Se mai aflau acolo, Maiorul loan Voinescu al
ll-lea, Bo Iliac, Bolintineanu, Daivos, Golescu (A-
lecu Negru), Marin Serghiescu, Filipescu i nudii
civili militari"1). Acestia activau in Ora, asa
bleat, cercul lor de influenta tactica i politica
trebue sa fi fost lhnitat. Stimularea la o actiune
imediata i violenta a venit dinafara, din Franta
zilelor din Februarie 1843 si tactica revolutio-
nara tot de acolo a fost imprumutata. Nimic mai
firesc deci, ca dupa intoarcerea n tara a Ion
C. Bratianu si C. A. Rosetti, societatea Dreptate-
Frtifie", sa inceapa organizeze mivaree. Iti-
nerariul revolutiei pasoptiste de aici porneste, prhi
continuare directa cu cele petrecute la Paris.
Fratii Dimitrie si Ion C. Bratianu, reintorsi in
tarii, se alipesc societatii Dreptate-Friitie", infra
in comitet i reunirde acestea iau un caracter
decisiv fi hotiir2t"2). Concomitent cu aceasta,
lui C. A. Rosetti i Vinterhaldel: folosea
la intrunirile tinerimii. Intrunirile incepura a fi
suspectate de politic, i conspiratorii, membrii
I) v. Loc. cit. Pag. 392.

2) v. Lui Ion C. Brätianu". Loc. cit. Pag. 20.
www.digibuc.ro
164 DIALECT1CA SATIONALISMULUI
societätii Dreptate-Fra(ie" nernaiputându-se a-

duna la librilrie vi-au mutat sediul in casa lui
C. A. Rosetti i apoi la fratii Golescu. Rolul lui
C. A. Rosetti devine din ce in ce mai important.
La o intrunire (le acestea, spune Pruncul rQ
s'a atcdtuit comitetul revolupunii care
insdrcind pe Rosetti sd se dual la Domnitor
sd-1 roage in nunzele tuturor, a se pune in capul
lor, fi a inftiptui re formele necesare regenereirii
tilrii". Aceastli incercare a dat grq, Domnul Bi-
bescu rdspunzând n'ar fi venit vremea cd
nafiunea romând nu e in stare sd se ridice"1).
Duph cum se intâmplä in toate imprejurrtrile
de genul acesta-, nu conducatorii oficiali au rolul
cel mai important, ci de multe ori, agentii de
legaturà stabilesc oportunitatea §i directia miv-
càrii tactice, iar agitatorii care au certitudinea
matematicii a stabilirii puterii conduciltoare pot
izbuti, prin actiunea kr personalä, sä imprime
unei miriiri de idei acel caracter propulsiv
violent care-i dau factura revolutionará. Refuzul
lui Gheorghe Bibescu de a particio la mirarea
reformista váli pus pe paopti*ti intr'o gr_ca_
cumpänä. Atunci s'au luat decismni hottiri-
toare". In sânul societätii Dreptate-Frdrie" s'a
constituit un comitet de trei, format din Ion
Ghica, N. Bälcescu i Al. G. Golescu, care nu
a avut un rol prea important, deoarece primul,
l) v. Idem. Pag. 20.
www.digibuc.ro
PASOPTISM SI FRANCMASONERIE 165
in Mai 1843 pleacà la Constantinopol, iar N.

BAlcescu, impunându-se dela inceput prin supra-
fata lui culturalti era folosit pentru indrumarea
ideologica.
In aceasta vreme, in Moldova, dupa faimoasa

intrunire Ada hotelul de Petersburg din Ia§i.
dela 27 Martie, domnul Mihai Sturza pune sti
se publice nzai multe brofuri" in care mustra
aspru pe boeri, dar adrestindu-se cu deosebire
innoitorilor le spunea: umblafi cu fd-
gaduinfi mincinoase pentru a infela slabul popor,
spre a cldtina tronul lui Mihai Sturza, pe care-1
vedefi a sta in contra voastrd, la relele voastre
cugetdri, fi nu se unege cu voi a iniiinta zece
neamuri de aristocrar. Boerii mari nu cuno§teau
inch' puterea celor mici, i pentructi §i
alii i§i aflaserd o nemultumire, se invoiau sA
clinteascti din kc tronul lui Mihai Sturza. In
rândul boerilor mari, vor fi fost mulsi care s'au
pAcAlit crunt din pricina acestei tovArd§ii. Nu
puteau recunoa§te boerii mari cA cei mici, o-
draslele kr, sau cei cAftAniti de abuzurile fa-
nariote au dreptate in revendicArile kr, dar erau
atât de naivi incAt se foloseau §i de actiunea
lor pentru revendictirile meschine §i egoiste ale
clasei 'kr. Mihai Sturza Ii demascA, arätându-i
poporului cà umblti cu fiigaduinfi mincinoase,
fi cà vor set' infiinfeze neamuri de aristocrar
ceeace inseamnä, cA ei umblau tot duptt o ca-
www.digibuc.ro
piltuialft egoistâ, interesându-se prea putin de

nevoile poporului. Sau dacii se interesau prin-
cipial, nu aduceau totodata i solutiunile prac-
tice.
In Muntenia, se observa o shibire a puterii
conducatoare. Domnul mnsui, Gh. Bibeseu Wise
creseuse in aceia§i atmosferii cuprinsä de
iure§ul revolutionar dela Paris. Studiase dreptul
avea un doctorat. In relatiile sale cu aceasta
hime nu se sfia de parerile ei, caci ca intelectual
le avea vi el. Revolutionarii se bizuiau i pe
aderenta formalâ a Dornnitorului, altfel nu se
explica delegatia pe care societatea Dreptate-
Fratie" o da lui C. A. Rosetti pentru a-1 trage
in sânul, sau de partea revolutiei. Din punctul
de vedere al constituirii cadrelor, papptisrnul
fiind dela inceput orientat dupil interesele §i
psichologia micii boerimi, aproape intreaga clasá
conduciltoare fusese contaminatd, i far& sdli
dea searna de perspectivele ce o amenintâ par-
ticipa la ruinarea vechiului regiln. In anul 1848
ne aflarn farg indoialil in fata unei deficiente
morale când acei care trebuiau sá dea factura
de statornicie i dinamism statului II surpau prin
critici i comentarii.
In adunärile societiitilor literare, in acele du-
buri ale inteligentii, participau mai multi oarneni
d'ai guvernului fi rude de ale Palatului, se alu-
necau discutiuni politice, se .critica fi se con-
damna, indoitul divort, al perechii care era pe
tronul l'alahiei, se blama viinzarea averii lui
www.digibuc.ro
PA$OPTISM I FRANCMASONERIE 167
Hagi-Moscu in detrimentul creditorilor ci in fo-

losul familiei falitului, ISrecum i trecerea mai
tuturora din mofiile acelei case in posesiunea
Domnitorului" 1). Intr'una din proclamatiunile
sale Gh. Bibescu vorbeF;te despre indulgenfa
ociirmuirii", i ndeamnti pe altii sti nu o creadii
drept slabiciune"2). Prin luna Martie 1848 Ion
Ghica trimis in recunowerea tacticei revolu-
tionare, se duce la Giurgiu i trage in gazdii
la prefectul judefului, ciipitanul Costacke Vilara,
fiul puternicului ministru ci ginerele lui &irbei"3).
Prin luna Mai 1848 Gheorghe Bibescu afland
de ma§inatiunile revolutionarilor dà ordin sà
fie arestat maiorul Tell. Duptt explicatiunile pe
care le da, Tell se reintoarce la comanda sa la
Giurgiu. Tot cam la fel se petrece cazul i cu
Magheru, care este trimis comandant al tuturor
dorobantilor i pliiesilor de peste Olt. Cele douli
puncte de rezistentà militarii ale revolutiei n'au
putut fi zdrobite. Domnitorul satea de vorbii
cu revolutionarii, discuta ideile lor, i in màsu-
rile defensive pe care le lua dovedea o deosebitii
släbiciune. In preajma plearii sale la Constan-
tinopol, 'Ion Ghica este chemat la Palat i are
urmiitoarea discutiune cu Vodri Bibescu:
Vous voulez aller It Constantinople? Qu'est
1) v. Ion Mica: Opere Complete". Ed. cet. Vol. III. Pag.

394.
2) v. Anul 1848 In principatele romüne". Vol. I. Pag. 342.
3) v. Ion Ghica. Loc. cit. Pag. 397.
www.digibuc.ro
ce que vous allez chercher la?" §i, färd sa as-

tepte vreun räspuns, adaogd:
Je dirai a votre beau pare de _vous en
empêcher"1).
Domnitorul era uneori prea nervos, dânduli
pe fatá neputinta, alte ori teatral §i declamator.
Ziarele timpului i proclamatiunile sunt pline
de astfel de räbufniri ridicole. Intr'una clintre
_ acestea, cu o falsd sigurantà de sine Gh. Bibescu
spunea: Nu rn'am ingrijat de vrernelnica fier-
bere a unor duhuri, ceici Má sinztearn puternic
prin intelepciunea, increderea ci dragostea obftei.
Le-anz ldsat dar vreme a se potoli de sine, faz-
ctind partea fi a lipsei de experientii fi a viirstei
fi a patimilor, fi nu Aid ciiesc cd am afteptat,
fiinda am isbutit, fdrii a avea nuihnirea ce lasii
intrebuintarea mdsurilor celor aspre"2). 0 lunä
mai târziu, colonelul Nästurel Herescu se im-
potrivea lui Iancu Manu, care tinea s Led a-
restári. Postelnicul Herescu (ministrul trebilor
dinafarà) ii spunea lui Ion Ghica: Tot Villara
nzai cu rninte; i-a rdspuns (lui lancu Manu), cá
§i d'ar fi fost poate o bund indsurd acum vreo
doud luni, dar acunz era prea tdrziu, cd nici o
sutd, nici o mie de arestdri, de .s'ar face, nu
va opri buba d'a sparge; cá toatd lumea era
lamestecatil cd el nu ftie pe cine sá nu bd-
nuiascir 3).
I) v. Ion Ghica: Loc. cit. Pag. 403.

2) v. Anul 1848..." Vol. I. Pag. 342.
3) v. Ion Ghica: Loc. cit. Pag. 403.
www.digibuc.ro
PASOPTISM 51 FIUNCMASONERIE 169
oväiala devenise o stare de permanent& in-

tunecare a con§tiintei puterei guvernamentale.
Nu se puteau face arestAri, pentrucd revolutia
se desbatea in familie. Ace la§ fapt povestit mai
sus este redat de Ion Ghica in amintirile sale
eu date mai ample. Ian." pe scurt tabloul unei
§edinte a guvernului din luna Mai 1848: viind
aga lancu Manu in sfatul domnesc cu propu-
nere sd aresteze trei ini i anume pe C. A. Ro-
setti, pe Grigorie Scarlat Grddifteanu pe Ion
Ghica, se scoald Costache Coinescu, logolatul bi-
serises_c_(uzizzistrul fultelor) si zice cd era de
prisos sà aresteze pe nepotul sàu Ruset, cdri nu
mai putea fi printeidios, fiMd gata sii plece la
Paris. Atunci un alt membru al sfatului, Grigorie
Griidifteanu, zice cei el nu adnzite exceptiuni
ori sei se aresteze cate trei sau nici unul, ceici
&zed era a se poi favoruri, atunci va cere
el exceiztiune pentru nepotul sdu, Grigorie Sc.
Griidifteanu, cdruia §i lui i-ar fi mai pleicut a se
plimba pe ulitele Parisului, decdt a sta inchis
la gros. In urma acestor cuvinte, prefedintele
Villara a ;nazis discutizuzea, zicdnd ca sit* se mai
anadne arestdrile, pizza* se va vedea cum se sfetesc
lucrurile>
Uzura puterii guvernarnentale, a clasei condu-
c&toare, s'a desiivar§it sub domnia fanariotd. a§a
hick, in pomenitul an 1848 ne aflam in fatá
unui proces care aluneca spre disolutie. Mara
1) v. Ion Ghica: Loc. cit. vol. III. Pag. 401.
www.digibuc.ro
170 DIALECTICA NATIONALISM ULM
boeri au participat sub toate formele la mis-

carea de redesteptarea culturalä din prima ju-
mätate a secolului al XIX-lea. Pregatiti din
Punctul de vedere intelectual erau, pentru a In-
tämpina revolutia, dar le lipsea autoritatea, si
incA un fapt tot atilt de gray se adäogase pentru
a paraliza represiunea guvernamentald. Boerii
mici deveniserii foarte numerosi. Insusi guvernul
lui Gh. Bibescu, isi gäsea fiii si nepotii printre
conspiratorii societtitii Dreptate-Frqie". Aceia§i
clasä socialii, prin sciziparitate, sau monstruoasil
transformare sub domnia fanariotä ajunsese des-
tul de puternicii. Dar ea crescuse pe ruina celei
vechi, filrii a avea Insii, din punctul de vedere
social o aka structura. organica.
Din pricina aceasta, sfatul domnesc al lui Gh.
Bibescu, soväelnic sau neputincios, n'a fäcut a-
restfirile la vremea potrivitä pentru a intiimpina
revolutia, si când conspiratiile incepurä sit" ro-
deasa germenii anarhiei läuntrice. era prea
tilrziu.
La câteva zile numai dupa memorabila sediptà
guvernamentald pe care o aminteam mai sus,
Domnitorul Bibescu, dupä ce filcuse o serie de
arestäri, ducándu-se sfi se plimbe la sosea in
träsura deschisä si in toväräsia lui Villara este
intâmpinat cu gloante de revolver. Istoricul a-
cestor zile spune: Un glonte trecu prin capota
träsurii, un altul se infipse in epoletele Domni-
torului. Atentatorii reufirii sit fug. S'a ldmurit
cti Voinescu fi C. A. Rosetti erau complicii fi
www.digibuc.ro
PA$OPTISM SI FRANCMASONERIE 171
funi intr'adevtir arestati"1). Asasinii erau trei ti-

neri liberali: Gr. Peretz, D. Cretulescu §i. AI.
Paleologu, (notele lui Ion Bilitianu numesc pe
Paleologu, I. Ballicescu §i Gr. Polizu) 2). Cu toate
cd Ion Ghica pretinde di atentatul in contra lui
Voda Bibescu nu avea nici o conexitate ea par-
tidul revolufionar", din redarea faptelor a§a-cum
s'au petrecut, din precizarile de nume, reese
destul de limpede di asasinii aveau legiituri cu
Societatea Dreptate-Friirie" din care faceau
parte §i. gestul lor era expresia unei hotiftriiri
anterioare.
1) v. N. N. FlArjeu: lsioria parlidalui nalional liberal'

Ed. Speran(a" 1915. Vol. I. Pag. 144.
2) v. Lai Ion C. Bratianu". Loc. cit. Pag. 23.
www.digibuc.ro
ED. QUINET, ZEUL IIEVOLUTIEI
In etapa premonitorie revolutiei parptiste a-

flàrn In anul 1839 se infiinteaza
la Paris Sosieiatea fientru inviitätura fiohorului
roinân", la fundarea careia participau Ion Ghica,
A. G. Golescu, D. Brat-aim. -S-ociearea era in
curent cu publicatiunile i itidile dernocratice din
vremea aceia, 0. se pusese 41 relatiuni stranse cu
Ed. Quinet, ghlerile lui Gh. Asachi. Societatea
era subVentionatit eu -bani din tarà: dela boerii
mari §i. mici, i chiar dela principil gibescu
Sturza.Nrmenr nu brmuia în iiul acestei gr-
cietäti se unelteau conspiratii, i dacrt ar fi aflat
pericolul nu devenise iminent, pentru a lua o
atitudine severa. Efectiv, societatea era condusa
de Ion Ghica prerdinte, Scarlat Vârnav ea-
sier §i C. A. Ilosetti secretar, iar la §edintele
ei participau fratii Brâtianu i Golescu, Iancu
Vaciirescu, Gr. Alexandrescu, iar dintre moldo-
veni Panaite Cazimir, N. Ionescu, P. RA;canu
si V. Malinescu. In urma unei scrisori trimisd
de Ed. Quinet studentilor rornâni, ace§tia, i-au
www.digibuc.ro
ED. QUINET. ZEUL REVOLUTIEI 173
flicut o manifestatie la 17 Ianuarie 1847, unde

D. Brätianu inteun stil mistic §i. revolutionar
multumind maestrului" pentru cursul ce-1 va
inaugura la Collège de -France, fâcea urmittoarea
profesiune de credintá : Ei bine, in faça lui
Dumnezeu fi tnaintea voasträ, fi noi juriim pe al-
tarul patriei, de a muri cu totii pentru doctrinele
Maestrului". Invtiftlturile voastre, au luat o prea
mare extindere pentru a mai putea fi multä
vreme tnchise in zidurile unui templu, fie el chiar
Collège de France. Ne trebue ca templu lumea,
Mr ca altar Mima fiectiruia dintre noi. Le aveti
Duinnezeu nu ne-a despärtit cleat pentru a ne
uni mai bine. Slabele voastre forte, pe care po-
poarele # regii le cunosc, slabele voastre puteri
sunt Franta, Franfa-Jeanne-i d'Arc, Franta (lela
89"1).
Intre Ed. Quinet §i. studentii români afliitori in
Franta se viideau legAturi destul de strânse. Con-
tagiunea misticismului revolutionar sub monarhia
din lithe era atilt de puternick 'Meat românii
dela Paris, nu numai eh nu s'au sustras dar au
tritit clipele incandescente ale acestei epoci, §i
au crescut la lumina inviitiimintelor politice cd-
piltate in aceastit atmosferä. Poetii cei mai tau-
dati ai epocii lui V. Hugo §i Lamartine descin-
deau in strada, participau efectiv la rumoarea
multimilor intäritate de ideologia democratii, §i.
scrierile lor, in prozil sau poezie, sunt patrunse
1) v. Anul 1848 tn princtpatele ronzOne". Vol. I. Pag. 41-42.
www.digibuc.ro
174 DULEUTICA NAVONALISMULUT
atilt de mult de duhul revolutionar hick li se

creiazil un anurnit stil, declamator ì grandiloc-
vent, categoric si prOfetic. Poetii intre dânsii
se considerau apostoli i profeti, far poporul
care niciodatii nu vede mai departe deck de
propria lui ignoranta, speriat de emfaza roman-
tismului vedea in ei oameni providentiali i cre-
dea in prevederile lor. Un rege slab,. Louis
Philippe, bghez si parlamentar, adera el in-
susi la princip_iile reyoludei dela 1848. In acest
mediu, nu se mai flicea o deosebire intre francezi
strami i pentrucil, romanticii luasera proportii
mitice si legendare ei deveniserd un fel de ora-
cole ai intregii divinitä4.L Numeroase delegatii de
sfràini refugiati in Franta se duceau la guvernul
provizoriu al celei de a doua republick i fâ-
când apologia liberalismului, ti cereau syrijinul
pentru natiunile oprimate. Parisul din aceastil
vreme, devenise Meca tuturor ilzvrAtitilor po-
litici. Multiple si variate curente politice
ideologice coabitau sub liberalismul absolut. La
Collège de France predica aláturi de Ed. Quinet,
poetul polonez STicr:Tewicz, la dre eRedre sau
trIunetans Mirlekt.
Toti sect.autii socialismului francez, desi separati
pe chestiuni de prineirti, se reuneau sub egida
religiei Numai ramâne nici o in-
doiarii c stErdentii români dela Paris, pasoptistii
1) y. Jean Breazu: Studiul despre Ed. Quinet et les

Roumains".
www.digibuc.ro
ED. QUINET, ZEUL REVOLUTIEI 175
de mai târziu, au trait sub influenta acestor

curente ideologice. Ion Ghica face aratare .de a-
cest lucru, spunând ca prietenii fi camarazii pe
care i-a gait la Paris... erau pe atunci, care
mai mult, care mai pufin, adep(i ai sainsimonis-
mului, i ncetul cu incetul s'a pomenit fi el
(Th. Diamant) distras dela invtiftiturii i inviduit
in cercul ideilor coniuniste"1). Acest TE-Mamant
era un stränepot al SUDimitrie dela Mitropolia
din Bucuretti. A§a dupa cum 11 infatiraza Ion
Ghica in scrisorile sale era un patriot entuziast,
frecventa conferintele lui Fourrier, i din ideile
vorbirea sa, se desprindeau convingeri cornu-
niste.
In societatea tinerilor intelectuali de atunci, Th.
Diamant facea prozelitism §i Ion Ghica nu ovae,
de a se arata pe fa_O chiar un admirator al Mu.
Cei mai multi dintre ace§ti revolutionari ro-
mâni, faceau studii cu intermitenta, treceau dela
o facultate la alta, i data. fiind atractia vieii
publice i politice, pierdeau vrernea mai mult pela
intruniri §i cafenele decât studiind cu râvna in
biblioteca. Nu-i de mirare deci, cA cei mai multi
reintorli in Ora, au facut repede o carierA po-
liticà mai putin sau chiar de kc profesionala.
Ziaristich au facut toti, chiar militantä, pentrucA
acest gen fact.' i. eterner, permite contactul
rect cu. publicul la un nivel de cultura aproxi-
I) v. Ion Ghica: Opere complete". Ed. Minerva. Vol. III.

Pag. 205.
www.digibuc.ro
rnativa. Nu criticam deocamdata valoarea jurna-

listicei pe care au facut-o pa§opti§tii.
Judecând *dui:a aceste date, mediul de for-
matitme intelectuala i politica in care s'au ri-
(Heat pa§opti§iii este acela caracterizat de slabirea
puterii monarhice a lid Louis Philippe, apoi, sub
a doua republica in strictii dependenta de curen-
tele socialiste i comuniste. Cadrul acestei orien-
tari, in mediul cosmopolit al Parisului, ti forma
solidaritatea cu strainii. De aceia §i vedem chiar
pe Ch. Fourrier, spunând at nu conteazil pe
Francezi ht realizarea sistenzalui siiu; ei sunt ca
fi Italienii, Spaniolii ci Germanii, prea ingroapti
in se bizue pe Orient fi pe Rafii
fare sant foarte inclinati ultra cotnanism, ca §i
toate popoarele slave"1).
Structural, falansterul lui Ch. Fourrier era o
anticipare a comunismului, dar viziunea lui de
revolutionar il indemna, cum era 0 natural,
catre regiunile neguroase ale misticismului slay.
Strainismul, democratia, misticismul oriental 0
romantismul revolutionar, au contribuit in cea
mai larga masura la ridicarea celei de a doua
republica, 0 la pregatirea intelectuala a roma-
Ailor care se aflau in Franta in acea vreme.
Fenomenele acestea sunt organic solidare, corn-
plinindu-se reciproc.
latà a§a dar, ca ajungem la capatul acestor
consideratiuni când concluzia care se desprinde
1) v. citat de Ion Ghica. Op. cit. Pag. 208.
www.digibuc.ro
D. QUINET, ZEUL REVOLUTIEI 177
nu poate fi deck aceasta: structurati suflete§te

de anarffia rornanticA, orientati politic de curen-
tle comunisto-socialiste ale celei de a II-a re-
publica in formatie embrionarrt sub regele cetri-
%can Louis Philippe, legati de solidaritatea mu-
tualA a lojilor francmasonice, i vrattnd in cos-
mopolitism conditia de a fi a democratiei, pa-
§optivii au transplantat acest ansamblu de con-
ditii in 'Piffle Române.
Nimic mai firesc deci, ca steagul roman sit'
fAlfae alAturea de celelalte ale altor natiuni cu
prilejul constituirii guvernului provizoriu dela
Paris, §i afirmatia istoricului A. D. Xenopol,
precum cii nudfi dintre studenfii romdni se ur-
card aldturi cu revolutionarii parizieni pe barka-
dele ridicate pe strdzi zz Februarie 1848"1), este
indeajuns de bine intemeiatA.
Ca sit ajungrt la acest punct inaintat al ac-
tiunii lor, trebuia ca pa§opti.§tii rornâni BA fi
fost convin§i de ideologia revolutiei franceze
ceiace se vede destul de limpede, i mai trebuia
pe 'deasupra, ca un orn cu o suprafatri conside-
rabilfi sii facrt legAtura dintre ei i cercurile po-
litice influente ale Parisului..Acest orn, era scrii-
tortil Ed. Quinet, predestinat misticismului, sim-
bolisnudui ci elocventei", dupa curn spune Emile
Faguet. In filosofia istoricit §i In gândirea po-
litic& a lui Ed. Quinet se intruneau influentele
combinate ale romantismului rousseauist, dar pre-
1) v. A. D. Xenopol: Istorla partidelor politice". Pag. 239.

12
www.digibuc.ro
178 DIALEOTIOA NATIONAL1SMULUI
dominau acelea ale panteismului german repre-

zentat de Herder, Hegel gi Schelling. Ed. Quinet
a plasat pe Dumnezeu in centrul umanitätii, 1-a
adus pe piimiint, 1-a incetätenit. Biserica cregtinii
este nu numai izvorul, dar mai presus de toate
vehiculul istoric al democratiei. In cCle doua
lucrAri ale sale Génie des religions" qi Le
Christianisme et la Revolution française", Ed.
Quinet a ariltat caracterul cu totul egalitar, ini-
potriva tuturor isi chiar contra ei, a Bisericil
creftine. Noutatea Bisericii cregine, nu este nu-
`mai constitufia doginaticii primitivd, care trebue
sii se piardii, dar adnziterea tuturor creftinilor
in functiunile Bisericii" 1).
Cregtin din consideratiuni morale gi sociale,
pentrucit era individualist, Ed. Quinet credea
el revolutia francezit dela 1789 nu gi-a dat roa-
dele agteptate, pentrua nu a avut un funda-
ment religios, pentructi nici revolutia religioasit,
gi nici reforma din secolul al XVI-lea nu a iz-
butit in Franta. Refractar religiei catolice, dupii
cum se vede destul de bine din aceastä conceptie,
Ed. Quinet era protestant pentrucä se näscuse
in religia mamei sale in care credea cu sfintenie,
gi pentrucii creftin individualist fi cre§tin liber",
in afará de ordinea gi erarhia bisericeascâ sau a
statului, nu putea fi decât protestant. Pe aceastä
cale, individualismul moral it ragios il va duce
1) v. Emile Faguet: Polltlques et moralistes". Vet. U.

...
Pag. 183.
www.digibuc.ro
la o teorie cu totul stranie, dupii care, societatea

s'a niiscut in momentul and ideia Divinitàii
a incolfit in spiritul omului". In puterea in-
stinctului religios la formarea societAtii a crezut
Fustel de Coulanges. Ed. Quinet vede insä in
acest instinct nu o fortä coercitivii i moralii in
cadrul legilor naturale, ci un prilej de debara-
sare mistied a omului de familie, de stat
chiar de natiune. Trinitatea Mickiewicz, Michelet
Quinet se afirma pe acelas plan ca i trini-
tatea romanticii formatii din Kant, Victor Cousin
M-me de Staël. Ca si arnicul sAti Michelet,
Ed. Quinet a studiat in universitätile din Ger-
mania, si filiatiunea este atât de strânsa de ro-
mantismul de dincolo de Rin, Meat 11 vedem
publicând un studiu asupra lui Herder. Atacând
jesuitismul alaturea de Michelet, Ed. Quinet si-a
atras replica bisericii catolice, i in anul 1846
vedem pe ministrul de instructiune suprimându-i
catedra dela Collége de France. EVident, gu-
vernul provizoriu a celei de a doua republicii ii
va deschide cursul la 8 Mai 1843, dar din acest
proces se poate vedea strânsa legatura care exist&
intre protestantism i democratic, fuziunea dintre
anarhia moralti a reformei religioase i ideologia
liberalismulul revolutionaiDestiii celorlaki
dour profetr, Mickiewicz i Michelet, se intre-
pätrunde cu acela al lui Ed. Quinet sub raza
protectoare a individualismului protestant. Stu-
dentii din toate Virile Europei stäteau sub in-
fluenta directil a acestor idei, i pentruck revo-
www.digibuc.ro
180 DIALECTICS NATIONSLISMULUI
lutia francezii area dela ineeput un caractext

providential si universal, romAnii manifestAnd
pentru dAnsa, manifestau in realitate pentru pro-
priile lor sentimente i convingeri. La cursurile
si la agitatiunele dela Collège de France, in
casele celor doui profesori s'a produs actul de
convertire i inchiniiciune al fratilor Dimitrie si
Ion C. Briitianu si C. A. Rosetti. Dimitrie BrA-
tianu si C. A. Rosetti au si avut o corespondentA
cu maestrii" bor. La Paris, in luna Februarie
1848 studentii romani au participat la manifestii-
rile republicane, i coeziunea dintre dAnsii trebue
sii fi fost atAt de puternicii, i influenta prole-
sorilor atAt de mare, 'luck putem afirma cA o
revolutie valaha embrionarii a avut loc chiar in
capitala Frantei sub protectia guvernului pro-
vizoriu. Aceasta credem de altfel cA este si tAl-
mdcirea justii a afirmatiei lui A. D. Xenopol:
Revolufia ro,nônä putem zice cA fusese procla-
matif la Paris, inch' din Februarie 1848, de stu-
denfii ronziini acolo"1). La Paris la 17
Ianuarie 1847, D. BrAtianu in numele i in pre-
zenta studentilor romAni, jurase
pentru inaestrului". Dupii ce izbuc-
neste revolutia in Muntenia, secretarii guvernului
provizorin î aduc aminte de fAgAduiala fá-
culA cu 6 luni mai inainte maestrului lor, i in
loc sA moard, ii trimit o scrisoare la 26 futile
1848, din care extragem urmAtoarele: França
1) v. A. D. Xenopol: lstoria partidelor politice".Pag.240.
www.digibuc.ro
rie-a crescut, ne-a inviitat carte. Scemteia care

inalzefte patria noastrd am hurt-o dela ceinzinul
Franpi. latd ce te rugifin sd-i spui, in numele
nostru, scurnpe maestre. Vorbefte-i pentru noi;
ea te va asculta. Fii apdreitorul cauzei noastre,
naful tinerii noastre Libertdfi. Mai amintefte-i
'Inca Frantei cd suntem fiii ei; cd ne-am luptat
pentru demsa pe baricade. Adaogii cei ce-am fdcut,
dupei pilcla ei am fdcut"1).
Noi, nu vedem in aceste rânduri numai un
act de adeziune sau de cimentare a unor rela-
tiuni prietenesti, ci solidarizarea esentialli a cloud
fenomene politice care au aceiasi structurA ideo-
logicA. Subliniem ultimele rânduri, din care reese
deatul de limpede ebi C. A. Rosetti si Ion C.
BrAtianu se socoteau fiii Frantei, i fApturile lor
erau dupii pilda ei".
AceastA scrisoare fusese elaborath duptt masca-
rada Mitropolitului Neofit si totusi, semnatarii ei
nu se desmeticiserii din ridicola betie a revolu-
tionarismului.
In timpul revolutiei, comisarii insárcinaçi cu
propaganda, si numeroasele proclamatiuni din
tot cursul anului 1848, incercau sá agite
desteptd-o la o nouii viatA.
Luminarea täräniniii cu idei democratice n'a
reusit. Tiiranii nu participau sub nici o formA
la eonducerea misciirii politioe revolutionare. Mai
1) v. Anul 1848..." Vol. IL Pag. 135.
www.digibuc.ro
182 DIU ECTICA NAT IONALTSMULUI
târziu numai, §i la zile mari, ii vedem apArând

fu achtnare, i atunci, decorativ, prin delegatie,
pentru a satisface domofilia liberalo-fanarioplor.
Tottqi nici proclamatiile de care aminteam
mai sus nu aveau o linie directoare permanentA.
In una din aceste proclamatii se recunoa§te cA .a
fi. liber" este un cuvtint foarte greu de in-
(eke--; in alta li se spune tdranilor cii claca fi
s'a iertat fi vor fi mofneni"; chiar
un sentiment de demnitate li se insufla tAranilor,
spunându-li-se sA se dezbere de obiceiurile slu-
garnice. A. G. Golescu spunea intr'o proclamatie:
Punefi mdna frafilor pe acei cuconafi care de
loc nu se intacc ca ideile cele noui, fi care de
atatea ori au complotat contra fericirei ta-
trier 1).
Vorbind despre revolutia din Moldova, A.
D. Xenopol aratii cA defi se fac oarecari incer-
ciiri de a se rescula sdtenii, ele rilmân PM'
deoarece nici o mifcare a lor nu este
arnintitä in docwnentele timpului".2) Nici atunci
nici altA datA tArAnimea nu a participat la m4-
cArile democratice revolutionare. Risipitä in mici
a.,ezAri rurale, fArá coerentA intre ele, mai cu
searnA Lett con,tiinta de clasA, i impermeabile
oricArui fel de idei, tArAnirnea nu dispune de
elementele dinamismului social. AmorfA q't sta-
tick trattnimea nu poate participa la miKiirile
1) v. Anal 1848 tn prtncipatele române". Toni. II,P.370.

2) v. A. D. Xenopol: 1st. part. politice". Pag. 245.
www.digibuc.ro
politice, dealt condusfi de o altii clasii socialti.

chiar mai târziu, când se pune chestiunea unirii,
rolul truiinimii este nul: Care era finta fiiranilor,
a clasei celei mai numeroase, a poporului in ches-
tia unirii, se intreabâ A. D. Xenopol. Ei nu se
rosteau nici intr'un fel pentrua nu pricepeau
insemniitatea lucrului".1)
Inainte de a incheia acest capitol trebue sli a-
daogrun câteva cuvinte care sa liimureascii mo-
ralismul anti-religios al statului democrat. In
statele in care libertatea religioasii este realti,
clerul pierde toate drepturile de a dirija edu-
caria. El nu va putea face szl distrugii materia
insItfi a oriceirui invälyinteint prin contradicfia in
care se aflei unul faCei de celdalt". 2) Conflictul
ireductibil dintre dogmele statului democratic
modern cu tendinta de laicizare a educatiei mo-
rale 0 dintre morala religioasi a fost pus in
evidentâ de Ed. Quinet cn o indârjire care de-
mascii totodatrt gradul de amoralism al teoreti-
cienilor rationa1i0i. Mersul evenimentelor
spune mai departe Ed. Quinet, ne invafti
-di societatea civild urmeazei un drum separat
deat acela al Bisericii, fi dacii, societatea laicii
se indepiirteazei din ce in ce mai mult de orga-
nizatia ecleskzsticii, inseamna- czi ftiinfa lucru-
rilor umane fi ftiinfa lucrurilor divine, care
formau un singur corp, se separii". Trfigând ul-
1) v. A. D. Xenopol: Lec. cit. Pag. 336.

2) V. Ed. Quinet: L'enseignement du peuple". Pag. 92.
www.digibuc.ro
timele concluzii Alain ajunge la urmätoarea cbn-

statare: dacti principiul republican se aplidi
in mod radical, trebue ca puterile politice ad fie
separate de puterile de fapt. Orice bisericif este
o putere de fapt: niei o bisericii nu poate fi
deci reprezentatd de puterile politice, i dea-
ceia trebue ca puterile politice th fie ftirii reli-
gie... In acest sens anticlericalisnutl este insepara-
bil de doctrina republicanir.
Ne aflfim prin urrnare in fata unei reactiurti
piigâne, a unui ateism materialist, care con-
stitue negarea oricarei morale. Prin urmare, ati.-
tudinea etica a statului democratic modem, se
defineste hi strânsä legàturà cu ateismul activ
care devine o normii hi ceeace priveste invilta-
mAntul i educatia spirituala1).
1) In ceiace privi:We papptismul foarte interesantd de-

consultat oolectia revistei Floarea de foc" (An. II. No. 1)
unde au bublicat articole §1 esseuri d-nil: Sandu Tudor,
Paul Costin-Deleanu, Petre Manoliu, Horia Stamate, etc..
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREMII: SITUATIA LUI ION
HELIADE RADULESCU 1 N. BALCESCU
In eadrul pa§optismului, democratia stfipAnea

scena mirgrilor revolutionare. Niciodatg nu vom
admite chi fenomenul revolutionar se include in
structura ideologicg a nationalismului. Procesul
de disolutie sufleteascg §i organicg era mai ina-
intat in occidentul Europei, .0 din aceastg pri-
cing, o revolutie democraticg, cu urmäri politice
a fost posibilg in Franta. La noi, react-inn-ea spi-
ritului nationalist care era structurat pe baze
traditionaliste 0 autohtonia momentului ist jric
fiind destul de puternicg a disociat impreunarea
hibridä dintre nationalism 0 democratic. Marea
confuzie a ideilor, ciocnirea lintilor de fortg, di-
vergenta atitudinilor a izvorit concomitent cu
desvoltarea fenomenului revolutionar.
In primele luni ale anului 1848 spune Jac-
ques Bainville viitorul dernocrafiei europene
se pa'rea ateit de linrftede fi de sigur clf nu se
www.digibuc.ro
mai giiseau de loc sceptici. In mijlocul delegatii-

lor de tot felul, care rdiväleau clitre guvernul
p'rovizoriu, nu era o zi, in care sli nu se prezinte
o delegarie de democrafi germani, italieni, un-
guri, polonezi sau spanioli. Peste tot continentul,
exceptiind Rusia, formula democratia s'a riis-
peuulit cu o fortei care piirea invincibile 0. Pa-
risul acestor zile, era Turnul Babel al tuturor
nationalittitilor. Cosmopolitismul era conditia de
a fi a tuturor revolutionarilor aflati acolo, in-
diferent de origina etnicA.
Românii, reintor§i in tara, au intAmpinat re-
actiunea realitätilor sociale §i istorice. De aceia
am arlitat cA divergenta dintre nationalism §i
democratic se ive§te dela prima licArire a revo-
lutiei. In afarA de faptul eä pentru Lamartine
revolutia era o evanghelie a drepturilor sociale,
o domnie datoriilor, o carte a umanitlifii", iar
pentru Victor Hugo, revolutia este o transfigu-
rare p(tradisiacti a infernului terestru", pa-
§opti§tii români, prozeliti servili ai aceluia§ crez
trebuiau sA anuleze un complex de impreju-
rAri care dela inceput le-a zAdArnicit actiunea.
Cu viziunea lui inflAcAratii de aparente, Lamar-
tine credea ea liberalismul fi naçionalismul mer-
geau impreunii. El nuli &idea seama cd amân-
douti nu pot coexista multii vreme, fi unul va
8/hi-fi prin a tnghip pe celealt, fi ca", nafiona-
1) v. Jacques Bainville: Histoire de trots generations".

Ed. A. Fayard. Pag. 95.
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREMII: ION H. R. *i N. BALCESOU 187
lisinul fiMd mai puternic, el va fi acela care va

izbtindi ci va determina formele politice ale po-
poarelor noui unite fi liberate"1).
In toiul revolupei, Ion Heliade-Ftlidulescu si
N. Btilcescu aveau luciditatea si intelegerea rea-
HMO pentru a recunoaste cà republica umanitafii
cosmopolita nu putea fi proclamatá. Intr'un
larg comentariu din Istoria literaturii românefti
in veacul al XIX-lea", d-1 N. Iorga analizeazti
operele politice ale lui Ion Heliade-Rtidulescu.
Pe nici unul dintre revolutionari, I. Heliade-Rti-
dulescu nu-1 crutti: Ion Ghica era un bragagiti".;
Golestii produse ale gcolii romiino-fanariote in-
capabile de jertje pentru Ord, i rämai boeri
facórni iTh veniturP'; Tell un soldaL sie__Laarlii-
veche ruseasca Pervertit de GILica"; Magheru un.
Din faril carte"2).
Capitolul 1848" din Echilibru intre anti-
.teze", vol. I, este un sever rechizitoriu-pamflet
eerie inipotriva revolutionarilor pasoptisti. Astfel,
I. Heliade-Rtidillegeu acuza pe Jusetache fi I.
Briltianu vândurà _p e Made, Magheru fi Tell in
casele Goleftilor i ii predarli la 19 Iunie in mai-
l-24e lui Odobescu, seratoruluiRusiei, spre a-i
uciden"37. Asttel, el se aratii din ce in ce
muir piirta§u1 unui an 1848 cu respect de per-
soane, respect de p ro prie ta t e , foloase generale,
1) v. Jacques Bainville. Loc. cit. Pag. 97.

2) v. N. Iorga. Loc. cit. Pag. 88.
3) v. L Eliade-Rildulescu: nEchtlIbru Entre anttteze. Ed.
Ilinerva 1916. Vol. I. Pag. 187.
www.digibuc.ro
lard paguba ninzdnui"1). Critiea lui Heliade avea

un earacter pronuntat nationalist §i se indrepta
cu deosebire. impotriva revolutionarilor de ori-
gina i mentalitate fanariotil.
TotO acest Heliade, care se ridica impotriva
revolutiei violente 0_ comhiitea pe ,inrhuatorii
de meserie", reprezenta prin inteligenta, cultura
ponderea caracterului eau reactiunea naçiona-
listà revolutie democratà. ,,Dintre menz-
brii guvernului 25rovizoriu, spune Ion Ghica
unit/ mai cu seamii era cunoscut de poporul de
jos, de tinerbne, de rolari fi de negustorirne.
Tinea de ulti ani condeiul ronulnesc in menzei
ca literator ii ca jurnalist; ntai ales cloud satire
de ocaziune, pline de spirit: Mriceful ci Duhai
Duhai fircuse foarte popular. El eclip-
sase in guvern pe ceila4i doi colegi ai siii, oare
in toate ocaziunile ii cedau pasrd, personificase
intr'insul tot meritul defteparrii nationale"2).
Dupii cum se vede destul de limpede, acesta
nu- putea fi altul deck I. Heliacie-Radulescu.
Chiar liberalii recunosc cá Heliade lucra se-
parat 25rintre studen(i fi negustori"3). El nu
stätea in nici un chip sub influenta revolupei
franceze, §i. nu conlucra in sânul societal-11 maso-
nice Dreptate-Frlitie" sub directs comandfi tac-
tick* a lui Liunartine §i. doctorul Mandl. hind' in
Luna lui Mai 1848, nu existase nici o relatiune,
I) v. Loc. cit. Pag. 186.
2) v. Ion Ghica. Loc. cit. Vol. IV. Pag. 21-22.
3) v. Lui Ion C. Briittanu". Loc. cit. Pag. 21.
www.digibuc.ro
IN RITM1.11. VREMII: ION H. R. ,¡ N. BALCESCII 189
nici o infelegere intre noi fi Eliad", spune Ion

Ghica. Apropierea s'a fiicut dupli aceasti data,
pentrucil se simtea nevoia spiritului sáu luminat,
a culturii i inteligentii sale pfitrunziitoare. In
tot acest timp, Heliade era pivotul revolutiel
nationale, reactiunea ponderatoare a spiritului
etnic. Intrat in millocul pasoptistilor, Haack,
nmi putea fi concurat deck de N. Billcescu, de
oceia a §i lost o vreme oarecare discutie in jurul
paternitatii proclamatiei dela Islaz piinä and
s'a dovedit crt lusese elaborata de el. Spiritul
lui critic, intemeiat pe datele sociologice ale
timpului despicit orizontul revolutiei, disociazii
democratia de nationalism, i tnclinà cu putere
âe convmgere (litre acesta cfin urmil. In adu-
närile revolutionarilor, când se punea in discu-
tiune problema improprietaririi târanilor, Heliade
observa aceasta va face pe boieri sit nu fie
cis noi"; obiectitute la care i s'a räspuns câ, ori-
cum s'ar face, cei mai mul(i din boeri o th fie
in contra", lucru perfect neintemeiat. Papp-
tistii se temeau de tárani care urau haina al-
bastrii, si nu aveau incredere in marii boeri, cu
toate cii multi dintre acestia participau la revo-
lutia de de§teptare nationalii. Numai necesitilti
tactice, de moment, i-au.adus pe pasopti§ti stt a-
firme cii singund mijloc de a nu se paraliza
acfiunea, iniiuntrul änii cel pigin, era de a in-
teresa gloata la susfinerea revolutiunii, ceeace nu
se putea face deciit satisfticemd dorintei drepte
a cliicafilor d'a fi 15roprietari pe piimantul ce
www.digibuc.ro
muncesc, miisurii care va pune cap& urii ((Ira-

nilor ceitre haina albastrti",). Pentru Ion He-
liade-Radulescu evolutia socialá nu era atât de
inaintata incât printr'o revolutie politic& eft in-
cbida definitiv ciclul vechiului regim §i sä se
emancipeze taranimea, improprietarind-o i dân-
du-i drepturi politice egale cu a celorlalte clase
sociale. Neintelegerile din sanul guvernului pro-
vizoriu in jurul acestei chestiuni, lamurite mai
târziu, au dovedit ea Ion Heliade-Rädulescu avea
dreptate. Revolutiei papptiste ii lipsea puterea
brutald", neavánd cu dânsa cadmic sociale, 0 in
primul rand taranimea.
De altfel, acest proces al democratici parp-
tiste, ideologic numai, fara aderente cu starile
sociale dela noi, este mult mai vechi. Despre
starea sufleteasca i intelectuala a boerilor mici
fata de cei mari, §i despre tendintele ei, ne spune
Radu Rosetti urmatoarele cuvinte: Fate': de
rani erau neasdmeinat mai lacoini, mai
mai lipsifi de scrupule dectit boerii cei
mari, Ii neiceijau ca o mulOme de chifibufuri la
care cei dinted nici nu se gemdeau. Geisindu-se
in atingere mai directei en fiiranui, fund mai
apraape de el, jugul lor era mai greu,
apasa in toate zilele jara ragaz" 2). Aceastä stare
de spirit se desprinde din toate incerarile de
democratizare ideo1o5icá a vietii publice, fie di
1) v. Ion Ghica: Loc. cit. Vol. III. Pag. 402.
2) v. Radu Rosetti: Pentru ce s'au rdsculat (drank". Ed.
Socec. 1908. 258-59.
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREMII: ION H. R. §i N. BALCESCU 191
am numi scrisoarea anonimti", complotul lui

Leonte Radu, sau mascarada dela Hotelul de Pe-
tersburg din Martie 1848. Boerii mici urmiireau
dobândirea unor privilegii pe care nu le aveaa,
qi se serveau pentru aceasta de fágiidueli care se
refereau i la revendicarile poporului de jos.
Procesul de degenerare al clasei boereqti, in-
ceput sub domniile fanariote, continua aprig sub
regimul regulamentului organic. Cu o trásàturá
de condei inteadevar magistralá, Radu Rosetti
descrie cuin s'a näscut clasa cea nouii, a boerilor,
din care s'au format mai târziu cadrele partidu-
lui liberal. Para a ne higtidui alt comentariu,
flirá a o parafraza o vom cita in intregime: In
amändouti Virile se ndscu, in cursul epocii regula-
mentare o clash' nouti. Ea era alciftuitil cu privi-
noui, f äcutà cu duiumul prin favoarea
Domnilor §i a boerilor fi din oaineni imbogdfifi
iefifi din clasele privelegiate. Cea dintdi cate-
gorie mai ales era nurndroasd.
Se ftie cil cu toatti interzicerea cuprinsti in ar-
ticolele 399 §i 400 ale Regulamentului Organic,
Domnii urmau, niai ales in Moldova, sti Idird-
zeascd pitace de boierie, ca acel care bene-
f icia de o.asemenea Idirdzire sti fi indeplinit in-
tr'adevär slujba ceireia corespundea titlul
Se- boiereau astf el sau se intiltau in ranguri sute
de oameni fiird alt titlu sau alt merit -dealt fa-
voarea Domnului sau a vreunui boier influent.
Sub Mikaiu Sturdza, darea de pitace de boierie
era o monedd des intrebuint,-ata pentru a cum-
www.digibuc.ro
plira voturi la alegerile pentru Obfteasca Adu-

hare, la cari cutezau s'd se prezinte bonjouriftii
partizani de reforme. Boerii aveau grip sá boie-
reasai astfel shigile lor nzai de samd: vechili,
gramatici, vataji de trupuri de mofii sau de o-
grada, etc.
cuprindeau negustori de ne-
gustori care flicuse averi, arendafi greci, bul-
gari fi romani care stransese bani, slzegi iefite
dda boeri ca o micii avere jácutá in chip mai
mult sau mai putin cinstit"0.
Multi dintre ace§ti mici boeri bine intentio-
nati i plitrun0 de adeviiratul nationalism se vor
rtindui dupii liniile de forth' ale reactiunii etnice.
Printre ace§tia au fost: V. Alexondri, M. Ko-
galniceanu, C. Negri, etc.
ridicati din clasa de mijloc, precum Ion
lieliade-RiitIttlesetr, care ern fitti ttnui of-iter de
politic din Tiirgovi0e, sau N. Billceseu, fiul
Pitarului Barbu, romíini, dar nu slu.d sau cor-
cituri greco-bulgAre§ti, au urmat calea unei drepte
intelegeri, integrându-se disciplinei nationaliste.
Ceilalti, care au condus i stiiptmit revolutia pe
planul democratic, transformtind-o in partid po-
litic, sunt slugile, vechilii sau lepädäturile fa-
narului boerite prin linguralä vi abuzuri.
Revenind la analiza d-lui N. Iorga, presiiratä
cu eitate din opera lui Ion Heliaile-Midulescu,
iatii ce credea acesta despre revolutionarll pa-
1) v. Radu Rosetti: Loc. cit. Pag. 262.
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREMH: ION H. R. 4.i N. BALOESCU 193
revolutionarul se infatifeaza hnpaunat

decorativ, ca cravata infioncata, dezmatata",
ca vesminte desjiicute", mina pe mustatr,
innaltat de unzeri, fduit fi ingeunfat din coate,
intepat ra(oit la mers", ori-rasturnat in trii-
Aura" ca un rds sardonic fi hidos", care
strigä jos boeria" i apasii pe sàteni, omuler,
ciocoiu impelitat", negiutor de ale (aril, de
trecutul fi drepturile ei"1). Ion Heliade-
Rildulescu crede in virtutile burghezului pamdn-
lean" fi ale sateanului laboratOr". Lui Eliade
li place sa aminteascii inivarea teranilor spre
.o mai build stare sociala fi politica, revollifie
flin 1821 a lui Tudor". Iar ca incheere d-1 N.
Iorga subliniaza i un crez personal: pe Eliade
se poate räzima o democratie cuminte"! 2).
In perspectiva acestor consideratiuni generale,
nu putem afirma di Ion Heliade-Rridulescu a
fost un anti-revolutionar numai pentru faptul
cá a criticat aspru pe pasopti§tii frantuziti
fa.nariotizati, ci mai degralid putem crede cd a
fost un realist integru, luptritor loial, orn de
Inaltà cultura, neinfectat de anarhia §i dernagogia
rosettisto-briitienistti. Prin culturri, care-i dadea
echilibrul intelectual, prin nationalism i 'fife-
tirnea de caracter, Ion iieliade Iliidulescu a trecut
de cealaltit parte a baricadelor ridicate de de-
mocratic.
1) v. N. Iorga: Istoria 1i/era/urn romaneVi ta veacul al

XIX-lea". Pag. 90-91.
13
www.digibuc.ro
Situatia lui Nicolae BAlcescu in revolutia dela

1848 este anacronicii. Originile nationalismului
sàu trebuesc cAutate in istorie. Pe catii vreme re-
volutionarismul pa§optist preconiza o rupere vio-
lent& de ritmica vietii sociale dealungul veacu-
rilor, N. Bracescu pleacA tocmai dela restabilir
legAturei dintre Toti acei
care au studiat viata i opera lui N. BAlcescu
cad de acord asupra acestui punct de vedere.
Orice discutie care ar da o altA interpretare-
ideologiei sale este factice. N. Iorga, vede o
deosebire adâncii intre senthnentala republic&
rofie a lui Rosetti" sau nafionalisrnul ftiinrific
färei baza istoricei ci intelegere a trecutului al
lui Ion Brtztianu"1) §i pe de alt.& parte, istoricis-
mul organic, care dà disciplina vieii sociale asa
cum 11 intelegea N. BAlcescu. Pozitiile celor
dotal' partide de revolutionari sunt diametral o-
puse. Indreptându-se dare atitudinea ponderatA
conservatoare a lui Ion Heliade-RAdulescu, is-
toricul revolutiei parptiste este in acelal timir
un intelectual rupt de lumea in mijlocul cAreia
trAia i svárlit pe culmile intelegerii realiste
a lucrurilor. Prin el, mai muh decht prin Ion
1Heliade-RAdulescu, ne apropiem de marele ghn-
ditor politic al sec. al XIX-lea: M. KogAlniceanu,
ExaltAri romantice, uneori declamatie retoricAr
lirisrn exagerat gAsim si la dansul fAril
cAci secolul in care trAia Il infectase inteo oare-
1) v. N. Iorga: /st. /It..." VoI. III. Pag. 81.
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREM II: ION H. R. N. BALCESCU 195
care mAsurd i pe el, dar setea de afirmare

revolutionarii era o chemare istoricA, justificatA de
optsprezece veacuri de trude, suferinfe ci lucrare
a poporului roman asupra lui insufi". In ritmica
istoricA a secolelor i in cadenta vieçii sociale
a trecutului, revolutia nationalistA ya§optistil avea
o legitimare organicA, corelativA celorlalte eve-
nimente politice anterioare.
Astfel el stabile§te legatura dintre revolutia
dela 1821 care fusese naiionalA, i socoate cd re-
volutia dela 1848 trebue sä fie o continuare a
acesteia, accentuând scopul ei democratic, in
sens national. Ca dovadA cà este ava, avem §i
manifestul lui care emigranti, in care se aratá
cA revolutia dela 1848 a fost orientatA cAtre
libertate" când in realitate trebuia sA urmA-
reascA unirea noastrii
Un intreg edificiu ideologic (IA tArie acestei
credinte politice. Nicolae Balcescu pleacA dela
convingerea eh nemuritor este sulletul nafiilor §i
cum ca sfânt, dumnezeesc fi neperitor e dreptul
lor"1). Natiunea, element primordial in con-
ceptia lui politicA, era rezultanta evolutiei isto-
rice, dar nu pc un plan politic i sectar exclu-
sivist al dominatiei clasei conducAtoare oligar-
hice, ci in linia de formare a culturii. In Cu-
Ant preliminar despre izvoarele istoriei romeme",
Nicolae BAlcescu schiteazA directiva documentarA
1) v." N. BetIcescu: Mlficarea minas:nor din Ardeal la

1848'.
www.digibuc.ro
a istoriei: intdiu poeziile fi tradifiile populare,

al doilea legile fi actele of iciale, al treilea cro-
nicile care cuprind faptele generale, al patrulea
inscripfiile fi monumentele, al cincilea scrie-
rile care zugrilvesc obiceiurile private". Istoria,
viata strAmo0lor, sunt indreptarele practice pe
care N. Balcescu le recomanda generatiei pa-
§optiste. Ideologia politica ii este structuratA
de liniile de forth' ale istoriei, 66 spune el:
privind la acel fir de veacuri in care parinfii
noftri au trait, fi la chipul cu care ei s'au purtat
in vitzfa lor socialii, noi am diuta sä dobiindim
virtufile lar"1). Lipsind istoria scrisa 0 cunoscutà
de generatia contimporana lui, lipsea 0 axa orien-
t-Ira ideologice. De aceia ii vedem declamAnd
vorbe imprumutate de aiurea, cuvinte fara sens
0 fara legatura, sau propunând reforme ce nu
au substratul unei intelegeri 0 justificarea unei
angrenari a ideologiei papptiste in ritmica vietli
sociale a trecutului. Nimeni nu ne-a reprodus cu
acuratefti institutiile sociale, ideile, simfilnin-
tele, obiceiurile, comerful fi cultura intelectualä
q vremilor trecute"2), spune Balcescu, 0 On-
direa lui se inmladie entuziast 0 patetic in jund
trunchiului robust al evului mediu romAnesc pAnà
la domnia fanariota, and statul hi avea un
pullet de sprijin in armatA 0 in clasa conduca-
toare a boerilor de neam. Simtim chemarea la
1) v.N. Bälcescu: Cuvánt preliminar...".

2) v. N. Bälcescu: Puterea armatei...".
www.digibuc.ro
IN RITMUL YREMII: ION H. R. i N. BALCESCII 197
realitate prin portalul luminos al istoriei, i pon-

derea nationalismului care apasii asupra ratAciri-
lor democrate.
Servind cauza politic& a anului, N. Bälcescu
nu uita un moment chi obiectivul papptismului
este nationalismul izvorât din istorie, unitatea tu-
turor românilor, dar hi primul rand a celor
doll& principate. Mândria lui national& mergea
pang acolo ineât spunea: coplefifi i amenintati
asteizi de panslavism, rndine poate fi de pan-
germanism, noi nu ne putem mtintui lard numiai
opuntindu-le panromeraismul". Nimeni din gene-
ratia lui nu a avut aceast& N;iziune grandioasii,
imperialist& chiar, a românismului. Toti se in-
chinau Frantei, i dibuiau besmetici in umbra
unui erez ideologic gdunos i sonor care preco-
niza drepturile umanitätii färA sà ie seamii
de luerarea istoriei, ei numai de tactica violent&
a momentului. Gândirea Bälcescului este aristo-
eratiai, pentrued dominând momentul politic,
rtizvriitirea ma sselor sub conducerea agitatorilor.
eu o privire de ansamblu care cuprinde un trecut
de privilegii dar i de echilibr.0 politic, se re-
zema in viitor pe puterea de dominatie a spiri-
tului românesc. Ambiguitatea clipei istorice, na-
tionalism-democratic, pe care ceilalti pappti§ti
nu au putut-o mentine inteun just echilibru,
se reconciliaz& in ideologia lui Nicolae Biileescu
prin precumpanirea ideei nationale. Nu printr'o
revolutie democrat& vom ajunge la crearea sta-
tukti, ci prin absorbtia claselor conducatoare in
www.digibuc.ro
poporul de jos, reintinerit i organizat pe haze

de armonie socialä. Privindu-1 din latura situa-
tiei sale politice, N. Iorga spune: Nu prin de-
mocratie se va ajunge la unitate naçionalä, ci o
via(d democratiai, prin liberarea, inndltarea, cul-
tivarea poporului, o astfel de viatii va izvori din
unitatea nationald odatii indeplinitir 1). In fier-
berea revoIutiei dela 16 Iunie 1848, inteo scri-
soare cAtre Ion Ghica, se apArA împotriva mvi-
nuirii marilor proprietari i aratA cà problema
agrarA nu se va rezolva pe calea violentei, ci prin
obsteasca adunare constitutionald", iar despre
purtarea celorlalti agitatori spune: Rosa si I.
Brdteanu s'au feicut tribuni si arangheazd mereu
publicul in ctimpul libe rtàii, Pcdnd feluri de.
fzecciviinte". De attteI, "in tot timinf revolutiei
N. 13111cescu a avut un rol de propagandist in-
telectual, orientat mai mult cAtre Heliade-RAdu-
lescu. Armata i pre,sa 11 interesau mai mult,
nu vedea posibilä o revolutie Ufa' organizarea
puterii armate.
Cu rezonante de dincolo de viatA se aude
glasul eroic al ciirmaciului sortit sA inteleagA,
mai bine dincotro bate vántul vijeliei i sA In-
drepte carma Dunznezeul meu po-
litic de mai multd vreme este puterea, este
lehova, Dumnezeul armatelor. Este de trebuintd
a populariza intre Romcini aceste idei si a in-
1) v. N. Iorga: Istorla literaturil romanefal tn veacul at

XIX-lea". Vol. III. Pag. 82.
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREMII: ION H. R. §i N. BALCESOU 199
,toarce toata tinta kr nationald ciitre armii nu-

nbai, câci numai cu claim se vor mdritui gi vor
Mantra ci vor fi rnari ci puternici... &iu cä fi tu
ai ideile mele, fi negtiind ce se va intampla cu
mine aici, ag dori sd nu le pdstrezi pentru tine,
cauti a le populariza". Gandirea politica
a lui N. Balcescu avea proportia formelor so-
Depa§ea vremelnicia §i se adancea in fiinta
gregarA a natiunei, sortitA printeo nepotolitA
foame spiritualà sa-§i intregeasca baza de rezis-
lenta geografica. De aceia, imperialismul roma-
nesc pe care el Il vede izvorand ca o putere
granitica demiurgica se ingemaneaza cu cea-
Ialta idee cre§tina care da permanentil i tarie
neinchipuita sufletului, caci, spune Blilcescu prie-
tenului sau Vasile Alexandri, cu yrilejul mortii
Elenei Negri: tu gtii poate cá eu crez tare in
nemurirea sufletelor fi in pdstrarea personaliteitii
omenegti dupii moarte, Lewd de care nemurirea
ln.0 se poate intelege fi mi se pare absurdd".
Cu N. Balcescu qi Ion Heliade-Radulescu ne

aflarn de cealalta parte a baricadei revolutionare.
Conflictul dintre politica i cultura, sau dintre
istorie i democratie, s'a ivit chiar in sanul re-
volutiei dela 1848. Putern spune ca guvernul pro-
vizoriu continea in germene conflictul esential
al vietii noastre de stat de atunci i pana astazi.
Secundat de M. Kogalniceanu in linia aceleia§i
www.digibuc.ro
intelegeri, N. Balcescu va intemeia §coala isto-

rica, ferind-o de ratacirile liberalismului insur-
gent cu respiratie romanticii §i filiatiune ilumi-
nista. i N. Balcescu fusese influentat poate de
Jules Michelet, §i el avusese misiuni in straina;--
tate §i activase la Paris, la Londra i in Italia,
dar ochiul lui era atintit asupra celor 18 veacuri
de afirmare a romanismului. N. Balceseu §i M,
Kogalniceanu se desprind din generatia kr toc-
mai prin aceasta atitudine dizidenta. Deoparte
va ramane restul unei generatii ipocrite, instrai-
nate, care dorea reinoirea spiritului public pe
bazele unei ideologii cosmopolite, nestructurate
etnic, §i care, din pricina unei incapacittiti fun-
ciare de a intelege realitatile localnice, se iro-
se§te in agitatii incoherente, pentruca apoi, din
renuntare in renuntare sá pArdseascii la§ tot pro-
gramul revendiegrilor revolutionare.
Generatia pa§optista n'a avut spiritul istórie
§i niel puterea de intelsere a fenomenului ro-
mânesc. Truda ei s'a risipit in rataciri retorice,
in intrigi mesehine §i uneltiri republicane. 0 ge-
neratie bastarda, nascuta din irnpreunarea ilu-
minismului romantic cu fanariotismul cosmopolit,
Deoparte Ìiloofia absorbanta a veaculni, de cea-
lalta, o mentalitate politica viciata de arbitraruI
conceptiei fanariote a statului. Fanariotismul a
comercializat §i a digerat el singur ideile revo-
lutionare, i pe aceasta cale, sträinii i potrivnieä.
spiritului autohton, pa§optismul s'a tiansformat
in politica de stat democrat, dupii cum simtul
www.digibuc.ro
IN RITMUL VREMII: ION H. R. 0. N. BALCESCU 201
istoric i nationalismul celor cátiva intelectuali

s'a transformat in traditie culturalâ.
Deoparte se desprinde C. A. Rosetti 0, Ion C.
Briitianu, profitorii revolutiei i conduciitorii
partidului liberal, de cealaltá parte, N. Balcescu,
Ion Heliade-Radulescu §i M. Kogâlniceanu, care
vor deschide dale de intelegere ale evolutiei spi-
ritului românesc in culturfi. Unii ne-au dus la
'injghebarea monstruoasá a statului democratic
modern, in vreme ce ceilalti ne-au redat echi-
librul vietii suflete§ti prin promovarea fenome-
nUlui cultural.
www.digibuc.ro
DEMOCRATIE SI CULTURA.
Liberalii pappt4ti i acei care au venit dupfi,

nu au avut ideologi autentici, nici doctrinari vi.
nici teoreticieni. Liberalismul politic, nu poate
revendica, in filiatiunea de idei, in cea de a
doua jurnätate a secolului al XIX, §i in secolul
urnator pânà astàzi, ekiva gânditori sau ma-
car unul singur. Secolul al XIX politic nu s'a
autohtonizat sub forma liberalii i democraticA.
Liberalii au fost oameni practici. Negustori
de trufandale ideologice. Dela inceput, zarafi
alungati din templul culturii pentru a intinde
taraba lor in piata publicA, acolo unde se culeg
aplauze, i se momesc multimile anonime
incon§tiente pentru atitudini dramatice i ges-
turi necugetate.
Koglniceanu,-n'a...fost 1iheaJ 4fr een-
sul indicat de revolutia dela 1848. Liberalii
pot revendic-KLiberali au Tost C. A. Rosetti
§i Ion G. 'Watt-inn. ET, au condus efectiv tleo-
logia nera-Estntilui. Liberalii n'au scris istorie,
n'au facut-o, au contrafAcut-o. Acei insA care
www.digibuc.ro
DEMOCRATIE 131 CULTURA 203
au scris-o, ne-au desvAluit toata nesocotinta

acestor impostori. In primul rand, Al. D. Xe-
nopol, care iartigi n'a fost liberal, deck prin-
teo vagii aderentil sufleteascii i solidaritate de
varstii cu oamenii din aceiagi generatie.
Doui ideologi neoliberali moderni au cAlcat
pe urmele pagoptismului politic, &and la iveall
o teorie nu tocmai placutA pentru un partid care
se demintereseazá complect de idei gi nu se
preocupA decât de faptele corelative intereselor
de gaga: E. Lovinescu si Zeletin. Primul
este gi ramâne critic literar, fard aderente fun-
damentale cu politica; celAlalt, un ideolog cu o
frumoasii suprafata dialecticA, cultivat, spirit in-
clinat dare speeulatiuni intelectuale i filoso-
fice,, a militat politicegte in partidul poporului.
Amândoi msA sunt liberali, amandoi au flicut
apologia ideologiei liberale, gi din acest punct
de vedere au interpretat faptele istorice ale
secolului trecut.
Pentru d-1 E. Lauineseu, problema statului
roman modern se simplificA gi se caracterizeazA
totodatA prin urmatorii termeni.
1. Ion C. Briitianu, cu deosebire, este omul
care a infeles mai ademc cä pe ruinik regimului
agrar, trebuiau tuse bazelrizoului regim al ca-
pitalismuluf bancar; el este deci, adevdratul crea-
tor al burghezki romeme"0.
1) v. E. Lovinescu: datorla clullizailet románe modernes.

Peg. 213. Vol. I.
www.digibuc.ro
2. In cadrele studiului nostru, putem, deci,

afirma cd, cel intfin in materie de stat, nu existii
un traditionalism romemesc i cii Drganizaria noes-
trd nu putea veni dectit pe cale
revolutionard" 1).
3. Pafoptigii au Meld din revolufie prinei-
pild generator al civilizatiei noastre, singurul,
de altfel, posibil popoarelor tinere, bnpotriva cii-
ruia, Iii zadar s'au ridicat fortele traditionalis-
mului" 2).
Revolutia pasoptistä ne-a fost inpusä auto-
mat, si artificial deci, pe cale ideologiett, in sin-
cronism politic si intelectual cu miscarile demo-
cratiei din apus. Aceasta este ideia primaril a
d-lui E. Lovinescu. Revolutionarii románi si-au
fiicut studiile la Paris si pe aceasta cale, dar
numai pe aceasta, au luat contact cu filosofia
iluminista, din care deriva ideologia democratii,
si cu principiile marei revolutii franceze dela
1789. Aceasta a fost singura kr educatie inte-
lectualti. La Paris, au stat sub influeno directa
a lui Jules Michelet si Ed. Quinet, inscrisi
activiind ca strilini in lojile francmasonice.
Istoricii cu autoritate, nu ailetanti estetico
democrati ca d-1 E. Lovinescu, confirmä intru
totul aceste premize.
In primul rand A. D. Xenopol 0 N. Iorza.
Dar pe drat vreme d-1 E. Lovineseu recunoaste
1) v. Id. Pag. 211.

2) v. Id. Pag. 177.
www.digibuc.ro
DEMOCRATIE $1 CULTURA 205
cA aft' trebuia set fie", A. D. Xenopol 0 N.

Iorga rectmosc cA a§a a fost pur i simplu.
Pa§opti0ii au incercat s'a aplice integral prin-
cipiile democratismului revolutionar apusean in
societatea noastra. Ei au procedat dinafard inaun-
tru; ei au studiat in strainâtate, nu cuno0eau
conditiunile de viatii istoria §1 nu aveau nici
con0iinta autohtoniei etnice. D-1 E. Lovinescu
crede cA opera -partidulutliberal este de a ne
fi revolutionat, integrându-ne in europeism. Aces-
tui partid i-ar reveni meritul de a fi distrus
regimul agrar, Impunând reginiul liberanst fe
baze economice bancare. De aici, apoTogia lui
Ion C. 13rätianu creatorul burgheziei" româ-
ne§ti!...
Prototipul ortodox, infailibil, al acestei ideo-
logii este primul rand C. A. Rosetti i apoi
î11
Ion C. Batianu. G. L Itssetti este republi-

can, revolutionar de drept divin si fatal, de-
mocrat in adeväratul inteles-al cuvântului; care
se preocupä intotdeauna de idei, de principii,
de vorbe, de teorii, i neglijeazil tocmai pen-
tru aceasta faptele reale. Jacobin, conspirator,
utopic i visätor, format sufleteste in ,m-irvr3
cluburilor_ poll-lice pariziede, G. A. Rosetti ac-
tivamin cercuri restrânse prin ziare i cafenele.
El a fost de altfel i un Or de ani directorul
ziarului Romdnul".
Ion C. Brfitianu, de aceia0 formatiune inte-
lectua1 i cu aceia0 structurA sufleteascii, este
mai intelegáior. mai practic, mai ascuns i mai
www.digibuc.ro
pedid. Numai a§a se explica marele lui succes

politic. Ion C. Bratianu inclina cu multa abili-
tate dare jocul de bascula al politicei, folose0e
intriga, calomnia, accepta compromisul, se con-
trazice frecvent, pentruca unicul lui scop nu
era ideia, realizarea ideologica, ci cucerirea pu-
terii. Intre Ion C. Bratianu dela 1843 §i acel
1876-1888 este o deosebire fundamentala. Mij-
loacele nu importa i nici calea. Esential, Ion
C. Bratianu suferea de fascinul puterii politice.
0 intreaga generatie politica, in frunte cu
D. Bratianu, C. A. Rosetti 0 Ion C. Bratianu
se rupsese violent §i radical de ligatura cu
trecutul. Patria devenise o creatie proprie
a verbalisticei bor. Intr'un stil declalmator, D.
Brätianu la 1847, la Paris, confunda'Tatria cu
emanciparea democratii spunand: patria noes-
trei este robia frafilor noftri" 1). Dupa
istoria incepe cu anul 18481 Nici o alta gene-
ratie politica, nu a avut desvoltat atát de mult
acest sentiment de ambitie, Oita la forme de-
mentiale, §i inchidere a ciclului istoric, ca pa-
ppti,tii. In structura statului románese Oa la
1848 ei nu gasesc nici un element viabil. To-
tul trebue darâmat i refiicut pe alte baze.
Aceasta era lozinca revolutionarilor dela 1848.
Dar astazi, dupa 85 de ani, când aproape un
intreg secol de bàtàlii politice i culturale evi-
dentiaza triumful definitiv al nationalismului,
1) v. Anal 1848 tn Principatele române". Vol. I. Pag. 72.
www.digibuc.ro
a mai afirma cA nu existA un stat romAnese

anterior revolutiei dela 1848 inseamnd a cird-ea
cu ignoraiià i rea credintA in gheena celei mai
negre aberatii. A afirma cA reacfiunea s'a rtiz-
bunat F kin rana lui M. Eminescu i s'au
aruncat cele nzai nedrepte jicniri"1) lui C. A.
Rosetti, cand o intreagii epocii istoricà respira
prin porii nationalismului eminescian, inseamnA
sA vezi hituneric unde este lumina si sA te rAz-
boesti cu legendele i semizeii.
In perspectiva celor trei puncte fundamentale
expuse mai sus dupa d-1 E. Lovinescu, istoria
partidului liberal dela 1848 i pnà astAzi, este
o aerie neintreruptii de compromisuri, intre idee
realitate, i implicit o serie de capitulari lase;
apoi, incetul cu incetul, partidul liberal i tran-
sformii structura ideologicii, renunta la princi-
piile lui primare revolutionare, si devine un
partid de falsificare a realitAtilor istorice i de con-
vertire a vietii publice pe baze fanariotice, in-
sfArsit, de deplasare complectii a centrului de
gravitate dela idee la -aeputoziet dela idealism
la materialism. Inteo singurtt directie partidul
rAmâne consccvent cu sale..
originare: permanenta anti-dihasTersmului.
Pe bunk drepta.t.e, tfébue sa Ce;c714noatem,
spiritul lui Ion C. BrAtianu, a triumfat: scopul
practic, mercantil i politic a subordonat mii-
earea spiritului. Incetul cu incetuLjntelectualii
2) v. E. Lovinescu. Loc. cit. Pag. 163.
www.digibuc.ro
s'au indepärtat de thiscarea liberala. In vremea

lui Cuza-Vodä, ne aflam la un punct inaintat:
fractiunea intelectualilor moldoveni, M. Kogal-
niceanu, C. Negri, V. Alexandri, tree de par-
tea domnitorului.
Conflictul dintre democratie i cultura se ex-
plidi Inca dela inceput. El nu este rezultanta
unei evolutii istorice, ci a unei ciocniri iredue-
tibile de principii. Democratia reprezintd o forma
de viatà artificiala, impusa dinafaril pe cale
ideologicg; ea preconizeazil valoarea cantitativu-
lui, a maselor populare, mijloCtirde alegere,
sufragiul universal. Democratia este anti-natu-
ralä, anti-istoric5, anti-traditionalistä.
Cultura, dimpotrivä, este organica, ea se in-
cheagä printr'o sintezli primara a spiritului gre-
gar si presupune apoi o evolutie lent& cu sedi-
mentiiri de valori calitative. Cultura izvoräste
din realitätile naturale i in procesul ei de for-
matie intra componentele specificului etnic. Cul-
turile pot fi aSemlinate prin urmare organisme-
lor echilibrate i armonice, produsul unor in-
delungate filogenii.
0 cale feratil de exemplu, poate bräzda te-
renuri primitive, locuite de populatiuni salba-
tece, un automobil sau o masina agricola poate
fi utilizata oriunde, de oameni care n'au nevoe
deck de o simplä initiere. Valorile culturale nu-si
gasesc atmosfera prielnicii deck acolo unde spi-
ritul etnic conturat unitatea i facultätile
psichologice fundamentale pot fi intrebuintate.
www.digibuc.ro
DEMOORATIE $1 CULTURA 209
O culturA, chiar dacd trece prin faza revolutio-

narismului §i a corespondentului säu literar ro-
numtistnul, revine la disciplinele istorice §i cla-
sice. Generatiei papptiste li succede alta, care
ineetul cu incetul se indepArteazd de utopia
initialA, pâtIA and devine criticd, reactional% §i
constructivA. 0 generatie politicil de partid, imo-
bilizatii de idei §i principii, fArii coeziune organicii
cu istoria §i evolutia sociald, moare odatà cu
aceste idei §i principii.
Discrepanta dintre politicA i culturA nu a
intârziat sd se producd. Chiar in timpul revo-
Iuei 1848 se ivesc uncle neintelegeri
conflicte intre capii revolutiei, oamenii de cul-
turd Melilla mai mult eatre dreapta §i cei po-
litici ditre stânga. Ion Heliade-ROdulescu, sus-
pectat uneori de agitatorii revolutiei, se afla in
conflict cu Ion C. Bratianu §i C. A. Rosetti.
Deasernenea Ion Ghica §i N. Billcescu, cu toate
4.(t sunt revolutionari, se indepArteazil de ideile
republicane, §i nu cad in exagerArile celorlalte
extreme, unde se afla C. A. Rosetti. In Mol-
dova, M. Kogidniceanu va ràrnâne partizanul
revolutiei, dar tinctUrat cu idei traditionaliste
eu o dreaptA intelegere a istoriei, aía incât,
Il putem privi ca. pe primul teoretician al doc-
trinei nationaliste din 'secolul al XIX-lea. AIR-
turea de el, C. Negri i V. Alexandri, vor rii-
mâne credinci0 domnitorului Alexandru Ioan I.
I-am numi moderati, iar pe M. KogAlniceanu
reactionar, dacd n'am ti cA vAiituleaattui-
14
www.digibuc.ro
tea atilt de puternic, ineat, trebuia sa-I aplece

pe dânsul inteo oarecare masurti de partea
demofiliei.
Revolutia pa§optista, dupa cum am vazut in
altii parte, a fost pusa la cale de studeatii rornâni
dela Paris. Realizarea ei, este opera unor agi-
tatori politici, fii de boeri, oameni tineri i en-
tuzia§ti, cu vagi convingeri democratice de pro-,
venientA livresca. Toti sunt intelectuali. Cei
câtiva oameni de literc care se aflau printre clan-
vii, nu intarnplator, ci printr'o solidaritate de
vársta i de convingeri, nu cad niciodata in
exagerärile spiritului revolutionar.
Conflictul dintre politica i cultura exista
atunci, latent. Romantismul revolutionar al lui
N. Balcescu era infipt in traditia celor 18 se-
tole de istorie nationala, ceace anula principial
structura anului 48. Din exil, Ion Ileliacle Rh-
dulescu, gasea cuvinte scan-rave, t poreclei_pen-
tru a Infatha ehiPuT i purtarea revolutionarilor
de oainioara. Revolutionarui se preziniä cu yes-
mirzte desf acute", incllfat din umeri, fi
ingiimfat din coate infepat rii(oit din
mers"; ti acuza ca frecventeaza cluburile ca-
fenelele ci cdrciume ca la Chaumière" cda
soarta unui neam e in discuria lumii".
D-1 N. Iorga care hi insunte aceste carac-
terizari, le complecteaza, adaogând cuvintele sale
proprii: Crescuti prin copii
trirnifi de peirinfii lor spre inväftiturei", lip-
siti de notiuni reale, Fanarioti francizati",
_
de-
www.digibuc.ro
DEMOCRATIE SI CULTURA 211
clanzatorii de libertiiti", etc. In rezumat, papp-

6011 sunt turburiitori de meserie prin Londra
§i prin Paris"; de§i intorlotali CU numele de
liberali; (le progresifti, de nationaligi", totufi
numai comedianti grotegi $i farii talent",Tar-
tufi declamatori", sunti).
Cultura si politica, mergând paralel la ince-
put, färd sd se contopeascd Ursa niciodatd, li-
niile de forth' s'au indepartat una de alta, din
ce in ce mai mult, Onil and au devenit di-
vergente. Asa se explica faptul, cà in generatia
urmirtoare, deabia dupa 20 de ani, in timp ce
revolutionarii pasoptisti sunt nevoiti sil inchee
bilantul cu numeroase capitulari rusinoase s
renuntari programatice, oarnenii de culturd
declarii categoric anti-liberali i anti-democrati.
Clatinatrt pentru un moment, cultura româneascâ
adoarme in noaptea neagra a romantismului re-
volutionar. Cultura revolutionarA, mai mult o
pseudo-culturd pe bazh ideologica, plinA de con-
fuzii si de contradictii, nu are nici o legriturd
organica cu filonul culturii autohtone, clasice
istorice.
"Chiar Fe planul valorilor culturale, evi-
dent, dacil am admite existenta unei culturi re-
volutionare, conflictul este ireductibil.
Revolutia dela 1848 este opera unor agita-
tori politici, in majoritate boeri i intelectuali,--
1) v. N. Iorga: Istoria Ilteraturll romanoll ln veacal al

X1X-lea". Ed. 1909. Vol. III. Pag. 90-91.
www.digibuc.ro
212 DIALEOTIOA NATIONILISMULUI
dar nu oameni de culturil, care vi-au fa:cut

studiile in Franta, unde s'au impregnat de ideo-
logia democratä. Ei mergeau in ritmul vremii,
in spiritul veacului, furati de valurile vietii, fárâ
nici o legaturd cu trecutul, cu conditiuni!e vie-
iì dela noi, ftirá intuitia momentelor is-
torice §i inafara cadrului social. Aviint eroic nu
au avut pa§opt4tii, pentruca eroismul presu-
pune o incordare supra-naturalli de forte mo-
rale in vederea realizárll unui ideal colectiv,
sau a unui scop individual care presupune Mtt-
rinimie i abnegatie. Eroismul conspiratorilor
este dementli fanatica, exaltare ambitioasá, te-
roristii, care vede in jertfli posibilitatea de rea-
lizare a orgoliului personal. Teroristul nu se
intreabli niciodatà ce se va intâmpla
dupa suívârirea actului uciga§. Revolutia .pa-
§optistä ne-a dat eroi de carnaval,-agitatori am-
oportunkti. Pasopti§tii nu au avut nici
idei personate, nici maca`r o ideologic contin-
gentil stärilor sociale dela noi.
Manonete automate, cu gesturi largi i dez-
organizate, fArii pic de personalitate, si mai cu
seamit f árá elanuri constructive.
Aceaeli generatie a chodgat o revolutie priu-
teo simplá procesiune, scromotoasá i imprnvi-
iar exilal, nu lja suferit cu adevilrat deck
Nic.oTae hillcescu.
Fenomena revolutionar, a§.a cum l'au infd-
ti§at marxistii sau teoreticienii pasopti§ti, era un
fapt inexorabil, ideologic si politic. Finalismul
www.digibuc.ro
fenomenului revolutionar este cucerirea puterii

politice. Transformarea sau res olutionarea stA-
rilor sociale nu se presupune pe aceastA cale,
de aceia, ele rämAneau secundare cuceririi pu-
terii.
Pa§optktii munteni au procedat ca n4te tac-
ticieni: ei nu au vAzut mai departe de 11 Tunic
1848. Si totO, in secolul al XIX-lea s'a produs
la noi o revolutie autenticA, organizatii, dinarnicA.
masivA, o revolutie in genul celora din secolul
XX: mar§ul revolutionar i armat al lui Tudor
Vladirnirescu are toatA amploarea rAzboiului crea-
tor. Boerinaii pasioptigi, anemice glorii reto-
rice confectionate in cafenelele Parisului, nu au
invätat nirnic din lectia revolutionarA a lui Tu-
dor Vladimirescu.
Pe douh planuri, cloud revolutii antitetice.
Revolutia dela 1848 a fost contrafAcutA,
§i. rìístàlmìicità idilic. Aceasta, in ceiace
prive§te interpretarea. In ceiace prive§te docu-
mentarea, sh nu uitAm, ca. Anal 1848 in Prin-
cipatele romtine" a fost publicat sub conduce-
rea lui Eugeniu Carada i sub directa suprave-
ghere a lui Dimitrie A. Sturza, deci, avem toate
motivele de suspiciune a obiectivitätii, lucru de
altfel, dovedit mai tArziu.
In Moldova, revolutia a fost o insurectie de
bordel. La 27 1Vlarttef818-,boeTz7 cei mari a-
proape tori", clerul, negustorii, intelectualii, cam
1000 de persoane, s'au adunat la hotelul de Pe-
tersburg, uncle au filcut pur §i. simplu apo-
www.digibuc.ro
214 D1ALECTICA NATIONALISMULUI
logia Regulamentului organic", trirnitând o co-

mem-bri caresA aduca aceasta
la cunwinta Domnitorului Mihail Sturza. Dom-
nul, prinde de veste. §i arestAnd pe capii miv-
cArii, ii trhnite peste DtmAre.
Astfel, se escamoteaza revolutia in Moldova,
ca având mai mult un caracter de nemultumire
inpotriva Domnitorului. Anti-dinasticA, aceasta
pima incercare &idea mai mult cA,3tig de cauzii
boerilor mari decAt poporului, care nu simtea
abuzurile Domnitorului". Maselc populare nu
participau sub nici o forma la accasta razvra-
tire orii§eneasca, pusa la cale inteun cerc res-
trâns, §i invertità dupà gustul marilor boeri. In-
cerari de a se räscula taranii s'au facut, insA,
ele riantin izblindii, de oarece nici o
care a lor nu este amintitii in docuntentele tim-
pului" 1).
Mihail Kogälniceanu, printr'o bro<mril impune
programul §i ideile reiTautionare in Moldova,
dar aceasta numai pc calea publicituíii, cad,
insurectie publicd §i conspiratie pentru rAstur-
narea stArii de lucruri nu a existat.
Dorintele partidei nationale in Moldova" con-
ceputA de M. Kogülniceanu, de inspiratie isto-
rick' i nationalA, cuprind mai degrabil principiile
mmi program politic cleat a unui manifest re-
v ol tit ionar.
1) v. A. D. Xenopol: Istoria partidelor polttice". Pag. 245.
www.digibuc.ro
BEACTIUNEA I MISTICA DEMOCRATIEI
V. Alcxandri 0 M. Kogálniceanu.
Propil0rea culturii se face simultan cu ideile

revolutionare, dar nu inteo strânsä relatiune
de cauzalitate. Until dintre cele mai protminente
Bpirite ale epocei, acela care a animat invirttä-
ramtul public din Moldova este
acela care introduce limba româneas-cA in scoala
pe langa mitnastirea Trei Erarhi, impotriva
vointei greci. Prin urmare nu trrr re-
trograd ci un conservator. Sub domml -ha Mihai,
Sturza in Moldova, §i cu indenmurile i snpra-
veghe-rea TiviTebtuati-ra lui Xsachi, monrie multi
tineri stint trimiT la studii in striiiaiitate. Nu
trebue srt punem aceasta emancipare intelectualii
pe seama spiritului revolutionar, cáci nu avem
.suficiente temeiuri pentru a sustine o aseme-
nea asertiune.
O mare mi§care tiintificà, dela care dateazil
naturalismul romiinesc, tot atunci incepe. Doc-
torul Zotta, la 18 Martie 1833 infiiineazii So-
www.digibuc.ro
-cietatea de medici ci naturalilti din lafi" pre-

zidata inteun rand chiar de vistiernicul Mihai
Sturza, mai tarzin Domnitor al Moldovei. Boe-
rii mari, Hatmanul Anastase Rasota (1838), Clu-
eerul Fundateanu i Logofatul Lupu Bals, in-
fiinteazii in satile de pe moMe Tof;_scarr-agrare.-
Din toate aceste fapte, spicuite numal, din
renasterea culturalã, se poate vedea cä dialec-
tica contrariilor nu se poate bizui intotdeauna
pe fapte impuse ideologic. Mimi_ Sturzx este
un stralucit exemplu. El intrunea ideile reac-
tiunii, dar i hotararea de a da o cat de mare
desvoltare culturii nationale. Cand un A. D.
Xenopor 41exprima ternerea in cuvintele ur-
matoare: boerii and sprijineau teatrul natio-
nal fi Domnul ciind infiinça meren la §coale,
nu se giindeau cà, prin asenzene afezdminte erau
siz" deslämtuiasca tocmai acele idei riisturniitoare-
de care atata se temea Sturza in rapor-
turde lui ciitre Rufi",i) nu se gandeau sa faca
o deosebire intre ceace inseamnd cultura i ceiace
inseamna ideologie. Revolutionarii la care face&
el aluzie se bizuiau pe ideologic, pe un ma-
nunchi de idei, nu pe cultura. Ideologia revo-
lutionarir dupa cum vom vedea se indreaptit
edtre rdsturnarea culturii, cultura dare conser-
varea
Nu faptul prin urmare cA in Moldova cultura
face progrese in epoca pre revolutionara justi-
1) v. A. D. Xenopol: Istorta partidelor politice". Pag. 209r
www.digibuc.ro
IDEOLOGIE I CULTURN 217
fica prozelitismul ideologiei pa§opti§te. Un Va-

sile AleXadri, eand la 1844 la 14. §i la 1845
la BucurAti, pune sa se joace piesa lui lorgu
dela Sadagura", nu face propaganda ideilor
revolutionare, ci dimpotriva, le ataca, biciuind,
satiric moda apuseana i francomania. Critica
lui Vasile Alexandri, sub forma drarnatica pre-
cede revolmia pasoptistä. Fanariotii, evreii, li-
beralii dernagogi, tinerii frantuziti §i neispraviti,
formeaza materialul ornenesc al opera drama-
tice a lui Vasile Alexandri. Pentru fiecare un
dram de umor, pentru fiecare o imperechere
de cuvinte care caracterizeaza o psichologie ri-
dicola, pentru fiecare o arjá satirica. Acesteia
erau oanzena vrenzurilor", pruncii revolutio-
nari, eroii de comedic. Ce.ar fi rilmas din,Legc-
tionarul" Vasile Alexandri, din epoca 42re .§..i re.-
volutionara, daca n'ar fi fost el descoperitorul
Miorite-r?
Prm cercetarea poeziei populare, prin desco-
perirea acestui tezaur nepretuit care define§te
psichologia unui neam, Vasile Alexandri nu s'a
dovedit democrat, ci orn de cultura autentica.
Prin literatura popularti, con§tanta natipnala ca-
patii un continut viabil, o structural organia,
o permanenta istoricil; prin literatura populara
se descopereau caracterele distinctive ale unei
rase, definite prin elemente psichologice §)i tot-
odata antropologice. In poezia populara se spo-
vede§te sufletul unei rase, permanenta izvoare-
kr ta§nite din cremenea istoriei. Activitatea cul-
www.digibuc.ro
218 DIALEOTIOA NATIONAIZEIMULUI
turala a lui Vasile Alexandri o asernanarn cu

aceia Istoffet a rui Mihail Kozalniceanu. Natio-
nalisrnul lui Alexandri era o rasfrângere
a psichologiei de rasa. Pentru Kogalniceanu, na-
tionalismul era o grandioasa proectare a drep-
turilor experientei §i nazuintelor istorice asu-
pra prezentului. Istoria in conceptia lui Kogal-
niceanu fusese elaborata de con§tiinta solidari-
tiitii nationale dealungul veacurilor. Scut de paza
in calea strainilor care urmareau alterarea flin-
tei noastre etnice, istoria este prin (lefinitie pas-
triitoarea traditiei, a obiceiurilor i limbii stra-
rno§e§ti. Kogalniceanu sublinia sensul dinamic,
combativ, programatic, §i in prhnul rand social
al istoriei. Pe alt plan de judecata, dar ajun-
gand la acelea,i concluzii, Vasile Alexandri and
in poezia populara patrimoniul nationalitatii,
permanenta unei culturi autentice fiind in con-
ceptia sa dovada de nelnlaturat a unei perso-
nalitati etnice distincte. Poezia popularät va fi
de mare ajutor spre apiirarea" nationalitätil ro-
manilor. Romdnii tot Romani vor räuntinea ci
vor dovedi cà siint Români prin limba lor, prin
tradifille lor, prin obiceiurile lor, prin chipul lor,
prin cântecele lor fi chiar prin jocurile /or").
Democratia politica (e nevoe oare sà adao-
gam, papptista §.1 revolutionara?) a desradaci-
nat ideia con§tiintei nationale din temeiurile ei
spirituale i istorice, transplantand-o pe Oman-
1) v. V. Alexandri: Prose!". Pag. 188.
www.digibuc.ro
1DEOLOGIE 51 CULTURA 219
tul uscat §i neproductiv al legitimismului ega-

litar. Reactitmea realistii a lui Mihail Kogalni-
ceanu §i Vasile Alexandri, insapáne§te natiu-
nea in drepturile ei istorice pe bazele autoh-
toniei imanente. Spiritualism etnic §i cultural
deoparte, materialism ideologic §i cosmopolit de
cealalta parte. Dourt mentalitäçi diferite se con-
fruntri sub raza protectoare a veacului.
Este un indiciu plin de inteles faptul, cà ideile
operile literare ale lui Vasile Alexandri §i
Mihail Kogrilniceanu lu epoca pre-revolutionarti
au un puternic riisunet in totrte tinuturile romil-
ne§ti. M. Kogiilniceanu fusese trimis fa studii
in strainatate de ins0 Domnul Mihail Sturza
cel care fusese socotit reacfionar". Dacia Li-
terarii", revista Kogàlniceanului este suprimatii
pentrucd publicii poesia Anal 1840" a lui Gr.
Alexandrescu. Suplimentul literar dela Alituta
romiineascii", revista reactionarutur Uh. Asa-
chi, este suspendat pentrucir publicà un artrcol
ifeverentiLs fat a de ripi. "Nir se afl aa dar
nici o corelatie intre rena§terea culturald din
aceastrt epoca §i ruso-filie.
Sernnificativ iarrt§i este faptul ca la inceputul

secolului trecut, boerii din clasa conducatoare
intelectualii îi faceau studiile in Franta, in
nurnuir din ce in ce mai mare, i se intorceau
in Ora cunoscând limba francez6 i cetind càr-
tile tiparite la Paris. Un Neculai
lui Napoleon in auul t8O reintroducerea dom-
www.digibuc.ro
niilor pdmântene; Gh. Bibescu i Barbu Stir-

bei studiazii dreptul la Paris; Gh. Asachi face
studii la Roma in anul 1804. i lista se poate
continua. Neaflandu-se atunci o altii clash' so-
cialii cu intelegere intelectualrt cleat cea boe-
reascii, se subintelege eh' boerii mari, cu voia
çi indemnul domnitorului îi trimeteau copiii la
studii in apusul Europei.
Prin cla.sa boerilor s'a prefficut spiritul seco-
lului al XIX. Dar ei ni puteau aluneca pe panta
revolutionard, pentrucd, lipseau conditiunile so-
dale prielnice pentru reformele rationaliste. Cu
o burghezie intimidatit de regirnul fanariot, ex-
ploatatd, sárácitá i aflatrt pc cale de instrdinare,
§i cu o thriinime infundatá in neagra ignorantii
a iobilgiei, nu se putea nici face i nici realiza
programul unei revolutii condusd de micii boeri,
care, erau o clash' in formatie.
In bâjbâiala i zddiirnicia primelor injghebitri
din cele 4 decenii ale secolului al XIX trebue
sa vedern urmiirile domniei fanariote.
Spirite antitetice, M. KogdIniceanu i Ion C.

BrAtianu, nu se puteau intelege pentrucit pe cdtii
vreme unul urrndrea fenomenul politic i so-
cial in transformiirile lui istorice, i deci natu-
ral; cercetându-i puterea de adaptare,
pleca dela un datum ideologic, dela un concept
rationalist §i deci abstract, teoretic, ye care cAuta
organizeze in forme noui, filrii legaturä cu
www.digibuc.ro
IDEOLOGIE SI CULTURA. 221
trecutul i Mira coeziune cu structura sociald

cu psichologia gregara.
Pe câtd vreme Koglilniceanu afirma progra-
matic i doctrinar, cä orice schimbare
ori ce prefacere naprasnicd, nu pot sd fie
declit fatale, and revoluriile incep, civi-
lizafia inceteazil", Ion C. Brátianu scria ur-
ingtoarele in Republica romand": De-afi fi
silit a delini revolutia, a.i zice cd este un ca-
taclism care inghite vechiul ordin al lucrurilor,
ci totodatd o creariune care nafte un altul nou
fi mai presus celui d'intdiu"1). In perfectà co-
relatie cu principiile democratice, Ion C. Brit-
tianu situa fenomenul revoIutiei inaintea ches-
tiunii nationaliteitilor".
Chiar 0 D. BrAtianu, la 1847, in mijlocul so-
cietatii studentesti dela Paris se intreba: Dar
§tifi care e patria noastrii"? i rOspundea tot el:
Patria iloastrà este vanitatea, ambifia, patria
noastrti sunt roadele ptimantului addpat cu su-
doarea Romdnului; patria noastrii este robia
fratilor noftri"2). Patria pentru fratii Brátieni
este revolutia i democratia, o patrie cosmopo-
umanitark cátá vreme pentru Kogälni-
ceanu ea este istoria i parnântul, neamul cu
toate stilrile lui, ferit de revolufiile care in atd-
tea rdnduri ne-au pustiit patria"1). Patria pen-
1) v. Lui Ion C. Brádlanu": articolul Na(ionalltatea"
1853. Pag. 125.
2) v. Anul 1848...". Pag. 72.
1) v. M. Kogalniceanu: Cuvant de deschiderea
www.digibuc.ro
222 1MALECTICA SATIONALISMULUI
tnt Br 'Mimi era o plirsmuire conspirativA a uto-

piei lor revolutionare. Dada ne gAndim la deli-
nitia pe care o &idea revolutici Ion C. Brritianu,
o comparrun cu definitiile revolutionarilor co-
munìti anarh4ti nu gäsim nici o deosebire.
Teza, trecutul, istoria, traditia trebuiau rAsturnate
radical. Tabula rasa. Apoi, pe un piedestal ideolo-
gic, rationalist, ca o ernanatie a inchipuirii lor se
ridicá societa tea viitoare. Intr'o singurei zi,
spune Ion C. BrAtianu, societatea rornéineascd
ce de secoli Incise o fornzii monstruoasii, se
schimbei intr'o societate de egali a cdreia devisa
fu Dreptate Frdrie. FàTà ainiireiciune, fiirii cea
mai micei socotealli pentru trecut, to(i se win-
deau numai la fericirea viitoare"i).
Ghicim in cuvintele Dreptate-Freitie" mai
mult o emblernA a lojilor masonice in -care
Ion C. Brätianu musese un rol hotirrAtor.
Ideia de progres inefabil, pentru emanciparea
individului de sub, comprimarea sociald, stApA-
nea toatA gAndirea liii Ion C. BrAtianu. PlecAnd
dela origina primitivA i anarhich a neamului
omenesc, dela definirea lui prin individualitAti
disparate, conceptia lui. Ion C. BrAtianu evolua
cAtre o republicd universalã, unica i indivizibilA,
bazatA pe un contract sinalagmatic. Romemia
spunta el, creatii in numele unei idei, fu
destinatei a infeif4a democratia in Europa Orien-
1) v. Lui Ion C. Briitianu". Pag. 112.
www.digibuc.ro
1DEOLOGIE I OULTUILI 223
tald, misiune i-a rdmas atilt de credin-

cioasti dela inceput pana acurn"1).
In viitor, România trebuia sä participe la
forrnarea acelui stat federativ nutnit de Ion C.
Brdtianu republica universale. Nu contestam
cà acesta putea fi un ideal, un vis indepârtat.
Dar and afirmi di din constituirea fiecärei
rza4ionaliti4i, n ntregimea ei, sa iasä o
ritate lrztre toate popoarele Europei, ci a.$a sä
se infiinfeze acea urzitate a republicei univer-
sale, ce nu fu prin utinä catolicismului a
face", 2) inseamnd cii nu crezi nici in finalitatea
natiunii §i nici in virtutile regimului monarhic.
Telul ideologic i programatic al lui Ion C. Bra-
tianu era o republicii laicA, atee, egalitara §i
mai mult protestantrt deciit ortodoxii.
Ion, fiul lui Dined Brätianu,_firfiricul" re-
ca§i sinonitnul situ nedespAilit C. A.
Rosetti, era un gazetar i un retor. Un intelec-
tual cu o formatie superficialli §i unilaterald,
eare-0 exprima gândurile fie in discursuri cu
pathos romantic, uncle vorbirea exaltath nàclia
echilibrul inteligentei, fie in articole de ziar,
in acest vehicul superficial, care prin degenc-
rare democratii a devenit un colector al tuturor
compromisurilor. Chrt deosebire intre gAndirea
lui Kogalniceanu, animatA de o inteligentii
intre exaltarea retoricA a lui Ion C. BrAtianu
1) v. Lai Ion C. Brätianu". Pag. 111.

2) v. Loc. cit. 127.
www.digibuc.ro
0 C. A. Rosetti. Pe câtii vreme un KogAlni-

ceanu, cu o maturA chibzuintd, vorbea bizuin-
du-se pe eunoalterea trecutului istoric, §i. anti-
cipa reformele politice, stilpânindu-le directiva
cu un odd rece §i. cuprinzAtor a efectelor, un
C. A. Rosetd declama sonoritriti verbale la am-
vonul democratiei universale.- Un glas mistic,
de arhanghel spoit cu smoalA, se spovedqte in
vorbele lui. Pentru dAnsul, Ilevoluria e cerutii
in nuinele lui lsus: sii-i deschidem brafele. Re-
volutia n'a tras plugul ei pe nici un piinzeint
PHI ca peimântul acela, mai curiind sau mai
tdrziu, sit* nu fie binecuvemtat din ceruri intru
rodirea sa" 1).
Tonul lui C. A. Rosetti este declamator, struc-
tura intelee'ffi-alli mriticá. Repetirea stereotipii a
etwintelor Dum,nezeu", Isus", Revolufie,
Patrie", care se confundA, ne dau suficiente te-
meiuri pentru a deduce din aceastii ambiantii
intelectualä influentele preponderente ale ro-
mantismultd. Momentul revolutiei dupti C. A.
Rosetti era solemn §i. apocaliptic. Anul 1848
era anul mântuirii", al sorocului providentiei,
al libertatii dumnezee§ti.
Revolutionarii románi se inchigidau mesianici.
Vroiu sit* fie in fruntea revolutiei mondiale. Ast-
fel, II vedem pe (J. A. Rosetd, incheiänd articolul
prim din revista Romiinia viitoare" cu urmii-
toarele cuvinte: misia Romtinului ce a luat ca
1)v. Lul C. A. Rosettl". Ed. II, 1916. Pag. 243.
www.digibuc.ro
IDEOLOGIE SI CULTURA 225
devizei: dreptate, friifie, este aceia de a se afla

el mai intiii hi ciimpul de biitae, hi avangarda
hiptelor democra(iei in contra tiraniei".
Tot in acela chip §i tot cam pe vremea aceia
(1851), Ion C. Briitimm se exprima astfel: juni
Romtini! scuturati ¿opal voi pulberea trecutului
prin sacrificiile de toate zilele fi de tcit mina-
prin comunicatiunea directii fi necontenitii
ca Poporul". i mai departe, ca incheere spu-
nea: numai astfel yeti Putea fi demagogii, apos-
conduciitorii Poporulur roiman, i yeti
aVea gloria i fericirea de a fi cei dintifl Ro-
milni liberi in anul
Un pas mai departe, tot in Republica Ro-
nainti" (1853) spunea: crimele de les-majestate
§i nedreptiirile, ce wizurdin in 48 fi 49, pot fi
scuzate ca rezultatul unei neftiinti feirii de voe"2).
Intrevedem linia de conduitii i cinismul die-
tatorului" dela 1884, care, in plind §edintr a
CAmerii spunea: Am tolarnt i-ate neoriindue-
lile ce s'au Putt asasinate, procese scanda-
loase am tlicut i am luat riisfiunderea". Dela
C. A. Rosetti i Ion C. biratianu, asasinatul
lilie intrii In 1Mia -de mi§care tachca a democra-
tiei etatizate.
1) v. Ltd C. A. Rosetti". Ed. II. 1916. Pag. 254.

2) v. Lui Ion C. Brätianu". Loc. cit. Pag. 123.
15
www.digibuc.ro
Este locul sii stabilim corelatia dintre mis-

ticism si rationalism la revolutionarii pasoptisti.
CAci dadi, tonul vorbirii cuprindea accente mis-
tice, scurgerea ideilor izvora din dialectica ra-
tionalistli. Eul mistic oferA posibilitatea de cu-
noastere raportatii la particularismul individual.
Spiritul divin, provoacg revelatia prin frac-
tionarea constiintelor. Izolat, fericitul sectar mis-
tic, initiat in taina contopirii cu absolutul, se
indepArteazA de realitAtile concrete si sesizeazA
emotiv si totodatä metafizic, inponderabilul. Ex-
tazul confuz 0 nebulos, nu poate constitui prin
el insusi posibilitatea de cunoastere obiectivii.
Evadând din cadrele datelor sonsibile eul devine
nou eu, inconsistent si nedefinit.
Luciditatea inteligentii se pulverizeazd risi-
pindu-se in neant, si 1 t locul ei apare beatitu-
dinea narcoticA a incognoscibilului. Se limiteaza
câmpul de activitate a constiintei, la sterile efor-
turi de exaltare spiritualA care transcend psi-.
chologia 0 fiziologia normalà. 0 sete nestAvi-
litä de afirmare personalä, o hipertrofie mon-
struoasA a eului care se auto - anihileazii.
Sfortarea continua' cAtre conversiunea salva-
toare, casi iluzia intrepätrunderii in dumnezeire,
aceastA anticipare benevold si relativa provoacA
euforia misticului.
De unde mai inainte, obsedatul de ideia man-
tuirii definitive, casi primitivul coplesit de pA-
cate tremura de fricA, se auto-flagela, devenea
febril s't extatic, iar spiritul lipsit de lucidita-
www.digibuc.ro
IDEOLOGIR 51 CULTURA 227
tea normald oferea un aspect incoherent si de-

zordonat, acum devine surazator, vesel, opti-
mist, euforie. Misticul trece prin aceleasi crize
sufletesti, incearcii tortura fizied urmatii de o
satisfactiune finald. Aceasta insd, ii dà o fericire
astigath iii izolare i contempla0e, departe de
viata sociald si de realitatea naturalii.
Experienta mistied este un proces de supra-
valorificare a subiectivismului particular, edreia
i se dd o valoare obiectivá absolutd. Misticul
diformeaza realitatea, sugerându-si iluzia eunoas-
terii universale prin revelatia personald.
Aproape aceiasi greseald o fac i rationalistii
cartesioni", care simplified fractionar lumea
reald, evidentfind raporturi numerice cantita-
tive. Puncte de contact intre rationalism si misti-
cism existd. Esenta inteligentii, intrucat ea
poste fi un bun individual, constitue dupd
izolatd i abstractizatd rationalist, uniea
posibilitate de cunoastere adeváratd. Dupd dia-
lectica rationalistä inteligenta este o abstractiune
privatä, i prin aceasta revenim la experienta
personald a rationalistului, singurul criteriu de
judecatii.
Principiul esential al dernocratiei moderne vrea
ca auveranitatea sa porneasca dela popor, dar
dreptul religios vrea ca suveranitatea sà pur-
eeadd dela Dumnezeu. i atunci ajungem la
aceastii fuziune când pasoptis-
tii spuneau: Glasul poporului este glasul lui
www.digibuc.ro
228 )5ULECTICA. ,),IA.TIONALISMULUI
Dumnezeiik Mistica maselor populare se con

tope0e cu mistica Dumnezeului rational.
Chid pa§opti0ii vorbeau despre Dumnezeu ta-
elegeau ratiunea divina §i liberatoare. Dupii Sail-
here, misticismul este un entuziasm afectiv ci
irarional intdrit prin alianfa ca Dumnezeu". A-
cesta ar fi misticismul primitiv al sfintilor
monahilor care au renuntat la dovezile intelec-
tuale. Intelegerea intelectuala a lui Dumnezeu,
in sens spinozist, are un substrat rational, deli-
berativ i emancipat de influenta unei forse4ex-
terioare §i inponderabile. Pe acest plan al cu-
nowerii materiale este posibil un misticism ra-
tional. Pe planul unui spiritualism ere0in pur,
asocierea dintre cei doi termeni nu este posi-
bila. Jacques Maritain exclude asocierea misti-
cism-rationalism, i nume0e mistier]. sta-
rea unui oat dispus natural sd admitä existenta
unei lumi invisibile nuzi importante pentru noi
deat cea visibilä, i a cduta fn lucruri un ele-
ment pe care sinrpla cunowere rationald nu-1
poate gasi"1.). Acesta este, credem, in sens to-
mistic §i religios intelesul euvantului misticism.
Prin interpretarea egalitara i democrata care
s'a dat cre0inismului in secolul al XIX am
ajuns la aceasta formula a misticismului rational,
care cuprinde entuziasme afective i romantice,
cu substrat incon0ient, incadrate inteo dialec-
tied sustinuta rational. Mistied era atitudinea ex-
1) v. Jacques Maritain: Trots réformateurs". Pag. 277.
www.digibuc.ro
IDEOLOGIE I CULTURA 229
tatica a pasoptistilor prosternaçi ca evanghelia

in mânâ in fala Dunmezeului liberator pe câm-
pia libertatii. Rationalisti erau pasoptistii in te-
meiurile ideologiei lor abstracte. Rationalisti cu
deosebire erau pasoptistii, atunci când acceptau
integral filosofia luminilor si drepturile popo-
rului suveran.
Din pricina contagiunii quasi-religioase, s'a
putut vorbi intotdeauna dc o misticii a ideilor
revolutionare, i chiar de un ideal rnistic al
democratiei1). Printeo denaturare a continutu-
lui logic al acestor notiuni, i prin alterarea
funetiel lor istorice, filosoful semil Leon Brun-
scnvicg introduce sfera uneia in cealaltâ starnind
in proportii haotice con fuzia ideilor. yisticis-
mul este in fond, in drep dacd vrem, o aspi-
rafie cöttre spiritualitatea urá, spune Leon
Brume1ix-4. AcCaila nu cr nnpiedecat insä cy,
in fapt fi in istorie/ca el sd fie perpetuu
trenat -catre panta cezdaltd, care duce la nzate-
rialitate. Intr'un sens via(a i,ztuitiv este de ase-
nuinat cu viafa unitiVä. Rationalismul fioate Ii
misticism titled ni se permite sä intrebuinftim
sensul eckivoc al (icestui cuvdrzt, pentru a in-
felege o reintoarcere a spiritului care sursa
spontaneittifii fi universittifii sale"...2).
Leon Brunschvicg vede o confuzie esentialä
1) v. Georges Guy-Grand: Sur la Miystiryue d6mocreli-

que" in Mercure de France". 15. XI. 1930.
2) v. Léon Brunscliv:cg: L'orientation du rationalisme".
Pag. 306.
www.digibuc.ro
istorica acolo nude nu este altceva decât o im-

preunare intre forma afectivii a manifestiírilor
exterioare mistice §i fondul interior al rationa-
lismului care pretinde at dispune prin nu se
0ie ce miracol de prestigitatiune de cunoa4-
terea absolutil. Imprumutând un cadru pasional
0 o mentalitate misticti democratiei se inve-
dereazil 0 mai mult cil dogmele revolutiei sunt
aspiratiuni ideale, iniragii fumurii de esentä teo-
logicil. Anticlericahl §i antireligioasil, mistica de-
mocratiei 1) este naturalistií, laicii 0 francma-
soniert.
0 religie a rationalismului cu echere 0 compas.
1) v. Georges Guy-Grand: Loc. cit. Pag. 6.
www.digibuc.ro
DATELE SOCIALE ALE UNUI PROCES
POLITIC.
Pänä la domnia fanariotd, Orile romtme se

condueeau de domnitor, dimpreunii cu divanul
domnesc. Norma de conducere era obiceiul pi-
mântului legiferat sub forma de pravile. Obi-
ceiul consacrat prin trecere dela o genera-
tie la alta, devenise in bunti parte lege scrisä,
§i pentru o mai intemeiatá ränduialti, Matei Ba-
sarab 0 Vasile Lupu avuseserti grija stt le adune
codificAndu-le. Nicolae Mavrocordat, din pro-
pria lui initiativii, dupa cum ne spune A. D.
Xenopol, la sfdrfitul fiecarui an de domnie dd..
dea seamii Divamdai de memuirea banilor pu-
blici"1).
In proectul de constitutiedelir1822 --se sor-
belte despre_supunerea Tomnului la pravilele
OraNeinu vedem in aceasth incercare de a
inti5auce domnia legiterun- triumf al ideilor
liberale. Arbitrarul proclamat lege suverantt in
1) v. A.D. Renopol: DIstoria partidelor polltice". Pag. 85.
www.digibuc.ro
232 DULECTICA NATIONALISMULUI
treburile publice, incepe odatrt cu domnia fa-

nariotd. Atunci se produce ndprasnica frángere
a ritmului istoric. De atunci domnii strdini de
neam incep sà transforme domnia inteo func-
tiune, i tara inteun perhe§ supus exploatdrii prin
bunul plac. Legi scrise sau nescrise, cu un euvant
pravile, au existat §i mai inainte, iar respectul
lor era evident, cdei altfel nu s'ar fi putut con-
cepe existenta unei societdti i infloritoarea ei
evolutie. In jurul acestui proect de constitutie
s'a dat o luptd aprigä, i de aici provinc inter-
pretarea aturalnicd a acestui fenomen politic.
Marea proprietate, din ce in ce mai Inuit se
concentrase in mdinile unei protipendade de
boerina§i care deveniserd din ce in ce mai pu-
tini. Boerii mici, fiii boerilor mari, sau ridicati
la ranguri de boerie, mai prin merite personale,
mai prin abuzurile donmiei fanariote, deveniserd
foarte mtmero§i, incât formau o clasd sociald.
Intermediard intre tArrinime i boerii mari, ea
tinea de proprietatea prunântului, de mclie,
de loc de burghezie. Era Tiresc deei,-ca aceastd
clasrla--razuldnrr-Vre rotunjirea drepturilor ei,
emancipandu-se de sub tutela marilor boieri.
Pe alt plan, acela§ fenomen s'a intâmplat la
inceputnt veacului -XX, când tdrdnitnea inmul-
tindu-se, numaiincdpea in peteci-d de primânt
fragmentat acum, pe care ìl ddduse reforma
agrarrt dela 1864. 0 parte devenind proletari
agricoli, a muncit cu plata era a putut sau a
emigrat cdtre orarle care se atlau pe cale de
www.digibuc.ro
DATELE SOCIALE ALE UNUI PROCES POLITIC 233
industrializare. Alta, cea micd i numeroasà, exas-

peratà de exploatarea vechililor, a provocat re-
'volutia dela 1907.
Tarile romane, la inceputul secolului al XIX,
se aflau aa dar in fata unui proces social
inedit. Mica boerime i§i cerea dreptul la viatá,
pentruck o luptá socialti nu ar fi fost posibild, de-
ck tot in cadrele legalitritii, ea cerea o consti-
tutie. Conflictul era cantonat dela inceput in ca-
drele unei clase scizionate printeun proces de
evolutie socialá. Dacri in fruntea micilor boeri,
se aflau oameni de seamii, romilni de neam,
feciori de nobili, unii chiar din spitti domneascri,
masa care se ascundea la spatele lor, aceia care
avea sá constitue mai tArziu cadrele democratiei
politice, era formatri din strrtini, pripiisiti in
tark sau rilsruite din corcitudle grece§ti, arme-
ne§ti; etc., ridicate pdn bani, abuzuri, sau prin
josnicd lingu§eald la gradul de boerie de clitre
domnii fanarioti.
Domnul Ion Sturza al Moldovei era favora-
Ml micilor boeri. Dar si boerii mari,
refugiati la Cernrmti, erau reprezentati In Ora
de inteligenta, cultura, combativitatea i talen-
tul vornicului Mihai Sturza (fiul logofkului Gri-
gora, Sturza).
El thiea picpt novatorilor", i prin organul
sdu, boerimea re fugiatil, impotrivindu-se princi-
piilor egalitare" ale constitutiei, deschidea un
proces social, care atunci, pentru prima oat*
apare in arena . politicá. Vorbind despre micii
www.digibuc.ro
234 DIILECTICA. NATIONALISMULUI
boeri, Mihai Sturza spunea: Indivizii care coin-

pun aceastä clasii au lost scopi din starea kr
Intunecoasii prin inaintiiri cilftigate prin bani"1).
Pus in fata documentelor timpului, A. D. Xe-
nopol trebuia stt recunoascii evidenta acestui pro-
ces social. Astfel, el spune, eh ideile ce se
riisfrtInserii din Apus, In mintea romaneascil, lu-
minaret tot aproape nwnai clasa boereasce 2).
NeexistAnd o puternicA burghezie nationalA pe
care sA se bizue ideologia democratA, dia-
lecticA dealtfel complect neintemeiatA, i nici
macar tendinta de a o forma in cadrele nouei
reforme a statului, deoarece boerii mici cai
cei mari se interesau exclusiv de nevoile lor,
nesupunerea frantozeascir a lost folositii pen-
tru a da continut viabil unor revendicAri limi-
tate numai in sAnul unei clase sociale.
Am vAzut mai sus, cri Mihail Sturza, soco-
tea rfismerita clirvunarilor drept
carép-ersoane de condifia cea mai
intimecatd, au fost ridicate la cele întâi vred-
nicii ale telrii". Fitrii a pune la indoialA buna
credintA a boerilor mari, dar iarài, recunoscAnd
tonul violent al acestor replici, i deci inevita-
Miele exagerari, trebue totu§i sA dAm Ce-
zarului ce este al Cezarului"...
Boerii de jos erau parveniti", ciocoi", care
au ajuns din pivnitti in pod", dupii cum spu-
1) v. A. D. Xenopol: Istoria parlIdelor polltice". Pag. 92:

2) v. A. D. Xenopol: Loc. cit. Pag. 99.
www.digibuc.ro
DATELE SOCIALE ALE IINUI PROCES POLITIC 235
nea raportul lui IIugot, sau dupa anaforaua lui

Alexandru Moruzi dela 1804 urcafi in cinurile
boeregti eu 2nde6eirtarea proniei cerefti"1). Pen-
truck pe de altii parte, nici unul dintre ai kr
nu se putea ridica la rang de domnie, iar po-
trivnicia boerilor mari era de neindurat, boerii
mici evident cá doreau un domnitor strain, un
sterpéin strdin", dupii cum spune aeelas Hugot
in raportul ciitre Chateaubriand dela 1824.
Intransigenta boerilor mari era indreptiltitii.
Ea venea dintr'un firesc orgoliu, dintr'o soli-
daritate de clasit care se vedea surpatii de ne-
trebnieiile parvenitilor. Nu de dragul tririi se
agitau novatorii, ci de dragul pungii kr, si
mai vairtos, de dorinta de a ajunge acolo unde
se aflau boerii mari, adicà, in divanul domnesc.
Aceastii parvenire brusca nu se putea face
pe simple consideratiuni sociale, ciici boerimea
mare tinea in loc transformarea radicalá a so-
ci pe cale ideologica si de agitatie po-
litick prin intimidare i revolutie. Toate aceste
mijloace au fost intrebuintate. 0 nouit tacticii
a fost pusii In circulatie. Ana list obiectiv si se-
rios documentat, A. D. Xenopol, incearcA
explice i substratul social al acestui conflict po-
litic, si pleacil dela constatarea cii in sdnul aces-
tei clase (a marilor boeri) se fdcuse o rupturà
de and cu boeride titrate, intre vechii boeri,
acei ce se intemeiau pe o stdpiinire de stat in-
1) v. A. D. Xenopol: lstoria parlidelor politice". Pag. 97.
www.digibuc.ro
delungatti, si boerimea cea nouä, iefitä din mi-

luirea, adeseori cumptiratti, a obbiduitorilor pät-
inzeintului. Boerimea_aceasta nouti era era mai
maltii de rang de jos, errata din oameni de
negufatori, oameni de castiThi boierdor,
pe care opozi(ia contra zuzicarii (le emancipare
lì trateazd de slugi, oameni fiird cdpätiii, -pre-
6,10 nobili ce pdmi atunci nu ie;ilserti din 8E-
tele kr, drojdia societift,-01). LimitAndu-§i cer-
cetarea numai la formarea §i evolutia partidelor
politice, îii veacul al XIX-lea, nu insista asu-
pra originii acestui fenomen social. A. D. Xe-
nopol nu urmitrea o Mee, ci succesiunea fap-
telor istorice. liguros eronometratrt, expunerea
lui nu se putea orienta crttre consideratiuni cri-
tice retrospective.
Luati dupii starea civiluí, boerii pribegi au
surghiuniti la 1822, erau din vechea aristocra-
tie moldava, avAnd in fruntea lor pe mitro-
politul Veniamin Costachi, familiile Ba4, Sturza,
Miclescu, etc.
Tot la acea datä, in partidul boerilor mici,
luau parte nume nzai pufin istorice mai ne-
insemnate: Carp, Burghelea, Hermezin, Codreanu,
Florea, Cercel, Pascal, Stavru, Mere-acre. Ia-
covachi, Pavlu etc., cei mai mul4 ridijti
din slugi, oameni lard cdpätdi", sau din vene-
ticli piip4i7.1 in Ord sub amnia fandriotit
ridipti la rangurt boerie.
1) v. A. D. Xenopol: Loc. cit Pag. 100.
www.digibuc.ro
Multi ridzesi, boeri mici, dar i foarte multe

lepadaturr spurcate ale orientului, auformat_ea-
drele initiale ale partidului liberal. Erau dupa
cum am spus i mici boeri de neam, boerinai,
adusi de ideologia democrata a seeolului sau Mai
frecvent de interese personale.
In mintea acestor ciocoi au incoltit primele
idei democrate, i manifestarile lor, publice,
scrisoarea anoninzet" dela 1804 si proectul de
constitutie dela 1822 poartit pecetea psicholo-
giei de clash'. liecunoastem deci, cii constitutia
dela 1822 era fiird indoiald egalitard in felul
ei, insd egalitatea era miirginitii nunzai in cer-
cul nobilimii",i) a acelei nobilimi" greco-fa-
riariote, adica cosmopolite, sau ridicate din stra-
turile de jos ale societatii, adica tardnesti.
0 atitudine politica serioasd vedem la boerul
Vasile Midinescu, acela care, in anul 1805 in-
stiinta pe mitropolitul Veniamin Costachi de pii-
surile täranilor i spunea intre altele cii titatii
revolutia sti cuibiiresc in inintile oarnenilor care
nu au drum leginit de a'fi artita ahturile §i ne-
cazurile sale, ca o sctintee ce se tilinue.fte in
cenufd" 1). In corespondenta lui cu Mitropoli-
tul gasim cuvinte pline de inteles pentru sure-
rintele taranimii, i chiar propuneri serioase de
imbimatatire a soartei. lor, ceiace pare nefiresc
dupa judecarea novatorilor de mai tarziu, i a

1) v. A. D. Xenopol: Loc. cit. Peg. 40.
www.digibuc.ro
238 DIALECTICA NATIONAL/SMULUI
democratilor de astilzi. Totu0, Vasile Malinescu,

boer mare 0 de neam, intelegea efectiv sufle-
tul àrànimii, dar nu cu acoente patetice, de
romantism dirvungresc, ci cu hotilrArea lucidd
de a da o rezolvare folositoare. Neinchipuitii qi
neinteleasrt va rAmâne pentru pwpti0i ati-
tudinea lui Vasile MdlinueuinMoldova 0 a
lui Constantin Radovici din Gole0i in Munte-
nia. Mai neinchipuit 0 mai neinteles rámâne
insá faptul cá problema t,áränimli cunoscutil de
marii been, inaintea celor mici, a fost trâmbi-
tata un secol intreg de democratii liberali, dar
rezolvatii in parte de_boerul realist_
reacfionar", Mihail Kogalniceanu.
E-xplicatiá este urmlioarear pe cilia vreme
scrisoarea anonimii" dela 1805 0 proectul de
constitutie dela 1822 este yrivit ca punctul de
plecare al unei actiuni organizate, straduintele
celor doi boeri râmân izolate. Clasa socialä din
care faceau parte ramânea strdinii ideilor lor, nu
pentrucii n'ar fi cunoscut ideologia revolutiei
franceze, ci pentruca uzura organicA o inchista
in principii retrograde. La 1822 boerii cei
mari, care fou too frantuzege, in ma jorikztea
lor resping ideile cele nouti f ranceze care stint
impärt4ite mimai de o minoritate de ei, 0 de
boerii cei mici din care multi nu cunosc acea
limb 1).
Din aceasta se vede destul de limpede ca ati-
www.digibuc.ro
tudinea lui Vasile Malinescu si a lui Constantin

Radovici din Golesti se leaga de o politica rea-
lista i autohtona, fara a fi ecoul revolutiei fran-
ceze, dupl.]. cum iarasi se vede tot atat de 'im-
pede, di nu atât ideile determinau coeziunea
novatorilor cât i interesele de clash.%
Prin intreita lucrare a domniei fanariote, a
uzurei clasei boerestt, si a Iragnientarii ei, pre-
turn si prin raspândirea ideilor revolutionare
din apus, s'a nascut partidul liberal. Aparitia lui,
nici prin cadre nici piin idei, n'a fost o nece-
sitate istorica, ci mai de graba o rriscruce a
vieçii sociale, de care au profitat acei mai pu-
ternici prin numar i prin puternica kr orga-
nizare financiara de partid. De origina cosmo-
polita, democratii secolului al XIX purtau in
spate blesternul dornniei fanariote. Favorizati de
conditii prielnice actiunii kr, in primul rand
de nestatornicia domniei, casi de ideologia re-
volutionarrt a veacului, liberalistii au facut pro-,
grese uimitoare. In perioadalui de maxima
ascensiune, dintre and 1834-=1848,, in miscarea
liberal' se definesc doua directive, care la in-
ceput, din consideratiuni tactice, merg impreuna,
0 directiva democratrt, cosmopolita, egalitara,
revolutionard, si de alta parte una realistd, na-
tionalista, reactionara i evolutionistä. Astfel se
incheaga paradoxul ideologic al secolului al
XIX=lea: navonalismul democratic.
Intr'o oarecare masura chiar A. D. Xenopol
recunoaste in formarea partidului liberal egali-
www.digibuc.ro
tar douil directiuni: una indreptata «supra ega-

lizarii politice reprezentata la origina ei prin cio-
coil din Moldova; alta cu reprezentanti spora-
dici din ambele Ori, care tinde la imbunatatiri
sociale, Si anume avdnd in vedere, clasa cea
mare a faranului romdn. Aceste (loud direqiuni
.se vor incrucia adeseaori; uneori se' vor
leca, una in dauna celeilalte; dar in total se
poate zice, cii va triumfa direc(ia politica, iar
nu imbunatii(irile sociale, privitoare la ((Irani" 0.
Fenomenul politic democrat §i revolutionar a
inghitit reforma socialä. Taranii §i burghezia
sunt päcAlitii revolutiei. Cei care au profitat sunt
ideologii.
In tot acest timp, foarte multi fii de boeri,
sau chiar din clasele.._ile jos ale societatii, sunt
trimi§i la studii in sträinätate, fie pe cheltuiala
pfirintilor, fie pe aceia a statului. In vremea dom-
niei lui Gr. Ghica, foarte multi boeri munteni,
in refugiul lor dela Bra§ov, infiinteaza societtiti
culturale, prilejuesc desvoltarea culturii, ba chiar
in mijlocul lor se ivesc o serie de initiative prin
care se preconizeazd unirea principatelor, domn
striiin, neatârnarea tàrii, etc.
Dach din punctul de vedere al domniei le-

gilor §i al eliminárii arbitrarului, Regulamentul
organic" a fost o binefacere pentru Palle. Ro-
mane, din punctul de vedere al lärgirii privile-
1) v. A.D. Xenopol: Loc. cit. Pag. 123.
www.digibuc.ro
DATELE SOCIALE ALE UNIJI PROCES POLITIC 241
giilor clasei boerevti. el a contribuit la inäspri-

rea spiritelor. Cei vase ant Ze stäpfmire ruseascij
delà 1828-1834 reprezinta pe planul legalitätii
o revenire la vechiul regim. In acest timp, trac-
tatul dela Adrianopol, (1829) care restitue
tärii bogiitia ei agrieola, dä un impurs clasei
boerevti i agricultura sporevte, pamântul îi mil-
revte vjoarea, i belvugul ¡Aril se mentine. Ra-
portul de forte, atenuat pentru un moment din
aceste pricini, revine incetul cu incetul la faza
lui initialä. Nu se poate pretinde cá regulamen-
tul organic folosea numai marii
pe de altá parte aceastä epoel se caracterizeazä
prin reactiunea pavoptistà care tinde la ras-
turnarea regulamentului. In vremea aceia, dela
1834 Oar la 1848 erau oameni i idei vi corn-
binatiuni politice de tot felul. Un mozaic im-
cum se intámplä in toate epocile care
preced marile turburäri politice i sociale. To-
tuvi, din pricinä eli procesul de epuizare al
marii boerimi era in curs, pentruca frontul mi-
cii boerimi sporise, in pragul anului 1839 se
ivesc eN;enimente noui. Ne oprim la cel mai
important, la Conjuratia lui Leonte Radu.
Cavi toate celeitatt uTeli Truttfite sau revo-
lutionare dela 1822 incoace, culduratia confe-
derativij avea objective contradictorii, vi cum-
punerea eferocni lAsa de bänuit anurnite in-
tentii täinuite. in a luituirea comploturui intrau
vre-o 80 de pärtavi, amestecati din toate clasele
societfqii. Doi fii de domn: Reizadea Costache
16
www.digibuc.ro
Sturza i Beizade.a Iorg-u Sturza, Sandulache Mi-

clescu, Toader Hurmuzachi, .tefänicA Ruset,
Ianeu Prälescu, Cuza, Cananäu, boeri nemul-
turnip de domnia lui Mihail Sturza. Apoi vboeri
'din cinurile cele mici" 1) i alt-ii de adunaturg,
dintre cei care nazuiau la diferite functii in stat,
ale§i din burghezie. Conducatorul ,era Leonte_
Radu, bner de jos din tinutul Basarabiei. Con-
juratia ayes de seop sa rástoarne cu armele ran-
duiala domneascä, sà reducd drepturile aristo-
cratiei, a§a fel, ca în alcAtuirea divanului, sa
se aleágä _dupd inultim ea glasurilor" ; sä abtie
suzeranitatea tärii, introducerea unei dinastii
sträine, i fundarea unui stat federativ dunii-
rean, de unde-i §i. vine numele de conjuratie
con f ederativii" . Unele din aceste principii plu-
teau M atmosfera timpului. altele erau de in-
spiratie personalá.
Retinem din proectul constitutiei con federa-
tilor câteva propuneri care denota i o preocu-
pare serioasd de organizare läuntricA a tärii.
Conjuratia cerea: sii se izgoneascet e gum enii
greci fi in local lor sit se rlinduiascii Magi ri
inzoldoveni, iar averile biserice se ia pe
searna saiparzirii" ; sif se introducd fabrici fi
sá se deschizei biii de inetaluri ; sá se opreasa
prin tarife aducerea de peste hotar a mar furi-
lor de manuf acturli, producturi ce se pot face
fi aici, spre a nu se scoate banii diri farri f iÍrä
www.digibuc.ro
trebuinfei fi spre a se da indrumarea la deschi-

derea de fabrici" ; jidovii fi streiinii de peste
hotar sd fie opri(i a posesui in Moldova inofii
cu sate, dupei vechiul obiceiu". Se vede totusi,
o tendinta de formare a burgheziei, dar ideile
democratice si de data aceasta erau deficitare,
caci de,spre soarta taranimii nu se spune prea
multe lucruri, iar rernediile sunt de rapt re-
luarea paliativelor.
Incheem acest capitol, aratand eli Leonte Radu
conjuratii lui nu se ridicau mai presus de
carvunarii constitutiei dela MT NTct o idee
despre impilmântenirea tuíraiiilòr, nier
pentru slobozenia claselor de los. Revendicari
de clash politica si de cin boeresc, soide_si de
un neindoelnic optimism.
Nici un conspirator nu se ridica la gandirea
lui Vasile Malinescu sau Constantin Radovici
din Golesti, boeri mari si de neam, care anti-
cipeaza cu patru decenii reformele lui Kogal-
niceanu.
www.digibuc.ro
UN CONFLICT ILUZORIU
In pEn sechl revolutionar apele turburi ale

ideilor sau prefacut, §i razvriltirea lor s'a cana-
lizat acurgere limpede i normala. Mihail
Kogalniceanu este un ideolog al vremurilor sale,
un spirit reprezentativ al epocei. Intreita lui
activitate istoricA, literara i critica, dela 1840
pana la 1856, are un sens dinamic, o miFare
liluntrica i o evidenta i ne;tearsa tendinta de
permanentizare. Directiva pe care o imprima
el la Dacia literarii", este stimulata de nevoia
unei reactiuni impotriva pa;optismului cosmo-
polit i intelectualist ce se arilta in fa,a. Revo-
lutionarii munteni cu deosebire, erau impor-
tatorii acestei manii straino-file. ei aduseserä de
pe baricadele Parisului moda de a vorbi in nu-
mele unei democratii universale, a insului in
genere, care era o plásmuire a ideologiei revolu-
tionare. InteIPrtii5uliiL ppupiiti incepuseril sa
strice limba, invärständ-o cu f rantuzisme §i neo-
logisme de prisos: -Genul lor preferat era ga-
zetiiria vioTentrf §i sforäitoare, care degenera lu
www.digibuc.ro
UN CONFLICT ILUZORIU 245
pamflet invectivA personalil. Apoi, retorica

grandelocventa, Eaunoasii sonora.
Dar nu numai pa§optistii erau vinovati de
alterarea culturii §i a spiritului public. Clasa
conducatoare, marii boeri triiiau inteun
agresix,disprettrind literatura româneasert .pe
care se fiiceau a mr o cunoa§te, desi unii din-
tre dânsii erau scriitori si poeti. Scrisorile §i
documentele literare care ne-au ramas dela
dânsa sunt dovada peremptorie a acestei instrai-
Doerul Scarlat Ghica se jaluia Domnitoru-
lui Dirnitrie Ghica in limba fanariotilor §i a§-
ternea ne harde fraze fran(uzesti inteun iI
grotesc. Aprip staTânire fanariotii izbutise sä
altereze, in parte fondul sufletesc al aasef stii-
pânitoare. Xenofilia boerilor mari era bine eu-
noscutii. Clasa conducatoare inainta catre ter-
menul ultim al evolutiei sale. Din vlastarele ei
se recrutase acea fractiune politica, nationalista,
care mergea pe acela§ drum cu novatorii §i
pa§opti§tii, dupa cum tot ea era aceia care vroia
pästreze agresiv privilegiile trecutului §i pen-
tru aceastá jertfea uneori interesele nationale.
Sa ne intelerrn dela inceput: M. Kogalni-
ceanu reprezenta- generdga 1 oTh.-1Q._ fals de-
smu-iitä cuitarald -deoarece exponentii acestei,
generat-ii suntiuto- datii-§i-promotor& noilor tran-
sfo_r5i01--giciale. Itea4ittnea nationata Da-
rzei titcrare'anticipeadi pacostea pasoptismului.
In eaka rrui-fur diieetie tilerare se afla
nismui tinerflor revolutionarf Libera1I Jar in
www.digibuc.ro
egald mAsurii isträinisrnul clasei conducatoare

care supravietuia. Cele douti fenomene s'au corn-
plinit. Spiritul critic al Kogidniceanului le cu-
prindea pe amândouä. Este neindoios, cä Ko-
galniceanu in critica sa avea in vedere ye
parpti§tii de mai tarziu. La 1840 el spune:
critica noastai va fi nepiirtinitoare; vom critica
cartea iar nu persoana. Vriiinzafi ai arbitrarului,
na vonz fi arbitrari in judecrI(ile noastre lite-
rare. labitori ai peicei, nu vom primi niciodatii
in foaia noastrii discutii ce vor putea sa se
schimbe in vrajbe"1).
Iar când se ive§te prilejul polemicii cu Asachi
adaogai: pincii de pe §coalelor au
pretentia de trimblica scrierile lor, pad fi
tractaturi de filosolie. Ei bine, intr'o asernenea
ciind se publicii atiitea ciirçi, afarii de
bane, nu este de o neapiiratii nevoe, ca o cri-
'tied neptirtinitoare, asprd, sti le cerceteze pe
toate intr'un ciur ci sei le viinture?" Când Va-
sile Alexandri îi publica poeziile, Kogalniceanu
nu pierde ocazia de a ataca pe poetii care iini-
teazei" pe Petrarca, Tasso, Lamartine sau Vic-
tor Hugo. Basaral,_yrin Alecu Russo, a aderat
entuziast la reactiunea critic& a lui Kogalniceanu.
In Studie inadavez", in engetciri",.etc.,
spune d-1 Ovid Densu§ianu, gaisim la fiecare
pas ecoul principiilor formulate in Dacia lite-
1) v. Programul Dacia literarcl", In M. Kogeilniceanu".

Ed. Cartojan. Pag. 41.
www.digibuc.ro
rard" 1). Alecu Russo, cuprindea in obiectivul

criticei sale, cu accente polemice mult mai as-
cutite decAt ale lui Kogálniceanu, pe stricatorii
de limbá, pe novatorii lipsiti de traditie, pe
ardeleni. La formarea spiritului cul-
turii române§ti din secolul al XIX, a contri-
buit hi cea mai larga nnisurti tendinta de uni-
ficare a generatiei dela 1840: traditionalismul
lui' Kogalniceanu, autohtonia ordinei estetice a
lui Russo, pan-românismul lui N. Balcescu. Pa-
§optismul politic, alterat substantial de rlitiicirea
ideologica, gdsea in reactiunea acestei trinitati
autohtone o frânä puternica. Incapabil de a se
manifesta con structiv in cultura, pentrucii di-
rectiva criticii a lui Kogtilniceanu izbutise sit im-
pue alte norme de judecatá decttt cele ratio-
naliste, pa§opti§tii de formatiune intelectualá
franceza au directionat numai fenomenul poli-
tic ideologic. Am putea spune deci, cä efectele
ereziei pa,optiste au fost anulate in cultura, cu
anticipatie sau chiar simultan, de critica inau-
gurata de M. Kogidniceanu la -Dacia
Dar, o cercetare mai aprofundata ne va duce
la concluzia, cà i pe planul politic, pa§optis-
mul cosmopolit i fanariot a intântpinat o ca-
tegorica rezistentä. Am vilzut cum KogiilniceaA
zdruncinând punctele de reaziim ale pa§optis-
mului in artii i literatura nazuia sa autohtoni:
1) v. O. DensuOant,Literatura romancl moderne.Vol.

Pag. 77.
www.digibuc.ro
.248 DIALECTICA NATIONALISMULUI
zez,e secolul al XIX-lea. 0 ideologic politica

totodatii izvora dintr'o reactiune literara. Is-
toricismul, cursului dela Academia Mihaileana
deschide perspectiva de mr4elegere §i afirmare
a acestui realism politic.
Ca istoric, Koganiceanit este lipsit de ab-
stractinni in judeciitile lui istorice, spune Radii
Dragnea, i, in putinele generalizari, se li-
nziteazii nunzai la judectitile de fapt. El nu are
nimic peste idealisnzul national, nici mdcar ceva
din ideia deistti, atiit de nudt la modti intre
ronzanticii din vremea sa" mai departe:
Un spirit realist, o conceptie secularti" Ago-
nqte de finitiile lui". Cu alte cuvinte, la aceiat;i_
caracterizare ajunge §i d-1 N. Iorga: Kogiilni-
ceanu e lipsit de orice sentimentalism, de ori ce
idealism ronzantic" 2). Istoria fiind indrumarul
realist al politicii, Kogalniceanu neaga valoarea
revolutiilor, socotindu-le fatale. Adevtirata ci-
spune el, este aceia care o &agent
din semul nostru, reformemd imbuniittitind in-
stitutille trecutului cu idelle propOrile tinz-
pului de fatal". Aceasta atitudine realist-a avea
toata adeziunea lui N. Balcescu. Intre aceti
doi oameni, s'a exercitat o osmoza de idei, care
cuprinde sub raza ei de influenta pe Ion He-
liade-fladulescu, i mai tarziu pe Mihai Emi-
nescu, N. Iorga i A. C. Cuza.
1) v. Radu Dragnea: Mihail Kogiilniceanu". Pag. 41.

2) v. N. Iorga: Mihall Kogeilniceanu". Pag. 45.
www.digibuc.ro
M. Kogalniceanu a fost cel mult un demofil,

nu un democrat, si nici nu putea fi altceva
atunci cand clasa conducatoare era instrainata,
iar boerinasii care se ridicasera alaturea de ea,
se instrainasera i mai mult, prin incercarea de
autohtonizare a unui fenomen potrivnic mediu-
lui românesc. Nici inteun caz, Kogalniceanu nu
poate fi socotit numai un traditionalist retro-
grad, caci astfel nu se explica faptuirile sale po-
litice din timpul Domniei lui Cuza-Voda.
Cu atat mai mult Kogalniceanu nu poate fi
un tip reprezentativ al traditionalismului mol-
dovenesc, drept expresia unei psichologii regio-
nale cu substrat biologic si prin urmare rasial.
Fara nici un ternei vorbeste d-1 E. Lovinescu
despre natant reacfionarii a temperamentului
moldovenesc"1). Fara suficiente dovezi, incearca
d-1 G. Ibraileanu sà dovedeasca prezenta in
Muntenia a unei legiuni de patruzeci optifti"
si in MoldoN a a unei de spirite critice
si literatori". Deasemenea, presupusa inferiori-
tate a culturii in Muntenia", §i superioritatea ei
in lupta revolutionarät impotriva vechiului re-
gim" este o constatare de suprafatii, care nu
rezista la o cercetare amanuntita a faptelor. Ko-
galniceanu a fost un initiator, un spirit realist,
un creer erfect echilibrat, si care, a elaborat
o doctrina politica sinteticii i unitara, valabila
1) v. E. Lovinescu: Istoria románe moderne".

Vol. I. Pag. 92.
www.digibuc.ro
pentru ambele principate. Faptul cd el a stu-

hat in Germania, 0- pa*opti;tii din Muntenia
m deosebire in Fran ta, nu este hotarâtor.
Simion Barnutiu i'a avut profesor pe Savigny,
totu0, revolutionarismul retorului ardelean este
plin de contradictii i dialectica lui juridica nau-
fragiaza in republicanism §i democratic. Vasile
Alexandri studiase §i el la Paris, dar la 1843
and se intoarse in lard, publica poezii in fac-
turd poporana. Tot asemeni, N. Balcescu stu-
diase istoria in bibliotecile din Paris, Genova,
Roma i Neapole, i participase la m4carile
revolmionare din capitala Frantei.
Acelea0 consideratiuni se pot face 0 despre
anii de studii ai lui Ion Ghica 0 Ion Ifeliade
Rirdulescu.
Munteanul Ion Ghica, albanez poate, dar nu
moldovean, in anul 1843 *ea un curs de eco-
nomic politica la Academia Mihaileana; Ion He-
(iade Radulescu cunoscuse deaproape pe Ko-
gdlniceanu §i Negruzi. invatase multe dela ei,
recunotea cd ziarul situ Curierul de ambe-
sexe", dacii este ci pe al doilea an, este dator
ravnei ci patriotismului moldovenilor... Pentra
care periodnl acesta al doilea dupti tot ¿rep-
tul se inchinii Moldovei" 1). Se Aft in acea
vreme un conflict intre Asachi i Kogälniceanu,
dar nu unul intre KoOniceanu i Eliade. La
1844 apare revista Vrerpilgyfea" cu ideile 0 di-
1) v. N. Iorgaj Mihall<kaginau", iPag.4g7.
www.digibuc.ro
rectiva dela Dacia literarii", dar condusá de Ion

Ghica, V. Alexandri si P. Bals. Colaboreazá acolo
anuntenii Ion Ghica, Gr. Alecsandrescu si N.
Bálcescu. Iatá-1 asadar pe Koganiccanu criti-
and mediocritatea literarà a lui Asachi ji C.
Conachi; ambir moldoveni, dar activând all:a-urea
de N. Bálcescu, Ion Ghica i ceilalti munteni.
Insusi d-1 G. Ibráileanu, vorbind de o scoalä
cridcä moldoveneascii conchide cii si in Mun-
tenia oameni care se influenfeazti §i ascultd de
tradifie, stint: Gr. Alexandrescu fi ademc cunos-
ciitorii de cele vechi: Billcescu fi Odobescu. De-
aceia dintre scriitorii vechi seriofi din Muntenia,
ei sunt singurii care au o lirnbá bunii f i un
spirit original romemesc"1).
AL Russo ne inlesneste i mai bine lärnuri-
rea acestei controverse care are mai mult un
substrat politic deck unul literar. El combate
latinirea sau franfuzirea sau talienizarea Ro-
cuprinzánd in aceasta apostrofá criticä
pe romanticii pasoptisti, pe filologii ardeleni,
pe Eliade care dela o vreme degenerase in
mania italienizantá. Eliade Radulescu semnalase
el pericolul francomaniei, dar In atacul sàu
critic, hirgeste obiectivul i aratá cá prin limba
francezil se rlispândeste des/rdul ci nesupune-
rea la legi", ceiace constitue mi atac fáçi im-
potriva democratiei liberale i politice.
Conflictul de temperament, de culturd si de
1) V. G. Ibriti1eanu: Spiritut critic...". Pag. 38.
www.digibuc.ro
252 DIALECTICA NATIONiiLISMULUI
orientare politica intre Moldova si Muntenia este

iluzoriu. El este o halucinatie a dialecticei libe-
raliste, care a incereat sa falsffice spiritul to-
mtmesc dandu-i o indrumare tendentioasa. M.
Kogalniceanu era inteadevar in conflict per-
manent cu anumiti oameni din generatia lui de
varsta. Aceasta se vede nu nurnai din activitatea
literara, dar cu deosebire din cea
Douai generatii activau concomitent, una pe
un plan realist din care faceau parte Kogalni-
ceanu, Balcescu, Eliade, etc., si alta pe plan
romantic-revolutionar condusd de Ion C. Bra-
tianu si C. A. Rosetti. Pasoptistii revolutionari,
care läsau sà cada accentul pe politica, nu au
fost in nici un chip oameni de cultura. De
aici se pare di incepe conflictul, din cele cloud
mentalitati diferite, dintre care una, surpa ideia
româneasca inlocuind-o cu cea democrata, iar
cealalta, restabilind sensul viabil al nationalis-
mului, avea totusi constiinta clarä a nouilor re-
forme. In epoca de pregatire a anului 1848 a
inceput lupta dintre ordinea autohtona si de-
zordinea strainismului politic; dintre valorile is-
torice, culturale i politice, i anarhia ideologica.
Mihail Eminescu a inteles mai bine decat
orkine substratul acestui conflict si l'a tan-rack
in urmatoarele cuvinte: Lupta Moldovei contra
numitilor munteni nu este deci indreptatd con-
tra elementelor istorice ale Tdrii-ronainefti, ci
in contra celor neistorice. E o luptd comund,
la care tot neamul romemesc ia parte in mod
www.digibuc.ro
instinctiv, cucerind bucatet cu bucatii bunurile

lui nationale. Azi e limba, pe care aceste still.-
pituri o prefticuserä intr'o pi/sal-eased neinteleasd,
inani va fi poate organizatia sociaki, poimiiine
biserica fi coala, una clite una. Totul trebue
snuds din meina acestor oameni c'o intiscutii
incapacitate 'de-a pricepe adeviirul f i lipsiti de
psibilitatea patriotisnudui: totul trebue dacizat
oare-rum de acuma inainti9T. Aceste rtindiiii
le apreciem ca §i. pe liniile de foc ale testa-
mentului ski, politic.
1) v. M. Eminescu: Articole politice". Pag. 135-136. Ar-

ticolul intitulat Pcitura superpusd" In Tirnpul" 1881Iu-
nie 29.
www.digibuc.ro
MIIIAIL KOGALNICEANU SI IDEILE
TIMPULUI SAU
Mihail Kogalniceanu reprezinta ideia statu-

lui national roman in formatiunea ei prirnitiva.
In marea si dinamica lui personalitate se in-
cruciseaza drurnurile istoriei, se randuese ideile
clupa criterii autohtone de judecata si se erar-
hizeaza valorile culturale dimpreuna eu cele so-
ciale. Mihail Kogalniceanu era un om de vastä
cuprindere intelectuala i totodata un armaci
energic al politicei de stat. Numai Ion Heliade
Raduleseu, N. Balceseu inteo oarecare ma-
sura Simeon Barnuliu i se asearnana
Ceilalti, sunt revolutionari de fune-
tiune intelectualk gangavi spoitori de principii
irnpntmutate. Mihail Kogälniceanu va ingernana
,eultura §i politica inteo vretne and rastnerqa
revolutionará nu tinea searna de permahenta
valorilor autohtone, iar cultara" literará si es-
tetica era concurata de ideologia si teoriile de-
rnocratiei. Misiunea culturala i politiea a lui
Mihail Kogalniceanu era toeptai(aceasta. de a
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU I OAMENII TIMPULUI SALT 255
incerca sà armonizeze culturalismul spiritual cu

formele politicei ideologice, de a da statului
politic un reazdm istoric i o suprafath intelec-
tualä, o supra structura, justificatà pe temei
cultural.
Activând tactic, pe terenul revolutiei, Kogäl-
niceanu avea totu0 viziunea larga i capacitatea
de organizare a unui strateg. Nici un revolu-
tionar nu se intreabd ce va fi a doua zi dupä
revolutie, pentrucd nici unul nu vrea sä re-
cunoascii valabilitatea §i permanenta formelor
anterioare, iar din framântarea insurectd, nimeni
im poate prevedea ce se va na0e. Revolutiile
dernocrate" i socialiste" nu au cunoscut forma
zilei de ratline. 0 rästurnare de straturi so-
ciale, inauguränd printr'o loviturá finalä un
proces de evolutie istoricá, dar cine poate pre-
vedea momentul culminant i inefabila consu-
mare a acestei presupuse faze finale?
Se aflä färä indoialä o corelatie intre mediul

de formatiune intelectuald a hii Mihail Kogäl-
niceanu i ideile politice manifestate de el mai
tärziu. In viata oamenilor politici, nu certitu-
dinea acestor influente ne dti noutt cheia ex-
plicativa a faptelor lor, dici se presupune cel
putin in egalá másurá, cá omul politic auten-
tic, Bind i o personalitate, va fi creat prin
propria lui viziune icoana viitorului. SA ne rea-
www.digibuc.ro
minthn, cil chiar social4tii romilni, care au mq-

tenit o doctrina gata confectionata in capita-
lul" lui Karl Marx, au incercat sa o interpre-
teze, aci altfel, ar fi fost prea utopia in
proectiunea ei asupra realitatii. Nu se poate in-
chipui cli Mihail Kogalniceanu a gandit §.1 a
flptuit numai sub influenta maqtrilor siii dela
Universitatea din Berlin, ci numai a, traind in
tovara§ia ideilor bor. and si-au croit persona-
litatea, s'a resimtit mai. tArziu de aceasta in-
fluenà.
D-1 N. Iorga, cercetând legatura ideologicrt
cu aceastrt perioada, il afla' pe Gans §i. Savigny
sau chiar pe Hegel printre filosofii cari au
putut influenta gindirea politica a Kogrilnicea-
nului. De spiritualismul hegelian este strabatut
intregul secol al XIX. Prezenta lui se afirmrt
pretutindeni. De istorismul evolutionist, i dupa
unii romantic al lui Savigny nu scapase nici
Sim ion Bamutiu. in fluentat tot pe aceia;i
cale a culturii germane. Totui, domnul Ni-
conae Torga vede destul (le limpede atunci
and afinna : Ideia ci realitatea nu sunt
(cloud lucruri deosebite; ele ISar a fi
se confundii fientru cugetiltor intr'o unitate ter-
fectr1). Talmacirea acestui principiu nuclear
nu trebue sa fie numai deck o concluzie strict
conservatoare, ci mai de graba o intelegere echili-
brata a corespondentilor dintre idee i realitate.
1) v. N. Iorga: Mihail Kogeilniceanu". Ed. Socec.Pag. 10.
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU SI OAMENH TIMPULU1 BALI 257
-Nationalismul de data aceasta se amestecii cu li-

beralismu1 inteun cadru de viziune idealistfi,
prima sub raza de influenta a culturii germane,
<caci, iatá ce spune câteva rânduri mai jos tot
a-1 N. Iorga: Trebuiau insit unitiifile nationale
publice. Germanii crescufi in
xceastii atmosferti idealistá, le-an dorit fierbinte
pentru poporul lor, fi dupii thinfii le-a dorit §i
Kogälniceanu, pentru intregirea proprialui sáu
popor". Iata aa dar eh' ne apropiem de fondul
gAndirii Kogranicene, evolutionistii i organicA,
plistrand ledtftura cu treeutul, dar anticipand
zurajos_ reformele viitorului. Si de data aceasta,
Kogiilniceanu rärntinc un orn al tirnpurilor sale,
-care nu concepe salturi peste puterea de" evo-
intie a popoarelor, dar nici inchistarea 'Mtn-
necattl in formule perimate.
Ranke ca istoric, spwre d-1 N. lorga,
firedica necesitatea desvolttirii organice a na-
Vunilor. Ca fiint,e vii ramilneau ele inaintea ma-
felui invietor, fi inaintea ttintirului Moldovean
rástirea tot atcit de vie icoana unui vechi neam,
nobilti origine, Nitta de neslarfite nevoi,
rábdeitor in mijlocul lor, de o statornicie de fier
in apiirarea ptiméintului stiu creztind in spinta
4replate ca in Durnnezeu irzsufi, care Prii dtinsa
n'ar fi avut nici un inteles"i).
In saloanele lui Savigny l'a cunoscut pe Ale-
:xandrif ec-Trumboldt, care l'a rugat sà scrie
1) v. Idem. Pag. 11.

li
www.digibuc.ro
un studiu despn 4igan4i altul despre literatura

roniäneascil. Mihail Kogälniceanu insä,
timpul studiilor din Germania,
cronicile lui Miron i Nicolae Costin i chiar
o colectie de cântece populare. El se infil-
ti§a astfel inaintea maqtrilor säi ca un is-
boric un literat, cu o pregAtire necesara
pentru a face fatà intrebilrilor ce i se pu-
neau. Nu plecase cu traista goalà cum fiicuserii
pappti0ii i nici nu ráspundea cu nesfär0te
accente de admiratie pentru intelepciunea al-
tora. Stäpan pe aceastil pregütire intelectualä,
Mihail Koffiilniceanu izbuti sá fie introdus In
cercurile universitare §i filosofice din Germa-
nia, de0 niciodatd nu rilvnise la aceasta ca un
orn ambitios. Aici totu0, catii sá se inebege
prima etapa a evolutiei sale. Interpretarea d-lui
Radu Dragnea este valabild principial. Dato-
ritd ackizitiilor dela Berlin, spune d-sa,
se va explica deosebirea dintre el fi ra(iona-
li§ti" liberali din Muntenia Moldova, afa de-
vine el un traditionalist, traditionalismul cri-
tic al lui Kogeilniceanu ci evolutionalisnutl saw
politic. Ideea statului modern, o datorefte in
blend parte idealismului national german, lui:
Ranked care, pe timpul petrecerii Moldoveanu-
lui la Berlin, avea un trecut politic de mare-
animator al Statului national unitar"2).
In anii sai de studii la Berlin, Mihail Kogiil-
2) v. Radu Dragnea: Mihail Kogeilniceanu". Pag. 19-
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU $1 OAMENII TIMPULUI SAC 259
niceanu colaborase la revista Magazin far die

Literatur des Auslandes". Revista accasta se an-1
gajase inteo anchetii §i la intrebarea ce scriitori
clasici are literatura rusâ, prinaise chiar din Ru-
sia un studiu despre cei doi Cantemiri. Este
aceasta o indicatie pentru a explica intentia de
mai târziu a lui Mihail Kogalniceanu de a pu-
blica o traducere a opera Cantemirilor? Ceace
tim ins& precis, este cii aceastii publicatiune
in mai multe rânduri, a avut cuvinte elogioase
(lespre Kogâlniceanu i ea ea ar fi stimulat
chiar direct nationalismul scriitorului moldo-
yean" dupâ curn crede d-1 Radu Dragnea.
Cu aceastâ formatiune intelectualii se intor-
cea Kogälniceanu in Ora'. Multe iluzii pierdute"
va fi nutrit el in anii tineretii, când i vârsta,
lipsa de griji i mediul cArturaresc al Uni-
versitälii este prielnic pentrn aceasta. Vorn ve-
dea insä, cá multe din aceste iluzii" s'au Tea-
lizat.
Dintru inceput. formatiunea intelectualä a liii
Mihail Kogälniceanu, prin partea de contribu-
tie a culturii personale, i in egalli masurá a in-
fluentelor prirnite din Germania, II situiazá pe
planul evolutionist-istoric. Directiva acestor idei
se putea bizui §i pe un temperament adecvat,
dar in primul rând, pe o structuril eminaniente
culturalk care presupune traditia elementul
de bazii, istoria. Prin valorificarea fenomenului
1) v. Radu Dragnea. Pag. 20.
www.digibuc.ro
cultural, prin incadrarea dinamismului social in

disciplina i sensul istoriei, Mihail Kogalniceanu
este un realist, spre deosebire de ceilalti pa-
soptisti, mai cu searna munteni, care erau
rafionaNti". Unele critici liberale au denatu-
rat fondul sufletesc al lui Mihail Kogalniceanu,
scindându-1 dupa o arbitrara interpretare. Un
Kogalniceanu reactionar in culturA i un altul
revolutionar in politica. Un Kogalniceanu ar-
maci al unui program literar la Dacia lite-
rare din care descind Convorbirile-literarc",
§i chiar printr'o ciudatá revendicare însui Sbu-
reitorul" (?) §i un altul, autor al loviturii de
stat, al improprietiiririi tdranilor si al emanci-
parii tiganilor. Cu oarecari coreetüri, caracte-
rizarea d-lui E. Lovinescu se apropie de ade-
var: Kogigniceanu, spune d-sa, a fost in
realitate, numai un democrat; atitudinea lui nu
trebue confundatil cu cea a liberalilor munteni,
de care se deosebea prin temperament, prin
culturei ci mediu de formatie intelectualii"1). Ko-
galniceanu a fost un nationalist, pentruca el
pleca dela anumite nevoi sociale ale poporului
salt, incadrate in ritmul evolutiei istoriee,
intrucât aceste nevoi presupuneau anumite re-
forme, Kogalniceanu a fost i un democrat.
Democratismul lui M. Kogalniceanu era o
etaph istorick un fapt presupus necesar, nu un
1) v. E. Lovinescu: Istoria civilly:Wei romane moderne".

Vol. I. Pag. 93.
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU I OAMENII TIMPULUI SAU 261
fenomen social de importatiune ideologicâ. El

se mira in linia de evolutie istoricâ nu in spi-
ritul timpului, dupa cum friceau pa§opti0ii.
Tocmai pentru acest motiv nu se poate admite
un Kogâlniceanu conservator prin temperament.
deoarece singurele realizriri viabile ale parptis-
mului sunt acelea rânduite i consacrate de gu-
vernarea lui. Neincadrat disciplinei unui partid,
gi activând iWaiintilt sub imboldul unor con-
vingeri personale, care in linii mari coincidea cu
acelea ale revolutionarismului novecentist, se in-
telege ea Mihail Kogrilniceanu a fost inteun
permanent conflict nu cu liberalismul muntean
in genere, dupâ cum se crede, ci cu acea frac-
tiune a partidului liberal starostitâ de Ion C.
Briitianu 0 C. A. Rosetti. In actiunea lui gu-
vernamentalri, Mihail Kogâlniceanu a fost spri-
jinit de o parte din liberalii munteni, iar prie-
tenia lui cu Ion Heliade Rädulescu §i N. Bril-
cescu este prea bine cunoscutrt, pentru a insista
acum, asupra ei.
Scrisoarea 1) dela 12/24 Octombrie 1867 in-
chee bilantul unor aprige conflicte i lumineazii
acele nedumeriri.
Ideile deschid orizontul prefacerilor sociale.
Ideologiile premerg sbuciumul revolutionar. Pe
temeiurile acestor critici sociale se produce acea
rAsturnare de fapte i restaurare de valori prin
care se afirmri o revolutie. Revolutia din Mol-
1) v. N. Iorga: Loc. cit. Pag. 20.
www.digibuc.ro
dova dela 1843 nu poate fi inteleasa farli

aceasta pregatire prealabila a spiritelor. Razvra-
tirea politica se uneltea in mijlocul micii boe-
rind i a burgheziei, adicá tocmai acolo unde
ideile raspândite de Mihail Kogalniceanu puteau
gasi ecourile unei intelegeri. Rana la un punct,
cultura insa§i a fost un mijloc puternic de ras-
*dire a ideilor revolutionare. G. Asachi, con-
servator i prin urmare adversar al revolutiei,
in culturii a fost un promotor al umanismului
apusean. Albina Rorntineascd" revista pe care o
scotea el, incepánd dela 1 Iunie 1829, promova
un nationalism cultural reinnoit prin inráuri-
rea secolului", dar directionat totodata de tra-
ditia cronicarilor, de valorile limbii populare
a cuvintelor din cartile biserice,ti. Cu pro-
gramul cultural al acestei Arhive, Mihail Kogal-
niceanu a avut multe puncte de contact in ti-
nerete. Valorificarea literaturii populare pre-
cede cultural incercarea de emancipare a WA-
nimii. Recunoscându-li-se maselor populare ano-
nime o putere creatoare, cultura ins4i nu mai
ramâne un privilegiu al claselor conducatoare,
ci se adânce,te in straturile de jos ale poporului.
Reactionar in politica, dar novator in cultura,
Asachi a despicat §i el orizonturile sociale ale
noului secol.
In introducerea dela Arlziva Romtineased",
Mihail Kogalniceanu reia aceasta conceptie pe
care o transplanteaza in istorie. Istoria noastrii,
spunea el, este in tradifiile poporului", i lar-
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU SI 0A3IENII TIMPULUI SALT 263
gind acest termen ajunge la concluzia cà Fite-

Tatum populara, cu deosebire poeziile pot fi
isvoare de documentare in istorie1). Ne apro-
piem astfel de o nourt metoda care reface is-
toria pe alte planuri, emanciptind-o de sub vi-
goarea faptuirilor domnesti, pentru a o in-
cadra in vitaa sociala a unei natiuni. S
.ne inern de linzba, de istoria noastrii, cum
se tine un om in primejdie de a se ineca,
priijina ce i se aruncii spre sciipare. Istoria
roindneased sà ne fie mai ales cartea de di-
.petenie; sá ne fie paladiul na(ionalittifii noas-
ire. Intr'insa voin înVàÇa ce am Pica §i ce
irebue sii facem". Aceasta coneeptie lumineaza
intreaga ideologic politica. Ea va fi reluatii
pe larg in Cuviint pentru deschiderea cursului
de istorie nafionalei in Acadenzia Miliàuleanà ros-
lit in 24 Noembrie 1843".
Acolo vom gasi expresia nationalismului lui
Mihail Kogillniceanu, un manunchi de pareri re-
actionare, dar fail care nu s'ar fi ajuns nicio-
dlata la o doctrina bizuita pe elementele trecutului
românesc. Asa II vede d-1 N. Iorga i chiar A. D.
Xenopol, càci, primul spune, ea el nu se aratti
ozici cit acest prilej ca un radical Pat' crufare,
tare nu infelege a piistra nimic din trecut, ci
crea din non dupii rafiunea purd sau dupat
.aplica(iunile hicute aiurea, ale aceleiafi ra-
1) v. Radu Dragnea: Loc. cit. Pag. 50.
www.digibuc.ro
264 DIALEOTIOA NAT/ONALISMULUI
fiuni",1) iar celälalt in toatd lucrarea lui Dom-

nia lui Cuza-Vodti" de nenumarate ori gäsqte-
cuvinte de laudd pentru aceastä superioarii in-
telegere a istoriei.
Istoria, dupci Milted Kogrdniceanu, este cetirecr
o4teascli atuturor ceeace inseamna cà la
facerea ei au colaborat toate clasele sociale nu nu-
mai cele de sns. Subliniem conceptul social. PeekS
vreme pânä atunci, istoricii se ocupau nurnai de
faptele domnitorilor,Kogälniceanu unified direc-
tiva suveranä cu marea masil a celor anonimi, clá
corp concret i nobil unor fenornene ce nu pot
fi interpretate prin ele in§ile. Ilestaurarea fac-
torului social presupune o inchegare totalitard a
istoriei, ca expresie a vietii gregare, de uncle
nevoia de a da o definitie naiunhi. Omul tot-
deauna, inainte de neam, iubit familia, hut-
inte de lume, si-a iubit neamul i artea dr
panuint... in care piirin(ii siii au trait fi s'au
ingropat..."
Istoria este aa dar expresia vieii gregare
unei natiuni. Cunoscand istoria, ajungem la
conftiinta Cunoscând rostul nos-
tru in lume, devenim parte integrantfi, pätrun-
dem in universalism pe aceste cài. Tinând searna
de aceste fapte, fará indoialä ca istoria are ne-
voe de doeumentare, de informatie
dar alciituirea ei este rodul unei intuitii, a unei
intelegeri atective. IncercAm a deslu§i aceastä:
intuitie §i ajungem la concluzia cà istoria este
1) v. N. lorga: Istorta Ut. veac XIX". Vol. II. Pag. 116..
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU 13I OAMENII TIMPULUI SAU 265
o lupta pentru pastrarea nationalitatii mud po-

por. Alta justificare ea nu are, §i caile nationa-
lismului de aici pureed.
Despre acest discurs publicat n fruntea Le-
topisetilor" (vol. I. 1848) d-1 Nicolae Iorga
spune ca era menit sd insu f le(eascd niai
multe generatii romiinefti moderne"1). Cu-
vdntul de desckidere a cursului de Istorie
Nationale îl socotim un prim punct de plej,
care a ideologiei nationaliste. Acolo se intretaiau
§i fuzionau drumurile culturii §i politicei. Cul-
tura reactionara §i politica nationala. Cultura
bizuita pe traditie §i politica pc permanenta
unor valori verificate de evolutia istorica.
In ordine cronologica, Cuvdntul 4e. deschi-
dere"... (1843) intrerupt §i publicat in Pro-
przgrea" surimata, a fost precedat de progra-
mul Daciei literare" (1840). Pentru a complecta
intelesul acestei doctrine desvoltate pe o linie
unitara, inainte de a ajunge la capitolul care
inaugureaza ideologia politica din Dorinfele par-
tidei nafionale din Moldova", (8 August 1848),
ar trebui sa insistain asupra prograrnului cultu-
ral §i literar dela Dacia Literare. Regasim aici,
tendinta de a cuprinde in raza fenomenului cul-
tural, faptele istoriei, datinele §i viata populara.
Punctul de plecare al Daciei literare" era rea-
lizafin dorinfei ca Ronzdnii sá aibei o li,nbà i
o literaturii cormind pentru tofi". Legitimarea
1) v. N. lorga: Loc. cit. Pag. 116.
www.digibuc.ro
acestei intentii este provocatä de francomania

munteanä, care subordona fenomenul cultura-
lului politic, §i pe de altà parte necesitatea unei
reactiuni impotriva latiniziírii ardelene. Kogalni-
ceanu impune directia istoriat i poporand in
literaturii. In sinteza programului dela Dacia
literare se contopeau istoricismul evolutionist
care tinea de traditia i nevoia de a restabili
ritmuri noui de respiratie socialà care tineau
de trezirea con§tiintei nationale.
istoria noastrii are destule fapte eroice, fru-
ozoasele noastre fitri stint destul de mari, obi-
ceiurile noastre sunt destul de pitorefti fi de
poetice, pentru ca sá putem gäsi fi la noi suje-
turi de scris, fdrii sd avem pentru aceasta tre-
buintii sà ne imprumutiim dela alte natir1).
Strainismului i francomaniei, Kogiilniceanu II
opunea peisajul românesc i istoria nationalä.
Iatii i acest pasagiu: Dorul imitafiei s'a putt
la -noi o manie primejdioasii, pentrucd omoarti
in noi &dud national... Mai in toate zilele ies
de sub tease ciirti In limba romemeascii. Dar ce
lobos! cá sant numai traductii din alte limbi,
§i incei i acelea de ar fi bane. Traductiile insei
nu fac o literature.
Dacia literare apare cu colaborarea lui Va-
Bile Alexandri i C. Negruzzi, arnandoi
inspirati de duhul literaturii nationale.
In prefata Letopifetilor" Mihail Kogillniceanu
1) v. Dacia literarcl". Programul. Ed. Cartojan. Pag. 41.
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU E3I OAMENII TIMPULUI SAU 267
hi dd.' toatd mdsura conceptiei sale critice. Este

fárà indoiald prima, §i cea mai grandioash hi-
cercare de autohtonizare a secolului al XIX. Pu-
blicând cronicile gánditorilor i scriitorilor ro-
mâni din sec. XVII, Kogdlniceanu lega cultura
occidentului de spiritul creator românesc. Se pu-
tea stabili asa dar, cà avem o traditie culturald
autohtoná, care incepe pe citile umanismului,
prin Roma §i PoloniaTTi se transmite secolu-
lui al XIX, odatá cu conceptia echilibrului clasic
prin scriitorii, care au pretuit tezaurul limbii
rorndne§ti, nealterate de influentele sträine.
In tovärd§ia lui Vasile Alexandri i C. Negruzzi,
Mihail KogAlniceanu putea deschide im drum
luminos i constructiv literaturii. Reluând firul
urnanismului cronicdresc, Kogidniceanu putea
orbi de o traditie culturald consacratrt §i de
un indrumar care sit jaloneze orientarea literard
a secolului al XIX. I-a trebuit pentru aceasta
sd Led un salt de aproape dourt veacuri hi urmd,
lege un fir intrerupt de näpasta fanariotii.
De aici se mai putea trage o concluzie sem-
nificativd pentru contimporanii un secol po-
litic a incremenit o evolutie culturald normald,
a retrogradat linia de mhcare spirituald a unui
popor. De aici necesitatea republicarii cronicilor
pentru a aduce dovada stritlucirii de altä clan.
Artele i literatura, expresiile inteligen-
fei, spunea Kogalniceanu, n'au sperantii
de viafd dealt acolo uncle ele 4i trag originea
din insiifi tulpituz popoarelor. Altrnintrelea, ele
www.digibuc.ro
nu sent decet nifte plante exotice pe care cel

Fidel vent ori le 2nghiaçä, ori le usuctr. Ca sd
avern artii fi literaturii nationalii trebue ca ele
sä fie legate cu societatea, cu credintele, cu
obiceiele, intr'un cuvdnt cu istoria noastrii... Nu
vom avea artii fi literaturii dacii nu ne vorn
aderpa la izvoarele naionaliti4ii noastre, care
este religia secolului al XI X-lea"1). Specificul
etnic in opera de idei a lui Mihail Kogalniceanu
indeplineste functie normativa i judecatile de
valoare ale criticii se raporteaza in primul rand
la elementul psichologiei etnice.
1) v. Mihal Kogillniceanu: Letopisoir. PrefejA.
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU INTRE LIBERALI
CONSERVATORI
Dorinfele partidei nafionale in Moldova" 1),

redactate §i semnate de Mihail Kogalniceanu, in
August 1848, cuprind principiile de kc revolu-
tionare i prea putin democrate, dar mai mult
sociale i nationale, ale unei miscari politice
stingheritâ in dezvoltarea ei de câtre cele douii
piedici care i se puneau in cale: Terorisinul...
unui Doinn imbiitat de pofta reizbuneirii", vi le-
giuirea striiind a Regulamentului organic. Deaceia
il vedem atacat din plin, §i cu vorbe aspre, pe
Mihaiu Sturza câruia i se imputti ch. afrifei pisma
ci zavistia, inteireitei steirile sociale una asupra
alteia, aprinde feiclia discordiei"; iar Rezulamen-
tul este combâtut pentrucri fiind o lege_
tine in kc progresul firesc al tarii, dar maimult
deck atât, rneteahna capitalei" a. Regulanientu-
lui este acela cA, in loc de a re_gula, 41.upc1 spi-
ritul tirnpului vechile institutii ale Moldovei, a
1) V. Anul 1848 tn principatele ronutne". Vol. IV. Pag. 80.
www.digibuc.ro
diirdmat i a desjiintat toate legiuirile ii ne-a

tetaria ca trecutid, lard a ne inte-
meia prezentul. 0 lege fundamentaki a teirii,
trebue sir fie o prantii indigena, expresia ntira-
vurilor nevoiiztelor
Critica regulamentului, pe care II socotea re-
trograd §i revolutionar tot odatä prilejue§te lui
Mihail Kogälniceanu o serie de consideratiuni
generale cu caracter net nationalist. Retrograd
era regulamentul yentrucd nu voia sá ie seamii
de nevoile actuale ale natiunii, i reducea sta-
rea social:7i la o semi-barbarie, revolutionar era,
pentrucA nevränd sä tie seamti de trecut, in-
troducea o serie de noui reforme, care prin ina-
derenta kr la spiritul etnic provocau dezordi-
nea. Combiittind caracterul revolutionar, §iprin ur-
mare anti-national al Regularnentului, Mihail Ko-
gälniceanu spune : de aceia voim a ne intoarce
la acele institutii, a ceiror originei este din pa-
metntul nostru, care in tiinp de cinci veacuri
le-anz avut ci pe care voinz nwnai a le adapta
la luminile fi trebuintele epohei". In spiritul
acestor principii fundamentaiie sunt redactate
Dorintele partidului national". *i mai departe,
vorbind despre revendidirile in§iruite in cele
32 de puncte, flird a sublinia caracterul kr de-
mocratic i revolutionar, Koglaniceanu se pro-
nunta pentru o libertate reali, nu pentru una
factice i pecetluità cu toate sanctiunile legale
dar nerespectatil de Regulamentul organic. El
aratä, ci aceste libertiti sunt numai pe hdr-
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU INTRE CONSERV. SI LIB. 271
tie", i cà ele sunt intotdeauna abrogate sub

cuviint de mdsuri de ordin public". Nu se poate
vorbi de un triumf al revolutiei dela 1848, a-
tâta vreme cAt nu am avut niciodatA respectul
legilor. Statul rornânesc nu a avut o calitate
legalà sanctionata prin puterea autoritatii guver-
namentale. In acest sens, revendicdrile Dorin-
felor" se incadreazA timpurilor actuale.
Bro§ura lui Mihail Kogalniceanu dela 1848
este strAbAtutA de conceptia nationalismului to-
talitar, care intemeia puterea statului politic pe
starea de prosperitate economicA, culturalA §i in-
telectualA a natiunii. FArd sa fie zigzagatil de
contradictiile timpului sau, atitudinea politich a
lui M. Kogalniceanu se aflA in linia de mi§care
a dialecticei nationaliste. Problema emancipArii
sociale i a improprietäririi taranilor, nerezol-
vatA nid in anul 1848 i nici dupA trecerea va-
lului reactionar, revine necontenit in discutia
sfatului Ora. Atacat de Radu Rosetti §i Gr.
Bal§, Mihail Kaganiceanu dà faimosul iiispuns
in §edinta dela 13 Februarie 1861 prin care
.vorbind de Omni spune cA 2000 de boeri. nit
lac o na(iér. PriTncipIut unanimitAtii etnice in fun-
darea gregarti a unei natiuni, opus principiului
sectar al claselor privelegiate, a boerilor, nu
este de originä democratk ci de origind istoricii
evolutionistfi. A vorbi tAranilor de drepturile
kr, in conceptia lui Mihail KogAlniceanu in-
seammi a le vorbi de deinnitatea lor de ro-
www.digibuc.ro
272 DIALECTICA NAVONALISMULUI
Sub toatii Domnia lui Cuza-Vodá, M. Kogia-

niceanu duce 1:4U-ilia parlamentard impotriva li-
beralilor obstructioni§ti care fiiceau necontenit
diversiuni pentru a zädarnici rezolvarea proble-
mei agrare, §i in contra conservatorilor retro-
grazi. Când se ive§te conflictul dintre el §i co-
misia centrahl, Kogálniceanu tine faimosul dis-
curs dela 25 Mai 1862, in care, sustine
ciparea i improprietárirea táranilor,
dreptul propriettitii in Romania, este un drept
cu total particular, care nu se aseamiinii deloc
cu acel de proprietate absolutii din apusul Eu-
roper.
Ar trebui sá consaciiim un ....capitaLspecial
hi& s. . a ..
\Todd. Spatiul nu ne ingâdue. Totu§i nu vom re-
nunta la aceastii obligatiune, de a arâta cu alt
prilej, i cat de curând, cum nâravurile parla-
mentarismului liberal §1 democrat au impiedecat
legiferarea reformelor sociale de pe urma cii-
rora trebuia sil se nascâ statul românese mo-
dern; cum aceste reforme, s'au fácut impotriva
liberalilor i ffträ contributia lor, ele hind opera
exclusivil a Domnitorului Alexandru I §i a sfet-
nicilor sAi selectionati din aripa nationald a par-
tidelor politice. Punctul culminant al acestei a-
narhii parlamentare este färA indoiald asasinarea
lui Barbu Catargiu.
Inteadevar, la 25 Mai, la sfAr§itul §edintei,
pre§edintele Consiliului, Barbu Catargiu fa's-
punde combátând pe Kogâlniceanu. Desbaterile
www.digibuc.ro
vor continua pe aceia0 tema Oa la 8 Iunie.

Atunci, izbuene§te incidentul: C. Anion il in-
tarnpina cu observatiunea cà guvernul a impie-
Accat manifestalia dela 11 Iunie. Barbu Ca-
targiu raspunde in numele tarii §i a
nrdlirei. La sfar§itul §edintei, Barbu Catargiu
parasind adunarea pentru a se duce acasa, se
lìísü intovilrii§it in triisura ore catre prefectul
kle politic N. Bibescu. Fe când trecea _pc sub
poatta nitropoIliet a fost asasinat cu cloud fo-
etai de revolver. Nkolae llibescu sari din trii-
suit, L pe când caii speriati alergau la vale,
el dadu alarma cà focurile s'au tras de sub
poarta Mitropoliei. Cercetarile care s'au facut
nu au dus la nici un rezultat practic.
relatarile pe care le avem la indemana pu-
tern ajunge la unele concluziuni mai Inuit decât
ipotetice. Istoridll liberali insa, acei care au cer-
cc-tat aceastii chestiune, nu O.-au dat silina sii
zduca o raza de lumina. Nu aveau de altfel,
nici un interes.
Astfel, d-1 Alex. Lapedatu, de§i membru al
Acaderniei Române, tine o comunicare cu
Jn jurul asasiniirii lui Barbu Catargiu" 1) in
-care Land apologia partidului care se afla atunci
la guvern, pleacà dela urmätoarea premiza: B.
C. riipus de un glonte tras de o nand mis-
.terioasd, care Midi azi nu se Vie fi nu se va
1) Publicatá In A. R. Memorille SecIlunil Istorice. Serla

RI. Tom. XIV §i Vilna la 26 Mai 1933.
18
www.digibuc.ro
274 DIALEOTIOA NATIONALISMULIII
sti poate, niciodatd cu siguranfd a cui a fost"9.-

Angajat pe acest drum, periculos pentru un is-
tonic slujitor al adevArului, d-1 Alex. Lapedatts
ajunge la o profesiune de credintii anti-dinastici,
la o apologie a partidului liberal.
Se pune in cauza, tensiunea care se creiase br
sarli intre boeri i trtrani in jurul celor dour' mari
reforme: electorala §i agrard. Se aratà fárá nici
un temeiu cii oamenii acestei epoci erau sin-
ceri ci fanatici in ideile §i sentimentele lor li-
berale ci democratice i intelegeau .54 lupte ea
toatii hottirtirea i energia pentru respectarea
ci apdraren acestor drepturi si libertdti... Se
produce astf el o stare de spirit supraexcitata,
o atmosierii politica supra inceircatii, de naturd
a inlesni i provoca, ca in toate locurile tim-
purile, excesele i chiar atentatele, cum a lose
acel ce riipuse viafa lui Barbu Catargiu"2). A-
ceastii atmosferli de surescitare i rebeliune nu-
mai liberalii o creaserä. Cercettmd evenimen-
tele acelei epoci, afläm curn Omni din jude-
ul Buztiului, sub conducerea unuia
Itiieru, pornira eatre Bucurefti, spunand ea vrait
sit .ia tapul grangorilor ce nu fin cu fare
Liberali cautau- ca prin agitatiuni populare ctr
caracter revolutionar, sà intirnideze puterea po-
dar atunci cánd bátàlia parlamentard iz-

3) A. D. Xenopol: Domnla lui Cuza Vodd". Vol. IL
Pag. 237.
www.digibuc.ro
M. KOGALNICEANU INTRE CONSERV. $1 LIB. 275
bucnea in plin, aceia0 liberali se dlideau in

bituri lásând rezolvarea problemei agrare in sar-
cina Domnitorului §i a lui Mihail KogAlniceanu.
In acest timp, dupa curn aratä A. D. Xenopol,
organele liberale interpretau aceastä manifestare
a tartinimii ca Bind pornitä in vederea unirii,
cánd in realitate ea servea scopuri politice.
In aceastä atmosferd, chiar aa dupd curn o
relateaza d-I Al. Lapedatu, omorul lui Barbu
Catargiu nu putea fi deck opera stângei revo-
lutionare. In zadar va cauta d-1 Al. Lapedatu
sä desbatii aceastA temil pe 33 de fete in plinà
ledinta a Academiei cAci toate argumentele, i
se vor intoarce in contra-i. Din depozitia scrisA
sau oralii a mai multor martori, reese destul
de limpede, cà insotitorul lui Barbu Catargiu
lela 8 Iunie 1862 ainea bratid drefit fieste urne-
ru minIstru" §i cA focurile de revolver
au lost trase foarte deaproape i chiar din aceastA
parte. D-1 Alex. Lapedatu recunoa0e cA acu-
zarea aceasta l'a urmarit pe fostul prefect de
Po litie_ eat a trait, ziandu-i-se chiar
Pistol, dar nu vrea sä transforme svonul in
tragic 0 acuzator adevAr 1 Adâncind tema, de
apariitor interesat al asasinului lui Barbu Ca-
targiu, d-1 Alex. Lapedatu incearca o polemicA
cu Anghel Demetrescu autorul unui studiu asu-
pra lui Barbu Catargiu 1) i chiar cu A. D.
1) y. Dtseursurl partamentare" de Barbu Catargiu. Ed.

Minerva.
www.digibuc.ro
Xenopol. Respingind dela inceput amestecul lui

Ion C. Brátianu O. C. A. Rosetti, d-sa vrea sä
arate cà autorii ei morali n'au putut fi din
rändurile opozifiei liberale"1), indreptand toatä
atentiunea asupra Domnitorului Cuza. SA' vedem
deci la ce se rezumd polemica cu A. D. Xeno-
pol. Mai intai, A. D. Xenopol, pleacá dela o
constatare indestuldtoare", nu dela o supozi-
fie mai plausibilli" dupri cum insimliazA denatu-
rând textele d-1 Alex. Lapedatu. lath' tema lui
A. D. Xenopol: Nu este vorba de o rdzbunare
privatii dupä ciun sustinea Romemul", ci de
un omor cu caracter politic. El nu putea *Msâ
sii fie pornit dead din remdurile Stiingei, fie
pentru a räzbuna oprirea serbdrii aniverstirii re-
voluriei, fie pentru a fterge de pe fara prima-
tului un protivnic atilt de primejdios al (dra-
nilor" 2). Este o fal§ifieare de texte §i o inter-
pretare ru§inoasá pentru un academician care
scoboard §tiinta la cherernul politicei atunci când
afirmrt cii A. D. Xenopoi tine sti precizeze cä
supozitia sa nu atinge partidul liberal fi pe con-
ductitorii stir 3). Nicáiri A. D. Xenopol nu a
putut risca afirmarea acestui neadeviir. Acuza-
tiunile lui sunt intemeiate pe documentele de
care dispunea and a scris Domnia lui Cuza-
Voila" dar i pe obiectiva lui judecatri critica.
D. Xenopol ineepe prin a aräta c.a. Ion C.
1) tr. Alex. Lapedatu. Loc. cit. Pag. IL
2) v. A. D. Xenopol: Is:or a partidelor politice". Pag. 434.
3) v. Alex. Lapedatu: Loc. cit. Pag. 12.
www.digibuc.ro
Brätianu se lauda catre Kogalniceanu la 11 Oc-

tombrie 1866 cà §tie cine este asasinul cti n'a
lost un romän" §i ed. treiefte o persoanä care
va putea-o spune". Aluzia perfidrt la Domnito-
rul Cuza este destul de transparentii. A. D. Xe-
nopol, respinge categoric Utinuiala" care se
aruncá asufira lui Kogiilniceanu i .asupra in,spi-
ratorului thu domnitorul Apiirându-1 pe
Barbu Catargiu, aratil cii Omorul s'a putt cu
doi ani inaintea bnproprietäririi", eh' Barbu Ca-
targiu nu se pronuntase impotriva legii rurale
deck printeun singur discurs, cii alti membri
ai dreptei erau mult mai inverunati impotriva
legii, §i cii pe de alai parte, la 8 Iwzie, and
se intilinpld omorul, legea Inca' nu fusese votatd,
biz& se putea spune a se rdzbuna o IOW ne-
indeplinitii" 1). Bizuit pe aceste argumente, A.
D. Xenopol, nu crede cii legea agrard a
pins ¡mina la Pptuirea crimei". Alte motive
mult mai puternice, qi cu un caracter acut po-
litic i revolutionar, au indemnat la uciderea
lui Barbu Catargiu: intrunirea dela 11 Iunie
care fusese suspendatii. A. D. Xenopol concen-
treazil twin." atentia In aceastil directie. Barbu
Catargiu era mai mult un du§man neinduple-
cat al ideilor liberale, un conservator, deck un
retrograd care se impotrivea cu ori ce chip legii
agrare. Atitudinea lui de adversar al ideilor li-
1) v. A. D. Xenopol: Domnia lui Cuza Voaci". Vol II.

Pag. 241-242.
www.digibuc.ro
278 D ItLEOTICA NATIONALISMULUI
berale era in cauza, nu atitudinea lui de con-

servator potrivnic legii agrare. Scotând din calla'.
pe Domnitorul Cuza i pe Kogalniceantí, apa-
randu-i cu inver§unare de orice acuzatiune, A.
D. Xenopol se opre§te la aceastii concluzie fi-
nalA: nu se poate tàgddui acestui omor ca-
racterul zmei fapte politice care deci nu a putut
pea dean din remdurile protivnicilor drep-
tei" 1). A. D. Xenopol aminte§te de mai multe
ori de o extrema stánga, i precizeaza, ca asa-
sinatul s'a produs ca o razbunare politica in
urma interzicerii intrunirii dela 11 Iunie. lath'
de uncle a venit asasinatul politic: dela 11 Iunie
1862, de la aniversarea mascaradei revolutio-
nare dela 1843 facuta de C. A. Rosetti i Ion
C. Bratianu 1...
Urmarirea autorului acestui asasinat politic a
lost necontenit zadarnicitä, iar a.stilzi, cand d-1
Alex. Lapedatu se prezintd cu un studiu in
fata Academiei Románe, pretinzánd cA aduce
noi contributii, nu face altceva deck sA reedi-
teze infama acuzatiune liberala: aceste fapte
sunt de naturg sti punts pe cercetiitor In cea mai
mare neduinerire fi aducii a se intreba:
dacii, liz actevirr, Cn-za rotta n'a jost striiin de
ntentat dacd- nu faa et chlar 1 rine a lost-
asasuzur 2). Printeo vàdità denaturare atentia
ne este indreptatii asupra lui Lebrecht prietenul
1) v. A. D. Xenopol: Domnia lul Cuza-Vode. Vol I.
Pag. 244.
2) y. Alex. Lapedatu. Loc. cit. Pag. 20.
www.digibuc.ro
Domnitorului 0. autorul moral al crimei, cAnd

toate dovezile ctescopera pe adevitratul asasin,
pe N. Bibescu, unealta extremei-stângi liberale.
Iatá cum se face istorte, revolutionara, anti
Alinasticti gi criminalä in casa partidului li-
beral" 1).
1) v. Articolul d-lul G. Racoveanu: CuvtIntul" dela 13

1ec. 1933.
www.digibuc.ro
SIMION BARNUTIU, NATIONALIST
DEMOCRAT
In schematica rezumativa a na0ona1ismului ro-

mânesc, Sirnion Blirnutiu reprezintii componenta
spiritului juridic. In aceastti integrare trebue sà
vedem i o conditionare a anumitor realitài BO-
ciale. Intotdeauna ardelenii au manifestat un
spirit juridic petitionar. Imprejurtirile istorice in
Ardeal, in secolul al XIX-lea, au avut o struc-
turá cu totul alta decât aceia dela noi. Asuprirea
maghiarti factorul permanent ntrzuia ciitre
disolvarea nationalittitii române§ti, dar nu iz-
bufise sA realizeze deck izolarea §i instrAinarea
culturalti.
Lupta se &idea prin urmare pe terenul
sufleteqti, .1i este firese sit ne inchipuim
cA din fizionomia proprie a acestui conflict de-
curge i orientarea culturalti a revolutiei pa-
§optiste din Transilvania. In afarti de aceasta,
romtmii ardeleni, in preajma anului 1848, au lost.
www.digibuc.ro
S. BARNUTIII: NATIONALIST SI DEMOCRAT 281
surpringi de pAinjenigul cadrului juridic al sta-

tului preconizat i sustinut de politica umani-
tall a impâratului Iosif al II-lea. Lupta de idei
gi de fapte, se dadea prin urmare intre români
maghiari, cu indoitul ei aspect, cultural gi
national. Românii, nevoiti de imprejurdrile po-
litice, se indreptau cAtre statul juridic sustirmt
de Viena. Apropierea de Austria era o modali-
tate de luptd, o tactiett i o adaptare la rea-
litate. IatA cum incepe ad se defineascA situatia
lui Simion Brtrnutiu, animatorul revolutionaris-
mului pagoptist din Ardeal, i primul dialectician
al nationalismului din secolul al XIX-lea. De
aceia, in ideile lui Simion BArnutiu, contradic-
torii uneori, nu trebue sA vedem numaidecât o
imbinare de tendinte divergente reunite printr'un
dezechilibru organic. Situatia lui Sirnion Bar-
nutiu este structuratri de atmosfera veacului.
In tot timpul secolului al XIX-lea, creerele giln-
ditoare au fost in cautarea unei filosofii care
sit se adapteze cornplexului social gi politic par-
eclat de tumultul vointelor populare. Un stil
de viatá, care sa cuprindA toatá aceasta vAltoare
de idei, era tot atilt de greu de aflat, ca i un
indrumar practic, susceptibil sa stAvileasdi eruptia
progresivii a ideilor egalitare. AceastA nilzuintd
se repercuteazii fji la noi, fArá ca sä modifice
eroarea fundamentalii: considerarea unei stAri de
spirit difuze drept un fapt definitiv implinit.
In credinta noastra este ideia, tit Simion BAr-
nutiu nu a voit sli se sustragli influentei veacului
www.digibuc.ro
sau, pentrucA, el era un propoviiduitor, un ani-

mator de vointe §i de entuziasme populare.
*
* *
Simion Bärnutiu este un orn reprezentativ al

epocei. A vorbi despre el, inseamnä a vorbi
despre ideile tii faptele unui fragment de secol
strecurat la noi prin sita revolutionarismului.
Intre Simion BArnutiu §i. papptism a fost mai
mult o simultaneitate vitala, care putea duce la
o fuziune carnalà, dar nicidecum la o suprapu-
nere perfecta de idei. Curentele ideologice care
se intretae in personalitatea lui Simion BOrnutiu
nu se pot concepe izolat. Ele au o chee explica-
tiva in filiatiunea anterioará, gi se complecteaza
prin derivatiile §i evolutia kr. Viata ii este cen-
tratil de acest eveniment politic: papptismul.
Am putea spune, ca maturitatea lui sufleteasa
§i. intelectualii, coincide cu promontoriul papp-
tismului ardelenesc. De aceia, nici un curenti
de idei nu poate sä-§i aroge dreptul de a fi
avut asupra procesului de definire juridia a
natiunii române§ti o heghemonie necontestatii. In-
fluentele cele mai diverse s'au intâlnit aici, 0.
s'au contopit inteo stare de spirit difuzii. Pre-
oizarea §i incadrarea ideologic-a a venit mult mai
tttrziu.
In pragul revolutiei dela 1848 11 vedem pe
Simion Bárnutiu preconizând instantie pentru
nationalitatea, libertatea, egalitatea Romtinilor de
www.digibuc.ro
S. BARNUTIU: NATIONALIST BI DEMOCRAT 283
toatti romernimea" 1). In aceasta succesiune de

idei grefate pe o singura realitate, aflarn färä
indoiala influenta revolutiei franceze, care plutea
in atmosfera veacului, precum i o inclinare afec-
tivä centralizata de o stare sufleteascd. Imbina-
rea dintre revolutionarism (democratism) gi na-
tionalism, era frecventa in secolul al XIX-lea.
Nu indispensabila i indisolubila, dar in tot cazul
la moda. In proclamatia dela Sibiu din 25 Mar-
tie 1848, Simion Barnutiu se impotrivegte cu
vehementa regirnului de inegalitate etnica din
Ardeal. Piinii ce, natiunea ronzezncl nu va fi
otii la acel rang politic de care au dezbreicat-o
Ungurul, Secuiul ci Sasul, nu ne uninz" 2). Penttu
cine vrea sa inteleaga pozitia antitetica a natio-
nalismului democratic, n'ar fi deck sa cerceteze
conditiunile de viata istorica. Românii erau asu-
priti de unguri, pentrucii stapânirea politica se
afla la Budapesta. Impotriva minoritätii etnice
celei mai numeroase, ungurii ridicau pe secui gi
pe sagi. Inegalitatea politica avea la baza idei
de persecutie nationala. Românii ardeleni, imbi-
nau aceste dotal notiuni inteo singura revendi-
-care. Una decurgea din cealalta, i amândoua
se complectau. Nationalism, far& autodetermi-
nare etnica i inlaturarea inegalitatii politice nu
putea exista. lath' cele cloud mari principii ale
anului 1848. Cea de a treia formula, concreti-
1) v. G. Bogdan-DuicA: Via(a el (delle lid Simeon Bdr-
nueitz". Ed. Acad. Románd". Pag. 69.
www.digibuc.ro
zata in impiiratul", rezurna punctul de gravi-

,tatie al puterii politice. Simion Barnatiu nu .e_a
ridicat 'Ana la inaltimea de cugelare* ineat
priveasca hotarit care unirea tuturor românilor.
Toti oamenii acestni seroly ptinil la Mills; Erni-
nescu, nu au avut viziunea larga a cadrului na-
tional.
Manifestarile lor, oriat ar fi de impresio-
nante, de constructive §i de interesante, rarnan
localizate. In ziva de 18/30 Aprilie a anului
1848, pe piatra bisericii din Blaj, Barnutin cul-
tiva aceste idei spunând: A venit timpul ca
iobägia sii se fteargii; §i ca Romdnii sti se punli
in drepturile lor care li se cuvin ca natiunet"
mai departe: purtarea Romiinilor de aici ina-
inte sti fie atilt de minunatii, mncU ninzeni
tzu-i poata- invinovqi, cd ar voi sd se scoale
asupra donznilor sau asupra averii cuiva: -pentru
la o intiimplare ca aceasta, nu Pot ná(liijdzii
nicio indreptare a soartei lor, nici a actiunii
ronziine"i).
Aflându-se in punctul culminant al revolutici,
Sirnion mittiii _era_ categoric impotriva vio-
lentei. Toate faptele hi au logica i sanctiunea
kr, i cu deosebire acelea legate pan& la ni-
micire de ritmul vietii istorice. Ard1en4..prin
fire4 kr, au fost intotdeauna petitionari, alu-
nectind molcom, pe cale pasnica, 'Ana and,
tirnpul scurgandu - se, evenimentele le va da
www.digibuc.ro
S. BARNUTIU: NATIONALIST SI DEMOCRAT 285
dreptate. In atitudinea lui insA, Simion Bar-

nutiu se ferea sbi nu supere pe 1hip5-raful. In-
elegerea polilfeá Entre dátiri era perfecta. Prin
aceasta, ajungem la convingerea ca Sirnion Bür-
nutiu s'a integrat inch' dela inceput inteo for-
mula' de stat centralist §i politic, ale cdrui des-
tine le conaucea impdratul dela Viena.
In câmpia libertatii dela Blaj, el era atât de
docil, incilt se impotrivea exproprierii, lásând
rezolvarea acestei grave probleme tot in searna
impOratului. Nurnai mai tOrziu, când Sirnion Bàr-
nutiu abordeazd Dreptul public al Romiinilor"
(1855-1860), revine asupra acestei idei susti-
nând exproprierea.
Revolutia pasoptistd trecuse. Pe câmpia dela
Blaj cre§teau màràcinii perfidiei i ipocriziei un-
guresti. Revolutionarii ardeleni, ciiti mai rAma-
sesera ancorati de o convingere i entuziasmati
de o idee, trecuserd totu§i, printr'o adâncO i du-
reroasä dezamOgire.
Rezultatele revolutiei 1848 au fost peste tot
acelea§i: o simplO trezire a spiritelor, o dinami-
zare trecatoare a convingerilor, ciiteva idei ge-
neroase i sugestive. Simfonia in care se risi-
pesc toate disonantele a lipsit. Si dirijorul. Vointa
sinergetica suseeptibild sà apropie i !Ea' conto-
peascO divergentele de asemeni. Un succes pla-
tonic, i apoi, nostalgia unui impresionant tu-
mult de energii. Cei care au supravetuit, au
inregistrat o istovitoare deceptie. Dar, cu Simion
BOrnutiu, problema non-violentei i a lipsei de
www.digibuc.ro
286 DIXLECTICA NATIONALISMULUI
tactich revolutionara moderna, mai are Inert un

aspect. SA* nu uitám un lucru: Simion Bärnutiu
era profesor, iar cultura lui, eminamente didac-
fiat. Privea lumea ideilor prin telescopul opac
0.1 filosofiei universitare. Retor de inaltä autori-
;rate la catedrii, orator popular, nationalist gi
lemocrat, dar spirit juridic gi didactic inca-
rat unei discipline de gândire care deslipea
deile de podoaba floral:1i a vietii. Nu pentru
aceasta revolutia dela 1848 nu gi-a dat rezul-
tatele practice, gi nici prin aceasta afirmare rolul
lui Simion Bärnutiu nu putea fi eclipsat Dar
legaturile pe care le avea cu filosofia germanä, cu
spiritul imperialist al Vienei, careia i se sub-
ordona, incapacitatea organicA de se ernancipa
de iobiigismul stramovsc ce-1 apása _Re umeri,
impiedecau avântul ideilor atre culmile dina-
mismului creator. Când in secolul XIX filosofia
oscileazti intre spiritualismul sec gi naturalismul
determinativ, când materialismul se agatrt de
pulpana democratiei gi. a nationalismului pentru
a se sustine reciproc, când tragedia intelectualà
caricaturizeazá orice efect de gilndire, ce putea
face un biet Simion Biirnutiu, rátkicit la I3laj
gi flancat de ungurii episcopului IIemenyi, fas-
cinat de imparatul dela Plena" gi purtând in
cugetul sdu grava rdspundere a intregii revolutii?
Revolutionarul autentic, omul practic prins
de angrenajul actiunii, nu mai are timp sil ra-
tioneze gi sä filch' teorii, sa desvolte ideologii gi
sa caute in necunoscut gi imprevizibil noui puncte
www.digibuc.ro
S. BARNUTIU: NATIONALIST BI DEMOCRAT 287
de vedere. A fost necesark poate, la tirnpul ei,

dar scum a devenit balast inutil. Pierdut in ra-
tionamente logice sau paralogice, omul de ac-
tiune rupe contactul cu realitatea, se desprinde
din cursul vieii, rknânând in useaciunea spiri-
tualti a aidarniciei.
Structurat de influente diverse, propulsat din
spiritul veacului, nationalismul bàrnutean este
variat §i neornogen. 0 linie directoare de On-
dire, care sa-i dea un aspect rectiliniu nu se
poate trasa. Rrimâne deci srt-1 analizrim frag-
mentar in aspectele lui diverse, pe capitole, aa
dupa" cum se infAtiraza in studiul dreptului,
inainte sau dupa anul 1848, hi discursuri sau
in celelalte luerári de mai putina importantä.
Trebue insä sà precizam: niCi unul dintre oamenii
mari ai secolului -XIX nu au gândit omogen.
Rana la Mihai Eminescu, nu se poate vorbi de
o gândire originalii i de un echilibru al totului.
Influenta apuseanii era covar§itoare. Prin Viena,
sau direct prin Blaj, ne-a venit dela Roma in-
fluenta catolicismului -§i a filosofiei scolastice
aristotelice. Legkurile §coalei latiniste cu
spiritul Romei sunt notorii. Tot sub unghiul
acestei perspective va trebui privita dialectica
dreptului natural. Barnutiu, in dezvoltarea con-
ceptului ski juridic, despre revendictirile natio-
naliste ale românilor, nu se poate socoti prea
autentic. In Ardeal, inainte de anul 48, träise
o generatie culturalistfi cu adânei predispozitiuni
filosofice. Re luând firul acestei idei, d-1 G. Bog-
www.digibuc.ro
dan-Duicd dovede§te cli importança §ainfifica

a lui S. Beirnufiu nu constil in introducerea ideilor
dreptului natural la Rona Mi.. ele erau de mult
lyre noi; ci const(l intr'o reintroducere, pe baze
mai serioasc, cu stiiruintei mai mare fi in apli-
torea lor consecventii la aprecierea intiimplarilor
olitice prin care natia trecea, prin care trecea
atii nafia"4). Pe de altd parte, pe apele scâr,
ave ale democratiei politice, ne venea din occi-
dent influenta nationalismului german dela in-
ceputul secolului XIX §i. a iluminismului francez
din secolul al XVIII. In curentul filosofic din
lumea occidentalà, aceste idei i§i diideau intâl-
fire in mediile universitare. *i. astazi, dacii pri-
vim dare Sorbona sau cdtre Academia fran-
cezfi a jungem la aceia,i constatare: iluminismul
din secolul al XVIII-lea qi rationalismul german
prelucrat de filosofi §i sociologi, formeazä dog-
mele intelepciunii oficiale.
Nu-i de mirare deci, cii fiul cantorului arde-
lean, Simion l3ärnutiu, sä fi cunoscut la Viena
operele filosofului german Wilhelm Trangott
Krug, §i. sa se fi läsat influentat de ideile sale.
Prin filiatiune directä de idei, Krug era natio-
nalist, kantian §i naturalist, iar win profesiune
il vedem la 1805 succedând direct lui Kant la
catedra (lin Königsberg. Vom regasi deci, in
opera lui Simion Biirnutiu, influenta preponde-
enta a lui Krug, pentrucä, in anii säi de §co-
.
1) Idem. Pag. 142.
www.digibuc.ro
laritate 1-a invAtat, iar mai tArziu 1-a tradus.

Intre Krug 0 Brunutiu exista afinitatea pe
care o grisim intotdeauna intre kliscipol 0 ma-
gistru. Intre Kant i Krug deosebirile nu sunt
mari. Intre Krug 0 BArnutiu, deosebirile se
profileazd in domeniul aplicArii practice. Dar mai
Inuit deck atAt. DoN adi cA Simiin BArnutiu re-
prezenta un punct de intersectie in secolul XIX,
este i faptul cA aflAm la el, influenta nationa-
lismului filologic, mo0enit dela qcoala latinistA.
Autenticitatea natiunei române se putea dovedi
prin limbii. Cu aceasta, intra in circulatia
ideilor un element nou, original 0 natural tot-
cu infinite aderente in istorie §i a chrui
justificare 0iintificrt tinea de influenta Romei.
Mai departe, ideile lui Simion BArnutiu ml-
zuind dare un punct de vedere practic, se adap-
taserA conditiunilor vietii sociale de atunci. In
toatii aceastii adaptare nu este vorba de o supra-
punere exaca ci de o modelare relativd §i va-
riabilä. Fundament-And nationalismul' pe conside-
ratiuni de limbA, Simion Bürnutiu se integra
marelui curent novecentist, izvorit din latinismul
Blajului, i pe care dad]." il adâncim 0 mai mult,
11 putem contopi inteun istorism autohton, tot
add de puternie inrAdAcinat in con0iinta pre-
decesorilor sAi.
Fla indoialti cA ideile lui Krug §i ale lui Kant
au suferit transformfiri. Mai intAi, Simion Bar-
nutiu avea un spirit metafizic inclinat cAtre spe-
culatiunile abstracte. Apoi, el introduce §i un
19
www.digibuc.ro
Iniinunchi de elemente concrete in eclificarea

sistemului, ceiace evidentiazii tendinta lui de a
se apropia din ce in ce mai mult de realitiitile
sociale contemporane. Restabilind o justa si-
tuare pe pozitii paralele, Bogdan-Duicii, ajunge
la concluzia: Fundamentul filosofic al lui Krug
devine la Biirnutiu critica societiitii in care triiefte ;
aplicatiile se adaogaz fi sunt nationale; dar forma
riimâne departe de stilistica lui Krug. Bdrnu(iu
este, la 1842, un Krug. simpl;firnt" 1)
In filosofia dreptului, Simion Barnutiu a su-
ferit influenta lui Karl v. Rotteck. Se afirmii
chiar cà toatä ftiinfa dreptului propusti la uni-
versitatea din layi se reduce la traducerea, pre-
scurtarea ci rareori modificarea unui curs
de drept de Dr. Karl Rotteck...."2). Prin
confruntgri de texte, i prin scheme care etiche-
teazii spiritul analitic universitar universitar, se
ajunge la convingerea cá Sitnion 136.rnutiu nu
era prea original. Ideile lui J. J. Rousseau a-
supra vointei populare, dialectica lui Rotteck
asupra areptului rational, hnpotrivit rationalis-
mului juridic, oarecari termeni din fenomenologia
kantignii i un vocarnifar revofutionar francez,
toate de importatie occidentabi via Viena--
Budapesta, îi dau intâlnire in ....Dere.ktulu ilardi-
rale privatu de Simeone Biirnutiu".
Pentru vremurile de atunci, concluziile prac-

2) v. Id. Loc. cit. Pag. 161.
www.digibuc.ro
tice sunt in bunä parte dezastruoase: armnnia

rationala duce Ta fibertatea absoluta a oamenilor
in societate. Deci, la anarhie. Vointa generala,
prin exereitarea libera a dreptului mainitatilor
populare ne antreneaza pe panta republicei. Co-
relatul practic al democratiei este inlaturarea
aristocratiei, deci, sfarâmarea controlului i con-
ducerea celor putini.
Fostul monarhist dela 1848 din Câmpia Liber-
tatii devine republican la Iasi hi anul 1860! Dela
Cmpia Blajului la Universitatea Iasilor, era o
distantil pe care se Inregistreaza toata metamor-
foza momentelor istorice. La Bla_j_ domina in-
fhienta ideei statului totalitar j autoritatea
imparatului dela Viena. Acolo, se adunau
toate nazuintele rorTianilor i comunicau cu ma-
rele fluviu al imperialismului dela Viena_Bla-jul,.
era cetatea culturii, a cartilor si a scolasticei.
Aceasta, dadea prestantft aristocratiei intelectuale,
màrind indi-derea in inteligenta. Pe de alta parte,
tot sub egida eclesiasticii a Blajului, a_propierea
de catolicism presupune integrare in universa-
lism, aderenta cu imparatul i intimidare a un-
gurilor. Majul era cultura, catolicismul,
scolastica, limba i revolutia nationala. Anul,
1848 ar-delean, poartapecetea_ nationalismului
culturalist. Considerarea acestor fapte ne duce la
definirea 'unor situatii divergente.
In Iasii anilor 1838-1833, atmosfera era cu totul
alta. Sttetiii democrafiF roman, definit mai tarziu
de constitutia libertarii dela 1866, se alla in
www.digibuc.ro
292 DIALEC CICA NATIONMJSMISLUI
embrion. Germenii de disolutie' a ideei de ordine

nationala pluteau pretutindera. (Alegerea prim-
cipelul Carol punea in discutie idei divergente
care deplasau centrul de gravitate al nationa-
catre anarhia republicana). Simion Bar-
nutiu, refugiatul troosilyimPan aduce cu shie,
in exilul Iasilor, mireasma revolutionaril a anuMi
1848. Dezamiigitul luptelor de emancipare poli-
tied, aflase fa Iasi un mediu prielnie si do-
cil pentru desvoltarea ideilor sale. Revolu-
tionarul din convingeri si farà vocatie, acela care
preconiza lupta pasnich i scrisese ¡Alba_ 6:are
impeiratul Josub", pentru a nu o-btine nimic
propiladtria acurn renubhca democraticii7impo-
trivindu-se alegerii princepelui strain. Acela care,
in durninica Tornei, pe Câmpia Libertatii, sfri-
tuia pe taráni sa se increadii in grija impara-
tului i ii-astepte dela el plirnântul pe cale le-
gitima, sustine dela catedra Universitätii din Iasi
in Dreptul Public al Ronziinilor" (1855-1860)
exproprierea. In Iai, Simion Barnutiu gasise o
rnixtura hibridd de dernocratism pasoptist, de
rousseauism filosofic si de anti-strainisrn justificat
tot de incapacitatea revolutionarisrnului autohton
de a creia o burghezie româneascii. Ornonimul
sau rnuntenesci), sustinea aceleasi idei. Funda-
mentul cultural al nationalismului lui Simion
Barnutiu justifica aureola care s'a creat in jurul
sau. Cäci, orice s'ar spune, in centrul sau de gin-
1) N. Balcescu.
www.digibuc.ro
S. BARN UTIU : NATIONALIST SI DEMOCRAT 293
dire, se Ad nestdpAnita incredere in irtutile

unei natiuni romtme, definia organic prin puri-
tatea de rasa i prin lhubit Antistrainismul sau,
antisemitismul ehiar, se leagd de aceastii idee,
eadrul unei conceptii unitare. Acest na-
tionalism insd, propoviiduit ex cathedra, este
invesmântat inteo purpurii retorieä,
transparentii. Studentii s'au entuziasmat vázan-
du-1, publieul 1-a respectat, mandarinii univer--
sitari de specia lui Titu Maiorescu 1-au hulit,
dar in jurul lui Simion Biirnutiu s'a format o
reputatie bine meritatii. Multe din ideile lui Si-
mion Bärnutiu au fost reluate, adâncite, slefuite
armonizate de Mihail KogiAniceanu, Mihai
Emineseg i Tasile Conta. teoreticienii nationalis-
mulul nOvecentisL.
Duhul lui inikni Bárnutiu a plutit peste nim-
bul unei generatii mAncatä de vareolacii demo-
cratiei. Retorica politieà s'a pulverizat, färá a
lasa urme. Cativa elevi, care purtau in suflet
o vagii nostalgie ciceronianil, au räspilndit in
cercuri limitate ideile maestrului. In fata uni-
versitlitii din Iasi, in fata academiei Mihäilene
de ieri, se va ridica statuia in bronz a lui Miha-
lache Kogalniceanu. Astfel ineepe sá se ereieze
o directiva constructivil, bazata pe o traditie,
numai de Kogidniceanu coneretizatil in elemente
nobile de doetrina, aplicata la faptele. reale. Se
pot identifica, fáril indoialà, corespondente de
idei i afinitáti sufletesti intre Mihail Kogálni-
ceanu i Simion Bärnutiu. Componentele diver-
www.digibuc.ro
294 DIALECTICA NAT IONALTSMULC
selor momente istorice, cu greaua ispilsire a tim-

pului petrecut in exil, care succede entuziasmu-
lui naiv dela 1848, explicii atitudinile i ideile
contradictorii ale lui Simion Biirnutiu. Al. D.
Xenopol, crede cii roala lai &mat, din care
pe -tifriinrut politic s'a format fragiunea, se aratii
ca an complex de idei politice pe an fond cul-
tural" f). Fractfunea liberi si independenti, un
fel de dizidenti liberali, a inmänunchiat, la un
moment dat, ativa intelectuali ierni, i un
agitator risipit in gesturi dramatice, Neculai Io-
nescu. Ideia definitorie a fractiunei era antise-
mitismul. Färti doctrinä. fin program, firi cadre
si fling oameni, fractiunea preludeazi antisemi-
tismul, impregnându-i printr'o ciudatti predesti-
care, fizionomia initialä.
S'a vorbit despre influenta istoricismului lui
Savigny precumpanitoare in sistemul de gindire
al lui Simion Bärnutiu. 0 axd centralii in junil
areia sti se galvanizeze toate elernentele nu gti-
sim. i nici o directivil statornici, unitari, in
exploatarea izvoarelor de inspiratie. In diferite
momente de evolutie conflueaztl idei contradic-
torii, care, se imbina artificial sau se exclud prin
inski coliziunea lor dialecticä. Niciodati urna-
nitarismul i nationalismul nu vor sta impreuni.
A fost o epoeä, laThiceputul secolului XIX, and
nationalismului i se alitura pentru ratiuni isto-
rice dernocratismul, ca idee, nu ca realitate de
1) v. A.D. Xenopol: Istoria parlidelor politice". Pag. 506.
www.digibuc.ro
B. BARNUTIII: NATIONALIST 5I DEMOCRAT 295
fapt. Intre rationalism 5i naturalism se dese-

neazrt acela5 conflict, ca 51 intre istoricism
iluminism. Revolufionarism, insemna atunci, pro-
gres, iluminatie, ratiune. Nationatism, integrat
ideei de stat, insemna mai intrti un anti, räspicat
violent i permanent, pentru toate elementele
definitorii ale revolutiei, i apoi, istoricism, tra-
ditionalism 5i naturalism. Dela Savigny a primit
Simion BArnutiu conceptia dinamic-istorica a spi-
ritului roman-romiin, sau, ea s'a grefat pe un
fond de idei imprumutat dela latini5ti, 5i din
zestrea intelectualti a Blajului? Rilmâne de cer-
cetat. Ambele ipoteze sunt plauzibile. Un fapt
insä,verificat prin confruntare de texte, este
concludent. In Dreptalu predominft
influenta lui Savigny, dupa cum Dreptulu gen-
tilor" este o compilatie dupli Rotteck. In prima
lucrare, conceptia savignyana aplicata statului
national justificri participarea elementelor de doc-
trinä istoricisth; cea de a doua, este Imbibatil
de doctrina constitutionalistA, republicanti, cu e-
couri din filosofia rationalistrt. Din acest punct
de vedere, ne alaturrtm Itttru totul lui Bogdan-
duptt care: Toatá ftiinfa dreptului pro-
pusti la universitatea din Iafi se reduce la tra-
ducerea, prescurtarea ci rareori inodificarea
zinui curs de drept de Dr. Karl von Rotteck"1).
Importanta lui Simion Blirnutiu a fost exa-
geratti. El a fost un predecesor, dar nu un doc-
www.digibuc.ro
trinar cu puteri demiurgice, care a gandit

a formulat ideia statului national. Cercetand
opera politick retorica i juridica a lui Simion
Barnutiu, nu se poate vorbi de ideia unui stat
istoric, pentruca istoricism inseamna antidemo-
cratisrni), autobtonism, traditionalism, §i ordine
naturala a lucrurilor, incapsulata in formula de
viata a nationalismului. La 1848 Simion Bar-
nutiu i românii ardeleni niizuiau catre o inte-
grare egalitara in statul unitar habsburgic, iar
la 1860, la Ia0, Barnutiu singur, dupa o dure-
roasa dezamrtgire, se alipea entuziast unui stat
revolutionar cu institutii i structura democra-
tick Revolutionarul papptist, cu ecouri puter-
nice din cultura Blajului §i a nationalismului
ardelean, este mult superior retorului Barnutiu,
din Ia§ii unui stat liber, dar realizat fará con-
tributia luminoasii a sufletului autohton. Indoita
situatie a lui Simion Barnutiu, define§te precurso-
rul, dar nu pe ordonatorul statului national.
Rana la Mihail Kogalniceanu, nationalismul a
trait sub lepedea de Oiata a lobagiFF,- arumatii
din când in and cu támaia retoricei democratice.
1) Istoria se Impotrive§te democratiei.
www.digibuc.ro
VAORELATIA DINTRE STARTLE SOCIALE SI
TEORIA POLITICA A LUI MIIIAI EMINESCU
Mihai Eminescu, in fata generatiilor a trecut

un sever examen de rectitudine morala care il
edifica pe firmamentul celor viitoare i il proec-
teaza grandios i autentic peste scurgerea tim-
pului. Generatia contimporana lui Eminescu, cer-
cul Junimei", nu generatia politica i niei cea
literara ihteun sens mai larg, nu 0 1-a apropiat
suflete§te i nici nu 1-a inteles. Toti cei care
1-au cunoscut i 1-au apreetat pe Eminescu, se
apropiau de el cu un fel de sfiala pentru a nu-i
turbura pared lini0ea adancrt a sufletului salt ne-
Rezerva mediocritatii subliniaza aceastd
fried i indepartare totodata. Adevarate femei,
care sa-i cuprinda toatd capacitatea lui cerebrala,
sufleteasca i sentimentala nu a cunoscut poetul;
nici prieteni devotati, care sa se identifice_
cu eindurile sale. Intr'o oarecare masura, Ion
Creanga, i poate Titu Maiorescu. Primul il a-
tragea cu mireasma ancestrala- i cu primiti-
vismul nefalsificat de civili:afie", cu umortd
www.digibuc.ro
298 S. BAIINUTIU: NATIONALIST SI DEMOORAT
mistic i povestirile sale, tel de al doilea,

izbutise sit se fact' prezent n viata intelectualA
a poetului i stt-1 ajute uneori. Attn. Degene-
ratia politick lfitratoarea de pe ulitä, 1-a hulit,
1-a calomniat, i 1-a persecutat. Eternul titlu de
glofié al fiberalismulur romAnese, este de a fi
destituit pe Mihai Erninescu dintr'o functie pu-
bliCE ce ocupa in administratia statuliii- demo-
cratic. Eiponentul acestui lichelism politic, este
fara mndoiarà Gh. Panu, pamfletar i gazetar
de talent, dar venal, acela care s'a retras dela
cand Eminescu si-a cetit Satira
III-a".
reneratia urmAtoare, a incercat sa-1 valori-
fice imelegandu-1, i adoptandu-1 ca norma su-
fleteascA in creatia artistica. Ideologic, prin, na-
tionalism si antipoliticianisnn, zeneratia stimana-
toristA s'a apropiat de fluhul §i_de ideile sociale
ale lui Mihai Eminescu. Prin traditionalism §i
autohtonism, samAnatorismul a dat expresie con-
creta ereattei literare. Atilt In eeeace prives,te
ideorogia, cät i norma estetica, punctul de ple-
care este acela§: nationalismul, prin expresia
lui primark nealterata, lhnba çi subiectul rustic.
Presupun cunoscuta, contributia teoretica i cri-
fiat' a d-lui N. Iorga in paginile Stimiintitorului",
a d-lui Octavian Goga prin Luceaftirul" i A.
C. CuZa in Ftit-Frumos". Vtilmtismul insa, plan-
Wet i cabotin, de mino&calitate, a Ineetatenit
in literatura un eminescianism" diluat, care a
ntunecat pentru un momenf gloria postuma a
www.digibuc.ro
M. EMINESCU: COREL. D. ST. SOC. $1 T. POUT. 299
poetului. S'a verificat cu acest prilej, neintele-

gerea unui adeviir elementar: nu se imitä deck
ceeace este transmisibil. Adevarata opera de arta
este transmisibila prin senzatie, dar din punctul
de vedere al realizarii, ea se grefeaza pe sub-
con§tient, pe structura hereditará a
acolo se tope§te inteo materie nouli de creatie.
Ideile sunt transmisibile pentructi au la baza
rationamente logice, general valabile. Eminescia-
nismul literar a falhnentat pentrucil a incercat sa
realizeze o reproducere artificialii. nu o imi-
tare constructiva, creatoare.
Tot planul lucrarii d-lui G. Thrrtileamt Spi-

ritul critic in cultura ronzeineascii" este
primul rand pentruca niciodata nu a fost vorba
numai de o cultura moldoveneasce
reactionará i critica. Aceasta cultura a izvorit
s'a dezvoltat aproape îu aceia0 masura i in
Muntenia: M. lioginrceanu in Moldova, N. Mil-
cescu in Muntenia; GET Asachi in Moldova, Ion
Heliade-liaduleScu in Muntenia: V. Alexandri in
Moldova, Al.-11iisso In Basarabia; Ion Ghica in
Muntenia. In al doilea rand, unirea" nu putea
schimba sensul de evolutie al civilatiei" ro-
manesti, mt putea anula spiritul critic", pentruca
ramanea reghnul liberal, ideologia .pa.pptistri, le-
giferatil in structura politica §i civila a statului
laic democrat. D-1 G. Ihraileanu vorbeste de
www.digibuc.ro
300 DIALECLICA. NATIONALIS3IULUI
1880 5,4i 1881 ca de o data fatidicd iii cultura

romdneascii. De atunci crede d-sa cd incete.aza
critics lui Titu Maiorescu i Vasile Alexandri.
Vor rAmâne msa, adiiogam noi Convor-
birile Literare", va apare critica lui 1. Luca
Caragiale, Al. Odobescu i Dui liu Zamfirescu
tocmai in Muntenia; apoi, marele curent sämä-
niitorist, tot reactionar" cu siritulJui eini-
nescian, nationalist gi antipasoptist, animat de
d-1 N. lorga.
Ecourile critice" de dupd anul '1880 sunt chiar
mai puternice decdt celelalte de mai inainte.
Pana atunci, nu aveam o doctrind nationalista,
complectd, elaboratA de un geniu al literaturii
care sd fie totodatd i un economist, un vizionar
un puternic realist in politicA.
Dela Mihai Eminescu avem i o doctrind po-
liticA, nationalised, criticd i reactionara, con-
struciivA i realistd in prima linie. Concomitent
ca acesta, se mai intdmplii Ina un fenomen in
viata Aprilic 1871 Incepe procesul
politic al junimismului. PAnd atunci, exista unul
literar si cultural. In cazul acesta, doctrina gi
ideile au precedat actiunea politicä. Izvorit
dintr'o freneticA emulatie intelectualtt, junimis-
mul se leaga evident de actiunea critic& a- lut
Thu Maiorescu dintre anii 1866 (Scrierea
rwndne") i 1881 (In contra neologismelor").
Cu deosebire in limita acestor ani, dar
dupii 1880, Mihai Eminescu Ii va expune
la Curiend de 1(10", i Tint put" doctrina lui
www.digibuc.ro
M. EMINESCU: COREL. D. ST. SOC. SI T. POLIT. 301
politica. A0t incat, ne aflam in fata a doua ac-

tiuni concomitente: junimismul maiorescian
nationalismul eminescian, care, la inceput se in-
râuresc reciproc, dar in cele din urmii se separa
definitiv, pânii and epuizandu-se actiunea poli-
tica a junimismului, nu mai ramâne dealt cea
literal* i aceasta, aprig concuratA de reac-
tiunea primului patrar al secolului al XX-lea.
Dela 1871 ar fi trebuit sa inceapil Era node .
Aceasta epoca coincide cu reorganizarea pe alte
haze a conservatorismului politic. Incepe Ilichi-
darea celui vechi, dar i infiltratia de idei libe-
rale care vor turbura ritmul politicei conserva-
toare notti. A§a incat, chiar pentru aceastii epoa,
tot actiunea lui Mihai Eminescu riimâne in pi-
cioare, ea nefiind alterata nici de neputinta came-
nilor de a se manifesta prin ei insi0, i nici
de duhul democratic.
Scopul d-lui G. Ibraileanu este sa diminueze
valoarea lui Titu Maiorescu i sà restabileasca
o fill-attune pe care o gasim intemeiata in justi-1
ficarile ei ideologice. Este adevarat, ca Direcfia
nour pe care o anunta Titu Maiorescu nu in-
eepe la 1866 cu V. Alexandri ci mai de mult
dela 1840 ( Dacia Literard"") cu M. Kogülni-
ceanu. Tot asemeni, este adevarat ca A. Russo
a scris mai inult, mai pe larg i cu argumente
mai variate decdt Maiorescu in contra striatorilor
de limbe 1). Restabilind filiatiunea reactiunii
1) v. O. IbrAileanu: Spiritul critic tn cuitura rornaneascei"

Ed. nl. Pag. 66.
www.digibuc.ro
critice af km at verigele acestui lant neintrerupt

stint formate din Dacia Literare Prop4irea",
Romemia literarii", Convorbiri literare". Dacd
aceste reviste apareau la Ia§i, aceasta nu in-
seamna ca ne grisim in fata unui spirit critic
moldovenesc". Mijcarea acestor reviste, cuprinde
pe N. Balcescu, Ion Ghica. §i Al. Odobescu, iar
mai târziu pe I. L. Caragiale. Cu sistemul in-
fluentelor literare §i al continuitätii spiritului
critic, d-1 G. Ibraileanu se aratä a fi cu pri-
sosintfi un spirit tezist, critic, extremist, nici-
decum un eley al lui F. Brunétiere, care vede in
aceastil metoda insti.,i corelatia organica a genuri-
lor §i a operelor literare.
D-1 G. Ibraileanu spumega de manic impo-
triva juniinismutni-,- -nu rentru atte motive, deck
pentruca d-sa crede inutila o reactiune impotriva
pa§optismului. In mania sa d-1 G. Ibrilileanu it
cuprinde sl. pe M. Eminescu:Deoi-fea cEntre
Eminescu reactionarul -&. iunimkti este neta. El
nu vorbea in numele unei clase conduciltoarel
ci a burgheziei, a micii burghezii românelti dii
timpul sau, formata din mescria§i, comerciant.
intelectuali §i. profesioni§ti. El mai vorbea in
numele raze§ilor, a mo§nenilor in tara româ-
neascii, §i. a täranilor. Cu un cuvânt, in numele
elementului romanesc. faränismul lui MihaLE-
minescu este o formula de interpretare,_ Emi-
nescu nu .pmea sâ fie vailnist in acceptia ac-
tuala a termenului, un precursor, _pentruca nu
era democrat. El nu dorea decât emanciparea
www.digibuc.ro
M. EMINESCU: COREL. D. ST. SOC. SI T. POLIT. 303
economiea i ridicarea culturald. In conceptia lui

doniinanta nu infra elementul electoral indispen-
sabil legat de cel rural. Nu se putea concepe o
lege tie expropriere fArà un parlament care sa
reprezinte toate sal-He sociale. Lovitura de stat
a lui Cuza-Voda realizase aceasta mare reforma.
Exproprierea !midi proprietati ar fi trebuit sa
villa de buna voie, printrro dieapta i umani-
tara intelegere a clasei conducatoare, nu ne cale
politica i zuvernamentala. Boerimea insa, a fost
impermeabila acestui sentiment.
Ideologia politica a lui Mihai Eminescu n'a

fost eercetata cu obiectivitatea unui punct de ve-
dere critic. Pentru a nu mai starui in eroarea
ei, critica liberala avea tot timpul, cel putin
sa se documenteze, sti faca. dovada bunei cre-
dinte In cercetarea obiectului, sä nu mai folo-
seasca fragmente incoherente din articolele lui
M. Eminescu, citate denaturat pentru a li se
falsifica sensul. Astäzi, când avem mai multe
editii la indemânii, cánd cea mai mare parte
din manuscrisele ramase la Academia Românä
au fost publicate, se impune demascarea justitia-
rilor critici care de fapt nu au fost deck ni§te
impostori eau intentionati.
Incadrata in liniatura simetricei sale arhitec-
turi, ideologia politic& a lui M. Eminescu nu
www.digibuc.ro
:304 DIALEOTICA NATIONALISMULUI
prezintri nici un punct de minor% rezistentii,

in care dialectica cea mai agerA ar descoperi
contradictii sau §ubrezenii de argumentare lo-
gicA i documentarA. Gh. Panu, afirmase cä
teoria ptiturilor suprapuse", ar fi fost elaborata
in timpul când Eminescu era bolnav. D-1 G.
Ibräileanu mai abil, dar nu atât de convins,
merge mai departe, i afirmA fárà srt producti
nici o dovadji, cA Eminescu in cea de a treia
fazii", la Timpue, hind gazetar nu-vi ,-,poate
exprirna convingerile in toatti libertatea ca nzai
inainte" 1), §i tot crizând pe pârtia acestei critici
subjective, merge panii acolo incât il invinovA-
te§te de regionalism moldovenesc.
Tot acest simulacru de criticii ideologica
literal% s'a inchegat in jurul a doua articole de
ale lui M. Eminescu, publicate in ziarul Tim-
put". Primul Ptitura _superpuse (Timpid" 29
Iu lie 1881) n'a fost republicat decât in editia
lui Gr. Pencescu, tAindu-se inceputul; celAlalt
Teoria äturii superpuse", (Timpul" 6 August
1881) n'a fost retiparit decât in editia d-lui
D. Murdra§u din anul 1930! PAnii la aceastii
data, s'a judecat pe simple extrase, fax% pro-
ducerea intregului document.
In primul articol, M. Eminescu pleacá dela
convingerea cri nu existli nici o deosebire intre
rasa romeinti din Muntenia, Moldova, din cea
1) v.G.Ibräileanu: Splritul critic in cultura romtineascei"

Pag. 177.
www.digibuc.ro
M. EMINESCIJ: ()OREL. D. ST. SOC. SI T. POLIT. 305
mai considerabild .fiarte a Ardealului II a rii

angiurefti. E absolut aceiafi rasd, cu absolut a-
celeafi nclinaiuni i aptitudini.
Dar in Bucurefti fi in orafele de pe rnmiina
Dundrii s'a ivit un element etnic cu Mtn! nou
tsi hibrid care ne-a turni:at generatia actuald de
guvernanti" 1).
S'a intamplat insa, ca in timpul dornniei fa-
nariote VL a eteriei, sa navaleasca in tam de jos
cu déosebire, din pricina situatiel ei geografice,
o populatie straina, greco-bulgareasca,_ din care
s'au format cadrele iartidului liberal din Mun-
tenia. %Ind Eminescu porne§te a§a dar dela o
simpla constatare, dela inventarierea numerica
a conducatorilor partidului liberal afla printre
ei pe C. A. Rosetti, E. Carada, Giani, Phere-
kydis err., etc. Dernocratia tir cosmoporilismul
sunt douá fenornené corelative. Daca tinem apoi
searna, ca Toarte multi din oamenii de jos. ve-
niti in tall sub clomnia fanariota, au fost ridi-
cati la rangul de boeri, í cá ace§ti boeri mici
au fost promotofii liberartsmului; aiunci nimic
mai firesc decât legatura pe care M. Eminescu
o stabile§te 'Mire epoca domniei liberale i aceia
a fanariatismului. Domnia tanarfota, straina de
rasa autohtona, nu putea colabora 'deck sau cu
elemente de pripas sau cu transfugii vechilor
cinuri boerqd. Alterarea substantei etnice a
statultd, sub domnia fanariota, continua sub re-
1) v. Articole politico". Ed. Minerva 1910. Pag. 133.

20
www.digibuc.ro
306 DIALECTICA NATIONALISM ULUI
gimul democratic. Produs politic al acelei pa-

tun din elasele mijlocii, care i eilpäta dreptu-
rile prin lingusiri, nepotism, arivism, i uzur-
pare de titluri si averi, regimul liberal trebuia
sa se bizue pe el. Ele formau cadrele si din
mijlocul lor s'au recrutat i o mare parte din
conducatori.
La revolutia pasoptistii n'a participat clasa
boerilor ini, i niel .cea .a. uírini1or Boerii se
impotriveau _pe et preau, iaj áranii, erau ab-
senti dela orice fel de manifestare politicà. Fii-
când bilantul starilor liberale dela 1857, M. Ko-
galniceanu arata ea intre boerii mari. cei mici si
singurele clasp pozitive i producatoare,
starea r e mijloc", acea care poate intemeia e-
chilibrul qi opri antagonismul lipsefte desiivârfit,
mai ales in Moldova"9.
lon C. Bratianu, in plind revolutie, redacta
programe i proclama necesitatea unei burghezii.
Din punct de vedere social, acesta a si fost
scopul primordial al partidului liberal. and se
iveste critica lui M. Eminescu, trecusera 35 de
ani dela revolutia din 1848 si nu numai ca bur-
ghezia româneascii nu se aratase de nicairi, dar in
locul ei, aparuse parazitând budgetul statului o
droae de nepriceputi, functionari, clientela po-
litica, capatttita de partide din interese electo-
rale. M. .Eminescu atacii din plin aceasta pro-
1) v. Radu Dragnea: Mihai Kogiilniceanu". Ed. II. 1926.

Pag. 222.
www.digibuc.ro
M. EM1NESCU: COREL. D. ST. SOC. 51 T. POUT. 307
blema sociabi si spune: cine va face lista /tine-

(ionarilor mai CU seaind mnali, a pensionarilor,
a deputatilor, a arendafilor bunurilor publice fi
private, c'un cuviint a tot ce reprezintii circula-
(iunea qi reglementarea vieii generale a
va observa cif inlesnire cát /nine le stapiinirii
rede an sciipat din miina elementului autobton
ci istoric inciiput-p main sac-fine-1). Emi-
nescu nu impinge teoria sa pânä la exclusivismiil
ra-sist, i recunoa§te dimpotrivä", cci loarte nu-
meroase elemente s'au asimilat pe deplin cu rasa
ci numai, el aradi cá acei care domina"
sunt imigra(ii proaspefi, care sunt de abia in
generalia a doua". Aceasta este fititura super-
pima% un fel de sediment de pungtqi qi de cocuto,
reisiiritii din amestecul scurstiturilor orientale
accidentale, incapabilii de adeviir fi de patrio-
tisni, rasa Caradalelor fie care Moldovenii- (tin
eroare o numesc Munteni7.
lath' dar, ca. M. 14...minescu nu numai cá nu
sapa o discrepanta intre moldoveni i munteni,
dar chiar contribue la inlaturarea acestei erori".
Totu§i, flicand concesiuni celei mai largi inter-
pret6ri trebue sA recunoa5tem ch. n acel mo-
ment" atacul trebuia concentrat asuRra stridnis-
mului din Muntenia, a friituzomaniei care era
mai puternica acolo decat in Moldova. Faptul ca"
generatia dela 184U (Kogainiceanu, Russo, A-
1) v. Articole politice. Pag. 137.

www.digibuc.ro
lexandri, etc.) s'au ridicat impotriva stricAtorilor

de limbA din Ardeal, impotriva latini§tilor, nu
inseam-1A ea' erau regionaNti moldoveni, i prin
urmare diumani ai Ardealului. Dupii cum faptul
cá Titu Maiorescu a ridiculizat aberiiciunele"
lui Annie Pumnul nu inseamnä ea' prin aceasta
era un durnan al Bucovinei.
Revenim la teoria priturii superpuse, cu ard-
tarea cá aceastri clash' intermediarA a fost de-a
dreptul inventatA din clientela partidelor politice,
in lipsa oricärei posibilitAti de circulatiune so-
cialA intre celelalte said care erau literalmente
distruse. Factind bilantul acestei stAri de lu-
cruri, chiar pentru tuml 1880. insu§i d-1 G.
IbrAileanu ajunge la urmätoarea concluzie pc
deaintregul Priinimea neputihulu-se
desflinta, a ciizut intr'o mizerie dM ce In ce
mare, riizesii au lost ruinqi si in Parte desfiin-
ta(i; meseriasii au lost in mare /mute distrusi".
Pe la anul 1880 procesul de siiriicire a
datorit acelor imprejurtiri care au iz-
vorit (lin comercializarea agriculturii, ca ci pro-
cesul de ruinare a riizesilor, ea i procesul distru-
gerii meseriasilor, datorit importului de fabricme
straine, este destul de inaintat, ca unii oameni,
indurera(i de accst lucru, set dea alarma"i).
Zeletin, revenind mai tArziu asupra ace-
t.
leiai recunoa;qe cá statul roman avea
1) v. G.Ibildleanu:Spirlful critic tn caltura románeascii"

.Ed. III. Pag. 172.
www.digibuc.ro
M. EMINESCU: COREL. D. ST, SOC. SI T. POLIT. 309
de rezolyat, mai ales in perioada dela 1860-1890

o problentd sociald tot attit de -Pasta' fi de gravii:
aceia de a intrelinea popula(ia brafelor noastre
scoasd din cadrele productiei nalionale. S'a viizut
cunt concuren(a rapítalismului Strifin, a ruinat
vechea noastrd industrie nafionalii, reducand in-
treaga populafie dela oraf la o viatii neproduc-
tivii, parazitarei. Statul a trebuit sá vind in aju-
torul acestei populatii: ...el a creat parazi(ilor
orcifeni func(ii, i-a pre feicut in biurocrafi. Aceastei
solutie a crizei sociale avea folosul, cá orice
nou biurocrat parazit era un nou client al oli?
garhie i" 1).
In evul mediu, §i. mai incoace, piinä la ince-
putul secululai -al XIX-lea, breslele organizau
viata socialâ. Me§terul, calfele §i. ucenicii formau
o mica societate nucleard. Viata in comun. So-
lidaritate in jurul acelora§ principii de munca.
Foarte multe familii, îi incredintau copiii dupa
aptitudini bresla§ilor. Acolo ei invâtau o me-
serie, duceau o viatä quasi-familialii, cre§teau
sub supravegherea me§terului, §i. pe deasupra cá-
pátau o puternicii educatiune religioash. La fel
cu ceiace se intâmpla in epoca medievalá, chid
fie.care- breaslii îi avea biserica ei, meseria§a
roman o avea pe a ltu. BisericaThr IIii dela,
Boto§anT eta a blanarilor, atdtea alte b%.^-:.ici de
bresle aici in Bucureftt. In sânul ac-estor
1) v. St. Zeletin: Burghezia remand". Ed. Cult. Nat.".

Pag. 145.
www.digibuc.ro
310 DIALECTWA NATIONAUSHULUI
libertatea nu a1.11114e niciodatii prin sine singarti

la organizare, pe and nrganizarea. atunci and
este un orpni.i.sns stinlitos, ajunge dela sine la
libertate1).
Revolutia politicA, prin consecintele ei econo-
mice, a lichidat douti elase spciale intermediare:
rAzesii i meserikii. Numai /arntine in picioare
decât tiirtinimea care 'au se prevaleaztt de nici
un drept politic sau de vreo imbuntitätire a si-
tuatiei econornice de pe urma revolutiei pasop-
tiste, i clasa boerilor inari care-si pierde privile-
giile. Acest proces de disolutie a societátii autoh-
tone ha indeplinit pritura superpusä.
DacA ne intrebtim acum, din cine era formatd
burghezia ronuinti" de atunci, trebue 8á ne a-
drestim controalelor sttirii civile, çi sA urmarim
ascendenta fiecàr familii, cdci, pe simple pre-
supuneri nu se poate da un räspuns edificator.
Lotul cel mare, abIturea de clientela päturii su-
prapuse, it ocupau evrett care detin comertul mic,
camäta i arendkiile azricole.
Rusia, din Spania in Muntenia, evreii,
s'au inmultit prodigios cu deosebire dela anul
1830. () clasä Intermediará- româneascä a existat
chiar sub vechid regim, formatä din meseriasi
organizafl in bresle puternice i din enmerdanti.
Câtiva Tntétectuar eau ridicat de alei. rnai
multi din haerime.
Procesul de disolutie a inceput sub fanari.ai
1) v. N. Iorga: Evoluila Idell de libertate". Pag. 280.
www.digibuc.ro
M. EMINESCU: COREL. D. ST. SOC. SI T. POUT. 311
M. Eminescu va reveni asupra lui in teoria

piiturilor sitprapuse", dar mai pe larg 1-a des-
voltat inteun articol publicat mult mai ina-
inte, in anul 1877 in iarul Curierul de laqi".
Urmfirim concomitent cloud idei, aceia de a
justifica teoria peiturii suprapuse" 0 a verifica
anterioritatea acestei conceptii fatâ de anul 1881.
La 1877 M. Eminescu spunea urmatoarele:
Domnia FanariotiThr putrezit clasele noastre
sociale; aristocratia noastrii, din razboinicei ci
mdndrà ce era, a devenit in cea mai mare parte
incrucifindu-se cu stiirpitura grecului mo-
dern, care e tot attit de firet, ddr mar corupt
-deceit Evreul de rand. Prin urinare clasa 'Malta
a societigii noastre, care blase dela grecul con-
stantinopolitan toatii lenea, tot bizantinismul, se
lasá ufor infibufitii de ciocoirnea ei, de fostele
éi slugi, care fifird nici o muncii morituoasäi pentru
.societate, se urea* refiede in locul vechii aristo-
crafii, ce dilduse ala de tare indtirlit".
câteva rânduri mai jos: Precurn ciocoimea
a alungat Pe boerii vechi din locid-Tor, tot ast.fel
Evreii, aviind numai dreptul de a cumPtira bu-
nuri imobile la farti, ar lua in nuuini .prapri-
Latea de millbc, ai ciirei arendafi sunt deja asttizi,
iar neamul ronuinesc ar ajunge cu destivetrfire
proletar" 2).
1) v. M. Eminescu: Scrieri politice si literare". Vol. I.
1905. Articolul despre drepturile polltice ale Evrellor" pu-
blicat In Curlerul de Iasi", dela 9 Ian. 1877. In ed. cit.
Pag. 107.
2) v. Loc. cit. Pug. 113.
www.digibuc.ro
312 DIALECTICA NATIONAL-ISMULUI
Antifanariotism i antisemitism deci, la 1877.

pentrucii, starea aceasta sociala continua si
sub domnia liberalä, cu toate ca directiva politica
a statului s'a schimbat, Eminescu concentreaza
eele douir elemente critice inteo sinteza unitara:
antiliberalism in politica; antisemitism On Mol-
dova), antifanariatism (in Muntenia) in economie,
cu un euvant primatul nationalismului in pro-
blema social*.
In cele cloud articole despre pdtura super-
pusei", M. Eminescu nu atinge nici problema
taranimii, nici pe aceia a boerimii, ci numai,
vorbind in treacat de formUla nnei organizafiuni
conservatoare", arata ca, abstracfie fticemd de
farii i de poporul istork, se dovedefte a
fi sterild fi lesne de escamotat".
Domnia liberala atinsese paroxismul, dar si pro-
cesul cre disolufie at conservatorismului era in
curs. Ion C. Bratianu Isicomnlecta ministerele
cu ninitri conservatori, iar e oltii Ii trimelea
in diplomatic. Din acest punct de vedere nu se
poate face nici un fel de consideratiune critica
asupra unor contradictii care nu exista in scrie-
rile politice ale kti M. Eminescu. Rilmane celidalt
punct de plecare la care aditogam: chiar daca
prin teoria -piiturii superpuse" Eminescu ar fi
vizat numai pe E. Carada i pe C. A. Rosetti,
inca putem spune ca atactil sat' era intemeiat
tinta atacului fusese atinsä. Gracul, E, Ca-
rada .era orzanizatora lundatortrl dt _rapt -al
finantelor liberal; iar grecul C. A. Rosetti Ber-
www.digibuc.ro
M. EMINESCU: COREL. D. ST. SOC. $1 T. POLIT. 313
licoco conspiratorul din vocatiune, era unealta

de -permanent& insurectie a presei liberale. Unul
reprezenta Tománul", ziarul oficial al partidului
liberal, pelälalt finanta, taraba absolut indispensa-
bilg conritptiei politice.. Pe lánga toate acestea C.
A. Rosdti ifttrunelte toate drumurile conspira-
toare dela 1848 pânil la 1866!
www.digibuc.ro
ARMONIA OPERII IDEOLOGICE
Prin meandrele criticei §i istoriografiei literare

române§ti s'au strecurat nenumArate grosoliinii
la adresa lui Mihai Eminescu. Unele având la
bazii lipsa de documentare, purtau pecetea igno-
rantei, altele izvorAnd din ranchiunii politica fu-
seserA comandate" de meschinele indatoriri po-
litice. In sfAr0t, chiar sub pana unui G. Ibrai-
leanu, spiritul lui M. Eminescu a apfirut sinz-
plist n chestiile sociale" §i utopia reac(ionaret
a lui Eminescu" a atras atacuri veninoase. M.
Dragomirescu, dupii un sistem arbitrar i prea
personál, pentru a-1 numi critic", 1-a inter-
pretat sub cele doua aspecte tantinomice, unul
poetic i altul social. Nici odatii nu ne-a sur-
prins faptul cA un profesor universitar spune
prostii, dimpotriva, am socotit necesar acest lucru,
pentru a invedera i mai mult nivelul moral §i
probitatea intelectuala la care se judeca lucrurile
ideile in universitate.
Nu putem infra in pdlemica, aici, cu ficcare
clintre aceqii eruditi ai ignorantei univeraitare.
.
www.digibuc.ro
ARMONIA OPEMI IDEOLOGICE 315
0 tristeVt atroce a vietii de mizerie sufleteascri

in care au fost nevoiti srt träiasat acelti oameni.
sub domnia libertiitii democrate, fi cuprinde a-
tunci când î.i ridicà fruntea Oa la spiritul lu
Mihai Eminescu. 0 mAnri de nameni de pro-
venientä vulgar's', eri Cezari i astAzi strigoi care
ne provoacrt rasul cu aparitia kr grotesca, au
aruncat in calea lui Mihai Eminescu un pumn de
noroi. Despictitorul de orizonturi nelimitate 131
drumul culturii romAne0i a trecut nep5slitori.
GAndirea ca §i fapta i-au dimas nepkate d
meschinele contradictii i ubrezenii ale viet
omene0i. Asemenea demiurgului mitologic a cl-
dit din aluat nou viata purA a statului romtme
de mkne. Prin cuprinderea nenfiirinitii a int -
ligentii sale, prin izvoaréle bogate i extrem
variate, hick zeci de ani Ii vor trebui critic
ca sà le cunoascii, Mihai Eminescu nu poate
apropiat deck de M. KogAlniceanu. Si dad-,
steaua diminetii, LuceafArul aduckoare de
lurnink 0 care precede soarele, este de multe
ori mai striducitoare deck Soarele, prin lumina
dildura lui este mult mai pätrunzkor 0 mai
mare.
Activitatea de indrumar .practic pe terenul fe-
nomenelor sociale este limitatä in scurgerea unui
timp extrem de pretios pentru fornnilarea esen-
tialelor gândirii. Orke incercare strategica, de a
imptirti acest riistimp de 10 ani numai in com-
partimente de alhimie criticrt, ni se pare caduca.
Mihai Eminescu s'a ivit dinteodati, luminos, a
www.digibuc.ro
fost perfect in toate, i geniul" a trecut in a-

mintirea noastra eu autoritatea i mitul unei le-
gende. Nu avem Inca elementele Sociale i su-
ficienta gandire pentru a-1 judeca, ci numai, da-
toria de a-1 intelege.
In anul 1869 M. Eminescu se afla la studii
la Viena, tânär de 19 ani. Il vedem mai tarziu
colaborand la Fanzilia" i apoi, in primavara a-
nului 1870, (Aprilie) la Conporbiri literare"
cu minunata poezie Venere Madona". In a-
cela§ an, 1870, va publica in Federa(iunea",
ziarul condus de Alexandru Roman din Buda-
pesta, trei articole: Sii facem lin congres", E-
chilibrul" §i In unire e taria".
In cercul nationalist al studentilor grupati in
Societatea Romtinia Junti", Eminescu va dez-
volta o serie de idei personale care erau tot
odata i ale timpului sau, despre misiunea unei
generatii viitoare. Articolul este intitulat Despre
nationalism 0 cosmopo1itism"1) i subiectul re-
zuma insa§i dialectica Indata
dupa Serbarea dela Putna a cirei animator 2) .a
fost Mihai Erninescu va trirrikte o scrisoare lui
Durnitru Brätianu, ca raspuns de rnultsunire pen-
tru articolui ce acesta scrisese despre studen-
timea adunata Ta mormáritul lui Stefan-Vocia.
In Trimurirea pe care o da in societatea Ro-
mcinia Junti", Mihai Eminescu arata ca scrisoarea
1) v. M. Eminescu: Scriert polltice i literare". Ed. Ion

Scurtu. 1905. Vol. I. Pag. 15.
2) v. Ion Slavici: Amintiri".
www.digibuc.ro
AI1MONIA OPERII IDEOLOGICE 317
catre D. Bratianu a fost trimeasd in numele co-

mitetului central. Ea reprezing fùrá nici o In-
doialà act de reciprocitate, un raspun's la o
manifestare de intelegere venita din kuntrul
si faptul ea' a fost publicatii in ziarul Romemul"
dela 15 August 1871, nu poate constitui in nici
un caz o apropiere de liberali sau o laude1)
pentru D. Briitianu dupli curn pretinde d-1 G.
Chiar in aceastd scrisoare, unde se
vorbe§te de munca generatidor trecute", §i de
misiunea generatiunei viitoare" transpira con-
vingerile traditionaliste ale lui Mihai Eminescu,
cäci spune el: crepusculul unui trecut abets a-
runca- prin intunericul secolelor razele lui cele
mai frumoase, fi noi, agentii zuzei lumi viitoare,
nu suntem dec.& reflend siiu" 2).
Asa cum se infatiseaza, accidental, acesta este
primul ì ultimul contact al lui M. Eminescu eu
ziarul liberal Romtmul".
Din articolul Despre na(ionalism fi cosmopo-
litism", dar chiar din activitatea anterioara a lui
M. Eminescu, se vede foarte bine di el era orien-
tat in problemele ideologiei politicei contempo-
rane, ca toatii giindirea sa era structurata intr'o
anurnitit direc(ie, i munca de ziarist care in-
cepe efectiv la 1876 n'a fost deck un prilej
pentru a manifesta o convingere anteriora.
fllosofie de stat, spune Ion Scurtu
1) G. Ibraileanu: Spirital critic..." Pag. 175.

2) v. M. Eminescu: Scrieri politice", Ed. Muritrau D.
Pag. 39.
www.digibuc.ro
Eminescu inclina dintru ince put spre teorii con-

servatoare, realiste, in opozifie cu aviintul ro-
Mantismului liberal care stiipiinea incii Europa
in 6ltimul piftrar din yeacul trecut; el considerd
ea dogma fundamentalii analogia cu natura fi pri-
efte statul ca un product al acesteia fi nici
ecdt ca o construc(ie a inintii omenefti delibe-
rative, ca rezultatul unui contract social in sensul
lui Rousseau"0. In aceasta vreme, se aflau in em-
brion, toate ideile care vor contribui la edificarea
sistemului ski de gandire politica. In stare nu-
cleat* ele nu a§teptau deck prilcjul ea sa gal-
.% anizeze rânduiala latmtrica a statului national.
In fata manuscriselor ramase dela dânsul, si care
nu constitue intotdeauna dovada certa a unei in-
tentii de publicare, vederile eritice ale istoricu-
lui literar se limpezesc §i grauntele de obiectivi-
tate cat mai ramane omului cand vrea sa fie
om, il indeamna sa recunoased continuitatea per-
fecta a gandirii sale politice. Mihai Eminescu nu
s'a abatut dela linia de conduita a atitudinii sale
politice ,nici atunci când venind in Ia§i ajunsese
redactor la ziarul Curierul de lai", nici mai
tarziu la Timpul" .Desi Eminescu a trait intr'o
epoca de mari prefaceri sociale i politice, de;i
colaborarea intre partide in Momentele acestea
devenise o nCcesitate, §i de§i multi dintre arnica
sai politici au luat atitudini contradictorii, el nu
a clintit nimic dintr'un crez ideologic care §i-1
1) v. M. Erninescu: Scrieri politice i literare". Pag. XV.
www.digibuc.ro
ARMONIA OPERII IDEOLOGIOE 319
fixase in con§tiinta sa de ganditor. Am vazut

mai sus, la ce se rezumA lauda" adresatii lui D.
BrAtianu. lath' acurn ce spune Ion Scurtu rAs-
punzAnd lui G. Panu: Inspirate cuvinte de poesie
scrise prin anii 1868-70, mtirturisesc toatti cäl-
dura lui Eminescu pentru poporul romemesc
toatti ura lui adiincä hnpotriva siimintii urdo-
rilor Fanarului", o dovadti ce ajunge pentru a
spulbera si cea din urnzii aparentii de adeviir a
parerii curioase, sustinutti de oarneni de valoarea
¡min scriitor ca d. G. Panu (in a sa revistii Slih-
tiiniiina", 1903. printre Árnintirile din Juni-
mea"): cti teoria pilturilor superpuse a lui Erni-
nescu s'ar datori numai boalei sale fatale, ce s'ar
fi declarat de pe ceind poetul incepuse des-
volta aceastii teorie in Timpul" 0. La fel
d-1 G. IbrAileanu, de,i nu pomene§te pc G.
Panu, afirmd di in faza treia" M Emincacu,
dupa inregimentarea in partidul conservator"
va desvolta teoria piiturilor sufirainese"2). Gan-
direa
, .
lui Eminescu a evoluat adAncindu-se, de-
venind din ce in ce mai florald i mai lumi-
noasA, i niciodatá nu §i-a modificat ritmul lAtin-
tric.
Noi, nu facem aici un studiu de istorie lite-
rarA, ci numai, urmlirim planul ideologiei emi-
nesciene in corelatie cu intAmplArile politice din
1) v. Loc. cit. Pag. XVI.

2) v. G. Ilmälleanu: Loc. cit. Pag. 177.
www.digibuc.ro
vremea sa, dar cu deosebire, cu fenomenul re-

volutionar al secolului al XIX-lea.
Dela Viena Mihai Eminescu trece la Berlin,
studiaza la universitate intre anii 1872-1874.
In acest timp este secretar al legatiunii Romtt-
niei pe langa Th. Rosetti si apoi N. .Kretzu-
lescu. Tot din timpul sederii la Berlin ne-au rämas
studiile de politica sociala i filosofie: Natura
fi stand", Echilibrul in stat', Despre Eulnostra
social", Cultura qtiinça", aflate in manuscris
la Academia Romilna.
Dela 1 Iu lie 1875 Oita la 1 Iunie 1876, Emi-
nescu este revizor scolar. Tot in aceastil kreme
este i redactor la ziarul Curierul de Itifi" 'Ana
in toamna anului 1877. La acest pullet crucial
al aetivitiltii sale publicistice ar trebui sa ne
opr-im, did la 1876 M. Eminescu va tine, in
ciclul de conferinte organizat de Junimea", fai-
moasa sa prelegere despre In/luenfa austriacd
asupra Rometnilor din Principate". La 1880 Emi-
nescu gunge prim-redactor la ziarui ,Tirnfiul".
'.Tot in acel an, 1880, se constitue formal" par-
tidul conservator la Bucuresti, sub presedintia lui
Manolachi Kostachi Epureanu, care si lanseaza
tin manifest-program criticat i ridiculizat de
Titu Maiorescu.
Mihai Eminescu, nationalist si reacrifulTir ge. alla
in mediul silu spiritual in redactia ziarului Tirn-
pur; convingerile sale anterioare 1-au adus aici,
caci, spune Ion Slavici-0, Erninescu nu era
1) v. Ion Slavici: Amintiri". Pag. 95.
www.digibuc.ro
ARMONIA OI'ERII IDEOLOGICE 321
ruNtor nici menzbrii partidului..., a in-

irat in conflict cu Alex. Lahovary", dar Lascar
,Catariu i-a dat dreptate lui Eminescu.
Tot (le aceiai parere este Ur. Peucescu
atunci ctind afirmit ett nimeni n'ar fi Writ
1)e Eminescu .9(7 sustie o ideié care nu era a lui"1).
Fiird M. Emiiiescu Tim pur lt ramas o ga-
L
7.etii de partid ca multe altele, unilateralli, su-

biectivii §i anonimà. Prin condeiul lui Mihai Emi-
stescu la Timpur prinde o forrna concretii
iabilà doctrina nationalistä. Articolele lui publi-
,cate acolo, vor riimâne catehismul nationalismu-
jai.
In esentä, filosofia nationalistd a lui Miliai E-

minescu este naturalistd, frail a tine prin aceasta
<exclusiv de nici un sistem de gândire cunoscut
panit acum. Natura, cu drepturile ei suverane se
anti in nexul cauzal al tuturor fenornenelor.
Viata insa.;i, nu cunoa§te alt indrumar deck ira-
¡ionalismul fenomenului instinctual la animale,
tropismul la vegetale, §i daed Mihai Eminescu
ar fi cunoscut ultimele cercetäri ale §tiii-qei sau
chiniia indiand, ar fi convenit poate sii extindit
.acest principiu pang la lumea mineralti, chiar
panti la rânduirea geometrich sau radiattl a crista-
lelor. Ca i in regnul biologic, in societtitile
<omenelti, indivizii i gruparea lor In natiuni, se
,conduc dupti legi fixe, care lucreazii in mod ho-
1) v. Articole politice. Prelata de Gr. Pencescu. Pag. IlL

21
www.digibuc.ro
Writ ci inevitabil". Viata are un scop in sine,

estc finalista, iar legile conducatoare ale tuturor
speciilor sunt imanente, inascute.
ni se pare, spune el, cá pentru fie-
care popor dreptul legidatiunea purred dela-
el, fi le creiazd cuin f i cd,zd U trebuesc, ast
normald stare de lacruri, sanctiunea
e o formalitate, care n'ar trebui sá oblige, dacei
nu obligii sensul celor sanctionate... Astfel, legea
rezultd din trebuinta poporului, din vointa lui f f
din legiuirea líberä, neintimidatii, a acelei vointe.-
Este sanctiunea, acurna, o conditiune de existentd
a unei legi ori nu? Dupet noi cel pufin putem
constata, cá legal poate rezista poporul voinfei
Domnitorului, Domnitorul poporuliti, ba. Va sá
sanctiunea nu e conditiunea de existenrei
a unei legi, ci numai formalitatea cu care acea-
lege o inaugureazir. Din enuntarea acestor prin-
cipii fundamentale se pot deduce mai multe-
concluziuni.
In primul rand, natiunea cu forma ei gregarar
naturalii, sociologici, preexista coiWiintei natio-
nale, a acelei forme de viata spiritualä pe care a
intalnim la popoarele inaintate in evolutia isto-
rick% Se intelege dela sine, ea o formatiune na-
un fapt biologic nascut pe cale evolu-
tiva, nu are nimic comun eu acele prolegomene-
transcendentale ale spiritului universal. Premi-
zele acestei metafizici presupun o putere suprana-
turala, care randue§te biologia dupa datele abso-
lute §i libertare ale spiritului. Conceputil in afar&
www.digibuc.ro
de sociologia biblica §i cre§tind i mai presus de

oHce inraurire din liberalismul kantian, teoria
lui Mihai Eminescu asupra natiunii ni se pare
expresia concretii a unei gândiri realiste. Elabo-
ratii inteun moment crucial in evolutia noastrii
ea apare cu necesitatea istoricil a unei reactiuni
inipotriva doctrinei demo-liberale, deci, cu o
perspectivil criticá, i totodatà ca o afirmare
a natiunii. Când Eminescu spune, popoarele
nu sunt producte ale interigentii,ci ale naturii"i),'
intelege prin aceasta ea' elementul fundamental in
edosiunea lor este subcon§tientul, instinctul; ra-
portul dintre naturil i societate, dintre mediu
configuratia sufleteascii fihid faptul normativ.
In secolul al XIX-lea, teoria natiunii prin Pas-
quale Mancini, Ernest Itenan qi A. Comte, se fo-
losea numai de o interpretare sociologica spre
deosebire de §coala germanii reprezentatil de
Kant O. Hegel, care supravalorifica fenomenul spi-
ritual cu elemente de transcendentalism etic.
Dupii Mancini, la nazionalità è ;Ina societa na-
turale di uomini"2). Urmlirind procesul de des-
voltare al unei natiuni dealungul timpului, Man-
cini vorbea de o primitiva geneza istorica", in
care nafiunea ince-pea cu familia" çi continua
sit' se afirme din generatie n generatie ca o a-
socia(ie de f amine". Nu este departe aceastli con-
1) v. M. Eminescu: Influen(a Austriacci" etc. Ed. Scurtu.

Pag. 84.
2) V.Mancini, citat de Guido Bortolotto In ,,Lo stato /as-
cista e la nazlone". Pag. 77.
www.digibuc.ro
ceptie de aceia a lui Fustel de Coulanges i de a

elevului sau Camille Julian. Toti ace§ti teore-
ticieni ai nationalisrnului realist din secolul al
XIX-lea, trec peste veacul rationalismului, ci
printf o tainied filiatinne se leagrt de conceptul
roman al natiunii expus magistral de Giambat-
tistta Vico.
Secolul al XIX-lea este veacul studiilor isto-
rice, a istciricismului, aca inat, este foarte natural
ca setzlitowii care au reflectat asupra problcmelor
timpului sà fi fost atilqi de aceastrt influentä. La
noi eu deosebire, fäcând abstraç.tie de epoca
cronicarilor, tu cea de a doua jumatate a se-
colului al XIX-lea, putem spune cir românii O.-au
descoperit istoria lor. In spirit istoric gändesc §i
scriu N. Brdeescu, M. Kogrdniceanu, B. P. Haj-
deu, Al. D. Xenopol etc. etc. A fost atunci epoca
unor prodigioase descoperiri i publicari de do-
cumente istorice. Multe din faptcle lurninoase
ale trecutului ieceau la ivealit, i odatrt cu ele
notiunea etnicrt de românitate apdrea sub o
care specifier'. Influenta mediuluiintelectual ci a
spiritului veacului este hotäritoare in giindirea lui
M. Erninescu. 4coala istoricii" a generaliiei.dela
1840 era singura realitate intelectualii. Ea ti art-
duse roadele càiiid apare Eminescu in literatura
in Itteolbgia politici, c .Tunimea" cu toate
dcosebirile de vederi dintre membrif ei nu ar
fi- luat liinà fära aceastii etapa premonitorie.
Tot atunci, dupä cum am spus mai sus, se
produsese o rupturg organicA in viata noastri
www.digibuc.ro
sociala, o solutie de continuitate. Revolutiona-

rismul pasoptist anihilase statul istoric, si prin-
tr'un sistem politic artificial, individualist çi ra-
tionalist, provocase conflictul dintre stat tji na-
tiune. Mihai Eminescu apare in mornentul cioc-
nirii maxime dintre aceste cloud forte diver-
gente: dcoparte disolutia organica a pasoptismu-
lui revolUtionar, de alta reactiunea etnicd
istoricd a culturii autohtone. Inainte de a fi un
produs al cuturii sale, Eminescu este o creatie
grandioasa a momentului istoric.
La lumina acestei interpretini vont cerceta
teoria sa asupra natiunii: reactiunea naturii, a
unei strtri de fapt, impotriva structurii juridice
a statului demo-liberal are fara indoiald va-
loarea unei restaurari a ritmului istoric. Para
sa-si fi dat bine searna, Mihai Eminescu ajunse
prornotorul unei mari revolutionari in crigetele
generatiilor care Il vor urma. De la el incepe
necesitatea eviclentri a restaurArii statului demo-
crat, in baza dreptului suveran pe care il are
natiunea, de a mi accepta alt regim dealt acela
care se potriveste evolutiei i legilor sale istorice.
Statul trebue sà fie conditionat de viata unei
natiuni, i prin structura aa sá sanctioneze o
realitate de fapt, nu s'o formuleze dupA principii
rationale. In structura ei sociala, i in formatia
ei istoricA, natiunea cuprinde legile statului. A-
ceastä teorie fundanzentald despre stat, ca afe-
amiint al naturii nu al rafiunii", ne aratii ea
istoria dinlduntru a popoarelor este o luptd intre
www.digibuc.ro
ideia statului ci individualism"1). Cu alte cuvinte,

statul, expresia sociologica a natiunii exercia
acea putere coercitiva asuRra elementelor anar-
hice, care se indeparteaza dela rânduiala comu-
nitatii etnice. Statul democrat, realizat de re-
volutia papptista, reprezenta tocmai antipodul
acestei conceptii. Dupä filosofia hegeliana, statul
era sinteza vointei oamenilor care compun o so-
cietate prin adeziunea lor spontana la un prin-
cipiu politic. In statul democrat, adeziunea este
contractualä, relativa i trecatoare, pentruca li-
bertatea individuala este fenomenul esential, nu
solidaritatea etnici. Vointa hegeliana este am fapt
mai mult teoretic deck practic, care nu se poate
concepe deck inteun rationament ideal, quasi-
mistic. Dupä Mihai tminescu, statul reprezintä
natiunea impotriva individului, fara ca sa-I com-
prime flan sa-I siluiasci, ci numai sal subordo-
neze; statul reprezintrt permanentul in contra
efemerului, fin si propage ideia de constrân-
gere, ci numai autoritatea de incadrare. Sub
domnia fanariota, prin siluirea natiunii, a existat
o putere politica dominanti, un stat care era
nenatural §i deci neviabil. Sub domnia princi-
piilor revolutionare, prin falsificarea spiritului
public, existä un stat liberal care in loc sa re-
prezinte natitmea reprezintii individul. Aceasta
formatiune politic& nenaturaltt este caduci, intoe-
mai ca i domnia fanariotii.
1) v. M. Eminescu: lnfluenta austriacir. Loc. cit. Pag-
84. La noi statul reprezina idela individualista.
www.digibuc.ro
Pentru prima oarii gasirn la un gAnditor din

ecolul. al XIX-lea ideia statului normativ i di-
namic. Prin armonizarea intereselor sociale, etatul
confirina existenta Claselor i identitatea lor de
interese. In acest sens, dupa Mihai Eminescu
statul... nu vede in clase indivizi deosebiti, ci
.un complex de organe sociale, un individ: na-
liunea. Toate clasele sunt inamtea sa, edal de im-
portante, menirea_sa este de a stabili armonia
.dintre Biel) Formuland sociologia
Mihai Erhinescu adânce§te cele doua principii
de baza: necesitatea selectiunii sociale prin me-
rite individuale, i diviziunea muncii. Pe baza a-
.cestor principii, deopotriva de indreptâtite sunt
.toate clasele sociale, i clack din când in când
.echilibrul se rupe i una dintre ele devine asu-
pritoare, atunci statul intervine, el este regula-
.torul acestei lupte, el oprefte ca aceste puterí
.egal de folositoare sti se ninziceascii una pe alta.
Societatea e mifcarea, statul stabilitatea"2).
Mihai Eminescu, i1iistfeai inlerpretarea socio-
logicA a natiunii cu multe exemple luate din
istorie. In timpul nand hereditatea dinastica era
tin fapt recunoscut i se putea realiza prin primo-
zenitura barbilteasck tärile române treceau
printr'o epoch.' de stabilitate politicà, societatea
progresa i interesele claselor sociale ,erau armoni-
-zate. Aceasta stare cu oarecari intermitente tine
1) v. Seriert polltice I Ilterare". Pag. 85.

www.digibuc.ro
pânii la domnia fanariotä, când fmterea centrald

a statului e curat nominate. lard tabloul social
al acestei epoci: deoparte boerii latifundiari cam
prin abuzuri politice deveniserd asupritori. . Pe-
längrt dânOi träiau tfiranii care-si vindeau munca
pentru ltrana. Boerii aveau in searna kr satele-
de pe mosii, sub jurisdictia kr träiau taranii.-
0 altd clasà, boerli mici, slujbasii. In tärguri
orae, träiau clasele de mijloc, meseria,ii§inegus-
torii organizati in bresle cu starostüle kr. Acest.ia
erau liberi, dupä curn liberi erau i ràzeii. Iatii cam
era starea sociald pânä la domnia liberalà. Ple-
când de aici. debt cele (loud clase neatârnate-
una ttiriineascii iesità din rdzboinicii improrietd-
riti, alta burgheze, care nu erau oamenii ni-
- Miltai Erninescu ajunge la concluzia
ciL tstorta celor 50 de ani pe care multi o nu--
inesc .a regenertirit nationale, mai cu drefit cu-
vánt s'ar putea numi istoria nimicirii rtizefilor
§i breslafdo- r. Nimicindu-se însà talpa àrii, ercr
neapiirat ca fi stlpii sá caa. Au ctizut boerii.-
0 clasa ene lurr'un 22por un !actor at arnka.,
nie-i societàii, de aceia ràn c'au cdzut ràzcií
rän c an ciizut breslele, ram e'au cdzut korxir 1).-
Acest proces de disafilie sociald, inceput_suly
domnia fanarkaii se desrivärsg4Se sub rezimul de-
mocratiei liberale. PrecizArn: M. Eminescu ja-
loneaza principiile esentiale ale criticii sale bite°,
conferintift tinutil la Junimea la 14 Marti
www.digibuc.ro
ARMONIA OPERII IDEOLOGICE 329
1876, sub titlul: Influenta austriacii asupra Ro-

mtinilor din principate", i faril art se gándeascii
sa expue un sistem sociologic sau filosofic, totusi
parvine sa dea intregei sale activitati la ziarul
Timpul" o impresionanta armonie in forme
dialectice. Nici o conjonctura politicà, nici un
fapt cotidian, nici o influenta laturahlica nu l-a
clintit pe Eminescu din convingerile sale, ceiace
dovedeste ca valorile permanente ale trecutului
fiind adtt de puternice in constiinta sa, Ii dadeau
nebanuite puteri demiurgice. Trebue BA aratam
iarasi, cii Mihai Erninescu nu s'a gândit niciodata
sa- scrie un studiu de ansamblu, de critica so-
ciala, unde ideia dominanta s'ar fi desvoltat
inteo riguroasa continuitate. Activitatea lui de
ideolog este risipitil pril jurnale; este determinata
de anumite fenomene politice contemporane lui,
si totusi, pornind dela periodicitatea acestor fapte,
uneori dela efemerul lor, cugetarea lui Eminescu
se desvolta In volute spirituale pâna dincolo de
crepusculul secolului situ. Mai mult decât tra-
ditionalist, Eminescu a fost un vizionar, caci va-
zand In viitor realizarea unui stat national ro-
mânesc, i-a cladit temelia ideologica anticipánd
grandioasa lui proectiune istorica.
Statul eminescian trebue sa reprezinte ideea

armoniet interesetor", ceiace inseamnii, in-
terverntie activA ai permanent:1 in conflictele
dintre clase i dintre indivizi. Dar chiar in
acest sens, statul nu urmeaza decât legile socio-
www.digibuc.ro
330 DIP,EOTICA NATIONALISMULIII
logice, un pendant al legilor naturii, de oarecc,

spontan sau prin bunA intelegere interesele in-
dividuale sunt armonizabile". Dacil statul ar trece
peste aceste interese far& srt le recunoascA efi-
cienta, ar 'insernna cA exercitA o actiune violentA
de comprimare, de dezagregare a corpului social
prin invrAjbirea claselor. Totu§i, attit indivizii
eat §i clasele sociale, trebue sá hat- dovada cA
aunt productive, muncitoare, i existenta lor este
justificatA de aceastA stare pozitivA, de legea
sociologica a muncii.
Nu pe consideratiuni rationale sau filosofice se
intemeiazA teoria lui Mihai Eminescu despre stat,
ci pe cercetarea procesului de desvoltare isto-
rich' a tuturor popoarelor. Antipodic statului li-
beral, izvorit din notiunea astractA de libertate
§i egalitate a omului, statul eminescian este un
produs al naturii, o expresie con§tientii, dinamicA
a armoniei intereselor etnice.
A§a dar, statul incurnbd un element sociolo-
gic, coercitiv, arnwnia intereselor", i unul struc-
tural, biologic, bazat pe preponderenta factorului
etnic. Statul national, spune M. Eminescu
nu are altei ratiune de a fi dead aceia cii e stat
romeuzesc, deci, desvoltarea elementului romiinesc
este fr card sii fie tinta noastrti 17P afietenie".
Structurat organic de natiunea dominantii, statul
trebue sfi aiba prin urmare tin caracter exclusiv
etnic, §i M. Eminescu precizeazA: Nouli nu ne
e deloc indiferent elementul ce are a determina
caracterul ci soarta acestei täri. Pretindem in mod
www.digibuc.ro
ARMONIA OPERII IDEOLOGICE 331
absolut ca el sti fie acelaq care a determinat ca-

racterul (aril dela 1200-1700 qi dela 1821
1866"1). i mai &pane: Istoria noastrii e o
ilustrare a acestei teorii. In epocile in cari se
cerea vigoare qi intensivii vitalitate, s'au ridicat
Rorniinii; in epoce de dorninatiune striiind, exer-
citatai prin Tarigrad ori din alte puncte, s'au ri-
dicat A§a dar, Inainte de domnia fa-
nariotà 6. dela 1821 6 pand la conspiratia impo-
triva lui Cuza-Voda. In Piitura superpusii"; M.
Eminescu revine asupra celor trei date fatidice
din istoria noastrii.
Primo: La 1700 invinge elernentul imigrant
prin domnia fanariote.
Socundo: La 1821 incepe reactiunea
autolitiin qi merge biruitoare qi asirnildnd
plind la 1868.
Tertio: La 11 Februarie 1866 hzvinge din nou
elementul irnigrant"3). stirn ce reprezmat 11
Februarie 1866! Detronarea lui Cuza-Voda prin
conspiratia liberalii, i congtitnim mmi guvern
cu C. A.. itosetti i Maior Dimitrie Leca la Ritz-
boiu. *tim iar6i ce reprezintii epoca 1700-1821:
decadenta natiunii prin-Ennnia fanariotà. i de
vedem de exeraplu, spune M. Emi-
nescu in vremea lui Matei Basarab, o creqtere
1) v. M. Erninescu: Scrieri politice". Ed. comentata de

D. Murära§u. Pag. 280.
3) v. M. Eminescu: ,,Articole politice". Ed. Minerva 1910.
Pag. 137, 138.
www.digibuc.ro
a populafiei atdt de repe_cle., izzeht.apuzsese la nu-

miirul ce-1 are astdzi, adicil la 3 nzilioane aproape
numai in Muntenia", sub dornnta strdihrz a fa-
nariofilor poputaaa _de trei mitioane a MTh ro-
manefti scade la 700.000, fi aceasta intr'o ini-
zerie nenzaiauzitii"i). Intre domnia tanariota
(1700-1821) i cea de dupa 1866 este o ana-
logic desavar0ta: aceiasi falsificare a culturii
nationale (frantuzo-manie = greco-manie), aceiasi
spoliatiune a poporului, aceia0 clasa conducatoare
straina; acerasiscadere a populatiunii autohtone
concornitent, invazia strainilor. Trecand peste
epoca 1821-1866, M. Eminescu restabile0e
filiatiunea spirituala: deinagogia la noi e de orj-
ginif fanariotii: cd ea inseanznd ura inreiddcinatii
a veneticului fiirii tradiu fdrii patrie, Lard L.Lecut
in contra celor ce au o traditie liotärítä, trecut
hotiirit"2).
In sens spenglerian, avem a§a dar, toate ele-
mentele pentru a dovedi, ca epoca domniei li-
berale §i cea fanariota sunt ro-ntemporane una
alteia. i structural 0 sociologic, statul roman nuli
afla corelatul natural In preponderenta elernen-
tului etnic. Solutia de continuitate ivita prin dom-
nia liberala de dupa. anul 1866 a lost pricinuita
de ideologia democratiei revolutionare. In prima
alternativa, M. Eminescu pledeaza ideia .statului
monarhic", in cea dea a doua, pleacà dela con-
1) v. Loc. cit. 139-140.

2) v. Idem. Pag. 141.
www.digibuc.ro
ARMOND. OPEBII IDEOLOGICE 333
vingerea ea' nu faptul eh' s'au hitrodus oarecari

forme liberale a fost däumitor naiunfl, ci faptul
cá odatá cu aceastä infiltratiune ideologica s'au
sfärâmat tiparele de intelegere ale vieiii. Ideo-
logia liberalä care di-iinue,- este mult mai peri-
culoash prin urmare decât reformele sociale. Dupti
cum spune d-1 C. Ilddulescu-Motru ideologia
revoltifiei franceze... este subinteleasa in consti-
tutia politica a tuturor Statelor curopene1).
Ideologia statului demo-liberal ramântmd,
efectele ei deletere fiind aceleavi, teoria lui Mihai
Eminescu capatii un caracter de permanentizare.
Devi aceasta stare era mult mai precará la 1881
decât asttizi, totuvi Mìhai Eminescu vorbevte
pentru istorie fi continuitatea de desvoltare a a-
cestei (dri", studiind procesul de evolutie al
statului in timp i peste efemerul zilelor politice
din vremea lui. 8ituand statul 1a egalä distant&
de despotism vi demagogie, dupä ce facc o
incursiune laudativii prin opera lui Machiavelli,
M. Eminescu aratä ch. forma cea mai sanatoasa
a desvoltarii societd(ii omenefti este oligarhia"2).
Cttt de departe se alla M. Eminescu de con-
ceptia despoticti a statului, se vede cu deosebire
din prezentarea pe 'care o face vietii pohtice din
Roma antica.-Fotemizlind cu Romanul" Jámu-
rete vi mai mult ideile sustinute Mai inainte vi
inláturä mice echivoc: Noi nu zicem aici cd po-
1) v. Ideea Europeancl". An. IV. Nr. 156.

2) v. M. Eminescu: Articole politice". Pag. 124.
www.digibuc.ro
334 DIALECTICA NATIONALISMUL(J1
porul trebue exclus dela dirigerea afacerilor lui.

Din contra, nici cand libertafile publice nu Stint
mai vii, mai puternic simrite, practicate cu mai
mult interes de bine comun &are toti cetatenii
decdt tocmai sub oligarhie. Dovada viata din co-
Romei, viata politica, sobrd in orice punct,
in cornuna fi in comitat in Anglia"1). Optand
pentru o formula concreta i viabila, in speta
pentru Senatul roman §i parlamentarismul en-
glez, Eminescu arata ca in statul oligarhic exisai
o clasát de oameni, cari ab antiquo are sarcina
de a impiica formeic trecutului cu exigen(ele
viitorului, asigurand Statului continuitatea de
desvoltare, ferindu-1 de siiiituri fi de intrerin-
den intauntra fi in afar& In -Senatul
Romei putem urnuiri modal in care se creau
legile romane. Strlibunul ro/iunea re forma, bunul
o susfinea in acelafi senat, tatiil intrunea deja o
mare minoritate, abea fiul o vedea rezolvatd.
Trei genera fii treceau ônä sit se voteze a re-
forma care apoi intra in adevar in succum et
sanguinem. La noi litcrurile se traduc din fran-
tuzefte intr'o noapte fi sunt votate a doua zi ca
drumul de fier"2).
Lasam sa cadri accentul asupra ultimelor cu-
vinte, pentru a vedea ca M. Erninescu nu se
ridica nid mpotriva libertatii poporului, niei
hnpotriva priceperii lui in anumite chesthmi,
I) v. M. Erninescu: Articole pollticeg.. Ed. Minerva. Pag.
124.
www.digibuc.ro
ARMONIA OPER1I IDEOLOGICE 335
ci numai, impotriva caracterului revolutionar al

statului román modern, impotriva improviza-
tiei i a sträiniimului. El insu§i, aratd eh' forma
de stat pe care o preconizeaza nu poate fi
idealti", deoarece statele in lumea modernä se
desvoltrt prin cotituri, adesea prin concesii", dar
aceasta nu exclude continuitatea ref ormelor
preponderenta elementului de ba§tinti. Romii-
nul" acuzându-1 de reactionarism, M. Eminescu
raspunde fara ocoluri, aratand ca despre refa-
cerea unei oligarhii istorice, nu poate fi nici and
vorba"1).
Du§man al privilegiului de clasrt, adversar al
conceptiCi retrograde in ponder', M. Eminescu
nu se sfie§te sa vorbeasca nici de influenta ideilor
secolului, nici de reforma pe care patriarhul
prisiicariu Ion Sanclul Sturza-Voevod" le incer-
ease in Moldova. Vede chiar in reformele Dom-
nului moldovean o anticipare a reformelor de-
mocratice", i fara sa intrebuinteze acest termen,
ajunge la concluzia ea pe alte citi, evolutive, l cu
o structurii oligarhica, statul national ar fi a-
juns la rezultate mult mai bune deck cel li-
beral.
Criticand, M. Eminescu recomanda intotdeauna
solutiunea practica.
www.digibuc.ro
EPIGONII PAKIPTISMULUI
Teoriile lui tefan Zeletin au intiimpinat dela

inceput douii aprige rezistente. Cea mai fireasci
este a d-lui E. Lovinescu, care, inrolându-se
logiei democrate, liberale, riguros revolutionare
pasoptiste, o sustine pe temeiuri politice. Pa-
wptismul, in d-1 E. Lovinescu, îi giiseste astfel
un apiirator frenetic al premizelor sale origi-
ginare. Replica d-lui E. Lovinescu nu aduce
nimic nou. Este reluarea unei ideologii politice in
cadrele unei cercettiri istnrice. 0 parafrazare a
revolutionarismului novecentist. Pornitii din alte
considerente, de apärare dialecticei marxiste,
nrtodoxe, replica d-lui erban v_oinea Este mult
mai severil §i intemeiatä pe o amoa§tere certii
a materialului istoric. In ea vedem reactiunea
socialistilor, a marxistilor care nu se vor depo-
sedati de teoria maestrului lor pentru a o iâsa
spre folosintrt burgheziei, adick tocmai adver-
sarilor.
Incii douii raspunsuri lovesc n fantosa marxis-
mului liberal. Piirnul, al d-lui C. Zane, izbuteste sii
www.digibuc.ro
EPIGONII PAKIPTISMULUI 337
rastoarne documentarea statistia a studiului lui

,-5te1an Zeletin, dovedind necesitatea revolutici pa-
soptiste, ca o etapä istorica provocatá de revolti-
tia rtâneezt br raspuusul d-Irti L. Zane, vedem
coneretizatà pentru prima oarii atitudinea Ord-
n4tilor fatit de pasoptism. Ar mai fi de adaogat,
.räspunsul tangential al d-lui C. RAdulescu-Motru,
.care desi bazat pe consideratiuni logice i ra-
tionale, MI-a sd tie cont de documentarea
ajunge la aceleasi concluziuni ca § e ti ir ca
C. Zane. Dupa d7l C. Ilildideqe,
revolutia pajoVistâ nu s'a fâcut nici in ordine
materialä (st. Zeletin), nici in ordine idealä
(E.Lovinescu), el iii ordihea personalismului e-
nergetic -CC. R.-Motru). Cu acest fitspuns, re-
-venim la un sistem de &dire personalii, de unde
se vede ca d-1 C. R.-Motru nu are o metodâ isto-
rick i nici una dialecticà, ci mai mult o ati-
tudine filosofick raionaIistà, pe care o aplica
tuturor fenomenelor calcinate in creozotul acestui
individualism critic. Plectind dela ideea cá per-
soana omeneascii se desfivârseste, acceptând asa
dar teoria progresului indefinit in plânul valo-
rilor sufletesti i materiale, d-1 C. R.-Mattu
.crede in fatalismul _procesului revolutionar. Mira
o realitate socialâ care sii structureze normal si
4evolutiv chiar o transformare violentii, n'ar fi
fost posibilä nici pâtrunderea capitalismului la
noi, i nici, propagarea ideilor revolutiei fran-
.ceze. Gìísind aceastä realitate" In psichologia
socialä si individuala, d-1 C. 11.-Motru vrea sà
22
www.digibuc.ro
impämanteneaseit pavoptisrnul. Viata socialii,.

spune d-1 C. 11.-Motru, nu progreseaztt
dilatrindu-fi anumite func(iuni, ci asigurrindulf
corelqii vaste de funcfiuni in vederea anticiptirif
viitorului. Nu poate inflori comeriul, uncle mr
este cerere sufleteascii, sau mai bine zis: dupit
cum este cererea sufleteascii afa este fi comerful.-
Nu este circulafie de miirfuri, uncle nu este si-
gurança, fi cine dii sigurança? Prirnii pionieri ai
civilizafiei romane, dacti este adevtirat cii ei air
lost stritini, nu ftiu sii fi adus cit ddnfii fi
armatii care sti-i päzeascii!... Capitalurile devin-
productive numai prin munca lucrtitorilor de elitti,
Pe aceftia cine-i forineazig Tot comegul? Co-
merful ii pldtefte ciind sunt ;dar ei trebue mar"
Mt& sti fie" 1). Pozitia d-lui C. 11.-Motru in-
cepe sa se limpezeasca. Rdspunsul pe care II.
.lui stefan Zeletin, a fost numai un prilej de re-
improspiitare a unei ideologii desvoltate pe larg
in revista hleia Europeanti". Timp de vase ani,
la Ideia Europeanti", d-1 C. Rddulescu-Motru
flicut apologia liberalismului politic, ca un pen-
dant al liberalismului de gindire. Punct de ple-
care comun cu acela al paioptivtilor, adicá, nece-
sitatea revolutiei franceze ca punct culminant aL
secolului al XVIII-lea. De aici incepe o nouii
o viata antitetica prin raportare.cu cea care-
a fost mai inainte, egei iatii ce spune d-sa;
1) v. Mifcarea Ilterare. An. H. Nr. 29-30, 30 Mai

1925.
www.digibuc.ro
EPIGONH P4OPTISMULUI 339.
revolutiei franceze sunt incheerea lo-

gicii a revendiceirilor cerute de intreaga culturti
europeanti, in favoarea autonorniei persoanei
rtzenefti"1). Cultura europeanti la care face aluzie
d-1 C. R:-Motru, nu mai ramâne nici o indoiala
di este cultura iluminismului, al acelui secol ra-
tionalist, si al IThertalif de- gandire
care incepe sub supravegherea i indrumarea
masonerlei engieze, si se destivArseste in Franta
sub inffuen(a cataste6falti a lui Voltaire si Rous-
seau. Adâncind originele unui proces revolutionar.
d-1 C. Radulescu-Motru intelege urmlireascil
concluziile practice in viata politica i socialü.
Plecând deln nppF:sitatea ideala a unui feno-
men spiritual (libertatea culturii) ajunge la apo-
logia democratiei politice. Revolutia francezi, zä-
mâne criteriul absolut de judecata al d-lui C.
R.-Motru, caci, spune altar' din aceasta
preasliivíre a ro/itat o anumitii clasei
afa numita burghezie aceasta nu schimbel
intru nirnic caracterul insufi al acestei ideologii".
D-sa largeste intelesul pasoptismului, ceiace n'a
facut nici Ion C. Brtitianu Jimitat la exploatarea
politica a unei idei revolutionare, i nici E. Lo-
vinescu, multurnit cu rolul de interpret al civili-
zatiei moderne. D-1 C. II.-Motru se apropie de
dialectica socialista, recunoaste necesitatea luptei
de, clasti, cel putin in Arecut; Í deschide largi
1) v. Rev. adeia Europeamr. Anul. VI. Nr. 158. 16.

23. XI. 924.
www.digibuc.ro
perspective anarhiei democratice. Cum insä, de-

mocratia este o etapa numai n calea socialis-
mului, i teoreticienii ei nu o cred produsul unei
nazuinte permanente, este fireascA naufragierea
d-lui C. R.-Motru in mocirla socialisto-demo-
eratii. Revolutia francezà, dupa aceastil conceptie,
prin forfa ei negativii, a inlesnit distrugerea tra-
difionalismului feudal, care se punea in calea ri-
dicàrii prin for fa sa pozitivä insaz era
deopotrivii de bine venitá pentru toate clasele
sociale ci pentru toate popoarele"1). Cine recu-
noaqte necesitatea înlocuirii violente a unei clasc
sociale prin alta, recunoa§te implicit lupta de
clasd. "Isiu este suficientii schimbarea unei ter-
minologii pentru a masca infiltratia teoriei so-
cialiste. D-1 C. Midulescu-Motru, apologet entu-
ziast al revolutiei franceze, o vede proiectatii
aupra viitorului ca o forma de viata perfectii,
nemodificabilli nici sub influenta altor cicluri de
idei §i nici sub tensiunea realitiíii sociale. ,Jdeo-
logia revolufiei jranceze avea o (intd educatoare,
qi prin aceasta bifiltlitoare. Cine crede in ea,
crede in finalitatea persoaneí ornenefti". Etapii
ultima de de;voltare a omenirii, revolnlia fran-
cezii dupa aceastil conceptie este exploatatii in
sensul ei ideal, rationalist, i prin aceasta ne in-
toarcem de uncle am plecat, la iluminismul se-
colului al XVIII-lea, la acea teorie confectionatá
pentru toate timpurile i pentru toti oamenii,
1) v. Ideea Europeancr. Loc. cit.
www.digibuc.ro
EPIGONII PAKIPTISMULUI 341
la marea utopie a timpurilor moderne. Mai muh

deck atk, caci se pare ea aceasta ideologie
s'a impus eu forta suverana, mistica i supiate-
rested a unelL fatalitati. Daca emanciparea omului
nu ar fi venit pdn revohttia franceza, ea s'ar
fi impus dela sine, sau ar fi patruns pe alte
in alte OH. In Germania de aserneni, spune d-1
C. R.-Motru, ea a fost anticifratd de marea re-
forma* religioasti". Este foarte firesc ca retro-
gradând procesul istoric al individualismului sa
ajungem la apologia reformei religioase la pro-
testantism deci. Ca (nice perfect democrat, d-1 C.
R.-Motru, nu se poate impfica eu ideia ea revo-
lutia franceZa a fost un fenomen singular. Ea a
fost precedata de reformä i noi tim ca cores-
pondentul protestantismului in religie este libe-
ralismul in politica §i rationalismul in cultura
filosofie. Nimeni nu gandqte altfel.
In concluzie, dupa.d-1 C. R.-Motru, anul 1848
in Romania este ecoul anului 1789, al revolutiei
al reformei. El trebue pastrat, nu ca o ideo-
logic, ci ca o realitate de sine statatoare. Re-
volutia trebue deci organizata pe baze sociale
politice, plecând dela principiile ei fundamen-
tale: libertate, egalitate, fraternitate. Statul de-
mocrat modern, flind o emanatie a ideologiei re-
volutiei franceze, trebue conservat, organizat, in
formele lui originare: Ideologia revoligiei Iran-
ceze, spune d-1 C. R.-Motrif nu mai este
astdzi deccit prin tradi(ie istoricd o ideologie re-
volutronard.
__ fapt, ea este subin(eleasii in con-
www.digibuc.ro
stitutia politica a tuturor statelor europene. A

lupta astilzi pentru libertatea de conftiirztd, de
mimed fi de asociatie, inseamna nu a ¿drama,
ci a conserva domnia legilor, ciici, legile in Eu-
ropa emanii din suveranitatea vointei fiecdrui po-
por". That la ce se rezumä conceptia traditiona-
conservatoare a d-lui C. Iliiduleseu-
Motru. la recunoasterea irnanentei revolutionare
si la tentativa de a o organiza.
Conservator sunt i voi fi ca totdeauna, spunea
Cgeneralul Cristian Tell... Prin conservator, inte-
leg, nepoate, conservarea principiilor de liber-
fate, egalitate i dreptate, din programul dela
.48 care azi sunt inscrise in Constitutie"1). D-1 C.
Radulescu-Motru vorbeste ca oricare pasoptist,
fie el generalul Tell sau altul. Cu deosebire
ea' vorbele generalului au fost pronuntate la
1875 iar ale filosofului C. R.-Motru la 1924
in Ideea Europeana".
Din studiile cari s'au fäcut Onit acum, reese

destul de limpede, ca revolufia dela 1848 s'a
näscut sub influenta ideilor liberale venite din
apus, ca un ecou indeplirtat al marei revolutii
franceze dela 1789. Ne afläm asa dar inch' dela
inceput, dupd ideologia pasoptistà, in fata unei
revolutii politice fiira substrat social, ciici dacii
prin fortele de adaptare ale naturii, societatea
noastra s'ar fi transformat in sensul acestor idei,
1) v. Uricariul". Vol. XXII. An. 1892. Pag. 4.
www.digibuc.ro
EPIGONII PAOPTISMULUI 343
iu in sensul unui mers natural, n'ar mai fi fost

nevoie de revolutie, si and revolutia vine de
.aiurea pe calea ideilor, inseamnä cri ea nu gii-
seste inAuntnt nici atmosfera prielnicd i nici
libertatea de care are nevoie.
Zeletin nu tine searnA de structura so-
politicA i culturalii a secolului al XIX-lea
românesc, i pleacri aela o teorie acceptatA a
priori, dela teoria marxistd, i crede a gdsi
intr'insa Ada 'explicatIVA a revolutionarismului
parptist.-tefan Zeletin este ultirnul interpret
al liberalismului, ultirnul liberal care a incercat
.sur impingA democratia- dincolo de limitele ei
ideologice. L-arn putea socoti un elev al lui Do-
brogeanu-Gherea, care a aplicat societatii rornâ-
ne§ti dialectica marxistA dar in sprijinul
TotO, mai degrabil, stefan Zeletin este
.un elev autentic al lui Ion C. BrAtianu, pentrucii
Apnea con§tiincios- dialectica marxistä sprijinind
Alemocratia liberalA, i pleacà dela imperioasa
fatala necesitate istoricd a unei clase burgheze,
inventatil de niornentul economic (dupli altii §i poli-
tic), a§a dup.(' cum preconiza hi articolele §i discur-
surile sale Ion C. BrAtianu. Astäzi, când burghezia
Tomaneascii este o creatie a evolutiei sociale §i nu
.21 revolutiei ideologice; and se aratA cA liberalis-
mul nu numai cA n'a creat oburghezie româneascri
-dar i-a impiedecat desvoltarea, procedarea a re-
-bours a lui tefan-Zelefin ni se pare-o pledoarie
pentru o cauzii pierduat. Dad.' teoriile lui .stefan
.Zeletin ar fi fost formulate in preajma anului
www.digibuc.ro
344 Inanwsrroan/vN vaunama
1848, autorul ar fi rAmas n istoria doctrinelor

politice i sociale, ca un iscusit i oportun apo-
loget al capitalismului liberal. 0 revolutie, por-
nita pe cale ideologica, si-ar fi aflat un substrat
material de justificare pragmatica. Astazi tnsär
and democratia s'a dovedit o sinistra farsa a
istoriei, iar liberalismul _economic s'a transformat
in capitalismul Iancar si industrial al unui partid
politic, numai _pate fi vorba nici. de mariefsmul.
economic in sensul Zeletinist, i nici de nastereA
unei burghezii nationale sub influenta acestui
fenomen.
Expresie a marxismului stüntific, teoria Jui

§tefan Zeletin se indreapta in /nod firesc &are-
valorile materiale, cantitative, ale vietii comer-
ciale,in primul rand cAtre circulatiunea bu-
nurilor. In acest sens cauta el sit explice cau-
zele revolutiei pasoptiste, i crede a le afla in
procesul de desvoltare al comertului exterior din
tarile romane sub influenta expansiunii capita-
lismului englez. Incheerea tractatului dela A-
drianopole, spune tefan Zeletin inseamai
momentul crind incepe procesul de dizolvare a
vechiului regim" rornemesc, pe ale cdrui ruine-
se deschide era nouei" burghezii, de europeni-
zare a vietii noastre sociale"1). Nepotii parp-
tistilor, se vor fi speriat auzind ca ideile strA---
1) v. St. Zeletin Loc. cit. Pag. 37.
www.digibuc.ro
ENGONII PA$OPTISMULUI 345
bunilor kr, au fost importate in baloturile cu

bumbac din navele engleze ancorate in portul
Galati. Chiar liberalü adevärati care n'au dat cre-
ziimânt acestei teorii s'au acomodat cu ea, pentru
ea din negustori de vorbe au devenit negustori
de bancnote la ghi§eul 13âncii Nationale, §i o
teorie mercantilistâ convine astlizi mai niult decât
una idealistli. Dar nu aceasta a fost intentia lui
tefan Zeletin, de a anula personalitatea revo-
lutionarilor pa§opti§ti, ci nurnai, de a incerca sa
dovedeascii rolul kr de unelte ale istorici econo-
mice. Dar pentruch, pa§opti§tii de astlizi s'au
Impiicat cu rolul de sainsari ai capitalismului
englez, §i studiul lui t. Zeletin a dobândit sufra-
guile democratilor liberali, trebue sti-1 verificâm
la lumina faptelor istorice.
Ce a insemnat in realitate tractatul dela Adria-
nopol? Libertatea comertului de cereale in tä-
iiie române. De aici se trage falsa concluziune,
ca. liberalismul economic in comertul exterior,
a provocat libertatea comertului de idei din nilun-
tru. Vom vedea in cele ce urmeazâ, ea' tractatul
dela Adrianopol, ca toate celelalte reforme in-
troduse de ru§i, a_ folosit marei boerimi. Dacâ
¡Ana la 1829 =nil boeri i§i neglijau mo§ille,
le arendau, sau le cultivau de mântuialâ, in tot
cazul, nu drideau pamântului valoarea cuvenitil,
dupii aceastd data, boerii sUnfirii indatii des-
moltarea ce o putea dobandi acest corner( §i deci
cultura piimiintului care era inenitd sli-i dee
zborul. Ei incepurd a da pref änuIntu1ui, pe
www.digibuc.ro
346 DIALECTICA NATIONALIEMULUI
care piinti acwn il risipiserii, neavand ce face

cu el. Pe de alai parte ei trebuinfa de a
exploata ciit mai malt manca äranuiui, pentru
a o aplica la producerea recoltei. De aceia- boerii
care ei mai ales regulaserii raporturile lor cu
ingrijirei ca prin dis poziiiie nouei legi,
inunca ckicaglor sà fie sporiai, iar ce
li se da in schimb sà fie micforat"1).
Ca o primti urmare a acestui tractat in rela-
tiile sociale din lrtuntrul tat-a a fost initsprirea
rânduelilor agrare. Minim tärâneaseit era exploa-
tatii mai sever ca inainte, iar prunânturile tre-
ceau in rntma triranilor din ce in ce mai putine.
Preotul Neagu, in comisia proprietii dela 1848,
se jrtlueste spun:And: acuma ce fac proprietarii,
ciincl ti viid casele pline de atlita avere? Aleargii
ziva fi noaptea a mai grai un petec de pennant,
aiscumpere"2). Nemultumiti de munca tä-
ranilor, boerii aduc din ttirileAnyecinate Inca-
torr agricoli. Paralel ca aceasta. A441 .in tani
foarte multi intermediari, cu deosebire evrei care
inlesneau re1aiiile de....schimb, in marea proprie-
tate i orate, intre hoeri si strainâtate. Mizeria
täranimii a tinut in loc formarea unei burghezii
nationale. Pasoptittii au dat o prea mare atentie
fenomenului _politic. si au nezlidat complect int-
propriettirirea täranilor, asa inat, ei neputân.-
du-se emancipa de sub cheremul boerilor e dela
1) v. A. D. Xenopol: Istoria parlidelor polltIce". 1910.

Pag. 156.
www.digibuc.ro
EPIGONII PASOPTISMULUI 347
sine inteles d _gall care. se. asca din ce in ce

mai mare intre clasele de jos si cele de sus, a
fost umplut cu o populatie de aduniitura, evrel §i
greet.Nici and, in Virile románe, dupa cum
pretinde Stefan Zeletin n'a fost vorba de ra-
porturi burgheze, bazate pe egalitatea valorilor
de schimb, i (pe) egalitatea ci libertatea persoa-
rielor ce mndeplinesc schimburi). Atka vreme cat
pamânturile erau stapanite de marii proprietari,
taranii dispuneau numai de bratele lor, nu
putea fi vorba de libertate. Chiar daca ar fi fost
legiferata ea nu folosea la nimic. Taranii, sau
trebuiau srt prirneasca retributiunea pe care le-o
dadeau boerii pentru munca lor, sau sii moarri
de foame, aria acestia, nemultumiti de calitatea
muncii si de pretentiile taranilor, erau liberi sa
aducii lucratori agricoli din strainatate. Farit o
mare reforma sociali (improprietarirea) nu se
putea ajunge la o imbunatatire a soartei Ora-
nimii, i nici la lichidarea vechei clase boeresti.
Un prim si mare inceput se face la 1864 yrin
reforma agrarli a IuFM. Koglibitceanw Dar pana
atunci, i chiar dupi acea data, taranimea amfine
la cheremul latifundiarilor. Izgoniti din Tolitica
incetul cu incetul, boerii s'au reTuKiat la mosii,
ramânand o forta sociala. Soarele izbavitor al
tarinimii nu va risrtri deat la 1919! Fir
I a ivea aerul ci daramau teoira lui ste-
fan Zeletbt, suntem totusi de acord cu el atunci
1) v. St. Zeletin: Loc. cit. Pag. 51.
www.digibuc.ro
348 DIALEOTICA NATIONALIS MULITI
cand recunoaqtem ci attranii la inceputurdelmr-

gheziei, nu se aleg pe 'Irma emanciptirii lor, ori
in ce form4 ar fi fdcutii, dealt ca proletarizarea,
mizeria fi foametea"i). Noi corectrun totu§i a-
ceastii afirmatie, aducand-o la adevtirata ei va-
loare, prin inlocuirea cuviintului de burghezie
cu acéla de democratic.
Revolutionarii paloptilti sau cei democrati cari

urmat, se adresau totui árànimii, tocmai
acelei clase, care neavând nici structurli §i nici
coeziune socialti, nu se putea manifesta ca o
forth' revolutionará. In calea Mr, revolutionarii,
intâmpinau §i nepasarea oraelor, prea mici pen-
tru a servi o m4care revolutionarti, i neintc-
resate efectiv in programul rázvratitilor. Nu ideo-
logia Mr propriu zisá, ii ndrepta cAtre táránime
cit mai mult nevoile tactice. Puntmdu-se din
punctul de vedere al dialecticei marxiste, t. Ze-
letin recunoa§te cà o revolurie burghezii nu e
cu putinyi decdt atunci, Mud procesul de cir-
culafie ajange la ultima fazti"2). Acest proces,
dupä elite §tim din expunerea anterioarii a lui
*t. Zeletin era tocmai la inceputul lui. Lipsind
evolutia socialii, se intelege cá lipsea i armata
revolufionard care pleuntidefte rtizboaele civile
moderne: proletariatul orenesc rninunat orga-
2) v. Stefan Zeletin: Loc. cit. 60.
www.digibuc.ro
EPIGONII POOPTISMULUI 349
nizat fi disciplinat prin jnse.ci conditide muncii

in fabrica" 1). Lipsind motorul luptei sociale,
lipsea dupg t. Zeletin i elementul dinamic al
revolutiei. t. Zeletin când vorbe,te de minu-
nata" organizatie a proletariatului se dovede§te
din ce in ce mai mult un reprezentant al co-
munei, al acelei fractiuni revolutionare care re-
prezenta insurectia anului 1871.
Lucrand cu elementele dialecticei marxiste,
t. Zeletin trebtlia sh fie fascinat de puterea pro-.
letariatului. Burghezia, nu s'a bizuit nicicând pe
actiunea practica a proletariatului industrial; ea
se reazArnä pe forta ei 15untria, pe cadre so-
ciale proprii. Comuna din Paris, este o cre,tere
aberanai, o excrescentä dac'd nu parazitara, in
tot cazul tardivri a revolutiei franceze. Dupti
cum §tim, ea a fost inabuita" de insurectia bur-
gheziei republicane.
In 1848 in Principatele române nu exista nici
o burghezie consolidatii i ajunsti la faza ei de
con§tiintä socialã, i cu atAt mai mult un prole-
tariat industrial. Revolutia 48-istrt, neavând corp
de lupt.4 socialli evident cá era un gest pre-
matur" 2). Nevoiti sii se adreseze totu§i cuiva
pentrucii altfel vocea lor ar fi rilsunat in derrt,
grupul revolutionarilor romdni s' a adresat Ord-
, adicá tocmai acelei clase, care, find in-
capabilfi sä-i inteleagä nu-i putea ajuta i nici nu
v. Loc. cit. Pag. 6h

1) v. $t. Zeletin: Loc. cit. Pag. 60.
www.digibuc.ro
i-a ajutat sub nici o formit Din aceasta infrtm-

gere initiala decurge Oat& 4bancruta revolutiei
pa§optiste. Gaud dela Islaz, revolutionarii s'au_
intors la Bucure§ti, au gash un mitropolit pe
care 1-au improvizat §ef §i care le-a fu_g_it Teste
noapte. Daca in mornentul acela, ei ar fi pus
mana pe pnterea politica, §1 stapâni pc tara ar
fi inarmat-o pentru a prevedea pericolul extern,
revolutia ar Ii trecut cu succes etapa.
Unii, infracarati de convingeir republicane tra-
geau 'in domnitorul Gheorghe Bibescu, iar altii
il vroiau in fruntea m4carii. Necunoscatori ai,
tacticei revolutionare, pen trued se bizuiau numai
pe resursele unei ideologii abstracte, pa§opti§tii
s'au vazut dinteodata dezarmati in lata unei stari
de lucruri pe care nu erau stapâni. Marea boerime
era cramfionata de frtinele. politicei Muntrice;
clomnul Gheorghe Bibescu, speriat de sgornotul
revolutici, abdicase. De abia dupa anul 1848 in-
cepe marea bkalie, aceia care trebuia sa nete-
zeascii de fapt drumul democratiei revolutionare.
Dar acum era prea ttirziu. Pa§opti*tii pierdusera
mornentul Jolitic pentru a realiza reforma so-
cialä. Altii le vor lua locul, pe cale evohdiva,
din coiyul marei boerimi, a celei mici §i a bur-
aheziei care a inteles §i a promovat rosturile na-
tionale ale acestor prefaceri. Pa§optistilor_na, le
mai rilmänea deck sa reconstitue tactic nozitiile
pierdute: un partid politic bine organizat. De
atunci incepe seria nesfilqitii a conspiratiilor, a
comploturilor, a asasinatelor, cu un cuvtint a a-
www.digibuc.ro
EPIGONII PAE30PTISMULUI 351
narhiei democrate, anti-monarhice i re.publiczne.

Revolutia lui Ion C. Bratianu i C. A. Rosetti
incepe dui-A 1848.
Cu metoda sa .de interpretare a istoriei, stefan
Zeletin reduce foarte mult meritul generatiei
dela 1848. Daca expansiunea capitalismului en-
glez a determinat anumite forme de viata econo-
mica in Principatele române, nimic mai firese
deck interventia acestor tad din apusul Europei
in afacerile launtrice". Lasiind la o parte sub-
stratul politic, §i marginindu-ne numai la cerce-
tarea economica i sociologica a lui $tefan Ze-
letin, trebue sit recunoa§tem ca un adevar banal
ea statele burgheze apusene... prin conven(in
dela Paris (1858) ele impun des fiinarea privile-
giilor de clasii, si cer reforme grabnice pentru
imbuniittifirea soartei taranilor"i).
Dialectica radical marxista a lui stefan Ze-
letin, printr'o filiatiune logiea de idei, este mult
mai apropiatil de ideologia democrata revcdutio-
nara deck de orice teorie reactionara". Când
stefan Zeletin spune ea conventia dela Paris a
fost primul pas ipre revolutia politica", arm-
leaza complect meritele pa§opti§tilor, socothidu-i
unelte oarbe, agenti de propaganda ai capitalis-
mului occidental. Când mai departe, .stefan Ze-
letin spune ea de atunci revolutia politica con-
tinua intr'un teinpo vertiginos; la 1859 are Mc
unirea Principatelor, la 1864 vechiul reghn pri-
1) v. $t. Zeletin: Loc. cit. Pag. 69.
www.digibuc.ro
.
mefte lovitura hotilreitoare prin impropriettiri-
rea pranilor, iar cu Constitufia dea 1866 seria
prefacerilor politice ajunge la o incheere provi-
zorie"1), uita ca aceste momente sunt stapiinite
de reactionari, de acea fractiune a liberalilor, po-
trivnica grupului L C. Bratianu §i C. A. Rosetti.
Ce ironic! Privilegiile de clasá sunt abrogate nu
prin actiunea revolutionarilor, ci printr'un gu-
vern reactionar in fruntea caruia se afla M. Ko-
galniceanu, i condus in realitate de Cuza-Voda
Socotind desavar§ita mina vechei boerimi sub
actiunea revolutionara a capitalismului strain,
Stefan Zeletin incheind acest capitol, inchide in
tainitele istoriei o clash' politica, i pante mai
departe, la inscrierea burgheziei de abia nascuta
in controalele starii civile. Piing la majorat, ea
va fi tutelatii de o clash' politicá, biurocraticii,
fárá nici un substrat social, care introduce un
regim artificial, de teroare i absolutism. Cad,
spune Stefan Zeletin: Regimul Politic ce se nafte
pe ruinile puterff nobè7Tmii, qi dureazei cdtä vreme
burghezia e Tncá rninorti, se rezumii in cuvin-
tele: absolutism politic, centratizare administra-
tivii, biurocrafie fi militarism. Destinele titrii stau
atunci in mclinile unei puteri centrale, care gu-
verneazit en -0 prate de funcribnarri
Acest regim a tntrat ih vigoare la TE1661
Esrr regimul politic al guvernarii liberale care

www.digibuc.ro
EPIGONII PA5OPTISMULUI 353
continua pana la 29 Ianuarie 1918 and se ive§te

primul guvern al generalului Al. Averescu. Un
regim de teroare politicà, cenzmii, arbitrar gu-
vernamental, conspiratii, comploturi republicane,
surpare a dinastiei (absolutism politic fi milita-
rism"); un regim de abuzuri i jaf (centralizare
administrativä"); de biurocratizare fortata a invd-
tAmAntului public, de functionarism parazitar,
(biurocratie"). Un regim monstruos çi paradoxal,
bizuit pe o constitutie eminamente democratii,
dar randuit de silnicia absolutismului politic. Un
regim nenatural, care a impiedecat desvoltarea
burgheziei románe§ti.
Urmiirind procesul de desvoltare al biurocra-
-tiei romane in aceasta exoca, stefan Zeletin
selte doua cauze principale: 1. Avantul nema-
surat al economiei bane§ti, adica, bancile liberale;
2. Distrugerea vechii noastre industrii nationale
pria concurenta capitalista care a runcat pe me-
seria§ii romani in sarcina budzetului. Dupa pa-
rerea noastrA, acesta este cel mai important fe-
nomen social din aceaSta epoca. Pentru a simpli-
fica, adàoàm ca nu avem de facut nici o obiec-
tiune lui stefan Zeletin atunci and afirma cii
punctul culminant de biurocratizare a genera-
fiilor" a fost atins in thnpul conventinnei cu
Austria (1876-1886). Dela aceasta data, i pentru
aceastA perioada, critica nationalista prht pana lui
Mihai Eminescu vi-a spus cuvântul. Pentru tot
ce prive§te procesul democratiei liberale din a-
ceastii epocA, comentariul nostru porne§te dela
23
www.digibuc.ro
studiul lui Erninescu despre Influenta austriacti

asupra Ronainilor din Principate".
Iatà a§a dar, prima urmare, catastrofalii, a
domniei liberale: lichidarea aproape complectä a
acestei clase mijlocii, formate din meserimi ro-
mâni, i inlocuirea ei cu o biurocratie democratd.
Curn apare constitutia liberala dela 1822 care im-
piedeca pe sträini a mai cumptira §i alte
acareturi stiipemitoare de vect in ptimtintni a-
cesta" (art. 68) precwn §i neamul set'
nu mai fie de acum inainte a se mai
venirea din alte ptir(i" (art. 71); apot conTuraVa,
lui Leonte Radii dela 1836 care cerea sg. se
opreascii Prin tarife aducerea de fieste hotar a
miirfurilor de manufacturti, producturi ce SB pot
face ci aici, spre a nu se scoate banii din arei
fárá triBurii(e. (Lit. R.), dar fn primul rand pro-
gramul politic al lui Ion C. Bratianu bizuit pe
revendicarile meseria§ilor §i ale comerciantilor?
Cum apare aceastä ideologie revolutionarii in
fata situatiei dezastruoase.dela 1876? Când acest
proces a fost provocat i desavar§it de politica
liberalä, cum poate Stefan Zeletin sä acuze pe
reactionarii no§tri" ca au grtibit ei inse§i a-
ceastii mind prin convenfia cu Austria". Se §tie
cä conventia comercialá cu Austro-Ungaria a fost
facutä sub guvernul conservator al lui Lascär
Catargiu dela 11 Martie 1871. Negocierile in-
cepute sub B. Boerescu ca ministru de externe
semnate la 10/22 Julie 1875 de G. Costaforu
www.digibuc.ro
EPIGONII PMOPTISMULUI 355
agent diplomatic. Conventia este combátutá la

inceput de dare coalitia dela Mazâr-Pala, dar
cánd ajung la guvern, liberalii o promulgá. Li-
beralii 0 conservatorii sunt solidar responsabili.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIE SI PLUTOCRATIE
Inegalitatea este legea suveraná a societatii.

Din Tapttil cif unii oameni se nasc mai bimi
iar alti mai rài. unii mai inteligenti iar alçii
mai prosti, decurge in mod natural aceastii ine-
cralitate intre indivizi. Ineoalitatea dintre. indi-
vizi prin hereditate bio1ogic, prin acumularea
de averi i prin exercitiul perfectionat a paterii
politice, se transfnrmii la inegalitatea Jiutte cla-
sele sociale. Subordonarea claselor de jos si coer-
citiunea exercitata -de clasele de sus este un
fenomen social universal si natural. Aristocra-
tiile se nasc prin selectie hereditard, i triiesc
prin constiinta autoritkii puterii politice si prin
acumularea averii.
Intr'un sens mai larg, spune M. Kola-
benska, eu inteleg prin elita unei societtifi,
oamenii care au la un grad remarcabil, calitdfi
de inteligenfii, de caracter, de adresd, de ca-
pacitate de orke fel. Din contrii, eu exclud in
intregime orice apreciere asupra meritelor si miti-
www.digibuc.ro
litàii acestor clase"1). Dad): acceptárn aceastá

definitie, nu trebue sá cercetiim niciodatii vii-
loarea cantitativii a acestor calitáti sufletesti
intelectuale, i nici utilitatea lor practica prin
definirea conexiunilor de materia socialà. Dacd
selectionarea unei elite, presupune selectionarea
unei .minoritAti, fenornenul de liberá afirmare a
celor multi cade dela sine. Raportul aritmetic
suportii un dezechilibru calitativ. Se introduce
prin aceasta o notiune nona, aceia de valoare a
numárului calitativ, i in primul rând de va-
loare a numárului celor yutini, ceiace provoacti
concomitent i necesar, o depreciere a valorii
calitative a celor muiçi. Revenind la un cadru
mai larg, selectiunea elitelor se face nu numai
pe bazá de merite personale, dar si pc Fin-
cipiul hereditatii.
Prin derogare dela acest priuipiu,i intr-un
sens pejorativ, hereditatea vine de multe ori
in sprijinul plutocratiei. Astfel, acela care a
mogenit un mare patrimoniu, va fi cu uprintii
numit senator, in uncle titri, sau se va alege de-
Iputat pliitindpe dacti este
1nevoe prin miirturisiri de credintii arlzidemocra-
lice" 2). Despre circulatia banului in politica de-
mocratii, se poate spune acelas lucru casi des-
pre circulatia plutocraliei. Dernorratia a distrus
privilegiile de eastá i orgoliul numelui, a sfa-
1) v. Citat de Vilfredo Pareto: Traité de sociologic gé-
rierale". 1919. Vol. II..Pag. 1295.
2) v. Vilfredo Pareto: Loc. cit. Pag. 1298 99.
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIE *I PLUTOCRAT IE 361
riimat.drepturile publice care se desprind din

hereditatea familialí. Aristocratia de neam. a
fost fnlocuità grin plutocratia cosmopolità. BO-
nul, putere redutabild. si-a ar4lificat inflilsmta
in luptele electorale. Bancherii, marii industria§i,
finanTeazd politica îi trimit in parlament 5i
chiar pe bAncile ministeriale reprezentantii
lor. Sub blazonul linor ideo1oii diferite, §i de
multe ori contradictorii, se ascund in realitote
interese ecnnamice.
Cci putini sau selectionati prin _puterea banu-
lui, §i finantând viata politick au introdus con-
ruptia in moravurile publice. Mijlocul cel mai
efieace a fost de a, interesa direct pe Darlamen-
tari... Capitalul industrial §i financiar, procurä
parlamentarilor posturi de directori adminis-
tratori, i numero.çilor advoca(i din parlament
posturi de advocati-consilieri... Punctul culmi-
mutt a /cost färd indoiald atins sub dontinatia
Blocului national, in era Billiet, atunci ctind erau
peste trei sute de avoca(i cunudarzi", care cu-
mulau posturi de directori, cultninistratori etc."1).
Prin conruptia banului se obtine nu nurnai vasa-
litatea puterii politice, dar se altereaza iarài
structura moralä a statului.
Banul, spune acela§ autor, nu este
nunzai conibustibilul care alimenteazd mafina
Statului. Dar statul i politica sunt la riindul lor
1) v. Richard Lewinsohn: L'argent et la politique". Ed.

Gallimard. 1931. Pag. 233 0 5.
www.digibuc.ro
362 DIALECTIÒA NATIONALISMULUI
mijloacele de a ajunge la bani fi de a-fi asigura

o mai mare parte de venituri din averea pu-
b/ice. Ne aflam a§a dar intr'un cerc vicios al
banului intretinut de conruptia plutocratiei.
Vechea aristoeratie nu avea nevoe de puterea
banuThi pentru a se mentine. ra dob*ndise- pu-
terea politica in virtutea un'or merite iwre.ditErre,
cumula totodatit -virtu-tik tnilita-re. Tot -din
aceastd pricìnii, su6 yetrhirdregirn nu 'era po-
sibila unei plutocratii. Prin triumful
democratiei revolutionare, i prin sfartunarea
aristocratiei, na§terea plutocratiei a devenit o ne-
cesitate socialrt. Esential embrionar regimul
democratic continea germenii conruptiei banului.
Duprt parerea lui Vilfredo Pareto, dozarea va-
riabila a reziduurilor i a derivatiilor in Clasele
sociale provoacti dezechilibrul. Fara sa acceptam
in intregime teoria sociologului italian, trebue
sa recunoa§tem ca nu intotdeauna clasele de jos
detin un capital mai mare de reziduuri, i chiar
daca il detin, vaIorificarea lui se face prin de-
rivafille claselor superioare, cu un cuvant, a aris-
tocratiilor. Clasele de jos sunt prin definitie
amorfe i difuze. Pe baza reziduurilor se orga-
nizeaza erarhia sociala, i functia elitelor este
de a cumula prin derivatii puterea de condu-
cere. Spre sidrqitul Rejmblicü .r4nnane, spune
Vilfredo Pareto, clasele de sus itu _axe.=
cdt sentimente religioase foarte slahe_Aceste sen-
timente crescuril intr'o naisurd considerabild, da-
toritii intrdrii in clasele de sus a oanzenilor din
www.digibuc.ro
ARISTOCAATIE I PLUTOCRATIE 363
clasele de jos; stráini, robi enzanciPati $i alti

oameni fie care imperiul roman ii introducea in
clasele de sus... Guvernul trecu in rnôinile bht-
rocrattei riclicaTiT drn ciasete de jos i din plebea
militarei. Acesta a lost timpul in care predo-
minenfa reziduuritor celer de a-11-a clasii s'alt
manifestat prin decadeqa literaturii, a artelor
fi a ftiintelor, prin invazia rei gjior orien-
tale, ea deosebire a creginisnzidur1).
Crestinismul, prin structura moralii si psi-
eliologica a fost o religie a plebeilor, a desmos-
tenitilor, a robilor, pe câtävrerne politeismul
ffreco-roman era o reliffie aristocraticii cu
marginita cuprindere epicá. Crestinismul insk.
desi s'a bizuit pe masele populare, pe clasele
de jos cum ar spune Vilfredo Pareto, n'a triurn-
fat efectiv cleat atunei când s'a orRanizat sub
puterea dominantil a imperiului si a spiritului
filosofic: biserica ortodoxii sub Constantin tel
Mare, si cea catolidi sub vigilenta dogmatico-,
filosnilied a lui Thomas din Aquino. In patri-
moniul spiritual al crestinismului au intrat o
seama de idei strrtine structurn sale iMtiale. In
forniete primal-ye, crestinismul preconizAnd re-
nuntarea la viata terestrii ducea in mod fatal
la ruina sociab a lumii; dogmatizat, organizat
si etatizat de ciiirTarhi, filosofi s'a
transformat inteo fortii de dominatie de care
se serveau clasele de sus. Tvul mediu a desil-
1) y, Viliredo Pareto: Loc. cit. Pag. 1302 3.
www.digibuc.ro
vArsit acest proces, iar democratia evului mo-

dern, materialistd si atee. cu toate cd era bi-
zuitä pe masele populare, prin separarea bise-
ricii de stat i libertatea desävârsità a cultului
duce la anarhia sectelor si la nimicirea crwi-
nismuful Niei o idee, nici o religie n'a trium-
fat decât atunci- când o elit:) a inteligentii a
ofganizat-6 dándu-i maximum de refringenp. so-
ciala. Sub raportul organizarii i valorifichrii miei
clasele de jos., tacmai. pricina- insohe-
rentei i structurii 1er muclimeatare, nu.. aduc
nici o contrihutie.
Chiar Vilfredo Pareto. care a inteles foarte
bine rolul elitelor in societate, sâvâr4este eroa-
rea de a crede in revoluliile _populare. Numai
prin degenerare o revolutie aninge sd cuprindd
clasele cte jos. Structural vorbiml. revolutia
francezA dela 1789 este emimamente
incepe de stas In os printr'o alterare a inte-
lectului claselor superioare. i aiei. cast _peste tot;
poporul a pus in circula_tja senthnente harbare.
a transformat likertatelrin teroare palm; 41
dacâ nu ar fi venit reactiunea, societatga- 6Zat-
fi prdbu§it in mâcelul i furia stihiifru aopulare.
IlapOrtul productiv dintre clasele superioare
cele inferioare are mai mult Uil substrat biolo-
gic, de circulatie a sângelui, deck unul psicho-
logic sou ideologic. Trebue sA recunoastem, cA
oricare ar fi puterea aristocratiilor, viata lor nu
este indefinitä. Se nasc, cresc, ajung la o mare
putere de dominatie care coincide cu aceia de
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIE SI PLUTOCRATIE 365
ereatie i apoi mor. Istoria este un cimitir de

aristocratii, spune Vilfredo Pareto. Poporul ate:-
nian f orma o aristocratie prin raPort cu res-
tul .populatici formata din meteci i din gclavi.
El a disptirut lath a liisa o descendent& Dife-
ritele aristocratii romane de asemenea au dis-
pärut. Aristocra(iile harbarilor disPärurii. Unde
se aild, in Frank', descendentii cuceritorilor
/ran& 1) Nu numarul, puterea cantitativa con-
sacra valoarea unet aristocratii, ci zacarnantul
de energie calitativa. Acolo unde Vilfredo Pa-
reto desvolta aceasta idee, da dovada ca siste-
mul sau sociologic nu se bizue pe tumultul sce-
nic al multimilor, ci in primul rand pe dina-
mismuI celor putini, a aristocratiitor. Prbi cir-
culatia libtitata a reziduurilor de care dispun
inteo proportie mult mai mare clasele de jos,
aristocratiile i§i refac filtrele de permeabilitate,
structura organicti însài intinere0e, i prin
aceastii infuziune de elemente noui i siinfitoase,
ea devine mai puternicil. Nu din pricina numd-
rului unele aristocratii decad, ci din pricina
calitii(ii; in acest sens cil energia scade fi se mo-
dified proporfille reziduurilor care le serveau sd
cucereascii puterea sd o mentie"2).
Ne aflam a.a dar in fata unei circulatii de
elemente pe un plan calitativ §i biologic. Ca
orice rasti de animale, dacil nu se incrucileaza
1) v. Vilfredo Pareto: Loc. cit. Pag. 1304.

2) v. Idem. Pag. 1304.
www.digibuc.ro
cu alta mult mai viguroasii, sfArse§te prin a

deveni tristä i manifestArile ei monotone. Clasa
guvernantei este hztrefinutii na numai ca flu-
dar, ceiace intereseazii mai Inuit, in cali-
tate, de ceitre familiile care via din clasele in-
ferioare, care le aduc energia i proportiile ne-
cesare de rezhluuri pentru men tinerea sa la
putere"1).
Membrii degenerati sau incapabili se elimind
dela sine. Altii, cu energii noui, fortificati de
stingele venit prin circulatie naturalA dela clasele
sociale de jos, le iau locul. Se pare cA ar exista
un moment intermediar când acumularea de ele-
mente superioare in clasele inlerioare, fi vice-
versa, de elemente inferioare in clasele sufre-
Hoare", ar produce o puternicii perturbare
a echilibrului". DupA trecerea acestui prag de
saturatie, fluviul care adunA i conduce apele
unei natiuni hi reia cursul in albia lui
Procesul circulatiei elitelor este limitat ins6
la un numar restrâns de inteligente, care for-
meazA clasa conducAtoare aristocraticA. Nicio-
datA nu s'a ridicat numai din mijlocul claselor
de jos o aristocratie conducAtoare, ci aceasta
s'a format i s'a transformat lent dupA linia
hereditara a celeia care exista. Tipul aristocrat
este un fenomen a priori" 2) dupii cum spune
Nicolas BerdraeTt. Gänd aristocratiile decad din
1) v. Idem. Pag. 1304.
2) v. Nicolas Berdiaeff: Le christianisme et la lutte des
classes". Ed. Demain". Pag. 119.
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIE SI PLUTOCRATIC 367
pricina uzurei organice provocatil de exclusivis-

mul sectar i de endogamic, societatea trece prin
grea cumpAn5. Chiar atunci and o revolutie
izbute§te sá turbure ritmul vietii sociale, ori
sir riistoarne raportul dintre clase, nu elemen-
tele de jos ajung integral la conducere, ci o
minoritate selectionatà dupil valoarea inteligentii,
a vicleniei, sau a folosintei strategice a momen-
tului istoric.
In .general, in revolutie, indivizii din clasele
inferioare sunt conduf i, de ctitre indivizii din
straturile superioare, pentrucii acegia dis pun de
cdittifile intelectuale utile pentra a da o -1
ttilie"1).
Clasele de jos nu pot conduce, in primul rând,
pentrua organic nu dispun de irtutile nece-
sare pentru a deveni o putere calitativà, i in
al doilea rând, pentrua sunt subordonate prin
legile insai ale naturii sd-§i amputeze substanta
biologica arnestecându-se cu cele de sus. Cir-
culatia siingelui se face de jos in sus, pe an*
vreme aceia a ideiToT.- (le sus iii ios. Vertebratia
directoare a societiltilor este in functie de cir-
culatia elitelor.
www.digibuc.ro
CONDITIILE SOCIOLOGICE ALE
REVOLUTIEI DE DREAPTA
Statul democrat actual, se afla inteo stare

de dezechilibru, intretinuta pe de o parte prin
tendinta liberalista centrifuga, careia i se opune
puterea coercitiva a elasei conducatoare.
Strâns in clqtele de foc al propriei sale struc-
turi ideologiee statul democrat trebue, ba este ne-
voit chiar, sA faca concesiuni rni§earilor revo-
lutionare. Pentruca starea de dezechilibru este
esentiala statului demo-liberal revolutiile de
dreapta sau de stânga îi disputa momentul tac-
tic al rasturnarii puterii politice.
Putem cita foarte multe exemple, când sta-
tul democrat s'a folosit de aceste conflicte, a
subventionat §i a invriejbit micàri1e revolutio-
nare ale celor cloud extreme, pentru a se pune
la adapostul regimului de constrángere legitimat
de ambele
In general insa, dacti se Old in clasele gu-
vernate, un oarecare mint& de indivizi lzotárdfi
sit intrebuinteze forfa, i dacd sunt fefi capabili
www.digibuc.ro
CONDITIILE SOCIOL. ALE REVOL. DE DREAPTA 369
de a o cwiduce, se observd adesea cum clasa con-

ductitoare este deposedatd, si cd o alta jj ia lo-
cul. Faptid acesta se produce cu uprintei dacti
clasa guvernantd este animatti de sentimente
unianitare; foarte u;or, dacti ea ftie asi-
mileze elementele alese din clasele guvernate
o aristocratie umanitard ci nchisä sau putin
(leschisd, reali-_Pa-a" _maximum de instabilitate''').
Aceste conditiuni au fost realizate de mai
multe ori in istoria noastra politica. Dar pen-
truca deocamdatli ne ocupiim cu decisebire de
secolul al XIX-lea, vom rrimilne la cercetarea
acestui veac. Revolutia lui Tudor Vladimirescu
este format& dintr'o categoric de indivizi hotif-
intrebuinteze loge, adunati din clasele
guvernate, §i. care aveau in fruntea lor pfi
capabilr de a-i conduce. Aceasta rr'a fost sufi-
cient, deoarece, clasa conducatoare vi-a asimilat
o parte din conduciitorii revolutiei prin faguidueli
§arlatanie, iar trridarea a pus caprit miF;carii.
0 mi§care revolu(ionarii este atacatii intotdeauna
in grupul care o conduce. Mama mash' n'are ni-
mic, de suferit. A§a dicteazii tactica §i securi-
tatea clasei conducatoare, de a nu provoca reac-
tiunea mulimiJor, ci numai, de a dezorganiza
puterea de conducere. In ceiace prive§te revo-
lutia pavptistä, noi nu facern nici o deosebire,
intre clasa conducuitoare §i cea care a provocat
revolutia, din punctul de vedere al nivelului
1) V. Vilfredo Pareto: Loc. cit. Vol. II'. Pag. 1387.

24
www.digibuc.ro
intelectual. Clasa conductitoare era uzatii biolo-

gic, gi din aceastii pricinii nu aprecia gravita-
tea pericolului. Sentimente umanitare nu avea.
Dar dacii, ne Ingäduim o digresiune retrospee-
tivli, atunci trebue sal recunoa,tern cd sub dom-
nia fanariotil, clasa conduatoare era inteade-
viir nàpàdità de sentimente umanitare", ea ea
nu-§j asimila efectiv eletnentele alese din cla-
sele de jos, ci numai, le inalta in grad, dar in
mitsura in care tocmai prin aceasta se ridica
o nouit clasil de parveniti, puterea asupritoare a
guvernantilor cre,tea i mai mult. Dezechilibrul
era esemial acestei heterogenii sociale. Rezul-
tatul a fost ea o aristocratie untanitarii",
a fanariotilor, a fost invinsA de cittre o pluto-
cratie umanitare formatà din parveniti i straini.
Ace§tia au lost pa§opti§tii, crici reactiunea au-
tohtonii, a indivizilor hottirtiti sá intrebuinteze
orta", nu s'a manifestat deck prin revolatia
Jai Tudor, singura violen(à autenticà a seeplu-
lid al XIX-Tea.
Sii trecem la cea de a doua ipostaza, i prin
aceasta sit ne apropiern de fenomenul revolu-
tionar contemporan. Dimpotrivä, spune mai
departe Vilfredo Pareto, este mai greu de
a deposeda o clasii guvernantei care ftie set se
oloseasa intr'un mod strillucit de viclenie, de
raudii gi de conrupfie. Este foarte greu, dacii
aceastei clasii reufefte asimileze cel mai
mare numeir din cei care, in clasa guvernatii
au aceleafi aptitudini, set' intrebuinteze ace-
www.digibuc.ro
leafi artificii, fi pot in consecinp, sti fie fefii

acelora care sunt lzoUíri sä se foloseasai de
violenfii. Clasa condusd in acest jet, riimane
Prti conducere, indeindnare, organi-
zare, i aproape intotdeauna inzapabilii de a
constitui ceva durabil"1). Iatà raportul dintre
clasele sociale hi statul demo-liberal de astlizi.
lat.& acum, i mai explicit, raportul dintre aceastii
ecu.atie social& §i posibilitatea unei revolutii. Clasa
conduckoare dela noi, a stint sá se foloseasc4
intotdeauna i inteun mod stralucit, de vicle-
nie, de fraud& si de conruptie. Toatii istoria
politic& a dernocratiei este o 1111M-quire de de-
licte calificate de codul penal. Prin aceste mij-
loace, aceasta clasA a reu* sa-si ashnileze ele-
mentele cele mai proeminente ale claselor gu-
vernate. Agentul electoral si agent'ul provocator
al sigurantei au devenit elementele indispen-
sabile ale puterii guvernamentale. Táranul re-
trograd, i sluga pretentinasA inVunatà de
orgoliu, i'au ridicat impotriva claselor de jos.
Toate incerdirile de emancipare economic& qi
poliTtc a cIalaetor de jos au tost nimicite prin
viclenie -§71 ine1àciui DemocraTia politic& a flu-
turat pereche de ismene ctrept program elec-
toral ki emblem& morafä, iar când guvernur a
rämas stuipán pe destinele liii, Tsmenefe s'im
transformat in pantaToni dungati pentru a corn-
plecta un decor vesthnentar Cu totul ciocoesc.
www.digibuc.ro
Cel mai proeminent fenomen social din acest

timp, a fost revolutia agrarri dela 1907. Lipsita
de condUcnori, de coherentii. de comtiinta unei
violente organizate, tiiriinimea a liisat mii de vic-
time in cale,a fortei armate. Revobttia din 1907
nu a avut nici un rezultat practic. Viclenia, con-
ruptia i in§elliciunea nu pOt insA sa altereze sub-
stanta moralli a Mase lor. Ele rämn un timp
indelungat indemne fatá de aceastá contagiune.
In astfel de imprejurdri, dupri cum spune mai
departe Vilfredo Paretot _clued rtizboiul civil iz-
bucnefte, rtimânein surprinfi, _de _enc.r_gia de care
vulgul poate face dovadti, energie pe care nu o
intteau evidenlia In nici un chit nwnai clasele
conductitoare"1). Intermitent, o revolutie de mase
Inca este posibilti, dar aceste intermitente sur-
vio la intervale din ce in ce mai mari. In viaV
politica a intervenit o fond nouti: armata. Pen-
tru à fi" mai clari, trebue sa adaogam, eti a in-
tervenit corelativ puterii politice. Fenomenul
acesta a Lost studiat de exegetii 2) liberalismului
si recunoscut ca valabil in teoria statului demo-
liberal. Douti chestiuni domind in Franta po-
litico celei dp a treia subordonarea
autorita(ii militare de ciitre fiuterea civilà, fi se-
pararea Bisericii de -star3). Sub regimul nostru
monarhic, aceasta subordonare are un sens de

2) v. St. Zeletin: Barghezia romanti".
3) "v. Richard Lewinsohn: L'argent et la politigue".
Pag. 226.
www.digibuc.ro
CONDITIILE SWIM,. ALE REVOL. DE DREAPTA 373
folosinta politica, guvernul avand intotdeauna

sprijinul efectiv al armatei. In ceiace prive§te
separarea bisericii de stat, care la noi nu are
valoare deoarece ortodoxia a fost intimidata iar
activitatea redusa la practica ceremonialului li-
turgic, a fost inlocuita cu dernocratizarea invä-
tamántului. Intelegem prin democratizare, o anu-
mita interpretare care se da istoriei §i culturii
in general, pentru a servi pe calea educatiei
publice i a inviitämântului universitar la ras-
ptindirea principiilor demo-liberale.
Foarte gravat este iluziunea oamenilor hou-
tici, care îi imagineazat cà vor inlocui Prin legi
inofensive intrebuirgarea forlei armate... Con-
stitqia tui Sala a ciizut, pentrucii nu s'a peis-
trat Iona armatii pentru a irrOune respectarea
ei. (Tnstitufia lui August a reinzas, pentrucii
succesorii acestui impiirat s'au sijinit pe for(a
legiunror. rormina Myriad si slàbitd, Thiers ifi
iinag cii guvernur trebue sei se sprijme mai
malt pe Tegi dealt pe 25uterea armarii, legge
sale au lost risipite ca foile in viint, de viielia
prutocrafiei democratice. Ne reamintim de Lu-
dovic al XVI al Frankel, care. prin al siiu veto,
credea cii va putea opri Revolu(ia: era iluzia
wuti orn trpTil: de suniut curalutui"1). ATáta
vreme cat la noi, nu va exista domnia legilor,
milsrurile luate prin legi impotriva mi§carilor de
dreapta cu caracter revolutionar nu vor avea
www.digibuc.ro
nici o valoare. Dar aceste legi nu au valoare

din alt punct de vedere: pentruca sunt legi
conditionate de pactul fundamental al unui suit
democrat.
0 mirare revolutionara de dreapta intampinä
la noi trei forte coalizate: o forta morala, aceia
exercitata de clasa politica demo-liberala bazata
pe conruptie, viclenie i frauda, OL care nazuete
sit nimiceasca caracterele §i sà dezorganizeze pe
conducatori.
0 fortà violentd, reprezentata de putereit ar-
math", care da un sprijin efectiv guvernelor, de
oarecare se presupune ea avand increderea Rege-
lui, guvernele reprezinta statul i natiunea.
0 forta Mteleetuald, reprezentata prin alte-
rarea culturii in coli, licee §i universitati. Aceasta
cultura didactica falsifica dialectica istorica
parvine a sadi in convingerile tinerelor ge-
neratii increderea in statul democrat de pro-
venienta revolutionara i ideologica. A inati§a
aceste piedici de ordin tactic care se ridica in
calea revolutiei de dreapta, nu inseamml sa
privim viitorul cu un ochi sceptic, inspaiman-
tandu-ne de puterea colosului sustinut de picioa-
rele de lut ale democratiei. Dimpotrivà, credem
cá cea mai obiectiva examinare ne va duce
la cunoWerea punctelor de maxima rezistenta
tactica a baricadelor de aparare. Revolutist de
dreapta, se va afla pe drumul bun, a-Cilia vreme
cat printr'o mare zsuduire mordii a couSiin-
telor, chiar a celor putini, va lZbUti sä faca o
www.digibuc.ro
nouA educatie a caracterelor, care astfel prega-

tite, sá reziste pandelor puse in calea lor prin
conruptia frauds i viclenia claselor politice de-
mocrate. Daca printr'o nouii ideologie, critica
literara, se va ridica un alt spirit de cu-
nowere i interpretare a istoriei 0 a realitatilor
sociale, atunci, forta kick democratA, care ac-
tiveaza in Foli, va avea o contra pondere pu-
ternica.
Punctul de maxima rezistenta al democratiei
este eminamente tactic, deaceia actiunea dreptei
revolutionare se orienteaza in aceasta directie.
Organizarea erarhica disciplinata, dupe.' legile
militare i la nevoe inarmarea cadrelor politice,
primeaza. Disciplina militarti mai presupune cul-
tivarea eroismului, a dezinteresului material §i
abnegatia. Aceasta nu inseamna insa ca revo-
lutia de dreapta merge in mod irevocabil la un
conflict siingeros cu armata. Acest conflict este
iluzoriu, qi ni se pare astfel, in masura in care
armata se anti la discretia puterii politice. In
momentul in care revolutia de dreapta va fi
organizata i pe aceasta cale, cand corelativ cu
ea, spiritul §i morala societatii va incepe sit' se
schimbe, in jurul statului democrat reprezen-
tat prin guvern numai, se va face un gol imens.
Revolutia de dreapta are un caracter inexorabil,
cu resorturi eminamente tactice.
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN
Degradarea lumii moderne nu este numai po-

litico-social& i tipologicá, ci insa§i viziunea eticá
vietii trece dela o forma superloara, a mo-
ralei dumnezeqti, la una inferioara a moralci
naturale. In timpul epocii solare", spune J.
Evola, era prezent idealtd sPiritualitdtil Pure
si at gloriei" etica liberiirii de legdturile
omenesti; in tim.pul apacii rdzboinicilor era yin
lazed eroismului, al victoriei 6i al senio-
riel, i etica aristocraticei a onoarei, a credit-46.i
si a cavalerismului, in ePoca negustorilor
idealul este bogatia, economia purii, cds_tigul
prosperity i Uinta cantitativii ca instrument
de- folosintei tehnico-industriald, Priincios pro-
dactiunii si nouilor cdstiguri fidnii la triumful
sclavilor prin principiul sclaviei: munca."$i ura
pe care sclavii o proclamii cu sadism: raze
nu nutnceste nu mdruincit"1T. Lumea antic&
1) v. J. Evola: Ricotta contro it mondo moderno". Ed.

Ulrico Hoepli Milano 1934. Pag. 430.
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 377
dispretuia acest fel de munck pentrueä ea eu-

nostea aetiunca in sens de activitate spiritualk
dezinteresatä. Lumea modernii nu cunoaste
deck munca materialk aceia cu Ufl scop prac-
tic imediat, aleargk disperatil dupà ctistig trans-
formând efortul muscular in salariu.
Tipul ideal al acestei conceptii este proleta-
rul, omul Lira suflet, fArd credinte i fdrá idea-
luri, unealta capitalismului monstruos care ii pa-
ralizeazd creerul, imaginatia i fantazia, pentru
a-i desvolta inestetic i nenatural im singur grup
muscular. Conflictul dintre actiune si mina,
adaogii J. Evóla mai departe, este la fel
cu opozitia dintre Polul sPiritual, liber i _per-
fect, i Paul material. impur, brutal i im-
perfect in Posibilitáti umane, $i care se ailei
la baza acestui di.5firef".
Pe planul speculativ, aveast5 clegenerare mo-
rah.' a conceptului de munch' a luat formele ani-
malice (En firosofia lui H. Bergson i din so-
eiologla Tui E. Durkheim. Concomitent cu aceasta,
lumea modernd a creat o serie de Mituri; infa-
tuate si sterile, pentru a demonstra eh istoria
este o luptá pentru existentil (Darwin), sau 9
evoluvie dela starea piimitivä i barbaril a ornu-
lui antrc, atre cea perfac.tionata gi civilizatuí
a omului modem. In realitate este vorba numai
de a subsfitui o valoare spiritualà prin una ma-
teriabl, de a alunga stiinta din templul eredin-
tei i revelatiei in laboratorul combinatiilor ma-
teriale i utilitare. Fi kraal prin interpretarea
www.digibuc.ro
ucestor teorii, himea moderna incepe sa se

convinga ca civilizatia izvorkfte din laarbariE.,
religia din superstitie, omul din animal (Darwin),
orice 'forma' spirituald din sublimatiune", o
transpunere dintr'o materie originard, formatii
din complexe sdlbatece, din instmcte ft din li-
bido (Freud)"1).
Revolta plebeilor si a brutelor impotriva ve-
chii societati aristocratice este Mat de fioroasa,
incat, distrugandu-se ultimele reziduuri ale spi-
ritului, lumea moderna a cazut in neagra robie
a materiei 0 a utilitarismului. Omul" se pierde
in masa amorfa a carei formula sociologica se
cuprinde in teoria colectivismului impersonal §i
omnipotent. In acest mediu s'au ivit cele cloud
tensiuni catastrofale: Marxismul i triumfut au-
rului". Prima duce la revolta masei prole-tare
inzpotriva capitalismulai", §i intrtreste i mai
mult _puterea de dominatie a acestui instrument
al productiei cantitative; cea de a doua, trans-
forma productia in boglitie financial* in aur,
in band, care deviii oficitil de conducere al
popoarelor. Aici se atTa momentul fundamental,
carula evreii ii dau maximum de refringenta.
Aristocrat-ra -cedeazti pasul plutocrafiei; rem-
boinicul bancheruluifi industriafului. Traficul
de bani fi de interese, din care trimul se con-
centreaza in ghetto-uri, frneazá glorin fi pis-
cur ultimii epoci. Evreul ajzmge la cucerirea lu-
I) v. J. Evola: Loc. cit. Pag. 433.
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 379
mii folosindu-se de distrugerile realizate de ci-

vilizatia laicä i rafionalistä, fi de ideia socialii
protestantii. DWI expresia lui Sombart, din Pei-
mtlntul puritanisnzului protestant, ldng ame-
ricanism fi capitalism, nu trtiefte deceit spiri-
tul ebraic distilat"1).
Expresia sociala a acestei promiscuitati fa-
miliale, educative si morale o formeaza ghetto-ul.
Viata de furnicar meschin, promiscuu i murdar,
unde traesc laolaltá, in strada ca i in casii,
oameni, femei i copii, fará nici o regula, erar-
hie sau moralitate. Ghetto-ul este formula ideala
a sociologiei moderne.
* **
Semitismul a aparut in istaria gnrlirii ea-

ropene in momentul in care,. la limita .dintre
cele doua continente, in Alexandria Egiptului s'a
ivit filosofut Phi lon care intrunea inteo formula
magic& toate curentele divergente ale acestei
epoci de trecere intre (Iona lumi de tensiune
deosebita. Haotici in coneeptia abstracta si me-
tafizica despre viata, evreii sunt meticulosi
comentatori ptma la deformarea amanuntului fi-
lologic in viata concreta. Anarhici intr'o lume
straina sensibilitatii lor, ei 'stint eYeeptional de
metodici, de zractici jj severi in viata lor na-
tionala i privata. Individualisti in creatiile ab-
1) v. J. Evola: Loc. cit. Pag. 428.
www.digibuc.ro
stracte ale intelizentii Mr, ei sunt solidaristi in

relapile fi4mi1li1e i îz. ghetto-u.
Orientalii i semitii au- un concept straniu des-
pre realitate: ei cred in nirvana spiritului de-
materializat, in posibilitik unei lumi supra-
umane, care totusi sà fie o prelungire volitiva
iationatii metodic a aceleia piimântesti.
Occidentalii dimpotriva, valorificá un alt con-
cept despre realitate: actul singular, concret, pal-
pabil, util färà sä" fie practic totodatd si care in-
cheagd ordinea fcnomenelor inteo succesiune de
raporturi relative. Orientalul trAeste in absolut,
occidentalul in relativ si in temporal.
Pentru spiritul oriental, inspirat de filosofia
budhica, practica Yoga-i este singura metodd
de participate a omului la indeplinirea atribu-
tiilor dumnezeirei. Giindirea, prin concentrate
se identificä in fortele imponderabile ale cosmo-
sului infinit, pilnd a se individualiza prin densi-
ficare in constiinta creatiunii. Prin sfq-qt proces
de trans-substantializare, omul devine sinonim
lui Dumnezeu.
:ticesti abstractori de quintesente, dintre care
un instructiv i interesant exeget este i contele
Hermann von Keyser ling cat& sá afle in quie-
tismul hindusilor arsi de fladira abnegatiei te-
lurice, imaginea perfectä i veridicO a omului
ideal. Dupd postulatele fundamentale ale aces-
tei conceptii, spiritul este substratul autentic al
realitatea este esenta insAsi a aces-
tei existente.
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 381
Civilizatia occidentala s'a inchegat armonios,

sintetizAnd in valori noui, de creatie unitarii si
temeinica, intelepciuUea eonului filosofic Lree.
orânduiala §i, disciplina statului roman, morala
cre§tinismului. Nu atilt filosofia lui Platon, cat
mai rmilt sisternele- logice §i rationale ale lui
Aristotel au schematizat aceastd gandire. Olim-
pul ideitOr platonice, §i. cunoa§terea interioara so-
cratick filtrata prin spiritul aristotelic. devin
forme adecvate realitiitii concrete. Etica de sursa
belenica, civismul cetätilor antice, conexate cu,
ordinea jUridica a statului roman, impreund cu
universalismul cre§tin, dogmatizat prin evanghe-
li§ti §i scolastica, constituesc impreuna, funda-
mentul pe care s'a ridicat cultura §i civilizati
europeana. Punctul central al helenismului este
Homer. Expresia grandioasa a epopeei etnice in-
truchipata inteun om cu proportii lecremlare. mi-
tice. Nationalism=social estetism. Punctul cul-
minant al civilizatiei romane este incadrat in
concept''l eroic al viTetii militare i in structura
juridica a vietii sociale. Fie ca am numi pc
Virgifiu, pe Caesar "sau pe Octavian A IT kst,
subliinul epopeic al civilizatiei si culturei romane
se galvanaeazii in jurul acelmas nrtneipiu.
Spiritui european nu se definqte Rrin unita-
tca de stil. Unitatea de gindire, un-itatea cle crea-
tie, unitatea de mi§care, cu o singurd finalitate
logica a lucrailor, cu un singur scop practic,
inteo singurd directie, dela time fa rau, dela
imoral la moral, dela haos la individ *1 dela eu
www.digibuc.ro
la personalitate, nu ne procurrt definitia integralii

a spiritului european. Monoteismul crestin, do-
minat de spiritul judaic sh sintetizeze oare quin-
tesenta occidentului? Unitatea de stil ne indicá
directia, dar nu structura spiritului european.
Toate clementele monoplane, moniste, uniciste
individualiste din cultura i civilizatia euro-
peand dela Platon la Kant si dela Spinoza pând
la Julien Benda ne-au venit din Orient. Nu mai
este nevoe sá reluàm terna influentelor orientale
traversând veacurile pentru a dovedi un adevär
cunoscut de multh vrerne. Nu prin unitate se
defineste spiritul european. Prin polirnorfism,
prin polivalenta valorilor spiritului, prin poli-
teism. Geniul greco-roman, pagan i polivalent
in religie, mitologia, arta si filosofia reprezintä
sinteza occidentului. Mostenirea acestei
elenice a luat-o pe planul religios bi-
serica romano-catolieä. Religia sfinOlor continuá
politeismul págin. Monoteismui judeo-crestin il
afläm in ortodoxie realizat in cea mai autentica
formula. Dar bisericile nationale, materializarea
finalitatii religioase prin prhnatul naiunii, ne in-
departeazA de unicitatea primard a scopului,
apropiindu-ne de polimorfismul spiritului euro-
pean.
Unicismul coincide cu invazia semitilor in cultura
modernii. Karl Marx propune o interpretare mono-
valenta a fenomenelor istorice. Lumea i societatea
dupii clánsul nu are altà cârma deck instinc-
tele care se clegaja din foarne. Adicd instinctul
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 383
de dominati.e §i. interesele materiale. Judaismul

marxist ddritoai cornplect conceptia actului dc-
zinteresat i idealist, a spiritului pur care se
realizeazA in forme superioare de art& pentru
a cuceri zone noui de cunoWere a vietii. Dia-
lectica marxistrt promoveazd bruta impotriva
eroului, risipe§te increderea in capacitatea direc-
toare a elitelor §i proclama dictatura barbara
a claselor proletare. Dialectica marxistil duce in
mod fatal §i yiiigilic" la un masacru stmgeros
a tot ceiace nu este jo:oletar §i materialist.
In biologie, IackeI propune interpretarea uni-
cistrt a generatiei spontanee, duprt care, firn-
tele vii s'au Miscut prin transformarea materiei
anorganice, i au evoluat pe acela§ plan de desvol-
tare dela Bathibyus llaekeli" pAnA la orn. De
aici faimoasa formulii 3 ontogenia re-petit filoge-
nia", duprt care omul in tiropul vietii sale in-
trauterine ar trece prin toate stadiile pe care
le-au parcurs speciile animale dela protozoare
Vaal la vertebratele superioare. Prin mate-
rializarea biologiei umane, §i prin fuziunea ei
cu biologia animalä, Haekel a inteles sà dea o
interpretare unicistrt vietii, sà &di-Arne increderea
in dogmele teologale s,i sà inlocuiasca reliia cu
§tiinta.
In psich.ologia Freud propune
o metodrt osicho-nonliticit, care incearcii sit des-
copere resorturile adAnci ale vietir intelectuale
§i. sà dovedeas&A suprematia subcontientuluii, a
stratuigor de jos, care detin prin confuzie, nede-
www.digibuc.ro
terminare si materialism conducerea actelor spi-

ritului creator. De aici o pornire siilbatecri
primitivA impotriva ipocriziei inerente a con-
§tEnter, cafe ne indeamna sil ne ferim de pro-
prra noastrà personalitate, sti ne inselrim
ne falsificäm viata intelectualri. Din acest punct
de vedere, evreul Freud mero-e pe urmele evreu-
lui Max Nordau, care incerca sii demonstreze
cii punctul de rezistenta al eivilizafier se arni in
nzincianite conven(ionale, §i prinWo falsrt in-
terpretare a istoriei sil ne aducri la primitivismul
formelor sub-umane. Dar Sig. Freud mai este
un pansexualist care vede îii faimosul lui li-
bido nucleul generator al tuturor actiunilor spi-
ritului. Toatii trivialitatea i lubricitatea enerica
a bibliei s'a revrirsat in interpretarea pansexua-
listA lui Sig. Tieta Barbaria sernita esle ne-
contenit prezenta si in opera criminologului Tom-
brosa care stamleste o falsA i monstruoasii co-
relape i suprapunere chiar intre geniu i ne-
bunle, T cinar in filosofia evreului II. Bereon
dusmanul inteligei4ii i apologetul religiei ira-
ponale" prin puterea elanului vital.
* **
Ideile si
li- sentimentele lumii moderne sunt al-
terate de toxina democratiei. Minciuna, denatu-
rarei i calomnia directioneazii ctirentele de opi-
nie publicà. Neincreilítoare in civazatia absor-
bantd a metropolelor, in cultura falsificatil de
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 385
duhul insurectiei, in mitul progresului fa-

gaduelile mincinoase ale pacii, lumea alearga
dupa lucruri noui, este chinuita de neliniste, tra-
casata de orgoliu.
Fiecare individ reprezinta o opinie, fiecare
idee are admiratorii ei entuziasti. In fiecare din-
tre noi traeste un demon, un om care nu ne
apartine, o fantosa automata pe care viscerele
noastre refuzli sa o absoarba. In creerul nostru
roesc atiltea idei contradictorii, incat, de multe
ori glasul nostru ne inspaimânta si nu ne re-
cunoastem in ceiace facem. Cine este aceasta
dernonica faptura care ne domina i ne tero-
rizeaza cu patimile i cu puterea ei? Ce re-
prezinta acest demos in lumea moderna? Li-
teratii Ii cultiva idealurile i cu fantazia lor spe-
culativii cred, a vedea in multimile populare
forte creatoare de valori culturale; oamenii poli-
tici lì aduleaza pasiunile i ti menajeaza sus-
ceptibilitätile. Vorbesc despre ea cu fried si
evlavie pentruca aunt indobitociti de furia
cred ca fart]." asentimentul ei puterea politica
nu inseamna nimic. Acest monstru cu mii de
capete, absorbant i cuceritor este poporul. Fie-
care dintre noi devenim o celula din corpul
sau atunci când ineettun de a mai fi ceiace
suntem, când abdicam dela privilegiul inteli-
gentei, dela superioritatea personalitatii morale,
atunci când ne pierdem eul i facultatea de
a reprezenta ceva prin noi înine. Contagiunea
frica ne nimicesc personalitatea.
25
www.digibuc.ro
Sec,olul XIX a iidicat tem_plul democratiei.

Secolul XIX a fost secolul individului, al
numartilur-afitrnetiZ, af personalitatii intele,c-
tuale auarlike I desradacmate. _Literatura nn-
veoentistli este plina de asifel de eroi ai nafi-
milor in-libertate care nu sunt altceva decât nis_te
mon§tri individuali§ti, exaltati;maniaci, deZe-
chilibrati. -Zottt a dat puteri Temitirgice bratei
subterane; Vic-tor
_
Hugo a cântat imnul bandi-
tuhu idtstDojewsky, exegetul Casei mor-
Nor" a ficut apologia actuliu criminal. Gene-
ratia hit Rasrrinikay 0.-Smerdinov,ain care prin
filiaime directa s'a Miscut revColutia bol§evicii
Reran,. Eucuria Famagirea filiFselor populare
secolul XIX a inventat credulitatea §dintifica
§i a dat -Cade de dogma ipotezelor materialiste.
Secolul XIX a inventat teoria progresului_ §i
reliia daturala.
Secolul XIX este vinovat de teribila dcs-
voltare a industrialismului §i de _proletarizarea
ora,efOr care pune capat vieçii echilibrate i pro-
ductive legal& naturare§i geografice.
Este adevarat ca romanul progresiclui:cr fost
inventat de filosofii secolului al XVIII dar gn-
ditorji secolului al XIX-lea n'au fiicut nimic pen-
tru a impiedeca alunecarea finala catre marasmul
revolutiei i al barbariei. Secolul al XIX a fu-
zionat rdeía de progres de destinul democra-
tiei. Progresul, spune G. Sorel, va fi
un element esencial al marelui curent care va
ajunge la democratia modernti, pentructi doctrine
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 387
progresului htgadue folosinta, n 1Miste deplind,

a bunurilor prezente, PM' a se prcocupa de greu-
tirtile zilei de miiine"1).
tiinei materialiste i atee, progresului fic-
tiv, himeric i imoral, democratiei barbare
indobitocità de patimi josnice i se datore§te
smulgerea omului modern din rosturile unei so-
cietati echilibrate i precipitarea lui hi haosul
disperarii. hart curn vede J Evo la acest preludiu
apocaliptic: stiintei i se datoreazïr firofanarea
sistematicii a eel& cloud domenii ale actiunii
contemplatiei in fata invaziei plebei fie fiietek
Europet ra a democratizat ji a dezorganizat
notiunea insdsi de stiintd, stabilind un criteriu
unitar al sigurului si adevdrului...
alungdnd intunericul superstitiei",
relidier, insinwind imagina necesitertir flaw-
ra2e, a distrus treptat i obiectiv orke posi-
bill-fate a unui raport subtil" cu fortele secrete
ale lucrurilor, ea este aceia care "r ernrils
omulni vocea _prizudntuliti. mirrilor si
a creat mitulgpacei celeLnoui", _a 4rogrPsu-
lu-i" desclzizAnd tuturora toate drurnurile. dinien-
cdiìd in fine nurrea revoltd a sclavilor... jtiin(a
este acem care..astlizi. in ontrnhil 4 _trans for-
marea oricärei cuceriri a lwnii, consritue liwte
cea mai periculoasii tentatie care s'a firezentat
onzuliii, pentruca acesta sit ia drefit glorie cea
1) v. G. Sorel: Les illusions du progrès". Ed. IV. Ri-

viere. Pag. 49.
www.digibuc.ro
mai rufinoasii Were a lui, i drept putere mo-

lekala Tm" 1).
*'tiinta §i pendantul ei filosofia rationalistà a
mistificat notiunile de culturii" i civiliza-
tie" . Mutilat sufletqte i faril idealuri, omul mo-
dern, beneficiar al tehnicei §i al §tiintei se crede
cult", când in realitate nu este decât un quasi-
civilizat. Iatii de unde incepe dezorientarea §i
dezordinea. Cultura modernii, dupa cum araat
Oswald Spengler, se sprijinti Pe intelect, pe
tetbilerr;-este logicà 4 transmisibilá intocmai cat
ideile care au pete tot -aceia0 intelegere. Sim-
bolul culturii de mâine este chauf f eurl-ul de
automobil sau smart" -ul amecan.
Prin7degenerare rationalistà, prin §tiintifism
tehnicii mecanizatil omul modern a transfer-
mat cultura in civilizatie. Aceasta &sputa a
preocupat spiritul european foarte multá vreme,
daed mai stárue confuzia termenilor i sfera
notiunilor nu vi-a precizat inch' continutul, cauza
trebue cantata in permanenta ideologiei demo-
crate. Pentru H. St. Chamberlain cultura _este
mai intâi artá, poezie folosofie= Orice mare
poet, spune el, a lost un filosof ci filo-
soful genial un Poet" . Domeniul civiliza(iei"
dimpotrivii, se define§te prin valori sociale in-
dependente de libertatea creatoare. a spiritului;
valorile spiritului social sunt convergente i coer-
1) v. J. Evola: Ricotta contro 11 mondo moderno". Pag.

414.
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 389
citive. Acest cuveint, spune H. St. Cham-

berlain, evocti destul de 75recis ideia unei
existente sociale asemiintitoare furnicarului, dar
ridicatii din ce in ce mai muit la un grad de
inaltà putere, dintr'o zi intr'alta mai laborioasti,
mai comodii $i mai Min liberà, bogatii Rini' in-
doialti in providenfe, ci prin aceasta instifi do-
ritti de toti". Intr'o publicatiune recentil, de sin-
tezii i istorie, care a incercat sa lärnureascd con-
flictul dintre cele donA atitudiM, Lucien Febure
cereetAnd procesul de formatie al civilizatiei a-
junge la urmAtoarea concluzie: cuviintul civili-
zalie s'a ntiscut in_momentul in care idasnlia
intemeiatti pe_guadrupla bazti a lui Bacon. Des-
cartes, Newton $i Locke si Pe care. D'AlambErt
o salutii in Discursul preliminar, ca Pe o ultitijà
cucerire qi ca fie o adeviiratli inroronnre a Cun-
purilor moderne. Ea se va nage mai ales cad,
din tiztreaga Encictopedie se va desprinde ma-
rea idee a giintei rorronale $i experinzentale".
Fat& die mo§tenirea secolului trecut, secolul
al XX trebue sil reabiliteze in drepturile sale
eteine i viabile pe ornul totalitar, incadrat con-
ditiunilor de viata cosmicA, biologicA, socialrt §i
Omul-individ se degradeazA suflete§te
se fragmenteazd fizice§te, trAe§te viata par-
tial, parcelatá §i. potrivnicA ndzuintelor sale lAun-
trice. Omul totalitar, omul de mAine, trehue
sA traiascA viata integal ontologic si cosmológic;
sa spulbere incertitudinea care duce la deg.-env-
rarea virilitAtii. Omul de Maine trelme sA se
www.digibuc.ro
39D MALECTICA NATIONALISMULUI
fereascii, dup5 corn ne-o rernmandii. Paul Valery

de exagerärile .tiintei rare Pau dezonorat prin
cruzimea ai6liciirilor sale". Noi atacrun in de
ob;te scepticismul, pentrucA neincrederea pune
baragii in calea actiunii ;i a ereatiei. Neincrederea
este un fapt cerebral, rational, justificabil logic,
prin artificii intelectuale. pe catii vreme actiu-
nea concretii izvorkte din hotruire, din certitu-
dinea creatici, din optimism viguros i tineresc.
Filozofia nationalista se bizue pe tinerete, pe
potenta maximä, pe virilitate. Ca orice mirare
in a diror cadre intrii diversitatea de concep-
tie a viirstei. ea oferä surprizc ;i exploziuni
nea;teptate.
Intelectualul modern i democrat este mono-
man. spirit destructiv i critic. Prin prezenta
lui provoacil atitudini divergente s, intretme dis-
cutii contradictorii. t;-te un nemultumit. un pro-
testatar. un orn capabil de compromisurip
cere, märturisite, pentrucä el crede in idet
ideile sunt valori relative, reversibile. Pe acest
tip de intelectual democrat nu se pot lizui
Did dictaturile ;i nici revolutiile secolului XX.
Democratia n'a cunoseut intelectualul
care sà se foloseascA de o libertate intotdeauna
cre-atuare, ;1 de o inítiativä care sa se re8l;7e1e
comma-iv. Pe acest mtelectual in. vobintir,
suplo ;:iT activist Il culiiv ideologia nationatistil.
li se aduee invinuirea, cà ideile

Ion. dacii le au. nu pot parunde pentru ca nu
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 391
sunt sprijinite de o falangri de intelectuali care

sà le anime, stiiptutind suhtilitàile dialectice ale
ratiunei si metoda demonstratiunei logice. Jatá
inteadev6r o obiectiune fundamentalá; care nit-
zueste sli identifice insuccesul actiunii noastre,
pentru ca se ridicil inpotriva unei presupuse sau
poate chiar existente anemii intelectuale.
SA' rrispundem! Dar mai intâi o precizare de
nationalismul nu incearcrt sd descopere,
sa edifice sau srt propage idei. Nationalismul este
un ea-tehisin al realitiltilor si al faptelor impfi-
nite. Ideele sunt un produs al mintii. al rallunii,
al -intelectului activ. Ele purced asa dar din
cerebralitate.
Eflorescenta br, este conditiunea indispensa-
bilá existentei lor. Cand o idee nu se deprt-
se§te ne ea insilsi denrisindu-si intotdeauna ca-
drul special se steeifizeazil. Tot pentru acela§
moth, nimeni nu poate pretinde si nici incerca
sà demonstreze cá ideologia in genere care sis-
tematizeazä si erarhizeazil ideile este un fapt
limitat in cadrul acestei categorii. Ideile triiesc
in lihertate, prin insrisi functiunea lor
si se mi§cii pe planul unei indefinite transfor-
mrtri. Ideologia. ca sintezii de idei centripete,
este asa dar o sitnplá iluzie, sinteza presupu-
ntuid armonie, echilibru, si mai ales adeziune
naturabi la crearea unui fapt nou. Ideologia
nu poate fi niciodatil creatri, ci imitatá in sens
sociologic §i reprodusli in sens psihologic. In am-
bele alternative, psihologismul si sociologismul
www.digibuc.ro
ti hotara§tc in libertate resursele individuale.

Imperativul cunoWerii intelectualiste este ra-
tiunea absoluta, i aceasta grava eroare, este pro-
movata ca dogma fundamentala i infailibila,
uitându-se cá in realitatea concreta, actiunea
singura evidentiaza absolutul i ratiunea este
relativista. Ideile aa dar, traduc anarhia ratiu-
nii i ideologia, haosul inteligentii. In acest sens,
rationalist-individualist sau social-democratic, na-
tionalismul nu are nici idei i nici ideologii.
Cu atât mai mult intelectuali, care sa para-
ziteze faptele i sa divagheze neputincio0
anarhici in jurul unor constructii utopice.
Nationalismul este un fluid care purcede din
substanta insa0 a lucrurilor naturale 0 se rea-
lizeazd in faptele concrete. Actiunea, ea mobil
practic al nationalismului este expresia unor
vointe. Actiunea isvorälte din instinct. Ideo la-
gia din cerebrui Insthauf se modeleaza dupa
rearratea naturala i tancribild a luccurilor. Idea.
logia dupa schematica arbitrarä a ratiunii. Sfera
faculatilor cerebrale chi plinátatea inteligentei.
Aceia a faptelor este determinata de cadrul afec-
tiv: instinct, sentiment, voint6.
Daca ni se ingildue sa intrebuintam vocabu-
larul lui Vilfredo Pareto, derivatiile sunt mani-
festarile intelectului, ale rationamentului logic,
Hind prin musái esenta lor variabile; reziduurile
dimpotriva, sunt manifestari ale sentimentelor
instinctelor mennnd echilibrul constant al
societatii. Raportul dintre intelectuali i oamenii
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 393
de actiune este acela dintre functiune i fina-

litate.
Mobilitatea intelectualA ingidue ca seismogra-
ful spiritual sit inregistreze trepidatiile cerebra-
litiitii, transcriindu-le in scheme pi indicatii nor-
mative. IatA incA odatA de unde purcede anarhia
inteligentii: din aceastA fluctuatie funciarA, care
recunoaste hi fiecare idee o manifestare a ra-
tiunii.
Actiunea practica strapunge realitatea, si di-
namizatA de un finalism interior se integreazi
in substanta unui fapt concret. Intelectul este
un scop in sine. Nu el ne serveste 'pe noi, ci noi
pe- el. Fie cä 11 concepem ca Imitate materiabi
monism sau ca sintezA spiritualä spiri-
tualism finalismul lui in ultimA analizA tot
la el insusi se reduce. ContorsionatA asupra ei
insiisi in chinurile apoplectice ale rationalis-
mului, juisarea intelectualA este neputincioasA.
Sá mi se arate o singurA idee, care nu-si aflá
altA idee, cu perfecte indreptAtiri logice. 0 sin-
gurA idee, care sA nu-si anihileze valoarea
shi nu-si contrazicA existenta. Dar luati orice fapt
implinit, i veti afla in el un puternic indemn
&Ore dAinuire, o afirmare ce se hnpotriveste
oricArei alteratiuni. Faptul este viatA, i ideile
microbul dizolvant. SA ni se arate un singur
intelectual care gAmleste la fel cu celàlaltt In-
telectualismul democrat a ruinat increderea in
inteligentA si in personalitatea creatoare a o-
mului social.
www.digibuc.ro
394 DIALSOTICA NATIONALISMULUI
Dar oameni care lucreazti in sensul aceluia§ fi-

nalism? 0 pragmatical a actiunei comune existA
inteadeviir. 0 mi§care revolutionarii, mitul unei
greve, un tumult popular, involburarea colec-
tivA a maselor, ritmul sacadat al unei minoritAti
organizate, ofensiva uriei mi§cari politice. Dar
razboiul? Elanul vital care dinamizeazA prin con-
ttigiune, eroismul sublim!
Intelectuali cu ceasloavele i artificiile voas-
tre rationale, ati rAmas departe in urma, bos-
corodind neputincio§i pe file care se vor spul-
bera in vântul epicei desfA§urari a vointelor or-
ganizate. Inteligenta in mijlocul fluidului de
vointe ritmate de mitul unei convingeri, inter-
ventia intelectualului 0 a ratiunii libere in susce-
siunea acestor momente presupune o regasire de
sine, o revenire asupra ta insati, o estompare a
firei pentru a urma jocul nesigur 0 artificial
a gandului, o derogare i o ratlicire totodata.
Nu vA faceti iluzii! Dacii nu y'ati gasit axa ideo-
logiei voastre fixandu-vA in realitate, dacA ati
teoretizat predispozi¡ii temperamentale, subiec-
tive, rolul vostru nu poate fi decat subaltern.
actiunea voastra tot subalterna va fi, daca.
nu v'ati lepadat de demonul ratiunei suverane
care và nauce§te mintea i Wt. indeamna la cele
mai ru§inoase compromisuri. Priviti la mar§ul
concentric al nationalismului 0 nu credeti cA
voi, care molfaiti cu dinti de lapte, idei, doc-
trine 0 ideologii abstracte, personale i utopice,
veti putea impiedica impetuozitatea vointei. Ideile
www.digibuc.ro
ANTI-MODERN 395
voastre, v'au inmormântat in cimitirul aven-

turii 0 al compromisului! Bursa valorilor inte-
lectuale unde se vtuld convingeri 9i. ideologii pen-
tru situatii politice §i ranguri sociale, s'a pra-
bt.4it ca o taraba imunda imbrtmcitit de pum-
nul salutar al rectitudinei morale!
Nihil sine intellectu! 0 neinsemnata inscrip-
tie pe o firma care nu mai aduna clienti. *i.
dad'', in unii dintre voi, substratul moral §1 afec-
tiv, nu s'a epuizat in intregime, ascultati che-
marea noastra: pogoráti-vä din turnul de fil-
dq unde ati robit grandoarei intelectuale, §i. re-
gasindu-va axa ideological impliintatil in retdi-
tate cristalizati in jurul ei toate elementele in-
teligentii voastre! Difuzati nationalismul in toate
domeniile de activitate sociala, faceti o pro-
funda revolutie moralki care sa valorifice vir-
tualitatile etnice ridicAndu-le pe un plan ante-
rior celorlalte valori economice, politice sau in-
telectuale.
t
Revolutionati-va gändul §i lepädati sgura atot-
puterni i intelectuale care va sechestroaza in-
tr'o ca pace impermeabilä tumultului dinafara.
Veti avéa o situatiune subalterna actiunei
practice, dar infinit superioarä robiei de pang.
acum!
www.digibuc.ro
CUPIIINSUL
Pag.
Drientare 3
I.
Pascal invingiitorul lui Descartes . . 11
Antispinozism 18
Kant §i filiatiunea revolutionará 29
Burghezie si Anti-Burgh ezie 42
Antinomiile Proudhoniene 62
Neotomismul si concluziile sale anti-
democratice 77
Procesul democratiei revolutionare . . 91
Deetinul Occidentului 105
II.
Prolegornene: Sociologia natiunii . 129
Prooesul Ortodoxiei 145
Parptism 0 Francmasonerie 158
Ed. Quinet, Zeul Revolutiei 172
www.digibuc.ro
398 CUPRINSUL
Par.
In ritmul vremii: Situatia lui Ion Heliade
RAdulescu §i. N. BAlcescu 185
Democratic §i. culturA 202
Reactiunea qi mistica democratiei . . 213
Date le sociale ale unui proces politic 231
Un conflict iluzoriu 244
Mihail KogAlniceanu gi ideile timpului &Au 254
M. KogAlniceanu intre liberali gi conservatori 269
Simion Barnutiu, nationalist §i. democrat 280
Corelatia dintre stiriile sociale qi teoria
politicA a lui Mihai Eminescu 297
Armonia operii ideologice 314
Epigonii parptismului 336
Aristocratic §i Plutocratic 359

Conditiile sociologice ale revolutiei de
dreapta 368
Anti-modern 376
www.digibuc.ro
C7D
C?:).
f4.
Tip. Cartea de Aur" S. A. R.
www.digibuc.ro

Nicolae Rosu - Dialectica Nationalismului - 1936

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Rosu - Dialectica Nationalismului - 1936

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICOLAE RO*U

ditiuni, o ideologie nationalistä nu poate triumfa,

u§or vom- putea constata, cá realitate

litiitii, complectiind-o cu elemente noi ce-fi pa-

al poporului, din adancurile in care doarme

tdlie dintre formele autohtoniei etnice §i ideo-

PASCAL INVINGATORUL LUI DESCARTES

Declinul moral" in care a fost adusá societatea

ceva decât sA prevadA infrângerea spiritului car-

mai ales, se subliniazá perimarea influentelor

Ea este cu alte cuvinte, criteriul ei insrqi, mai

Pascal, caw:el repaosul pin agitafie ; pleaca

logic i natural sbuciumul dionisiac. Chesterton,

-Nid, §i. intre necesitatea traità de a se da un

Faptul petrecut candva, inteo zi filrii insem-

semnificativ. Se spune cli, un grup de tined

Cu foarte multA ulurintti, ni-1 putem inchipui

imprurnutate dela Descartes 1); dualismul atributiv

cu 200 de ani a. Cr. Phi lon din Alexandda,

ttmd afirmii: Influenta judaisnudui, i-a dat sis-

iitkus" apärut in opera postumA 1677. SA ne re-

meazii de aici, cá fiecare lucru natural, are tot

1) v. Paul Janet: Histolre de la science polittque"

litate substantialii i aceiai conventiune contrac-

Tractatus politicus" Paul Janet afirmti cá oa-

Germania influentând pe Herder §i filosofia

agionare", ci la ingradirea criticil a ideilor care

Dela inceputul secolului trecut, de cand tdrile

s'au inspirat Im. Kant, 0 care a actualizat

pretarea metafizicg a gAndirii, prin ideia unei

Filosofia culturii europene a oscilat intre in-

triveau ideologiei revolutionare, i totodatA ná-

tianA. Dac61 realitatea este un produs direct al

cratà de necesitiitile sociale, ci numai ca o stare

In ultimele douil secole, când prill salturi suc-

cesive se face trecerea la lumea modernii, con-

giu, adica i-au impus libertatea desavar§itii, a-

1) v. Paul Janet: Hisloire de la science politiryue".

-tionar al lui Rousseau, duc la concluzii care se

mai in conceptia eticA despre lume §i. viatii, so-

ding araz& filosofia hegeliana i materialismul

incontestabil intre progresele democratiei libera-

Deschideti nu importa ce carte de economic

presionati de paralelismul de sensuri care exista

noscut un secol de existentd. Burghezia,spune

1) v. Charles Vérecque: Aictionnaire du Socialisme".

anticipare teoreticii a unei sinteze rationale,

Cu toatá dementa apocalipticA a miscOrilor

1) v. G. Sorel: Réflexions sur la violence". Pag. 123.

tr'o continuitate de planuri. Scopul lui G. Sorel

1) v. Idem. Pag. 123-124.

rolul coviirOtor al re.% olutiei democratice care

trivnic burgheziei privitit ca o clasA socialii. Voin,

Werner Sombart, crede-cit-adeviliatul burghez

1) Maurras: Dictionnaire politique et critique".

Träsäturile fundamentale, care contribuesc la

1) v. Werner Sornbart: Le Bourgeois". Payot 1926.

loc fixata la egahi distantir intre ispitele ne-

1) v. Loc. cit. Pag. 147.

exemplar perfectionat al acestei literaturi rea-

gestiva expresie a lui Werner Sombart, este tern-

märginita in ignoran(a ei. Acei care s'au agAtat

robustetea taranilor veniti la orar. SubsemnAm