RECENZII

VICTORă ă IERONIMă STOICHI ,ă Efectul Pygmalion. De la Ovidiu la Hitchcock,ă traducereă dină limbaă
englez ădeăDeliaăR zdolescu,ăHumanitas,ăBucure ti,ă2011,ă362ăp.,ă121ăil.ă

Odat ăcuăceleădou ătraduceriăap ruteăînă2011ă(Efectul

Pygmalion. De la Ovidiu la Hitchcock iă Experiența
vizionară în arta spaniolă a Secolului de Aur) operaă luiă
Victoră Ieronimă Stoichiț ă aă devenită accesibil ă publiculuiă
românăînăcvasi-integralitateaăeiă–ăcuăexcepțiaăunorăarticoleă
disparate,ă maiă vechiă sauă maiă noi,ă incluseă înă variiă volumeă
colectiveăsauăînărevisteădeăspecialitate.ăF r ăaăfiăfostărigurosă
cronologic,ă programulă (re)edit riloră deă pân ă acumă areă
meritulă deă aă fiă restituit,ă înă spațiulă uneiă singureă limbi,ă
coerențaă unuiă ansambluă aleă c ruiă secțiuniă inegaleă –ă
„laboratorul” (studiileă monograficeă despreă Simoneă
Martini,ăDuccioădiăBuoninsegna,ăPontormo,ăGeorgesădeălaă
TourăsauăPietăMondrian)ă iă„teoria”ă(c rțileăpublicateăădup ă
1990)ă –ă suntă separateă deă exilulă ante-decembristă ală
autorului.ăă
Experiența vizionară în arta spaniolă a Secolului de
Aură–ăultimaăcarteătradus ,ăcuăacribieă iăunitar ăautoritate,ă
deă Ruxandraă Demetrescuă iă Ancaă Oroveanuă –ă areă dejaă oă
vârst ă suficientă deă considerabil ă (17ă ani)ă încâtă recenzareaă
eiă s ă par ă anacronic .ă Neă m rginim,ă prină urmare,ă s ă
semnal mă continuitateaă cuă lucrareaă precedent ă
(L’Instauration du tableau,ă 1993ă /ă Meridiane,ă 1999)ă înă
jurulă meta-discursivit țiiă picturale,ă precumă iă loculă înc ă
necontestată înă bibliografiaă ultimeloră dou ă decade.ă Cel laltă
volum,ă înă schimb,ă celă maiă recentă publicată deă Victoră
Ieronimă Stoichiț ă (The Pygmalion Effect: from Ovid to
Hitchcock,ă Theă Universityă ofă Chicagoă Press,ă 2006)ă înă traducereaă exersat ă aă Delieiă R zdolescu,ă merit ă oă
prezentareămaiăcuprinz toare1,ăchiară iăcuăunăreculădeăcâțivaăani,ăîntrucâtăelămarcheaz ăoăetap ăimportant ,ă
deopotriv ăînăparcursulăintelectualăalăautoruluiă iăînăevoluțiaămetodologieiădiscursuluiădespreăart .ăăăăăăăăăăăăăăăă
***ă
Ceaămaiăvecheăexpresieăliterar ăaămituluiăluiăPygmalion,ăînăjurulăanuluiă8ăd.ăChr.,ăîiăaparțineăluiăOvidiuă
(Metamorfoze,ăX,ă238-297),ăcareădescrieărelațiaăneobi nuit ădintreăunăartizană iăoperaăsa.ăDezgustatădeătraiulă
impurelorăPropetideă(peăcare,ăîntr-oăsimetrieăsimbolic ăaămitologieiăovidiene,ăVenusăleăpietrific ),ăsculptorulă
cipriotăPygmalionăî iăînfrâneaz ăoriceăimboldăerotic,ărefugiindu-seăînăme te ugulăs u.ăTreptat,ăîns ,ăstatuetaă
peăcareăoăsculpteaz ă–ăoăfecioar ă „ceăpareăaievea”ă(quamăvivereă credas)ă–ăîlăsubjug ăîntr-atâtăîncâtă seălas ă

ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
1
ă Cartea aă avută parte,ă deja,ă deă oă cronic ă avizat :ă Ioanaă M gureanu,ă Pentru o antropologie istorică aă simulacrului,ă înă
Dilemateca,ăAugustă2011,ăp.ă43.ăăă
ă
STUDIIăŞIăCERCET.ăIST.ăART.,ăART ăPLASTIC ,ăserieănou ,ătomă3ă(47),ăp.ă249–265,ăBucureşti,ă2013ă

ă 249
antrenatăîntr-unăritualăalăînsuflețiriiă–ăprinăvorbire,ăatingere,ăîmpodobire/înve mântareă–ăceăculmineaz ,ăprină
bun voințaă zeilor,ă cuă metamorfozareaă filde uluiă înă carne.ă Astfel,ă cuă prețulă disparițieiă opereiă deă art ă –ă careă
marcheaz ,ăîns ,ăaparițiaăunuiăstatutăintermediarăîntreăobiectulăinanimată iăcreaturaăînsuflețit ,ăanumeăcelăală
simulacruluiă –ă Pygmalionă î iă dobânde teă fericireaă conjugal ,ă într-ună scenariuă ală creațieiă artisticeă celă puțină
straniu,ăînăcareăcorpul viuăînlocuie teăimaginea aparent „însuflețită”2.ăă
Înc ă dină Antichitateaă clasic ,ă mitologiaă artistic ă european ă aă glosată abundentă peă margineaă atracțieiă
eroticeămijlociteădeăimagine,ădeălaătemaăoriginiiăpicturiiă iăpân ălaămitulăluiăNarcisăsauălegendaăportretiz riiă
luiăCampaspe.ăÎnăfiecareădintreăacesteăcazuri,ăpulsiuneaăerotic ădevineămotorulăcreațieiăartistice:ăfiicaăolaruluiă
Dybutadesăcircumscrieăumbraăiubituluiăs u,ăNarcisăse înamoreazăădeăpropriaăimagineăiarăCampaspeădevine,ă
prinăintermediulăpicturii,ăobiectulăpasiunii eroticeăaăluiăApelles.ăCeeaăceăparticularizeaz ăpovesteaăartizanuluiă
cipriot,ăînăschimb,ăesteă absențaăfizic ă aă modeluluiă–ădeăvremeă ceăelăpl smuie teăoăfantasm ă–ăcareăfaceă caă
suduraăîntreăars iăeros s ăfieăperfect .ăStranietateaăacestuiămitădecurge,ăprinăurmare,ădinăeludareaăimitației,ă
fundamental ăpentruăculturaăvizual ăoccidental ăpân ăînă„zoriiăTimpurilorăModerne”.ăăăăă
LaătemeliaăinvestigațieiăluiăVictorăIeronimăStoichiț ăseăafl ărelațiaăambigu ,ătensionat ,ădintreăoperaădeă
art ă iă creatorulă ei,ă centrat ă peă dialecticaă viaț /animareă –ă moarte/dispariție.ă Crizaă acesteiă relațiiă esteă
amplificat ,ăcuădeosebireăde-aălungulămodernit țiiătimpurii,ă iădeăcontragereaăscenariuluiăclasicăalăproducțieiă
artisticeă deă laă ceiă patruă factoriă tradiționaliă (comanditar–artist–model–oper )ă laă oă ecuațieă cuă doiă termeniă
(artist–oper )ăceăp streaz ,ăînăschimb,ăoăfertil ăambiguitate:ăartistulăî iăesteădeopotriv ăcomitent,ăiarăoperaădeă
art ă transgreseaz ă raportulă mimetică desființând,ă laă limit ,ă „modelul”.ă Înă fine,ăoă alt ă observațieă esențial ă cuă
privireălaăoperaăartistic ăvizeaz ăsuprimareaăstatutuluiădeă obiect iăfixareaăeiădefinitiv ăînăregimulă imaginii,ă
odat ăcuămuzeificareaăarteiă i,ăînăfapt,ăcuăinterdicțiaăoric ruiăcontactăfizic.ăAceast ăpendulareădeălaăatingereălaă
privire,ă înă spațiulă intermediară ală simulacruluiă –ă explicită indicat ă înă subtitlulă edițiiloră spaniol ă iă francez ă
(Simulacros: el efecto Pigmalión: de Ovidio a Hitchcock,ăEdicionesăSiruela,ă2006;ăL’effet Pygmalion. Pour
une anthropologie historique des simulacres,ăDroz,ăGenève,ă2008)ă–ăsubîntinde,ădeăaltfel,ăîntreagaădemonstrațieăaă
c rțiiăluiăVictorăIeronimăStoichiț .ăă
Anchetaădesf urat ăcronologică–ădeălaăOvidiuălaăHitchcockă(sauăinvers,ăcuăsediment rileăculturaleăaleă
veacuriloră trecute)ă –ă respingeă dină capulă loculuiă oă acoperireă exhaustiv ,ă imposibil ă deă altfel,ă înă favoareaă
exemplarit ții.ă Celeă apteă capitoleă focalizeaz ă câtevaă cazuri,ă investigateă înă detaliu,ă prină intermediulă c roraă
suntă reperateă ipostazeleă anim riiă opereiă deă art :ă textualitateaă (Antichitate),ă vizualizareaă (Evulă Mediu),ă
dialecticaăviaț -moarteă(Rena tere),ăracordulă tiințifică(secolulăalăXVIII-lea)ăsauădedublareaă(sec.ăXIX-XX).ăă
Primulă capitolă (Modificări,ă p.ă 13-30)ă esteă consacrată uneiă analizeă deă ordină filologic,ă pornindă deă laă
fragmentulă cuprinsă înă Metamorfozele luiă Ovidiu.ă Semnalândă maiă întâiă ocurențeleă literareă semnificativă
apropiateă deă „cazulă Pygmalion”ă (stadiiă mediatoareă întreă corpă iă statuie,ă precumă „um rulă deă filde ”ă ală luiă
Pelops,ă „gâtulă deă filde ”ă ală luiă Narcisă sauă naturaă incert ă aă luiă Salmacis,ă deă hermafrodit-statuie),ă precumă iă
posteritateaă fluctuant ă aă mituluiă pygmalionian,ă maiă alesă înă texteleă patristiceă –ă Clementă dină Alexandria,ă
Arnobiusă–ăînăcareăaccentulăcadeăpeăidolatrie,ăautorulăatrageăatențiaăasupraăcâtorvaăaspecteăproblematice:ăînă
primulă rândă materiaă din/înă careă sculpturaă esteă configurat ă –ă filde ulă –ă i,ă înă direct ă relație,ă echivocitateaă
treceriiă deă laă osă (reminiscenț ă aă trupuluiă desc rnat,ă sinecdoc ă aă morții)ă laă carneă (cuă întregulă complexă
semanticăalăîncarn rii,ăna terii,ăresurecției);ăînăalădoileaărând,ărupturaădeăscar ădintreăartefactă iăentitateaăînă
careă seă transform ,ă adeseoriă omis ă înă relu rileă ulterioareă aleă mitului,ă determinat ă deă limit rileă materieiă –ă
prilejă pentruă ună survolă ală tipologiiloră statuareiă deă miciă dimensiuniă iă pentruă oă rapid ă discuțieă asupraă
articul rii/mobilit țiiăunuiăastfelădeăartefact;ăînăsfâr it,ă crescendo-ulăanim riiăformei,ăatâtăînădimensiuneaăsaă
gestual-tactil ă–ămodelare,ăatingereaăerotic-creatoareă–ăcâtă iăînăfeluriteleăstadiiăaleămaterialit țiiă(filde -cear -
carne),ăreflectateăcalorică iăcromatică(tranzițiaădeălaăalbulăreceălaătrandafiriulăcald).ă
Primeleă redact riă iconografice,ă laolalt ă cuă surplusulă textuală peă care-lă ilustreaz ,ă constituieă obiectulă
celuiă de-ală doileaă capitolă (Amplificări,ă p.31-75).ă Esteă vorbaă deă ună corpusă deă anluminuriă ceă însoțesc,ă înă
feluriteă manuscrise,ă parteaă final ă dină Le Roman de la Rose,ă înă careă Jeană deă Meună amplific ă istoriaă luiă
Pygmalionă deă laă 55ă laă 369ă deă versuri.ă Aceast ă versiune,ă înă careă codulă erotică medievală esteă grefată peă ars
amatoria ovidian ,ăcomplic ăritualulătransgres riiămaterieiăatâtăprinăalternanțaăîmbr care/dezbr careăcâtămaiă
alesăprinăintervențiaămuziciiă–ăcatalizator,ăînăgândireaămedieval ,ăalăuniuniiădintreăcorpă iăsuflet.ăÎns ăceaămaiă
semnificativ ă mutațieă înă istoriaă mitului,ă înregistrat ă înă Evulă Mediu,ă esteă înlocuireaă scenariuluiă haptică
(atingerea,ă modelarea)ă cuă celă scopic,ă înă careă privireaă constituieă preambululă acțiuniiă eroticeă –ă deă undeă iă
importanțaăacordat ăv zului,ăatâtăînătextulămedieval,ăcâtă iăînăanalizaăautorului.ă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
2
ă Celămaiăvechiăexempluădeăimagineăaparentă„însuflețit ”,ătemeiăalăsuscit riiăiluzionismului,ăîlăreprezint ăstruguriiăpictațiădeă
Zeuxisă care,ă potrivită luiă Pliniuă celă B trân,ă ară fiă în elată ună stolă deă p s ri.ă Înă variiă forme,ă aceast ă anecdot ă esteă frecventă reluat ă înă
literaturaăartistic ăaămodernit țiiătimpurii.ăă

250ăă
 Celăde-alătreileaăcapitolă(Variațiuni,ăp.ă76-110)ăatingeăfinalmente,ăînăregimulăartei,ăproblemaăimaginiiă
quasi-vivante,ă înă cadrulă maiă largă ală disputeiă (paragone)ă dintreă pictur ă iă sculptur .ă Înă culturaă figurativ ă aă
Rena terii,ăînăcareămimesis-ulădețineăunărolăstructurant,ăfiguraăluiăPygmalionăareăoăconotațieănegativ ,ămaiăcuă
seam ă înă oglindaă exempluluiă luiă Apellesă –ă pomenită deă Giorgioă Vasariă –ă careă oă câ tig ă peă Campaspeă
(maraviglioso bello e vivo dono)ăcuăprețulăportretuluiăpeăcareăi-lăfaceă(virtuosissima et eccelentisima opera).ă
Raritateaă reprezent riloră mituluiă pygmalioniană înă aceast ă epoc ă reflect ă dificultateaă asimil riiă lui,ă
determinat ădinăraportulătransgresivădintreăartificiuă iănatur ă–ăcreațiaăartistic ănuăimit ăcreaturaăreal ,ăciăseă
identific ă de-aă dreptulă cuă ea.ă Cazulă luiă Pippoă delă Fabroă –ă descrisă deă Vasari,ă înă edițiaă aă doua,ă dină 1568,ă aă
Vieților – ilustreaz ă elocventă disparițiaă simbolic ă aă modeluluiă înă oper :ă alesă deă Jacopoă Sansovinoă dreptă
modelăpentruăBacchus,ăajungeăs ăseăidentificeăcuăzeitateaăpentruăcareăpoza,ăpierzându- iăînăfinalăviața.ăăăăăă
Problematicaă dubluluiă esteă abordat ă înă capitolulă ală patruleaă (Dubluri,ă p.ă 111-151),ă deopotriv ă înă
literatur ă iă pictur .ă Deă dataă aceasta,ă registreleă înă careă seă mi c ă discursulă autoruluiă relev ă maiă curândă
contiguitateaă complex ă întreă creațieă iă creatur ,ă decâtă identitateaă dintreă ele.ă Pornindă deă laă aluziaă luiă
Stesichorosă cuă privireă laă înlocuireaă Eleneiă dină Troiaă cuă oă copieă statuar ă (eidolon)ă în el toare,ă trecândă prină
topos-ulă clasică ală sintezeiă operateă deă Zeuxisă (celeă cinciă fecioareă dină Crotona)ă pentruă figurareaă aceluia iă
personaj,ătemaădubluluiăseădistribuie,ăînăsecoleleăXVI-XVII,ăîntr-oăcomplicat ătram ăintertextual ăînăcareăseă
reg sescămadrigalurileăcompuseădeăGianbattistaăMarinoăsauăepisodulăfinalădinăThe Winter’s TaleădeăWilliamă
Shakespeare.ăAceast ăconexiuneăambigu ăîntreăcorpă iăstatuieădevine,ăîntr-unătablouăerudităpictatăînă1535ădeă
Maartenă vană Heemskerk,ă pretextulă unuiă subtilă jocă deă corespondențeă întreă Venusă iă Elena,ă respectivă
Michelangeloă iăRafaelă–ăînăcontextul,ămaiălarg,ăalădisputeiădintreăsculptur ă iăpictur .ă
Capitolulăalăcincileaă(Statuia nervoasă,ăp.152-221)ăsemnaleaz ărecrudescențaămituluiăstatuiiăvivanteăînă
veaculă luminiloră –ă epocaă ceaă maiă fertil ă înă iconografiaă pygmalionian ă –ă cuă oă semnificativ ă deplasareă aă
strategiiloră anim riiă dinspreă art ă (divin )ă c treă tiinț ă (uman ).ă Maiă important ă decâtă simptomeleă anim riiă
descriseădeăOvidiuă(puls,ăînro ireăetc.)ăpareăaăfiăacumămi careaăcorporal ,ăconcentrat ăîntr-unămetaforicăpasă
„dincolo”,ă„înăafar ”.ăLaănivelulăopereiăartistice,ăcazurileăanalizateădeăVictorăIeronimăStoichiț ă–ătablourileă
pictateă deă Jeană Rouxă iă Sebastianoă Ricci,ă grupulă statuară ală luiă Etienne-Mauriceă Falconetă etc.ă –ă v descă
preocupareaă arti tiloră deă aă creaă releeă interne,ă propriiă pentruă tematizareaă circulațieiă energiiloră iă aă relațieiă
dintreăcorpă iăsuflet.ăă
Scenariulă deă reprezentareă (înă loculă celuiă deă producție),ă vizândă deopotriv ă înscenareaă opereiă deă
sculptur ă iă (re)prezentareaă modelului,ă constituieă materiaă explorat ă deă celă de-ală aseleaă capitolă
(Fotografie/sculptură,ăp.ă222-249).ăTrecut ăprinăfiltrulă(scopic)ăală edințeiădeăpoz ,ănuditateaăfeminin ăcap t ă
„puritateaărigid ăaămarmurei”ă–ălas ăs ăseăîntrevad ăunăpasajădinăManette Salomon (1867)ădeăEdmontă iăJulesă
deă Goncourt.ă Înă secolulă ală XIX-lea,ă oă dat ă cuă posibilit țileă aparatuluiă deă fotografiat,ă aceast ă metafor ă
sculptural ă poateă fiă abilă speculat ,ă dup ă cumă afl mă dină interpretareaă setuluiă deă fotografiiă luateă deă Louisă
Bonnardă(1887)ăînăatelierulăartistuluiăJean-LéonăGérôme.ăÎnăseriaăimaginilorăînf ți ândălucrareaă„Omphale”,ă
contemplat ăsimultanădeăcreatorăşiădeămodelulăs u,ăînscenareaăfotografic ăproduceăoăingenioas ăaccentuareăaă
monumentalit ții:ă înă fotografie,ă lucrareaă deă miciă dimensiuniă apareă înă m rimeă natural ă recuperând,ă dină
versiuneaăovidian ăaălegendei,ărupturaădeăscar ăîntreămodelă iăstatuet .ăăăă
Înăfine,ăcelădinăurm ăcapitolă(Copia originală,ăp.ă250-280)ăprospecteaz ălimiteleăvirtualeăaleă„efectuluiă
Pygmalion”,ă cuă ună pasă dincoloă deă fotografie,ă îns ă iă dincoaceă deă „evulă media”.ă Analizaă atent ă aă filmuluiă
Vertigo (1958)ădeăAlfredăHitchcockăpuneăînălumin ărecurențaăunorăcomplexeăsemanticeăpygmalioniene,ăatâtă
laă nivelulă narațiuniiă filmiceă propriu-zise,ă câtă iă înă plană metaficțional,ă deă vremeă ceă acestă filmă (despreă
simulacru)ă esteă elă însu iă ună produc toră deă simulacre,ă iară conexiuniiă complicateă dintreă personajeleă Scottieă
(Jamesă Stewart)ă iă Judy/Madelaineă (Kimă Novak)ă îiă corespunde,ă simetric,ă relațiaă sinuoas ă dintreă regizorulă
AlfredăHitchcockă iăactrițaăKimăNovak.ăIntrigaăfilmuluiădezv luieătreptatăoăproblematic ăaăsimulacrului,ăceă
includeă dialecticaă disparițieă (Madelaine)–aparițieă (Judy),ă temaă dubluluiă sauă ritualulă fason riiă cosmetice.ă Înă
plus,ă referințaă contextual ă laă p pu aă Barbie,ă lansat ă înă epocaă turn riiă filmului,ă iă maiă cuă seam ă laă bruiajulă
programaticădintreă„mic”ă iă„mare”ă(copil rie/maturitate;ăfigurin /femeieăetc.),ăreaduceăînăprimăplanămotivulă
statueteiădeăfilde ăsculptat ădeăPygmalion.ăăăăă
***ă
3
Aceast ăcarte,ărodăalăuneiăîndelungateăgestații ă–ădup ăcumăm rturise teăautorulăînsu iă–ăesteăunăexempluă
deăerudițieăbineăorientat ,ăînăcareăvarietateaădeconcertant ăaă bibliografieiăsprijin ăoălectur ăcomplex ăaătemeiă

ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
3
ăSeăcuvineăs ăamintim,ăînăpreg tireaăacestuiăvolum,ă iăsetulădeăconferințeăsusținute,ăîntreăaltele,ăînămartieă2004,ăînăcadrulăNewă
EuropeăCollegeădinăBucure ti.ăăă

ă 251
abordate,ădinănenum rateăunghiuriă iălaămultipleăniveluriădeăinterpretare.ăChiarădac ăuneleădintreă(sub)capitoleleă
acestuiăvolumăauăfostăpublicateăindependent,ăcaăstudiiăautonome4,ăunitateaăansambluluiănuăesteăafectat .ăÎnăplus,ă
stilulărafinat5,ădarămaiăalesă tiințaă„regiz rii”ădiscursuluiă iăoăîndelungăexersat ăsubtilitateăsalveaz ătextulădeălaă
clasificareaărigid ăînăcategoriaă„istoriaăartei”,ăf cându-lăaccesibilăunuiăpublicălarg.ă
Metodaădeăinvestigațieăaăautorului,ăînădescendențaăiconologieiăanaliticeăspecificeă„ coliiădeălaăParis”,ă
careăi-aăirigatăceleă maiăimportanteăc rțiădeăpân ăacumă(Instaurarea tabloului,ăExperiența vizionară în arta
spaniolă a Secolului de Aur iă Scurtă istorie a umbrei)ă vireaz ă c treă antropologiaă cultural ,ă dintr-oă
perspectiv ăpost-structuralist .ăAnalizaăfenomenuluiăistoricăprintr-oăgril ăepistemologic ăînăcareăClaudeăLévi-
Straussă iăAlfredăGellăseăreg sescăal turiădeăMichelăFoucault,ăGillesăDeleuzeăsauăJeanăBaudrillardăareămeritulă
incontestabilă deă aă oferiă oă nou ă perspectiv ă asupraă mecanismeloră structuraleă ( iă structurante)ă aleă artei.ă Înă
acela iătimp,ătocmaiăpentruăc ăvizeaz ăoăunitateătrans-istoric ă–ăformulat ăînăceleădou zeciădeătezeăconclu-
ziveă –ă aplicareaă acesteiă metodeă comport ă anumiteă vulnerabilit ți.ă Ară fiă deă menționat,ă întreăacestea,ă tocmaiă
eterogenitateaăcorpusuluiădeăartefacteăstudiateă–ăminiaturi,ătablouri,ăstatui,ăfotografii,ăfilm,ăp pu aăBarbieă–ă
careă plaseaz ă discursulă întreă categoriaă „istoriaă artei”ă iă ceaă aă „studiiloră vizuale”.ă Deă asemenea,ă uneleă
conexiuniă ingenioaseă las ă uneoriă insuficientă acoperită contextulă imediată ală obiectuluiă studiat,ă relativă laă
constrângerileă deă ordină tehnică aleă artefactului,ă condițiileă deă comand ă iă deă vizibilitateă aă opereiă deă art ă
(variabileădeălaăoăepoc ălaăalta)ăsauădiferențeleădeăstatută(întreăoăoper ădeăart ă iăoăjuc rie)6.ă
Dincoloădeăasemeneaăinadvertențe,ăinevitabileăînăproiectulăampluăalăacestuiătipădeăcercetare,ăesențial ă
r mâneăcoerențaăteorieiăluiăVictorăIeronimăStoichiț ,ăconstruit ăsistematicădeălaăoăcarteălaăalta,ăprecumă iămizaă
acesteia:ă ună continuuă peripluă înă jurulă impalpabiluluiă arteiă –ă metadiscursivitate,ă viziune,ă umbr ,ă simulacru,ă
„carneaăpicturii”ăetc.ăăăă
ă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăCosminăUngureanuă

LULIă AUGUSTă STURDZA,ă A a s-au întâmplat, a a le-am însemnat...,ă Ed.ă Humanitas,ă Bucure ti,ă 2012,ăă
246ăp.ă+ăil.ăăăăăăăă

EdituraăHumanitasăaăreeditat,ăînăcolecțiaăMemorii-Jurnaleăunăvolumă
semnatădeăartistaădecoratoareăLuliăAugustăSturdza,ăA a s-au întâmplat, a a
le-am însemnat...ă(primaăedițieăaăap rutălaăEdituraăAnima,ăBucure ti,ă2001,ă
prinăstr daniaăunorărude).ă
Carteaă esteă oă fericit ă împletireă deă memorialistic ă iă literatur ă cuă oă
substanțial ădoz ădeăfantezieă iăoăscriitur ăpl cut ,ăcaptivant .ăEsteăoăcarteă
despreăadaptareă iădespreărezistenț ,ădespreăgemeteăacoperiteădeăhohoteădeă
râsăpentruăc ăautoareaăaă tiutătotdeaunaăcumăs ăseăridiceădeasupraămulteloră
încerc riălaăcareăaăsupus-oăviațaăf cândăhaz,ăjucându-se,ăuneoriăironizândăpeă
ceiădinăjurăcaă iăpeăsine,ădarăcuăoămareăbonomie.ă
Autoareaă s-aă n scută laă Bucure tiă peă 24ă ianuarieă 1922ă –ă motivă deă
constant ă mândrieă c ă v zuseă luminaă zileiă laă oă dat ă istoric ,ă Unireaă
Principateloră Române.ă Tat lă ei,ă Henriă Augustă Sikorski,ă eraă deă origineă
polonez ădarăseăn scuseăînăOlteniaă i,ăde iădoctorăînădreptădeă laăParis,ăs-aă
afirmată caă pionieră ală aeronauticiiă române tiă când,ă înă 1907,ă aă construită iă
experimentatăunăplanorăbiplan,ăiarămaiătârziuăs-aădedicatăartelorădecorativeă
cizelândă bijuteriiă dină osă deă sepiaă iă alteă materialeă netradiționale.ă Luliă aă
studiatălaăInstitutulădeăArteăPlasticeă„N.ăGrigorescu”,ămaiăîntâiămuzeografiaă
(1947-1949)ăiarăapoiădesenulăanimată(1961-1962),ădup ăoăîntrerupereădeăpesteă10ăaniăcauzat ădeăproblemeleă
cuăsecuritateaăcând,ăurm rit ăfiind,ăaătrebuităs ăseăascund ,ăs - iăschimbeănumele,ăs ăseăm riteăfolosindăunăactă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
4
ă“CavalierăBeautifulăHelenăandăHerăDoubleăinătheă“Galeria”ăbyăCavalierăMarino,ăinăRES: Anthropology and Aesthetics,ăNo.ă
46,ă Autumn,ă 2004;ă “Laă bellaă Elenaă eă ilă suoă doppioă nellaă Galleriaă delă CavalierăArpino”,ă ină Sebastiană Schützeă (aă curaă di),ă Estetica
barocca,ăRoma,ă2004;ă«Schritte,ăKnoten,ăStrömungen:ăzurăPygmalionikonographieăinăderăZeităderăAufklärung»,ăinăUlrichăPfistereră
undă Anjaă Zimmermannă (hrsg.ă von),ă Animationen, Transgressionen,ă Berlin,ă 2005;ă «Hitchcocksă Pygmalion»ă ină Victoră I.ă Stoichitaă
(hrsg.ăvon),ăDas Double,ăWiesbaden,ă2006.ăă
5
ăÎnăcazulăacesteiăc rți,ăscriituraăîns iăesteăunăexempluădeă„dedublare”:ăprimaăediție,ăînălimbaăenglez ,ăreprezint ăoătraducereă
aămanuscrisuluiăînălimbaăfrancez ,ăînăvremeăceăedițiaăfrancez ăreprezint ăoătraducereăaătextuluiăînălimbaăenglez .ăăăăă
6
ă Aă seă vedeaă recenziaă foarteă elaborat ă aă luiă Jană Blancă (2008),ă careă indic ă tocmaiă puncteleă slabeă aleă demersuluiă luiă Victoră
IeronimăStoichiț .ăCf.ăhttp://histara.sorbonne.fr/cr.php?crţ365ă(accesatăînă30ăaprilieă2012).ăăăăăăăăăă

252ăă