Basmul

-Definitie: 

Basmul- specie a genului epic, popular sau cult, în proză, de întindere medie, care prezintă lupta între bine
şi rău, în care binele învinge întodeauna.

Particularităţiile basmului:

-constituie o lume în care totul e posibil;

- clişee compoziţionale: formule tipice (iniţiale, mediane, finale)
- motive specifice: călătoria, lupta, victoria eroului, probele depăşite, demascarea şi pedepsirea
răufăcătorului, căsătoria şi răsplata eroului etc
- specificul reperelor: -temporale (timpul fabulos, mitic); spaţiale(tărâmul acesta, tărâmul celălalt), sunt
vagi, imaginare, redate la modul cel mai general.
- îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi cu descrierea 
- cifre magice, simbolice – 3; 7; 9; 12
- întrepătrunderea planurilor real-fabulos; fabulosul este tratat în mod realist
- personajele se împart în două categorii opuse: pozitive şi negative, doar primele au prieteni şi sunt ajutate
mereu să treacă cu bine orice încercare.
- acţiune: personajul principal trebuie să parcurgă un drum de iniţiere în urma căruia va fi pregătit să
devină împărat
- personajele îndeplinesc o serie de funcţii (antagonistul, ajutoarele), dar sunt individualizate prin atribute
exterioare şi prin limbaj
- este construit după o schemă (tipar narativ)specifică care constă în:
a) situaţia iniţială de echilibru
b) evenimentul, întâmplarea care dereglează echilibrul iniţial (un furt, o daună, un act nelegiuit, o dorință
neîmplinită etc)
d) acţiuni de recuperare a echilibrului (pregătirea de drum, apariţia ajutoarelor, trecerea probelor)
e) refacerea echilibrului
f) răsplata eroului.