Tema poeziei o constituie lupta pentru dreptate sociala si libertate nationala a romanilor din Transilvania exploatati si asupriti

fara mila de barbarul si odiosul Imperiu austro-ungar.

Ideea este a profundei unitati dintre poet, popor si patrie, ca expresie a dragostei fata de tara.

Textul este construit pe motivul comuniunii dintre om si natura. Oltul devine in acest context nu numai o exprimare a mitului

Sfintele Ape, ci si o metonimie a constiintei nationale, asa cum joaca acest rol Dunarea, in poezia Revedere de Mihail
Eminescu. De aceea frate ("Tu, frate plansetelor noastre"), batranul ("Batranul Olt", "mosnege"), haiduc ("Erai si tu haiduc"),
calatorul ("Drumet, batut de ganduri "multe"), parinte ("Cand la strigarea ta de tata"), mare mester ("Iar tu, fratine, mare mester"),
robul ("Te-a-ncins cu lanturi imparatul"), razbunatorul ("Tu, Oltule, sa ne razbuni!"). Ele sugereaza conditia de actant.

Amprenta psihica a autorului se contureaza" pe planul noetic prin legi, concepte^ principii, reprezentari, simboluri, categorii si
raporturi. Sunt prezente in text legea armoniei si echilibrului ("In cetatuia ta de apa /Dorm cantecele noastre toate *), legea iubirii,
ca esenta a crestinismului, atacata prin odioasele prigoniri asupra ortodocsilor si transformarea lor in mucenici, de catre catolici
("Sa sfarme sfanta noastra lege"), legea sublimarii ("Zdr.obita-n praf, murea arama"), legea conexiunii in forma comuniunii om-
natura. ("Iar tu, fratine, mare mester", "Tu, frate plansetelor noastre"). Sunt prezente principiile apa ("in cetatuia ta de apa"),
pamantul ("tarana trupurilor noastre") cu sensul de a sugera fiinta si constiinta nationala.

Structura conceptuala da densitate textului. Astfel conceptul de lume ca univers social-uman, ca esenta a programului estetic al
realismului il gasim in expresiile: "Ostiri cu coifuri de arama", "Te-a-ncins cu lanturi imparatul". Conceptul de corespondenta
("Si codrul chiotea, viteazul") se impleteste cu cel de lume ca mit: "Feciorii mandrei Cosanzene", cel de fortuna labilis: "Slavite
farmituri a vremii", de panta rhei: "Nu duce valul, calatorul", de constiinta nationala: "instrainatul nost tezaur".

Poezia este, in esenta, construita pe programul estetiCec al realismului, fiindca tema, eroii, conflictul, subiectul au un caracter
social ("Tu, frate plansetelor noastre/ Si razvratirii noastre tariilor amarul / Maniei tale-nfricosate."

Caracterul critic ca trasatura a realismului este transformat in manie, ca in versurile enuntate, sau in durere: "Durerea unui
neam ce-asteapta / De mult o dreapta sarbatoare."

Dimensiunea romantica este reprezentata de caracterul exceptional al eroului principal, Oltul, personaj simbolic al constiintei
nationale (haiduc, mosnege, frate, tovaras, tata, drumet, razbunator); cat si de faptul ca tema, eroii, conflictul, mesajul au o
puternica incarcatura afectiva: "Urlai tariilor amarul / Maniei tale-nfricosate". Este romantica si sugerarea mitului popular:
"Feciorii mandrei Cosanzene", fiindca arata cine sunt de fapt cei care au aceasta bogata viata spirituala si afectiva, cei care au dor
("Din fluier povestindu-si dorul"), bucurie ("Si veselia deopotriva"), jale ("tainuita jale"), dragoste ("iti sarutam unda carunta"),
durere ("Durerea unui neam"), patriotism ("Zdrobita-n praf, murea arama, / Si codrul chiotea, viteazul"). Imaginarul antropomorf
sugereaza comuniunea dintre om si natura ("trupuri", "buza", "grumaz", "feciorii"). Metaforele au un caracter de unicat: "cetatuia
ta de apa", "unda carunta", "scump nisijj."," "instrainatul nost tezaur". Metonimiile dau densitate textului: "Sa versi pagan potop
de apa", "zdrobita-n praf, murea arama", "te-a-ncins cu lanturi imparatul", "urlai tariilor amarul". Oltul devine o imagine a
constiintei nationale iar valoarea simbolului este de arhetip.