V3

1. Evoluția infecției tuberculoase. Rolul terenului și factorilor de mediu. Ciclul infecției tuberculoase la om.
Infecție și îmbolnăvire.

Evoluția de la infecție la boală se produce în stadiul în care bacilii trec de barierele de protecție imunitară
și încep să se multiplice.
În cazul tuberculozei primare (aproximativ 1–5% din cazuri), această evoluție are loc imediat după infecția
inițială. In majoritatea cazurilor, se produce infecția latentă, fără simptome evidente. Acești bacili inactivi
declanșează tuberculoza activă în 5–10% din cazurile latente, adesea după mai mulți ani de la infectare.
Riscul de reactivare a bolii crește în caz de imunosupresie, HIV. În cazul persoanelor co-infectate cu „M.
tuberculosis” și HIV, riscul de reactivare crește cu 10% pe an.
Are loc formarea de granuloame, cu inflamație și destrucție tisulară importantà, localizare obişnuit
pulmonară şi evoluţie naturală (adică în absența unui tratament corect) cronică, consumptivă şi deseori
fatală.
TB se transmite pe cale aerogenă, de la un bolnav de tuberculoză pulmonară infecțioasă. la personae
neinfectate, susceptibile la infecție. Boala are o infecțiozitate redusă.
Se estimează că un bolnav contagios poate infecta circa 10-15 persoane sănătoase, o parte din care pot
produce la rândul lor un nou caz de tuberculoză contagioasă şi menţine aceeaşi incidenţă într-o populație.
Perioada de latenţă a bolii este lungă şi poate varia de la ani la zeci de ani, astfel încât persoanele
infectate la un moment dat asigură rezervorul de infectie pe o perioadă lungă de timp. Pe plan mondial se
constată o reemergență a bolii, mai ales din cauza exploziei demografice, a deteriorării stării de sănătate a
populaţiei în multe zone ale globului, creşterii numărului persoanelor fără locuinţă, creşterii numărului
imigranților din ţări în care tuberculoza este endemică. La acestea contribuie şi pandemia cu HIV/SIDA,
considerată cel mai potent factor favorizant al tuberculozei, precum si apariția bacililor tuberculoşi
rezistenţi la tuberculostatice.

Factorii epidemiologici
a. masivitatea infecţiei
b. durata contactului
c. gradul de virulenţă al infecţiei

Factorii care determină probabilitatea transmiterii M. Tuberculosis

 Susceptibilitatea (statutul imun) al individului expus (nivelul de imunitate al persoanei neinfectate)
 Contagiozitatea persoanei cu TB activă este direct legată de numărul de bacili tuberculoși care el sau ea
expulzează (elimină) în aer
 Mediu - factorii de mediu care afectează concentrația M. tuberculosis
 Expunerea: Proximitatea, frecvența și durata expunerii
Virulența tulpinii de M .tuberculosis

Dezvoltarea procesului tuberculos depinde de un grup de factori etiopatogenici.

Principalii factori pot fi incluşi în cei 3M: microorganism, macroorganism, mediu.

Factorii epidemiologici reprezintă următoarele criterii: M.tuberculosis (masivitatea infecției, durata

contactului, gradul de virulență al infecţiei). Este important caracterul contactului cu sursa bacilară
(contact familial, de rudenie, vecinătate, locul de muncă).

Riscul de infectare variată de factori, care cresc odată cu:

- Expunerea îndelungată (o perioadă mai lungă de timp în care o persoană respiră acelaşi aer cu un
pacient bolnav de tuberculoză);
- Un volum redus al spaţiului împărțit de către o persoană cu un pacient bolnav de tuberculoză; - Lipsa
ventilației şi a luminii directe a soarelui în spaţiul comun;
- Un număr mare de bacili eliminati de pacientul cu TB din cauza:
– Afectiunilor pulmonare, a căilor respiratorii superioare sau laringelui
 – Prezenta tusei sau a altor mişcări de expir fortat (strănut, cântat, etc.) în special când pacientul nu – işi
acoperă gura si nasul când tuşeşte sau strănuta.
– Prezenţa şi extinderea cavernelor observate examenul radiologic pulmonar
– Tratamentul anti TB insuficient.

Cu cât numărul de BAAR in spută este mai mare, cu atât numărul de nuclei expectorați este mai mare, şi
cu atât mai mult creşte riscul de infectare.

Receptivitatea pacientului la infecție depinde de mai mulți factori care influentează rezistența scăzută a
macroorganismului şi formează grupele sociale cu risc sporit de îmbolnăvire:
– subalimentația;
– păturile social-vulnerabile (şomerii, pensionarii, invalizii etc),
– conditiile de lucru nefavorabile (migranţii, surmenajul fizic şi psihic, nocivităţi termice, chimice,
radiologice),
– condițiile de trai nefavorabile (boschetarii, căminele, apartamentele supraaglomerate, umede,
întunecate, penitenciarele).

Receptivitatea macroorganismului depinde şi de factorii medico-biologici cu risc sporit de îmbolnăvire:

– bolile cronice ale aparatului respirator;
– diabetul zaharat;
– ulcerul gastro-duodenal;
– tratamentul cu imunodepresanți (cu glucocorticosteroizi - tuberculoza steroidă);
– sarcina şi perioada postnatală;
– HIV-infectații, bolnavi SIDA

In dezvoltarea tuberculozei o mare importanta il are factorul de vârstă, cel mai receptivi fiind copii.
a) Prima vârstă ftiziogenă este între 0-1 an
b) A doua vârstă ftiziogenă este între 1-3 ani
c) A treia vârstă ftiziogenă este cea prepubertană, mai ales la fete, şi este motivată prin modificările
hormonale care au loc la această vârstă.

2. Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, managementul.

Persoanele care necesită vigilenţă sporită privind tuberculoza, care vor fi supuse anual, la prezenţa
simptomelor sugestive pentru tuberculoză, radiografiei pulmonare standard:

1. Persoanele cu risc sporit TB, condiționat de factorii sociali (persoanele din categoriile social
defavorizate)
 persoanele fără loc stabil de trai,
 șomerii,
 zilierii,
 persoanele cu venituri mici.

2. Persoanele expuse factorilor medico-biologici de risc:

 Persoanele cu insuficiența renală cronică

 Persoanele cu maladii pulmonare cronice nespecifice și fumători activi
 Persoanele cu consum abuziv de alcool, consumatorii de droguri
 Persoanele care suferă de diabet zaharat
 Persoanele cu gastrectomie sau by-pass jejunoileal
 Gravidele cu simptome sugestive pentru TB
 Lauzele cu simptome sugestive pentru TB
  Copiii nevaccinați BCG

3. Rezidenții și angajații instituțiilor cu regim: închisori, aziluri, instituții de îngrijiri paliative, centre de

plasament, instituțiile specializate FP

4. Studenții colegiilor medicale, universității de medicină, rezidenți, secundari clinici ai universității de

medicină

5. Personalul instituțiilor medicale

6. Asistenți sociali

Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, vor fi supuse anual evaluărilor clinice, la prezența
simptomelor sugestive pentru tuberculoză.

În cazurile cînd în urma evaluarii clinice au fost depistate simptomele sugestive pentru tuberculoză va fi efectuată
radiografia pulmonară standard.

Persoanele cu modificări radiologice sugestive pentru tuberculoză vor fi evaluate pentru TB active.

3.Formele extinse de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.

TBp infiltrativă- formă secundară a tuberculozei pulmonare cu substratul morfologic în formă de leziune nodulară
cu necroza în centru şi zona perifocală din jur mai mare de 1 cm situate mai frecvent în segmentele posterioare ale
plămânilor (S1, S2, S6, S10).

Forme clinico-radiologice:

 Infiltrate cu extindere medie:

1.Infiltratul nebulos (Rubinştein);

2.periscisurită (Sergent);

 Infiltrate extinse:

1.Lobita (L. Bernard);

2.Pneumonie cazeoasă;

Tabloul clinic în infiltratele extinse

 Debutul subacut se întâlneşte la formele cu extindere medie şi cu forme extinse de TB

 La aceşti pacienţi clinica evoluează sub diferite forme:

-Pseudogripală;

-Pseudopneumonică;

-Pseudobronşitică;

-Hemoptoică.

 În aceste cazuri, este prezent sindromul de intoxicaţie pronunţat şi sindromul bronho- pulmonar
 (junghi toracic, tuse cu expectoraţii mucopurulente, dispnee, hemoptizie).
 În infiltratele cu extindere medie se evidenţiază următoarele semne:

-la inspecţie – micşorarea amplitudinii respiratorii a hemitoracelui afectat;

-la palpaţie – rigiditatea muşchilor centurii scapulare (simptomul Vorobiov – Pottenger);

-la percuţie – submatitate;

-la auscultaţie – respiraţie diminuată, raluri umede în ” zonele de alarmă“ (spaţiu suprascapular, supra şi

subclavicular);

 În formele infiltrative extinse – la ausultație-respiraţie tubară.

Formele cu extindere medie:

1.Infiltratul nebulos (Rubinştein)- în formă de nour.

 Radiologic-o opacitate cu dimensiunile de 5-6 cm, neomogenă cu sector de hipertransparenţă în centru, cu

contur difuz;

 Acest infiltrat este deseori însoţit clinic de hemoptizie;

2.Periscisurită

 în formă de triunghi marginal descris de Sergent – cu baza pe peretele toracic şi vîrful spre hil,

latura inferioară este formată de pleura interlobară;

 cel mai frecvent simptom care îl aduce pe bv la medic- durerile în cutia toracică;
 clinică mai pronunţată cu sindromul de intoxicaţie şi cel bronhopulmonar.

Formele extinse:

1.Lobita (L. Bernard)

 cu manifestări clinice pronunţate – sindromul de intoxicaţie, tuse cu spută, dispnee, junghi toracic,
hemoptizie;
 obiectiv – asimetrie în actul de respiraţie a hemitoracele afectat, vibraţiile vocale pronunţate,
submatitate, respiraţia tubară, raluri de calibru mic reduse;

2.Pneumonie cazeoasă-cea mai extinsă şi severă formă a TB infiltrative

 se dezvoltă la persoanele cu imunitatea compromisă, cu multipli factori de risc atât sociali cât şi medico-
biologici;

 clinic apar manifestări pronunţate ale sdr de intoxicaţie şi al sdr. bronhopulmonar.

 examenul fizic are un caracter pronunţat: “habitus ftizicus” – trăsături “ascuţite” ale feţei (” tras la
faţă”), ochi sclipitori afundaţi în orbite, pomeţii roşii;

 în plămâni se auscultă raluri de calibru diferit;

 evoluţia procesului este într-o progresie rapidă, pronosticul e nefavorabil, adesea finalizându-se cu
deces sau cu dezvoltarea tuberculozei fibro-cavitare (cronicizarea);

 Tablou radiologic-opacitate imensă de intensitate medie neomogenă, cu multiple sectoare de

hipertransparenţă (“faguri de miere”) cu leziuni nodulare diseminate în plămânul vecin.
4. Scopurile tratamentului antituberculos. Principii generale de tratament. Regimuri terapeutice.

Scopurile:

 Să vindece bolnavul de TB
 Să prevină

*efectele tardive ale bolii

*sau moartea prin tuberculoză

 Să prevină recidiva
 Să reducă transmiterea bolii

Principii de tratament, care se impun pentru creșterea eficienței terapiei și prevenirea instalarării
chimiorezistenței:

 începerea tratamentului rapid după depistare

 tratament strict supravegheat la ambele faze ale tratamentului
 tratamentul complex cu 4-5 preparate conform categoriei DOTS
 la apariţia fenomenelor adverse sau a polirezistenţei –individualizarea tratamentului
 respectarea duratei tratamentului de 6-8 luni
 asigurarea complianței bolnavului la tratament

*direct cu bv, cu persoana de contact,

*cu lucrătorul social,

*cu administraţia publică locală,

*metode individuale de conlucrare etc.

 tratamentul bolilor asociate,

 acordarea ajutorului material-(pentru îmbunătăţirea alimentaţiei şi condiţiilor de trai)

Regimul spitalicesc al bv de tbc

 I-regim de pat

-pentru formele grave de TB

-și complicații-hemoragie pulmonară,pneumotorax spontan.

 II-regim limitat

-pentru formele evolutive de TB

-cu stări satisfăcătoare ale organismului.

 III-regim general

-pentru perioade de stabilizare a procesului.

Dieta bv de TB –masa N 11 (regim dietetic consistent)-diversă,bogată în proteine și vitamine. Masa 5 pentru cei cu
afecțiuni hepatice.
V4

1. Epidemiologia tuberculozei. Endemia de tuberculoză și indicatorii epidemiometrici de evaluare a acesteia.

Situația și caracteristicele actuale ale endemiei de tuberculoză pe plan mondial şi în Republica Moldova.

Conform recomandărilor OMS situaţia epidemiologică in TBC se estimeaza in conformitate cu incidenta cazurilor
notificate in regiune si poate fi:
 1 la 100 000 populaţie - foarte bună
 10 la 100 000 populaţie - bună
 10 - 30 la 100 000 populaţie - sub control
 30 - 50 la 100 000 populaţie - pericol de endemie
 50 - 100 - la 100 000 populaţie - endemie
 100 la 100 000 populaţie – epidemie

Indicatori epidemiometrici în tuberculoză

1.Morbiditatea prin tuberculoză.

Amploarea îmbolnăvirilor prin tuberculoză este exprimată prin doi indicatori majori: incidența şi prevalența.

 Incidenţa este definită ca numărul de cazuri de tuberculoză nou diagnosticată în decurs de un an

raportat la 100.000 de locuitori.
 Prevalenţa este definită ca numărul de cazuri de tuberculoză existente în comunitate la un moment
dat raportate la 100.000 de locuitori. Prevalenţa surselor de infecţie (tuberculoză pulmonară M+)
constituie un indicator important al gravităţii endemiei tuberculoase într-un teritoriu.

Prevalenţa infecţiei (pe grupe de vârstă) evaluează numărul persoanelor cu IDR la tuberculină pozitive la 100 de
copii. Riscul infectării reprezintă numărul persoanelor cu IDR pozitivă la tuberculină, care a apărut pe parcursul
unui an (pe grupe de vârstă). Ultimii indici sunt dificil de apreciat din cauza vaccinării BCG şi fiindcă probele
tuberculinice nu se mai efectuează integral.

2.Mortalitatea prin tuberculoză.

Este definită ca numărul de decese datorate tuberculozei în decurs de un an raportat la 100.000 de locuitori.
Înainte de apariția medicamentelor antituberculoase circa 50% din bolnavii de tuberculoză decedau.

Pentru o evaluare amplă a situației epidemiologice a tuberculozei în lume şi în diferite teritorii concrete OMS a
elaborat diferiţi indicatori de performanţă pentru notificarea şi analiza activităţilor de control al tuberculozei.
Datele astfel acumulate fac posibile evaluarea corectă a situației privind tuberculoza şi a pronosticurilor necesare
pentru activitățile de control ale acestei infecții în diferite teritorii.

În a. 1993, OMS, constatînd fenomenul de creştere a tuberculozei pe plan mondial, a declarat tuberculoza “o
urgenţă globală”.

OMS a prezentat raportul anual cu privire la controlul TB la nivel mondial ("Global Tuberculosis Report, 2018") :

 în anul 2017, au fost estimate 10,0 milioane cazuri noi de TB la nivel mondial din care:
o 5,8 milioane (56%) printre bărbați
o 3,2 milioane (34%) printre femei
o 1 milion (10%) în rândul copiilor
 În 2017 s-au înregistrat 1,2 milioane (9%) de cazuri noi de TB în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV
 În 2017, au fost estimate 558 000 de cazuri noi de TB RR (rifampicin rezistent) din ei 82% cu TB MDR
(multidrog rezistent), care au fost, de asemenea, recent eligibile pentru tratamentul TB MDR
 480.000 TB MDR, 9.7% cu XDR (tuberculoza multidrog rezistenta extinsa) pe glob, dintre care 60% sunt din
India, China, Rusia, Pakistan si Ukraina (cel mai mare % in tarile fostei URSS)
 Criza de detectare și de tratament TB MDR continuă.
 În 2017 printre cazurile TB MDR au fost estimate 8,5% cazuri cu tuberculoza extinsă (TB XDR)
 La nivel global, rata de succes a tratamentului TB MDR a fost de 55% în 2017
 Aproximativ 1,3 milioane de oameni au decedat de tuberculoză în 2017, dintre care 300 000 erau în randul
persoanelor care traiesc cu HIV
 Raportul arată că deși la nivel mondial decesele cauzate de tuberculoză au scăzut în perioada 2000-2017, TB a
ramas una din primele zece cauze ale deceselor la nivel global pentru anul 2017

Incidenta si Mortalitatea TB in Republica Moldova:

Republica Moldova se regăsește în rândul celor 18 ţări care se confruntă cu o povară înaltă determinată de
tuberculoză în lume şi printre cele 27 de ţări din Regiunea Europeană a OMS cu o povară înaltă de tuberculoză
multidrogrezistentă.

 Incidenta maxima (133 cazuri la 100.000 populatie) s-a atestat in 2005, coborand treptat pe parcursul
anilor urmatori. In 2018 – 75,1 cazuri la 100.000
 Mortalitatea maxima s-a atestat pe parcursul anilor 2000-2010 (17.2 – 20.2 la 100.000). In 2018 – 7.6 la
100.000.
 Este în scădere incidența tuberculozei la copii cu 7,3 % față de anul 2015.

Incidenta globala, prevalenta TB la 100.000 locuitori

 Prevalenta maxima (148-147 la 100.000) in intervalul anilor 2009-2012

 Incidenta maxima (129 – 120) in anii 2007-2008. In urmatorii ani aceste date sunt in continua scadere.

Problemele în controlul TB

 Creşterea incidenţei/mortalităţii TB
 Depistarea tardivă a pacienţilor cu TB
 Nerespectarea regimului de tratament strict supravegheat (DOT)
 Creşterea formelor multidrog rezistente (MDR) TB
 Sporirea incidenţei HIV/TB
 Majorarea numărului populaţiei cu risc sporit datorită sărăciei/migraţiei

2. Examenul bacteriologic (examenul prin cultură). Cultivarea micobacteriilor pe medii de nutriție.

Examenul prin cultură include:

 Metode microbiologice de diagnostic prin cultură pe medii solide (Lowenştein-Jensen)
 Metode microbiologice de diagnostic prin cultură pe medii lichide(Metoda BACTEC MGIT 960, Metoda
MB/BacT-Alert)

Scopul examenului prin cultură

 diagnosticul diferenţial al tuberculozei

 testarea sensibilitatii agentului patogen catre preparatele antiTBC
  confirmărea exacta a naturii tuberculoase a maladiei
 determinărea apartenenţei taxonomice a agentului patogen

Avantajele principale în aplicarea culturii

 Metoda de cultivare este cu mult mai sensibilă decât microscopia

 Permite izolarea culturii pure de micobacterii
 Permite diferenţierea tipului de micobacterii
 Permite tipizarea micobacteriilor în cadrul M tuberculosis complex
 Permite determinarea exactă a etiologiei procesului specific
 Testarea sensibilităţii agentului patogen izolat la preparatele specifice

BACTEC MGIT (se bazeaza pe principiul fluorimetric pentru a marca scaderea concentratiei de oxigen din mediul de
cultura), are o capacitate de incubare de 8000 flacoane anual, sau 960 tuburi la o incarcare a sistemului.

Avantaje:

o Rezultat pozitiv la 6 – 14 zile

o Automat detectează creşterea culturii

o Posibilitatea confirmării creşterii prin frotiu

Dezavantaje:

o Foarte scump

o Necesită echipament special

o Menţinere laborioasă şi scumpă

METODA MICROBIOLOGICĂ:

Timpul rezultatului MBT+

 Mediu lichide: în mediu - 2 săptămâni

 Medii solide: în mediu –3-4 săptămâni

◼ Posibilitate de izolare şi identificare a altor micobacterii non-tuberculoase.

SE INDICĂ REZULTATUL:

- MBT pozitiv

- MBT negativ

Testarea sensibilității M.tuberculosis

Metode de a evalua sensibilitatea la tuberculostatice inseamna determinarea cresterii micobacteriilor pe medii

solide care contin tuberculostatice in comparatie cu medii care nu contin tuberculostatice.

Exista 2 metode de testare:

• Metoda concentratiilor absolute pe mediul nutritiv solid pe baza de ou (Lowenstein-Jensen) – rezultatele

determinarii rezistentei medicamentoase se obtin nu mai devreme de 2-2,5 luni

• Cultura lichida (BACTEC, MGIT):

Specimenul este inoculat în tuburi cu AB; creşterea în tuburile cu AB indică rezistenţă

Importanta: Studiul spectrului și gradului de rezistență al micobacteriilor la preparatele antituberculoase este
important pentru:

 Tactica chimioterapiei bolnavilor

 Controlul eficacității tratamentului
 Determinarea pronosticului maladiei
 Efectuare monitorizării epidemiologice a rezistenție medicamnetoase a micobacteriilor într-un anumit
teritoriu.

3. Diagnosticul diferențial a complexului tuberculos primar și pneumoniilor.

Diagnostic diferenţial:

Tuberculoza pulmonara- antecedente personale sau familiale pozitive, sindromul de impreganare bacilara instalat
treptat (Astenie, scadere ponderala, inapetenta, transpiratii nocturne, subfebrilitate), debutul insidios, hemoptizie,
lipsa involutiei radiologice sub terapia antimicrobiana nespecifica timp de 10-14 zile, evidentierea bacilului Koch in
sputa.

4. Tratamentul TB sensibile: scheme, regimuri. Tipuri de pacienți.

Scop şi obiective:
 Vindecarea pacienţilor TB
 Reducerea riscului de dezvoltare a recidivelor.
 Prevenirea deceselor.
 Prevenirea dezvoltării şi transmiterii TB drogrezistente.
 Prevenirea complicaţiilor.
 Reducerea transmiterii TB altor persoane.

Principii generale:
 Adm. tratamentul antituberculos se va începe numai după colectarea materialului biologic
(sputa) pentru efectuarea examenului microbilogic.
 Se va respecta regularitatea şi continuitatea asigurării cu medicamente antituberculoase
pentru întreaga durată a tratamentului.
 Adm. medicam antitbc se va realiza de către personalul instrui (staţionar sau ambulator).
 Adm. medicam antitbc se va realiza sub directă observaţie (DOT) pe toată durata de trat.
 Fiecare priză a medic. adm. de către pacientul cu tbc va fi înregistrată în fişa de trat TB 01.

Tuberculoza sensibilă include cazurile cu tuberculoză care nu au rezistenţă la niciun medicament antituberculos de
linia întâi.

TB sensibilă poate fi:

 prezumtivă (fără rezultate TSM- teste de sensibilitate la medicamente);

 confirmată (cu rezultate TSM).

Tratament anti-TB este constituit din 2 faze :

1.Faza intensivă și 2.Faza de continuare

1.Faza intensivă-este prima fază de tratament

 durează 2-3 luni

 adm. 4-5 preparate antituberculoase în funcţie de regimul de tratament indicat bv.
 Tratamentul în condiţii de staţionar, sau de ambulator.
 Scop:
 Nimicirea rapidă a M.tuberculosis
 Prevenirea apariţiei rezistenţei
 Bolnavul devine necontagios

2.Faza de continuare - este a doua fază de tratament durează 4-5 luni

Se reduce administrarea la 2-3 preparate antiTB în comparație cu prima fază, intensivă de tratament Tratamentul
în condiţii de ambulator, indiferent de categoria bolnavului.
Scop: 1.De a acţiona asupra formelor persistente ale M.tuberculosis
2.Sanarea focarului în organul afectat

! Durata de tratament, de regulă, 6-8 luni, în unele cazuri poate fi prelungită până la 12 luni, în funcţie de
localizarea afecţiunii, extinderea şi evoluţia procesului.

Se disting două tipuri de regim de administrare:

a) zilnic – adm. de doze mici, mai bine tolerate de către pacienţi. Sunt recomandate în faza iniţială, intensivă a
tratamentului şi în unele situaţii în faza de consolidare;

b) intermitent (de 3 ori pe săptămână) - destinat fazei de continuare a tratamentului.

 Adm. Medic. antitbc se va desfăşura sub supravegherea strictă a personalului medical (din spital,
ambulatoriu) şi va fi însemnată în Fişa de trat. TB 01;
 Fiecărui pacient care inițiază trat p/u TB trebuie să i se întocmească Fişa de trat (TB01). Această
fişă conţine informaţii importante despre pacient, cum ar fi tipul bolii, regimul prescris,
cantitatea de medicamente administrate, rezultatele examenelor de spută înaintea şi în timpul
trat, medicamentele adm. în timpul fazelor intensive şi de continuare a trat.

Scheme de tratament

TIPUL DE PACIENȚI FAZA INTENSIVĂ FAZA DE CONTINUARE

Caz nou:
-TB pulmonară
-Toate formele TB 2 HRZE 4 HR
extrapulmonare cu excepția
meningitei tuberculoase/
tuberculozei osteoarticulare 2HZRE 10 HR
-Meningita tuberculoasă/ TB
osteoarticulară
Caz de retratament: 2HRZE/1HZRE 5HRE
-Recidivă
-Pierdut din supraveghere
-Eșec

În prelegere la caz de retratament 6 HRE (tip I- caz nou, tip II-retratament) și + tip III TB rezistentă- regim
individualizat.