Romantism (context)

Perioada marilor clasici este de o importanță majoră, deoarece marchează epoca în

care au publicat unii dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii noastre precum Ioan
Slavici, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale. Multiplele prefaceri politice și
social economice marcate de Unirea Principatelor și dobândirea independenței de stat au
făcut posibilă existența acestei perioade importante, a înființării societății „Junimea”, în
februarie 1864 și a revistei „Convorbiri literare” la 1 martie 1867, ce reprezintă o piatră de
temelie a literaturii române.
Romantismul este o mișcare culturală care se manifestă la sfărșitul secolului al XVIII
-lea în Anglia și Germania, ulterior cunoscând înflorirea în prima jumătate a secolului al XIX
-lea în Franța, Italia și Spania, și durează până spre sfârșitul secolului al XIX –lea.
În spațiul românesc, romantismul s-a afirmat în perioada pașoptistă, fiind asociat
frecvent cu poezia militantă generată de participarea la înfăptuirea istoriei, într-un context.
Printre scriitorii de seamă romantici se numără și Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri,
Alecu Russo. Aceștia au fixat repere ale romantismului, fără a se considera neapărat
romantici, în revista „Dacia literară”, prin abordarea temei istoriei, prin cultivarea tradiției și
a specificului națiunii.
Temperamental, romanticii sunt firi sensibile, la care sentimentul precedă rațiunea.
Aceștia sunt mereu melancolici și visători deoarece ei trăiesc o altă realitate în plan oniric,
manifestând preferința pentru stările difuze. De asemenea, ei sunt inadaptați pentru că se află
în permanență în conflict cu societatea, se refugiază în singurătate sau în natură, întotdeauna
îndrăgostiți și sceptici.
În plus, se remarcă faptul că romanticii au în permanență sufletul sfâșiat și încărcat de
nemulțumiri și de acea stare de neliniște și nefericire constantă, după cum afirma și criticul
literar George Călinescu: „Individul romantic este utopia unui om complet anormal și
dezechilibrat.” Deși acesta este înzestrat cu o gândire profundă și genială, nu poate fi înțeles
de către contemporani.

Trăsături

- Subiectivitate
- Interes pentru culoarea locală, istorie, folclor
- Cultivarea emoției și a sentimentului împotriva raționamentului clasicist
- Critica prezentului decăzut și exaltarea trecutului glorios
- Evadarea din realitate în vis, în spații exotice sau în natură
- Termeni populari, arhaici, regionali
- Categorii estetice noi precum fantasticul, urâtul, macabrul
- Predilecția pentru anumite procedee artistice precum antiteza, comparația dezvoltată
și limbajul metaforic.

Teme romantice: iubirea, natura, folclorul, timpul, istoria, cosmosul, fantasticul

Motive romantice: visul, dorul, codrul lacul, zburătorul, testamentul, noaptea, trecerea
timpului, ruinele, mormintele, planete, abis, strigoi, oglinzi.