ORDIN

Nr.__________din________2008

pentru aprobarea
Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor
la unităţi de sănătate şi de îngrijire şi cazare copii instituţionalizaţi,
bătrâni, persoane cu handicap

În conformitate cu prevederile art.17, alin.(2), din Legea nr.307/2006 privind

apărarea împotriva incendiilor,
În temeiul prevederilor art.3 alin. (1) şi (2) şi ale art.11 lit. c) din Hotărârea
Guvernului nr.1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă,
În temeiul prevederilor art. 7, alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 30 din
25 aprilie 2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative aprobată prin Legea nr. 15 din 2008,

ministrul internelor şi reformei administrative emite următorul ordin:

Art.1.-Se aprobă Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la

unităţi de sănătate şi de îngrijire şi cazare copii instituţionalizaţi, bătrâni,
persoane cu handicap, prevăzute în anexă.

Art.2.-Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data

publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Semnează:

Ministrul internelor şi reformei administrative,

Cristian DAVID
 Anexă

DISPOZIŢII GENERALE

de apărare împotriva incendiilor la unităţi de sănătate şi de îngrijire şi cazare

copii instituţionalizaţi, bătrâni, persoane cu handicap

CAPITOLUL I

SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

Art.1. – Scopul prezentelor dispoziţii generale de apărare împotriva

incendiilor la unităţi de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi,
bătrânilor şi persoanelor cu handicap, denumite în continuare dispoziţii generale,
este de prevenire şi reducere a riscurilor de producere a incendiilor, de asigurare a
condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării acestora prin măsuri tehnice şi
organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, forţelor care acţionează la intervenţie,
bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de
incendii manifestate în spaţii specifice unităţilor de sănătate şi îngrijire şi cazare a
copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap.

Art.2. – (1) Dispoziţiile generale se aplică pe întreg teritoriul României, pe

întreaga perioadă de exploatare a spaţiilor unităţilor de ocrotire a sănătăţii şi de
îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap,
indiferent de forma de proprietate.
(2) Prezentele dispoziţii se utilizează, alături de Normele generale de apărare
împotriva incendiilor şi de alte reglementări tehnice din domeniul apărării
împotriva incendiilor aplicabile exploatării construcţiilor şi instalaţiilor în toate
spaţiile unităţilor de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi,
bătrânilor şi persoanelor cu handicap.

Art.3. – Prezentele dispoziţii pot fi aplicate de către organele administraţiei

publice locale prin componenta preventivă din cadrul serviciilor publice voluntare
pentru situaţii de urgenţă, conducerile şi factorii responsabili de la nivelul acestor
tipuri de unităţi, precum şi de inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru
situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti.

CAPITOLUL II
REGULI ŞI MĂSURI SPECIFICE DE PREVENIRE A INCENDIILOR
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE APĂRARE
ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Art.4. – (1) La nivelul unităţii de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor

instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap se constituie ca structură cu
atribuţii de apărare împotriva incendiilor un cadru tehnic cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor, atestat potrivit legii.
 (2) În unităţile de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor
instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap în care nu este obligatorie,
potrivit legii, angajarea unui cadru tehnic, activitatea de apărare împotriva
incendiilor se efectuează, după caz, de către:
a) o persoană care îndeplineşte prin cumul atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor;
b) o persoană fizică sau juridică atestată, în condiţiile legii, pe bază de contract.

Art.5. – Persoanele cu atribuţii de conducere de la nivelul unităţilor de

sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi
persoanelor cu handicap, răspund pentru organizarea activităţii de apărare
împotriva incendiilor, drept pentru care au următoarele obligaţii principale:
a) stabilesc, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare
pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o reprezintă;
b) actualizează dispoziţiile ori de câte ori apar modificări şi le aduce la
cunoştinţă întregului personal şi tuturor utilizatorilor, în părţile ce-i privesc;
c) asigură întocmirea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor proprii
unităţii pe care o coordonează;
d) stabileşte atribuţiile ce revin întregului personal pe locurile de muncă, care
desfăşoară activităţi permanent, ocazional sau cu caracter sezonier;
e) asigură corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu problemele
specifice apărării împotriva incendiilor din obiectiv;
f) desemnează, din rândul personalului din subordine, după caz, un responsabil
cu activitatea de apărare împotriva incendiilor şi îi comunică acestuia
sarcinile şi responsabilităţile concrete ce îi revin;
g) asigură condiţiile necesare pentru îndeplinirea la timp a responsabilităţilor
pe linia apărării împotriva incendiilor şi urmăreşte permanent calitatea
prestaţiei.

Art.6. – (1) Dispoziţiile scrise, emise de către conducătorul sau persoana cu

funcţii de conducere a unităţilor de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor
instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap, sunt:
a) dispoziţia privind stabilirea modul de organizare şi responsabilităţile pe linia
apărării împotriva incendiilor;
b) dispoziţia privind reglementarea lucrului cu foc deschis;
c) dispoziţia privind reglementarea fumatului;
d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori
utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de
securitate la incendiu;
e) după caz, dispoziţia de numire a cadrului(elor) tehnic(e) cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;
(2) Prin documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise
de persoanele cu atribuţii de conducere, se mai stabilesc:
a) organizarea instruirii personalului, inclusiv având în vedere categoria
specifică de vizitatori şi de persoane din afara unităţii;
b) spaţiile cu risc ridicat la incendiu din cadrul unităţii;
 c) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării
împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă
asupra bunurilor imobile/antrepriză;
d) contract/convenţie cu un serviciu privat/public pentru situaţii de urgenţă,
după caz;
e) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor,
conform structurii cuprinse în Normele generale de apărare împotriva
incendiilor.

Art.7. – (1) La întocmirea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor

proprii acestor categorii de unităţi se ţine seama, în principal, de:
a) specificul activităţilor care se desfăşoară în spaţiul respectiv;
b) categoria de personal şi utilizatori care trebuie să le cunoască şi să le aplice;
c) includerea regulilor de prevenire a incendiilor şi enumerarea mijloacelor de
apărare împotriva incendiilor din dotarea sau echiparea construcţiilor;
d) modalităţile practice în vederea evacuării utilizatorilor;
e) cuprinderea tehnicilor de intervenţie adecvate pentru stingerea incendiului,
în vederea reducerii pierderilor, necesare personalului de intervenţie propriu
şi extern.
(2) Instrucţiunile se fac cunoscute întregului personal care îşi desfăşoară
activitatea în spaţiul respectiv, pe bază de semnătură.
(3) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează în locuri
vizibile şi la o înălţime corespunzătoare pentru a putea fi citite cu uşurinţă.
(4) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se realizează în două
exemplare şi se păstrează după cum urmează: unul la conducătorul unităţii şi unul
va fi afişat la locul de muncă.

Art.8. – Structurile enumerate la art. 4 alin. (1) şi (2) au următoarele atribuţii

principale:
a) îndrumă şi controlează întreaga activitate de apărare împotriva incendiilor;
b) studiază actele normative care reglementează activitatea de apărare
împotriva incendiilor la nivelul unităţilor de sănătate şi de îngrijire şi cazare
a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap;
c) ţine evidenţa riscurilor de incendiu sau pericolelor de incendiu care pot să
apară la nivelul acestor tipuri de obiective;
d) urmăresc permanent stadiul de realizare a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor stabilite în baza controalelor întreprinse de către autorităţile
abilitate, potrivit legii;
e) asigură întocmirea, completarea şi reactualizarea planurilor de protecţie
împotriva incendiilor şi verifică periodic nivelul de cunoaştere a acestora de
către personal;
f) participă la evaluarea anuală a nivelului de apărare împotriva incendiilor şi
propune alocarea de fonduri necesare pentru procurarea de mijloace tehnice
de apărare împotriva incendiilor noi şi pentru menţinerea funcţionalităţii
celor existente;
g) execută controale interne de prevenire a incendiilor la nivelul unităţii, pe
baza planificării aprobate, sau inopinat, în zilele de sărbători, precum şi pe
 timpul situaţiilor speciale, urmărind respectarea normelor şi măsurile
specifice de apărare împotriva incendiilor pentru această categorie de
obiective;
h) asigură organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire periodică în
domeniul apărării împotriva incendiilor a personalului propriu şi sprijină
instruirea, de către factorii cu atribuţii de conducere, în părţile ce-i privesc, a
persoanelor din categoria specifică a vizitatorilor şi a persoanelor din afara
unităţii;
i) participă la acţiuni pe tema apărării împotriva incendiilor – controale,
cursuri, instructaje, analize – organizate de ministerele care coordonează
unităţile de sănătate, respectiv de îngrijire şi cazare a copiilor
instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap, serviciile
profesioniste şi voluntare pentru situaţii de urgenţă sau de către alte organe
împuternicite prin lege şi propune organizarea unor astfel de acţiuni;
j) informează operativ factorii de conducere ai unităţii privind problemele
apărute pe linia apărării împotriva incendiilor, modul de soluţionare a
acestora şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest scop.

Secţiunea 1

Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor la

construcţii şi spaţiile aferente unităţilor de sănătate şi de îngrijire şi cazare copii
instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap

Art.9. – În unităţile de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor

instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap pot exista următoarele
categorii de spaţii cu riscuri/pericole potenţiale de incendiu:
a) clădiri/spaţii cu destinaţii administrative;
b) laboratoarele de analize medicale din spitale, policlinici, sanatorii şi alte
unităţi din domeniul sănătăţii;
c) spaţii de depozitare şi magazii;
d) spaţii destinate cazării şi îngrijirii copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor,
persoanelor cu handicap;
e) spaţii destinate preparării hranei şi servirii mesei;
f) capele/spaţii în care se desfăşoară activităţi religioase;
g) spaţii destinate blocului operator şi serviciilor de anestezie – reanimare –
transfuzie;
h) spaţii destinate aparatelor şi instalaţiilor de sterilizare utilizate în unităţile
de sănătate;
i) spaţii destinate activităţilor de spălătorie – uscătorie şi călcătorii;
j) centrale termice;
k) spaţii de comerţ, în speciale cele din spitale, policlinici sau alte unităţi din
domeniul sănătăţii;
l) spaţii de garare a autovehiculelor şi platforme pentru parcare.
 Art.10. – Cauzele potenţiale de incendiu cele mai frecvente în unităţile de
sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor
cu handicap sunt:
a) instalaţii electrice cu defecţiuni/improvizaţii;
b) mijloace de încălzire improvizate;
c) aparate electrice uitate sub tensiune;
d) coş de fum defect sau necurăţat;
e) foc deschis datorat arderii deşeurilor;
f) fumat în locuri neamenajate.

1.1. Clădirile/spaţiile cu destinaţii administrative

Art.11. – În clădirile/spaţiile cu destinaţii administrative din unităţile de

sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi
persoanelor cu handicap, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze
aglomerări ale persoanelor şi a publicului care să îngreuneze sau chiar să blocheze
evacuarea în caz de incendiu.

Art.12. – Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis, precum şi

utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă, în spaţiile în care se
desfăşoară activităţi administrative, în podurile, arhivele şi magaziile acestora şi
alte locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.

Art.13. – Pe timpul exploatării spaţiilor în care se desfăşoară activităţi

administrative trebuie luate măsuri de reducere a riscului de incendiu prin limitarea
la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse
potenţiale de aprindere a acestora.

Art.14. – (1) În clădirile/spaţiile cu destinaţii administrative se interzice

depozitarea materialelor şi lichidelor combustibile în poduri, subsoluri, pe culoare,
în casele de scări şi pe alte căi de evacuare a acestora care să împiedice evacuarea
sau să mărească pericolul de incendiu.
(2) Nu se admite amenajarea de boxe în casele de scări, sub rampele scărilor
sau în podurile clădirilor.

Art.15. – Se interzice folosirea fierbătoarelor, reşourilor, radiatoarelor

electrice, precum şi a altor asemenea mijloace, fără aprobarea scrisă a
conducătorului instituţiei şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a
incendiilor.

Art.16. – În clădirile/spaţiile administrative pot fi păstrate pentru curăţenie,

igienizare, deparazitare, dezinsecţie, în bidoane ermetic închise şi locuri special
amenajate, lichide inflamabile în cantitate totală de maxim 25 litri.

Art.17. – La terminarea programului de lucru se deconectează

aparatele/sistemele de încălzire/ventilaţie/climatizare locală, se întrerupe
iluminatul artificial şi se opreşte alimentarea cu energie electrică a calculatoarelor
şi a altor aparate electrice.

Art.18. – (1) Căile de evacuare ale clădirilor în care se desfăşoară activităţi

administrative nu trebuie să conducă spre spaţii din care evacuarea nu se poate
continua.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor de scări, de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de autoînchidere cu rol de a opri pătrunderea
fumului şi gazelor fierbinţi pe căile de evacuare.
(3) Pe timpul desfăşurării activităţii în construcţiile/spaţiile administrative se
interzice încuierea uşilor de pe traseele de evacuare a utilizatorilor.

1.2. Laboratoarele de analize medicale din spitale, policlinici, sanatorii şi alte

unităţi din domeniul sănătăţii;

Art.19. – (1) Lucrările de laborator în instalaţii/aparate care funcţionează la

presiuni şi/sau temperaturi înalte ori cu substanţe inflamabile şi/sau explozive, se
realizează în încăperi separate, special destinate.
(2) Instalaţiile de la alin. (1) se echipează cu aparate de măsură şi control al
parametrilor de lucru, conform reglementărilor tehnice specifice.

Art.20. – La începerea lucrării în laborator, prima persoană care va intra în

spaţiul de lucru, înainte de acţionarea întreruptorului pentru iluminat artificial
propriu spaţiului trebuie să se convingă că atmosfera din încăpere nu este încărcată
cu gaze sau vapori combustibili proveniţi din vasele sau sticlele cu substanţe, sau
de la conducta de gaze combustibile.

Art.21. – În laboratoare se asigură un sistem eficient de ventilaţie mecanică

şi/sau naturală.

Art.22. – Lămpile/becurile de laborator alimentate cu gaze combustibile se

amplasează numai pe mese din materiale incombustibile, iar în jurul acestora, pe o
rază de minimum 1 m, se interzice depozitarea de recipiente cu lichide/materiale
inflamabile/combustibile.

Art.23. – (1) Se interzice depozitarea în laboratoare a unor cantităţi de

lichide inflamabile/combustibile mai mari decât necesarul pentru lucrările zilnice
realizate într-un schimb.
(2) Se interzice păstrarea în acelaşi loc a substanţelor care prin amestec pot
genera reacţii violente sau pot forma amestecuri explozive.

Art.24. – Recipientele din laborator se prevăd cu etichete de identificare a

substanţei şi de marcare a pericolelor/condiţiilor de manipulare.

Art.25. – (1) După ce s-a verificat integritatea lor, încălzirea vaselor de sticlă
cu substanţe combustibile se realizează numai pe băi de apă, de ulei sau de nisip.
 (2) Se interzice cu desăvârşire încălzirea lichidelor inflamabile/combustibile
în vase deschise, direct pe flacără.

Art.26. – Se interzice lăsarea în funcţiune fără supraveghere continuă a

instalaţiilor de laborator.

Art.27. – (1) În spaţiile laboratoarelor, acolo unde este necesar, se păstrează

numai câte o butelie de fiecare categorie de gaze combustibile sau carburante, care
se utilizează efectiv la lucrările în curs.
(2) Se interzice amplasarea buteliilor de la alin. (1) în apropierea surselor de
căldură.

Art.28. – (1) Buteliile utilizate în laborator trebuie să se amplaseze şi să se

asigure astfel încât să fie evitată răsturnarea acestora pe timpul lucrului.
(2) Pe timpul utilizării buteliilor, pentru a se preveni răsturnarea acestora se
fixează de pereţi, mese, stelaje rigide, etc.

Art.29. – (1) Toate deşeurile inflamabile/combustibile/explozive se

evacuează sau se distrug fără întârziere în locurile destinate pentru aceasta.
(2) Se interzice evacuarea materialelor de la alin. (1) la canalizarea de ape
convenţional curate/menajere.

Art.30. – Se interzice păstrarea substanţelor inflamabile la temperaturi

scăzute, în frigidere obişnuite cu compresor din cauza formării de scântei la
acţionarea termostatului.

Art.31. – Iluminatul artificial al laboratoarelor trebuie să corespundă

condiţiilor de mediu din acestea.

Art.32. – La terminarea lucrului persoanele desemnate verifică dacă:

a) s-au întrerupt alimentările cu apă/gaze/energie electrică ale
aparatelor/instalaţiilor de laborator;
b) s-a realizat închiderea completă a robinetelor buteliilor de gaze;
c) s-a realizat ventilaţia laboratorului;
d) s-au înlăturat toate sursele generatoare de incendiu sau toate aparatele
electrice au fost deconectate de la alimentarea cu energie electrică.

1.3. Spaţii de depozitare şi magazii;

Art.33. – În spaţiile de depozitare a materialelor şi produselor indiferent de

starea lor de agregare se respectă următoarele cerinţe minime specifice:
a) depozitarea se face în funcţie de natura, forma, dimensiunile, modul de
ambalare, combustibilitatea şi proprietăţile fizico-chimice (clasa de
periculozitate/combustibilitate, comportarea la foc, comportarea faţă de
produsele/substanţele de stingere etc.), fără a depăşi sarcina termică
prevăzută de proiectant;
 b) produsele care sunt periculoase în combinaţie cu altele se depozitează astfel
încât să nu intre în contact cu acestea nici chiar accidental;
c) etichetarea şi marcarea pericolelor pe care le presupun produsele depozitate
şi asigurarea căilor de acces şi evacuare la amplasarea acestora;
d) depozitarea produselor se face cu respectarea distanţelor normate faţă de
instalaţiile electrice, de încălzire, cu surse de foc/de căldură etc.;
e) în lipsa unor sisteme automate de detectare, semnalizare, alarmare şi
stingere în caz de incendiu se asigură supravegherea continuă prin personal
instruit corespunzător;
f) la utilizarea sistemelor de refrigerare se respectă prevederile reglementărilor
specifice.

Art.34. – (1) Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se face în

ambalaje adecvate, omologate şi inscripţionate corespunzător, în vederea
identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor şi produselor de
stingere ori de neutralizare adecvate.
(2) Este interzisă depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile ale
căror proprietăţi nu sunt cunoscute.

Art.35. – Corpurile electrice de iluminat din spaţiile de depozitare a

materialelor combustibile trebuie să fie prevăzute cu globuri de protecţie, iar cele
care pot fi lovite şi cu armături de protecţie.

Art.36. – (1) Rafturile pe care se depozitează se execută, pe cât posibil, din

materiale incombustibile şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor
depozitate.
(2) Se interzice depozitarea materialelor textile pe rafturile confecţionate din
lemn, aceasta se admite decât după ce s-a realizat ignifugarea acestora.

Art.37. – Materialele textile se verifică înainte de depozitare pentru a nu

avea pete sau infiltraţii de ulei.

Art.38. – Materialele provenite din ambalaje (lăzi, capace, hârtii, etc.) se

evacuează zilnic din magazii şi spaţiile de depozitare în locurile stabilite în acest
scop.

Art.39. – (1) Fiecare spaţiu de depozitare trebuie să aibă întocmite planuri de

depozitare şi de intervenţie în caz de incendiu.
(2) Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face
potrivit planului de depozitare.
(3) Pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare se
marchează cu bandă de vopsea albă pe pardoseala, corespunzător prevederilor
planului de depozitare.

Art.40. – În spaţiile de depozitare a cosciugelor aferente clădirilor pentru

îngrijire şi cazare a persoanelor vârstnice se vor respecta prevederile
reglementărilor pentru astfel de spaţii.
 Art.41. – În spaţiile de depozitare se afişează la loc vizibil instrucţiuni
specifice de prevenire a incendiilor şi reguli de comportament în caz de incendiu.

Art.42. – (1) La depozitarea în încăperi închise, se respectă distanţele de

siguranţă între elementele de încălzire, neizolate şi materialele combustibile
depozitate astfel:
a) 0,35 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura peste 150oC;
b) 0,10 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura între 95oC şi 150oC.
c) 0,05 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura sub 95oC.
(2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în
normativul tehnic specific, iar faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor
speciale tip sprinkler şi drencer, se asigură distanţele necesare funcţionării eficiente
a acestora.

Art.43. – La terminarea lucrului, în depozitele sau magaziile unităţilor de

sănătate şi de îngrijire şi cazare copii instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu
handicap se iau măsuri pentru deconectarea instalaţiilor electrice existente de la
reţeaua de alimentare cu energie electrică.

1.4. Spaţii destinate cazării şi îngrijirii copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor,

persoanelor cu handicap.

Art.44.– În cazul construcţiilor aferente unităţilor de sănătate şi de cazare şi

îngrijire a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap se
interzice blocarea căilor de acces şi intervenţie cu diferite materiale, mărfuri
precum şi prin parcarea mijloacelor de transport, care se face numai în spaţiile
destinate în acest scop.

Art.45. – Este obligatorie menţinerea în permanenţă a practicabilităţii căilor

de evacuare a persoanelor şi evitarea blocării acestora cu diferite materiale,
elemente de mobilier, obiecte electrocasnice, aranjamente florale, combustibili
solizi sau recipiente având combustibili lichizi ori alte mărfuri.

Art.46. – În scopul asigurării condiţiilor pentru evacuarea persoanelor din

spaţiile destinate cazării şi îngrijirii copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi
persoanelor cu handicap se iau următoarele măsuri principale:
a) uşile, casele scărilor, ieşirile, cât şi traseele către acestea trebuie marcate
conform indicatoarelor de securitate prevăzute în standardele în vigoare,
astfel încât să fie vizibile ziua şi noaptea;
b) uşile de pe căile de evacuare se prevăd cu deschiderea în sensul deplasării
persoanelor spre exterior şi se menţin, în permanenţă, descuiate;
c) uşile care nu sunt folosite de către vizitatori şi au corespondenţă cu căile de
evacuare trebuie păstrate închise sau prevăzute cu dispozitive de
autoînchidere şi marcate corespunzător;
d) întotdeauna ultima uşă de pe calea de evacuare trebuie să poată fi deschisă
cu uşurinţă de orice persoană;
 e) la ieşirile prevăzute cu uşi glisante sau rotative trebuie prevăzută o uşă
pietonală care să se deschidă în sensul evacuării persoanelor;
f) pe căile de evacuare se interzice amplasarea oglinzilor care ar dezorienta
utilizatorii unităţii;
g) sub rampele de scări se interzice amenajarea de boxe.

Art.47. – (1) În camerele caselor de copii, în spaţiile destinate cazării

persoanelor vârstnice şi în spaţiile destinate cazării persoanelor cu handicap este
interzisă folosirea reşourilor şi radiatoarelor electrice precum şi a altor consumatori
de energie electrica(maşini de călcat, fierbătoare etc.), fără aprobarea scrisă a
conducătorului instituţiei şi fără respectarea măsurilor şi regulilor de prevenire şi
stingere a incendiilor înscrise în instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor.
(2) Extrasele din instrucţiunile menţionate la alin.(1) trebuie să conţină şi
reguli de utilizare precizate de producător şi se afişează la locurile de utilizare a
aparatelor respective.

Art.48. – (1) Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis în încăperile

căminelor pentru cazarea copiilor instituţionalizaţi.
(2) În obiectivele destinate cazării şi îngrijirii bătrânilor şi persoanelor cu
handicap se amenajează şi se marchează corespunzător spaţiile destinate fumatului,
în afara construcţiilor.

Art.49. – Amplasarea paturilor în dormitoare se realizează astfel încât să se

asigure culoare de trecere pentru evacuarea în caz de incendiu la nivelul unităţilor
de sănătate şi de cazare şi îngrijire a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi
persoanelor cu handicap.

Art.50. – În spaţiile destinate îngrijirii sănătăţii şi cazării copiilor

instituţionalizaţi, persoanelor vârstnice şi persoanelor cu handicap, se iau
următoarele măsuri principale:
a) se interzice curăţarea duşumelelor, pardoselilor din parchet, a mochetelor
sau a altor obiecte de mobilier şi dotare cu substanţe combustibile ori lichide
inflamabile;
b) păstrarea substanţelor pentru curăţenie, dezinfectare, deratizare, dezinsecţie,
precum şi a lichidelor combustibile se face în locuri special amenajate şi
marcate corespunzător, în afara spaţiilor şi încăperilor din aceste clădiri;
c) se interzice iluminarea cu flacără deschisă (lumânări, chibrituri, lămpi cu
petrol, facle, etc.) în poduri şi alte locuri cu pericol de incendiu sau încadrate
în risc mediu şi mare de incendiu;
d) se interzic lucrările cu foc deschis în încăperi, în prezenţa copiilor de vârstă
şcolară şi preşcolară.

Art.51. – Se asigură funcţionarea corespunzătoare în toate unităţile de cazare

şi îngrijire copii instituţionalizaţi, bătrâni şi persoane cu handicap precum şi în
unităţile de sănătate, a iluminatului de siguranţă, iar când se constată deficienţe în
exploatarea acestuia se iau măsuri urgente de remediere.
 Art.52. – Se asigură menţinerea în perfectă stare de funcţionare şi
amplasarea în locuri uşor accesibile a mijloacele de apărare împotriva incendiilor
şi a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor din dotare ca: hidranţi interiori,
stingătoare, butoane manuale de semnalizare etc.

Art.53. – (1) Spaţiile de cazare şi îngrijire a sănătăţii trebuie să fie dotate cu

sisteme de alarmare acustice, al căror semnal să fie inconfundabil.
(2) Sistemul de alarmare trebuie să fie adaptat clădirii pentru a realiza
alarmarea tuturor utilizatorilor unităţilor de sănătate şi de îngrijire şi cazare copii
instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap.
(3) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu cu
mesaj preînregistrat.

Art.54. – Alarmarea în caz de incendiu a persoanelor cazate sau aflate în

îngrijire se realizează cu mijloace adecvate fiecărui obiectiv şi dinainte stabilite,
astfel încât să nu producă panică în rândul acestora, spre a nu le periclita viaţa.

Art.55. – În spaţiile unde încălzirea se face cu utilizarea sobelor, trebuie să

existe în faţa acestora, obligatoriu, tăvi de tablă pentru recuperarea jarului care
poate cădea accidental din sobă atunci când este alimentată cu combustibil.

Art.56. – Conducerea unităţii de sănătate şi de îngrijire şi cazare a bătrânilor

şi persoanelor cu handicap, asigură suplimentarea temporară, după caz, cu personal
în cazul în care constată existenţa unui număr mare de persoane care datorită stării
de sănătate sau altor cauze nu se pot salva singure.

Art.57. – Personalul unităţii de sănătate sau de îngrijire şi cazare trebuie să

fie capabil, în orice moment, să aplice instrucţiunile specifice în vederea
eficientizării procedurii de evacuare a utilizatorilor.

Art.58. – Se asigură o bună funcţionare a lifturilor din punct de vedere tehnic

prin prezenţa permanentă a personalului care le deserveşte.

Art.59. – Locurile în care utilizatorilor unităţilor de sănătate sau de îngrijire

şi cazare a bătrânilor sau persoanelor cu handicap, le este permis să fumeze trebuie
echipate în mod corespunzător.

Art.60. – În fiecare cameră se pun la dispoziţia utilizatorilor, informaţii

clare, scrise, privind posibilităţile de alarmare, alertare, evacuare în caz de
incendiu, precum şi modul în care trebuie să se acţioneze în caz de incendiu.

Art.61. – Este obligatorie afişarea instrucţiunilor specifice de apărare

împotriva incendiilor în fiecare cameră de cazare.
 Art.62. – La spaţiile destinate cazării şi îngrijirii copiilor instituţionalizaţi
şi saloanele de copii din spitale, suplimentar faţă de cerinţele enumerate anterior,
se respectă şi următoarele măsuri:
a) se interzice depozitarea lichidelor combustibile, iar jucăriile şi alte obiecte
sau materiale care prezintă pericol de incendiu se păstrează în locuri special
amenajate;
b) se va întrerupe alimentarea cu gaze combustibile a sobelor utilizate pentru
încălzirea încăperilor, înainte de accesul copiilor în acestea;
c) uşile de alimentare cu combustibil a sobelor, precum şi robinetele de
închidere a alimentării cu gaze combustibile se amplasează în exteriorul
încăperilor.

Art.63. – La spaţiile destinate îngrijirii şi cazării bătrânilor şi saloanele

bătrânilor bolnavi suplimentar faţă de cerinţele prevăzute anterior, se asigură şi
următoarele măsuri:
a) amplasarea, de regulă, a încăperilor/spaţiilor destinate îngrijirii şi cazării
persoanelor vârstnice, mai ales cele utilizate de persoane care nu se pot
deplasa singure, la parterul clădirilor şi cât mai aproape de calea de
evacuare;
b) în situaţia cazării persoanelor vârstnice sau care necesită tratament medical
se are în vedere ca la realizarea căilor de evacuare să se prevadă elementelor
de racordare (rampe) în aşa fel încât să poată fi utilizate de persoanele care
utilizează mijloace de transport specifice persoanelor cu handicap.
c) supravegherea periodică sau, după caz, permanentă, a persoanelor vârstnice
cazate în spaţiile special amenajate, în funcţie de gradul de mobilitate, vârstă
şi starea de sănătate, astfel încât să se elimine posibilităţile de manifestare a
unor cauze potenţiale de incendiu ce pot fi determinate de acestea (ca de
exemplu, lăsarea la îndemână a unor obiecte ori materiale care facilitează
aprinderea focului, precum chibrituri şi brichete, mijloace de încălzire, alte
aparate electrice etc.);
d) asigurarea unor mijloace tehnice adecvate şi facil de manevrat, amplasate în
imediata vecinătate a acestora (de exemplu sonerii), prin care persoanele
vârstnice, mai ales cele care nu se pot deplasa singure, să poată anunţa
operativ personalului de supraveghere o situaţie deosebită constatată;
e) instruirea temeinică a personalului de supraveghere asupra modalităţilor
practice de asigurare a evacuării/salvării persoanelor vârstnice ori a celor
care nu se pot evacua singure şi asigurarea mijloacelor tehnice specifice
adecvate, în cantităţi rezonabile (de exemplu cărucioare, tărgi, pături, cârje,
cadruri de sprijin etc.).

Art.64. – La spaţiile destinate îngrijirii şi cazării persoanelor cu diverse

handicapuri/dizabilităţi, se respectă şi următoarele măsuri:
a) în cazul cazării persoanelor cu handicap motor se asigură pe căile de
evacuare elemente de racordare (rampe) în aşa fel încât să poată fi utilizate
de aceste categorii de persoane care utilizează mijloace de transport
specifice;
 b) în cazul cazării şi îngrijirii persoanelor cu dizabilităţi sau dificultăţi de
auz/hipoacuzici, dacă nu se asigură o persoană care să fie responsabilă de
evacuarea acestora, se prevăd dispozitive sau sisteme de alarmare
compensatorii (dispozitive de alarmare luminoase sau dispozitive de
alarmare pe bază de vibraţii – utilizate, în special, pe timpul nopţii);
c) în spaţiile destinate cazării şi îngrijirii persoanelor cu dizabilităţi psihice se
interzice cu desăvârşire lăsarea la îndemână a unor materiale sau obiecte
care facilitează aprinderea focului, de tipul brichete, chibrituri, aparate
electrice şi mijloace de încălzire;
d) se asigură cel puţin o persoană pe etaj responsabilă cu evacuarea persoanelor
cu deficienţe de vedere;
e) în cazul în care nu se numeşte o persoană responsabilă pentru evacuării
persoanelor cu deficienţe de vedere, se asigură marcarea specifică a traseului
cel mai scurt de evacuare, astfel încât această categorie de utilizatori să se
poată evacua şi singure.

Art.65. – Administraţiile unităţilor de sănătate şi de cazare şi îngrijire a

copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap pot stabili, în raport
de specificul lor şi alte restricţii reguli şi măsuri, privind prevenirea şi stingerea
incendiilor, pe care pentru aplicare, le supun aprobării conducerilor instituţiilor
respective.

1.5. Spaţii destinate preparării hranei şi servirii mesei;

Art.66. – La spaţiile destinate preparării hranei (blocurile alimentare din

unităţile de sănătate, bucătăriile unităţilor de îngrijire a copiilor instituţionalizaţi,
bătrânilor şi persoanelor cu handicap) se verifică periodic mijloacele de preparat şi
încălzit hrană şi se remediază de îndată deficienţele constatate.

Art.67. – În bucătării şi alte spaţii destinate preparării hranei se interzice:

a) pregătirea pe plită a diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol
de incendiu;
b) păstrarea produselor culinare care prezintă pericol de incendiu în cantităţi
mai mari decât strictul necesar sau depozitarea acestora în apropierea
surselor de căldură;
c) prelingerea grăsimilor pe plită din tăvi sau din vase umplute peste limită sau
manipularea necorespunzătoare a acestora.

Art.68. – (1) Mijloacele de preparat şi încălzit hrană şi grătarele pentru fript

vor fi dotate cu hote prevăzute cu site de protecţie.
(2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie aferente acestora, grătarele pentru
fript, cuptoarele pentru copt şi cotloanele se curăţă şi se degresează săptămânal şi
ori de câte ori este nevoie, interzicându-se cu desăvârşire curăţarea acestora prin
ardere.
 Art.69. – Amenajarea spaţiilor destinate servirii mesei (săli de mese din
unităţile de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, persoanelor vârstnice,
cantine, etc.) se face avându-se în vedere următoarele:
a) menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de mobilier (mese, scaune)
astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, precum şi marcarea
corespunzătoare a acestora;
b) uşile amplasate pe căile de evacuare au asigurat sensul de deschidere spre
exterior şi se menţin descuiate pe întreaga durată cât sunt prezente persoane
în sală.

Art.70. – Se interzice accesul copiilor în încăperile destinate pentru

prepararea hranei din clădirile de cazare şi îngrijire a copiilor instituţionalizaţi,
precum şi în alte spaţii şi locuri în care aceştia ar putea provoca incendii.

Art.71. – Se interzice amplasarea, pe căile de evacuare, a unor obiecte care

pot îngreuna evacuarea în caz de incendiu (de exemplu ghivece de flori, draperii,
cuiere, oglinzi, alte elemente de mobilier), cât şi existenţa unor praguri şi a unor
covoare ori mochete nefixate pe pardoseală.

Art.72. – La terminarea programului de lucru în aceste categorii de spaţii se

efectuează următoarele operaţiuni obligatorii:
a) se întrerupe alimentarea cu energie (electrică, gaze, abur etc.) a maşinilor,
utilajelor, aparatelor, dispozitivelor;
b) se verifică închiderea tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente;
c) se evacuează deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii;
d) se sting luminile, se încuie şi se predau cheile la locurile stabilite de
persoanelor cu atribuţii de conducere.

1.6. Capele/spaţii în care se desfăşoară activităţi religioase;

Art.73. – Capelele şi spaţiile în care se desfăşoară activităţi religioase

trebuie prevăzute în afara construcţiilor unde se desfăşoară activităţi de ocrotire a
sănătăţii şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor
cu handicap.

Art.74. – În capelele şi spaţiile în care se desfăşoară activităţi religioase se

respectă prevederile dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la
obiectivele de cult.

1.7. Spaţii destinate blocului operator şi serviciilor de

anestezie – reanimare – transfuzie;

Art.75. – Orice spaţiu sau încăpere în care se administrează, depozitează sau

păstrează substanţe anestezice inflamabile sunt locuri cu pericol de incendiu sau
explozie.
 Art.76. – În spaţiile destinate blocului operator şi serviciilor de anestezie –
reanimare – transfuzie se interzice cu desăvârşire fumatul sau utilizarea focului
deschis.

Art.77. – Toate aparatele confecţionate din metal utilizate în blocul operator

vor fi legate la pământ.

Art.78. – (1) Deservirea staţiilor centrale de oxigen şi de aer comprimat care

se amplasează la distanţele stabilite prin norme, faţă de clădirea spitalului, faţă de
sălile şi saloanele de bolnavi, se face numai de personal calificat.

Art.79. – Unităţile de sănătate care nu au staţii centrale de oxigen se dotează

cu cărucioare speciale destinate transportului buteliilor de oxigen care se
amplasează astfel încât să se evite sursele de aprindere.

Art.80. – (1) Se interzice cu desăvârşire ungerea corpului buteliilor de

oxigen, a robinetului de închidere/deschidere sau a reductorului de presiune, cu
grăsimi sau uleiuri.
(2) Manevrarea robinetelor de închidere/deschidere a buteliilor de oxigen
sau alte gaze se execută numai de personal instruit.

Art.81. – Buteliile de oxigen se utilizează numai de personal cu echipament

curat, fără pete de ulei sau unsoare şi cu mâinile curate.

Art.82. – (1) La transportul şi depozitarea buteliilor de oxigen se are în

vedere asigurarea acestora cu inele de cauciuc şi cu capace de protecţie.
(2) Buteliile se păstrează în poziţie verticală, aşezate grupat în boxe sau în
stelaje asigurate cu lanţuri sau alte dispozitive.

Art.83. – Se interzice accesul persoanelor care desfăşoară activităţi în sala de

operaţie anestezie-reanimare cu încălţăminte care prin lovire sau frecare produc
scântei.

1.8. Spaţiile destinate aparatelor şi instalaţiilor de sterilizare utilizate în

unităţile de sănătate;

Art.84. – În spaţiile destinate aparatelor şi instalaţiilor de sterilizare utilizate

în unităţile de sănătate se vor respecta următoarele măsuri principale:
a) operaţiunile de revizie, verificare şi reparare a instalaţiei şi a aparatelor de
sterilizare trebuie să fie realizate de persoane atestate, potrivit legii;
b) punerea în funcţiune şi exploatarea cazanelor se fac numai pe baza eliberării
autorizaţiei de exploatare, eliberată de I.S.C.I.R.;
c) exploatarea aparatelor şi instalaţiilor de sterilizare se efectuează de personal
calificat şi autorizat potrivit prevederilor tehnice utilizare şi a normelor de
prevenire şi stingere a incendiilor;
 d) pe timpul exploatării aparatelor şi cazanelor utilizate în procesul de
sterilizare, în spaţiile în care acestea sunt amplasate, se asigură o ventilare
corespunzătoare;
e) se interzice lăsarea aparatelor şi instalaţiilor de sterilizare nesupravegheate
în cazul în care acestea nu sunt prevăzute cu sisteme de semnalizare, reglare
şi protecţie automată, în special pentru nivelul minim al apei şi la presiune
maximă admisibilă;
f) se interzice depozitarea în spaţiile aparatelor şi instalaţiilor a altor materiale
decât cele care au legătură cu activitatea respectivă.

1.9. Spaţiile destinate activităţilor de spălătorie-uscătorie şi călcătorii;

Art.85. – În spaţiile destinate activităţilor de spălătorie-uscătorie şi călcătorii

se asigură ventilare corespunzătoare, iar instalaţiile de ventilare se exploatează cu
respectarea reglementărilor specifice de prevenire a incendiilor.

Art.86 – Se interzice fumatul şi focul deschis în încăperile unde se păstrează

rufele murdare cât şi în cele în care se păstrează rufele curate.

Art.87. – În spălătorii trebuie să existe încăperi sau spaţii separate pentru

primire şi predarea rufelor, pentru maşinile de spălat şi stors, pentru uscătorii,
precum şi pentru maşinile de călcat.

Art.88. – Utilajele, echipamentele, instalaţiile şi aparatelor folosite pentru

spălare se curăţă în permanenţă de eventualele depuneri de fibre, fire, scame sau
alte deşeuri pe organele de mişcare ale acestora (axe, valţuri, cilindri, lagăre, cuve
etc.), curăţirea acestora se face de către personal calificat şi autorizat în acest scop.

Art.89. – Înainte de introducerea în maşina de spălat a produselor textile

murdare, acestea se vor examina pentru înlăturarea eventualelor corpuri metalice
care prin lovire pot constitui surse de iniţiere a unor incendii.

Art.90. – În spaţiile unde se desfăşoară operaţiuni de călcat se respectă

următoarele măsuri principale:
a) maşinile electrice de călcat se aşează pe suporturi izolante, care să realizeze
protecţia faţă de materialele combustibile din vecinătatea acestora;
b) se interzice utilizarea maşinilor electrice de călcat care prezintă deteriorări
ale cablurilor de alimentare cu energie electrică, ştecherelor ;
c) se interzice păstrarea în spaţiile în care se execută operaţiuni de călcat, a
rufelor în cantităţi mai mari decât cele supuse strict acestei activităţi;
d) după utilizarea sau în momentul în care se lasă nesupravegheate, maşinile
electrice de călcat se deconectează de la alimentarea cu energie electrică.

Art.91. – La călcarea obiectelor din materiale textile în a căror compoziţie

intra fibre sintetice, care nu permit o temperatura ridicată, se utilizează maşini
electrice de călcat cu cablurile de alimentare prevăzute cu întreruptoare, spre a se
opri curentul electric atunci când se depăşeşte temperatura necesară sau se
utilizează aparate de călcat cu sistem de reglaj, pentru diverse tipuri de materiale.

Art.92. – (1) În spaţiile în care se exploatează maşinile de spălat se interzice

păstrarea unei cantităţi mai mari de rufe murdare decât cea necesară pentru o şarjă.
(2) Se interzice încărcare maşinilor de spălat cu o cantitate de rufe murdare
mai mare decât capacitatea maximă a acestora.

Art.93. – Lubrifianţii necesari ungerii utilajelor se păstrează şi depozitează

în bidoane sau cutii metalice închise ermetic, în locuri special amenajate şi marcate
corespunzător, iar pentru utilizare la locul de muncă, se interzice păstrarea unei
cantităţi mai mari decât cele necesare unui schimb de lucru.

Art.94. – La operaţiunile de apretat, impregnat cu maşini care folosesc

substanţe inflamabile sau explozibile se verifică zilnic modul de funcţionare a
instalaţiei de ventilare, iar în aceste încăperi este strict interzisă utilizarea focului
deschis şi a fumatului.

Art.95. – La maşinile de uscat, presele hidraulice cu încălzire electrică,

calandrele şi alte utilaje încălzite cu abur sau rezistenţa electrică se verifică - ca
după terminarea lucrului – să nu rămână nici un fel de produse textile.

Art.96. – La terminarea programului de lucru în spaţiile destinate

activităţilor de spălătorie-uscătorie şi în călcătorii se vor respecta următoarele:
a) se deconectează toate aparatele şi maşinile electrice, utilizate în activităţile
desfăşurate în aceste spaţii, de la alimentarea cu energie electrică;
b) evacuarea tuturor deşeurilor şi curăţirea locului de muncă;
c) se întrerupe iluminatul artificial, se încuie încăperile şi se predau cheile
persoanelor desemnate pentru acest scop.

1.10. Centrale termice;

Art.97. – Se interzice amplasarea centralelor termice la subsolul clădirilor de

sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor
cu handicap şi persoanelor fără adăpost.

Art.98. – Exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane

aferente se efectuează numai de către personal calificat şi autorizat în ceea ce
priveşte prescripţiile tehnice de exploatare şi normele de prevenire şi stingere a
incendiilor.

Art.99. – (1) Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice cu abur

peste 0.7 atmosfere sau apă supraîncălzită se fac numai pe baza autorizaţiei de
exploatare, eliberată de I.S.C.I.R.
(2) Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice cu abur de joasă
presiune şi apă caldă până la 100 grade C, se face conform instrucţiunilor în
vigoare.
 Art.100. – Se interzice depozitarea în centrala termică a unor materiale sau
produse care nu au legătură cu exploatarea acesteia.

Art.101. – Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi

conducte, indicatoarele de nivel pentru combustibil, supapele de siguranţă etc., se
menţin în perfectă stare de funcţionare.

Art.102. – (1) Cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd în faţa

focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea
scurgerilor provenite din instalaţii.
(2) Scurgerile accidentale de combustibil se colectează şi se înlătură imediat
ce se constată.

Art.103. – (1)Rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de

preaplin, conducte de aerisire, indicatoare de nivel şi vor fi întreţinute
corespunzător.
(2) La aceste rezervoare nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă.

Art.104. – Se interzice folosirea focului deschis pentru fluidificarea

combustibilului din rezervoare prin încălzire.

Art.105. – (1) Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică

focarul şi se îndepărtează eventualele scurgeri de combustibil.
(2) Focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute, folosindu-se
instalaţia prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse.
(3) Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează
fie electric, fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80
cm; nu sunt admise improvizaţiile, ca: băţ de chibrit, ziar aprins şi altele asemenea.
(4) Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului
sau de la flacăra altui arzător.

Art.106. – (1) Centralele termice care folosesc combustibilul gazos se pun în

funcţiune numai după verificarea arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund
presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de norme.
(2) Controlul etanşeităţii conductelor/instalaţiilor/echipamentelor cu gaz se
face cu emulsie de apă şi săpun.
(3) La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala
cazanelor, se închide robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi
se deschid ferestrele şi uşile pentru aerisirea intensă a sălii.

Art.107. – Aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele cazanelor de la

centralele termice se face pe principiul „gaz pe flacără”.

Art.108. – (1)Circuitul de alimentare al fiecărui arzător se prevede cu două

ventile montate în serie, dintre care unul cu acţionare manuală.
(2)Poziţia ventilelor „închis” sau „deschis” trebuie marcată vizibil.
 Art.109. – Oprirea funcţionării cazanelor se va face respectând ordinea de
închidere şi anume:
a) se închid robinetele de alimentare cu combustibil;
b) se închid robinetele de aer;
c) se închide circuitul aburului.

1.11. Spaţii de comerţ din spitale, policlinici sau alte unităţi

din domeniul sănătăţii;

Art.110. – (1) În cazul amenajării de spaţii comerciale în unităţile de

sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi
persoanelor cu handicap, acestea se dimensionează şi se amplasează astfel încât să
nu afecteze căile de evacuare în cazul producerii unui incendiu.
(2) Spaţiile comerciale se amplasează ţinându-se seama de distanţele de
siguranţă faţă de elementele de încălzire de tip sobe.
(3) În cazul în care spaţiile comerciale se amplasează prin realizarea de
compartimentări, se interzice utilizarea de materiale sau elemente de construcţie
combustibile.

Art.111. – Se urmăreşte ca, prin deschiderea uşilor de acces în spaţiul

comercial, să nu se afecteze căile de evacuare a persoanelor din clădire.

Art.112. – Se interzice cu desăvârşire fumatul, utilizarea focului deschis,

precum şi a aparatelor electrice ori electrocasnice pentru încălzire (reşouri,
radiatoare electrice, radiatoare electrice cu ulei), în spaţiile comerciale amenajate
în unităţile de sănătate şi de îngrijire şi cazare copii instituţionalizaţi, bătrâni şi
persoane cu handicap.

Art.113. – Se interzice depozitarea sau păstrarea unei mari cantităţi de

produse care fac obiectul activităţii comerciale, în spaţiul comercial şi depozitarea
acestora în alte spaţii decât în cele special destinate.

Art.114. – La terminarea activităţii în spaţiul comercial, personalul care îşi

desfăşoară activitate în acesta, asigură întreruperea iluminatului electric.

Art.115. – În spaţiile în care se desfăşoară activităţi de comerţ din spitale,

policlinici sau alte unităţi din domeniul sănătăţii se respectă şi celelalte prevederi
din dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii
pentru comerţ.

1.12. Spaţii de garare a autovehiculelor şi platforme pentru parcare

Art.116. – (1) La spaţiile destinate garării autovehiculelor în cadrul

unităţilor de sănătate, respectiv de îngrijire şi cazare a bătrânilor şi persoanelor cu
handicap se interzice cu desăvârşire introducerea în garaje a unui număr mai mare
de autovehicule decât capacitatea maximă stabilită.
 Art.117. – Se interzice depozitarea chiar şi temporară de carburanţi,
lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile şi inflamabile, în aceste spaţii.

Art.118. – În spaţiile destinate garării autovehiculelor se respectă,

obligatoriu, şi următoarele:
a) se scoate de sub tensiune instalaţia electrică a autovehiculelor, prin
deconectarea bateriei de acumulator;
b) alimentarea cu combustibil a autovehiculelor se realizează în spaţii special
amenajate pentru această activitate;
c) operaţiunea de încărcare a acumulatoarelor este permisă doar în alte spaţii
amenajate corespunzător, în care să fie asigurate condiţii de ventilare
corespunzătoare;
d) flacăra deschisă sau alte surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte
scopuri sunt interzise;
e) nu se execută operaţii (lucrări) de întreţinere sau de reparare la autovehicule,
indiferent de natura, durata sau complexitatea acestora;
f) se interzice aruncarea de materiale (cârpe, lavete, bumbac etc.) sau de
substanţe combustibile (benzină, motorină, ulei, unsori etc.), păstrându-se o
perfectă stare de curăţenie;
g) cheile de contact ale autovehiculelor din garaje, precum şi documentele
acestora, se predau personalului anume desemnat de persoana cu atribuţii de
conducere, care le păstrează într-un loc anume stabilit.

Art.119. – Parcarea autovehiculelor şi utilajelor în garaje se face astfel încât

să se asigure evacuarea rapidă a acestora în caz de incendiu.

Art.120. – (1) Platformele exterioare de parcare se vor amplasa faţă de

vecinătăţi la distanţe de siguranţă.
(2) Se interzice parcarea pe platformele şi în spaţiile pentru garare a
autovehiculelor care prezintă scurgeri de combustibil.

Secţiunea a 2-a
Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor la instalaţii utilitare aferente
construcţiilor şi spaţiilor aflate în exploatare

Art.121. – Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze,

electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele
asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează potrivit reglementărilor
tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea
să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.

Art.122. – Instalaţiile aferente construcţiilor trebuie să corespundă

destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de
risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt
amplasate şi să respecte prevederile din normele specifice de apărare împotriva
incendiilor.
 Art.123. – Instalaţiile tehnologice se exploatează cu respectarea strictă a
instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.

Art.124. – Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi

instalaţiilor tehnologice se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform
instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor
privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele
supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare
termică sau electrică ori pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către
personal neautorizat;
f) utilizarea cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;
g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi
substanţele combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
h) lăsarea în funcţiune peste programul stabilit, în cazurile în care instrucţiunile
specifice interzic acest lucru.

Art.125. – Privind exploatarea instalaţiilor electrice se interzic, în principal:

a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întreruptoarelor automate cu
altele necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
c) încărcarea instalaţiei electrice (conductoare, cabluri, întreruptoare,
comutatoare, prize, transformatoare etc.) peste sarcina admisă;
d) nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţă de trecere
comparabilă cu rezistenţa ohmică a conductoarelor legate, sigure în timp şi
uşor de verificat;
e) neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor la legăturile
electrice;
f) supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din
liniile de contact ce alimentează receptoare mobile şi conductele electrice
izolate liber;
g) nepregătirea suprafeţelor de contact ale conductorilor înainte de execuţia
legăturilor electrice, prin mijloace adecvate;
h) nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la aparate, echipamente, maşini,
elemente metalice etc. lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice,
în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
i) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice,
fără ştecher, direct în prize;
 j) utilizarea prizelor neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de
limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale
combustibile (în depozitele şi magaziile cu materiale combustibile);
k) utilizarea receptorilor de energie electrică (radiatoare, reşouri, fiare de
călcat, ciocane de lipit etc.) fără luarea măsurilor de izolare faţă de
materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau încăperea respectivă;
l) utilizarea lămpilor mobile (portative), alimentate prin cordoane improvizate
şi/sau uzate;
m) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururilor)
improvizate, din carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
n) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile (cârpe, hârtii,
folii de mase plastice, lemne etc);
o) utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice neomologate sau în alte locuri
decât cele stabilite prin instrucţiuni sau agremente tehnice;
p) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice
şi/sau a receptorilor electrici;
q) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare,
dacă aceasta nu este prevăzută din fabricaţie;
r) agăţarea sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor,
canalelor sau a tunelelor electrice, a obiectelor de orice fel;
s) depozitarea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de
transformare şi/sau încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
t) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal
necalificat şi neautorizat;
u) neafişarea schemei electrice de conexiuni în interiorul tablourilor electrice.

Art.126. – Privind exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele

reguli principale:
a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte,
robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a
gazelor;
b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se
aeriseşte încăperea respectivă şi se depistează şi înlătură, de către personal
autorizat, defectele care au provocat scăpările de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în
acest scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă se pune câte o etichetă, pe care se
menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “Pentru
aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)”;
d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar
când arzătorul este în funcţiune uşa cenuşarului va fi deschisă;
e) atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise
mai întâi de la robinetul principal (de siguranţă), apoi de la robinetul de
manevră al arzătorului (aparatului);
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau aparatele defecte şi a căror
etanşeitate nu este asigurată;
g) depistarea scăpărilor de gaze se face numai cu emulsie de apă şi săpun.
 Art.127. – La exploatarea instalaţiilor de încălzire locală (sobelor cu sau
fără acumulare de căldură, a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de gătit) se au în
vedere următoarele măsuri principale:
a) materialele sau elementele combustibile se amplasează la distanţă de
minimum 1,25 metri în faţa focarelor şi cenuşarelor, iar cele greu
combustibile la minimum 1,00 metri;
b) în încăperile în care sunt amplasate sobele, nu se admite depozitarea
materialului combustibil care să depăşească consumul pentru 24 ore;
c) depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă mai
mare de 1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 metri la
sobele cu acumulare de căldură;
d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi
rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a
căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza încercărilor
efectuate şi acceptată la omologarea produsului), pot fi amplasate la distanţe
mai mici decât cele prevăzute mai sus, doar dacă acest lucru este precizat în
instrucţiunile de folosire;
e) este interzisă depozitarea materialului combustibil (de exemplu cărţi,
îmbrăcăminte etc.) deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu
tablă metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 metri;
g) periodic, înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate
amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de
funcţionare;
h) nu este admisă utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau
izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele
focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezăvorâte;
j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol
sau alte lichide combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau
în imediata apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau
cărbuni cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producător
(cox de furnal);
m) se numesc persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului
corespunzător fiecărui spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează
astfel;
n) cenuşa se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop,
fără pericol de incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.

Art.128. – (1) La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă

următoarele reguli principale:
a) sistemele de ventilare natural-organizată şi sistemele de ventilare mecanică
ale încăperilor sunt întreţinute şi utilizate astfel încât în exploatarea normală
 să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot
prezenta pericol de incendiu sau explozie;
b) prizele de ventilare au menţinute plasele de sârmă sau grătarele de protecţie
în bună stare, astfel încât să împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine
în canalele de ventilare;
c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea
specifică a gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale,
acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de formare a vaporilor, a
gazelor sau a pulberilor combustibile;
d) ventilatoarele montate în încăperile (zonele) cu degajări de substanţe
combustibile (gaze, vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri
explozive) sau care vehiculează astfel de substanţe sunt menţinute în bună
stare de funcţionare şi vor avea protecţii corespunzătoare mediului;
(2) La exploatarea instalaţiilor de ventilare se au în vedere şi măsuri pentru:
a) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a
aerului în canale pentru a se înlătura posibilităţile de formare a amestecurilor
explozive;
b) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a
ventilatoarelor de depunerile combustibile;
c) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului
de ventilare, prin întreţinerea în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute.

Art.129. – La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se

respectă următoarele reguli principale:
a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi exploatează în
bună stare de funcţionare;
b) verificarea şi întreţinerea acestora se efectuează numai de personal
specializat şi conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare;
c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui
grafic stabilit, urmărindu-se integritatea fizică, continuitatea şi buna
funcţionare a tuturor elementelor componente (dispozitive de captare,
conductoare de coborâre, prize de pământ etc.).

Art.130. – Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi

scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la
construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor
tehnice specifice.

Art.131. – Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a

electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este
obligatorie.
 Secţiunea a 3-a
Reguli şi măsuri specifice instalaţilor şi sistemelor de protecţie împotriva
incendiilor

3.1. Instalaţii de semnalizare a incendiilor

Art.132. – Instalaţiile de semnalizare a incendiilor aferente construcţiilor se

stabilesc în funcţie de riscul de incendiu, tipul de clădire, destinaţie şi de parametrii
ce trebuie supravegheaţi (temperatura din încăpere, fumul, flacăra etc.).

Art.133. – În spitalele, sanatoriile şi alte unităţi din domeniul sănătăţii a

căror clădire este dotată cu instalaţie de căutare persoane, aceasta se poate utiliza
ca mijloc de alarmare în caz de incendiu.

Art.134. – Butoanele manuale de semnalizare de la care se pot iniţia semnale

de incendiu trebuie să fie accesibile, se marchează clar, vizibil, pentru a putea fi
diferenţiate de dispozitivele prevăzute în alte scopuri, astfel încât să fie identificate
uşor.

Art.135. – (1) Detectoarele automate se amplasează în apropierea

eventualelor focare de incendiu, precum şi pe direcţia dezvoltării incendiului şi
propagării fumului şi gazelor fierbinţi.
(2) În cazul detectoarelor autonome este obligatorie asigurarea înlocuirii
surselor de alimentare în cazul atenţionării utilizatorilor asupra necesităţii
efectuării acestei operaţii.

Art.136. – Pentru prevenirea alarmelor false, este obligatorie adoptarea de

măsuri adecvate pentru împiedicarea activării detectoarelor prin operaţii de sudare,
tăiere metale, fumat, încălzit, gătit etc.

Art.137. – Toate evenimentele care afectează sau au ca sursă instalaţia de

semnalizare a incendiilor se înregistrează într-un registru de evidenţă a
intervenţiilor.

Art.138. – Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de

avertizare trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
a) să fie inactive în starea de aşteptare;
b) să indice toate căile de acces în zonele de stingere;
c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi
la sfârşitul perioadei de temporizare;
d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a sistemului
(instalaţiei) de stingere;
e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii ale persoanelor
(utilizatorilor).
 3.2. Instalaţii de stingere a incendiilor

Art.139. – Exploatarea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor

trebuie făcută pe întreaga perioadă de utilizare a acestora, asigurându-se permanent
intrarea în funcţiune şi funcţionarea lor la parametri proiectaţi, în caz de incendiu.

Art.140. – Pentru asigurarea funcţionării corecte şi eficiente a instalaţiei în

caz de incendiu este necesar să se întocmească şi să se execute un program strict de
întreţinere, control şi verificări periodice.

Art.141. – Controlul, verificarea şi întreţinerea sistemelor şi instalaţiilor de

stingerea a incendiilor se efectuează de către personal de exploatare specializat şi
instruit în acest scop, pe baza programului stabilit.

Art.142. – Personalul de exploatare are obligaţia de a cunoaşte în detaliu

configuraţia instalaţiei, modul depunere în funcţiune a acesteia şi măsurile
prestabilite ce trebuie luate în caz de incendiu, poziţia şi rolul fiecărui element al
sistemului, parametrii funcţionali prevăzuţi în documentaţia de funcţionare şi
urmările nerespectării acestora, cauzele posibile care pot perturba buna funcţionare
a sistemului şi modul de înlăturare a acestora.

Art.143. – Personalul de exploatare şi întreţinere are obligaţia să remedieze

imediat orice defecţiune îndată ce aceasta a fost sesizată, pentru a menţine
instalaţia în permanentă stare de funcţionare.

Art.144. – Extinderea, modificarea sau completarea unor instalaţii de

stingere a incendiilor se poate face numai pe baza unei documentaţii tehnice.

Art.145 – Toate clădirile specifice activităţii de ocrotire a sănătăţii şi de

cazare şi îngrijire a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap,
se dotează obligatoriu cu hidranţi interiori de incendiu.

Art.146. – Pentru menţinerea permanentă în stare de funcţionare a

hidranţilor interiori de incendiu, se verifică periodic următoarele:
a) modul de manevrare a robinetelor, urmărindu-se ca deschiderea, respectiv
închiderea să se facă uşor şi complet;
b) starea furtunului să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ;
c) accesul la hidranţi să fie permanent liber;

Art.147. – Se asigură permanent echiparea cu accesorii a hidranţilor interiori

şi exteriori, iar persoanele care lucrează în încăperi prevăzute cu hidranţi interiori
de incendiu trebuie să cunoască modul de utilizare a acestora.

Art.148. – La hidranţii exteriori de incendiu se verifică în plus:

a) starea tehnică a cutiilor de protecţie, înlocuindu-se cele deteriorate datorită
circulaţiei autovehiculelor sau a unor intervenţii necorespunzătoare;
b) gradul de etanşeitate a garniturilor;
 c) existenţa indicatoarelor de marcare a hidranţilor.

Art.149. – În cazul efectuării unor lucrări de modernizare a unor căi de

acces, săpături la diverse reţele etc. se urmăreşte permanent ca hidranţii subterani
să nu fie acoperiţi cu beton, asfalt etc. sau să fie blocaţi prin parcare.

Art.150. – La clădirile dotate cu coloane uscate se asigură în permanenţă

accesul liber al maşinilor de pompieri la racordul de alimentare cu apă al clădirii,
indiferent de anotimp, precum şi accesul formaţiilor de pompieri la racordurile de
alimentare cu apă din clădire. În acest scop, spaţiile de acces vor fi în permanenţă
libere, nefiind admisă depozitarea de materiale, etc. care să blocheze accesul sau să
mascheze racordul.

Art.151. – La coloanele uscate, periodic, se verifică şi se asigură existenţa

indicaţiei „RACORD INCENDIU” la fiecare racord de alimentare, în vederea
facilitării intervenţiilor.

3.3. Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Art.152. – Se asigură, prin personalul calificat şi special pregătit, menţinerea

permanentă în stare de funcţionare a instalaţiei de stingere a incendiilor cu
sprinklere.

Art.153. – Supravegherea, întreţinerea şi efectuarea reparaţiilor curente ale

acestor instalaţii se încredinţează numai personalului calificat şi pregătit special
pentru a cunoaşte bine instalaţiile şi modul lor de funcţionare.

Art.154. – Se asigură verificarea săptămânală a instalaţiei de stingere a

incendiilor cu sprinklere, printr-un responsabil competent desemnat de beneficiar,
care trebuie să cunoască întreg sistemul, defecţiunile curente ce pot să apară,
precum şi măsurile de remediere ce se impun a fi luate.

Art.155. – Constatările şi toate măsurile luate la verificările săptămânale,

executate la instalaţia de stingere a incendiilor cu sprinklere, se consemnează în
registrul de control al acesteia.

Art.156. – Sprinklerele se protejează împotriva deteriorărilor mecanice,

efectelor termice şi a influenţărilor reciproce asupra declanşării lor.

Art.157. – Pentru a asigura o exploatare corectă a instalaţiei de stingere a

incendiilor se iau următoarele măsuri:
a) toate vanele se numerotează pentru identificare, având totodată marcaje
distincte, indicând ramura cu sprinklere pe care o controlează;
b) pe fiecare vană se marchează sensul în care se deschide;
c) se asigură accesul permanent la fiecare vană, inclusiv la cele montate la
înălţime, prin prevederea unei scări de acces.
 Art.158. – Fiecare vană se controlează prin manevrarea tijei de acţionare
pentru a constata dacă este complet deschisă.

Art.159. – Este interzisă folosirea conductelor instalaţiei de stingere a

incendiului pentru suspendarea sau rezemarea unor obiecte, materiale etc.

Art.160. – Ori de câte ori se constată defecţiuni se iau imediat măsuri de

reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau cu defecţiuni, pentru a se repune
instalaţia de stingere a incendiilor în stare de funcţionare, în cel mai scurt timp.

Secţiunea a 4-a
Planificarea şi executarea exerciţiilor de evacuare în caz de incendiu

Art.161. – (1) Instruirea în domeniul apărării împotriva incendiilor constituie

parte componentă a activităţii de prevenire a incendiilor desfăşurată de persoanele
fizice şi juridice potrivit prevederilor legale în vigoare.
(2) Conducătorul instituţiei care desfăşoară activităţi cu personal angajat
permanent sau temporar din afara acesteia, în condiţiile prevăzute de lege, este
obligat să organizeze şi să desfăşoare instruirea acestuia în domeniul apărării
împotriva incendiilor pe baza dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în
domeniul situaţiilor de urgenţă, precum şi a altor reglementări specifice.
(3) Instruirea poate fi efectuată de persoane fizice sau juridice atestate.

Art.162. – Pentru evacuarea în siguranţă în caz de incendiu se iau măsuri de

instruire temeinică a personalului privind:
a) modalităţile practice, concrete, de asigurare a evacuării utilizatorilor ori,
după caz, a salvării persoanelor ce nu se pot evacua singure;
b) modalităţile practice, concrete, de asigurare a salvării obiectelor din cadrul
obiectiv în cazul producerii unui incendiu, cu precizarea ordinii de salvare
(prioritatea în salvare fiind determinată de valoarea acestora), a personalului
nominalizat pentru salvarea, paza obiectelor evacuate, locurilor de
adăpostire şi, după caz, a mijloacelor tehnice alocate.

Art.163. – Pentru evacuarea utilizatorilor din unităţile sănătate şi de îngrijire

şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap, în
condiţii de siguranţă se iau următoarele măsuri:
a) pe tot timpul desfăşurării activităţilor în aceste spaţii, uşile interioare şi
exterioare de pe traseul de evacuare vor fi descuiate, ele trebuind să se
deschidă în sensul de evacuare prin simpla apăsare a dispozitivului de
deschidere;
b) traseele spre căile de evacuare se marchează corespunzător, potrivit
prevederilor HGR nr. 971/26.07.2006 privind cerinţe minime pentru
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, care
transpune Directiva Europeană nr.92/58;
c) se controlează şi se asigură funcţionarea în permanenţă a iluminatului de
siguranţă din clădiri;
 d) se prevede un sistem de alarmare care permanent trebuie să fie în stare de
funcţionare şi adecvat utilizatorilor;
e) se prevede un telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau
privat pentru situaţii de urgenţă/serviciul profesionist pentru situaţii de
urgenţă cel mai apropiat;
f) semnalul de alarmare în caz de evacuare trebuie să fie cunoscut de către toţi
cei care se află sub îngrijire sau sunt cazaţi în astfel de unităţi;
g) în cazul în care semnalul acustic de alarmă nu poate fi auzit de către
persoanele cu anumite dizabilităţi, se prevăd sisteme luminoase de alarmare,
eventual sisteme sau aparate pe bază de vibraţii în timpul nopţii;
h) în fiecare spaţiu/încăpere se afişează instrucţiunile pe care utilizatorii
acestora să le cunoască şi să le urmeze în cazul declanşării alarmei de
evacuare, de exerciţiu sau reală.

Art.164. – Covoarele, preşurile, etc. utilizate pe culoarele, coridoarele şi

scările de evacuare vor fi bine fixate de pardoseală, astfel încât să nu se împiedice
evacuarea persoanelor şi bunurilor în caz de incendiu.

Art.165. – În fiecare spaţiu/încăpere se afişează un extras din planul de

evacuare în caz de incendiu.

Art.166. – Pentru evacuarea copiilor, bătrânilor, persoanelor cu handicap şi a

altor persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă măsuri şi
soluţii adecvate, cu respectarea reglementărilor specifice.

Art.167. – În cazul spaţiilor destinate bătrânilor, persoanelor cu handicap,

pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure, se asigură marcarea uşilor
camerelor cu culori după cum urmează:
a) roşu – persoanele care nu se pot evacua singure;
b) galben – persoanele care necesită sprijin la evacuare;
c) verde – persoane care se evacuează singure.

Art.168. – Pe timpul exerciţiilor de evacuare şi al evacuării în caz de

incendiu se respectă următoarele regulile de comportament, care se afişează în
fiecare spaţiu la loc vizibil:
a) în momentul declanşării alarmei de incendiu, ascultaţi şi executaţi întocmai
sfaturile persoanelor care vă îngrijesc;
b) păstraţi-vă calmul;
c) ajutaţi persoanele cu diverse handicapuri;
d) nu vă luaţi obiecte personale care vă pot îngreuna evacuarea;
e) nu vă îndepărtaţi de colegii şi de persoanele care vă îngrijesc;
f) în condiţii de fum, vă veţi deplasa cât mai aproape de sol;
g) nu vă întoarceţi în clădire pentru a vă lua diverse obiecte personale;
h) nu folosiţi ascensorul;
i) la locul de adunare, aşteptaţi să se facă prezenţa;
j) nu părăsiţi locul de adunare fără înştiinţarea şi aprobarea celui care se ocupă
de dumneavoastră.
 Art.169. – (1)Exerciţiile de evacuare în caz de incendiu şi exerciţiile privind
modul de acţiune în caz de incendiu, la care vor participa toţi utilizatorii, se
planifică şi se execută cel puţin o dată la şase luni.
(2) Aceste activităţi sunt coordonate de persoana responsabilă cu apărarea
împotriva incendiilor.

Art.170. – Pe timpul exerciţiilor de evacuare se urmăreşte inclusiv nivelul de

respectare a regulilor privind comportamentul personalului (evitarea panicii, a
busculadelor, acţionarea coordonată).

CAPITOLUL III
ECHIPAREA ŞI DOTAREA CU INSTALAŢII, SISTEME, UTILAJE ŞI
MIJLOACE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Art.171. – Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu

instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici,
precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform
reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.

Art.172. – Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează

în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice, iar la exploatarea acestora
se au în vedere următoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile (pe căi de evacuare,
coridoare, holuri, în zonele ieşirilor şi alte asemenea spaţii) şi la distanţe
optime faţă de focarele cele mai probabile;
b) înălţimea de montare şi greutatea acestora să fie pe măsura capacităţilor
fizice ale persoanelor care le utilizează;
c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de
incendiu.

Art.173. – Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se

echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se
întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei
necesare, conform reglementărilor tehnice.

Art.174. – (1) Dotarea cu mijloace tehnice de primă intervenţie şi

periodicitatea verificărilor acestora se face conform prevederilor cuprinse în
normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice unităţilor de sănătate şi de
îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor, persoanelor cu handicap.
(2) Se asigură dotarea cu stingătoare de incendiu în număr de cel puţin unul
la o suprafaţă de 200 m2, dar minimum 2 stingătoare pe nivel, conform scenariului
de securitate la incendiu sau evaluării de risc de incendiu, după caz.

Art.175. – (1) Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice

şi amenajărilor trebuie să execute periodic controlul stării de funcţionare a
mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care acestea sunt echipate
şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
(2)Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori
neasigurarea parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este
strict interzisă.
(3) Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice,
normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile
tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători /furnizori.

CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE

Art.176. – Dispoziţiile generale se aplică cumulativ pentru fiecare caz în

parte (construcţie, instalaţii, amenajări şi alte spaţii aferente construcţiilor),
indiferent de capitolul la care sunt prevăzute, avându-se în vedere şi prevederile
celorlalte acte normative specifice domeniului de apărare împotriva incendiilor,
care nu sunt cuprinse în prezentele dispoziţii.

Art.177. – Administraţiile unităţilor de sănătate şi de cazarea şi îngrijire a

copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor şi persoanelor cu handicap pot stabili, în raport
de specificul lor şi alte restricţii reguli şi măsuri, privind prevenirea şi stingerea
incendiilor, pe care pentru aplicare, le supun aprobării conducerilor instituţiilor
respective.

Art.178. – Controlul intern pe linia prevenirii incendiilor se realizează de

către structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor sau, după caz, de către
persoana care îndeplineşte prin cumul atribuţii pe această linie de la nivelul
unităţilor de sănătate şi de îngrijire şi cazare a copiilor instituţionalizaţi, bătrânilor
şi persoanelor cu handicap.

Art.179. – (1) Rezultatele controlului intern realizat de către organizator se

trec într-un registru de control.
(2) Rezultatele controlului desfăşurat de către reprezentanţii inspectoratelor
pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de personal cu
atribuţii de control în domeniu din structurile Ministerului Sănătăţii Publice şi din
structurile Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse sunt menţionate în
procesele verbale de control, organizatorul având obligaţia de a le menţiona separat
în registrul de control.