PROPEDEUTICĂ

SUPORT DE CURS
7-8

CRITERII MODERNE DE CLASIFICARE A

MEDICAMENTULUI

Tratamentul medicamentos are la bază două concepţii terapeutice:

♦alopatia
♦homeopatia

Toate clasificările medicamentelor prezente în continuare se adresează

tratamentului alopatic.

I.Concepţia terapeutică

Medicamente alopate (gr.allos=altul +pathos=boală).Aceste medicamente sunt

concepute după medicina clasică şi constituie majoritatea formelor farmaceutice
utilizate curent în terapeutică.
Prescrierea lor are la bază concepţia lui Hipocrate:,,contraria contrariis
curantur”(legea contrariilor=ceea ce este contrar vindecă), după care medicamentul
acţionează asupra bolii în mod antagonic, neutralizându-i efectele, ca antidot.
Dacă se descoperă cauza bolii, se administrează un medicament care să
suprime boala şi să aducă vindecarea.
Astăzi, alopatia este considerată metoda ştiinţifică de tratament care
se bazează pe:
●Cunoasterea proprietăţilor fizico-chimice ale substanţelor.
●Relaţia farmacologică doză-efect.
●Experimentarea biologică.
●Observaţia clinică.

Medicamentele alopate se utilizează pentru combaterea cauzei, modificările

patologice şi simptomelor bolilor, în scop profilactic, curativ sau de diagnostic, în
doze de la fracţiuni de miligram, până la zeci de grame.
La metoda alopată se pot ataşa înca trei metode:
●Fitoterapia, ( utilizează exclusiv plantele medicinale ca remediu).
●Aromaterapia (utilizeaza uleiurile volatile.)
●Opoterapia (utilizeaza ţesuturile şi organele animale).
 Medicamente homeopate(gr. homoios=asemănător, egal+
pathos=boală):frecvent se utilizează termenul de remedii homeopate.
Sunt concepute după principiul lui Hipocrate:,,similia similibus curantur”,
(legea similitudinii=ceea ce este asemănător vindecă), conform căruia un medicament
este folosit împotriva unei boli, dacă provoacă la omul sanaţos aceleaşi simptome cu
maladia respectivă.

Alegerea medicamentului este efectuată în funcţie de simptomele pe care le

prezintă bolnavul, tratamentul fiind individualizat.
Pentru tratamentul homeopat sunt specifice:
-Administrarea în cantităţi extrem de mici -doze infinitezimale;
-Legea similitudinii;
-Experimentarea pe om (fapt interzis în alopatie), principii enunţate de Samuel
Hahnemann(1796).
Folosite raţional, medicamentele homeopatice pot completa pe cele alopate, în
anumite cazuri si în anumite situaţii.
Se cunosc peste 2000 de medicamente homeopatice obţinute din trei regnuri
diferite, de origine:
-vegetala;
-animală;
-minerală.
Cele mai utilizate sunt materiile prime vegetale plante proaspete, supuse
macerării cu alcool pentru extragerea principiilor active se obţine ,,tinctura-mamă”,
care se concentrează la 10parţi din masa iniţială, pentru plante şi la 20părti pentru
produsele animale.
Produsele concentrate se numesc suşe(suse homeopatice), care sunt diluate
succesiv la 1/10, şi sau 1100.
La fiecare diluare flaconul este agitat puternic, pentru a-i creste puterea
terapeutică,operaţia este numită dinamizare.

Produsele insolubile sunt divizate prin triturare cu lactoză.

Formele farmaceutice utilizate frecvent sunt:
♦Soluţii buvabile, prezentate ca picături sau fiole;
♦Soluţii injectabile, pulberi, comprimate, supozitoare,unguente.
♦Granule (sfere de lactoză-zaharoza de 0,05).
♦Globule (sfere de 0,01-0,003g) preparate prin impregnare.
♦Doze-formă, ce corespund la o unitate priză; astfel sunt doze -globule.
 II. După originea, natura şi compoziţia materiilor prime, medicamentele se
impart în:

1.Medicamente definite chimic

Conțin una sau mai multe substanțe medicamentoase de natură:
- minerală,
- biologică,
- de semisinteză sau sinteză, cu constanțe fizice și proprietăți chimice
caracteristice.
2.Medicamente nedefinite chimic
Care au o compoziție complexă și conțin amestecuri cu caracteristici variabile
după origine și modul de obținere.

3.Medicamente obținute din țesuturi animale sau vegetale din animale sau
plante întregi
Acestea sunt definite prin caracterele morfologice și histologice.

Un capitol aparte îl constituie medicamentele imunomodulatoare

( imunostimulatoare sau inhibitoare ale marcofagelor, granulocitele și limfocitelor)
sau umorală (producția de complement seric, interferoni,limfokine).

III. După toxicitate

Ațât medicamentele, cât și substanțele farmaceutice sunt grupate în 3 categorii:

1.Medicamente și substanţe anodine sau obișnuite: acid acetilsalicilic, bromura

de calciu.
2. Medicamente și substanţe puternic active,foarte active sau
eroice(Separandum): fenobarbital, cofeină.
3. Medicamente și substanţe toxice şi stupefiante(Venenum;)atropina,
morfina,etc.

1.Medicamente și substanţele anodine sau obişnuite se utilizează în cantităţi de

ordinul gramelor, fără să producă tulburări în organism, dar sunt dăunătoare dacă se
administrează în doze exagerate.
Substantele anodine se pastrează în recipiente bine închise (cu dop rodat),
incolore sau colorate în brun, pe care se aplică eticheta cu inscripţie neagră pe fond
alb.
Medicamentele anodine se pastreaza în depozitul farmaciei şi se pot elibera cu
şi fără reţetă.

2.Medicamente și substanțe puternic active, foarte active sau eroice, se

pastrează la Separandum.
 Se utilizează în cantităţi de ordinul centigramelor, ele pot produce accidente
grave la administrare, dacă se depăşeşte doza terapeutică maximă.
Substanţele se pastrează în recipiente bine închise, cu dop rodat, incolore sau
colorate în brun(fotosensibile), pe care se aplică eticheta cu inscripţie rosie pe fond
alb. În F.R.X , la capitolul ,,Tabele “ sunt prezentate dozele terapeutice maxime ale
acestor substanţe, cât şi un tabel intitulat Separanda, care înscrie substantele şi
medicamentele puternic active(produse oficinale si industriale) în limba latină şi
alfabetic, aceste medicamente se elibereaza pe bază de reţetă.

Pentru formulele magistrale cu substanţe puternic active F.R.X prevede

verificare
a dozelor terapeutice maxime( şi unde este cazul, reducerea lor).

3.Medicamente și substanțe toxice şi stupefiante se pastrează la Venenum,sub

cheie.

Medicamentele conţin substanţe toxice în cantităţi mici de ordinul

miligramelor sau zecimilor de miligram. Administrate în cantităţi mici dar care nu
depăşesc dozele terapeutice maxime admise, produc fenomene toxice, tulburări ale
funcţiilor fiziologice şi /sau leziuni ale ţesuturilor, îmbolnăviri sau chiar moartea.

Substanţele toxice (gr.toxikon = otravă; egipt. takao=distrugere,

moarte),prezintă o acţiune farmacodinamică foarte energică. Se pastrează în
recipiente bine închise incolore sau colorate în brun pe care se aplică
eticheta cu inscripţie albă pe fond negru şi în plus etichetele: ,,Cap de mort”
şi ,,Atenţie otravă”, care se utilizeaza si pentru soluţiile sau pulberile concentrate.

Se mai numesc şi otrăvuri puternice (de la slav.otraviţii=a produce mâhnire, a

tulbura sănătatea sufleteasca).
Se pastrează la Venenum, sub cheie.
Eliberarea din farmacie a medicamentelor cu substanţe toxice este strict
reglementata, numai pe bază de reţetă. Nu se eliberează din farmacie nici o substanţă
toxică fară să fie prelucrată într-o formă farmaceutică.

Stupefiante (lat. stupor=amorţeală, facere=a face, aproduce),cunoscute şi sub

numele de drog sau narcotice: sunt substanţe naturale, de semisinteză sau sinteza, a
căror utilizare antrenează o intoxicatie cronică, caracterizată prin:
●Nevoia sau dorinţa de a continua consumul acestui drog, pentru a obţine
efecte secundare: toxicomania.
●Efecte nocive pentru individ si societate: tendinţa la crimă.

Medicamentele si substanţele toxice şi stupefiante sunt înscrise în F.R.X în

tabelul Venena şi în tabelul cu dozele terapeutice maxime.
 Medicamentele şi substanţele stupefiante au eliberare strict reglementată, pe
bază de retetă specială. Nu se eliberează din farmacie nici o substanţă stupefiantă,
decât prelucrată sub o forma farmaceutică.

IV. După modul de formulare

În funcție de formulare, medicamentele se clasifică în trei grupe:

1.Medicamente magistrale.
Acestea se prepară în farmacie la cerere, pe bază de prescripţie
medicală(reţeta), individualizată pentru un bolnav.
Au o durata de păstrare scurtă, se prepară în cantităţi mici şi sunt destinate
utilizarii imediate.
Termenul dat acestor medicamente provine de la farmacistul conducator al
unitatii, numit magistru(lat. magister),denumire data la romani de elevi , profesorilor.
Reţetele prescrise de medic, care puneau probleme la preparare se discutau cu
elevii şi se efectuau de către magister,, denumite medicamente magistrale. Erau
preparate într-un mod care să le asigure stabilitatea eliberându-se sub o formă cât mai
estetică, erau preparate ,,ex tempore”(lat. =îndată, în grabă), ca unicat realizat de
farmacist pe baza unei prescripţii medicale pentru un singur bolnav.

2.Medicamente oficinale

Sunt medicamente înscrise în farmacopei având o formulă stabilită, în scopul

de a generaliza metoda de preparare şi a avea condiţiile de calitate impuse.
Au o durata de pastrare mare şi o largă utilizare. Se prepara în farmacie în
cantităţi mai mari, din care se fac diviziuni si se pot elibera bonlavului imediat , la
cerere cu sau fară reţetă.De asemenea aceste medicamente pot intra în formularea
unor preparate magistrale.
În grupa produselor oficinale erau încluse si drogurile vegetale.
La început, prepararea medicamentului se efectua în oficină, prima cameră ,
unde se primesc astăzi pacienti. Farmacistul oficia prepararea medicamentului, prin
acest cuvânt întelegându-se ,,a săvârşi cu solemnitate un act public sau privat”.
Tot în grupa medicamentelor oficinale intră :
●Medicamentele preparate şi condiţionate în industrie şi eliberate de farmacist,
sub eticheta sa, ele se mai numesc produse oficinale divizate(P.O.D).
●Medicamentele preparate în industrie, livrate în vrac, la oficină şi
condiţionate în farmacie.

3.Medicamente industriale
Sinonime: produse farmaceutice sau specialităţi farmaceutice.

Astazi au ponderea cea mai mare a eliberărilor din farmacie (98%).

Specialitatea este un medicament preparat anterior, prezentat sub o
condiţionare particulară şi caracterizat printr-o denumire specială, nume depus-marcă,
sau nume comercial.
 Această definiţie implică elemente subînțelese ca:
-produs preparat numai în industria de medicamente ( laborator de
medicamente, firmă producatoare ), pe baza unei formule înscrise în fişa de fabricaţie
şi aprobată de M.S.sau un medicament care poate proveni din import, are o
compoziţie fixă, o acţiune determinată, o biodisponibilitate optimă şi o valabilitate
mare, de 1-3-5ani;
-prezentarea sub o condiţionare particulară, identică pentru toate unităţile de
condiţionare puse în vânzare;
-producţie în cantităţi mari: șarje sau loturi de fabricare;
-denumirea caracteristică convenţională înregistrată sau nu şi folosită în
exclusivitate de firma producătoare.

Nomenclatura medicamentelor industriale poate fi dată de:

-denumirea chimică, care redă structura chimică a substanţei medicamentoase;
de obicei este complicată şi se utilizează mai rar;
-denumirea comună internaţională D.C.I. propusă sau recomandată de O.M.S.
şi are ca scop generalizarea denumirii substanţelor medicamentoase;
-denumirea oficială prevăzută de farmacopee şi care reprezintă denumirea
oficială din ţara respectivă;
-denumirea comercială, înregistrată (notata cu R abreviere de la engl.
registred=înregistrat), este stabilită de firma producătoare; este simplă, uşor de
memorat, dar nu întodeauna adecvată. Numarul mare de denumiri comerciale
reprezintă o dificultate serioasă pentru cunoaşterea medicamentelor.

De exemplu: acidul acetilsalicilic, cu prima denumire comercială de aspirină,

are astăzi peste o sută de denumiri comerciale, date de firmele şi ţările producătoare;
thrombo ass; aspimax; alka selteer; protecardin etc.
Pe fiecare unitate de condiţionare (recipient şi ambalaj)figurează urmatoarele
elemente:

●Numele produsului.
●Forma farmaceutică.
●Formula produsului (compoziţia).
●Numărul de unități sau conținutul.
●Modul de administrare.
●Termenul de valabilitate.
●Precauții de pastrare.
●Numele si adresa producatorului.
●Marca fabricii.
●Numarul şarjei de fabricaţie.
●Preţul de cost.

În opoziţie cu ,,medicamentul magistral” care este preparat ,,ex tempore” şi ca

unicat, pe baza unei prescripţii medicale şi pentru un bolnav anumit , ,,medicamentul
industrial “ este deci preparat anterior, are o formulă de fabricare fixă şi o durată de
valabilitate mare, destinat publicului larg.

Aceste elemente personalizează producția și responsabilitatea fabricantului.

Marca unui medicament este numele cu care acesta este pus în circulaţie, de
catre o firmă, societate sub forma unui semn vizibil, aplicat pe eticheta şi pe
ambalajul acestuia.
Produs farmaceutic este considerat orice medicament industrial care conţine o
substanţă medicamentoasă(sau o asociere) şi este eliberat sub denumirea sub care a
fost înregistrat (orice fel de asociaţii, dozaj, forme de administrare sau modele diverse
sub care el este comercializat).
Un acelaşi medicament, care prezintă o denumire particulară, poate exista în
forme farmaceutice diferite: comprimate, fiole, supozitoare, soluţii buvabile, etc.
Unele din aceste forme farmaceutice pot conţine substanţe active în dozaj
diferit, exemplu: fiole de 1mg, 5mg.
Se consideră prezentare, fiecare asociere,dozaj, forma de administrare sau
capacitate diferită a aceleaiași specialități.
Eşantion este un produs propus pentru marketingul medicamentului, nu se
comercializează.
Medicament generic, reprezintă un medicament industrial, reprodus(copiat)
după formula unui medicament original, existent deja în circulaţie; el trebuie să
corespundă urmatoarelor condiţii:
-să fie essential similar cu medicamentul original, să aibe aceaiasi compoziţie,
calitativă si cantitativă în substanţe, aceiasi formă farmaceutică;
-aceleasi indicaţii terapeutice, să aibă studii comparative cu produsul original;
-este comercializat de o altă firmă decât cea producătoare a medicamentului
original, fie sub numele generic(stabilit), fie sub un nume propriu şi cu preţul mai mic
(deoarece medicamentele generice nu au fost supuse testelor clinice, toxicologice etc,
ca cele originale);
-este posibilă comercializarea unui medicament generic numai dacă
medicamentul original este protejat de brevet.
În cea mai mare parte a tărilor, numele comercial al unui medicament este
protejat prin sistemul de brevete (patente).

Brevetul (sinonime:invenţie, patent):creaţie ştiinţifică sau tehnică care prezintă

noutate şi progres tehnic, soluţie tehnică, cu aplicabilitate industrială. Titlu este
eliberat sub forma unui document de către o autoritate(Oficiul de Stat pentru Invenţii
si Mărci-O.S.I.M) inventatorului unui produs sau procedeu de fabricaţie şi îi conferă
dreptul exclusiv de a exploata invenţia sa într-un timp definit(15-20ani),
asigurându-i-se protecţia.
 Fundamentale sunt două sisteme de protecţie prin brevete:
●Brevete aplicate unui medicament specific.
●Brevete acordate procedeelor de fabricaţie.

Cea mai mare parte a ţărilor utilizează primul tip (brevetul produsului), altele
pe amândouă. Sistemul de brevete asigură monopolul de productie (proprietatea
firmei)şi o comercializare a medicamentului, pe o perioadă, după țară, de până la
25ani.
Dacă produsul nu a fost protejat de un brevet, el poate fi fabricat şi
comercializat, eventual şi de o altă firmă producatoare, sub un alt nume.

V.După gradul de dispersie

În funcţie de gradul de dispersie pot fi:

●Sisteme omogene (dispersii moleculare).
●Sisteme eterogene, (particulele sunt mai mari decât molecula).

Caracterul structural omogen sau eterogen al unui sistem dispers depinde de

doi factori principali:
-afinitatea reciprocă a componentelor sau a fazelor;
-raportul dintre mărimea particulelor fazelor care compun sistemul dispers.
Se mai adaugă caracteristicile generate de proprietaţile :
-cinetice:difuziune, ozmoză, filtrare, stabilitate;
-electrocinetice: structura micelară, stabilitate termo-dinamică;
-optice: claritate, opalescenţă, tulbureală, vizibilitate la microscop,
ultramicroscop;
-superficiale: tensiune superficiala, sau interfaciala, absorbţie , etc.

1.Medicamente omogene, sinonime: sisteme disperse omogene.

Sunt sisteme disperse monofazice, dispersii moleculare sau
ultramicromoleculare, în care faza dispersată şi mediul de dispersie au afinitate
reciprocă (miscibilitate, solvatare):
-formează o singură fază (lichid, solid, gaz);
-prezintă aceleasi proprietaţi fizice şi chimice;
-diametrul particulei fiind mai mic de 1(nanometru).
Dispersiile omogene mai sunt denumite soluţii reale, adevărate, care trec prin
filtre, ultrafiltre, fără a separa, dializează.
Medicamentele din această clasă difuzează rapid în organism, se absorb uşor şi
cuprind formele farmaceutice cu cea mai mare biodisponsibilitate.
Exemple: soluţii medicamentoase, soluţii injectabile; perfuzabile; soluţii
oftalmice.
 2.Medicamente eterogene sinonime: sisteme disperse eterogene.
Sunt sisteme disperse bifazice sau sisteme polifazice. Sunt sisteme formate din
doua sau mai multe faze:
-faza dispersată (dispersă, internă, discontinuă);
-faza dispersantă ( mediu de dispersie, externa, continuă).
Sunt caracterizate prin prezenţa suprafeţelor de separaţie, datorită neafinităţii
fazelor componente şi respectiv diferentei dintre marimea particulelor fazelor. Cu cât
suprafaţa de separaţie este mai mare, caracterul eterogen este mai accentuat.

Sistemele polifazice prezintă proprietaţi diferite care imprimă discontinuitatea.

Gradul de dispersie este mai mare decât molecula, marimea particulei putând
ajunge la 1mm.
Se deosebesc 3grupe:

Sisteme disperse ultramicroeterogene(coloidal disperse);

-particule de circa 1nm-500nm( nano micron).
În acesta grupă: sisteme micelare; microemulsii; dispersii coloidale;
nanoparticule; nanosfere; nanocapsule; lipozomi; latexuri.

Sisteme disperse microeterogene (semicoloidale);

-particule de circa 500nm- 100µm(micron).
În aceasta grupă:
- mucilagii, emulsii, unele unguente emulsii;
- aerosoli, aerosoli-spray;
- suspensii; suspensii oftalmice, injectabile;
-supozitoare -suspensii;
- pulberi fine;
-unguente dermatologice,oftalmice;
-microgranule ( microcapsule, microgranule).

Sisteme disperse macroeterogene (microscopice sau grosiere);

-particule de circa 100µm -1mm.
În aceasta grupă:
-emulsii; suspensii; unguente grosiere;
-
pulberi; comprimate; granule; capsule; pilule; specii medicinale.

VI. După repartizarea dozelor de substanțe medicamentoase în forma

farmaceutică, medicamentele sau formele farmaceutice pot fi:

1.Forme farmaceutice unitare-au mare precizie de dozare și facilitate de

administrare. Ele se obțin atât în farmacie cât și în industrie, de exp:fiole, supozitoare,
comprimate, capsule etc.
 2.Forme farmaceutice unitare fracționabil, care sunt menite să ajute
posologia, prin fragmentare, precizia dozei depinde de forma farmaceutică: de
exemplu comprimate fractionabile.

3.Forme farmaceutice multidoze sau cu doze multiple, care se folosesc cu

ajutorul măsurilor aproximative(lingură, lingurită,picatorul sau o altă formă de
măsură bine calibrate și eliberată împreună cu medicamentul de exemplu: soluții,
siropuri,suspensii,pulberi, granule,etc.
Aceaste forme au avantaje: fracționare ușoară a dozelor și posibilitatea de
adaptare a posologiei la fiecare bolnav.
Principalul inconvenient îl constituie lipsa de precizie în prelevarea dozei.
VII. După operațiile farmaceutice,

Acestea se bazează pe dispersarea substanței medicamentoase, urmată sau nu

de alte operații complexe.

1.Medicamente obținute prin dispersarea omogenă:

-dizolvare simplă: soluții, siropuri;
-dizolvare cu intermediari:colire, soluții injectabile, perfuzii;
-dizolvare extractive și evaporare: extracte moi, extracte uscate;
-dizolvare extractive și distilare: ape aromatice, alcoolice, etc.

2.Medicamente obținute prin dispersare eterogenă și alte operații:

-dizolvare coloidală: soluții coloidale, mucilagii;
-emulsionare sau suspendare:emulsii, suspensii, unguente;
-dispersare, aglutinare, modelare:supozitoare, pilule, granule, granulate;
-dispersare, aglutinare, compactare:comprimate, comprimate acoperite;
-incapsulare și microcapsule:microcapsule,microparticule, nanoparticule.

VIII. Modul de prescriere și de eliberare

1.Specialități medicale care se eliberează din farmacie numai pe bază de

prescripție medicală( retetă) și se utilizează la indicațiile și sub controlul medicului.

2.Medicamente esențiale sunt medicamente stabilite de O.M.S.pentru

ajutorarea țarilor în curs de dezvoltare( circa 200produse), absolut necesare.Se pot
elibera cu sau fară rețetă.

3. Specialități pentru marele public, sinonime medicamente familiale

(automedicație) sau O.T.C.(engl. Over the counter=medicamente peste lista
medicamentelor esențiale stabilite de O.M.S), utilizate de bolnav fără prescripție
medical. Astfel sunt: produsele antigripale, pentru tuse, fortifiante, anticoncepționale,
etc.
 IX.După calea de administrare

Medicamentele se clasifică în :
1.Medicamente administrate pe cale orală(bucală, enterală, digestive, gastro-
intestinală sau uz intern);
2.Medicamente administrate parenteral- toate tipurile de injecții;
3.Medicamente utilizate pe caile transmucozale: mucoasele: bucală, nazală,
ocular, auriculara,pulmonara, rectală,vaginală și uretrală;
4.Medicamente utilizate extern pe piele calea cutanată.

X. Specificacitatea acțiunii terapeutice

1. Medicamente specific: forme farmaceutice care se adresează unui anumit

fenomen și care sunt eficace în acel fenomen: chimioterapicele,
digitalicele,etc.
2. Medicamente nespecifice:forme farmaceutice care se adresează unor
mecanisme generale de acțiune, ce pot interveni în mai multe entități
morbide, fără a avea specificitate pentru un agent patogen sau un fenomen:
medicamente care acționează asupra sistemului nervos, cardio-vascular,etc.

XI .Sistemul A.T.C.( anatomic-terapeutic-chimic)

-anatomic -locul de acţiune a medicamentului;

-terapeutic -tipul de acţiune;
-chimic- identitatea chimica a medicamentului.
În functie de aceste categorii, medicamentele au fost repartizate în cinci
niveluri:
Nivelul I: formaţiunea anatomică( codificare cu majuscule latine -14 grupe
notate cu (A,B,C,D,G,H,J,L, M,N,P,R,SV.)
Nivelul II: grupa terapeutică(codificare cu cifre arabe).
Nivelul III: subgrupa terapeutica (codificare cu majuscule latine).
Nivelul IV: clasa chimica (codificare cu majuscule latine).
Nivelul V:subclasa chimică (codificare cu cifre arabe).

În agenda medicală produsele farmaceutice sunt clasificate în 29 de grupe, după

criteriul aparatului anatomic.
 XII. Locul de acţiune şi eliberare a substanţei:

1Medicamente cu acţiune locala sau topică.

Sunt forme farmaceutice cu eliberare convențională ( clasice) definite numai prin
conținutul de substanță medicamentoasă și concepute pentru o acțiune la nivelul
locului de aplicare:
-Calea cutanată(piele), când realizează o acțiune dermică;
- Calea mucoaselor.
-Calea orală.
Exemple: soluții, emulsii, suspensii de uz extern,suspensii de uz intern, colire,
erine, unguente, supozitoare,comprimate perlinguale,etc.
2.Medicamente cu acţiune generală sau sistemică.
Se clasifică în trei mari grupe:
●Medicamente cu eliberare conventională (clasice).
Sunt forme farmaceutice definite numai prin conţinutul de substanţă
medicamentoasă, eliberarea substanţei nu este modificată voluntar și se efectuează
după o cinetică corespunzătoare normelor teoretice ale formei farmaceutice, ea
depinde essential de proprietațile fizico-chimice ale substanței.
Efectul terapeutic al acestor forme farmaceutice nu este constant, ci este
determinat de fluctuațiile mari ale nivelelor sanguine ale medicamentului în
organism.
Exemple: soluții de uz intern, suspensii si emulsii de uz oral, comprimate,
soluții injectabile apoase, pulberi, drajeuri, capsule.
Eliberarea substanței este foarte rapidă la soluțiile injectabile,i.v și i.a. sau
rapidă la celelalte forme lichide și în câteva minute la formele solide.

●Medicamente cu eliberare modificată.

Sunt forme farmaceutice la care viteza de eliberare a substanței este modificată
voit și este legată de formulare.
Aceste forme farmaceutice sunt:
1.Medicamente cu eliberare accelerată;
Sunt forme farmaceutice a caror viteză de eliberare a substanţei medicamentoase este
mai rapidă decât a unei forme cu eliberare convenţională ( comprimate şi granulate
efervescente, comprimate liofilizate.
2Medicamente cu eliberare încetinită;
Sunt forme farmaceutice a caror viteză de eliberare a substantei medicamentoase este
mai lentă decât aceea a unei forme cu eliberare convenţionala destinată aceleaiaşi cai
de administrare.
Medicamentele cu eliberare încetinită pot include 3forme :
-medicamente cu eliberare repetată, (susţinuta);
-medicamente cu eliberare controlată, sunt numite şi sisteme terapeutice cu
eliberare controlată sau dispozitive;
-medicamente depôt; sunt forme cu eliberare încetinită concepute pentru
caile parenterale(i.v; i.m; i.a sau s.c.)
 3. Medicamente cu eliberare amânată (prelungită sau retard).
Sunt forme farmaceutice a căror eliberare în organism este retardată datorită unui
mod de fabricare adecvat şi sunt destinate mai ales administrării pe cale orală.Aceste
medicamente conţin doza de substanţă medicamentoasă într-o formă farmaceutică
rezistentă la sucul gastric.

●Medicamente cu eliberare la ţintă.

Sinonim sisteme medicamentoase de transport si cedare la ţinta, sisteme
vectorizate sau transporturi de medicamente.
Forme farmaceutice ultradispersate (ultramicroeterogene) realizate prin
asocierea substanţei medicamentoase cu substanţe de natura variabilă ( numite
vectori, transportori sau carauşi).
Acesti vectori sunt clasificați în 3 mari grupe:
Vectori medicamentoși de prima generatie:
-microsfere;
-microcapsule.
Vectori medicamentoși de a 2 a generație;
-nanosfere;
-nanocapsule;
-lipozomi.
Vectori medicamentosi de a treia generație.
Aceștia sunt vectori coloidali, cuplați cu anticorpi monoclonali.