967-W

MARCUS TULL1US CICERO

ii I, II .IHI iii.n i i j i unii nu i II ,11 in mi II i nniji i iiiiții i I I,.

Lib< ,LNI\ ERSAL V, A’ca^y

B iu r< ti— C'iica A dorici, -
Lei 20
Preț
Cuvântarea de apărare
pentru

TITUS AfflIUS MILO

(PRO MILONE)
Traducere din IahneșSs ds
VASILE GRECU
 Extras din Catalogul Bibliotecii pentru .toți

Brett-Harte, Âlarcon,
nuvele, frad. de T d-na
Liviu M.
:arte
jviiHță
roșură el cărei
cap aferesant poate
fora ;ută pentru
orielr ei cuviințe ne
îm viață nouă, și
afară, formânda-n
disciplinând
apucăturii Din capitolele cele
n Cum să se poarte ornai în
societate, salatei, zâmbetul, în familie, părinții și copiii,
înire rude, cu profesorii, serbări în famil e, în societate,
viziie, piese, dejunuri, baluri, serate, corespondentă, ca-
douri, etc.
Bnrnet Fr. Micul Lord, frad. de losif Nădejde, povestire
pentru copii, cu ilustrafii....... 747-48 b
CaHlavet șl ©es Flers. Amorul ve- ghază, comedie,
frad. de D. An- ghel ........ 463-63b

BIBLIOTECA PENTRU TOȚI

MARCUS TULLIUS CICERO

cuiAîTĂaa'. : v.ia si L
PEWTBII
TsT;S • ■
■
(PRO MILONE)
Traducere din latinește
DE
VASUE ©LTS-DCA

BUCUREȘTI
Mitara Ubrlri®! BOiWERSALAH Alcaîay & Cs.
No. ?7S Calea Victoriei, No. |7
 „Biblioteca pentru toți!‘ este și ea o școală,
cotribuind la formarea caracterelor, la îmbogățirea
judecății, închipuirii și a iubirii de Patrie,
 PREFAȚĂ

Traducerea a fost făcută după textul latin

din edițiile comentate : /) M. Tulii Ciceronis
Pro T. Annio Milone, oratio ad iudices, ierte
latin, etc. par Pascal Monet, 4 edit. Paris,
1908, Hachette. 2) Gicero’s Rede fur T, Annius
Milo, fur der Schul and Privatgebrauche,
erklărt von Friedrich Richter and Alfred
Eberhard, 5. Aufl. von Herm. Nohl, Leipzig u.
Berlin 1907, Teub- ner. 3) Cicero’s
Ausgewăhlte Reden, erklărt von Rari Halm. 5.
Bond : die Reden fur T. Annius Milo, etc. 10,
verbes. Aufl. von G. Laubmann, Berlin 1899,
Weidmann. A fost apoi asemănată ca
traducerea germană din Cicero’s ausgewăhlte
Reden, 2. Bând- chen : Rede fur Titus Annius
Milo, etc. Aus

■; Ml ( ■ ■ U lM: - M : : ' :? ȚM'MAl -iMlruMțr

IV
dem Lateinischen von £)r. Max Oberbreyer.
Leipzig, Rpclairis Universalbibliothek,
Pentru Introducere și note au fost folosite
edițiile amintite, precum șl introducerea
(argumentam) lui Quintus Asconius Pedia-
nuss un comenta? foarte ban al lui Cicerone,
din veacul. întâi după Hr.
Traducătorul
București
ziua schimbării la fafă a Domnului, 1915.
INTRODUCERE
Titus Annius Milo, omorîndU-I pe adțver-
sarU său pofide Publius Ciodius Pulcher, a
trebuit să răspundă în fața judecății. Apărarea i-
a luat-o prietenul său politic, Ma'-cus Tu.fi.us
Cicero, neîntrecutul orator roman. ''i
Cearta politică dintre Cfodius ide o parte, și
Cicerone și- Milo de altă .parte, a ținut aproape
zece ani împliniți și ne arată în chip lămurit un
colț din vieața politică romană de pe la
sfârșitul1 republicei. Senatul stătea neputincios
în fața mulțimii neînfrânate, a derrtagogilor ce
nu cruțau nid m mijloc, și a puternicilor zilei,
cari făceau ce voiau. Erau vremiie prevestitoare
ale răsboiului civil dintre Caesar și Pompeius,
care a pus capăt republicei,
întemeind'monarhia. Deaceea și lupta ce-au
dus-o Clodius, Cicerone și Milo a fost din cele
mai .aprige, purtată fiind cu toate mijloacele ce
le-au fost cu putință, ’ ' .
 6 MARCUS TUUJUS CICERO PRO MILONE 7

Clodius, care se trăgea din vechea farai-H'eoatoritor

lie nobilă căClauldia,
Clo'ditts,— cu Clodius
trei ore înainte
e formade
a fi în Interamm, a fost la e®
popular^, .pentru Cfaudîus — de talent, însă neastâmpărat, pătimiaș și lipsit de orice .acasă- Dar 'C«!
scruputozitate. I dușmăniei lui cu eră
Cicerone toate următorul
că șiretlicurile lui casele
Cloldius
icele erau
un -oma .fost
învederate, totuș
: femeife din
■ a isbutit să-i mi-
mai
nobile, in frunte cu preotesele, numite vestale, ser- „ ,
* Inccmuul
bau în Roma în cinstea zeiței cele 'Bune buascăl
Bțcerone pe unii
și caiitai dintre
să se judecători,.
i asbune a- (Hffnțtiar^ pe
alții să-i înfricoșeze,Z așa că la urmă a fost if»c> T«3I' Urma ti

sea\) .anumite ceremonii tafcmoe, |la tari nu avea voie săcui

achitat iă parte
vre-o'nici un bărbat.
câteva voturi. De atunci
In .Decembrie, anul 62 înainte de Hri- Clodius se facu dușman .de riiioarte

siipra lui cât mâi amiairnic.

Un prilej potrivit pentru aceasta se ivî în
curând1. Senatul, stând în cafea planuri-
stos, Clodius, îmbrăcat în haine femeiești, lor Tui Caesar, atestă a căutat 'să. îndepăr- a căutat
să pătrundă în acele ceremonii, a fost însă; cunoscut după
teze ffîn Romaglasul
.pe său dțeSenatului.
capii bărbat. întâmplarea
Printre cei
stârpi o vâlvă ma,re, .qăci se făcuse o profanare a celor sffinte; și vinovatul
'dintâirf între aceștia ișe afla și 'trebuia deci
Cicerone.
pedepsit Astfel gla,suia o ho.iărîre a senatului. Venind
Clofdius,în fața
care judecății,
în vremea Clodius
aceea a•căutat
pusesesă Ta
se
des- vinovățească, aducând ca martor pe Caius cale Causinius
să fie feaf Schola, un bărbat
’de suflet tfe Un din plebeu,
orașul
Interamna în Umbria, care e la o depărtare Bepe'ntru! aproapeca140 de chilometri
astfel să poată fila a'îes
wd de Roma.
tribun al
Acesta mărturisi că în vremea când ..se serbau ceremoniile,
poporului, căciClodius se afiă
tribunul 1 la el fo Inferamna.
trebuia să fie din
Atunci Cicerone,.. rândul plebeilor, se folosi cu mare bucurie tfe
care și mai îpainte vreme s’a silit llia orice prilejacest
să puie frâubine
prilej tineretului
venit, cadestrăbălai și asupra
să. se răsb'ttne
stricat .din Romaț a dovedit în fața ju- ? lui Cicerone. Sprijiniridu-se pe puterea și pe
'drepturile ce i fe dă'd'eă slujba lui de tribun
a® poporului, făcu a. lege, HupM' care, .cel ce
ucisese vre-uii metățeah roman fără jfod'cată,
să fie surghiunit, iar averea să-i fie confiscată.
Legea-se. vedea efe dfcparrte era îndreptat®?.
împotriva hii 'Cicerone, care în rtnuT 63,
fijnldl consul.
 8 MARCUS TULLIUS CICERO PRO 9

prisese să fie uciși mai mUlți cetățeni ro-pc seama de nimerii. Cnaeus .Pompeius mani, fără
judecată, fiindcă au fost ;se ca prizonier 'din răsboiul mitri-
stecați în conjurația Iui Catiîina. Oricedatic pe fiul regelui ’din Armenia. Clodius încercare a
lui Cicerone să împiedice vo-îi , ăJii drumul. Pretorul Flavius, urmă- tarea legii a fost
zadarnică. O deputăție rindu-1, se ciocni cu oamenii lui Clodius, de cavaleri și senatori, în

Hortensius, cel mai de seamă orator ro- care cavalerul Marcus Papirus, prieten cu
frunte cu Quintus-pe ■ calea Appia; se născu o luptă, în Hortensius, cel mai de seamă orator
ro-_ __________________________________________' " —
man după Cicerone, . a fost fugărită ctfPonipeius, fii o’mortl Consulul’, care a în- pietre de
către oamenii lui Cîaudius, când cercat să i se împotrivească, a fost rănit a voit să intervie în
adunarea popv Au Ea, un rob de-al ui Clodius, prins fiind pentru Cicerone. Acesta a trebuit să
p "CC chiar în Senat cu un pumnal, mărturisi
că în surghiun, iar averea lui a fost j fără nici o a fost pus să-l ucidă pe Pompeius.
cruțare de oamenii Iui Claudi".s. Această purtare neînfrânată a lui CIo- dius a
Casa din Roma și vilele sale au fost arse Soția făcui, ca oamenilor să le pară rău
și copiii săi abia au scăpat, fugind
surghiunirea iui Cicerone. Pompeius la o singur se. străduia ca Cicerone să fie chemat
vestală. ' înapoi. Dintre slujbașii cei mai înal'ți ai anului
57, aproape toți erau prieteni de-ai Iui
u Cicerone. Un consul, Publius Cor-
.....
- '•
Clodius, scăpând as'tfe'll ’de .adversarul său politic icell mai primejdios, își făcea acuma de
cap. Consulilor, cari i-au fost de ajutor, la surghiunirea lui Cicerone, k-a nerius Lentulus
Spinther, lucra fățiș pentru dat spre administrare provinciile pe '■ari li-au voit, împotriva legii,
el, celălalt. nu se împotriviâ; dintre cei opt
pretori, numai unul, care era frate |cu Clodius,
eră împotriva fui; iar din cei
 PRO M1LONE ii
io MARCUS TULUUS CICERO

printr’o hotărâre a poporului. Pe prietenul’ lui Cicerone, i

poporului, în, insula Cipru, să acestora, Clodius caută să le înăbușe cu lă
moștenirea regelui Ptolemeu. puterea. Astfel, întrio ^dtaiare a' popo-
T_ _ ______1 k j_____t. Di... k rului în care eră să fie hotărâtă iertarea
tori și robi, pe cari i-a înarmat și celui Cicerone, tribunul’ poporului' Qidntus ajutorai cărora
făcea ce voia, nevoind Fabricius a fost izgonit pu puterea,; mai
Marcus Cato, l-a trimis, tot printr’o ho-zece triburi numai doi. Totuș, străduințele tărâr» ai ii
în sam.. ______________ _______________
Și-a; adunat în jurai, său bande de gladja-
 PRO M1LONE ii
io MARCUS TULUUS CICERO

’djupiă care s’a luat apoi Italia întrea’gM, a fost votată în sfârșit, cu unanimitate și îritr’o
adunare 'din cele mai numeroase, legea pentru iertarea Tui Cicerone, în August, 57 înainte' de
Hr. Clo-djus a trebuit stă se plece în fața -cetelor mai puternice ale -Hui "Milo, deși a încercat
să împrăștie lucrătorii, pe -cari Cicerone îi adusese, ca sță-i clădească din nou casa, deși a djat
foc icâsei . Lui Quintus Cicero, fratele oratorului, ba odată s’a năpustit -chiar -și asupra -lui
Cicerone -cu pietre și -cu ciomege și cu -săbiile s-coase, când acesta trecea pe strada sfântă-
(via sacra), iar
 PRO M1LONE ii
io MARCUS TULUUS CICERO

târziu ceva, tribunul Pu-bllius Sesties ■> mo,

bătut până la -sânge, iar pretonu' iruic
Caecilius Rufus fugărit până acasă U el.
Văzând prietenii. Iui Cicerone felul de-a-și
impune vederile politice ale iui. CIou.us, aii
căutat .și ei să se apere tot -cu. .aceleași arme.
Au adunat -și ei gladiatori și robi, pe -cari.i-au-
înarmat și -cu ajutorul cărora cău-tau -s-ă-i vie
'de hac lui Clodius. In fruntea acestora s’a p-us
mai ales Tiru's Aniu-s Milo, un aderent înfocat
a.-l- lui Cicerone, și -d'eaceea -dușman n-eîm-
păcat al -iui Cloidiu-s. .Mi'lb a încercat -mai
întâi să se
1 * s J. j-. .• 4-«4 . i i~> I :d T 9 u if -a r-.
lupte
/-•» t împotriva
-a '-o 1-ui Clodius cu imijlo.aice asupra -casei -lui Mito a dat -o năvală în pacinice,
T

pârîndu-1 de -două 'ori pentru sa- regula, care -s’a. sfârșit însă -cu în- mavoliiicii și bătăi. Cfo-
dîu-s însă ,a isbmit frângerea -s-a. Dar nu nu'mai atâta, ci î.. să- zăd-ărniceas-Jăi aceste
încercări pacinice ” ’A ' ’'”'1 1
*”
ale 'Tui Milo cu puterea bandelor sale înarmate.
Văzând Milo că astfe® nu- poate isbîiti, a început și danstil sări se împotrivească lui 'Cfo!
dj.us .tot cu p-uterea armelor, pre- gătinldu-și cete' de robi înarmați, încă mai mari -de cuta’ Ie
a-veă protivni-cu® său. Cu ajutorul .acestora și prin stăruința iui Pom- .
peiu-s, care a pL-e-ciât, -chiar în persoană fe au^ajurts -la păruială neputându-se țin-eâ Cap-
ua, unde ave-a -slujba ,cea mai înaltă, i”~ * •« -->■ * *-
și a p-u-s Ia calfe o hofărîre a (consiliului Hristos, s’a sfârșit-cit b-ătăi și ciocniri sâm coindnal
în favoarea -Tui Cicerone, un1 fapt ' --
 PRO M1LONE ii
io MARCUS TULUUS CICERO

ci în
dată ce se sfârși anul tribu,n|aliului Tui. Milo,
iar Glb'dius fii .ales ecțl- și ca atare nu- putea fi
tras în judecată, îl pârî el pe -Milo pentru saina
volnicii. -Iar -când Pom-- p-eiufe a Șn-cencăt
să vorbească și să-l apere pe Milo, oamenii fci
Clo-ditis au început a răcni și a-1 huidui; tot a-
celaș lucru însă i s’a întâmplat și ifai Clodius
din partea oamenilor l-hi Milo, până ce în
sfârșit nici o judecită. Astfel, anu® 57 înainte
cfe
12 MARCUS TOLUUS CÎCERO
geroase pe străzile Romei, între cete® lui
Clodius și ale lui Milo.
In anul 166, a isbutit Caesa-'r să-1 împacț
pe Clodius cu Pompeins. Si se p. re zi în amili
acela și în cei doi ani ce-au a; armat, Clodius
să fi fost ceva mai
In anul 53 însă vechea ceartă a jc.mc- nit cu
atât mai puternică, .așa încă. 3( putea
prevedea, că unul din .acești do potrivnici va
trebui să cadă odată. Ln anul acesta Milo
candidase la con u iar Clodius la pretură. Milo
își pregătise foarte bine candidatura și era
aproape sigur că va fi. ales. Iar Clodius se teme
că nu-și va putea îndeplini nimic 'din pro
gramul său ca pretor, de va fi în acela an Milo
consul. De aceea își pregăti cete și mai
puternice de robi și gladiatori înar mâți și căută
mereu să sfarme cu .puterea ad 1 .marea pentru
alegerea consulilor, dc câte ori vedel că Milo e
pd cale să fie ales, și nu ceilalți doi candidați,
și ammc Publius Pfati ins Hypsaeus și Quintus
Me te'i'is Scipio, pe cari îi sprijiniâ Clodius
Nici Milo, nici Clodius nu îndrăzneau să se
arate pe străzile Romei, fără să fie îi conjruați
de cele înarmate. De se întâmplă să se
întâlnească, se dedeau lupte în toata forma.
Astfel Cicerone' era odată să & cât pe ce
ucis ,în apropierea palatului r>ia relui
pontifice. Iar Marcus Antonius, friutn- vimil
din anul 43 înainte de Hristos,, care l-a ucis
FR© MJLONE 13’
‘mai târziu pe Cicerone, punându-1 pe lista de
prescripție, l-a fugărit în piață, cu sabia în
mână, pe Clodius; de nu se ascundea într’o
librărie, eră să fie ucis. Din cauza acestor certe
și bătăi, alegerile nu s’a putut face,' și anul 52
începu'fără consul și fără pretori. - ‘
Certele acelea însă, aprige și neîmpăcate,
aveau să se 'Sfârșească în curând printrio
întâmplare neașteptată. In 18 Ianuarie 52, Milo
plecă la Lanuvium, locul său de nașterre, la o
depărtare de aproape 30 de kilometri, la sud-
est de Roma. El era aco’o dictator, adică
slujbașul cel mai înalt, și aveâ a doua zi să
aleagă un preot, numit flamen, pentru
îngrijirea jertfelor unei anumite zeități. In
dreptul orășelului Bovilfee, care era cam la
jumătate de drum', se întâlnește, aproape de un
templu mic al Bunei Zeițe (Bona Dea), cu
Clodius, care veniâ dela' Arida, un orâș cam la
23 de kilometri la sud-est de Roma, jjnde ^se
dusese cu o zi înainte, având să se_ întâlnească
cu idedurionii» adică consilierii comunali de
acolo. Clodius veniâ călare, și însoțit de vre-o
39 de robi, încinși cu siăbii, și înci ctf trei
tovarăși, dintre care cri cavalerul romi» îdui
Interpus,
. .

14 AlARCuS TULLIUS CICERO

Cauis Causinius- Scliolâ. Milo eră în ca- | rută și

însoțit de soția sa. Fausta, fiica fostului dictator
Sulla, și de o ceată mare de robi, în rirma cărora se
aflau și .gladiatori. Cete' e trecură una pe lângă
alta, când1, cei din urmă gladiatori din ceata lui
Milo începură să se hărțuiasoă cu cei din urmă
robi ai lui Cîodius. Acesta, uitându-se m - nios
îndărăt,, im gladiator îl lovi cu suliț. în u'nnăr.
Lupta se începu; robii iui Cld- clîus, fiind mai
puțini la număr, au fost uciși și fugăriți, iar
stăpânul for a fost rjă,nit ți dds într’un han, ce se
află 'lângă ’d'rum. Milo, temându-se mai mult de
răs- bunarea- lui Clbdius de cât de pedeapsa
legilor, a pus de l-au scos afară și l-au ucis,
lăsându-1 mort în drum. ■ Un senator, cu ifflme’e
Sextus Tedius, trecând din întâmplare pe aco'l'o, a
pus ca trupul .lui Gtodiiis să fie dus acasă 'la
"Roma.
Răspândindu-se vestea despre moartea lui
Olbdius, în aceiași zi. încă, pe înserate, o mulțime
de oameni dîn poporul de rând, care.ținea mult 'la
Clodius, s’a strâns acasă la el, să-l feleasră. Trupul
lui. plin de răni era aișezăt în atriu (sala cea; mare
din mij- ; locul' casei romane), și soția sa Fulvja,
plângând cu gl'as tare, .arată rănile lui, A ■
;
dbua zi, mulțimea ce s’a strâns, a fost ;
atât ide mare, încât senatorii! Caius' Vi- ’ ;
 WO WLONE 15

bienuza a 'fost înăbușit. Venind „apoi și tribunii,

poporului, Titus Munarius Pl'ancus și Quintus
PompeiuS Rufos, cari fuseseră: de partea lui
Ctocius, au, pus la cale mulțimea s'ă ducă leșul lui.
Clodius, așa cum' e, pe for. ca să-l vadă toată
lumea. .De aici;' secretarul lui Clodius, anume
Sextus. Clodius, se puse în fruntea mulțimii ,și
duse leșul în senat, unde i se făcu un rug din bănci,
mese și cin cărțile luate de prin 'ibrăiiire- din
apropiere, și i se clădii foc. Cădirea senatului și
basilica Porcia (o clădire măre cu o sală îri mijloc
pentru judecăți, ădiunări ș. ,a;. și cu un foișor pe de
lături, mai'.ales pentru prăvălii) au ars .atunci cu
totul. După aceasta, cete de aid'efenți de ■ ai. lui
Clodius ,au început a străbate străzile Romei cu
bătăi și cu larmă mare.
Cât despre Milo, se credea ca va merge de bună
voie în surghiun. Arderea senatului însă și purtarea
oamenilor lui. Clo- tfius a avut d'rept urmau-e, că
o. mulțime de cetățeni, cari erau foarte aprinși în
contra lui 'Milo, s’au mai potolit. Și astfel în
noaptea, canid a ars senatul' Milo se înapoie la
Roma și-și văzîi de candidatură, fără niti. o 'friqal
Tribunul Marqus Caielius Rufos' adună poporul, și
atât Milb, cât și el 'vorbiră fo față aHuniării,
spunând ,că
Î6 MARO® nftxius bicao

Clo’dius a stat l'a pândă și că Milo l-a ucis,

apărându-se. Tocmai când șorbiâ Cae> lius,
tribunii potrivnici Iui Milo veniră cu oameni
 înarmați și risipiră adunarea. Milo abia de
scăpă >cu vieață. Bătăile se țineau lanț.
Prietenii tui Clodius îl învinovățiau pe Milo că
ll-a pândit pe Clodius și a căutat să-I omoare:
iar oamenii Iui Milo spuneau acelaș lucru
despre Clodius.
Ca să se poată pune odată capăt acestor
tulburări și ca să se poată face alegerile de
consuli, senatul i-a dat Iui Pom- peius o putere
excepțională prin hotărîrea obicinuită: videat
ne quid detrimenti res publice copidg, adecă să
poarte de grife ca nu cuMva statul să sufere
vre-o pa* gțnbă; și i-a mai dat și dreptul să
facă recrutări în întreaga Italie. Pompeius, ne-
mulțumit cu acea putere și voind să fie numit
dictator, recrutările fe-a făcut în grabjă,.. dar si
înăbușe tulburările, nu s’a prea grăbit.
In vremea aceasta, dbi nepoți de ai lui
Clodius, cu numele Appins Claudius, ce- rură
ca robii Iui Milo, cari l-au însoțit atnncia, când
s’a întâmplat omorul, să fie schinguiți și
ascultați ca martori. Mărturiile robilor aveau
valoare numai a,tund, când robii erau
schingiuiți; altfel nu. împotriva stăpânaM for
nu gutea» fi
17

ascultați, decât numai în cazuri deosebite. Milo, ca

să evite aceasta, îi făcu .pe 'robii săi, cari au fost de
față Ia omor, oameni liberi, spunând că astfel
voește să le mulțumească, pentrusă i-au apărat
 WO WLONE 15

vieața. Fiind oameni liberi, nu mai puteau fi

schingiuiți.
Tot în acest 'timp, s’a silit Milo să-l câștige cu
totul de partea sa pe Pompeius. Acesta, gândindu-
se însă mai mult la puterea sa decât la întărirea
repubîicei și‘ a senatului, iar Milb fiind un
republican înfocat, s’a arătat foarte rezervat; Când
'Milo a încercat odată să vie la Pompeius, acesta
n’a voit să-l primească. Pe lângă aceasta se mai
răspândiseră o mulțime de svonuri despre Milo, că
ar aduna oameni și arme, că .ar umbla cu gândul
să-l ucidă pe Pompeius,' ș. a. Ba, odată, în senat, l-
a învinuit senatorul' Publius Cor- nifitius are un.
pumnal sub haină, legat de coapsa. Și atunci Milo
a ridicat îndată tunica în sus, arătând ,eă nu e ade-
vărat. Cicero,, povestind aceasta în cuvântarea sa,
exclajmă cu! multă iscusință: așa sânt toate
învinuirile ce i se aduc foi Milo !
Văzând senatul că tulburările nu mai încetează
și că nici judecățile nu se pot face, a fost silit să-1
facă pe Pompeius singur consul fără un al 1 doilea
tovarăș, înltarând astfel numai cuvântul dictator,
 ĂIARCUS TULUUS CiCERO
dândh-i însă întocmai aceeași putere, m dm u
pt.k-.j l o i mm > ' z i , în f,-m senatului și-a
adunării poporului- cu ri'gi speciale, caii să aducă
u Iu . t 3, . în stat. O lege hotărîtă s’a făcut care fa
grăbească judecarea ou . m ,r ) i pe calea Appia.
Acea lege, privindu-1 numai pe Milo, a căutat să
•o uu,
Ameăințân.du-l Pompeius cu ■ puterea ar-
melor, a trebuit să se oprească die fa orice
încercare. Procedura a fost făcută mai sumlară,
așâ că întreg procesul trebuia să se sfârșească în 5
zile-: Pompeius însuși a compus. în .chipul •cel
mai nepărtinitor, o Listă de 360 de judecători, din
scări ’sfaui scos fa sbrți o comisiune dig
judecători, anume numai pentru ,a-cest proces.
Prima zi de judecată a fost 4 Aprilie, anul 52
în. de Hr. In ziua aceasta au fost schingiuiri și
ascultași unii dintre robii lui Clodius, cari
trecuseră în stăpânirea lini' Appius Claudius,
nepotul’ - cel mai m[are al ®ui Clodius.
Ascultarea a avut Ioc în templu® zeiței
Libertății. In celelalte 3 zile ce-au urmat, au fost
ascultați, ■martorii. Intre martorii lui C'todius se
afla și (Cavalerul -roman,,
CafasCausinius .Scholfa despre care ,am ; .amintit
și mai înainte. Cântf linul 'dintre avocații 'Ifa
Milo, și anume Marcus Marcelus, pentru care Ci-
cerone a vorbit în anul 46 în fața lui C.ae- . sar,
au încercat să-i puie și el unele întrebări, oamenii
lui Clodius au început a răcni și a. lu-idiui, așa -
PRO MfLONE
că Pompeius a trebuit să trimită ostași cari să-
mențină ordinea. Apoi au. veiit martori din
Bovilfee, cari au spus curai a fost Cloldius scoși,
din han și cum' a fost uciși), și fa-sfârșit a' mai
venit soacra și soția lui- Cib-djius, amâtidbfa
plângând, și tânguindu-se amarnic. Când, pe ia
ora patru după amiază, s’a sfarșif ascultarea
martorilor, tribunul Titus Plaiicus, aderent de-al
lui Clodius, a adunat poporul și l-a chemat să vie
a dbua zi fa locul dfe judecată, ca nu cumva Milo
să, scape fără pedeapsă.
■ La 8 Aprilie, când s’au împlinit 102 zile de ®a
omor,' a fost ultimă zi -de judecată. Toate
prăvăliile erau închise; forul era plin de oameni.
Locufli ide judecată eră .înconjurat de ostași, tot
așa și templele din apropiere, și drumurile ce. du-
ceau 'în piață;, erau păzite de ostași. Iar Pompeius
se ,af..â fa oarecare depărtaire de judecători,
însoțit de gard» sa de o- stași. Țoală luim'ea
aștepta cu nerăbdare
1) Vezi. Biblioteca pentru toți No. 962, Pro Mar- celto.
 20 MARCDS TUUJUS CICERO
sfârșitul judecății. Mi'îo stăteâ' liniștit, fără
niciunul din semnele obicinuite caii să arate că el
e cel pârît. Căci la Romani, cel pârît veniâ de
obicei în haine de jale, netuns și neras și
plângând, ca astfel să stoarcă mila judecătorilor.
Pentru vorbirile "pârîșilbr erau hotărâte două
orie, iar pentru apărători trei. Vorbirile pâ- rîșilor,
cari erau trei la număr, au fost ascultate în liniște.
Când a început însă să vorbească Cicerone, care
era singurul apărător a lui 'Milo, a început
mulțimea să răcnească cu atâta furie, încât
Cicerone n’a mai putut vorbi cu verva lui știută.
Când s’a dat sentința, Mi’o a fost osândii cu 38
de voturi din 51, și a plecat în surghiun la
Massilia (Ma’rse'l'le de astăzi).
După osândirea lui Milo, au fost trași în
judecară încă o mulțime alții, cari au turburat
liniștea statului, cei mai mUlți ffin ei fiind 1
osândiți cu surghiunul, jnai ales oameni de ai fui
Clodius.
Milo a rămas în Massilia până Ia is- bucnirea
răsboiu’ui civil între Caesar și Pompeius. Atunci
s’a înapoiat în Italia, ca să lupte împotriva lui
Caesar. La îm5- presurarea orașului Gotnpsa din
Lucania însă a fost lovit de o piatră și a murit, în
anul 48 ta. de Hr. în mijlocul certurilor civile, tfe
caii i-a fost atât de plini visații.
Vorbirea ce a ținut-o Cicerone în fața judecă
lorilor și care n’a avut succesul dorit, a fost
stenografiată și s’a păstrat până în veacul întâi
PRO MÎLONE 21
după Hristos; apoi s’a pierdut. Cuvântarea ce-o
avem până în ziua de azi, a fost scrisă, mai târziu,
după proces, ai atâta îngrijire de Cicerone, care
se vede că nu eră mulțumit cum a vorbit în fața
judecătorilor, încât e cea mai perfectă din toate
cele 57 de cuvântări câte ni s’au păstrat dela el.
Milo, când a citit-o în Massilia, ar fi răspuns lui
Cicerone, luându-i' peste picior, că așa a fost
norocul lui, ca Cicerone să nu vorbească tot așa
și Ia judecată; căci de-ar fi vorbit astfel, dânsei
n’ar mânca acuma barbuni atât de buni în
Massilia.
Deși Cicerone n’a isbutit să-l scape pe
prietenul • său Milo, care i-a făcut atâta bine,
când cu' chemarea tai din surghiun, totuș trebuie
să lăudăm stăruința fără de frică și credința plină
de recunoștință a lui Cicerone, cu care a căutat
să-i ajute prietenului său tot timpul cela de 102
zile, până ce a fost osândit. Căci deși Pompeius
se siliâ să scape ' Roma de toți cetățenii buclucași
și certăreți, între cari era' socotit fi Milo, —
deaceea și caută Cicerone ta
 22 MARCUS TULLJUS CICERO

cuvântarea sa mereu să ascundă și să-i 'deie

altă' explicare acestei porniri a lui Piompeiuis,
— deși mfoiiniea erâ foarte ațâțată în cointra
lui Milfo și deci și îmL potriva celor ice-1'
apărăui, și deci apărătorii lui Ofodius erau
foarte aprigi și se fo- losiau de orice mijloace,
fotuș Cicerone nu s’a lăsat 'înfricoșat
In fața jUi'deqătorilor l-a apărat, (căutând să
dovedească și slă arate, că Clo’dius i-a întins
Lui Milo curse, în cari s’a prins apoi el însuși.
Și Milo, numai apărân- d!u-se, l-a ucis. Aceasta
e ideia. principală a cuvântării Iui Cicerone.
Alții -au încercat s;ă-l desvinovățeafep'ă pe
Milo, spunând că uciderea lui OFodius s’a
făcut spre binele și în folosit® stalului.
Cicerone însă amintește aceasta nitm-ai în
treacăt.
Știm' qă și apărătorii Iui Clodius spuneau
acela? lucru despre Milo; anume că el a îțntins :
curse și l-a pândit pe Clodîus, ca să-1 poată
ucide. Adevărul' e că amândoi s’au .amenințat
cu moartea. Și se vede că afonei, lângă
Boviilae, s’au întâlnit din întâmplare. Iar cearta
s’a început între robi. Și dacă Milo ,aveă cu
sine mai imuîți oameni, Clo'dius îi avea 'nlai
neînfrânați și mai bine pregătiți de luptă. Căci,
și Milo și Clo'dius erau tot una de aprigi și de
în-
 Pftd MîLONE 23

cfcăstaeți, numai că Milo eră de partea, cea

bună, pentru care luptă62).
Stând' lucrurile astfel, nu trebuie să,-i lipani
în nume de rău, iui Cicerone, pă-I apără pe
'Milo .astfel, ca și când toată dreptatea ar fi
numai de partea lui. Căci trebue să, știm că, la
Romani, .aproape toate procesele penale și
acestea erau lăsate "numai în sama
particularilor—, er.au pornite mai cu seamă din
motive politice. In desfășurarea procesului,
politica juca rolii® principal. învinuirea slujiâ
mai ales pentru înlăturarea potrivnicului politic,
căci acesta era Scopul ce® mai. însemnat ,al
procesului, și nu pedepsirea fără-de-legii. De
aceea La procese se întrebuințau toate chipurile
ca ..adversarul politic să fie dioborît, iar
prietenul scăpat.
-Cuvântarea Iui Ciceronje e o iqapoîdbperjă
oratorică. Lucrul acesta a fost recunoscut în"
antichitate. Toate figurile retorice .și artistice
sânt Aplicate cu multă măestrie. Cu o deosebită
iscusință se pricepe Cicerone sjăî accentueze și
să .dea o importanță mare tuturor
împrejur.ărilo.r' cari sâni prielnice pentru Milo;
iar tot ce e potrivnic e dosit pe nebăgate dje
samă șa,u e arătat astfel, ca și când n’ar avea
nici

62 Veri Asconius Pedianus.

24 MARCUS TUllMS CICERO
o însemnătate, sau e interpretat într’un sens
prielnic pentru Milo. Măsurile excepționale, ce-
au fost luate de Ponipeius .cu prilejul acestui
proces, s’au făcut, spune dânsul, numai pentru
ca dreptatea, care e de partea lui IVlii'o, să iasă
biruitoare.
 ———- ---,

PLANUL CUVÂNTĂRII

Introducerea. — Deși masurile excepțio-

nale de pază îlf fac să se teamă oarecum', totuș
oratorul e încredințat că toate aceste măsuri au
isvorît din înțelepciunea și simțământul de
dreptate al lui Pompeius, ca judecata să se
poată desfășura în liniște. Măsurile nu sânt
luate împotriva lui Milo, de vrednicia căruia
toți cei buni sânt încredințați. Numai puținii
răi și zurbagii sânt împotriva iui. De aceea
judecătorii si judece cu. curaj’ și să-i dea lui
Milo, care .a făcut atâta bine patriei, răsplata
cuvenită, achitându-1. Cu atât mai mu® că Iui
i sMtt întins curse, și dl n’a făcut altceva decât
s’a apărat. (Cap. I—II).
înainte de a dovedi aceasta, oratorul trebuie
sa respingă unele păreri alle potrivnicilor, căci
altfel orice apărare ar fi zadarnică. Ei spun că
cel ce-a ucis, trebuie pedepsit cu moartea în
orice caz, Dar
 26 MARCUS TULUUS CICERO

atâtea pilde djn trecut,, când uciderea ce-

tățenilor netegiuiți nu numai n’a fost pedepsită,
ci chiar răsplătită,, apoi legile o- menești și
firești cari îngăduie să te aperi și cu arma, când 1
vieața îți este în primejdie, arată cât de greșită e
părerea lor (cap. III—IV). Apoi spun ei că se-
natul s’a pronunțat împotriva Tui Milo. Nici
această h'u e adevărat. Senatul, ca și oratorul
însuși, au spus piu'ntai, în genere, că întâmplări
ca aceea de pe calea Appia, la care au' fost
folosite curse și puterea armelor, sânt
dăunătoare statului, N’aspus însă cine s’a făcuit
vinovat de întrebuințarea curselor și a
apmelbr, ,d senatul a voit ca judecătorii să
cerceteze, tocmai aceasta s’o afle și s’o
pedepsească. Nici Pompeiute nu s’a rostit î;n
contra lui Milo. El -a .ales o comisie nouă fie
judecători și a luai .măsuri de pază număi din
precauție .și dîn cauza împrejurărilor
excepționaiTe, și inii de dragul liii Clodius, sau
ca să-l osândească mai repede pe Milo. Dimpo-
trivă1, Pompeius, hotărind ca judecata să se ție
și inepedepsindltf-1 pe Milb, cu toate pă acesta.
a mărturisit omorul, e de părerea că Milo își
poate apăra și 'dovedi ■nevinovăția) De aceea!
a și ales Pompeiius cei mai butoi și măi
nepărtinitori disitre ■toți judecătorii (Cap. V—
Vțl'I),
Povestirea înțăniplării cum s’a. petrecut:
Clodius, văzând că Mito îi zădărnicește toate
planuriî'e lai nebunești de -a zdruncină statul și
neputând să isbuteas'că altfel decât .cu forța,, se
hotărăște slă-l ucidă pe Milo. Acesta o spune pe
față, 'și se pregătește 'fără nici un înconjur.
 pftd MllCifffi 27

Știind că Milo trebuie să plece într’o 'zi hotărîtă

la Lanuvium, tn'erge înainte, deși .ar fi trebuit
să rămâie în ■ Roma, și, pregătit, îl „pândește
pe Mito, care eră cu totul nepregătit și
împiedecat pentru o luptă, lângă proprietatea sa,
întdun toc potrivit Dă năvală .asupra robitor lui
Mito și e ucis de aceștia, fără ca Milo să știe
ceva. Prin urmare, Clo-dîus i-a întins curse lui
Mito și l-a pândii ca să-l ucidă, de aceea a fost
omorît după lege și ;cu tot dreptul (Cap. IX—
XI).
Dovezi ce se țip de procesul prpprlu zis :
1) Moartea iui Mito .ar fi fost pentru'
Clddius de mare folos, căci atunci și-ar fi putut
'împlini planurile fără nici o frică. Pentru Milo,
moartea lui Clodius e o pagubă, căci Milo,
zădărnicind planurile Iui Cloriius, își câștiga o
glorie foarte mare.
Clodiuis îl ,tir.ă pe Milo de moarte, iar Milo,
ce® mult tfe avea o ură împotriva lui, ca și
oricare' cetățean bun 'împotriva unuia' rău (Cap.
XII—XIII).
23 MARCUS TUtUUS CICERO

2) Clqffius, toată vieața foi. s’a folosit

numai de samavolnicii; Milo a .căutat cel mult
să-'l împiedice pe Clodius să nu strivească
statul cu samavolniciile lui Și în vremea aceea
Milo, dacă ar ii voit să-l ucidă pe Clodius, ar fi
putut face aceasta de atâtea ori, când a- avut
atâtea prilejuri foarte potrivite, fără nici o frică
de pedeapsă și câștigându-și chiar o glorie prin,
aceasta. Acuma însă a fost prilejul' cel trrai ne-
potrivit pentru Milo, ca să-l ucidă pe Clo'dius,
moment pe care el nu și l-ar fi ales niciodată
(Cap. XIV—-XVI).
3) Cloidiuis' a spus dinainte că-î va ucide
în ziua .aceea pe Milo. El a. știut când are să
plece 'Milo. Acesta însă' n’a avut unde. ști când
are să se înapoieze Clodius, care a ținut în taină
timpul întoarcerii sale, apoi isoodindu-și o
pricină — moartea lui Cyrus — i-a. ieșit înainte
iui ‘Milo. Clodius ar fi trebuit să se ferească să
se înapoieze noaptea, iar Milo, de-ar fi voit să-l
pândească, l-ar fi așteptat noaptea aproape de
oraș, într’un Ioc părăsit, sau Var fi eșit înainte,
dincolo de moșia lui (Cap. XVII—XIX).
4) Locul unde s’au întâlnit și felul cum
mergeâ fiecare, arată lămurit că Clodius stătea
la pândă. Dacă totuș el a fost ucis, e că Milo,
știindu-se urmărit, era tot-
 m© moME 29

ieauna.p-e pază. Și apoi Milo e tui bărbat dteaz,

iar Ctodîus un om muieratic; și in sfârșit a putut
să fie și .numai o întâmplare (Cap. XX—XXI).
5) Milo nu s’a temut "de mărturiile robilor
săi, când i-ă făcut oameni liberi, d a voit numai
să le mulțumească astfel, pentrucă i-au scăpat
vieața. Cât despre mărturiile robilor lui Clodius,
acestea nu pot avea nid o crezare, deoarece n’au
fost făcute după lege și sânt părtinitoare (Cap.
XXII).
6) Purtarea statornică și fără de frică a lui
Milo, ctapăce Clodius a fost ucis, dovedește cât
de nevinovat se știa el în
Dovezi în afara de proces :

fața conștiinței sale (Cap. XXIII).

7) Toate bârf elite și învinuirile, Milo le-a
răbdat, precum numai un- om nevinovat poate
răbda; și toate s’au dovedit apoi ca niște
născociri (Cap. XXIV).
8) Chiar -și Pompeius se va încredința
odată că bănueliUe sale împotriva Iui Milo nu
sânt întemeiate, căci Milo a ținut totdeauna
atât de mult ®a el. Dar și aceste bănueli sânt
isvorîte mai mult din împrejurările
excepționale, decât din cauza lui 'Milo. Căd
Pompeius a dat dovezi că 'Milo trebuie, sau
cel puțin poate fi achitat (Cap. XXV-XXVI).

■Dacă Milo ar fi voit chiar să-l i "id . pa

Clodius, tbtuș s’ar cuveni să nu fie pedepsit
de'loc. Căci nesfârșite sunt fărădelegile pe cari
 30 MARCUS TOUJUS CSCERd

le-a făcut Clodius atât în paguba statului, cât și

a cetățenilor în deosebi. Moartea iui e deci un
bine pentru patrie. Și de bună samă eă nimeni
Mar dori că el s;ă se scoale cffin morți,. clapă
cumva aceasta ar fi cu putință. Cei ce-au ucis
astfel de oameni nelegiuiți și pri- mejdioși, au
fost răsplătiți cu mare cinste. Deaceea Milo,
dacă ar fi voit să-T ucidă, ar spune-o fără nici
un încunjur. Ba, ar mărturisi-o, chiar dacă nu
s’ar așteptă lavjre-o răsplată. Dar . înlăturarea
unui om. atât de primejdios, nu e meritul lui '
Milo, ci al zeilor nemuritori cari n’au putut
răbda atâtea fărădelegi. Ei i-ait luat mintea lui
Clodius . și l-au pus să-l pândească p> Milo,
tocmai în locul fărădelegilor lu; ca afetfel
pedeapsă djumnezeeaiscă isă.fl evidentă. Căci
dacă zeii Mar fi voit-să se,ape patria d’e aicea
primejdie, atunci nimeni n’ar fi- fost în stare.
(Cap. XXVII—-XXXIII)
încheiere^: Oratorul îi roagă cu lacrimi în
ochi p>e judecători să-1 compătimeascl® pe un
bărbat .atât de vrednic și de curajos, care e
neînduplecat în statornicia sa, și
I

—
și tteaceea .cu Mât mai vrednic să fie achitat,
mai ades că a făcut atâta bine patriei 1. Dacia
iiu-1 vor achita, 'el va merge cu a- ceeași
statornicie în surghiun, bucurându-se de gloria
ce-I va urma pretutindeni și liăsântf în urma sa,
 31 MARCUS TOUJUS CSCERd

o patrie nerecunoscătoare. Nețărmurită va fi

însă durerea oratorului, dacă tocmai prietenii
săi ,îl 'vor despărți de Milo. Un cetățean, care a
trăit numai pentru binele patriei sale, tre- bre
să-si afle mormântul tot în patria sa. (Cap.
XXXIV—XXXVIP).
 PRO MILOHB
' CICERONE
■
Cnv'&n'iarea ie apărare pentru Milo, ros-
iilA. în fața judecătorilor.
Cinstiți judecători, deși -mă sfiiesc și mi-i
rușine că sânt cuprins de un simțământ de
frică, tocmai când încep să-' apăr pe ujn
bărbat care a dovedit ptâta curaj, și deși nu e
frumos de loc, că eu nu sânt în stare, la
apărarea judecății lui Titus Annius, să arăt
acelaș curaj ca și el, de vreme ce djânsul e
tulburat mai mult de grija pentru binele
obștesc decât de grija pentru scăparea lui.
totuși această înfățișare notiX a ttnui fel nou
de judecată îmi înspăimântă privirea, căci în
orice parte îmi arunc ochii, în zadar caut să
văd înfățișarea obicinuită a locului de jude-
cată și felul cel vechi al judecăților.
Căci adunarea voastră na. e înconjurată fc
un cfrș dș auzitori, ca de obițej: Qțț sântem
îngrămădiți de lumea cea multă cu care ne-
am deprins. Și cu toate' că ostașii, ce-i vedeți
stând de pază înaintea tuturor templelor,, au
fost .așezați acolo împotriva ornovolniciilor,
totuș' îll ' neliniștesc oarecum pe vorbitor, așa
că, deși sântem încunjwați cfe paznici spre
binele nostru, paznici cari au fost neapărat de
lipsă, totuș, fiind la llocul de judecată și în
fața' judecătorilor, nu pot să .nu fiu cu
oareșcare simțământ de teamă, Chiar nea-
33
vântf de loc de ce să mă tem.
De aș crede că aceste măsuri de pază au
fost luate împotriva lui Millo, atunci, cinstiți
judecători, m’aș da la o parte în fața acestei
împrejurări,' socotind că nu e loc pentru o
cuvântare de apărare în fața atâtor ostași
'înarmați.
Dar pe mine, hotarîrea aceasta atât de
înțeleaptă și de dreaptă a lui Cnaeus
Pompeius mă întărește și-mi da curaj, Căci
doar el ntf poate să creadă că ,< fi potrivit cu
simțământul lui de dreptate, ca pe pârîtul ce l-
a dat în sama hotărârii judecătorilor, să-l dea
și pe mâna ostașilor înarmați; înțelepciunea
lui nu se poate să întărească toanele mulțimii
ațâțate x) cu armele puterii obștești.
I) Toanei? aderenților și ale prietenilor Iui Clodius
3
Deaceea armele, sutașii și pâlcurile acelea
de ostași, nui prevestesc o primejdie pentru
noi, ci un, sprijin, și ne îndeamnă să fim nil
numai cu sufletul liniștit, ci și qu curaj și
plini de încredere, și ne fă- gîăduesc nu
numai -ajutor pentru vorbirea mei
de .apărare, ci și o chezășie că voi fi ascultat
în liniște2).
Dar toată mulțimea cealaltă, câți sân' cu
adevărat cetățeni, toată e cu noi, și toii până
la unul din câți îi vedeți privii d1 din toate
părțile, de pe unde se poate vedea ceva ;dîn
locul de judecată), și-i vedeți așteptând 1
34 : ‘ MARCUS TULLIUS CICERO
sfârșitul acestei judecăți, toți nu numai că
sânt de partea vredniciei lui Milo, dar mai au
și credința că în judecata de azi se hotărăște și
despre ei și copiii lor, despre patria și averea-
lor.
j turile de cetățean aceluia căruia niciodată nu
II.
Un singur soi de oameni ne este potrivnic
și dușmănos, și anume dintre aceia pe cari
furia lui Clodius i-a crescut și i-a făcut mari,
prădând și dând foc și punând la cale toate
isprăvile în dauna binelui obștesc. Aceia
chiar și în adunarea de ieri au fost ațâțați, ca
să răcnească și să vă spuie cum să judecați 3).
Și dacă poate cumva răcnetul acestora iarăș
se va auzi, apoi aceasta să vă „fie un îndemn,
ca să-l țineți între voi și să nu-i luați drepi-
i-a păsat de acel soi de oameni și nici de
răcnetele lor grozave, când e vorba de binele
vostru,
Deaceea, cinstiți judecători, fiți cu curaj și
dațl frica deoparte de cumva vi-i teamă. Că i
dacă ați avut vreodată prilej să ju-

36 MARCUS TUPLIUS CICERO PSO WLONE
decați pe niște bărbați vrednici și destoinici,
sau pe niște cetățeni cari au adus bine pe urmă
lor, sau dacă în sfârșit acest loc păstrat pentru
stările cele mai strălucite, a fost cândva
încredințat unor bărbați aleși, pentru ca să
dovedească și prin fapta și prin judecata lor
dragostea ce -o au pentru cetățenii vrednici și
destoinici, dragoste pe care adesea au arătat-o
pe fața lor și prin vorba lor, apoi negreșit că
acuma aveți acel prilej cu totul în puterea
voastră, ca să puteți 'hotărî dacă să plângem și
să fim! mereu nenorociți, noi aceștia cari am
ascultat totdeauna cu supunere de voința
voastră, sau în sfârșit, să prindem și noi ‘din
nou curaj în urma ajutorului și a
conștiinciozității voastre, după ce am fost
chinuiți mult timp de cei mai prăpădiți
cetățeni.
Căci cinstiți judecători, ce muncă ta'ai
grea, ce grije sau ce osteneală mai mare poate
să- ni se spuie sau poate fi născocită pentru
noi amândoi, cari punându-ne în slujba
statului, împinși de nădejdea celor mai.
strălucite răsplăți, nu putem scăpa d-e frica
celor mai grele pedepse? In adevăr, celelalte
furtuni și primejdii, cd puțin în
învălmășagurile cete știute ale adunărilor, am
socotit totdeauna că Milo va trebui șă le
înfrunte,, deoarece .el .totdeauna, fi „ese de
partea celor buni împotriva celor răi. N’aș fi.
crezut însă niciodată ca în fața judecății și
înaintea acelei adunări în care .au să. judece
cei mai aleși bărbați din toate- stările, n’am
crezut că dușmanii lui Milo ar putea avea vre-
o nădejde, nu siă-1 nimicească, ci chiar numai
"
37
să-i întunece gloria cu ajutorul unor astfel de
bărbați.
Și totuș, cinstiți judecători, în această
judecată nu -mă voi folosi răci de tribunalul63)
lui Titus Aniiius și nici de celelalte fapte âte
lui, săvârșite pentru binele obștesc, pentru ca
să-l ppăr de învinuirea ce i se aduce.
Dacă nu veți vedea cu ochii voștri că
Clodius i-a întins curse n’avern de gând nici
să ne iertați această vină cele multe și
strălucite nici n’avem de gând să ce moartea
lui Ctodius a'fost mântuirea voastră, ca din
pricina aceasta să o puneți mai de grabă pe
sama vredniciei lui Milo, decât pe sama
norocului poporului roman.
Dacă însă cursele ce lelui Milo, atunci ne
întindea acela, vor fi mai rugăm ca să pentru
vădite decât lumina soa- meritele față de
stat, și cerem, de
vreme
63 Milo a fost tribun în anul 57, în de Hr. și a« tunci
a lucrat foarte mult, ca Cicerone să fie chemat înapoi
din surghiun.
 "

37 MARCUS TUPLIUS CICERO

o?
38 MARCUS TOLLIUS CICERO

relui, atunci în sfârșit vă ' voi ruga cu toată

stăruința, cinstiți judecători, dacă toate
celelalte drepturi le-am pierdut, să ne rămâie
măcar .acesta, ca să ne fie îngădui, fără teamă
de pedeapsă, să ne apărăm vieața de
îndrăzneala și de armele dușmanilor noștri.
 III.
'Dar înainte de a vorbi dfespire întâmplările
pentru cercetarea cărora chiar ați fost aleși, mi
se pare că trebuie să arăt mai întâi
netemeinicia acelor vorbe, cari ades au fost
aruncate atât în senat de către dușmanii noștri,
cât și în adunarea de aici, de către cei
netrebnici și cu puțin înainte și de către
pârîtorii noștri; căci astfel, orice ademenire, ca
să greșiți, fiind1 înlăturată, veți putea vedea în
chip deslușit faptul asupra căruia aveți să ju-
decați.
Ei spun cu tărie că nu se cade să vadă
lumina zilei acela care mărturisește că a ucis
un om. Dar în ce oraș desbat această părere,
oamenii ceia atât de fără de minte? Firește că
în acel oraș care a văzut cea dintâi judecată pe
vieață și pe moarte, atunci când s’a judecat
viteazul Marcus Horatius care, cu toate că
statul încă nu era liber, totuș. a fost achitat de
adu-
 PRO MILONE 41
40 MARCUS TULLIUS CICERO

nerea poporului roman, cu toată mărturisirea lui, lege65)- Căci atunci ar trebui să socotim 'drept
că soru-sa a fost ucisă chiar de mâna lui 64). oameni nelegiuți și pe acel Ser- vilius ■
Sau poate s:ă fie cineva care să nu știe că
atunci când1 ești în judecată pentru un omor, sau Ahala66), și pe Pubhus Nasica'67), și .Lucius
te aperi, susținând că l-ai făcut cu tot dreptul și Opimius68), și pe Caius Ma
după lege? Afară numai dacă credeți că Publius
Africanus a fost nebun, căci întrebat fiind în
adunarea poporului tfe Caius Carbo, tribunii
poporului, care voia să ațâțe mulțimea, ce crede
65voia sâ micșoreze puterea Senatului și averea no-
despre moartea ,lui Tiberius Gracchus, i-a bilimii și sâ î iiuunâtățească soarta poporului de jos. Dia
răspuns că a fost ucis dupiă cauza aceasta a tost ucis. Carbo era aderentul lui Tib.
Gracchus. P. Africanus era un apărător înfocat ai
Senatului și nobilimii, și adversar al lui Tib Cracchus,
care ii era cumnat. După moartea lui Tib. Cracchus,
Carbo, voind să ațâțe poporul în contra lui P. Africanus,
5) Purtând Roma un război cu orașul Alba Loa ga, l-a întrebat intr’o adunare a poporului, dacă aprobă
s’a.hotărât ca din partea Romanilor să se lupți trei frați, uciderea lui Tib. Cracchus. Africanus, înțelegând
Horații, și din partea Albanilur tot tre frați, Curiații; cari intenția lui Carbo, i-a dat un răspuns evasiv. spunând:
dacă umbla cu gândul să puie mâna pe putere și să
din aceștia vor învinge, acea parte să fie biruitoare. Doi stăpâneassă statul, atunci a fost ucis după lege. P.
dintre Horați au căzut al treilea, Marcus Horatius, a Africanus, pierzându-și astfel orice trecere în fața
apucat-o la fugî Curiații, luându-se după el, s’au poporului, cu toate că avea merite deosebite pentru stat,
îndepărtat umil d altul. Atunci Marcus Horatius, căci el a cucerit și a dărâmat Cartaginea, totuș a fost
găsit intr’o dimineață zugrumat in pat, în anul 129 în.
așteptând, pe cât unul pe rând, i-a ucis pe toți trei. de Hr. Se bănuia câ și Carbo a fost amestecat în acest
Intorcându-s biruitor la Roma, i-a ieșit în cale soru sa, omor.
car era logotită cu unul dintre Curiați. Mustrându- pe 66 Ahala i-a ucis, în anul 439 în de Hr., pe cavalerul
fratele ei, că i-a ucis logodnicul, acela, beat ci biruință, roman Spurius Maelius, pentrucă era bănuit că năzuește
la domnie.
s’a mâniat și și-a ucis sora. Osândit rnoarte, adunarea 67 P. Nasica s’a pus în fruntea nobilimii și i-a fugărit
poporului l-a achitat, cu ciomege și cu scaune pe aderenții lui Tib. Gracchus,
care a și fost ucis In acea încăierare la anul 133 în de
Hr.
68 L. Opimius, fiiîîd consul, la ucis pe Caius
Gracchus, care continua politica fratelui său Tibej rius
64gi Tiberius Graccus, democrat din convingere, Gracchus; în anul 121 ta de Hr.
 42 MARCUS TULLIUS CICERO
I
rius13), ba și întreg Senatul din anul când am dacă se apără cu arma, poate siM mai fie
PRO
cineva
MILOJÎE
fost eu consul^), dacă e o fărădelege să ucizi un care să creadă că orice omor, oricum1 s’ar 43 fi
cetățean, care e criminal. Și deaceea, cinstiți întâmplat, trebuie numaidecât pedepsit, când e
judecători, nu fără pricină poeți atât de mari ne- evident că chiar legile înseși ne pun cate
au lăsat spre .amintire, chiar în poveștile lor ocțată .arma în mân,ă, ca să putem ud.de?
închipuite, istoria, că acela eire a ucis pe maică-
sa, pentru a răsbun.a pe tatăl-său, a fost achitat,
după ce ■ părerile oamenilor au fost împărțite,
nu prin părerea unei Oarecari zeități, ci chiar
prin părerea celei mai înțelepte zeiței 2).
Dar dacă chiar legile celor douăsprezece
tablei®) au hoiărît ca hoțul, care vine noaptea,
să fie ucis în orice caz fără nici o frică de
pedeapsă, iar cel care vine ziua, numai atunci

——
10) In anul 100 io de Hr., pretorul Caius Servi- lius
Glaucia a căutat cu puterea să fie ales consul, sprijinit
fiind și de tribunul Lucius Appuleius Safur- ninus.
Amândoi au fost uciși, căci Marius, fiind consul, i-a
împresurat pe Capitol.
11) In anul 63 în de Hr., fiind Cicerone consul, a pus,
cu aprobarea Senatului, de au fost uciși cetățenii
romani, cari au fost amestecați în conjurația iui Catilina.
12) Orestes, ucigând pe maică-sa, pentru a răs-
buna pe tatăl său Agamemnon, care a fost omorât de
soția sa, a venit în fața areopagului (o adunare de
judecători) din Atena, in fruntea căruia stătea zeița
Atena. Fiind părerile judecătorilor împărțite pe jumătate,
Atena l-a achitat, deoarece răsbunarea era o datorie 13) Legile celor douăsprezece table sunt cete mai
sfântă ia Grecii din anticitate. vechi legi scrise la Romani, și anume din anul 451
 PRO MILONE 4S

IV. scape să' fie bun și cinstii.. Căci în zăngănitul

armelor amuțesc legile și - nti-ți cer să aștepți
Dacă,, prin * urmare, sânt anumite îm- ’ ne i ajutorul lor, atunci când cel Care .ar voi
prejurări —- și de acestea sânt multe — când să aștepte, ai, trebui mai degrabă să sufere
poți ucide un om după lege, apoi de bună samă o nenorocire nedreaptă, decât să poată da o
că atunci când te aperi de forță cu forța, nu pedeapsa dreaptă- .„ A , , ,.
numai că e ducă lege a chiar e și de neînlăturat. Dar totuș chiar și legea, intr un chip foarte
Voind un tribun militar din oastea fci Caius cuminte și oarecum fără să-n spuie de-adteptul,
Marius, cu care era și înrudit, să necinstească pe îți dă putința ca să te aperi: căd ea oprește nu
un ostaș, a fost ucis de acela pe care voia să-l' numai sa u azi un om, d să porți arme cu intenția
silească cu forța Căci tânărul cinstit a voit mai 'de _ ,a ucide pe cineva, așa că cercetându-se in-
bine să facă o faptă primejdioas.ă, decât să su- tenția, și nu foptal eă ai aVut arme nu poate fi
fere o rușine. Și pe acesta; bărbatul cel strălucit, judecat că a avut arm cu intenția de a ucide,
care a fost Caius Marius, H-a aflat nevinovat și acela care s’a folcsit de
■ Ifo scăpat de orice primejdie.
. Dar dacă un hoț te pândește și-fi întinde curse,
după care lege, uciderea lui poate fi socotită pa
nedreaptă? Dar ce
gcOip să aibă atunci, oamenii tfe' pază ce ne
însoțesc și armele ce te poartă? De . bună seamă
că ml s’ar îngădui sa; porți arme, dacă nu ți s’ar
îngădui nici intr un chip si te folosești de ele. _ , r
Este deci, cinstiți judecători, aceasta le°-e, care
nu e scrisă, ci se naște de-odata cu noi, pe care
n’am învățat-o, am si:os-o, am stors-o din însăși
.firea lucrurilor, jpen- tru îndeplinirea căreia nu
suntem învățați, ci făcuți, nu pregătiți, ci
născuți, este legea ca atunci când vieața noastră
e primejduită de forța hoților sau de armele
dușmanilor, orice chip care e în stare să. ne
 46 MARCUS TULUU3 CICERO

arnie nwniai pentruca sa se apere pe sine 1* * *

4
).
■dovedit acest lucru pentru procesul no-’ stru; căci nu stau la îndoială că vă voi! putea convinge
cu .apărarea mea, dacă vă| va fi .aminte .acest lucru, pe care nu se poate siă-1 uitați, și anume că,
cel care te pândește sță te omoare, poate fi ucis după lege.

I
Să vădem acuma vorbele ce Ie spun mereu
dușmanii lui Milo, că Senatul a dică și-ar
fi dat părerea, că încăerarea în care a fost
ucis Publius Clodius, s’a ■făcut în dauna
siguranței statului. Dar Senatul
dimpotrivă, a aprobat omorul a cela nu
numai prin părerile sale, ci și :: chiar prin
năzuințele M binevoitoare. Căci de câte
ori n’am vorbit eu pentru această pricină
în fața Senatului, și ou ce aprobări sincere
și pe față am1 fost întâmpinat din' partea întregii
adunări! Căci când oare
48 MARCUS TuiXiuS cicEitâ

poporului pe jumătate .arși®) pe care-I vedeți

aici și care, 'în cuvântările sale, învinuia zilnic
cu multă ură puterea mea, spunând că Senatul
n’ar hotărî ce crede el, ci ce voesc eu. Și totuș,
dacă aceasta voiți să o numiți mai bine putere
decât s’o numiți o influență potrivită, pe care o
am din cauza meritelor- mele mari pentru stat,
atunci când e vorba de o pricină dreaptă și
cinstită, sau să o numiți trecere pe lângă
cetățenii cei vrednici din cauza acestei munci
ca .apărător, atunci firește oă poate să se
numească și astfel, numai eu să o întrebuințez
pentru- binele cetățenilor celor buni, apărându-
i de nebunia celor răi.
In adevăr, deși acest sfat al judecătorilor a
fost alcătuit cu tot dreptul, totuș Senatul n’a
crezut niciodată că ar trebui să aleagă un sfat
nou de judecători, căci erau legi, erau și
judecători hotărîți de mai înainte, fie pentru
procese în cari e vorba de omor, fie de acelea
în cari e vorba despre o samavolnicie ; ■ și
moartea lui Clo- dius nici nu-i pricinuia doar
Senatului a ■

15) E tribunul Titus Munât'us Piancus, aderent

înfocat al lui Clodius. Când a ars Senatul nu s’a dat jos
de pe tribună, de cât când n’a mai putut vorbi din cauza
foc.ului și a fumului. tata supărare și jale, încât să
aleagă un sfat nou de judecători. 'Căci cine .ar
putea crede că Senatul a fost de părere să
aleagă1 judecători noi din pricina marții aceluia
care tocmai a luat Senatului putința de-a-și
aduce hotărîrea la îndeplinire, când1 era să-l
judece, după cum știți cu toții, pentru
profanarea desfrânată a celor sfinte? 69 70).
Dece a luat atunci Senatul' hotărîrea, că
arderea clădirii în care’și ținea adunările, c,ă
împresurarea ,și năvala dată asupra casei lui
Marcus Lepidus1’), că însfâr- șit chiar această
încăerare a fost făcută în dauna siguranței
statului? Pentrucă în- tr’un stat liber
cetățenii .au început a se folosi între ei de
silnicie și de forță în dauna rânduelii statului. *
Căci să te aperi în acel chip, deși une-

69 Vezi introducerea pag. 6.

70 îndată după uciderea lui Clodius, fiind po
porul Împotriva lui Milo din cauza omorului, aderenții lui
Clodius au dat năvală asupra casei lui M. Lepidus,
voind să-l silească să facă alegerile de consul, crezând
că acuma ar putea reuși ușor con- tracandidafii lui Milo.
Lepidus abia scăpa cu viata, ajutat fiind de oamenii lui
Milo.. ■
50
AiARdus TOLLIUS
cfcBgo nevoe, totuș nu e de dorit
ori e de neapărată
niriodtoă, afară numai dacă uciae^ rea lui
Tiberîus Gracchus sau a lui Caiuss sau -
înăbușirea răscoalei lui Saturninus. n’a 3'Ats
țtici o djaună statului,, deși toatei s’au făcut
spre folosul statului71 72 73).

VI.
De aceea chiar și fi îngăduit Senatului
&i, când am1 aflat că, să îndeplinească
pe calea Appia i®), ceeace credea, n’am
s’a întâmplat uti omor, avea acum un sfat nou
am înfierat 'faptul în de judecători. Căci
sine și am fost de Senatul voia sță
părere nu că acela care hotărască .după legile
s’a apărat, a literat cele vechi, adică
împotriva siguranței îndată, ca judecata să
statului, ci că vina s’o se facă fără să se
hotărască și siă o aștepte până .ce va
judece judecă- tor’i, veni la
deoarece la
întâmplarea
aceea,.s’au 19) Calea Appia, unul
din cele mai bune și mai
întrebuințat silnicie și vestite drumuri romane,
curse. Și-dacă. d'eci ducea la sud-est de Roma
tribunul cel nebun i-ar până la Capua, apoi mai
târziu până la Brundisium
71 Despre Tiberîus Gracchus vezi nota 6; des»
72pre Calus Gracchus, nota 8; despre Saturninus,
73nota 10; Cicero spune că, deși câte odată uciderea și
samavolnicia sânt ta folosul statului, totuș trebuie
judecate și înlăturate, căci totdeauna sânt în dauna
statului, cu tpt folosul lor.
A fost făcută, pe la
sfârșitul veacului al 4-lea
de Appius Claudius
Caecus, un străbun de al
lui Clo- dius.
 52 MARCUS TULUUS CICERO
PRO MILONE
—~~— fapt e mărturisit, totUS Se DOate încă ariăra53
rtimă lege, îndreptățirea hd. Căci dacă n’âr fi
rân& Dar la cererea’ ntf știu cui — căc nu e •crezut el că. cel care mărturisește, poate fi și
nevoie să înșir mișeUilte tuturora — propunerea achitat, afund văzând că noi nu făgăduim că I-
a fost împărțită în două: și astfel partea a doua a am! ucis, n’ar fi pus deloc să se facă o cercetare
hotărîrii Senâtu lui a fost zădărnicită, tribunii și nici mi riar fi împărțit de-opotrivă și litera
fiind mi- tuiți, ca să o oprească20). aceasta care-ți aduce osânda 74). Eu unul
Dar cel puțin, poate Cnaeus Pompeius și-a dimpotrivă cred că Pompeius nu numai că nu și-
dat acuma părerea în urma legii sale atât în a dat o părere neprielnică pentru Milo, d chiar
privința întâmplării în sine câ și în privința mi se pare că ria arătat ce trebuie să luați în
procesului. Cad a făcu dbar o lege în ce privește samă, când veți judeca. Căci el, nepedepsindu-1
încăgrar&a car# s"a întâmplat în calea Appia pe cel ce a mărturisit, d îngăduindu-i să se
și în care a fost ucis Pubttas CIMias. Ce spune apere, a fost de părere să se cerceteze pricina
dec legea? Firește,ca săi se facă o cercetare? Ș. pentru care a ucis, și nu faptul că a ucis.
ce trebuie prin urmare să se cerceteze? Dacă s’a
făcut? Dar e evident! Cine a făcut? Dar e lucru
știut! Cei ce a făcu legea tfed a văzut că, deși un
făcut? Dar e lucru știut! .Cel 1 ce a’făcut legea
ded a văzut că, deși un fapt e mărturisit, totuș se
poate încă apăra după
20) In senat s’a făcut propunerea că Incăerarea de pe
calea Appia, In care a fost ucis Clodius, s’a făcut ta
dauna statului și să fie judecată după legile existente,
însă imediat. Senatorul Quintus Fu- fius Calenus însă,
pus la cale de tribunul Tites Munatius Plancus, a cerut ca
această propunere să fie împărțită în două părți, votându-
se fiecare parte^ îndeosebi. Partea întâia a fost votată,
infierându se astfel și de către Senat îmâmplarea de pe
calea Appia. Când era să se voteze partea a doua, tri- -
bunii, prieteni de ai lui Clodius, au'oprit votarea, având 74 Judecătorii primiau câte o tăbliță mică unsă pe
acest drept prin slujba lor. amândouă părțile cu ceară. Pe o parte se afla litera A,
adică, achit, iar pe partea cealaltă C, adică condamn,
osândesc. Judecătorul' ștergea cu degetul una din
aceste două litere, și arunca tăblița în urnă.
 'Ffte MtLONE 5
5
judecători noui. Și am auzit dela părinții cfioștn,
ce jale mare a fost în acest oraș, când în noaptea
aceea) a fost ucis în casa sa P-iblius Afrișanus, în
somn!75 76). Cine n’a plâns atunci, cine in’a fost
a'rs de dy- Erere, căci ’nu s’a așteptat nici chiar
la ‘ moartea firească a' aceluia, pe care cu toții l-
ar fi dorit -să fie nemuritor, numai 'dacă ar fi fost
cu puință?
VH, Și cerutu-s’a oare o comisiune nouă, care siă
judece asupra morții lui Africa,- nus? Nu s’a
Și cât 'despre felul nou 'de judecată, ce șî l-a cerut de loc!
altes de bună voie, firește că are siă vă spuie Și oare de ce? Pentrwcă fapta rea rămâne
diiar el singur, dacă a crezut c| trebuie siă-. facă aceeași, fie că ucizi un om însemnat, fie oă ucizi
astfel de dragul lui Pu- blius Clbdius sau din un om de rând! Despre mine las’ să £e oarecare
cauza împrejurărilor. deosebire între însem- nătalea vieții celor de sus
'Acasă' lai .e! a fost ucis tribunul poporului,și a. celor de rând ; dar cel puțin omorul ne'leguit
Mamts Drusus28), ^cel bărbat ales pavăza și, să -fie pedepsit, și cu aceleași' pedepse și după
chiar pentru vremurile acelea, aproape aceleași legi. Cad ntr se poate ca cel cea ucis pe
ocrotitorul Senatului, unchiul de pe mamă al Ihitatăl său; care era consul) să fie un ,ucigaș mai
'Mârcas Cato, acest vrednic și cinstit judecător mare ca cel ce și-a ucis pe tatăl său care era- un
al Inostrtt, Idare e de fațăț Și icu prilegul morțiiom de rând;
aceluia n’a fast nevoie de o hotărîre a poporului
și nici Senatul n’a fost de părere să se aleagă ’ 23) Publius Scipio democratice ale lui Calus
Aemilianus Afrlcanus Minor Gracchus, a fost aflat mort
împotrivindu-se reformelor in camera sa de dormit,

75 Marcus Livius Drusus a fost tribun al popo-l

76rului In anul 91 în. de Hr. Vroind să dea Hoților din
Italia dreptul de cetățeni romani, a fost ucis de adversarii
săi politici. Intr’o seară, întorcându-sel acasă, a fost
străpuns pe neașteptate de un pum-| nai, in atriul casei
sale, fără, ca ucigașul să fi putut fi prins.
MARCUS TULLIUS CICERO
PRO MILONE
având semne, că cineva- l-
a sugrumat, anul 129 in. de
Hr.
 MARCUS TULLIUS CICERO
PRO MILONE

și deaceea nici moartea lui Cîbdius nu va fi mai . strămoșilor săi Căci

a numele ei, acuma însă
crâncenă, pentrucă a fost ucis tocmai _ pe calea pârîtorii aceștia când .a fost stropită de
sângele unui hoț și
care e opera monumentală ai lui Milo 3,1 "Silite A4Sîo Antan
<>«.■«« ucigaș, cafea Appia nu
opun .aceasta’ mereu,, câ și când acel Appius mai iese din gura lor. .
Daecus ar fi făcut calea Appia 84), nu pentru ■
folosul poporului, ci ca urmașii săi să aibă Dar mai e nevoie să
Unde face hoții și amintesc acestea? In
jafuri, fără frică de templul lui Castos. a
pedeapsă! fost doar prinS un rob
Și astfel când de al hii Publius
Publîus Clodius a ucis Clodius, pe care
pe acelaș drum, care e acesta’ îl pusese acolo,
cafea Appia, pe pentru ca să-l ucidă pe
Marcus Papirius85), un Cnaeuls Pompeius; și
cavaler roman atât de pumnalul a fost smuls
ales,, această 'doar 'din mânii©
fărădelege n’a putut fi robului, care a măr-
de loc pedepsită ; căci
doară .un om de neam-
ales, a uds un cavaler
roman pe drumul care
e opera sa
monumentală. Acuma
însă, ce cuvinte jalnice,
și sforăitoare trezește
numele aceleeași căi
Appia?! A tund,
înroșită fiind de
sângele imui bărbat
cinstit și nevinovat,
liieL nu se pomenia de
MARCUS TULLIUS CICERO
PRO MILONE

turisit ). Și după
77 78 79
în Senat, nu s’a arătat
aceea Pompeius n’a nicăiri.; între pereții
mâi venit în piață, la casei sale și-a căutat
adunări, n’a mai venit scăparea, și nu l|a!
adăpostul legilor și al
77 Vezi nota 19. judecătorilor.
78și planurile Și oare s*a făcut
nelegiuite ale atunda o lege nouă?
oamenilor, ț drept că oare s’a hotărît o
durerea n’a trebuit șă comisie nouă de ju-
fie atât de mare, decători? Și dacă a fost
pentruoă fărădelegea vre-odată vre-o
n’a fost împlinită, însă întâmplare, vre-un
de bună seamă că pe- bărbat, vre-o împre-
deapsa trebuia să fie jurare vrednică de
tot atât de mare! toată luarea^ aminte,
Cinstiți judecători, atunci de bună seamă
chiar eu singur de câte că la întâmplarea aceea
ori n’a trebuit să fug de toate acestea s’au
armele lui Publîus potrivit în mare
Clodius și 'de mânile măsură. A fost pus
Wd pătate cu sânge! Și doar un rob la pândă în
dacă, fie soarta mea fie for, ba chiar în tinda
norocul patriei, nu Senatului! Și se punea
m’ar fi isbăvit de la cale moartea acelui
mânile lui uigașe, cine bărbat, pe vieața căruia
ar fi propus oare o se sprijinii binele
comisie nouă, care să statufui întreg; ba încă
judece despre moartea în astfel de împrejurări
mea? pentru patria noastră,
79 Vezi introducerea, încât nu numai acest
pag. 9, rândul 7 de sus.
MARCUS TULLIUS CICERO
PRO MILONE

stat, ci toate neamurile

ar fi fost nenorocite,
'dacă ar fi murit acest
bărbat. Afară numai
dacă această fărădelege
n’a trebuit să fie
pedepsită, pentrucă n’a
apucat să fie
îndeplinită, pentrucă
n’a apucat șă fie
pedepsită, pentrucă n’a
apucat să fie
îndeplinită, ca și când
legile ar pedepsi numai
.atunci când a isbutit
fărădelegea, nu
 II
58 MARCUS TULLIUS CICERO |
 VIII.

Dar sântem niște oameni fără de minte,

'daca îndrăznim să punem alăturea de Pu- blius
Clodius, pe Drusus, pe Africanus, pe Pompeius
snu chiar pe noi înșine. întâmplările acelea au
fost suportabile; moartea lui Publius Clodius
însă nimeni nu o poate răbda cu sufletul!
împăcat Plânge senatul, se tânguesc tofi
cavalerii, întreg statal e istovit de supărare;
municipiile21) au îmbrăcat haine de doliu,
coloniile80 81) sânt doborîte de durere, chiar și
locuitorii de la țară duc 'lipsa unui cetățean atât
de făcător 'de bine, atât de folositor, atât de
bun. Nu,, cinstiți judecători, firește că nu a fost
aceasta pricina, pentru care Pompeius a crezut
că

80 Municipiile erau orașe supuse Romei, dar cari Iși

păstrează pe de-a’ntregul autonomia internă.
81! 28) Coloniile erau orașe noi înființate de cetățeni
romani, cari își păstrau toate drepturile lor.
 61
& MARCUS TULLIUS CICERO PRO MILONB
)
trebuie să. alcătaDcr-*;
Dar, fiind un bărbat * f COIn\s^ nouă..<1 aleagă dintre aceștia pe cei mai buni cu o minte
*nzestratți socotind că aceasta înainte de toate
„a adevăr pre- e datoria1 cinstei Iui, nu a' putut să țiu a- _• Heâgă și
prieteni de ai mei. Cât despre iceeaircă-aceea că s'a străduit
s’a străduit atât deeamult,
atât de mult, tu, ea ta,
;u-Lucius Domitius29), să conduci această ju- 1- decată, .apoi n’a căutat
alt ceva nimic de-
■ -cât numai dreptate, seriozitate, A.winn-ixa
omenie ci și
trebuie, să alcătuiască o comisie nouă, îcinste. A propus în legea sa că e nevoie “numai
_____ pi'C văzătoare,decât d'e urf fost consul ca președinte, cred că
multe le-a avut el în vedere; și anume qă acela deaceea, pentru că socotia zca Uaiuuu + “ “ r-^
i-a fost dușman, iarî Milo prieten bun, apoi ' să resiste și mulțimii ușuratice și nebuniei celor
s’a .temut să nu se pară că sinceritatea și pierduți și răi. Și te-a ales cel Imai tine pe tine
trăinicia împăț cării lor e mai silabă, dacă și el. dintre foștii consuH;
și-aif arăta bucuria ce-au simțit-o cu toții; și căci de tânăr dăduseși mari dbvezi, cât de
multe altele le-a avut în vedere, cfar mai” ales mult știi să treci peste nebuniile mulțimii.
aceea, că voi veți judeca cu mult........................ain^> “''“"'g.fau în frunte e ca
curaj, măcar că legile făcute de el sânt ;că
'datoria , ««u-m-
foarfe aspre. Deaceea a și ales din stă- 3- rile cele mai strălucite oamenii cei mai — distinși, și la
alegerea judecătorilor nu a lăsat fa o parte pe prietenii mei, după, cum spun unii mereu. Căci
unui bărbat) atât de cu dreptate nici nu i-a putut trece * acestea prin gând, și chiar dacă ar fi voit,
n’ar fi putut isbuti, dacă era vorba să... aleagă bărbați vrednici și buni.. Căci prie- teniile mele nu
sânt numai prietenii per- * sonale, cari nu pot fi multe și puternice, deoarece numai puțini joot
avea, aceleași ..... deprinderi și acela? trai. Dar dacă am
oare are putere și trecerle, apoi o jam deaceea,
pentrucă grija pentru binele patriei mi-a adus anul 54 29) Lucios Domitius Ahenobarbus a fost consul îti:
în. de Hr. Era cumnat ca M. Cato și J ua partizan
prietenia strânsă a ce-1 țâțânilor celor buni. Și Înfocat al aristocraților. Om fără un talent deosebit, a căzut
voind Pompeius | la lupta dela Tharsalus, luptând de partea lui Pompeius.
 PRO MÎLONE 63

Prin urmare, cinstiți judecători, să ve-j nim mea preturii sale să turbure statal cu toate
acum1 la pricină și la învinuirea ce se aduce și fărădelegile; văzând însă că alegerile din anul
dacă mărturisirea faptei câtțf odată e ceva cu 1trecut au fost amânate atât de mult, încât pretura
totul firesc, dacă Senatul a avut în această lui ar fi ținut numai puține luni și căutând dânsul
pricină întocmai aceeași părere ca și noi, dacă nu ca ceilalți numai rangul ce ți-1 aduce slujba, ci
legiuitorul însuși, cu toate că asupra faptei nu voind să scape și de Lucius Paulus30), un cetățean
IX. de-o vrednicie deosebită, pa să nu-i fie tovarăș de
slujbă, și dorind să aibă .anul întreg pentru
mai încăpea nici o desbatere, totuș a voit să fie zdruncinarea sta- tului, și-a retras 'de-odată
judecată, și dacă ,au 'fost aleși judecătorii aceia candidatura din ’ anul în care se cuvenia să
în frunte cu bărbatul acela, ca să judece această candideze după lege, și și-a pus-o pentru anul
pricină cu dreptate și înțelepciune, atunci viitor. Și :
aceasta n’a făcult-o -din oarecare
vedem că nu vă rămâne, cinstiți judecători, nedumerire religioasă 31
), etapă cum se întâmplă, d
nimic altceva de cercetat, decât care din acești după cum 1
spunea și el singur, pentru ca să aibă
doi a stat la pândă și a întins cursă celuilalt. Și un an întreg de zile pentru pretura- s.a, adică
ca aceasta să o puteți vedea și mai bine din pentru nimicirea statului.
dovezile ce vi l'e voi aduce, ascultați, vă rog, cu Dar acum o nouă piedică îi stătea în cale; adică
luare aminte, să vă povestesc pe scurt toată. pretura tai era să fie fără nici o ispravă și fără nici
Întâmplare cum s’a petrecut Publius Clodius se o putere, dacă Milo avea să fie ales consul. De
hotărîse ca în vre- văzut, vedea însă că,- după voința și credința po-
porului roman, acela va fi ales. Atunci
64 PRO MILONE 65
MARCUS TULtiDS CICERO

a trecut <fe p^rteac ontr^-candWaților lin pini robi sălbatici și cruzi cu ajotobul cărora
1

Milo, astfel încât el singur conducea toat pustii pădurile statului și jefui Etru- ria, robi
campania electorală, chiar împotriva, voințe pe Majri îi vedeți și voi. Căpi nu mai ascundea
nimic afcum, ci spunea, nu oidată, în gura
acelora, .așa că el! singur, precum se făliâ, mare, că el nu poate să-i răpească lui Milo
purtă pe umerii săi întreaga ale gere. Ținea consulatul, însă vieața ' ' <i____________•
adunări ai alegătorii și 1 _ i v _. j. - y __________
făcea pe mijlocitorul!. Strângându-i pe cei poate. La Senat adeseori a lasat sa se mai ticăloȚi
cetățeni, a alcătuit și a or- înțeleagă acest plfaji narea poporului a spus-o clar.
al lui,iar m ,aau- ganizat un nou colegiu de Ba odată, întrebiându-1 Manlius Favo-
alegători, vred- nic de alegătorii din .mahalaua nidsM) un bărbat foarte curagios, ce rost are
Colis ), Cu cât ■ însă Clodius se abatea mai ftirria lui, câtă! vreme Milo trăește, atunci
3î

mult, cu atâta mai mult puterea și trecerea hi Clodius i-a răspuns, că în trei sau cel mult
Milo sporiâ zi cu zi. Când a văzut însă omul patru zile va trebui s"a piară. Și această vorbă
acela care era în stare să facă fără să stea câtuși Fâvonius a spus-ro jîndjată, chiar atuncia lui
de puțin pe gânduri orice fărădelege, că Marcus Cato, care e de față.
bărbatul! cel mai vred nic și mai curajos, că
dușmanul său ce mai mare va fi consul fără
nici o îndoială și când1 a înțeles că poporali roman spus-o aceasta nu numai cu vorba ci a do
vedit-o și cu voturile ltiiM), atunci a în ceput să arăte pe față și să spue făpă nici uri înconjur că
Milo trebuie ucis.
A adus apoi în oraș din munții Ape
32) Partea dîn Roma, care era așezată pe co pe co-
lina, numită Colls. Mahalaua aceasta era vestită -
prin alegătorii ei răi și bătăuși.
33) Mito fusese de mai multe ori cât pe ce să' . . .„..
fie .ales consul, dacă Clodius n’ar fi împrăștiat că- 34) M. Fâvonius .era un adversar aprig a u puterea
adunările de alegere. - • C'odițjș,
 PRO MILONE 6?
—-------------------------- - - - - -------------------------------'—>
tocmai .atunci să aleagă un timp și un loc
potrivit pentru o mișelie a lui.
Dimpotrivă, Milo a stat în âpa aceea
la Senat, pană ce s’a ridicat ședința; apoi
a mers acasă și și-a schimbat ghetele37) și
'hainele de senator. Apoi a mai trebuit să
aștepte puțin, după cum se întâmplă de obicei,
până se găti și soția Șa. Apoi t spre casă, pe la
a pornit
ora aceea, când putea să se fi întors, dacă avea
După câteva zile apoi, Mito trebuia Clodîus r----- — u,avo «wa
facă,, lai 18 Ianuarie, u,n drum' ce-I făce de gând să vie și el în ziua aceea la Roma, în
fiecare an, un drum cerut de lege pe care trebuia
C4 t VliK»
să-lîifacă
Clodius vine n<
în la
• -ui!'»
Lanuvium
cale,
±11 fără1 nici
35
o),IliVX
ICl.A Ci.
pentruca
pie- U fără
|JA.C"
să
aleagă preot, fiihcfeă Milo era eapărat,
dictator S6pân
) îndiclă,
1 nuvium:
nu! într’o căruță dte călătorie,acestea,
Clodîus știind toate călare, qăcifără
doar nu eră greu să le știe —■ pl'eaniciuln
și el, pe neașteptate,
bagaj, cu ofără
fără tovarășii
niciuin bagaj, zisăi
înainte
Greci,di_
'tovarășii L, săi
.______________
cari îl însoțeau de
Greci,
obicei, și fără soție, r'aacrp tnumm nrnrnnf? 7-n 4- X 1l« Mi
Roma, pentru ca să-i întindă cursă pentru călătoria aceea, arareori
ceeace numai pentru ca se să facă proape
întâmplă la el, de pe
proprietatea ce o avea acolo un omoi, mergeacând într’oMilo
căruță
care, maredragă de după
Doamne, cum avea s’a șisăvăzutstea
din cele ce s’a Călătorie, dimpreună cu soția sa, la îmbriă-
pândă șiîntâmplat.
care s’ar fiȘipregătit
a plecat astfel, încât ni
nu i-a păsat de o ; * care s’a ținut chiar pare s’a Simțit foarte mult lipsa' furi lui; și această
adunare n’ar fi lăsat-o să. se ție fără dânsul, dacă n’ar fi av acestuia, cam pe la ora patru și
juta|ă,-
cat într’o manta grea de drum1, însoțit
adunare sgomotota's și încurcat de o mulțime de robi și roabe în
aceiași zi și de ale soției safe, în adevăr o tovărășie
grea și delicată pentru un atac.
Se întâlnește cu' Clodîus lângă- moșia

icerea,pag.
35) Vezi introducerea, pag.13, 13,rând
rând6 6de desus,
sus, 37) Senatorii aveau niște ghete anumite, pe cari titlul
slujbașului celui tiraj in numai ei aveau voe să le poarte.
36) Astfel era T...................................................
din Lanuvium-
68 MAftCUS TULLiUS CICfiRO
fii-
tate seara, sau nu cu mult mai de vreme.
Deoidață mai tnulți 'dintre oamenii hii Clo- dius,
de pe un loc mai ridicat, ,d(a;u năvala cu sulițile
asupra lui Milo și, eșin tfu-i în față, ucid pe
vizitiu. Atunci Milo sărind jos !din căruță și d|
ândl mantaua îndărăt pe spate, .a început să se
apere cu un curaj aprig. Oamenii lui Clbdius
însă, scoțând săbiile, o parte 'din ei .aleargă la XI.
căruța lui Milo pe dindărăt, ca să-l lovească' pe Dintre aceștia, aceia cari au rămals ere- ' fost
la spate, iar cealaltă palrte, crezând că Milo a
fost omorît, începe ; să licidă robii lui, cari Cinstiți jndecăiOii. totul s’a petrecut astfel
veniap ța urmă. după '.cum v’am' desfășurat. Cel ce stătea la
pândă, a fost învins, silnicia a

biruita prin silnicie, ^sau tnai bine dincioși

stăpânului, și au fost curagioși, spus, bușită prin virtute. Nu vreau, să amintesc nici
îndrăzneala obraznică a fost. înă- parte ,au;cu o vorbă, ce-a dobândit statul din această
faptă, ce-ați dobândit voi și ce-.au dobândit
Q
i
fost uciși; iar ceilalți, văzând c|ă lupta se
întinde în jurul căruței și că sânt împiedicați s| toți cetățenii cei, buni, și aceasta.
ă vie într’ajutor stăpânului, apoi auzind și dinfirește că nu i-ar ajuta nimica lui Milo, care s’a
născut cu o astfel de ursită, încât n’a putut să-și
gura l|ui Cloldius că Milo a .fost ucis, și fiind scape nici chiar vieața, fără ca să nu scape și
âpcreldin- țați despre aceasta, au făcut și ei — vieața voastră și a patriei. Dădă aceasta n’a’
robii lui Mî'lfo — căci eu nu vroesc să dosescputut-o face după lege, atunci n’am' nimic de
vina nimănui, ci voiu vorbi deschis după cum apărat ; dar dacă lucrull acesta l-a statornicit și
s’a întâmplat —■ au făcut și robii lui Milo, legea pentru cei civilizați, și nevoia pentru cei
fără ca să le fi poruncit stăpânul lor, fără știrea nedvilizați, și obiceiul! pentru popoare întregi,
lui și făjr.ă fie el ide față, ceeace oricare ar d. și. firea. însăși chiar și pentru fiarele sălbatice,
fi 1 ca sclavii săi să facă într’o astfel anume da să respingă în-
împrejurare.
 70 MARCUS TULLIUS CICERO PRO MILONE 71

totdeauna' dlela trupul lor,, dela1 capul lor, sine. Prin urmare,. oare se poate să judecați
dela vieața
Ibr, oricum1 puteți să judecați (dă această țins '!CUr^i celuilalți? Firește pă pimic st rea, fără să
ar putea, fiți de păprerea • •»<-,. a _<s îni-inc nurca
dau peste hoți, trebuie să se n <-< n n. .rlfn o T-f-vn o I zi H zi TI I ZA t- x? i
orice sil--
nicie, atunci
nuț faptă a fost rea, fără să fiți de păprere, c|ă [altceva djecât fa’ptul cine a în- altceva; așa ca
cei ce i prăpădească sau d|e armele hoților sau dacă Milb i-â întins cursă lui Clb'dius, atunci
prin judecata voastră. să-și primească pedeapsa, iar dacă Cloidius i-a
Căci dăcă Milo ar fi fost de această părere, întins cursă lui Milb, atunci să-l achităm.
de bună samă că ar fi dorit mai bine să-și
întindă grumazul înaintea lui Publius Clb'dius,
căci acela nu odată și nici atunci pentru întâia
oară a căutat să-l ucidă, decât să fie ucis de
voi, pen- truteiă nu s’a lăsat ,ucis ! de acela. Iar
dacă nimeni din voi nul împărtășește această
părere, atunci n’aveți să judecați, dacă a fost
ucis, — căci aceasta o mărturisim1, — ci dadă
a fost ucis după lege sad nu, căci în multe
procese s’a judecat adesea astfel. E lucru știut
că a fost curs(ă la mijloc, și acesta e faptul
despre care Senatul și-a dat părerea că a fost
făcut în dauna siguranței statului. Dar cine a
fost cel Care a întins, aceasta nu se știe. In
această privință deci, s’a făcu propunerea, ca
să se cerceteze. Astfel și Senatul a înfierat
fapta, în .sine, și nu pe cel ce a făcut-o, și
Pompeius a propus o comisie Care să judece
dacă fapta a fost făcută după lege și nu fapta în
 PRO MiLOtfE 73

j a'desea, și un folos mai mic, îi îndeamnă la

fapte rele.
Dar Clo'dius, ud.gându-1 .pe Milo, ayeâ i să
dobândească folosul1, că nu numai să î fie pretor,
fără ca să fie consul acela I din cauza c,ăruia n’ar
fi putut face nici o fărădelege, dar încă siă, fie
pretor deodiata I cu acei consuli, despre cari avea
nădejde : că, dacă nu-1 vor ajuta, ceil puțin vor i
XII închide ochii la fărădelegile lui, așa în- i cât siă-și
poată face de cap cu planurile

virili CIASS °r'n>si'î’ S lui .nebunești. Căci, după cum își făcea
rte rrm?ă A -US " ' ^ j. ciijar el socoteala, aceia n’ar dori să înă- 81a J e °im’ • al^ d'e bușe
A P ANC PE

încercările J'ui, chiar dacă aj- putea, f L a a .f ^ 2 ^> care y deoarece ar crede că trebuie să-i
ne e iui

fie re-
oi O O n,/US’ ar 1 .alUns„ ,sa araj- cunoscători pentru o binefacere ațâț de
■MiIn PnCln:ă
J^ u5ldia pe- mare'9), iar data ar fi voit, aproape n’ar
Milo, deoaiece avea mare nădejde ca moar-, p f nt.+ q;are înfrâncă îndrăzneala tea lui Milo îi va
folosi foarte mult. Și) ^yeddtă aSm^. atât de W
astfel în păziți 'de fată ar putea fi anii • f — mvecnita aduta și atăt de pu I., r- ■ J ,, 11 yP1* -
termcia a acelui mare nelegiuit.
fanta „■ ^ * )>
SS1U ca a
făcut' £jar) dnstiți juidecători, parcă numai voi H'fc, , ar- 1 S^'Z f°Lo-\ singuri n’ați
ști, parcă n’ați fi din acest
rpi hui i n i'coue sa spunem ca o.amenii| oraș5 șj p,arc|ă urechile voastre ar fi în- foloq fa vrpr> f impinși
S

d'.e Piyy unj dreptate în altă parte și n’ar fi în mij-

- ' --O' — —U nul 127 în. de
Hr., a fost un judecător vestit. 1 orice judecată, când
era vorba să descopere | vinovat, dădea mare
importanță principiului, că cela a făcut fapta care
avea să tragă cel mai țna folos din ea,
' ’ pe cei rai locul acestor vorbe,
ap rea
răspândite prin tot i orașul, asa încât siă nu fi
putut auzi, d 127ta”de HrSS1Ul S.? J ce M pâne de
silnicie și de nișine. pentru noi ăvea el sa' iaca, -
daca se mai pot
39) Deoarece Glodius a stăruit ca ei să îie aleși.
 MARdUS TULLIUS dlCERO
-----------------------------------------------------.--------- ----------------

ntitai acelea legi, și nu, mai de grabă, primejdie

de foc pentru acest oraș și de ciumiă pentru
statul întreg?
Scoate, te rog, cinstite Sextus Clodius 82 83),
scoate la iveajlă cutiau), cea vestită cu legile
voastre, pe iqare, șe zice, qă tu ai scos-o
noaptea din casă și ai scăpat-o din mijlo'qujl
cetelor înarmate, ca pe icoana cea. sfântă a
Miriervei 84 85_) ; se vede că numai ca să o poți
duce Ia cineva ca o arhivă deosebit de
strălucită, dtipă care să-și îndrepte slujba sa de
tribun, numai dacă ai fi aflat pe vreunul care să
poarte tribunalul după gândurile tale. Uitați-vă,
ce ochi plini de mânie a aruncat asupra mea,
întocmai preouhi se uita de obiceiu în vre-
murile cele, când putea să amenințe pe oricine
cu! orice voia. Și se înțelege qă mie mi-e și
frică dte acest foc al Senatului86).

82 Vezi introducerea, pag. 14, rândul 2 de jos.

83 Manuscrisele la Romani erau făcute suluri și
păstrate ta cutii rotunde.
84 In Troia ar fi căzut din cer o icoană a Atenei.
Soarta orașului era legată de această icoană, care a
fost atinsă de Eneas. In Roma era păstrată în templul
Vestei. Aprinzându-se acesta odată, 1- coana a fost
scoasă din mijlocul flăcărilor de Lu- cius Caecilius
Metellus, în anul 250 În. de Hr.
85 Numit astfel, pentrucă sub conducerea lui
86La înmormântare se scoteau la Romani si măștile
făcute din ceară ale străbunilor; iar o n dă sau un
prieten ținea în piață o cuvântare de lat dă pentru cel
mort.
 xrji.
Ei bine, dragă Sextu's, crezi tu în ade- vjăr
că eU sânt mânios pe tine? Dar tocmai tui
'doară, i-ai dat celui m!ai înverșunat dușman al
meu o pedeapsă cu muilt mai crudă și mai
rușinoasă, diecum se putea aștepta d'ela cultura
și omenia' mea! Tu ai aruncat leșul 1 plin de
sânge al lui Pu- 1 '.ins Clodius afară din casă,
tu Tăi lipsit de orice înmormântare cinstită și
măreață, tu n’ai îngăduit să fie petrecut de ■
chipurile străbunilor săi și de rudele «ale, cari
'sjă'-i fi putut ținea . cuvântarea de laudă 14), tu
® lăsat leșul lui pe jumătate ars de acele lemne
nenorocite,, să fie cânilor de mâncare peste
noapte. De aceea, djacă și cruzimea! ta
nelegiuită, care ai arătăt-o față de dușmanul
meu, nu ți-o pot lăuda',, totuș icel puțin n'afa de
ce să fiu mânios pe tine.
 76 MARCUS TULLIUS CICERO

Vedeți deci, cinstiți judecători, die cât 'de

mare interes i-a fost lui Clbdius ca sjă-1 ucidă
pe Milb! Uitați-vă ,actima în s’chimb la Milb !
Ce folos putea să aibă Milo, ica să-l ucidă pe
Clodius? Ce pricină putea să fie, ca Milo nu
numai sa fi făcut, .dar chiar să fi dorit acea'sta?
—■ „P-critruâfl.. Cldtffus spftbeâ $n-cafea.
nădejdii "lui Milo, a. fi ales Consul1” i5). Dar
d'eaceea, ba mai' ales deaceea! petntrucă i se
împotrivii acela, voiau toți să 1 aleagă; și bici
eul nu puteam1 lucră m'ai bine pentru alegerea
Iții, ca Clodius. E drept, cin- pretura lui putea
fi înfrânată, H|acă va fi ales uti consuli care să.
știți judecători, că țineați sama și de meritele ce
te avea Milo pentru mim’e 45 46) ș pentru patrie,
țineți seama și de rugămin țile melfe fierbinți și
stăruitoare, prin car sirnțiatat atunci că sufletul
vostru eră miș cat în chip minunat, dar totuș cu
taUlt mă mult V;ă! era în gând frica de
primejdiile ce vM așteptă. Căci care cetățean
și-ai fi putut închipui pretura lui Clbdîus, cari
nU cunoștea nici un frâu, fără să simți o frică
deosebită, că se vor petrece mar turburări și -
schimbări? Dar voi vedeați că

îndrăznească și siă fie în stare săd^puie frâu.

Știind- întreg poporul ro'mian că atei consul
poate fi numai Milo, câne ar mâi fi putut stă pe
 PRO MILONE 77

gânduri ca prin votul său, el însuși să sicape de

-frică, iar patria' db primejdie? Acuma
dimpotrivă, în urma înlăturării fiii Cloldius,
trebuie Milb să- se străduiască cu ajutorul
mijloacelor obicinuite, pentru a-și putea păstră
trecerea și cinstea ce-o avea. Vaza și .mărirea
aceea, unică în felul ei, de care numai singur
Milo a avut parte si care speria zi cuf Zi,. cu
cât știa el mai mai bine să zădărnicească
planurile nebune ale fiii Clddiusl, a c|ăzut
acum în urm'a morții lui Clbdius. Voi ați
câștigat, căci nu aveți să-i purtați frica nimănui,
Milo însă și-a piefd'ut cel mai bun mijloc
pentru: a-și arătă vrednicia, cel mâi ’ bun
sprijin pentru a fi ales consul1, izvorul nesecat
al măririi șî puterii sale. Și .astfel nădejdea lui
Milfo Jde a fi consul, care nu putea fi slăbită
deloc, cât a t'răit Clodius, a Început să fie pusă
la o grea încercare, abia d’e când a miurit
'acela. Prin urmlare mbati tea lui Clbldîus nu
numai că nu-i folosește lui Milb, Idar chiar îi
strică.
„Dar ura ae-o aveâ împotriva Iul Cto- a :‘fpst
prep puternic^, l-a umplut
78 MARCUS TULLIUS CICERO I

de 'mânie, l-a dmptal de dușmănie, l-a fdeții să se răsbune pentru nedreptățile

XIV.
Și apoi pe Milo îl1 mai apără și felul șt traiul l'ui de
mai înainte, pe Clodius i însă chiar acestea îl
osândesc. — ^Clodius ■ nu s’a țoîosîi de
samavolnicie,
Milo toate le-a îndeplinii numai i-
ooșteasca cu care Mpa jnpo
samavolnicie”—«).DarDar
elegiuiți? Dimpo- 1 [n samapohicțe”—^- ncâtbine,
acelacinstiți
trebuiaspre cea mai
Lldedători? Atunci cândmlare mâhnire
am părăsit Romaa voastra',
pentrucă oare
Milom<a|m’
a 1 temut-- de
— mâhnire a voastra, judecată? Nu m’am r temut eu atunci de robii, de
L al fericirii mele. armele și de i samavolnicia aceluia? Qăci altfel ce
pri- uuă dreaptă ați fi avut să mă chemați f înapoi,
înapoindu-mi tpate ale mele, dacă | nu tocmai
nedreptatea alungării mele? I Doarjă-mi hotărîse
un termen de judecată, proppse o pedeapsă în băni
împotriva mea, m(ă învinovățise de înaltă trădare,
și se vede că a trebuit să mă tem de osândă, fiind
ufn proces urît și care mă priviă numai pe mine, și
nu unul 'din celle mai str(ă‘-
49) Vezi nota 45,
 78 MARCUS TULLIUS CICERO I

ce le-a ddferlt, și să,-l pedepsească pentru durerile ce i le-a pririmiit!” — 87 88).

Ei bine, dar dacă vă spun, nu că aceste porniri au fost mai m|ari la Clodius
decât la Milo, ci cri. la acela iad fost ide tot puternice, iar la acesta n’au fost
deloc, atunci ce voiți m.ai mult? Căci dece să-l fi urît Milo pe Cloldius, care
eră doar pentru el mana și izvorul gloriei lui, afară doar dâoă vor bim nujm'ai
de acea ură obștească cu care urîm pe toți cei răi și m trivlă, totul era astfel',
încât să-l urască, mai întâi j fost apărătorul bineliii și al fericirii mele, | apoi
pentru qă-i zădărniâă planurile, l-a [ tra's în judecată; căci Clodius, cât â trăit, l
mereu putea fi tras în judecată de Milo, | după legea lui Plotius.«). Cu ce gân- ‘
» — duri și cu ce suflet prin urmape, credeți; că a fost acel despot față de
Milo? Ce una mare trebuie să fi avut el împotriva lui și încă o ură cât de
dreaptă, el care numai de dreptate nu știâ! ?

87 Vezi nota 45.

88 Tribunul Marcus Plautius (Plotius) Silanus |
a făcut io anul 78 în. de Hr. o lege împotriva sa- | mavolniciilor. I
86 «ARCUȘ TULLIUS CICERO pftO MiLONE âl
_— , . —— —
litote și care vă privjă pe toți. .Nu, n’am arme,, arme Jdupă; un răstimlp Imai lung, au fost în- A
după. un ww voit ca din cauza mea, să arunc în fața —nicâi j Ș1 CiiiHr nu Pe mult, precum' știți, era
dreptate din nou împotrivi robilor înarmați și a cat pe ce să mă omoare aproape de palatul pon-
cetățeiifer fără nici ’ -------
o răspundere și mcărcați de nelegiuiri, pe cetățenii ~ Când a făcut Milo yre-o faptă de acest feP
mei cei adevărati, pe care e|u i-am scăpat, prin Toată samlavolînicîa lui a fost numai ca sii-1
străduințele mele, pu- nandu-mi chiar vieața în împiedice pe Clbdius, care nu se lăsa dus în fața
prim'ejdie60) Qăci am văzut atunci, am' văzut că judecății, Șă înăbușe statal Jprin samavojlniciile
însusi acest Qmntus Hortehsius61) tiare e de fațăfui. Daca, ar ti voit el siă-ll ucidă pe acela, de
acest luceafăr strălucit și podoaba repu- blrdei, era cate ori n’a avut atâtea prilejuri și atat de stia,-
cât pe icfe's'ă fie Ucis d'e cetele robilor, pentruc'ă lutit 'de potrivite ! Oare n a putut, el jsă se
voia să-mi ajute. Si în acea invălmășeaillă, răsbune ddpă lege atunci, când iȘi ap(ara
senatorul Caius’ Vi- biemjs52), un bărbat vrednic,locuința și zeii casei sale de navala lui.^ ). Oare
fiind pna cu Hortensius, a fost strivit atât de tare n’a putut atunci, când a fost răpit tovarășul său
meat a murit. Și astfel acele arme ucigașe, pe cariide slujbă Pubiuis. Sestius-* )> acel cetățean
le-a mbștenit de,Ha Catifea canid s au! liniștit vre- ales și bărbat vrednic? Oare n’a putut atunci
bdată după .aceea? Aceste armie au fost îndreptate când Quintus Fabricius ), un bărbat atât de
împotriva acestor arme n’am' putut să îngădui sa fiți cinstit,, voind să propue o lege, ca ed să. pot
aruncați 'din cauza mea aceste arme l-au pândit pe veni din surghiunea Roma, a fo'st isgonît din
Pompeius58)’ acestea au stropit eu sânge acea cale adrinâre, fajcan- du-se în piață un măcel
Ap- pia, ^clădirea monumentală a numelui său groaznic? Oare n’a putut atunci când! Clodfos a
ueigandii-1 pe Papirius^) și tot acestedat navală asupra casei lui Lucius Caedliuc ),
09

—----------.
51} v^mL a ? conjurația lui Catilina. I 521 DA î°1
Câ d a îaăbu it dUCerea
’ 55) Vezi introducerea, pag. 11, rândul 6 de
' rândul
pag 8>
4 de sus. De altfel necunoscut. 56) Vezi introducerea, pag. 11, rândul 9 de
vîz, toto’ducerea, pag. 9, rândul 8 de 57) Vezi introducerea, pag. ° '4n'’"1 5 de
M) Vezi introducerea, pag. 9, rândul 3 de sus.
sus. 58) Vezi introducerea, pag.
59) Vezi introducerea, pag. SUS
.
9, rândul 5 de sus.
9, rândul 7 de jos.
9, rândul 4 de jos.
jos.
6
 MARCUS TULLUÎS c'icW
O
un pretor ,atât d'e cu dreptate și atât de
vre'dnic? Oare n’a putut în ziua aceea, când s’a
fi
propus legea, ca eu să mă pot întoarce la Roma
și când Italia întreagă, strângân- du-se la un foc
'din cauza aceasta, cu mare bucurie ar fi
mărturisit gloria faptei aceleia, așa încât, chiar
d'aqă ar fi făcut-o Milo, toți cetățenii ar fi voit
să împartă' aceasta glorie cu el? XV.
Și încjă ce împrejurări potrivite erau atunci!
Consul era strălucitul și curagio- sul Publius
Lentululs60), dușman al lui Clodius,
răsbunătorul fărădelegii lui, pavăza Senatului,
apărătorul voinței voastre, ocrotitorul vrerii
poporului întrleg și mântuitorul meu din
surghiun. Șapte pretori și opt triburi61) de-ai
poporului djp rând erau potriviiirii lui și
apărătorii mei; Cnaeus Pompeius stătea în
'frunte și se străduia ca să mă pot întoarce din
surghiun, fiind dușman lui Clbldius ; și păre-
rea cea atât de vajnică și de îngrijită a lui
Pompeius, cu privire la reîntoarcerea mea, a
fost urmîafă 'de Senatul întreg; Pompeius a
fost acela care a îndemnat cu stăruință poporul
roimați, el a fost acela care, puhân.dl la' cald
în Qalpua o hotăjrîre în spre binele meu 6?8), a
dat Italiei în-

60) Vezi introducerea, pag. 9, rândul 15 de jos.

61) Vezi introducerea, pag. 9, rândul 13 de jos.
62) Vezi introducerea, pag. 5, rândul 8 de jos.
 8 MARCUS TULLIUS CICERO 85
PRO MILONE
4
tregi, care se ruga fierbinte și doriă aju-1 torul și ascunsese în întunecimea de sub treptele unui
încrederea ihi, un semn, ca să, l se adune întreagă gang, m’are lucru ar fi fost pentru Milo să înăbușe
lâ Romă și să ceară întoarcerea mea în patrie. Și duma cea de om', fără să se mai teamă de ura
în sfârșit, afimcip * toți cetățenii,, dlorindu-triă pe cuiva, iar lui Marcus Anto- nius, 'dimpotrivă să-i
mine, ardeau de ură împotrivi a|celuia,,,a;ș’a'c.ă, aducă o glorie taiaire! ?
diacță diurni, l-ar fi ucis cineva, nimeni inii s’ar fi Ei bine, dar la ..alegerile de consuli, de pe
gândit cum s;ă-l pedepsească, ci ce fel de câmpia lui Marte, de câte ori n’a avut putința de
„ răsplată să-i dea. a-1 ucide!? Atunci când' Clo- dius, năvălind în
Și atunci Milo s’a, stăpânit și l-a tras de două locul de adunare și pu- Hiâji’d pe oamenii săi să
ori în judecată pe Publius Cțo- dius, niciodată însă scoată săbiile și să arunce cu pietre, și apoi înspăi-
n’a căutat să-l înăbușe cu putereaea). Ei bine,, dar mântat ‘fiind deodată de fața lui Milo, o rupea la
atunci când Milo, fiind fără Iniei o slujbă, a fost fugă în spre Tibru 66)>. iar voi și toți ;cei buni
pârît în fața poporului de Rublius Clodius, și dbriați și vă ; rugați în gândul vostru, ca Milo să
Cnaeus Pompeius, care-1 apăra pe Milo, a fost voiască odată să se folosească de vitejia sa!?
tapai'89 90 91),. ce prilej potrivit a fost și nu1 numai
prilej, ci chiar și o pricină bună, ca să-l poată
ucide? Dar încă ,a- cutna de curând, când Marcus
Antoiiiu®92), a făcut, c,a toți cetățenii cei buni să
aibă cea mai mare nădejde, că vor veni vremuri
mai bune, și când ,acest tânăr ales a Ibm asupra-și
cu atâta curaj să apere binele cel mai prim’ejiduit
al patriei, ținând str;' s legată fiară aceea d!e onl,
care se strecură mereu; din lanțurile judeciăților,
ce loc și ce timp potrivit a fost atunci; -o zei
nemuritori!? Când; fugind, acela se
str,' $

89 Vezi introducerea, pag. 9, rândul 10 câ j. =,.

90 Vezi introducerea, pag. 11, rândul 14 de jos.
91 Vezi introducerea, pag. 12, rândul 7 de jos.
92 Câmpul lui Marte se afla lângă Tibru Acolo se țineau
adunările peniru alegerea coosulilor. Clo- dius dej mai
multe ori le-a împrăștiat cu puterea.
8
5

de jcs.
 XVI
Prin urmare, nevoind Milo să-l1 ucidă,
atunci canid toți s’ar . fi bucurat, se poate oare
crede că a voit să-l ucidă acuma când unii s’au
supărat de aceasta? Neîndrăznind să-l ucidă
atunci când., avea tot dreptul, când eră locul și
timpul potrivit, când n’aveă să se teamă de nici
o pedeapsă, o,are să nu fi stat Ia îndoială de a-1
omorî aicuirn!, când nu eră dreptate de partea
să, când Iodul1 și timpul erau nepotrivite, când
își punea viața în joc? Și mai ales Că eră
too'mâi atunci, când în curând avea să se iă la
întrecere pentri slujba cea mai măreață și când
ziua ațe gierilor eră aproape; și doară tocmai îi
astfel de împrejurări — căci eu știu, ci câtă
frică și sfială candidezi și cu c< mțjjstrați pe
față, ci Chiar și de cele cc

stăruință și cu câtă grijă umbli, după con stilat

— pe temeta1 jcel m’ai mtilt de toate și nui
numai de cele pentru cari putem f
 PRO Mdoafe 8?

pot fi gândite în taină, ne îngrozim’ fite orice

zvon, de price vorbă neadfevărâW, născocită
și ,cât de neînsemnată,, și ne uităm cu băgare de
seata'ă la fața și ochii tuturora. Căci nimic nu e
atât d‘e dfelicat și de simțitor, atât de
schimbăcios și de trecător, ca voința și
simțămintele cetățenilor față de noi, deoarece ei
se lasă cuprinși de mânie, nu numlai din pricina
purtărilor rele ale candidațiior, ci adesea nu sânt
mulțumiți nici cu faptele cele drepte ale Ibr.
Având deci Milo în minte această zi mult
dorită a alegerii, de pare i se legă toată
nădejdea, putea el oare să vină la alegerile cele
sfinte și mărețe93) cju mânile pline de sânge,
fălindu-se cu p fărădelege și cui o faptă rea și
mărturisindl-o? Ciât dfe puțin o .poți crede
aceasta la Milo 1 Cât de puțin poți pune la
îndoială acelaș lucru l>a Clodius, deoarece el
credea că, ucigându-1 pe Milb, va putea fi
stăpân ca și un rege !
Ei bine! Dar ceeace e mai însetninat, cine
nit știe că cea mai in'are ademenire că vei scăpa
de pedeapsă? La care din amândoi deci se
potrivește aceasta? La Milo, care phiar și acutaa
încă e învi-
MsftCuâ TtlLLIUă CldcRd

novățit și pârît pentru o faptă care e sau

strălucită sau pe care cel puțin a fost silit s'o
93 Alegerile de consul erau socotite sfinte, deoarece
se începeau cu ceremonii și jertfe religioase.
facă? Sau l!a Clodius, care a avut un dispreț atât
de mare pentru orice judecată și pentru orice
pedeapsă, încât lui inu-i făcea nici o plăcere
faplta, fie că eră Cu 'dreptate după legile firii,
fie că eră îngăduită după legile omenești?
Dar nu mai este nevoe de dovezi! Și la ce să
întind d'esbaterea? Pe tine te iau ca martor,
Quin'us Pe'ilius94), care ești un cetățean vrednic
și curagios ; și pe tine Marcus Cato95 96), căci o
voință dumnezeea- scă v’a scos la sorț ca
Judecători. Voi ați auzit dela Marcus Favonius
’°), că i-a spr® Clodius, și aceasta ați auzit-o,
când încă Clodius trăia 97)> anume că Mțllo, în
trei zile, va pieri. Și trei zile după ce spusese,
s’a petrecut această întâmplare. Dacă deci acela
na a ștat pe gânduri să-și dea pe față planul lui,
puteți voi trage. Ia îndoială fapta! lui?

94 Unul dintre judecătorii, de altfel necunoscut.

95 M. Catone, strănepot al lui Catone cel bătrân, era
prieten bun cu Cicerone. Republican înfocat, se
sinucide la Utica, în Africa, deoarece vede că Caesar e
biruitor, și republica nu mai poate fi salvată.
96 Vezi nota 34.
97 Așa că dacă n’ar fi fost adevărat, Clodius ar fi
putut să o desmintă, ceeace n’a făcut I
 XVII
.
Dar cum 'de n’a greșit el Ifa socoteala zilei
aceleia? Tocmai v'am' spus adineaori : nu eră
lucru mare să știi ziua hotă- rîtiă în care
'dictatorul din Lanuvium avea de dus jertfe.
Clodius a văzut dinainte qă Milo trebuie să
plece Ja Lanuvium tocmai în ziua în care chiar
a și plecat și astfel a apucat-o înainte. Și încă
ce zi eră adeea? Ziua în care, d'upă cum am
spus mai înainte, chiar un tribun, năimit de el,
a făcut cea mai nebună și. mai furioasă
adunare. Acea zi, acea adunare, acele
cuvântări sgomoto,ase, niciodată nu le-ar fi
lăsat el,, dacă nu s;e grăbia să împlinească o
Taptă ce șj-o pusese ’n cap de mai înainte.
Prin urmare Clodius n’a avut nici un motiv să
plece, cî dimpotrivă chiar o pricină ca să
rămâie pe loc. Lui Milo însă mt i-a fost defoc
cu putință să nămâie, și nu nuiriai că a avut un
motiv s!l plece, ci chiar :> fost silit să se duca.
 9
0 MARCUS TULLIUS CICERO, PRO MÎLONE

Ei bine?.1 dar dadă Milo na, j. ;, în acelaș

bănui că Clodius va fi pe drum, n’a putut nici mai înainte vremie -
p< acela ,ă știut că Milb va " ' pe când Interamna și m Roma L ceas, și în
călători îj aceea! ? în ziua Inieraînna
Și acuta1 întreb măi. întâi ȘJ. m ......
cum de a putut săi știe, ceeace voi nu puteți să _____________________ "ț, - a spus că
întrebați tot așa pentru a-1 apără pe Glbdjius 7a). Publius Clbdius a avut în ziua aceea să, lămâie la
Dar să nu-1 fi întrebat pe nimeni lailftul, dedat m'oșia sa de lângă muntele Al-
numai pe prietenul său de aproape, Titub Patina banus78), .aducându-i-se însă deodată vestea, oă
’ ) și atunci a putut ști căi, în rida hotărîtă,
3
arhitectul Cyrus77), a murit, s’a hotărît repede să
'dictatorul Milo trebuia I să aleagă în LanuVium plece la Roma. Tot .astfel a mărturisit și Caius
un preot. Dar j mai erau încă taîilți alții d'ela cari Clodius 7S) care ’l întovărășise pe Publius
putea s|ă știe adeasta cuTmWtă ușurința. Pe cine Clodius.
1 însă a putut Milo să-l întrebe despre întoarcerea
lui Clbdius? Las siă-1 fi întrebat — vedeți, dat
sânt de îngăduitor — pe uti rob, după oum a spus
prietenul meu Quintus Arrius7i), și să-l fi mituit
chiar. Dar citiți mărturiile martorilor voștri! A
spus doară Caius; Causînius Schela' în Interampa,
un prieten bun de al lui Clo- dîus, care l-a și
întovărășit, — sputeă acestuia, Clodius fudesje,
acum1 și
72) Deoarece e vădit că Milo nu avea de unde ști că
Clodius a plecat tocmai în ziua aceea
din Roma. 98 99 — și, după |
de jos.
se

75) Vezi introducerea, pag. 6, rândul 5

76) Un munte, la sud de Roma, lângă care află o
proprietate de a lui Clodius.
77) Un architect grec iscusit, care a lucrat și la clădiri
de ale lui Cicerone.
78) Un plebeu, străin de familia nobilă a lui P. Clodius.

de altfel necunoscut.
98 Se vede că acesta era un cetățean din La” nuvium; 99 Un om de altfel necunoscut,
 —
■ ■—■

Vedeți, cinstiți judecători, ce lucruri în- acela pe față100) și-l pusese și

semnate sânt dovedite prin aceste mărturii. Mai
întâi e dovedit' în chip neîndoios, ea Milo n’a
plecat cu gândul .acela, ca s]ă-l pândească în
drum pe Clodius. Căci, în adevăr, el nici nul avea
cum' să se întâlnească Cu el.î9). Apoi cinstiți
judecători, —- căci eu nu văd 'de ce n’aș vorbi și
pentru mine înstlmî — voi știți că s’au aflat upii
cari au spus atunci, când au vorbit pentru 1 această
co-misie, Că omorul s’a făput de mâna lui Mito,
însă Ia sfatul unuia miaiXVIII
mare.. Pe mine se vede că
mă aveau1 în gând acești oataleni nenorociți și
pierduți Ca pe un hoț și un ucigaș. Sânt însă
dovediți du totul Chiar prin mar- | lorii lor, cari
spun că Clodius n’ajr fi j avut să se înnapoieze în
ziua aceea la I Roma, idiacă n’ar fi auzit" despre,
moartea I lui Cyrus. M’am ușurat deci și. sânt
sc>ă- | pat ; nu mă teiul că .ar putea, crede cineva
qă eu n?aș fi gândit la aceea ce mie nici prin
minte nu putea șa-mi treacă.
Acuma să luăm' Ija rând1 cu de-amănun- | tul și
celelalte obiecții; dar mai ales fiecare poate să
spună aceasta : „Nici Clodius (Led nu s\a 'gândii
sfi cuiva curse, depunere a avui du gând să
răntâie La prp- prigtațea sa de lângă Albaptis”.
— Da, numai dacă n’ar fi avut de gând să iasă din
casă ca să facă un omor! Cad eu jmul cred cjă
acelâ care cică i-a! dys vestea despre. moartea lui tesfatoen-
Cyrus, nu i-a adus acpastă veste, ci i-ă dat de î® făcuse
știre că Milo se apropie. Căci ce veste avea să-i pe el și
aducă despre Cyrus pe care Clodius, plecând din
Roma, l-a lăsat m'urind? Doară am fost la Un că și el e
loc acolo, și 'dimpreunjă cu Cllo- dius am iscălit
în acelaș timp iul lui Cyrus ; testamentul însă

10089) Așa că Clodius știa prea bine

î itre moștenitori și dinspre partea asta nu avea nici o
pricină să se grăbească.
94_____________JWARCUS TULLÎUS CÎC1BR0

mjă pusese și pe mine ca moștenitori; Oare

putea moartea aceluia pe care-1 1 Lăsase^ el,
cu! o zi înainte, pe la ora opt și jumătate
dimineața', dându-și sufletul, să-i fie anunțată
abia a 'doua zi pela ora trei și jmniătaie seara?
 XIX
.
Fiesă zicem că s’a ’ntâimiplat așa: dar ce
pricină a .avut 'să se grăbească atâta, da să se
tfațcă la Roma, ce pricină siă se pornească cu 1
noaptea în cap? Trebuia poate să se grăbească
deoarece eră moștenitor? Mai întâi nu eră de
loc nevoie să se grăbească; și apoi chiar djacjă
a avut vre-o pricină ca să se zorească, cc lucru
mare în sfârșit era adela pe pajfe avea slă-1
dobândească în noaptda! aceea și pe care-1
pierdea, dacă ar fi ajuns a doua zi
disdedimineață la Rom'a?
Mai departe, pe cât de mult trebuia Clo'dius
să se ferească de a ajunge noaptea la Romla și
să’ nul "caute această chiar înadins, tot pe atâta
ar fi trebuit Milo, care jdbar avea slă-1
pândească, să stea pe aproape și să-l âștepte,
dacă știa că acela avea să se apropie noaptea
de o- raș101). Noaptea ar fi trebuit să-I ucidă,

101 împrejurimile Romei, in anticitate, erau cele mai

primejdioase locuri, de îndată ce se înopta. Căci pe
acolo erau cuiburile hoților și făcătorilor de rele.
 97:
PRO MILONE
96
MARCUS TULUUS CICERO

într’tm loc plin de primejdii și de hoți; și atunci, ț Și atdnci dece tiu i-a ieșit înainte84), așa I încât
dacă. ar fi tăgăduit, toți, l-ar ’ fi crezut, deoarece "Clodius să nu poată rămânea în vila sa? Și
chiar acum, când mărturisește, toți vor să scape. dece mi l-a pândit în acel foc, pe unde avea să
Toată vina I ar fi căzut m;ai întâi chiar asupra lo- treacă noaptea?
cului aceluia în care se țin. hoții ascunși, apoi nici Până aici, cinstiți judecători, văd că | fotul e
pustietatea tăinuită și nici noap- 1 tea neagra. uu! l- evident: Pentru Milo a .fost chiar 'de folos, ca
ar fi dat de goli pe Milo : afară de aceasta, de se Clodius să trăiască, pentru . acela însă ca să-și
întâmplă acolo, ar fi fost bănuiți o mulțîmie cari au poată împlini planurile sale, dbrxnța icea majre
fost Chinuîți, jefuiți și prăpădiți die Clodius, o era Ca' Milo să fie pierdut. Acela îl urâ pe
mulțime cari se temeau încă de el;; și î i sfârșit acesta cui cea mai. mare înverșunăire, aceasta
întreaga Etrurie82) putea să fie învinovățită. pe acela de loc.
Mai departe apoi Clodius s’a abătut ia moșia să Acela și-a dus traiul mereu numai în bătăi și
de lângă țnuntele Alaanus, în- torcândju-se, dUpă samavolnicii, acesta a căutat numai s.ă se
cum se știa cu sigu- guranță, în ziua aceea dela apere. Acela l-a amenințat pe Milo cU moartea
Aricia.83). Presupunând deci că 'Milo știa că a fost și a spus-o în gura măre, nimeni însă n sa auzit
îi Arida, a trebuit cel puțin să bănuiască, chiar așa ceva din gura lui Milo. Acela a știut ziua
d'aciă, Clodids voia să se întoarcă îti ziua .aceea la când acesta avea să plece, acesta n’a' ăvu't de
Romiai, că el se va abate pe la via sa; deoarece se unde ști, cân!d acela avea să se întoarcă. Acesta
afla lângă drum. trebuia să plece neapărat, acela dimpotrivă
trebuia mai de grabă să rămâie jn Roma. Acesta
a spus fiecăruia că, în ziua aceea, are să plece
din Roma, acela a : ținut în 'taină -că t r
-82) In Etruria avea
84) Dacă Milo voia : să-I ucidă
se va pe Clodius,
înapoia atunci să
în ziua
era mult mai potrivit i iasă înainte, dincolo de nu
moșia lui Clodius, iar : lângă moșia lui, unde
cela era la largul său.
7
Clodius cele mai multe din proprietățile sale. Cu
vecinii săi se purta foarie rău și neomenos, așa că
aceia s’ar fi răzbunat lepede asupra iui, dacă l’ar fi
prins într’ua loc potrivit.
98 «ARCUȘ TULLIUS CICERO

■ aceea. Acesta nul și-a schimbat hotărîrea de

loc, acela și-a născocit o pricină86) ca să-și poată
schimbă planul Acesta, dacă voia să-i întindă
curse, trebuia să aștepte noaptea lângă, or,aș,
acela 'chiar dacă n’ar fi avut slă se teaimd de
Milo, totuș ar i'i r “ apropia
' -------- uyuvp
noaptea lângă, oraș, acela 'chiar 'dacă n’ r "
______: se
trebuit s;ă se ferească de a noaptea de oraș.
xX
S,ă vedem' acalmia ceeace este mai în-
semnat, locul unde s’au încăerat, pentru care
din amândoi a fost m'ai potrivit ca siă sieă la
pândă. Dar cinstiți judecători, se poate să, măi
stăm la îndoială în această privință și să ne mai
răsgândita' mult timpi?. Lângă moșia lui
CJlodius, unde, în dosul zidăriilor tei
nebunești, puteau ușor să se. afle și o mie de
oameni voinici, a putut Milo s|ă creadă că va fi
mai tare decât dușmanii lui ce se aflau pe un
loc m'ai ridicat și mai. înalt, și a putut el să-și
aleagă tocmiai acest loc, ca cel m'ai potrivit de
luptă? Sau poate în acel loc l-a așteptat mai de
grabă acela’, care, în- credințâ(n|d|u-se chiar în
locul ce și l-a ales, își făcuse planul ca acolo să
dea năvală? Chiar starea lucrurilor vorbește
pentru Milo, cinstiți judecători, și aceasta e tot-
deauna dovăda cea mai puternică.
Dacă acestea nul le-ați auzi că s’au în-
85) Moartea arhitectului Cyruș,

-
iflO , MARCUâ TUU.IUS CldElM

tâmplat, d le-ați veH'eă numai zugrăvite, totuș să ajungă în tabăra sa din Etruria103) ; atunci
ar fi vădit care din ei a stat la pândă și cine nici nu .avea pe lângă el pe nimeni , dintre oamenii
ritii s’a gândit să facă rău. Căci unul căjllâtoria ceia de nimic. Milo, care de altfel nu-i avea
în căruță, îmbrăcat într’o manta grea de drum 1, niciodată pe lângă el, era atunci din întâmplare
și dimpreună cu el ședea și soția sa. Și care din cu robii cântăreți 104) ai sojiei lui și cu cetele ei
toate acestea nu e o mare piedică? Haina? Sad de roabe. Acela care .totdeauna avea cu el
căruța? Sau tovarășa1 de drum? Nici nu' putea fi
mai împiedicat la luptă, de vreme ce era
înfășurat într’o m;anta grea, strâmtorat în căruță
și aproape eră cu manile legate din cauza soției
sale. Și acuma uitați-vă la cellalt, cuini mai întâi
ese din vila sa pe neașteptate; — de ce oare? —
■ Pe înserate!. Ce nevoie avea bare? — Apoi o
pornește încet! — Cum se potrivește asia, mai
ales la ora ateca?— Se abate apoi pe la vila lui
Pompeius! — La ce? C,a sîă-1 vadă pe
Pompeius? Știa doară că se află lla moșia lui de
'lângă Alsium!102). Poate ca să vadă villa? Dar a
fost de mii de ori în ea 1 — Ce eră deci la
mijloc? — Se codiă și tărăgăniă lucrurile, căci
nu voia să plece din locul acela, până ce nu va
veni Milo.
-----.
XXI. ■

Mai departe, âsemiănați acuta,a convoiul,

gata de luptă, al hoțului de Cfodius, cu
calabalâcul plin de piedici a lui Milo, Clodîus,
înainte vreme, pleca totdeauna cu soția, atunci
însă eră fără dânsa; totdeauna taergeâ în căruță,
atunci însă eră călare. Oriunde plecă, eră însoțit
de scamatorii săi de Greculeți, Chiar când zoriâ 103 Proprietățile și casele lui Clodius din Etruria
erau întărite cu ziduri și cu oameni înarmați, ca niște
tabere.
104 Romanii avuți călătoreau, de obicei, Insoțițf de
102 Un oraș în Etruria, la nord de Roma, lângi țărmul robi cântăreți și bufoni, de cele mai multe or* Greci, cari
mării; astăzi este satul Palo. îi distrau în timpul călătoriei.
iâ2 MARCUS TVLLÎUS cicăto-
-J PRO MILONE 103

oameni destrăbălați, oainleni de nimic șj târfe,

desfrânate, atunci ar fi putut spune Răi n’are pese mai gândească la tovărășii lui. cări ve- aie§,
lângă el de cât bărbați aleși B' pe sprânceană. neau cu totul în urmă; năvălind asupra tund a cest°ra>
Dar de ce a fost at'-’’ doborît? Pentru că. nui erau aprinși de mânie și uch pierduseră orice
car

totdeauna e călătorul de hoț, ci câte odată nădejde e ucis dje a scăpă viața stăpânului, a fost lovit de
hoțul de călător și pentru că,, oricât d.e pre- pedeapsă pe care i-o dăd/Useră robii credincioși
gătit s’a năpustit Clodius asupra ceillor pentru viața stăpânului lor.
Dar de
nepregătiți, ce un
totuș i-,aom
făcut apoi liberi
mueratic pe robii aceia? Firește, se tem'eă să nU fie dat da gol, se
a năvălii
temea ,că aceia nu
asupra unor bărbați. vor răbda durerea și vor fi" siliți de chinuiri89), să mărturisească, anume că
Clodius
Și apoia fost
Mitoucisnupe era
caleaniciodată
Appia de robiiașa linide Milo. De ce ar fi nevoie de schingiuitor? Ce
vreți săi
nepregătit ură mare
împotriva luiavea asupraîncât
Ctodius, lui șisăcât
nuide fieîn- știți? 90). Dacă l-a ucis? — L-a ucis ! După
tfrăzneț destul
aproape și de nebun era. DeCăci
de pregătit. aceea
el Milo saul r
totdeauna ^ ănunici un drept? Dar la această capUl [lyj întrebare
pierdea
n’audin vedereschingiuirile;
ce căută cât de tare umblă CtodiusnUlna
căci hotărîtă cai când se întreabă dacă s’a făcut ceva, riaimp ala
1a

să-l piardă, și ce h.a!ma schi n piui torului, iaîr cer»

știind ce preț mare e p-us1 pe și că pierzarea

lui e aproape niciodată nu se vâra în e nevoe d!a barca schingiuitorului, ia'r cep
primejdie, făr vreun scut și fără pază. Să ăe
adaoge aps întâmplările, să se adaoge sfârșitul cetarea, dacă, s’a făcut după lege, e treaba
sigur al luptelor, căci zeul sdhimbăcio'i al judecătoriei.
războiului,, adesea face ca învingătorul ce
jefiiește și se bucură acuma,, să fie îi tors și
dbborît de mâna celui aruncat pământ. Să se
adaoge neștiința con qă torului, îmbuibat și
mioteit de mân și băutură,, care (apucându-l pe
dușmanul1 său de la spate,, l-a părăsit apoi fără
89) Vezi introducerea, pag. 16, rândul 13 și urm. |r
90) Cicerone se adresează către unul din cei doi
Appius, cari îl pârîseră pe Milo,

...
 106 AARCU^ TUtXlUS dlCERtf
XXII.
S|ă desbatem deci- aici, ce trebuie cer-
cetat în acest proces, anume dacă e după lege;
ceeace vrej să afli prin schingiuire, aceasta o
mărturisim noi singuri. Iar de întrebi mai de
grabă de ce le-a dăruit libertatea, decât să
întrebi de ce le-a dat numai o răsplată atât de
mică, atunci nu te pricepi 'tu să afli partea cea
rea 'din fapta dușmanului tău! Ciad a spus-o
dloară tot acest Marcus Cato105 106 107), care
întodeauna spus-o Într’o adunare sgomotoasă,
pe care primească o rice răsplată. Căci ce .
x, .. poate fi destul dfe mare pentru niște robi
atât de credincioși și cărora li se datorează
viața? Deși, nici chiar această, nu est pe atât
de însemnat, pe cât de însemnat e că,. tot pe
urma ajutorului lor n’a ajuns ca sângele său
, , -----------------------—-----------
e cu sfatorneiie și cu curaj în toate, și a 1 spus-o
într’o adunare sgoniotoasă, pe care totuș a liniști t-
o prin vaza sa, că robii cari au apărat viața
stăpânului sunt foarte vrednici nu .numai să fie
eliberați, ci să-și
vărsat și rănile sale să fie spre bucuria
sufletului și ochilor dușmanului său celui
mai înverșunat.
Și dacă nu i-ar fi slobozit din' robie,,
ar fi trebuit să fie d'ați pe mâna
schingiuitorului chiar ei, cari l-au
'scăpat pe stăpânul lor, fcjalri |aii
105 Vezi nota 69.
PRO MtLONE PRO M1LONE 105
107
irăzbmniat fărădelegea;, c^iS l-au apărat de
omor. Acuma însă mân- gâerea cea mai măre
a lui Milo,. în această nenorocire,, chiar dacă
i s'ar întâmplă ceva, este totuș gândiți că Jor
le-a dat răsplata cuvenită.
Dar pe ’Milo îl apasă cercetările Ce s’an
făcut acuma în templul libertății!M). — Cu ce
fel de robi? „Mai întrebi încă? Cu robii lui
Publius Clodius !” Cine i-a cerut? „Appius!”
Cine i-a adus? „Appius !” De unde au fost
aduși? „De acasă dela Appius !” O,, zeilor
prea buni! Ce fel de proces poate fi purtat cu
o asprime mai mare? Dar 'după lege,, nu se
poate face de loc vre-o cercetare împotriva
'stăpânului cu robii săi98),, afară numai dacă e
vorba de pângărirea celor sfinte, după cum a
făcut odată Clodius1. Acum s’a apropiat
106 Ar putea spune unui dintre părătorii lui Milo.
107 Vezi introducerea, pag. 16, rândul 9 de sus#
 Clodius foarte mult 'de zei,, mai mult de cât jsfcultait robul! celui care pârâște împotriva
atunci,. când a pătruns chiar la ei înșiși 91jcelui
), pârît?
deoarece 'despre moartea lui se c fac cercetări Ei bine! Dar ce cercetare a fost aceea Hei,
întocmai așa, ea și când vre-o tuș strămoșii noștri
n’au voit ca un i fie ascultat împotriva stăpânului «iiuuiuai așa,, tea și qana vre-o —
său, și nu pentru că hu‘ s7ar putea scoateslujea ar fi fost pângărită95). — Dar to- c*u,m’ a
adevărul, ci pentru căi li se părea dă e un lucru ^°' ^ ® ^ ea? De pildă:
s lC!u

grozav, și pentru stăpân mai mare nenorocire ro j, tu Rufio 96

),. iă seama, de vrei să tnlinți!
decât chiar moartea'. Dar .oare șe poate scoate la. „4 |-a întins Clodius cursă Hui Milo?”. ,,I-a
iveală adevărul,, atunci, icâțid! e
• slobozit 'din robie. Ce poate fi mai vred-
■_ c ------------ oozio-i- -F^l r?#3 iPrtrrpi'nrp ?
întins!’ — Atunci răstignirea97) îl aș-
94) Atunci când a pătruns la ceremoniile Zeiței I bune, ■ teaptiă.
vezi introducerea, pag. 6, rândul 12 de sus, — ,.,N’a căutat de loc să-i întindă curse!”
95) Robii nu puteau fi ascultați ca martori îm Atunci poate trage nădejde să fie
potriva stăpânului lor, afară de cazuri excepționale ca de ex,
profanarea celor sfinte. Pârâșii lui Milo au cerut dela
judecători ca uciderea lui Clodius să fie socotită ca un astfel
de caz excepțional și ca robii lui Milo să fie ascultați ca
martori. Aceasta ,
nu s’a putut întâmpla, de oarece Milo îi făcuse pe j
acești robi oameni slobozi. In schimb, judecătorii au admis
ca robii lui Clodius, cari trecuseră în posesiunea lui Appius
Claudius, unul dintre pârâși, I să fie schingiuiți și ascultați ca
martori. Schingiuirea a avut loc în templul libertății, de
oarece la Romani se putea face în temple, judecăți, adunări
I ș. a. Cicero se silește acuma să arate că aceste mărturii
nu pot să aibă nici o valoare, de oarece nu s’a procedat
conform legilor; robii în loc să fi fost ținuți închiși, au stat în
casa pârâșului, care a putut să-i pregătească, așa că
mărturiile sunt părtinitoare.
106 AARCU^ TUtXlUS dlCERtf PRO M1LONE 107

i-- - — - -
nic de crezare decât acest fel de cercetare? 108 109

108Dar dhiar și cei ce sunt luați pe neașteptate

ca s;'ă: fie ascultați,, totuș sunt ținuți departe
unul de a'Jbul și surit aruncați în închisoare,
fiecare într’o chilie, ca nu cumva s|ă poată
vorbi cineva cu ei. Aceștia însă, o sută de1
zile,, au fost în stăpânirea cellții care pârăște,,
și apoi tot ei i-a adus ca să fie ascultați. Ce
poate fi mai cinstit și mai curat decât acest fel
die cercetate?
■ UI 11
109 Numele unui rob, ales la întâmplare.
97) Robii erau pedepsiți cu moartea, răstignin- du-se
pe cruce. Aceasta era o pedeapsă rușinoasă. Un
cetățean roman nu putea fi răstignit.
 XXIII.

Iar dacă încă nU vedeți destul de lămurit, cu

toate că starea lucrurilor e destul de limpede în
urma atâtor dovezi și semne neîndbioase,, că
Milo s’a întors la Roma ou sufletul curat și
cinstit, fără să fi fost pătat de vre-o fărădelege,
fără să se fi temut de ceva,, fără să fi fost chinuit
de conștiința că e vinovat,, atunci pentru zeii cei
nemuritori,. adUceți-vă aminte, cu câtă grabă s’a
înapoiat el, cum umblă prin for și, pe când ardea
palatul senatului, ce suflet și curaj mare a arătat,,
cum' eră fața lui, cum era vorba toi. Și n’a stat la
îndoială să vie nul numai în fața poporului, d
chiar și în fața senatului,, și nu numai

m fața senatului,, ci s’a arătat chiar în j fața

paznicilor și ostașilor obștești,, și nu numai atâta,
ci s’a lăsat chiar în se puterii aceluia căruia
senatul i-a încredințat j întreg statul,, toată
tinerimea Italiei, toaț
 PRO MILONE 109

oștile poporului roman110). Acestuia,, de bună

seanță dă sifu i s’ar fi încrezut niciodată,. dacă
nu \a.veă încredere în dreptatea cauzei -sale,, cu
atât mai nîtift că cel toate le au'ziâ, de lucruri
mari se temea, că siă nU se întâmple multe le
bănuia, iar unele chiar Ie credea. Mare d puterea
conștiinței, cinstiți judecători, și anume mare în
tr’amândouă părțile, așa încât nici cei ce n’au
făcut nimica, să nu se teamă de nimic, dar și
celor ce .aiii făcut păcătui, să; li se pară mereu că
văd pedeapsa înaintea ochilor Tor.
'Și doară și senatul a găsit-o întotdeauna
dreaptă pricina lui. Milo, nu fără nici o socoteală
hotărîtă. Oamenii aceia atât ide înțelepți vedeau
chipul drept în care s*a petrecut faptul acela,
apoi prezența lui de spirit și statornicia hotărîtă
cu! care se apiarâ. Sau ați uitat acum, cinstiți
judecători, cum vorbiau și ce. păreri aveau',- nu
numai dușmanii lui Milo, ci chiar și Unii din
neștiință , atunci ■ când de abia se vestise
uciderea lui Clbdîus? Spuneau că Milo nu se va
mai întoarce .la Roma. Căci fie că a făcut fapta
aceea din mânie și furie, a'șia încât l-a ucis pe
dușmanul său, aprins fiind de ură, și atutaci
credeau dă Milo a ținut atât & mult, ca slă-K
ucidă pe Clodîus, încât, cu sufletul împăcat,. se
va duce la surghiun, de bună voie după ce și-a
potolit ura cu sângele dușmanului său; fie că a
voit prin moartea l i să elibereze patria și atunci
târâș credea, că viteazul bărbat nu va stă pe
gânduri,, după ce, cu primejdia vieții sale,, a
mântuit poporul! roman, să se plece, cu sufletul

110 Acesta era Potnpeius; vezi introducerea, pag*. 15

rândul, 11 de sus, urm. pag. 16, rândul 4 de jos,
 110 MARCUS TULLIUS CICERO

împăcat, în fața legilor și s|ă-și iâ cu s'ine o

glorie vecinică, iar voufă să vă lase toate acestea
pe care el le-a scăpat, da să vă bucurați de ,ele.
Mulți vorbiau iar$ș,, chiar die un nou Ca’- tilina
■9) și de grozăviile de atunci: „Are sS fngtâ din
oraș, va 'nititri vre-nn loc, va porni război
împotriva preriei!” Sărmanii, ce noroc au câte
odată, cetățenii cari și-,au câștigat cele mai mari
merite pentru stat, ciăci lumea nu numai că uită
faptele Hor cele mai strălucite, dar îl bănuiește
de fapte nelegiuite! Dar toate acelea ,au fost
neadevărate; căci, de bună seamă, ele s’ar fi
dovedit drepte, djacă Milo ar fi făptuit ceva ce
n’ar fi putut apăra cu cinste și dUpă dreptate.
99) Luclus Sergius Catilina a încercat în 63 în. de Hr.,
tocmai când Cicero era consul, să puie la cale o răscoală
împotriva statului roman. Cicero a descoperit conjurația și
a înăbușit-o cu multă pricepere și energie.
 XXIV
.
Dar mai departe,. bârfelile cari au fost
revărsate asupra lui și cari l-ar fi doborît pe
oricine,, numai de se știa cât 'de puțin vinovat,,
cum le-a răbdat el, o, zei nemuritori 1 Le-a
răbdat? Ba chiar,, cum le-a disprețuit și cum1
nu le-a băgat 'de loc ,în seamă! Unul vinovat
însă nu fe-ar fi. putut trece cu vederea,, dhîar
dacă eră țcej. mâi curagios,, iar unul (nevinovat
le-ar fi putut lăsa nebăgate în, seamă,, mi.uai
claca eră din cei mai vrednici bărbați!.
Se spunea căi la, el s’ar putea află, o
mulțitate de scuturi și de săbii,, ba chiar și de
frâuri pentru Cai și de sulițe. Se vorbiâ 1 tcăl hlf
e mahala. în Romă,, ta nu e uliță îngustă în
'care Millo să nu-și fi închiriat o casă. Arme au
fost duse cu corăbiile ide pe Tihni',, la via lui
de 'lângă Omculum u°)'; £asă lui,, 'din stradă ce
duce
100) Oraș în Umbria, pe malul Tibrului, astăzi
Otricoli.
ii%AlARCljS ftlțUl/S dldgo

pe Capitol111)/'® pffinfă de scuturi, toate sunt

pline dlet orțe pregătite pentru a- prinderea
orașului. Toate acestea au fost nu numai
denunțate,, d aproape crezute și până ce nu s’au
cercetat,, n’au fost respinse.
Și eu unul lăudam grija aproape de necrezut
a lui Cnaeus Pompeius,, însă1 tot am siă vă
spun, cinstiți judecători, ce cred eu: Prea multe
sunt siliți sa asculte și nici nul pot face altfel,,
aceia cărora li s’a încredințat întreaga, grije a
statului. Astfel a trebuit săi fie ascultat Chiar și
un casap, nu știu care,, ce tae vitele de jertfă, cu
numele Licinius și cu locuința lângă arcul cel
mare,, care spune că robi de ai lui Milo,
îm'blătânldlu-se la el, i-ar fi dat pe față că sunt
jurați sa-1 ucidă pe Cnaeus 1 Potaipeius,, !tn|ai
târziu apoi, că a fost lovit cu! sabia Ide unul
(între aceia, ca să nu-1 denunțe. Lui Pompeius i
s’a adus această veste la grădinile shle 112). Am
fost chemat printre cei dintâi; și potrivit cu
părerea prietenilor,, el aduse aCelasta în fața
senatului. Nu puteațn să nu rămân
ftw 11
3
întofărtatirit de frică atunci, când 1 ,am văzut ciă

111 Una din cele șapte coline, pe cari a fost clădită

Roma.
112 Pompeius locuia în vremile aceste turburi într’un
parc la marginea Romei unde credea că poate fi mai
ferit față de vreun atac.
acel bărbat care veghează asupra binelui meu și
al patriei are o bănuială atât de strașnică. Dar
totuiș mă miram dă i se dă crezare unui casap
dte vite pentru jertfe,, că se ascultă mărturia ro-
bilor,, că rana din coastă, care piăreă o
înțeplătură de ,ac,, se iă diept lovitura unui
gladiator.
Dar,, după cât înțeleg, Pompeius nu se
temea atât Ide mult,, pe cât căută să iâ măsuri
die pază nu numai împotriva lucrurilor de cari
trebuie să te temi,, dar și împotriva oricărui
lucru,, ca nu cumVă voi siă, vă temeți de ceva.
Se spunea că s’a dat năvală,, într’o noapte,
mereu mai multe ceasuri,, asupra lui Caius
Cesar, un bărbat atât de strălucit și de vrednic.
Nimeni nu simțise ceva, nimeni nu auzise,, deși
locul e așa dle umblat1»3);; și totuiș vestea era
ascultată. Nu puteam1 să presupun că, Cnaeus
Pompeius,, un bărbat de o vitejie iatât de
deosebită,, ar fi fricos: grija lui însă pentru stat,,
liiând-o cu totul asupr,ă-și, nu crezui niciodată
că e prea mare. De curând,, într’o ședința 113

113Caesar fiind atuncea pontifice, locuia ta palatul

marelui pontifice din strada cea sfântă, una din cele mai
umblate străzi din Roma.

8
 it4

foarte numeroasiă'
de pe Capitol114),, s’a I didw
TULUUS

găsit un senator care

să spue că Milo are
uin pumnal Ia el. Și
atunci s’a des- brăcat cu totul,,
'deși se află într’un templu sfințit, așa că fapta lui vorbi de la. sine, pe
când el tăcea, de vreme ce felul vieții unui astfel de bărbat și cetățean
nu-1 putea face să aibă destulă crezare.

Toate s’au dovedit nea'devărate

și născocite cui viclenie și cu XXV.
răutate,, și dacă totuș și acuma - ii?
pentru Milo nu ne temem mai mult X
din cauza uciderii fui Clodius,, ci
ni-i frică de bănuelilte tale,, de alte
tale, Cnaeus Pompeius,, clăti
numele tău îl! rostesc acum,, și atât teii
vre-uin gând nelegiuit împotriva vieții tale,

114 Pe Capitol se află un templu a lui Joie, în care aveau loc ședințele senatului;
despre această ședință, vezi introducerea, pag. 17, rândul 8.
de tare, ca să mă poți auzi115). Dacă
ți-i frică de Milo,, dacă crezi că
acesta’ pre ȘaU a! .avut vreodată
cândva
dacă recrutările din Italia, etapă
cum au spnis-o de mai multe ori
ofițerii tăi cari faic recrutările,, dacă
acești ostași înanmlați, dacă
pâlcurile de soldați d|e pe Ga,pito 1!
1
,, dacă pazele,, dacă străjilte, dacă
ceata ,a- leasă de tineri care stă de
paza ta și a : ca'sti tale, a fost
înarmată împotriva nă-

115 Vezi introducerea, pag. 21, rândul 18

de sus. 8
 116 MARCUS TULLIUS CICERO 117
PRO MILONE
Valei Hui Wlo, și dacă toate acelea au fost sufletul tău,. încât nu putea fi scoasă mici într’un
hotiărîte, pregătite și îndreptate numai împotriva chip și dacă,, însfârșit, numai prin înfrângerea lui
acestuia singur: a tund de bună seamă se crede Milo, Italia iar fi avut să se liniștească și să scape
că mare e putdrqa acestuia și necrezut e curajul de recrutări; iar Roma de sgom'o- tul
lui, și că nu are numai tăria și puterile unui armelor,, .atunci, da! fără îndoială bl ar fi mers de
simplu bărbat, vlăci numai împotriva acestuia bună voie în surghiun, el icare s’a născut cu
singur a fost ales cell mai strălucit com'an'dant astfel1 de calități și care a duls un .astfel de trai.
și întreg statul a fost înarmat. Dar atunci totuși te-ar fi luat pe tine,, prea mărețe,
Dar cine nul înțelege că- toate părțile ca martor117) ; și acest lucru jîl face chiar
bolnave și slabe ale statului ți-au fost și acuma.
încredințate,, ca să le însănătoșezi >și să le
întărești Cui aceste pregătiri însemnatei? Și dacă i
și’ar fi dat lui Milo un prilejlo6), cu siguranță ți-ar
fi dovedit, că niciodată nui i-a fost lui un om1 mai
scumpi, precum i-ai fost țu; că niciodată nu s’a
ferit de nici o primejdie,, când a fost vorba d'e
mărirea și cinstea ta; că foarte des s’a luptat (chiar
cu acel om grozaV,, primejdios, pentru gloria ta;
că slujba sa de tribun a purtat-o,, potrivit cu
sfaturile tale, spre mântuirea ferea, la care tu ți-
nuseși atât de mUlt ; că ta'ai apoi tu l-ai apărat
într’un proces pe viață și pe moarte și l-ai ajutat,,
când a căutat sa fie ales pretor, și că însfârșit
nădejdea lui a fost .................................................
................... • 106) Milo după uciderea iui Clodius, a
căutat să se înțeleagă cu Pompeius. Acesta însă nu a voit
nici să se îatâlnească cu Milo. dă are pentru orice
vreme Hoi prietepi buni, pe tine, pentru că tu i-ai
făcut un bine,..și pe mine, pentni că, el mi-a făcut
un bine116). Și dacă: nu ți le dovediă acestea, dacă
bănuiala aceea a'r fi fost atât de înrădăcinată în 117 Milo va pleca de bună voie în surghiun, îl ia însă
pe Pompeius ca martor, că nu pleacă pen- trucă ar fi
116 Vezi introducerea, pag. 6, rândul 9 de sus și pag. vinovat, ci pentrucă nu-i poate încredința pe Pompeius
10. despre nevinovăția sa.
 XXVI
.
Tu vezi cât .de schimbăcios și de ne-
statornic e felul yiețli omenești, cât de
neastâmpărată e roata norocului,. bâtă ne-
credință e în prietenia oamenilor,, cum 1 se
prefac mereu după vremuri, cum te părăsesc
atât de repede la nevoie chiar cei mai de
aproape și cât de fricoși sunt. Va veni,, va1
veni cu siguranță acel timp și va străluci odată
ziua aceea,, când vei simți lipsa prieteniei și a
credinței celui mai priincios și mai statornic
om[ și vei dori sa fie Lângă tine acel suflet
mare al celui mai vrednic bărbat,, unic 'din câți
oameni au fost; și cu toate că atunci, după cum
am nădejde,, puterea ta va fi m'are și întreagă,,
totuși vei fi îndemnat la aceasta poate prin
oarecare schimbate .și restriște a vremurilor; și
cat de adesea se în-
 ft?<5 MitoMfi 11 §

tâmplă aceasta,, cei pățiți, ar trebui să o știm.

Totuș1,, pine ar putea să creadă că Cnaeus
Pompeius,, care știe atât de bine 'dreptul
obștesc și obiceiul strămoșilor,, și în sfârșit
toate treburile statului,, că el căruia senatul i-a
dat de grije să, caute,, ca nu cumva statul să
sufere vre-o pagubă, — și numai prin aceste
puține cuvinte au avut consuli totdeauna o
putere destul. ;d'e marelcs),, fără să m’ai
primească și oști — cine ar putea să; creadă că
acesta,, după ce i s'a încredințat o oaste și i
s’aii încredințat recrutările, ar mai fi voit să
aștepte hotlărîrea judecătorilor,, dacă ;ar .fi
voit săi aștepte hotărîrea judecătorilor,, dadă ar
fi avut să pedepsească planurile aceluia care
putea db,ar să înlăture până: și judecătoriile cu
puterea? Destui de limpede și-a "dat Pompeius
părerea, pă pe nedrept i se dă această vină lui
Mito, căci el doară a propus p lege,, potrivit
căreia,, după cât cred eu, voi trebuie să-l
achitați, său cel puțin puteți siă-1 achitați, după
cum nimenea nu tăgăduiește.
Cât despre aceea că șade tocmai în locul
acplan10) și că e înconjurat din toate

10&) Vezi introducerea, pag. 16, rândul 1.

110; Vezi introducerea, pag. 19, rândul 11 de jos.
 $20 MARCUS TULutis' didfiRO
plarțile de mulțimea de ostași de pază
î11.lrS■îatl^m,' apo1 ya sP'une destul de lămurit ca nu
voește să vă- înfricoșeze — eiaCtfSta<”P,Ute%fi puțin
vredini
c * el, decât sa va siteasca pe voi să-1
osândiți pe aceța! pe care chiar el îl putea pedepsi
și după obiceiul strămoșilor și după dreptul ce-^
are d săCăvăputeajute, ca să
ft judeca în chip hber după socotința
voastră, cu toată adif narea cea' de eri...
■ de. plinai de mărire • Da, l-am’ ucis, H-am ucis
—------—-
«
IIIIH
XXVIJ.
Dar, cinstiți judecători, pe mine mei hu mă
turbură omonrea lui Clodius, și nici nu sânt atât
de fără de minte și atat de nepriceput și de
neînțelegător al simța- mintelor voastre, meat sa
nu șfau, ce~ ere deti voi despre moartea lui
Clodius In privința aceasta,, chiar dadă n’aș ft
vrut sa dovedesc nevinovăția lui astfel Pr^ a făcut-
o,, totuș Milo ar putea sa strige in gura mare,,
fără.frică de P,6'^'^^1 spuie această: minciuna atat
pe Spu rius Maeiius118), care voind sa scoboare
mețul pâinii .și făcând prea multe daruri Sin
averea sa, a fost bănuit ca nazu^| după domnie,
deoarece se parea Ca prea caută să-și câștige
dragostea poporului de
118 Vezi nota 7.
 124 MARCtlS TULUUS CICERO

rând; nu pe Tiberius Gracchus119), care l-a scos

din s'Huijbă pe tovarășul său cu sila — și cei cari
i-au! omOrît pe aceștia, au umplut pătaântu® cu
gloria pumeliii lor, — tei eu! I-am ucis — căci ar
îndrăzni să spuie, 'deoarece a scăpat patria cu
primejdia vieții sale — pe acela a ciărui
desfrânate ne mai auzită aiu dfescope- rit-o cele
mai ,alese femei, chiar în vremea celor mâi sfinte
jertfe și ceremonii; pe apela a ciărui- pedepsire cu
moartea ser natul a cerut-o de mai multe ori,
pentru ca astfel să ispășească pângărirea sfintelor
ceremonii; pe acela despre care Lucios Lucius 120),
precum' a mărturisit, sub jurământ, făcând1
cercetări, a aflat că a umblat în desfrâniări
nelegiuite cu sor,ă-s‘a cea dreaptă; pe acela care
cu ajutorul robilor înarmați, ,a alungat în surghiun
pe adel cetățean pe care sejriattd,, pe care poporul
roman, pe care toate neatauriTel îl declaraseră
drept mântuitor al Romei și ăl vieții
cetățenilor111),, pe acela care a pus și a scos regi
'din 'domnie121 122),, pe acela care a .împărțit
119 Tib. Gracchus, fiind tribun a! poporului, l-a alungat
din slujbă pe tribunul Marcus Octavius, pentrucă acesta
s’a împotrivit la o lege de a lui Gracchus, în urma căruia
nimeni nu putea să po- seadă mai mult de 500 de jugăre
de pământ- Despre Tib. Gracchus, vezi nota 6.
120 Lucius Liânius Luculus, general veștii roman jn
războiul cu Mitridates.
121 Acesta e chiar Cicero însuși, vezi introducerea,
pag. 7.
122* 115) Vezi introd. pag. 8, rândul 4 și 10 de jos.
 PRO MILONE 125

imperiul roman cu cine a voit ) ; pe acela care,

123

măcelărind O’ mulțime de cetățeni ,țn for,, H-a

alungat cu puterea armelor ,acas|ă Ița el,, pe acel
cetățean de o voinicie și 'de o glorie deo-
sebitiăi124)'; ipe aicelă care nță avut nimic sfânt
nici în faptele Iții și nici în pornirile Hui pădmașe;
pe acela pare a dat foc templului Nimfelor 125), ca
astfel -să stingă, orice amintire din catagrafia ofi-
cioasă asupra averii și drepturilor cetățenilor ; pe
acela în sfârșit care nu avea nici o lege,, nici o
frică de dreptate și de sfințenia hotarelor
proprietăților; pe acela care căuta să puie mâna pe
bunurile străine,, nu prin în tor tocilar ea legilor,
nu prin judecăți și pâri nedrepte,, ci făcând
tabere,, și dând! năvală cu oameni înar- m'ați 1M) ;
pe acela’ ica're a încercat șă ajtaige cu
puterea .armelor idin proprietățile lor nit numai
pe locuitorii „din Etruriari20), p-e pari îi înfrunta
întriun chip disprețuitor, ci și pe Pubhus
Variusi21), cetățean cu- ragios și atât de vrednic,,
care e unul din judecătorii noștri; pe .acela care
cutreera casele și grădinile multora, înSoțit fiind
de architecți și cu prăjinile de măsură în mână,
care nădăjduia să-și întindă proprietățile de la
123îl6) Vezi introducerea, pag. 3, rândul 9 de jos.
124 Acesta e chiar Pompeius, vezi introducerea pag.
11, rândul 14 de sus.
125 Un templu în care se păstra lista averii cetățenilor
romani. Pe temeiul acestei liste se făceau și listele de
alegători. Clodius dădu foc templului pentru ca să poată
face liste noi de alegători, potrivite cu scopurile lui.
 PRO MILONE 125

colina laniculus i ) până în Alpi, care, neisbutind

22

ca Marcus Paco- niuswi), ițn cavaler roman

strălucit și viteaz, să.-i vândă o insulă 'din lacul
Pri- bius126 127 128 129 130), deodată s’a apucat de a
cărat pe plute în insula aceea material de zidit,
var, piatră, nisip și n’a stat pe gânduri să ridice o
clădire pe un loc străin, în vreme ce stăpânul
focului se uită de dincolo de pe mall; acela care i-
a spus iui Titus Furfaniss 121-)r Și ce bărbat e
acesta, o, zei nemuritori! — căci ce să mâi amin-
I feste de! o femee slabă Ca! Scantiă121) și
I dfe tfn ioinr tâpăr ica Publius Aponius 121) ? căci
pe amândoi aceștia La amenințat cu moartea,
dacă nu-i vor da grădinile lor — dar a îtidraznit
să-i spuie lui Titul Fur- fanius cță,, dacă nu-i va
da atâția bani câți îi ceruse, atunci va aduce în
casa lui un om mOrt, ca ura pricinuită de o astfel
de bănuială să-1 nimicească neapărat pe a- cest
bărbat atât de strălucit; pe acela care a alungat din
stăpânirea1 moșiei sale pe fratele său Appius, un
prieten bun și credincios al meu131), pe când
acesta nu eră în Roma; pe acela care s’a apucat

126 Clodius nu căuta să puie mâna pe averile străine,

cu ajutorul judecăților strâmbe, ci de-a dreptul cu sila.
127 Vezi nota 82.
128 Oameni cunoscuți numai foarte puțini, sau aproape
de loc.
129 Un deal pe malul drept al Tibrului.
130 Un lac mic în Etruria, azi lago di Casti- glione.
131 Adică ai lui Cicero.
 PRO MILONE 125

[să ridice 'dinaintea porții surorii sale un pe- țete

și siă așeze temelia astfetl, încât nu I numai să i
îndiida surorii sale curtea,, ci 1 chiar și ori și ce
intrare și eșire.
 -------------- ---------------................-——
--------------■

PRO MILONE 127

XXV DII. asupra averilor voastre,, averile voaștrfc, spun

eu? dar Clodîus,, așa să-mi ajute 1 Duimhezeu!
Totuș, chiar acestea, parcă le-am fi putut încănu și-ar fi oprit pornirile sale pătimașe și
r.ăbldâ, deși amenință și năvăljjâ de o potrivă - neînfrânate nici dela copiii voștri și nid de la
asupra statului și asupra cetățenilor,, asupra soțiile voastre. Cre- ! d e ți că au fost numai
celor 'din depărtare și asupra celor 'dinnăscociri,, veștile cari sânt sigure,, pe cari le știu
apropiere, asupra străinilor și asupra rudelortoți și cari sunt cu totul dovedite,, că el a avut de
sale; dar răbdaițea de necrezut a cetățenilor,, jd| gând să adune în Roma oști întregi de robi,, cu
eprinzându-se nu știu cum,, se înăsprise acumaajutorul cărora sa stăpânească statul întreg și
și se întărise. Ei 'bine,, dar de cele ce se' apro-averile tuturora?
piau și ne amenințau aCumia, în. ce chip De aceea,, dacă Titus Annius ar striga, cu
credeți că: ați fi putut să scap ați sau să le sabia plină de sânge în mână: „Cetățeni, stați, vă
rog, și ascultați! L-am ucis pe Rublius Cfodius !
Cu această sabie și cu această mână a'm' scăpat
capetele voastre de furia pe care nu o mai
puteam înăbuși 'nici cu ajutorul legilor,, nici cu
ajutorul judecăților,. ca astfel prin fapta mea să
poată dăinui dreptul și dreptatea, legile și
libertatea,, rușinea și omenia!” Oare .atuinâ ar
trebui să ne mai temem de chipul ciur ar asculta
toți cetățenii aceste vorbe? Căci poate fi acuma
vre-unul,, care să nu' spuie și să nu fie
încredințat că, de când își aduc oamenii aminte,
singur Tituis An'njus a adus1 statului cel mai
mare bine și tuturor neamurilor cea mai mare
bucurie? Nu pot să spun cât de mare a fost
bucuria poporului roman la întâm-
 răbdați? Dacă ar fi ajuns ;acefe la; putere132),,
atunci, — nu m!ai 'vorbesc de .aliații noștri, de
neamurile străine, 'de regi, da tetrarchi133),, căci
voi îi făgăduiți în gândul vostru jertfe zeilbr,, ca
m'ai bine să se 1 năpustească asupra lor decât
asupra moșiilor voastre, la'Siipira caiselor voa'stre
și

132 A!es fiind pretor.

133 Tetrarch se numia stăpânitorul peste a patra parte
dintr’o țară.
 (28 MARCUS TULLIUS CICERO
pllăril'e fericite din timpurile de idletaWf,, toiuș
oamenii din vremea noastră, au apucat acuma
tatii te ffin cele mai strălucite biruințe ale celor
mai 'mari, căpitani,, dar nici .una dintre acestea
n’a pricinuit o bucurie atât de mare și atât de
trainică;.
Cinstiți judecători,. însemnați-vă bine ur-
mătoarele : Nădăjduiesc că voi și copiii voștri au
siă apuce multe lucruri bune șî fericite în stat,, la
fiecare însă din ele vă veți gândi totdeauna, dă
nimic din toate acestea nlați fi avut să apucați,
dacă trăia Publius Clbdius. Și am ajuns siă
avelm mare nădejde, despre care sunt oarecum'
încredințat că se va și îndeplini, că în anul acesta
chiar fiind consul acest mare biărbăt134),, va fi
statului și cetățenilor spre mare bine, deoarece
destrăbălarea oamenilor a fost înăbușită,
patimile înfrânte, legile și judecătoriile întărite.
Și acum, poate fi cineva atât de fără de minte,
care s® creadă ciă aceasta’ s’ar fi puM.
întâmplă dadă Publius Clbdius trăia? Eî bijie!
dar averile voastre piarticuHare pe cari Ie aveiți,
furios ar fi avut puterea în mânia?
ce W credeți Z fi • T î Cinstiți judecători, ia ganmți-v.a as trei i
r±î:
’.
__________ —---------------’
XXIX.
134 Ponjpeius.
Cinstiți judecători,, nu mă. tdm, că s’ar putea
crede că, le spun acestea împotrivă tui Cl'o'dius,
mai mult după pofta inimii mele, de cât mânat
de iubirea de adevăr, fiindcă aș fi înflăcărat de
ură1,, din cauza dușmăniilor ce îe a:n avut cu el.
Căci cu toate că ur,a mea trebuia să fie deosebit
il'e mare,, totuș Clodîus era de o potrivă'
tuturora uni astfel de dușman, încât ura iriea era
la’proape' de o. potrivă urai tuturora. Nu se
poate spune destul și nici chiar nu’ se poate
închipui, câtă fără delege a fost în omul acela și
ce nenorocire mare a fost (dânsul.
Cinstiți judecători, ia gândifi-vă astfel!
... - ------- --------... - căci slobodă' e tain
ica noastră poate vedea în închipuire,, ceeace
voește, întocmai așa, preculm s'el arată lucrurile
ce le vedem cu ochii — în-.
’ mâS
i în mintea voastră —
i ... ------------------------------
 13 MARCUS TULLIUS CICERO
0
- ; bărbați cari au ucis vre-un tiran 135). Ce-am văzut
eu în privința aceasta
PROînMIL0NE
Atena, ce-am văzut și131
în
chipuiți-vă prin urmare că această propunere a celeilalte orașe ale Greciei!? Ce lucruri
mea s’ar putea îndeplini și anunțe slă pot d'umnezeești ,au fost ho- țărîte pentru astfel 'de
'dobândi achitarea lui Milo, însă astfel că și bărbați, ce cântări și ce preamăriți!? Sânt,
Publius Ciod’ius' să învie și. să trăiască iar! cinstiți și pomeniți aproape ca niște ființe sfinte
Dar de ce vă uitați âșă de îngroziți? și nemuritoare. Iar voi, aceluia care a scăpat un
Cum vi s’ar părea, el vouă viu, d'acă nutaai popor atât de mare, care a răzbunat uin făcător
printr’o închipuire deșartă,, mort fiind,, v’a de rele atât de strașnic, nu numai qă nu-i veți d!ă
îngrozit atât de tare? Ei bine?! dar dacă chiar nici o cinste, ci veți ’ îngădui chiar să fie târît la
Cnaeus Pompeius, care are parte de acea vitejie pedeapsa cea mai grea?
și dle acel noroc,, încât întotdeauna a avut o Ar mărturisi, da, va spun, ar mărturisi, dacă
putere pe care nimeni n’a avut-o afara de el, el ar fi voit să-l'ucidă, și ar mărturisi-o, cu mult
'dacă el, zic,, ar fi putut din două una: sau 1 să curaj și cu! mare bucurie, bă a făcut-o pentru
propue o comisie de judecători,, cari să judece libertatea tuturora; și nu numai ic|ă ar putea s’o
'despre, moartea lui Publius Clodiu's, sau să-l mărtulriseaSiqăl,, ci ar putea chiar să se și
scoale. chiar pe el din morți, care lucru credeți fălească cu această. ;
cri ar fi voit mai bine să-l facă:? Chiar dacă din
cauza prieteniei128), ar voî siă-1 cheme înapoi
din lumtea cealaltă, tot n’ar face să răzbunați
moartea aceluia căruia n’ați voî să-î d'ați vieața
înapoi,. chiar dacă ați crede că sânteți în stare sjă
o faceți; și s’a propus prin o lege, o comisie de
judecători, ca să judece despre uciderea aceluia,
care dacă ar - putea să învie cu ajutorul aceleiași
legi, legea n’ar fi fost propusă niciodată. Prin ur-

J28) Vezi introducerea, pag. 11, rândul 6 de jos,

mare, și dacă l-ar fi ohiorît cu voie și ar
mărturisi aceasta, s’ajr putea oare teme că va ;fi
pedepsit de aceia pe cari i-a scăpat?
Grecii îi cinstesc ca pe niște zei pe acei 135 Tiran se numia in anticitate acela care punea
mâna pe domnia absolută într’an stat democratic, fără să
fie neapărat un om crud.
 XXX.
Căci dacă nu tăgiăduește fapta130),, pe urma
căreia nu cere, decât să fie iertat,, ar mai sta la
jndoiajllă să o mărturisească pe aceea 13*),. pe
urma c|ăreia ar trebui să ceapă să fie răsplătit și
lăudat? — afară numai dacă crede că vouă vă
place mai bine, că el și-a apărat vieața să decât
vieața noastră, — și mai ales că, mărturisind
dacă (ați voi să fiți recunoscători, ar dobândi
cele mai strălucite onoruri. Iar dacă făpta lui
n’âjți |găsit-o bpn!ă — deși' cum ar putea
cineva să nu găsească bună fapta care l-a
mântuit chiar pe el? — dar dacă totuș vrednicia
celui mai curagios 'bărbat iiti! le-ar fi prea’
plăcut cetățenilor, atunci au mare curaj și cu
miiltă hotărî're s’ar duce, 'din statul
nerecunoscător, în surghiun de bun;ă voe. Căci
care faptă ar putea fi mai nerecunoscătoare,
decât ca
—
130) Anume că i-a ucis, pentrucă a fost atacat și a
voit să-și apere viața.
131) Anume câ l-ar fi ucis, pentrucă a voit jă scape
patria de el.
 PRO MILONE . 133

toți să se bucure,, și numai acela, singur șa se

jelească,, care a pricinuit bucuria tuturor
celorlalți?
Și totuși,, când azfost vorba să nimicim’ pe
trădătorii patriei,, toți au fost întotdeauna de
acest gândi,, că gloria depe urma acestui fapt
având să fie a noastră,. tot a noastră, socoteam
că trebuie să fie și primejdia,, și ura. Căd chiar
pe mine însumi cum’ m’ați putea lăudă,
dacă .atunci, când pe timpul consulatului
meu136) am avut o îndrăzneală ,atât de mare
pentru binele vostru și al copiilor' voștri, aș fi
crezut că,, ceeace încercam, voi avea șă
îndeplinesc fără oarecari primejdii mări pentru
mine? Care femeie n’ar îndlrăznî să ucidă pe un
cetățean nelegiuit și primejdios, dacă ar fi să nu
se teamă ide nici o primejdie? Acela trebuie să,
spunem1 dă e un bărbat adevărat care,, având
înaintea ochilor ura, moartea, pedeapsa, ce-1
așteaptă, totuș apără patria cu aceeași stăruință..
Datoria unui popor recunoscu* tor e săi
răsplătească și să cinstească pe cetățenii Cari
aU făcut bine statului, iar datoria unui bărbat
vrednic e să nu se lase înfricoșați, nici chiar
prin pedepsele cele mai grele, și șă,-i pară rău
de fapta vitejească ce-a făcut-o.
,beacee;a și Titus Annius ar mărturisi fără
nici uh înconjur,, întocmai ca și Ahala, ca și
N,asica,,.ca și Opimius, ca și Marius! și toi ca și
136 Vezi nota 11.
 134 MARCUS TULLIUS CICERO

mine137 138)» ȘÎ dacă patria i-ar fi

recunoscătoare,, ar aVeă o mare bucurie iar
d^dăr tiU,, .atunci totuș a'r avea La această
nenorocire grea,, o niiare mângâiere și în-
curajare în conștiința lui curată.
Dar, cinstiți judecători, pentru această mare
binefacere,, norocului poporului roman,,
fericirii voastre și zeilor celor nemuritori cred
că trebuie să le fiți recunoscători. Și,, î,n
adevăr, nimenia nu poate să creadă altfel,, afară
‘doar de 'acela ce socotește că nu este nici o
putere și nici o ființă îdlumnezeească,, și pe
care nimic nu-rpoate atinge în sufletul său,, nici
mărirea imperiului nostru,, nici soarele, nici
mișcarea . bolții ceridui și A stelelor,, nici
schimbările atât de regulate din Lumea
aceasta*31) și nici ceeace e mai însemnat,
Credința și înțelepciunea strămoșilor noștri, cari
nit numai au cinstit și el cu măre sfințenie
jertfele,, slujbele religioase, proorocirile și
semnele zeilor,, dair jii le-au lăsat și nouă,,
urm;așil|or lor, drept moștenire. (
.

137 Vezi notele 7, 8, 9, 10, 11.

138 Schimbările anotimpurilor, schimbarea zilei și a
nopții.
 XXXI.

Da, este! 'dle bună seamă dă. este puterea

cea dumnezeească, și nu se1 poate slă nul fie în
această mișcare atât dle strașnică și atât de
strălucită a lumii întregi, chiar dacă în aceste
trupuri ale noastre atât de slabe este un suflet
care trăjeșlfe și simte; afară nuimiai dacă unii
nu cred bjă este b putere dumnezeeiasCă,
ipentrucă nu se arată și Inid nu se poate vedea și
înțelege deslușit icum e’ștd și unde se află și
acest suflet al nostru,, Care ne dă înțelepciune și
prevedere și cu ajutorai, dăruia facem și
spunem’ chiar acestea Ide acumlaț Puterea
aiceast^ dumnezelească IdeCi, pare i-a dat
acestui oraș de atâtea ori un noroc de necrezut
și atâta tărie, .ea- singură l-a strâns de pe lumea
aceasta și a ucis nenorocirea ceia de om,
dândlu-i mâi întâi gândul și îndrăzneala, ca| să-l
ațâțe și să-l cheme la luptă cu sabia pe un bărbat
atât de vițea'z, și apoi făcând ca
 136 MARCUS TULLIUS CICERO

sjă fie d'oborît 'de el, căci dacă l-ar fi învins,

nu! s’ar mai fi temut de nici o pedeapsă și
tirania lui obraznică și nelegiuită n’ar mai
fi! ,avut să aibă mărgini niciodată.
Lucrul acela' nu s’â îndeplinit cu voia
omenească,, cinstiți judecători, ci în urtnla grijii
deosebite a zeilor nemuritori. Zău, Chiar și
locurile cele sfinte,, cari au văzut qăziând fiara
cea de om,, parcă s’aul ridicat împotriva lui și
și-au păstrat dreptul qa să-l pedepsească. Căci
pe voi acuma,, dealuri, dumbrăvi sfinte ale
m'unților Alba- nus, da, pe Voi vă: rog și vă iau
m'artore, și pe voi altare darîm'ate ale
Albanilbr, cari ertați ca și altarele poporului
roman și Jde o seamă cu ele,, și pe cari acela le-
a acoperit cu zidăriile Clădirilor lui fără 'de
minte,, tăind și dând, la pălmânt, în graba lui
nebună,, cele miai ‘sfinte d!um'- brăvi; sfințenia
voastră și-a arătat atunci puterea și ea l-a
dbborît,, căci pe dânsa o pângărise cu tot felul
de fărădelegi; și tu, depe vârful muntelui tău 139),
sfinte Joie al Latinilor,, ale cărui laturi,
dumbrăvi și locuri sfinte le-a necinstit cu tot
felul de fărădelegi și ttes'frânări nelegiuite, ați
deschis în sfârșit odată ochii,, ca să-l pedepsiți ;
voi l-ați pedepsit atuncia,, chiar în fața
voastră;,, târziu, dlar totuș cu 'dreptate și cum. i

139 Pe vârful muntelui Albanus se afla un templu al

lui Joe al Latinilor; de acolo se putea vedea foarte bine
locul, unde a test ucis Clodius,
 PRO MILONE 137

s’a cuvenit!
Și nu vom spune doar că și aceasta a fost
numai o întâmplare,, că chiar înaintea capiștei
Zeiței celei Bune140), cârd se află pe moșia lui
Titus Sergius Galllius, un tânăr icu' dfeosebirec
wtit și distins1, a început lupta și a primit rana
aceea caire i-a pricinuit moartea cea ttiai
neagră,. aș^ încât se vede căi în judecata cea
maj nelegiuită, pe care a avut-o, n’a fost achi-
tat141),, d. a fost numiai almânat, ca să poată
primi această pedeapsă- deosebită.

140 Ale cărei ceremonii Clodius le profanase.

Vezi introducerea, pag. 6.
141 Vezi introducerea, pag. 7, rândul 6 de sus.
 XXXII.
!
Și doar tot atei ași mânie a zeilor ' a varît în
pap tovarășilor ,lui nedespărțiți, această
nebuinie,, ca leșul Iui, asvârlît pe drumuri,, săi
fie ars fără chipurile străbunilor Ibi,, fără
cântece și jocuri, fără petrecanie,, fără jeliți,
fără predică de laudă, fără catafalc,, plin de
sânge și noroi,. lipsit în ziu|a lui cea de pe urmă
de pomîpa care o îngăduie chiar și .dușmanii
ide obicei. Se vede că n’.ai fost du! lege,, ca
chipurile bărbaților celor atât de străludți 142), să-
i facă oarecare cinste acestui ucigaș groaznic,
iși ca leșul Iui să fie' rupt în bucăți în alt Ibc,,
decât ujnde i-a fost osândită și viața.
Nemiloasă și crudă mi se părea, așa să îmi
ajute Dumhezeu! soartă poporului roman, care
îngăduia ca Clodius să-și bată

142 Intre străbunii lui Clodius se aflau și bărbați

străluciți, cari își câștigaseră merite deosebite pentru
stat: dealtfel vezi nota 44,
 PRO MILONE ' ' .139

joc, atâția' âni,.de statul acesta. Pângărise di

desfrânarea 'lui slujbele religioase cete mai
sfinte,, înfrânase ho’tărîrile' cele -mai
vajnice .ale senâtuifci,. mituise pe față, cu bani,
pe judecători, scăpând de pedfeapsă; cât a -fost
tribuh,, .a turburat puterea' senatului, a
‘desființat tot ce se făcuse spre binele patriei di
înțelegerea tuturor stărilor, n?a alungat pe mine
' în surghiun, mi-a jefuit averea, mi-a ld‘at foc
casei, mi-â chinuit soția și copiii, â - pornit o
luptă nelegiuită împotriva lui Cnaeus
Pompeius, a pus la calfe omoruri între oamenii
particulari și între dregători,, a dat foc casei
fratelui meu,, a pustiit Etruriâ, pe mulți i-a
aruntfât ‘din Casele și ‘din averile lor,, eră o
veșhică amenințare, și primtejdiet; furia lui
nebună nu m’ai avea loc dfe ajuns nici în sfat,,
nici în Italia', nici în provincii,' nici în statele
străine; .acasă la el se scriau' în bronz și în
piatra legile cari ne dădeau pe noi în seamă
robilor noștri143); nimeni nu stăpâniâ cevâ,.
despre care Cloldiuis siă nu creadă că în anul
atesta144),, are să fie a lui, ‘dacă apucase sja
puie ochiul pe lucrul acela.
Șj nici o piedică țiu' eră pentru planurile

143 O exagerare; e drept că Clodius vroîa să le dea

libertinilor mari drepturi electorale.
144 Când avea să fie Clodius pretor.
 140 MARCUS TULLIUS CICERO

lui, afariă !d'e Milo. Cât 'despre acela 141}, care

singur încă se nUai putea împotrivi, credea csă
împăcându-se din nou cu el, va fi Ca și cu.
manile legate; puterea și vaza lui Caesar
spunea ca e de partea să; icurajul și gândul
cetățenilor celor buni nici n’a voit să-F bage în
seamă,, când cu! nenorocirea mea'. Singur,
Milo îl .ținea de scurt XXXIII.
Acești zei .nemuritori i-ait dat, precum am
spus tn’ai sus, acelui om pierdut și furios,,
gândul, ca să întindă o cursă lui Milo. De altfel
ciuma cea de oto n’ar fi putut să piară;
niciodată statul cu puterea ce o are nu1 s'ar fi
putut răsbunâ asupra lui. Știu că. senatul Par fi
putut înfrâna, când ar fi ajuns pretor145) ! ? N’a
putut senatul nimic împotriva lui, nici chiar
atunci canid1 căuta de obicei să-l înfrâneze,
fiind el numai cetățean1 particular.
Sau poate ar fi. 'fost consulii vrednici sii-1
înfrâneze, fiind el pretor? Mai întâi, d acă Milo
ar fi fost ucis, el ar fi avut consuli ‘dintre
oamenii săi; apoi care conspl

141) Potnpeius,

145 O exclamare egală cu afirmația că senatul n’ar

fi fost în stare niciodată să-l Jntrâneze.
142 MARCUS TULLIUS CICERO

âr fi putut săi aibă curaj în vremea pre- 1 turii

aceluia,, despre care va aduceți aminte clă, fiind
tribuh, a jignit în' chipul cel mai crud pe unul-
care'/a fost un consuli atât de vrednic li3) ? Toate
le-ar fi nimicit,, ținân- dta-le în mâna și puterea
lui; printr’o lege nemai auzită,, care s’a aflat La
el, între celelalte legi de .felul lui Clo'dius, robii
noștri i-ar fi prefăcut în oameni, slobozi, care să
asculte numai dfe el, în sfârșit, 'dacă zeii
nemuritori nu i-ar fi data cel gând 1,, ca un om atât
de muieratic siă încerce să-l ucidă pe un bărbat
atât de curagios,, atunci astăzi n’ați mai ,avea un
stat!
Dar, fiind pretor, sau chiar consul, numai
dadă, fiind el în viață, aceste temple și chiar
orașul întreg ar fi fost în stare să rămâie întregi
atâta vreme și să aștepte până ce va fi el consul,
sau rămânând numai în viață,, oare rt’ar fi făcut
nimic rău acela care,, mort fiind, a dat foc clădirii
senatului,, sub conducerea unuia, dintre tovarășii
săi nedespărțiți? Ce poate fi mai nenorocit,, mat
amarnic și fnai jalnic decât aceasta? Am văzut
cum' a fost ars, cum' a fost nimicit, cum a fost
pângărit acel locaș sfințit al curățeniei, al 146
înțelepciunii și al sfatului obștesc, fruntea
clădirilor Romei,, altarul a'Iîaților, limanul
tuturor neam'uriltor,, locuf hotărît de întregul
popor pentru ace,a uhiqă adunare; și -să fi făcut

146Adică pe Cicero,
 MtO MILOME 143

aceasta ■ (măcar talilțitaca neștiutoare,, deși

chiar și aceasta (ar fi o. întâmplare nenorocită,,
dar dacă ai făcut-o numai unul singur !
Și .acela147),. slujind numai la arderea leșului
stăpânului său,, care eră mort,, a .avut o
îndrăzneala atât de mare,, dar ce ar fi 'îndrăznit
încă dacă stăpânul său,, pe care-H slujiâ cu
deosebire, avea să fie în viață? Si l-a aruncat mai
ales în clădirea senatului,, oa mort fiind, să o
aprindă, clădire .pe care fiind înqă viu!,, căutase
s’o nimicească.
Și mai pot fi unii cari să se tânguiască din
cauza omorului de pe calea Appia și qari s|ă nu
vorbească nimic despre clădirea senatului și să
creadă oa forul ar fi putut fi apărat de acela!, dacă
trăia, pe când clădirea senatului n’a putut fi apă-
rată nici de trupul lui cel mort? Sculați-1, s'culați-
1, chiar pe el, ide puteți, dintre cei terți! Veți
înfrânge oare năvala Hui furioasă, fiind el viu,
dacă abia vă puteți împotrivi f uriilor .acestui
strigoi neîntnor'miân- tat? Dar nu! i-ați putut opri
îp loc,, nici

147 Sextus Clodius, secretarul lui Clodius, vezi

introducerea, pag. 14, rândul 2 de jos, urm.
 MtO MILOME 144

măcar pe aceia1 cari cil torțele aprinse în mână

s’au repezit la clădirea senaltului 116),. au alergat
la templul lui Castor116) pregătiți cu căngi și cu
săbiile scoase,, au umplut repede întreg forul. Ați
văzut cum a fost măcelărit poporali român,, cum
a fost împrăștiată a(dlun!area cu puterea săbiilor,
tocmai când eră ascultat î,n liniște și cu luare
aminte tribunul poporului Mar- cus Caelius u’),.
un bărbat vrednic în treburile statului,, stăruitor și
curagios când se apucă de o treabă,, plin die
respect pentru vrerea și părerea cetățenilor cejllor
buni, și a senatului, și în sfârșit de o credință
minunata și ne mai auzită față de Milo la această
întâmplate însoțită de atâta ură1, sau poate miai
bine spus, la acest noroc deosebit ăl lui.

145} Când a fost ars leșul lui Clodius; vezi in-

troducerea, pag. 15, rândul 1 și urm.
146) Templul lui Castor se afla pe un loc mai ridicat în
Capitol- La turburări mulțimea căuta să rupă cu căngile
treptate templului, prefăcându-1 in cetătuie.
147) Vezi introducerea, pag. 15, rândul 12 de jos,
 XXXIV
Dar am1 vorbit destul de multe despre
procesul propria zis; și poate încă prea multe
despre cefe ce nu se țin de-adreptul de proces.
Ce-mi mai rămâne aoumia, de cât siă vă rog
fierbinte și cu stăruință pe voi, cinstiți judecători,
ca să-l compătimiți1 pe acest bărbat vrednic și
curagios,,’ un lucru pentru care elf nu vă roagă,,
pe care eu însă vi-1 cer 'din. tot sufletul meu-,,
chiar împotriva voinței lui? Și da-că Ia plânsul
nostru al 'tuturora n’ați văzut nici o lu- tnin|ă î!n
ochii lui Milo,, dacă vedeți m'ereu aceiași față 1,,
acelaș glas și aceleași cuvinte statornice și
neschimbate118),, vă rog, s|ă nu fiți din Cauzal
aceasta prea a-'spri cu el, ci poate cjă| tocmai ar
trebui să-l sprijiniți cu! mult ta!ai mult. Căci dacă
la luptejfe de gladiatori, unde e vorba doar de
oameni din stările cele mai de jos și de soiul cețlf
mai rău119), avem1 obiceiul
148) Vezi introducerea, pag. 19, rândul 8 de jos.
149) Gladiatorii se recrutau din robi sau din oamenii
cei mai stricați, din păturile cele mai de jos. Un gladiator
învins era ucis de adversarul său, Publicul privitor putea
însă să facă -un semn, ca să-l ierte, scăpându-1 astfel cu
viață.

1
0
 146 «ARCUȘ TULLIUS dlCERfl
chiar să-i urîtn pe cei fricoși și pe 'cei ce se roagia
cu stăruință și umilință ca să li se dăruiască
viața,, iar pe cei viteji și curagioși și pe cei cari
de bună voe se 'dau morții cu multă, hotărîre,
voim mai de grabă că să trăiasqă; dacă com-
pătimim' mai mîult pe aceia cari nu caută mila
noastră, decât pe aceia' cari cer cu stăruință ca să-
i miluim!,, cu .cât m!ai mUlt trebue să ne purtăm'
astfel,, atunci când e vorba de cetățenii cei mai
curagioși și mai vrednici! ?
Cât despre mine,, cinstiți judecători, mă
pătrund' până în adâncul inimii mele aceste
cuvinte ale lui Milo,, pe cari ie aud mereu și pe
cari le spun zilnic : „Răjmâie qu bine l” zice
dânsul,, „rămâie cu bine cetățenii miei; s|ă fie
sănătoși, puternici și „fericiți; să trăiască și să
înflorească vecinie .acest oraș strălucit și prea
scumpa-tai patrie, oricum s’ar purtă ea cu mine;
dacă nu-mi e dat sla mă bucur dimpreună cu
cetățenii ‘mei de liniștea ce e în stat,, .atunci
bucurăfse ei singuri, fără de mine,, dar totuș de
liniștea ce s’a înfăptuit prin jertfă mea. Eu mă voi
da înlături și voi pleca. Dacă nu mi-a fost d|aft să
almi parte de un stat bu!n și liniștit, cel puțin mă
voi despărți de Unul ■ răutăcios,, și de îndată ce
voi ajunge în cel dintâi stat liber și cu obiceiuri
bune, voi 'trai acolo în pace”.
„O, lucruri zadarnice și pline de muncă ce le-
am împlinit,, zice el. O, nădbj'diile mele
 PRO MILONE 147

înșelătoare, și o, planurile mele deșarte,! Atunci

când, fiind eu tribun al poporului, iar statul
zdruncinat, m’atn‘ pus CU totul în slujba stării
cavalerilor romani a căror 'trecere era slăbită și în
slujba bărbaților cellor butii și vrednici, cari își
pierduseră orice vază,, din cauza armelor
lui ..Clbdius,, oare aș . fi putut eu crede atunci că
vOÎ fi părăsit vreodată de scutul și ajutorul
cetățenilor cdbr buni și vrednici? Oare mi-ar fi
putut trece prin minte atunci când te-arri adus pe
tine” — qăci cu mine,, vorbește foarte des —
„înapoi în patrie din surghiun, că pentru mine
n’are să fie loc în patrie? Unde e acuma senatul,
de partea căruia am fost întotdeauna? Unde sunt
cavalerii romani, prietenii tăi cei buni? Unde e
voința plină de dragoste a orașelor libere? Unde e
glasul Italiei? Unde e însfârșit strălucitul tău glas
de apărare,, Marcus Tullius, care li-a fost atâtora
de mare ajutor? oare nutaai mie unuia, care . ata
înfruntat de atâtea ori primejdia morții pentru1
tine, să nu-mi poată ajută nimic?
 XXXV.

Și nici aceste vorbe chiar, cinstiți" judecători,

nu le spune ca mine cu glasul înecat de lacrimi,,
ci ■ cu aceiași față statornică cu care îl vedeți.
Căci ell spune cu multă tărie că ceeace a. făcut,
n’a făcut pentru niște cetățeni nerecunoscători;
nu tăgăduește însă că a făcut-o pentru unii cari
sânt cu multă chibzuială și cu mtiltă băgare de
seamă la ‘price primejdie ce s^ar putea ivi/ Și vă
aduce aminte că el a fost acela Care s’a străduit
ca pe poporul de rând și în deosebi pe mulțimea
cea mai de jos1,, care, condusă fiind1 de Publius
Clbidius, amenința fericirea și averile voastre,, să
o îndrumeze pe cafea cca bună nu numai prin
virtute, ci șă o domolească și prin cheltuirea celor
trei moșteniri ale safe, ca astfel viața voastră să
fie mai fără frică,, și deaceea nici nu se teme că
v’ar fi câștigat și pe voi prin meritele sale
deosebite ice le are pentru stat, de vrieme ce §i-a
tabfeat și poporul de

:
 PRO MILONE 149

rând prin jocurile și darurile ce i le-a făcut 16°).

Spune apoi ca buna voința ,și dragostea
senatului fața de el s’a putut vedea adesiea' chiar
în 'timpurile acestea,, iar dovezile de dragoste și
simpatie,, precuta1 și cuvintele voastre și tale
stărilor voastre,, nil le va uita niciodată,, ori
unde-ll va duce soarta și norocul lui. Și-și mai
aduce încă aminte că lui nu i-a lipsit decât pro-
clamarea crainicului,, pe care nici n’a dorit-o atât
de mult,, dar că a fost declarat consul prin toate
glasurile poporului161), și la aceasta numai a ținut
foarte mult Și dacă acuma armele acestor
ostași162),, vor avea să, fie îndreptate împotriva
lui, 148 149 150 151 152

148 Milo și-a cheltuit toată averea, precum și averile

moștenite, căutând să-și câștige pentru sine, prin
reprezintări de circ și prin daruri, pe alegătorii romani. Cu
multă iscusință, spune Cicero, că și aceasta chiar a făcut-
o Milo pentru binele statului, căutând astfel să scoată
poporul de sub Înrâurirea nenorocită a lui Clodius-
149 După ce alegerea de consuli era isprăvită
crainicul anunța poporului rezultatul alegerii. Milo, de
multe ori, era cât pe aci să fie ales, și aproape numai
această proclamare a crainicului mai lipsia pentru a îi
ales, dacă n’ar fi împrăștiat Clodius a- dunările de alegere
cu puterea armelor.
150 Ostașii care stăteau de pază împrejurul lo
151cului de judecată și către cari Cicero arăta cu mâna,
152spunând aceste cuvinte.
 150 MARCUS TULLIUS CICERO
atunci va ști pă-i stă în cale nu fărădelegea linei
fapte, ei numai bănuiala unei încercări
nelegiuite163)-
Aldiăogați și acestea,, cari d® bubă seamă
sunt adevărate: Bărbații vrednici și înțelepți
n’au obiceiul! să se bată atât de mult după:
răsplata faptelor bune,, cât mai ales ■ după
faptele bune în sine; el în' viața sa n’a făcut
decât fapte bune și ~ strălucite, căci nimic nd
poate fi mai strălucit pentru un bărbat, decât să
scape patria de primejdii; ferice de aceia cărora
cetățenii le-au dat mare cinste pentru astfel de
fapte, Idlar nici aceia’ nu sunt nenorociți cari
au! întrecut pe cetățenii lor chiair si prin
binefaceri151), dar totuș dintre toate răsplățile
virtuții, dacă e vorba să se facă o socoteală a
Hor, iatun-ci cea mai strălucită rjăisplată este
gloria; aceasta e unica răsplată ce ne mângâie,
răspllăfindu-ne pentru viața no,astră scurtă, cu
amintirea viitorului, icare face ca să Se
vorbească despre noi, fără să fim de față, care
ne face să trăim1 și după inîoarte; (acesta e in
sfârșit aceia cu ajutorul căreia se pape că
oamenii se urc|ă. până în înălțimile cerului.
„Despre mine”, zise el, poporul român va
vorbi întotdeauna; întotdeauna yor vorbi și
toate neamurile, și niciodată viitorul cel mai
îndepărtat nu! va încetă sa mă pomenească. Ba
chiar și acuma, cu toate jcă dușmanii mtei caută
îp tot chipul să ațâțe și să întărească ura
împotrivă |rnea, sâlit totuș sărbătorit și
i
PRO MiLONâ 151
preamărit la orice întrunire a oamenilor, cu tot
felul de vorbe, aducându-mi-se mulțumiri și
felicitări. „Las la o parte zilele ce s’au serbat și
s’au hbfărît să fie sărbătorite întotdeauna în
Etruria153 154 155 156). Sânt acumla, cred136) o sută
două zile de Ha moartea lui PuMîus Clodius.
Până unde ajung hotarele imperiului roman,
până; pe acoțo s’a răspândit
153 Milo e încredințat că uciderea lui Clodius e o
binefacere pentru stat și în această privință știe că va fi
achîtat. Dacă totuș va fi osândit, pricina nu va fi
uciderea lui Clodius, ci bănuelile ce s’au lățit, precum că
Milo ar năzui după viata lui Pompeius sau ar căuta să
facă turburai în stat.
154 Pentrucă cetățenii nu s’au arătat recunoscători
și n’au răsplătit prin nimic binefacerile primite.
155 Locuitorii din Etruria, cari au suferit cel
mai mult de pe urma lui Clodius, de bucurie că au
scăpat de această nenorocire, au serbat ziua morții lui
Clodius și au hotărât să o serbeze în fiecare an. u
156 Cicero știe prea bine că sunt tocmai 102 zile
dela moartea lui Clodius. Adăogând „cred8, Voiește să
se pară că vorbește pe nepregătite.
 222 MARCirS TULLIUS ClCfiRO

nu numai vestea despre întâmplarea a- ceea, ci și bucuria pricinuită de ea. „Dea- ceea”, spune
dânsul, „nu-mi pasă unde se află trupul ăsta, al meu,, pentru vă îp orice parte a pământului se
află acuma, acolo va fi întotdeauna gloria numelui meu”.

XXXVI.

Adesea, Milo, ai vorbit astfel cu mine, fără

ca acești judecători siă fie de față; iar afcuma
Chia'r în fața lor, îți voi spune următoarele:
„Pe tine, ce-i drept, nu te pot lăuda în Idle
ajuns,, pentru aceste gânduri taărețe ale tale,,
dar icu cât e mla|i minunată această virtute a
ta, cu atât e mai toare durerea 1 cu care mă
despart de tine. Și, îjn adevăr, de ești silit să
mi te dubi, nu-mi rămâne spre mângâiere nici
m)ăcar putința Să mă tângui și să mă mânii
împotriva acelora ca'ri îmi vor pricinui această
durere atât de m'are; căci nu dușmani de ai ulei
mi te1 vor smlulge, ci 'din prietenii mei cei ttlai
btini, cari nu numai ciă nil mi-au făcut cândva
vreun rău, ci totdeauna numiai bine”.
Niciodată, cinstiți judecători, tui; veți fi în
stare să-mi pricinuiți o durerie. atât de mate —
deși
 154 MARCUS TULLIUS CICERO
PRO MILONB 155

care durere poate fi îâtât de mare ca a-

ceasta; da'r nici chiar astfel mi voi uită cât soarta tâ. oricare ar fi ea? Nu mă. îtapptri-
vesc Și nu' m'ă dau înapoi, iar pe voi,11cinstiți
judecători, vă rog pe toți domne- I* _
----------------------------------1 _ 11/-»
XtZZX A>otnva «e <* ze£,AA Sporiți binefacerile ce un le-ați Sj-MdS cS TTf eaSt«ffl^ bln? îăAni 4-1
scăpândii-1 Și pe el, sau de nu, S* S i? - aveti să vedeți că toate acestea vor dispă-
wețri _ mele, Jdaca mi s’ar mtampfe tata , reă bdeodată cu câderera
aveți’să lui’Milb.
vedeți că toate acestea vor dispă-

de mult .ați ținut întotdeauna la taine® Iar dapă Voi ați uitat d)e aceasta' sau, dacă aveți
oarecare rtlă împotriva ta'ea,, de cei decât 'Milo? Căci strălucit va fi sfârșitul de grabă taie
ceva,, decât să apuc această nenorocire .atât de mare.
Acuma o singură (mângâiere încă taiă' mai ține,, anume că niciodată, Titus Ah- nnius, nu
ți-a lipsit ție câtuși de puțin, nici Cu 1 ajutorul iubirii șl al stăruinței mele și nici o dovadă de
recunoștința ce ți-o păstrez. Pentru tine mi-ata' câștigat ura celor puternici,, mi-ata pus trupul
și viața în primejdie, atacat fiind de arm'ele dușmanilor tăi,, înaintea multora im’ata rugat ,și
m’ata închinat pentru tine,, nenorocirile tale le-am împărțit cu tine și te-am ajutat cu bani și
cui toată averea mea și a copiilor mei; tot așa,, chiar și astăzi, de s’a pregătit cumva împotriva
ta vre-o lovitură cu puterea sau de are să fie cumva vre-o luptă pe Viață și pe moarte, le
înfrunt numaidecât și eu cu tine. Căci ce-mi mai rămâne acutaia? Ce aș mai putea să fac
pentru a-ți mulțutaî pentru binele ce mi î-ai făcut, decât să Împart și-eu cu ține
 XXXVII

iȘi aceste lacrimi ale Mele știu ca mi-î ating

pe Milo, el e de o tărie sufletească
neînchipuită; el spune că numai acolo e un
surghiun pentru el,, unde nu mai e loc pentru
virtute; iar moartea e un sfârșit firesc, și nu
pedeapsă. Dar acesta rămâie cu credința cu
care s’a născut; ei bine, dar voi, cinstiți
judecători, ce gând veți avea în sfârșit? Veți
păstră amintirea lui Milo, iar pe ;ellf însuși îl
veți alunga? ;Și se va putea oare ,află pe
pământ vre-un loc mai vrednic, care să
primească această virtute Ide om,, decât locul
cure l-a născut? Pe voi,, vă chem, bărbați
viteji, pe voi cari ați vărsat atâta sânge pentru
patrie ! Pe voi,, sutașilor, și pe voi ostași, viăi
chem la această primejdie a unui bărbat și
cetățean neînvins ! oare se poate să fie
alungat,, isgonit și fugărit din acest oraș Un
bărbat atât de vr ednic-și de bun, în vrem'e ce
voi nu! nuimlai stați ca să
 #>R0 MILONE 1®

priviți,, ci aveți și arm'e în miânile voastre, ca

să puteți fi și de pază acestei judecăți? f O, vai
mie, nefericitul! o, voi mie, ne- I norocitul! Tuv
Millo, ai fost în stare ,cu ' ajutorul acestora să
ma chemi din surghiun înapoi în patrie,, iar eu
să, nu fiu oare în stare,, tot cu ajutorul lor, să te
oprește în patrie? Ce voi spune eu copiilor mei,,
cari te țin pe tine ca pe un al idbifea. tată? Ce îți
voi spune ție,, frate Quintus, care nu ești acuma
d!e față,15’), dar care ai suferit atunci 168)
dimpreună cu mine? Să, vă spun că eu n’am fost
în stare să-l scap pe Milo cu ajutorul acelora
prin cari el ne-a scăpat pe noi?
Și încă la ce fel de întâmplare n’am fost în
stare? La o întâmplare id,e care se bucurau
toate popoarele. Și din mâna cui nu l-am putut
scăpa? Din mâna acelora 1 cari au avut mai
mult parte de liniștea ce s’a făcut prin moartea
lui Publius Clo- Idius. Și cine stăruia să-1
scape? Chiar eu!
Ce păcat atât de mare am 1 făcut,, siau ce
fărădelege strașnică am săvârșit,, cinstiți
judecători,, atunci când ,am dat ide Urmele
nenorocirii celeia157 158 159) care ne pânidep

157 Fratele lui Cicero» Quintus, se afla în Gal- lia,

sub-comandant a lui Caesar.
158 In vremea surghiunului lui Cicero.
159 Conjurația lui Catilina.
 158
MARCUS TIJLUUS CICERO
pe toți deopotrivă, și am descoperit-o și am dat-o
pe față și ata înăbușit-o? Căci de atuncea șî de
acolo mi se trag mie și la toți ai mei toate
durerile și nenorocirile nesfârșite? La ce ați voit
sa mă întorc înapoi? Sau poate ca să văd cum
vor fi alungați aceia cu ajutorul cărora ata fost
adus înapoi? Vă rog fierbinte să nu îngăduiți ca
întoarcere,a mea să-mi fie mai dureroasă, chiar
de cum taî-a fost 'despărțirea, de .atunci. Căci
cum aș putea crede cjă ani fost chtanjat înapoi
din surghiun, dacă voi fi despărțit de .aceia cari
Jn’au adus înapoi ? ‘
XXXVI,».
O,, dacă zeii nemuritori ar fi făcut — și
aceasta aș voi să o spun, fără ca să 1 te mânii,
iubita mea patrie, căci mă teta cjă,. rostind
cuvinte de mUlțufaire și iubire pentru Milo, s|
ă nu vorbesc ceva nelegiuit față de tine — o,
dacă Publius CJbdius nu numai ar trăi, ci mai
bine de ar fi chiar pretor, consul, dictator,
decât să dau peste acesată priveliște!!
O, zei, nemuritori, ce bărbat vrednic, pe
care voi, cinstiți judecători, trebuie să-1 țineți!
„Nu! De loc!” răspunse [dânsul: „Dimpotrivă',
acela și-a luat' numai pedeapsa ce i s’a
cuvenit; >și eu îmi voi răbda pedeapsa, dacă
treb'uie neapărat Să fie asia, însă o pedeapsă
ce nu mi se cuvine”. Acest bărbat născut
pentru binele patriei, să moară el deci în alt loc
decât în patria lui, sau poate, dacă va voi
soarta, pentru1 altă țară decât patria lui?
Faptele strălucite ăl'e acestui băr-
 160 MARCUS TULLIUS CICERO

bat vrednic și curagios le veți păstrja,, iar pe

trupul Hui nu veți îngădui ca să se afle un
mor'miânt pe pământul! Italiei? Pe .acesta-,
oare, îl va alungă cineva prin jufd'ecata sa 'din
acest oraș,, pe el, care fiinld isgionft d|e voi,,
toate orașele ÎJÎ vor chemă la ele?
O,, ferice de țara aceea căre-1 vă primi pe
acest tbărba't; vai de această țară ne-
recunoscătoare,, dacă îl vă aldngă, și vai de ea
nenorocita, dacă îl va prăpădi! Dar s[ă
isprăvesc, căci acum'a nici nu măi pot vorbi din
pricina lacrimilor și el160) nu voiește s;â fie
apărat cu ajutorul Ijajcri- milor. Pe voi, cinstiți
judecători, vă rog din toată inimă și că toată
stăruința, 'să judecați tastfel, precum1 veți crede
că e cel mai bine. Curajul și vrednicia voastră,
simțul de dreptate și cnoștiindozitatea voastră,
vi le va lăuda cel mai mult acela 161) care, când
a .fost vorba să s'e aleagă judecătorii, i-a ales
tocmai pe cei Im'ai buni, mai înțelepți, triai
curagioși și mai vrednici dintre toți.

; —SFÂRȘIT —

160 Milo.
161 Pompeiuș,
 Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

Caraglale I. £•. Din operele acestui neîntrecut

maestru a! condeiului au apărut: ■ ț t
Schije ușoare. Cele mal strălucite pagini sie
acestei autor. Oricine va râde ori de cato ori —s
c>ti a. coaste s alire și fragmente: Un pe- dagog
fle școala noaă, P.eîonna Benemerenti, etc. ...»
58
„ Notite iiterare; Câteva păreri. Politica și cultură.
Saloanele noastre.
Solicitudine de Stat. O vizită Ia
Caslelul lulîa Hașdeu . . . 121—22^
a Păcat; O făclie de Paște și alîe
nuvele și schijei Povestiri sgudui= toate 1119—
20
Caralvan Virgil, Aliman Voinicul . 752-52 b Carlyle.
Muncă, Sinceritate, Tăcere,
..: din englezește de Consi. Antoniade 660-60 b

Carmrn Sylvs. De prin vescurc Legende cu privire IB

munfii noștri de pe Valea Prahovei,ițp6veătiteVi|E|ț|îiți
înfr’un stil ales și plin de farmec 7 Cazaban Ăl.
Oameni cum se/icăde<NiWfi|l||15 vek și schite - ;;
Cehov A. Farmacista. Nuvele și schije 895 B Nuvele .
. .j
Cerwntes. Don QuijotfeiVitoWlWlSO
 Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

Chateanbriând. Atala, Rene, trad. de N.

DașcOvici. .... ,. 548—49
„ Ultimul ÂbenceraJ.- . . . 55o
Cbiru Nanov Ion. Păcate vechi. Nu
vele și schife . . . . ., 575
Cicerone. Cuvântarea despre M. Mar-
cellus, trad. de Vaslle Grecu, prof. universitar . .
. . . . 962
i Pro Millone, din latinește de Va-
sile Grecu prof. univ. . . . 967—68
« Despre prietenie, din latinește de
N. Diina ...... 107
„ Catilinarele din latinește de prof.
Const Damianovici . . . . 803—804
„ Despre bătrânele, din latinește de
C. R. Stoicescu . ■ . , 333
Coliodi. Pățaniile lui Văsilache . . 837—39
«Pățaniile tai Vasilache“ sau „Istoriaunei
paiațe”, e titlul unei povestiri neobicinuit de
ciudate, căci e istorisirea viejii unei... păpuși de
lemn. Place, farmecă—pe copii ca și pe cei în
vârstă—și nue cititor, chiar matur, care
începând-o— din curiozitate—sâ n’o continue cu
UH interes crescând până Îs sfârșit.
Colomb. Istorioare pentru copii . [17.
Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

s’au aflat în cea mai numeroasă ședință

a Senatului, patru sau cel mult cinci sena-
tori cari, să nu-l^aprobe^pe Milo? O do
v
a
d
ă
e
v
i
d
e
n
t
a
s
Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

â
n
t
c
u
v
â
n
t
ă
r
i
l
e
c
e
Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

f
e
î
i
p
-
i
s
i
t
e
d
e
o
o
n
Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

ș
t
i
i
ț
ă
;
a
l
e
a
c
e
s
t
u
 Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

i
t
r
i
b
u
n
a
l
25) Vezi introducerea, pag. 0, rândul 3 de sus.
30) Lucius Aemilius Paulus era un aristocrat . aprig
și mare adversar politic al lui Clodius.
311 Alegerile se Începeau cu jertfe. Dacă jertfele A
nu ieșiau bine, era un semn rău, și candidați! se
retrăgeau.
mulfimea a dat foc clădirii Senatului; vezi introducerea,
pag, 15, rândul 4 și urm.
 Extras din Catalogul Bibliotecii pentru toți

45) Astfel ar putea să spuie unul dintre apSd toții lui

Clodius și dintre dușmanii lui Milo.
46) V&i nota 4.
83) Vezi introducerea, pag. 13, rândul 15 de jos.