Cuprins

Contents
Animale Salbatice.............................................................................................................................................................................................2
Tigrul Alb.............................................................................................................................................................................................................................................................................. 2
Ursul Spirit............................................................................................................................................................................................................................................................................ 3
Koala.................................................................................................................................................................................................................................................................................... 4
Lorisul Greoi........................................................................................................................................................................................................................................................................ 6
Maimuta Pigmeu..............................................................................................................................................................................................7
Girafa................................................................................................................................................................................................................................................................................... 8
References............................................................................................................................................................................................................................................................................ 9
 Animale Salbatice

Animale Salbatice
Tigrul Alb

Tigrii albi au ochi albastri si blana cu dungi negre. Acestia nu sunt nici albinosi, nici o specie aparte pe cale de disparitie. De fapt, la originea lor sta Tigrul
Bengal Alb.
Deoarece e nevoie de doua gene recesive pentru obtinerea blanii albe, in conditii naturale, probabilitatea aparitiei unui astfel de exemplar ar fi de
aproximativ una la 10 000 de nasteri.
Tigrii albi sunt o raritate in salbaticie. In ultimul secol au fost studiate doar 12 astfel de exemplare pe teritoriul Indiei. Desi exista cativa tigri albi in
gradinile zoologice, reproducerea lor ramane un proces controversat din numeroase motive.
Reproducerea animalelor exotice reprezinta o industrie de milioane de dolari, iar tigrii albi sunt exploatati de catre gradini zoologice, circuri sau indivizi
datorita popularitatii de care se bucura. Prezenta acestora in gradinile zoologice sau in spectacolele cu animale atrage publicul

Majoritatea indivizilor ce ajung sa adopte astfel de animale nu sunt in masura sa se ocupe de ele. Jucausii pui ajung, in cele din urma, feline pariculoase si
greu de stapanit, si nu pot fi domesticite pe post de animale de companie.
Exemplarele adulte sunt galagioase si imprevizibile, avand nevoie de o cantitate de 6-9 kg de carne pe zi. Majoritatea indivizilor ce detin un astfel de
animal, neavand indemanarea necesara cresterii sale, ajung sa-l eutanasieze intr-un final sau sa-l vanda vreunui circ.
Mentinerea unei populatii de animale ce prezinta anomalii transmite un mesaj negativ; din pacate, multi oameni considera reproducerea tigrilor albi in
scopuri lucrative si de divertisment ca fiind un gest normal.
Tigrii de culoare portocalie se pot camufla in salbaticie, pe cand blana alba ar face dificila vanatoarea. Este gresit sa crezi ca tigrii albi isi au originea in
Siberia, unde blana alba le-ar folosi drept camuflaj in zapada. La origine, sunt tigri bengalezi, iar acestia traiesc doar pe teritoriul Indiei.
Unele studii arata beneficiile mostenirii genei recesive ce determina culoarea alba a blanii. Tigrii de culoare portocalie ce mostenesc o gena recesiva au
tendinta de a ajunge mai rapid la o talie mai mare. Cu toate acestea, daca animalul mosteneste doua gene recesive (de la ambii parinti), acesta se va confrunta cu
numeroase probleme de dezvoltare.

In prezent, majoritatea tigrilor albi aflati in captivitate au fost candva pui ramasi singuri, dupa ce familia i-a fost exterminata de vanatori, rezultand ca
aceste animale sunt inrudite.
Pentru mentinerea unei populatii de tigri albi, se practica incrucisarea animalelor inrudite, rezultand numeroase probleme de sanatate. Pe langa numarul
mare pui nascuti morti, multi tigri sufera de diformitati si debilitate mentala. Apar defecte de natura genetica precum: deficienta imunitara, bolta palatina despicata,
problemele renale sau scolioza.
Datorita ratei mari de anormalitate, multi pui sunt eutanasiati, fiind pastrate doar exemplarele demne de expozitii.
Nu incuraja spectacolele teribile cu tigri albi! Si aceste feline uriase au nevoie de o viata proprie, nealterata de grandomania omului!

P a g i n a |2
 Animale Salbatice

Ursul Spirit

Ursul spirit (Ursus americanus kermodei), cunoscut si ca ursul kermode este o subspecie a ursului negru nord american care vietuieste in British colombia
din Canada. Unu din zece ursi are blana alba sau crem.
Nu sunt albinosi si nu au legatura cu ursii polari. National Geografic estimeaza o populatie de ursi spirit intre 400 si 1000 de indivizi.
Ursul kermode a fost numit dupa Francis Kermode, un vestit zoologist.
Se estimeaza un numar de aproximativ 400 de indivizi de la Alaska pana la nordul insulei Vancouver. Anual 120 de ursi vietuiesc pe insula Princess
Royal.

Ursii Kermode traiesc numai in nordul si centrul Columbiei Britanice, insa habitatul sau natural a fost distrus in proportie de 60%, iar numarul exact al
exemplarelor ramase nu este cunoscut.

Un lucru este sigur cand vine vorba despre mancare. Desi este o specie relativ noua de urs si nu se cunosc prea multe despre el va putem spune cu
certitudine ca din meniul lui nu lipsesc pestii.
95% din hrana sunt somonii. In afara de peste care ii gasesc din abundenta in apele nordice se mai hranesc cu plante, fructe de padure, nuci sau insecte.

S-a demostrat ca ursii albi sunt mai eficienti in prinderea pestelui decat ursii negri datorita faptului ca sunt mai putin vazuti de catre pesti.
Ursul kermode poate ajunge la o greutate de 250 kg sau mai mult.
Femelele sunt mult mai mici, ele putand ajunge pana la o greutate de 135 kg. Inaltimea este de aproximativ 180cm.

P a g i n a |3
 Animale Salbatice

Koala

Numele stiintific al ursuletului (Phascolarctos Cinereus) provine din cuvinte din limba greaca. Desi i se spune Urs Koala, acest lucru nu este corect,
deoarece Koala nu face parte din familia ursilor.
Cuvantul „koala” isi are originea din Australia si inseamna „nu bea”. Acest nume este adecvat datorita dietei sale, formata in principal din frunze de eucalipt. Nu se
gasesc in Tasmania sau Australia de vest.
In Post Macquarie exista Koala-Hospital, unde sunt tratati ursuletii koala care au fost raniti in accidente de circulatie sau incendii. Este un animal erbivor
marsupial. Poate fi intalnit in regiunile de coasta din estul si sudul Australiei.

Isi petrec aproximativ trei din cele cinci ore de activitate mancand.
Mananca aproximativ 500g de frunze de eucalipt pe zi, le mesteca cu falcile puternice intr-o pasta foarte fina inainte sa le inghita.
Mananca multe frunze de eucalipt si ocazional si alte frunze, ca de exemplu frunze de salcam.

Statistici privind disparitia:

Anul: 2019 2020

Atacati de caini 27 15

Loviti de masina 58
79

Altele 18 12

P a g i n a |4
 Animale Salbatice
Maimuta Cenusie(Fig.1)

Maimuta lanoasa cenusie (Lagothrix cana) face parte din familia Atelidae, ordinul Primates. Poate fi intalnita in centrul Americii de Sud in Brazilia,
Bolivia si Peru.
Isi petrece majoritatea timpului in copacii din jurul fluviilor Amazon si Orinoco la altitudini cuprinse intre 1000 si 2500 de metri. Populatia din Bolivia care se
asteapta sa fie o a treia subspecie se afla la 700m altitudine.
Este considerata cea mai mare maimuta americana.
Poate fi intalnita in strainatate sau literatura de specialitate si sub denumirile: Geoffroy’s woolly monkey, The gray woolly monkey sau woolly monkey.
In momentul de fata este amenintata cu disparitia din cauza vanatorii pentru carne si comert si distrugerii habitatului. In ultimii 45 de ani populatia de maimuta
lanoasa cenusie a scazut cu 50%. Mai multe parcuri nationale protejeaza aceasta specie. Hrana maimutei lanoase cenusii este formata din flori, fructe, frunze, seminte
si plante. In perioadele secetoase cand hrana nu este disponibila mai consuma diferite insecte si alte vietati mici. Alimentele preferate sunt fructele, iar in lipsa lor
mananca cel mai mult frunze si seminte.Este recunoscuta pentru stomacul mare.
Fiind animale foarte sociale de multe ori imparte cel mai bun loc de hrana in care se afla cu alte grupuri care vin ulterior.
Maimuta lanoasa cenusie are o lungime de 50-70cm, o greutate de 7-11kg si o coada lunga la fel de lunga ca si corpul de pana la 70cm. I se spune maimuta lanoasa
cenusie deoarece corpul este acoperit cu o blana deasa si moale ca o lana de culoare cenusie.
Capul este acoperit de o blana de culoare inchisa. Membrele si coada sunt, de asemenea, mai inchise. Pielea este de culoarea neagra asa ca toate partile
care nu sunt acoperite de blana sunt negre: fata, membrele, sau varful cozii.
Coada prehensila (o poate folosi la apucat) are partea de la interior de la varf fara par, este partea care o foloseste cel mai mult la apucat.
Pielea s-a adaptat si acea bucata de piele s-a transformat intr-un fel de „palma” cu piele mai groasa. Corpul este puternic si robust, membrele sunt destul de
lungi, puternice si adaptate la viata in copac.
Dimorfismul sexual este destul de dificil de observat, masculii fiind ceva mai mari decat femelele.

P a g i n a |5
Animale Salbatice

Figure 1: Maimuta Cenusie

P a g i n a |6
 Animale Salbatice

Lorisul Greoi

Lorisul greoi (Nycticebus coucang) face parte din familia Lorisidae, ordinul Primates.
Este o maimutica mica, mai exact o primata care traieste in padurile tropicale din Asia, India, Filipine, Vietnam si Indonezia pana la altitudini de 1300 de metri.
Se inrudesc cu urmatoarele animale: tatu si furnicarul.
I se mai spune si Lorisul cel lent.

Cand vaneaza Lorisul greoi se apropie incet de prada pana ajunge in apropierea ei apoi o adulmeca si cu o singura miscare se repede si o apuca.
Din meniul lui fac parte diverse animale mici nevertebrate, insectele si larvele acestora, animale mici, pasari mici, oua de pasari, rozatoare, lilieci, si alte animale.
Uneori isi complecteaza hrana cu flori sau fructe, rasina de copac sau diverse plante. Chiar daca este un animal care face economie de energie cand vine vorba de
mancat o foloseste fara retineri.
La nevoie se poate intinde, tinandu-se cu o „mana” de creanga, si cu cealalta prinde insectele din zbor. Abilitatea aceasta se datoreaza probabil si
membrelor bogat vascularizate.

Lorisul greoi are lungimea corpului de 25-40cm si greutatea de aprosimativ 1 kg.

Corpul relativ mic este acoperit cu o blana maronie deasa si moale pe spate si partile laterale, iar pe fata piept si partea interioara a membrelor bate spre
alb.
Capul si ochii sunt mari si rotunzi. Coada este foarte mica, are numai 1-2cm si din cauza blanei este aproape insesizabila.
Toate membrele se termina cu 5 degete. La unele specii de Loris membrele se termina cu degete opozabile.
Specii:
Nycticebus bancanus
Nycticebus bengalensis
Nycticebus borneanus
Nycticebus coucang
Nycticebus javanicus
Nycticebus kayan Munds
Nycticebus menagensis
Nycticebus pygmaeus
Nycticebus linglom – posibil disparuta

Lorisul greoi este un animal nocturn si solitar. Isi petrece o parte din timp in copaci.
Fiind un animal greoi si incet isi foloseste membrele pentru a se catara cu dexteritate in copaci.
Masculul are un simt al teritoriului foarte puternic. Acesta isi marcheaza cu urina un habitat relativ mare, care prezinta potential din punct de vedere al
hranei pe care il protejeaza de intrusi.
Singurele perioade cand aceste animale pot fi vazute in grupuri sunt in sezonul de reproducere. Cand femelele sunt la estru acestea se pot imperechea cu
mai multi masculi. A fost vazuta o femela in perioada de reproducere care era curtata de 5 masculi.
Dupa imperechere urmeaza o perioada de gestatie lunga la femele de aproximativ 6 luni dupa care da nastere la 1-2 pui pe care ii creste singura.
Timp de 5-6 luni este alaptat dupa care incepe sa consume ce consuma si adultii. Puiul nu merge intotdeauna cu mama. Spre deosebire de puiul de
maimuta care este carat peste tot, sunt momente in care Lorisul isi lasa puiul pe crengile copacilor si se duce dupa hrana.
Dupa 18-24 de luni puiul atinge maturitatea sexuala si devine independent.
Speranta de viata a lorisului greoi este de 15-20 de ani in salbaticie, si de 26 de ani in captivitate.

P a g i n a |7
 Animale Salbatice

Maimuta Pigmeu

Fac parte din genul Callithrix care contine in total 18 specii.

Sunt maimute care traiesc in Lumea Noua, in Columbia, Bolivia, Peru, Ecuador si Brazilia.

Sunt foarte active, traiesc in copaci la inaltime, sar mult. Sunt animale diurne. Sunt foarte teritoriale, marcandu-si teritoriul cu mirosuri produse de
glandele de pe crestet si burtica.
Noaptea dorm in scorburi sau pe paturi de frunze in apropierea sursei de hrana.

Sunt cele mai mici maimute din lume. Majoritatea au cam 20 cm lungime. Coada lor e lunga atingand lungimea corpului.
Cantaresc cam intre 100 si 200g. Blana lor este gri cu galben si striatii verzi care le da aspectul de grizzly, perfect pentru camuflare.
Au par lung in zona urechilor. Fac parte dintre primatele relativ primitive avand un creier mic si ghiare.
Temperatura corpului are variatii semnificative pe parcursul unei zile, de cam 4 C.

Face parte din grupuri de 2 pana la 9 indivizi care contin 1-2 masculi adulti si 1-2 femele adulte.
Tinerii raman in cadrul grupului timp de doua sezoane. Acestia au o relatie foarte puternica cu grupul.
Maimuta pigmeu este cunoscuta pentru abilitatile sale de comunicare. Mediul inconjurator joaca un rol important in propagarea semnalului.

Traiesc in grupuri de 3 pana la 15 indivizi. In general exista o pereche de adulti si progeniturile lor. Sunt in acelasi timp monogami si poligami.
Puii sunt crescuti in grup si protejati de catre toti membrii. Este ceva normal nasterea de gemeni. Gestatia dureaza 4 sau 5 luni. Ating maturitatea sexuala la varsta de
1 an si jumatate.
Comunica prin strigate si mimica. Strigatul lor de ostiliate nu este perceput de urechea umana.
Singurii dusmani sunt pasarile de prada.
Media de viata este de 11 ani in salbaticie si 20 in captivitate.

P a g i n a |8
 Animale Salbatice

Girafa

Girafa (Giraffa camelopardalis) este cea mai inalta din toate speciile de animale. Masculii pot avea 4,8 – 5,5 m inaltime si o greutate de 900kg. Numele ei
provine din araba si inseamna „cea mai inalta dintre toate”.
Originara din Africa, girafa este inrudita cu familiile: Cervidae si Bovidae, dar apartine altei familiei, Giraffidae, care cuprinde doar girafa si ruda ei cea mai apropiata
okapi.
Regimul alimentar al girafei este in acord cu fizicul; mananca frunzele arborilor folosind limba. Cele care traiesc in sudul Africii prefera ramurile si
frunzele care au spini.
Cand mananca alimente proaspete si suculente pot sta mult timp fara apa, dar in epoca de seceta parcurg mai multi kilometri pentru a bea apa din lacuri sau balti.
Alimentul favorit al girafei este Acacia, o specie de arbore care creste in savana, este un animal care alege mult mancarea cand poate sa aleaga.
Dar daca nevoia o cere, nu are probleme in a se adapta la alte alimente. De asemenea consuma alte specii de arbori si iarba. Pentru a bea sau a manca
iarba , girafa trebuie sa se aplece si se aseaza intr-o pozitie vulnerabila.
Limba girafei cat si aparatul digestiv sunt adaptate sa digere vegetale cu spini, pe care le digera fara nici un tip de probleme. Girafele petrec 16-20 ore pe zi
alimentandu-se si daca au pui, o pot face si in perioada cea mai calduroasa din zi cand animalele de prada sunt inactive.
Poate ajunge sa manance si 65 kg de vegetale. Girafa la fel ca vaca, este un animal rumegator, are 4 stomacuri si digestia este asemanatoare celorlalte
rumegatoare (digestia are nevoie de mult timp).
Girafele sunt faimoase datorita gatului lor extrem de lung (care le permite sa ajunga la frunzele cele mai inalte si mai fragede din arbori) si picioarelor
anterioare care sunt mai lungi si mai mari decat cele posterioare.
Structura osoasa a gatului nu este diferita de cea a altor mamifere, neavand vertebre in plus, dar fiecare din cele sapte oase este mai lung. In plus are coarne mici
acoperite cu piele (ossicoarne).
Exista multe modificari specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, in special sistemul circulator.
Inima girafei trebuie sa pompeze o presiune sangvina practic dubla ca a multor alte mamifere mari pentru a putea mentine fluxul sanguin normal.
In partea superioara a gatului girafei, exista un sistem complex de regulare a presiunii sangelui care previne excesul acestuia cand girafa coboara capul sa bea.
Vasele sangvine din partea inferioara a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are o piele groasa si stransa pe extremitatile inferioare ale
picioarelor, care mentine presiunea extravasculara ridicata, semanand ca functie cu costumul unui pilot de avion supersonic.
Majoritatea sunetelelor pe care girafa il emite cu ajutorul plamanilor sai enormi nu poate fi auzit de urechea umana, intrucat girafele comunica intre ele cu ajutorul
infrasunetelor.
Limba de culoare neagra, foarte lunga (circa 45 de cm), ii permite sa-si curete urechile. Are doua coarne si o creasta osoasa datorita dezvoltarii excesive a
oaselor frontale si nazale.
Gura este diferita de cea a altor rumegatoare, buza superioara nu este taiata ca la camile, are o forma mai ascutita. Are un sistem care ii permite sa deschida
si sa inchida fosele nazale in mod voluntar, protejandu-le de praf.
Blana este de culoare galbena, cu pete de culoare mai inchise sau mai deschise, petele de pe gat sau picioare sunt mai mici.
Girafele traiesc in grupuri de 20-30 exemplare, la tinerete, la batranete cauta singuratarea.

P a g i n a |9
 Animale Salbatice

References

1.https://www.toateanimalele.ro

Pagina |
 Animale Salbatice
Rezumat
Avem o tara cu numeroase animale salbatice la campie, munte sau mare. In lume vanatoarea excesiva, braconajul si distrugerea habitatului natural duce la
punerea in pericol a multe specii.
Speciile de animale domesticite au adus beneficii omului si au avut un impact important asupra pamantului.
Multe animale salbatice au semnificatie religioasa in diferite parti ale globului. Dintre aceste specii fac parte elefantii, serpii, soimii si alte animale.
In incheiere tin sa mentionez ca animalele enumerate mai sus fac parte din animalele salbatice. Unele dintre ele fiind pe cale de disparitie..Se regasesc
informatii legate de mediul lor de viata, locul in care traiesc, alimentatia si modul lor de a trai.

Pagina |