Publicată în volumul Plumb, apărut în 1916, poezia Lacustră aparţine esteticii simboliste şi este

semnificativă pentru universul bacovian.

Titlul operei, “Lacustră” este simbolic, fiind prezent de mai multe ori in interiorul poeziei, in structura
“locuintele lacustre” din prima si din ultima strofa. Totodata, “lacustră” reprezintă o locuință amplasata
pe un lac, avand ca mod de acces un pod, sustinut de piloni. In text, podul care păstra legatura cu lumea
terestra, era tras seara la mal pentru a proteja pe locatari de pericolele din lumea exterioara.
Ideea poetica consta in caderea neinterupta a ploii asociata cu intunericul noptii si creeaza poetului
sentimente puternice de teama legate de faptul ca propria persoana si chiar întreaga lume s-ar putea
prăbuși. Aceasta idee este sustinuta de simbolul specific prezent in text si in titlu: “lacustra” care
reprezinta asadar, in conceptia poetului, o autoizolare totala.
Tema este specific bacoviana, sugerand ca eul liric are o stare profundă de singuratate, exprimata mai
ales prin versurile “Sunt singur, si ma duce un gand/Spre locuințele lacustre”. De asemenea, acesta
asimileaza locuinta sa, care devine un simbol pentru sufletul poetului, cu locuintele lacustre. Motivele
poetice prezente in text sunt: golul interior, ploaia, planul, noaptea.

Opera este structurata pe patru catrene, dispuse simetric, iar prima strofa este reluată la finalul poeziei,
versul al doilea fiind înlocuit pentru a sublinia sentimentul de singurătate al poetului. Prima strofa
exprima descompunerea materiei, lenta si apasatoare, din cauza ploii “De-atatea nopti aud plouand”, ce
ii confera sentimente de nevroza poetului, amplificat de plansul materiei, ce il deranjeaza in fiecare
noapte “Aud materia plangand...”. A doua strofa surprinde un cadru terifiant, in care eul liric se simte
dezolat “Si parca dorm pe scanduri ude”, si totodata amenintat, de pericolele generate de ploaie si
intuneric “In spate ma izbeste un val/[…]/Tresar prin somn si mi se pare”. Cea de a treia strofa marcheaza
starea de disperare a poetului, prin versurile “Un gol istoric se intinde/Pe aceleasi vremuri ma gasesc”,
sugerand ca nu mai este nimic de facut pentru a fi salvat de prabusirea pilonilor. “Si simt cum de atata
ploaie / Pilotii grei se prabusesc”. Ultima strofa este reluarea aproape identica a primei strofe, fiind
schimbat doar al doilea vers, exprimand faptul ca eul liric a ramas tot singur “Tot tresarind, tot
asteptand”, avand in fata o imagine de cosmar, de moarte lenta si continua.
Prin prezenta starilor sufletesti, a simbolurilor si a atmosferei, poezia “Lacustra” de George Bacovia se
incadreaza in estetica simbolista.