SEMINAR 5

MAȘINA DE CURENT CONTINUU

1. Definiție

Mașina de curent continuu este o mașină electrică rotativă la care

mărimile exterioare (tensiune, curent) - la borne - sunt continue, iar mărimile
interioare – rotorice - sunt alternative, colectorul fiind piesa ce are rol de
redresor sau invertor mecanic.

2. Regimuri de funcționare și domenii de utilizare

Ca și celelalte mașini electrice rotative și mașina de curent continuu este

reversibilă, putând funcționa în regim de motor și respectiv în regim de
generator.
Primele mașini electrice ce și-au găsit aplicabilitatea practică au fost
mașinile de curent continuu utilizate în regim de generator și destinate
serviciilor de iluminat.
În momentul actual mașina de curent continuu se utilizează în special în
regim de motor în acționări electrice cu turații reglabile în limite largi și cupluri
mari de pornire.
Astfel, se pot menționa principalele domenii de utilizare ale motoarelor de
curent continuu: tracțiunea electrică (motoare de antrenare pentru locomotive,
tramvaie, troleibuze, garnituri de metrou), mașini unelte, laminoare, ascensoare,
servomotoare etc. Motoare de curent continuu de puteri mici se regăsesc
utilizate foarte des în diferite aparate electrocasnice (mașini de găurit,
aspiratoare, mixere, uscătoare etc.).
Regimul de generator este mai puțin utilizat deoarece liniile de transport
și distribuție a energiei electrice sunt de curent alternativ iar pentru obținerea
tensiunilor continue se utilizează preponderent sisteme electronice de redresare.
Totuși, generatoare de curent continuu se regăsesc în serviciile interne ale
centralelor electrice, pe nave, garnituri feroviare și sisteme de sudură.
Mașinile de curent continuu se construiesc într-o gamă extinsă de puteri,
tensiuni și turații, spre exemplu există mașini de curent continuu cu puteri
cuprinse între zeci de wați și până la ordinul miilor de kilowați și tensiuni de
până la 2000V.
Deși mașina de curent continuu este cea mai veche mașină electrică fiind
utilizată în diferite aplicații practice de mai bine de 150 de ani, totuși, această
mașină are un principal dezavantaj.
Acest dezavantaj este reprezentat de existenta colectorului care din cauza
contactului mecanic și electric are o fiabilitate redusă.
Cu toate acestea, adoptarea unor noi soluții tehnologice și constructive fac
ca această mașină electrică să fie și în prezent competitivă.
3. Elemente constructive

Ca și în cazul celorlalte mașini electrice rotative, cele două părți

constructive de bază ale mașinii de curent continuu sunt statorul și rotorul.
În cele mai multe cazuri, statorul mașinii este inductorul iar rotorul este
indusul.
Din punct de vedere constructiv statorul mașinii de curent continuu este
format dintr-o carcasă realizată de obicei din oțel ce are totodată și rol de jug
magnetic (cale de închidere a câmpului magnetic).
Pe carcasă se găsesc: scuturile laterale, tălpile de fixare, cutia de borne și
plăcuța cu datele nominale.
Totodată, în interiorul carcasei sunt fixați polii magnetici principali ai
mașinii.
Polii magnetici principali sunt constituiți din miezul polar și talpa polară.
Construcția polilor se realizează fie din oțel masiv fie din tablă feromagnetică cu
grosimi între 0.5 mm și 2 mm. Construcția din tablă este mai simplă din punct
de vedere tehnologic și oferă avantajul reducerii pierderilor suplimentare de
suprafață datorate pulsațiilor câmpului magnetic.
Pe miezul polilor principali se află înfășurarea de excitație, realizată din
conductoare de cupru, sub forma unor bobine concentrate.
Bobinele de excitație sunt înseriate și sunt conectate astfel încât la
parcurgerea lor de un curent continuu să se obțină poli magnetici alternanți.
Între polii magnetici principali se află polii magnetici auxiliari ce au rolul
de a îmbunătăți comutația mașinii și de a reduce scânteile ce apar la colector.
Înfășurarea polilor auxiliari este tot sub formă de bobine realizate din
conductoare de cupru, înfășurarea fiind înseriată cu circuitul rotoric al mașinii
(Fig. 5.1).

Fig. 5.1. Mașina de curent continuu: a) schiță transversală; b) detalii constructive

 Rotorul mașinii de curent continuu are ca principale părți componente:
axul, miezul feromagnetic, înfășurarea și colectorul.
Axul este realizat din oțel prin strunjire și susține miezul feromagnetic,
înfășurarea și colectorul. Totodată, pe ax se găsesc și rulmenții sau lagărele de
alunecare.
Miezul feromagnetic este realizat din tole de oțel electrotehnic izolate
între ele prin lacuri sau oxizi ceramici. Pe suprafața exterioară miezul
feromagnetic prezintă crestături uniform distribuite, crestături în care se plasează
înfășurarea rotorică.
Înfășurarea este realizată din conductoare de cupru și este formată din mai
multe bobine înseriate prin intermediul lamelelor de colector.
Colectorul are formă de coroană cilindrică și este format din mai multe
lamele de cupru dur izolate între ele. Pe colector calcă un sistem de perii,
numărul periilor fiind egal cu numărul polilor magnetici, periile fiind conectate
la bornele A1 și A2 ale mașinii.
Înfășurările rotorice au ca elemente de bază secția și respectiv calea de
curent.
Secția este de fapt o bobină formată din mai multe spire înseriate, cele
două laturi ale bobinei fiind așezate în crestăturile rotorice. Capetele secției sunt
conectate la două lamele vecine ale colectorului sau la distanța unui pas polar.
Calea de curent reprezintă o porțiune de înfășurare, formată din mai multe
secții, aflată între două perii succesive de semn contrar.
Din punct de vedere constructiv înfășurările mașinii de curent continuu se
regăsesc sub două forme: înfășurări buclate și înfășurări ondulate.

Fig. 5.2. Înfășurări de curent continuu: a) buclate; b) ondulate

4. Simbolizare și notarea bornelor

Din cele menționate anterior se poate observa că mașina de curent

continuu prezintă, în general, două circuite electrice: circuitul rotoric și circuitul
de excitație.
Bornele circuitului rotoric sunt notate cu A1–A2 iar bornele circuitului de
excitație sunt notate cu literele F, E și D în funcție de modul de conectare al
celor două circuite (rotoric și de excitație).
Astfel: dacă cele două circuite sunt separate sau independente bornele
excitației sunt notate cu F1–F2, dacă circuitele sunt conectate în derivație
(paralel) bornele excitației se notează cu E1–E2, iar dacă sunt conectate în serie
cu D1–D2.
De asemenea, bornele înfășurării polilor auxiliari se notează cu B1-B2, iar
înfășurarea polilor auxiliari se înseriază cu circuitul rotoric (bornele A 1 și A2).
În figura următoare se prezintă simbolizarea mașinii de curent continuu în
cazul excitației separate, derivație și serie.
 Fig. 5.3. Simbolizarea mașinii de curent continuu:
a) cu excitație separată (independentă); b) cu excitație derivație; c) cu excitație serie

5. Date nominale

Datele nominale ale mașinii de curent continuu sunt următoarele:

Puterea nominală Pn [W sau kW] – este puterea utilă a mașinii
reprezentând puterea maximă debitată (la borne în regim de generator sau la ax
în regim de motor) atunci când mașina funcționează un timp nelimitat iar
temperatura oricărei părți componente nu depășește temperatura clasei de
izolație la care mașina a fost proiectată.
Tensiunea nominală Un [V] – tensiunea la bornele înfășurării rotorice în
regimul nominal de funcționare.
Curentul nominal In [A] - curentul absorbit sau cedat de mașină la bornele
înfășurării rotorice atunci când tensiunea și puterea au valori nominale.
Turația nominală nn [rot/min] – turația la axul mașinii în regim nominal
de funcționare.
Tensiunea nominală de excitație Uen [V] și/sau curentul nominal de
excitație Ien [A] reprezintă tensiunea de alimentare a înfășurării de excitație
și/sau curentul ce parcurge înfășurarea de excitație astfel încât să se asigure
regimului nominal de funcționare.
Alte mărimi: serviciul de funcționare, clasa de izolație, masa.