ENERGII ALTERNATIVE

ÎN AGRICULTURĂ
Scop - prezentarea unei imagini de ansamblu
asupra surselor alternative de energie, principalele
dezvoltări tehnologice în domeniu şi posibilităţile de
utilizare a lor în domeniul agriculturii.

Conf. dr. ing. Dobre Paul

 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND FOLOSIREA ENERGIILOR ÎN
AGRICULTURĂ

• Agricultura prezintă anumite particularităţi în folosirea energiei

a. agricultura este atât consumatoare de energie cât şi
producătoare de energie;
b. producţia vegetală este singura ramură a economiei
producătoare de energie, celelalte ramuri fiind consumatoare de
energie (cu excepţia silviculturii);
• Aceste particularităţi sunt determinate de faptul că producţia agricolă se
realizează prin captarea şi stocarea energiei solare prin procesul de
fotosinteză şi convertirea ei în energie bioalimentară, fie direct prin
intermediul plantelor, fie indirect prin intermediul animalelor.

• La nivel global, producţia vegetală constituie un producător permanent

de energie, deoarece raportul între energia rezultată din sistemul de
producţie (output), reprezentată prin produsele vegetale obţinute
(seminţe, fructe, legume, furaje etc.) şi energia introdusă în sistem
(input) sub forma combustibililor, îngrăşămintelor, seminţelor,
insectofungicidelor, utilajelor etc., este supraunitar, datorită procesului
de fotosinteză.
• Energia reprezintă capacitatea unui sistem de a efectua lucru
mecanic, când trece printr-o transformare dintr-o stare de
referinţă în altă stare (din repus în mişcare, din starea lichidă în
starea gazoasă etc.).
• Potrivit legii conservării energiei, energia nu poate fi creată, nu
poate fi pierdută ci numai transformată dintr-o formă de energie
în alte forme de energie.

Energiile utilizate în agricultură provin din:

 surse neregenerabile (petrol, gaz metan, cărbune etc.);
 surse regenerabile care pot fi de natură:
- organică (microorganisme, plante, animale, oameni,
biocombustibili etc.);
- anorganică (energia solară, energia eoliană, hidroenergie,
energia geotermală etc.).
 1.1.Unităţi de calcul al consumului de energie
 Energia utilizată în procesul de producţie agricol sau
rezultată din agricultură, apare sub diferite forme.
 Deşi orice formă de energie poate fi transformată în alta,
pentru apreciere se ţine cont de:
 densitatea energiei - reprezintă cantitatea de energie ce
revine pe un kilogram masă;
 valoarea energiei - care reprezintă costul unei unităţi
energetice.
 În sistemul internaţional lucrul mecanic şi energia se
exprimă în Joule (J). Cel mai adesea Joule este folosit sub
forma multiplilor lui:
 kilojoule (kJ) = 103 jouli;
 megajoule (MJ) = 106 jouli;
 gigajoule (GJ) = 109 jouli.
 pentru măsurarea energiei electrice continuă să se folosească
kilowatt oră kWh care reprezintă 3600 · 103 J;

 pentru măsurarea energiei mecanice continuă să se folosească

kilowattul oră kWh sau calul putere oră CPh care reprezintă 0,736
kWh;

 pentru măsurarea energiei calorice se foloseşte în continuare caloria

(cal), în practică se utilizează mai mult kilocaloria kcal care reprezintă
unitatea de căldură care încălzeşte 1 kg de apă pură cu 10C.

 energia umană se măsoară în unităţi om–oră, o unitate om-oră este

egală cu 316 kcal sau 1323 kJ.

 energia de tracţiune animală se măsoară în cai putere oră CPh şi

depinde de tipul şi greutatea animalului. Un cal uşor dezvoltă o
putere de 1 CPh.
 Coeficienţii de transformare a unităţilor de măsură

UNITATEA DE MĂSURĂ SIMBOL kJ kWh kcal CPh

Kilojoule (103 J) kJ 1 0,278·10-3 0,239 0,378·10-3

Kilowatt-oră kWh 3602 1 860 1,36

Kilocalorie kcal 4,186 1,16·10-3 1 1,58·10-3

Cal putere oră CPh 2651 0,736 632 1

om-oră 1323 0,366 316 0,499

Unitate om-oră

Tonă echivalent motorină - 42345·103 11 771,91 10120,4·103 16009,80

 1.2. Elementele bilanţului energetic al agriculturii

 Bilanţul energetic permite efectuarea analizelor cantitative şi

calitative ale modului de utilizare a tuturor formelor de energie în
cadrul limitelor unui sistem determinat.
Acest cadru limită ce poartă denumirea de contur, reprezintă
practic suprafaţa închisă care include limitele faţă de care se
consideră intrările şi ieşirile de energie. Conturul unui bilanţ
energetic poate coincide cu conturul fizic al unei instalaţii, al unei
suprafeţe agricole ocupată de o anumită cultură sau culturi, al
unui ansamblu complex etc.
 Bilanţul energetic agricol reprezintă diferenţa dintre cantitatea de
energie obţinută într-un proces de producţie agricol (Output) şi
cantitatea de energie consumată în procesul de producţie(Imput).
 Elaborarea şi analiza bilanţurilor energetice constituie cel mai
eficient mijloc de stabilire a măsurilor tehnico-organizatorice
menite să conducă la creşterea efectului util al energiei introduse
într-un sistem şi la diminuarea consumurilor specifice de energie
pe produs.

 În agricultură elementele bilanţului energetic sunt reprezentate

prin:
 Input - cheltuielile de energie necesare pentru obţinerea
producţiei agricole ;
 Output - valoarea energetică brută a producţiei obţinute.
În analiza energetică se compară cele două elemente ale
bilanţului agricol: inputul şi outputul. Diferenţa dintre output şi
input constituie bilanţul energetic brut şi se exprimă cu relaţia:
Be = Oe – Ie (1)
 Pentru reliefarea superiorităţii relative a unui proces de producţie
în raport cu factorul restrictiv energia, se determină randamentul
energetic Re definit ca raportul dintre outputul energetic brut Oe şi
inputul variabil Ie .
Re se exprimă cu relaţia:

Re = Oe/Ie (2)

 În cadrul agriculturii, producţia vegetală prezintă un bilanţ

energetic pozitiv (ca urmare a procesului de fotosinteză), iar
producţia animală prezintă un bilanţ energetic negativ.
 1.3. Energia consumată în procesul de producţie agricol (Inputul)
 Clasificarea cheltuielilor energetice:
 a. după sursa de provenienţă;
 b. după modul de participare la obţinerea produselor agricole.
a. Clasificarea după sursa de provenienţă prezintă neajunsul că nu ţine
seama de faptul că unele cheltuieli se fac direct pentru obţinerea produsului
agricol, iar altele servesc la producerea altor mijloace destinate pentru
producerea ulterioară a produsului agricol.
 b. Clasificarea după modul de participare la obţinerea produselor
agricole are în vedere gruparea formelor de energie după aportul
ce-l aduc la obţinerea producţiei agricole în mod direct sau
indirect prin intermediul altor mijloace de producţie.
Clasificare - energie activă directă, energie activă indirectă şi
energie pasivă.

 1.3.1. Energia activă directă - energie consumată pentru

producerea directă de lucru mecanic, căldură sau lumină: energia
fosilă (combustibili solizi, lichizi, gazoşi), energia electrică, energia umană,
energia animală de tracţiune, energia biologică (biogazul, biodieselul, uleiul
vegetal, biomasa, biometanolul, bioetanolul), energia solară, energia eoliană,
energia hidraulică, energia geotermală, energia nucleară.

Pentru calculul energiilor active directe consumate în producţia

agricolă se consideră energia efectivă (finală) sub forma şi în cantităţile
în care este folosită în agricultură, fără a lua în calcul energia necesară
pentru producerea ei.
Schema structurii consumurilor energetice în producţia vegetală (inputuri)
Schema structurii consumurilor energetice în producţia animală (inputuri)
 1.3.2. Energia activă indirectă reprezintă energia folosită pentru
producerea unor materiale care asigură un spor de producţie. Aceste
materiale servesc de obicei la o singură cultură sau la un singur proces
de producţie.
 Energiile active indirecte sunt încorporate în alte mijloace de
producţie, care nu intervin în totdeauna în producţia agricolă într-o
formă evidentă. Producţiei agricole îi corespund două feluri de energii
indirecte:
- unele se consumă într-un singur proces de producţie pentru o singură
cultură (seminţe, pesticide, îngrăşăminte chimice etc.), ele repartizându-
se asupra unui singur produs;
- altele au o folosinţă mai îndelungată şi servesc pentru mai multe
procese de producţie sau pentru mai mulţi ani, situaţie în care energia
indirectă încorporată într-un mijloc de producţie trebuie repartizată pe
toată durata de intervenţie a lui după normele de amortizare în vigoare
(amendamente, gunoi de grajd etc.).
 Îngrăşămintele chimice şi pesticidele folosite în producţia vegetală se
calculează ca aport energetic pe baza energiei cheltuite pentru
producerea lor în cadrul economiei naţionale, la care se adaugă şi
energia cheltuită pentru manipulare şi transport până la unitatea
agricolă.
Nr. Felul produsului MJ Mcal kWh
crt.
1 Îngrăşăminte cu azot, N (kg SA) 92,571 22,102 25,700
2 Îngrăşăminte cu fosfor, P2O2 (kg SA) 20,351 4,859 5,650
3 Îngrăşăminte cu potasiu, K2O (kg SA) 14,858 3,547 4,125

4 Pesticide (kg SA) 108,06 - 418,60 25,00 - 100,00 30,00 - 116,30

5 Polietilenă obişnuită (kg SA) 146,510 35,000 40,700

6 Sârmă oţel (kg) 53,000 12,700 14,730

7 Sfoară (kg) 28,000 6,700 7,780

8 Ciment (kg) 5,316 1,270 1,477

9 Cărămidă (kg) 2,930 0,700 0,815

10 Var (kg) 4,114 0,990 1,115
11 Nisip, balast, pietriş (m3) 188,370 45,000 500,000
12 Beton (m3) 1800,000 430,000 500,000
13 Lemn construcţie (kg) 14,400 3,440 4,000
14 Amendamente (kg) 6,370 1,522 1,770
Echivalentul energetic al unor materiale şi produse chimice
 Seminţele se calculează ca aport energetic pe baza conţinutului lor energetic
brut, la care se adaugă consumul suplimentar de energie pentru crearea şi
înmulţirea soiului sau hibridului respectiv.

Subst. MJ Mcal kWh

Felul produsului uscată Subst. Produs Subst. Produs Subst. Produs
g/kg uscată brut uscată brut uscat brut
ă

Sămânţă porumb 860 58,32 50,73 13,68 11,76 15,90 14,10

(hibrid)
Sămânţă grâu 870 25,84 22,48 6,17 5,37 7,17 6,24
(înmulţirea I)
Echivalentul energetic al unor seminţe destinate înmulţirii
Sămânţă orz - 860 26,04 22,39 6,22 5,35 7,24 6,22
orzoaică
Sămânţă ovăz 870 27,22 23,67 6,50 5,66 7,56 6,58
 1.3.3. Energia pasivă reprezintă energia consumată pentru
producerea mijloacelor fixe: tractoare, maşini agricole, instalaţii,
construcţii etc. Ea este încorporată în mijloacele fixe şi se
transmite produselor agricole pe toată durata lor de funcţionare,
ca urmare a uzurii materialelor din care sunt realizate. Pentru
tractoare şi maşini agricole calculul cheltuielilor de energie se face
pe tona de utilaj ţinând seama şi de complexitatea utilajului.
Echivalentul energetic pe
Grupa de utilaje tonă utilaj
MJ Mcal kWh
Tractoare şi combine (complexitate
72 040 17 200 20 000
ridicată)
Maşini şi instalaţii de complexitate
medie (semănători, maşini de stropit 61 234 14 620 17 000
etc.) Coeficienţii de transformare energetică a tractoarelor şi maşinilor agricole
Maşini de complexitate redusă
54 030 12 900 15 000
(pluguri, grape, cultivatoare etc.)
 Aceste consumuri energetice se repartizează pe un hectar de teren
sau o tonă de produs în raport cu cota de participare a utilajului la o
anumită lucrare din totalul duratei sale de participare.
 Exemplu: dacă se consideră un tractor cu masa de 3 t, cu durata
medie de funcţionare de 18 000 ore, lucrând în agregat cu un plug,
execută lucrarea de arat a unei suprafeţe de un hectar la adâncimea de
25 cm în timp de 2,5 ore, consumul specific de energie va fi de:
consumul total de energie pasivă: 72 040 MJ/tonă de utilaj · 3 t masa
utilajului = 216 120 MJ;
consumul orar de energie pasivă: 216 120 MJ : 18 000 ore de
funcţionare = 12 MJ/h;
consumul de energie pasivă pe hectar (consumul specific): 12 MJ/h · 2,5
h = 30 MJ/ha.
 Construcţiile agricole conţin atât energie directă reprezentată prin
manoperă cât şi energie indirectă reprezentată prin materiale.
Se consideră că sunt necesare 800 ore-om pentru 100 m2 de
construcţie agricolă la sol. Pentru construcţiile agricole, după natura
materialelor utilizate, s-au stabilit trei coeficienţi de echivalare:
 construcţii de zid – 3 516 MJ/t;
 construcţii de metal – 61 530 MJ/t;
 construcţii de lemn – 6 593 MJ/t.
 Odată cu creşterea ponderii construcţiilor cresc şi
cheltuielile energetice din acest sector. Ele se
calculează anual şi se repartizează pe întreaga durată
de serviciu. Durata medie de serviciu este
determinată în principal de materialele de
construcţie:
 clădiri de zid – 45 – 50 ani;
 clădiri de zid şi beton – 60 – 80 ani;
 construcţii metalice – 30 – 35 ani;
 clădiri de lemn – 15 – 20 ani.

 Întrucât durata de serviciu a construcţiilor agricole

este mare, ponderea consumurilor energetice
pentru construcţii în cadrul bilanţului este redusă.
 1.4. Output energetic - Energia rezultată din procesul de producţie
outputul - produse principale (seminţe, tuberculi, rădăcini, inflorescenţe, fructe etc.) cât şi
produse secundare (paie, coceni, vreji, ciocălăi, pleavă etc.) ceea ce asigură o îmbunătăţire
esenţială a bilanţului agricol.

Schema structurii energiilor ieşite din producţia vegetală (output)

 Valoarea energetică a produselor agricole principale se calculează numai asupra
substanţei uscate a produsului.
 Pentru produsele secundare care nu au valoare alimentară se consideră că ele conţin cel
puţin energia consumată pentru a le produce.

Produsul Substanţă uscată MJ Mcal kWh

(1 kg) din produs brut, % Subst. Produs Subst. Produs Subst. Produs
uscată brut uscată brut uscată brut
Grâu 88,0 18,40 16,19 4,40 3,87 5,11 4,50
Orz 86,3 18,30 15,79 4,37 3,77 5,08 4,39
Ovăz 87,0 19,44 16,91 4,64 4,04 5,40 4,70
Porumb 86,3 19,00 16,40 4,54 3,92 5,28 4,66
Floarea soarelui 90,0 26,30 23,67 6,29 5,66 7,31 6,58
Soia 90,0 23,10 20,79 5,52 4,97 6,42 5,78
Mazăre 86,5 19,10 16,52 4,57 3,59 5,31 4,59
Paie de grâu 87,0 18,30 15,92 4,37 3,80 5,08 4,42
Paie orz 83,0 18,00 14,94 4,30 3,57 5,00 4,15
Coceni porumb 84,0 18,30 15,37 4,34 3,67 5,03 4,27
Vreji soia 89,0 18,10 16,11 4,32 3,85 5,03 4,47
Lucernă fân 84,0 18,45 15,50 4,41 3,70 5,13 4,31
Lucernă masă 18,6 18,46 3,43 4,41 0,96 5,12 0,95
verde
 Analizând rel. Be = Oe – Ie se constată că acesta
reflectă diferenţa dintre energia bioalimentară
obţinută din producţia agricolă (mărimea valorii
energetice a producţiei principale şi secundare) şi
cheltuielile de energie necesare pentru asigurarea
acestei producţii.

 Când se însumează cheltuielile de energie pentru o

cultură trebuie să se ţină seama de relaţia dintre
mărimea lor şi producţia rezultată. Din acest punct
de vedere, la orice cultură agricolă situaţia diferă în
funcţie de cele trei categorii principale de cheltuieli
de energie şi anume:
 cheltuielile de energie activă directă;
 cheltuieli de energie activă indirectă;
 cheltuieli de energie pasivă.
Schema bilanţului energetic pentru producţia vegetală
 1. Cheltuielile de energie activă directă (pentru executarea lucrărilor unei
culturi) sunt de două feluri:
 cheltuieli de energie activă directă neinfluenţate de producţia obţinută
la hectar (lucrările solului, semănatul, lucrările de întreţinere);
 cheltuieli de energie activă directă influenţate de producţia obţinută la
hectar (recoltarea şi transportul produselor obţinute), cheltuieli care
cresc direct proporţional cu volumul producţiei medii la hectar.
 În funcţie de influenţa mărimii producţiei, consumul de energie
activă directă pe hectarul de cultură Eha se determină cu relaţia:

Eha = En + Pm · Ei [MJ/ha] (3)

în care: En – necesarul de energie pentru lucrările neinfluenţate de

mărimea producţiei, în MJ/ha;
Pm – producţia medie pe hectar, în t/ha;
Ei – necesarul de energie pentru lucrările influenţate de producţia
medie, în MJ/t.
 Din relaţia (3) - mărimea consumurilor de energie pe o cultură este
influenţată de nivelul producţiei medii pe hectar.
 Pentru calculul consumului de energie pe unitatea (tona) de produs Et
se foloseşte relaţia:

Et = Eha / Pm [MJ/t] (4)

 Mărimea consumurilor energetice este diferită atunci când se calculează

pe unitatea de suprafaţă sau pe unitatea de produs.
 În primul caz raportarea consumului energetic se face la o mărime fixă în timp –
suprafaţa;
 În cel de al doilea caz raportarea consumului energetic se face la o mărime variabilă
în timp – producţia medie pe hectar, care are tendinţa să crească continuu ca
urmare a intensificării procesului de producţie din agricultură.

 Calcularea pe unitatea de produs reflectă mai corect nivelul consumurilor

energetice specifice, deoarece:
 permite reliefarea aportului îngrăşămintelor chimice şi organice, insecto-fungicidelor
şi irigaţiilor la obţinerea unui anumit nivel al producţiei agricole;
 permite reliefarea influenţei pe care o are mecanizarea la creşterea producţiei prin
îmbunătăţirea calităţii lucrărilor şi executarea la timp a lor, reducerea pierderilor de
produse la recoltare etc.
 2. Cheltuielile de energie activă indirectă evoluează
aproximativ proporţional cu mărimea producţiei obţinute
(cantităţi suplimentare de îngrăşăminte chimice sau
organice, insectofungicide, erbicide etc. determină o
creştere a producţiei obţinute), având efect direct asupra
producţiei.

 3. Cheltuielile de energie pasivă sunt fixe la nivel de an şi

evoluează invers proporţional cu volumul producţiei
obţinute sau cu volumul lucrărilor efectuate.
 Bilanţul energetic la cultura Grâu 103 ha Producţia medie: Principală 3900 kg/ha;

Agregatul Energie activă directă Energie. activă indirectă

Lucrarea U.M. Volumu Consum motorină Energie umană Total energie Cantităţi fizice Total Energie Total
Tractor Maşină l lucrării Litrii Energie Ore-om Energie directa kg/ha Energie pasivă energie
Combina agricolă MJ MJ MJ indirecta MJ MJ
MJ
Discuit Belarus 1221.3 GD - PALOMEC ha 103 824 29317 45 59 29376 - - 3260 32636
4,2
Discuit II Belarus 1221.3 PALOMEC ha 103 721 25653 43 56 25709 - - 3115 28824
4,2
Disciut III McCormick 135 Disc 3m ha 103 721 25653 40 52 25705 - - 2268 27973

Semanat UTB U650 SC 31DD ha 103 618 21988 50 65 22053 200kg 463088 1903 487044
Transport si incarcat UTB U650 RB7 to 20,6 103 3665 50 65 3730 - - 2688 6418
samanta
Fertilizat Belarus 1221.3 MA-5 ha 103 103 3664 8 10 3674 Azotat de 702328 553 706555
amoniu 33,5 -
220kg/ha p.c.
Transport UTB U650 RB7 to 22,6 60 2134 8 10 2144 - - 2688 4832
Incarcat si descarcat Schaffer - h 8 80 2846 8 10 2856 - - 237 3093
ingrasaminte
Erbicidat McCormick Ikarus S38 ha 103 60 2134 7 9 2133 Erbicid 0,03 649 256 3038
C100MAX
Transport si McCormick 135 Cisterna to 24 60 2134 7 9 2133 - - 283 2416
tranzvazat apa monoaxa 8mc
Tratament McCormick Ikarus S38 ha 103 60 2134 7 9 2133 Insecticid 0,1 2163 256 4552
C100MAX
Transport si McCormick 135 Cisterna to 24 60 2134 7 9 2133 - - 283 2416
tranzvazat apa monoaxa 8mc
Recoltat Laverda - ha 103 1648 58635 30*2= 39*2= 58713 - - 3530*2= 65773
200REV *2 60 78 7060
Lucrul de evidenta Biroul - h 3 - - 3 4 5 * energie 10 179 194
primara electrica 3KW
Intretinerea utilajelor - - h 7 - - 7 9 9 43 1900 - 1899

Total - - - - 5118 182091 350 454 182506 - 1170128 25029 1377663

B. Valoarea energetică a producţiei obţinute

- Seminţe (producţie principală) 3900kg/ha x 18,48 MJ/kg = 72072MJ/ha * 103ha= 7423416
- Producţie secundară 0
C. Bilanţul energetic (B - A) = 7423416 – 1377663 = 6045753

D. Randamentul energetic (B / A) = 7423416/1377663 = 5,388

 Din analiza tabelului 1 se constată că:
 randamentul energetic la cultura grâului de toamnă în condiţiile
analizate este excedentar, deoarece fiecare unitate energetică
investită asigură 5,3 unităţi energetice bioalimentare;
 din totalul cheltuielilor de energie, ponderea cea mai mare o are
energia activă indirectă (81%), în special îngrăşămintele chimice care
reprezintă 51,6 % din totalul consumurilor de energie;
 cheltuielile pentru mijloacele de mecanizare (combustibil, energie
electrică, uzura utilajelor şi forţa de muncă) reprezintă 19% din
totalul cheltuielilor. În cadrul grupei ponderea cea mai mare o au
cheltuielile energetice efectuate pentru realizarea arăturilor (32 % din
totalul cheltuielilor pe grupă), de aceea orice soluţie care are în
vedere reducerea acestor cheltuieli este binevenită (reducerea
adâncimii de arat, renunţarea la arătură, utilaje cu consum energetic
mai mic etc.);
 strângerea producţiei secundare se justifică pe deplin, o unitate de
energie consumată pentru balotarea paielor şi transportul lor la locul
de depozitare aduce 47 unităţi energetice.
 1.5. Căi de reducere a consumului de energie activă directă

 O tehnologie echilibrată necesită un consum redus de

energie. Orice dereglare în aplicarea diferitelor verigi
agrotehnice va mări consumul de energie din exterior.
Pierderile energetice pot avea loc prin diferitele componente
ale fluxului tehnologic, dacă acestea nu sunt armonizate cu
condiţiile ecologice locale şi nu se corelează între ele (M. Berca,
1983).

 Reducerea consumurilor de energie activă directă se poate

face pe mai multe căi, dintre care reprezentative sunt:
 reducerea consumurilor de motorină la executarea mecanizată a
lucrărilor agricole;
 substituirea totală a motorinei cu ulei vegetal pur;
 reducerea consumurilor de energie electrică;
 aplicarea elementelor de automatizare pentru evitarea mersului în
gol.
 1.5.1. Posibilităţi de reducere a consumurilor de motorină la executarea
mecanizată a lucrărilor agricole.

 a. Reducerea consumurilor de combustibil prin configurarea optimă

a tehnologiei de cultură:
 - cerealele păioase se pretează foarte bine la sistemul de lucrări minime
(minim tillage), sau chiar la cultura fără lucrări (no till), cu input-uri reduse,
astfel se pot scoate din tehnologia de cultură mai multe lucrări care necesită
un consum energetic mare, cum ar fi dezmiriştitul, aratul şi pregătirea
patului germinativ;
 - înlocuirea unor lucrări de pregătire a terenului cu altele cu consum redus:
lucrarea de arat poate fi înlocuită (de multe ori cu rezultate superioare, mai
ales pe termen lung) cu lucrarea de afânare a solului cu ajutorul
scarificatoarelor (cizele), consumul energetic fiind mai redus. Când unele
lucrări nu pot fi înlocuite, este preferabil ca energia consumată să fie cat
mai mică, de exemplu la arat se alege o adâncime de lucru mai mică;
 b. alegerea optimă a agregatelor agricole în functie de puterea
tractorului folosit pentru lucrare;
 c. exploatarea optimă a utilajelor de mecanizare;
 d. menţinerea utilajelor în stare optimă de funcţionare (utilajele cu
un grad de uzură ridicat necisită un consum mai mare de energie);
 e. alegerea momentului optim de executare a lucrării solului ţinând cont
de umiditatea optimă a solului, căruia îi corespunde un consum energetic
minim;
 f. încărcarea corectă a motorului tractorului; alegerea vitezei de deplasare
în lucru este determinată de caracteristicile maşinilor din agregat, dar şi de
experienţa mecanizatorului care are un rol important în stabilirea vitezei de
deplasare a tractorului;
 g. diminuarea patinării roţilor motrice ale tractorului;
 h. alegerea corectă a presiunii în pneuri; presiunea redusă în pneuri
determină o suprafaţă de contact mai mare şi o reducere a patinării, totodată
se reduce şi gradul de tasare a solului;

 1.5.2. Substituirea totală a motorinei cu ulei vegetal pur pentru efectuarea

lucrărilor agricole sau pentru transport (se impune adaptarea sistemului de
alimentare cu combustibil al motorului pentru funcţionarea cu ulei vegetal).
 1.5.3. Reducerea consumurilor de energie electrică din reţeaua de
distribuţie naţională prin folosirea de surse alternative de energie, care pot fi
folosite pe plan local: panouri fotovoltaice, centrale eoliene, cogeneratoare
acţionate de motoare termice Diesel alimentate cu ulei vegetal pur etc.
 1.5.4. Aplicarea elementelor de automatizare pentru evitarea mersului în
gol.
 SURSE DE ENERGII REGENERABILE
• biogazul;
• biomasa;
• bioetanolul;
• biometanolul;
• uleiul vegetal;
• biodieselul;
• energia solară;
• energia eoliană;
• biohidrogenul;
• energia geotermală;
• energia căderilor de apă;
• energia valurilor şi a mareelor etc.

Avantajele utilizării surselor de energii regenerabile

• sunt regenerabile;
• gradul de poluare a mediului este mai redus;
• favorizează relansarea unor ramuri economice;
• asigură independenţa energetică a unor sectoare de activitate sau ţări;
• pot constitui surse de venit;
• asigură dezvoltarea economică a unor zone administrative .
 ULEIUL VEGETAL

Avantaje:
 este un combustibil regenerabil, relativ uşor de produs în unitatea proprie, ceea
ce conduce spre independenţa energetică a fermelor vegetale;

 gradul de poluare este mult mai redus comparativ cu motorina, practic compuşii
sulfului lipsesc.

 datorită prezenţei oxigenului în molecula de uleiul vegetal, combustia în cilindrii

motorului se realizează cu formare de funingine în cantităţi mult diminuate etc.

preţul de cost al uleiului vegetal este mai redus în comparaţie cu cel al motorinei,
cu posibilităţi de reducere substanţială a acestuia dacă se produce în unitatea
proprie din producţie proprie sau din achiziţii, cu valorificarea integrală a produselor
secundare (şroturi, sedimente, coji);

 uleiul vegetal este încadrat in clasa „0” de pericol ca şi apa şi soluţiile apoase şi
în consecinţă poate fi depozitat şi transportat fără autorizaţie specială.
 Standardul DIN 51605 interzice amestecul uleiului cu motorina. Uleiul
nu este miscibil în totalitate cu motorina şi ca atare, arderile în interiorul
motorului sunt incomplete şi pot apărea efecte negative.

 Uleiurile vegetale sunt constituite în principal din trigliceride, care

sunt esteri ai alcoolului trihidroxilic cu glicerina şi 3 acizi graşi.
Acizii graşi pot fi:
 saturaţi (fără legături duble între atomi de carbon alăturaţi),
 nesaturaţi (una sau mai multe legături duble între atomii de carbon
alăturaţi).
Ponderea acizilor graşi existenţi într-un ulei vegetal, în principal este
determinată genetic.
o Calitatea uleiurilor vegetale este determinată în special de ponderea
acizilor graşi conţinuţi.
o Structura şi compoziţia uleiurilor vegetale influenţează principalele lor
proprietăţi caracteristice: densitate, vâscozitate, putere calorică, punct
de inflamabilitate, etc.
 Principalii indici calitativi ai motorinei şi uleiurilor vegetale

Tip carburant Putere Densitate Puterea Vâscozitate Cifră Punct de

calorică la 150C calorică cinematică la cetanică inflamabilitat
Mj/kg g/cm3 M j/l 400C e
mm2/s 0C

Motorină 45,400 0,835 37,909 2,95 49 70 - 90

Ulei rapiţă 40,100 0,91 36,491 51,0 32 317
Ulei fl.soarelui 36,500 0,92 33,580 34,9 33 316
Ulei soia 39,300 0,92 36,156 33,0 38 351
Ulei camelină 39,104 0,92 35,975 28,78 45,8 154

 Vâscozitatea uleiurilor vegetale este mai mare de aproximativ zece ori decât
a combustibilului diesel clasic.
 Punctul de inflamabilitate ridicat al uleiurilor vegetale are efecte pozitive
asupra depozitării şi transportului, însă îngreunează pornirea motorului şi
necesită adaptări tehnice ale acestuia.
 Corectarea vâscozităţii uleiului se poate realiza cu ajutorul unui
adaptor (convertor) prevăzut cu preîncălzitor, care ridică
temperatura uleiului la 70 – 800 C, temperatură la care parametrii
acestuia sunt apropiaţi de cei ai motorinei şi care trebuie adăugat
motorului Diesel pe circuitul de alimentare cu combustibil.

 Punctul de inflamabilitate ridicat al uleiului vegetal impune

pornirea motorului pe motorină şi trecerea pe alimentarea cu ulei
vegetal, tot cu ajutorul adaptorului, după încălzirea uleiului la 70
– 800C.
 Adaptarea motorului Diesel pentru funcţionarea cu ulei vegetal
pur presupune modificări ale sistemului de alimentare, uneori şi
ale sistemului de răcire.

 Adaptoarele utilizate în practică se deosebesc :

• după modul de încălzire a uleiului vegetal;
• după modul de comutare de pe alimentarea cu motorină pe
alimentarea cu ulei.
 După modul de încălzire adaptoarele se pot clasifica în:
• Adaptoare cu preîncălzitor (schimbător de căldură) cu apă
caldă (apa din sistemul de răcire al motorului);

• Adaptoare cu preîncălzitor electric (elemente cu rezistenţe

electrice).
a. Preîncălzitorul cu apă caldă impune modificări ale sistemului de
răcire al motorului şi necesită o perioadă de timp mare pentru
încălzirea uleiului (trebuie mai întâi să se încălzească lichidul din
sistemul de răcire al motorului).

Schema
preîncălzitorului
de ulei vegetal cu
apă caldă.
b. Preîncălzitorul electric nu implică modificări ale sistemului de răcire al
motorului. Timpul de încălzire a uleiului este redus (câteva minute), permite
pornirea şi funcţionarea motorului cu ulei chiar şi la rece, asigurând posibilitatea
de menţinere sub control a temperaturii, un gabarit redus, o montare mai simplă
şi mai uşoară.

Schema preîncălzitorului de ulei

vegetal cu elemente electrice (cerere
brevet invenţie A/00069 din 22-01-
2009):
1. racord intrare; 2. racord ieşire; 3.
şurub aerisire; B1, B2 - elemente
electrice de încălzire; Tm1- termostat
de comandă; Tm2 – termostat de
protecţie.
 După modul de comutare adaptoarele se pot clasifica în:
• adaptoare cu comutare manuală;
• adaptoare cu comutare automată.

 Adaptoarele cu comutare automată la rândul lor pot fi:

cu comandă electronică (prin intermediul unor
componente electronice asamblate sub forma unui modul de
comandă);
cu comandă electromagnetică (prin intermediul unor relee
electromagnetice).
1. Adaptor cu comutare manuală şi preîncălzitor cu apa caldă. Acest tip de
adaptor permite pornirea motorului pe motorină şi comutarea pe ulei prin
intermediul unui robinet cu şase căi. Pentru încălzirea uleiului are încorporat
un preîncălzitor cu apă caldă.

Schema generală a
adaptorului cu comutare
manuală şi încălzirea uleiului cu
apă caldă.
RM – rezervor motorină;
RU – rezervor ulei vegetal;
PRU – preîncălzitor ulei; R –
robinet de comutare; PA –
pompă alimentare; FG şi FF –
filtre de combustibil; PI –
pompă injecţie; I – injectoare.
 2. Adaptor cu comutare manuală şi preîncălzitor electric. Comutarea
este identică cu cea de la primul caz, dar încălzirea uleiului se realizează cu
un preîncălzitor electric (cu avantajele prezentate anterior).

Schema hidraulică generală a

adaptorului cu comutare manuală şi
preîncălzitor electric (cerere brevet
invenţie A/01178 din 25-11-2010).
RM – rezervor motorină; RU –
rezervor ulei vegetal; PRU –
preîncălzitor electric ulei; R – robinet
de comutare; PA – pompă
alimentare; FG şi FF – filtre de
combustibil; PI – pompă injecţie; I –
injectoare.
 Schema electrică generală a adaptorului cu comutare manuală şi
preîncălzitor electric (cerere brevet invenţie A/01178 din 25-11-2010)
R1, R2 – relee electromagnetice; I2 – întrerupător decuplare manuală; B1, B2 –
rezistenţe electrice pentru încălzirea uleiului; Tm1 – termostat de comandă; Tm2 –
termostat de protecţie împotriva supraîncălzirii; L1 şi L1 prim – indicatoare
încălzire
ulei; L2 – indicator funcţionare pe ulei.

3. Adaptor cu comutare automată şi preîncălzitor cu apă caldă.

La acest adaptor comutarea de pe motorină pe ulei se realizează
automat, prin intermediul unui termostat şi a unor electrovalve, când
uleiul ajunge la temperatura de 70 – 800C. Se menţin inconvenientele
legate de încălzirea uleiului cu preîncălzitor cu apă caldă.
4. Adaptor cu comutare automată şi preîncălzitor electric.
Este superior celorlalte tipuri de adaptoare, îmbinând comutarea automată asistată de
un termostat, cu încălzirea rapidă a uleiului cu elemente electrice.
 Comutarea automată poate să fie realizată cu componente electromagnetice sau
electronice, prin intermediul unor electrovalve.
4.a. Adaptor electromagnetic cu comutare automată şi încălzirea electrică a uleiului

Schema hidraulică generală a

adaptorului cu comutare automată şi
încălzirea electrică a uleiului (cerere brevet
invenţie A/00069 din 22-01-2009).
RM – rezervor motorină; RU –
rezervor ulei; EVTU şi EVRU – electrovalve
tur-retur ulei; EVTM şi EVRM -
electrovalve tur-retur motorină; PRU –
preîncălzitor ulei vegetal; PA – pompă
alimentare; FG şi FF – filtre combustibil; PI
– pompă injecţie; I - injectoare.
 Schema electrică generală a adaptorului electromagnetic cu comutare automată şi
încălzirea electrică a uleiului (cerere brevet invenţie A/00069 din 22-01-2009):
R1, R2, R3 – relee electromagnetice; Tm1 – termostat de comandă; Tm2 – termostat de protecţie;
B1 şi B2 – elemente de încălzire electrice; EVTU şi EVRU – electrovalve tur-retur ulei; EVTM şi
EVRM - electrovalve tur-retur motorină; I2 – comutator manual de trecere pe motorină.
4.b. Adaptor electronic cu comutare automată şi preîncălzitor
electric

a. b.
Schema electrică generală a adaptorului electronic cu comutare
automată şi încălzirea electrică a uleiului
(cerere brevet invenţie A/01177 din 25-11-2010):
a. cu două electrovalve cu trei căi; b. cu patru electrovalve cu două căi.
 Indiferent de tipul adaptorului, instalaţia de alimentare a motorului trebuie
să fie prevăzută cu un rezervor suplimentar de combustibil. De regulă rezervorul
de motorină din dotarea motorului devine rezervor de ulei, iar cel suplimentar, de
capacitate mai mică (5 – 10l) devine rezervor de motorină, aceasta fiind necesară
numai la pornirea motorului şi funcţionarea acestuia până se încălzeşte uleiul şi
totodată la spălarea sistemului de ulei, înainte de oprirea motorului.

 Pentru reducerea pierderilor termice preîncălzitorul se montează cât mai

aproape de pompa de alimentare a sistemului.

 Pentru buna funcţionare a sistemului de alimentare şi pornirea uşoară a

motorului, indiferent de tipul de adaptor utilizat, înainte de oprirea motorului, se
impune spălarea sistemului de ulei. Acest lucru presupune ca înainte de oprirea
motorului cu 10 – 15 min. instalaţia să fie trecută manual pe alimentarea cu
motorină, pentru a permite spălarea sistemului de ulei şi încărcarea lui cu
motorină.
  Uleiurile vegetale pot fi utilizate ca biocarburanţi la motoarele Diesel numai dacă acestea
corespund unor norme de calitate, care se ating prin respectarea anumitor condiţii, impuse în principal
de structura şi compoziţia lor.
Standardul de calitate DIN 51 605/ oct – 2010, cu aplicare de la 01. 01. 2012

Parametrii de testare Metoda de încercare Minim Maxim Unităţi

Inspecţie vizuală Limpede, fără apă liberă vizibilă, fără contaminări vizibile
DIN EN ISO 3675
Densitate la 150 C DIN EN ISO 12185 910,0 925,0 kg/m3

Viscozitate la 400 C DIN EN ISO 3104 - 36,0 mm2/s

DIN 51900 - 1,2
Valoarea calorică, inferioară DIN 51900 - 1,3 36,0 - MJ/kg

Valoarea de iod DIN EN 14111 - 125 g iod/100g

Indice de aciditate DIN EN 14104 - 2,0 mg KOH/g
Punct de inflamabilitate DIN EN ISO 2719 101 - 0C

Calitatea aprinderii (DCN) Analog DIN EN 15195 40 - -

Stabilitatea la oxidare la 1100 C DIN EN 14112 6,0 - h
Total contaminare DIN EN 12662:1998-10 - 24 mg/kg
DIN EN ISO 20884
Conţinutul de sulf - 10 mg/kg
DIN EN ISO 20846
Conţinutul de fosfor DIN 51627-6 - 3,0 mg/kg
Conţinutul de calciu DIN 51627-6 - 1,0 mg/kg
Conţinutul de magneziu DIN 51627-6 - 1,0 mg/kg
Conţinutul de apă DIN EN ISO 12937 - 750 mg/kg
o Calitatea uleiurilor este influenţată şi de prezenţa substanţe asociate ale
grăsimilor (fosfolipide, tocoferoli), conţinut de apă, impurităţi solide şi altele.

 Fosfolipidele – (fosforul din uleiurile vegetale)

- influenţează negativ stabilitatea la oxidare;
- provoacă înfundarea filtrelor (prin hidratare creşte volumul);
- reduc temperatura de combustie şi favorizează formarea depozitelor în
camera de ardere;
- scurtează durata de viaţă a catalizatoarelor.
 Conţinutul de fosfolipide este dependent de gradul de rafinare.
 Nivelul scăzut al fosforului în uleiurile nerafinate, poate fi menţinut
scăzut, în principal prin:
- utilizarea exclusivă de seminţe oleaginoase mature;
- extragerea uleiului din seminţe prin presare la rece
  Particulele solide – determină înfundarea filtrelor de
combustibil, deteriorarea pompei de injecţie şi a
injectoarelor, formarea de depozite în camera de ardere.
 Pentru eliminarea particulelor solide se impune:
- decantarea – este necesară dar nu suficientă;
- filtrarea – obligatorie.

 Pentru atingerea standardelor de calitate şi

reducerea preţului de cost se impune :
 1. Producerea seminţelor, extragerea uleiului
(descentralizat) şi utilizarea lui în unitatea proprie;
 2. Extragerea uleiului prin presare la rece;
 3. Depozitarea uleiului în condiţii corespunzătoare
pentru evitarea proceselor nedorite de alterare;
 4. Valorificarea superioară a şroturilor rezultate în
urma presării seminţelor.
 Producerea seminţelor – din soiuri sau hibrizi cu conţinut ridicat de ulei,
conţinut de acid erucic şi/sau glucozinaţi cât mai scăzut.
 Extragerea uleiului
 Seminţe mature, umiditate 8 - 9%;
 Curăţirea seminţelor înainte de depozitare (separarea de corpuri străine,
seminţe sparte, resturi vegetale, praf etc.). În acest scop sunt folosite
maşini de condiţionat seminţe, vânturători, separatori magnetici etc.
Conţinutul redus de impurităţi are un efect favorabil asupra depozitării
seminţelor, precum şi asupra conţinutului de substanţe secundare nedorite
în ulei. Cantitatea redusă de seminţe sfărâmate în depozit, prezintă
avantaje din punct de vedere al conţinutului de acizi graşi liberi în ulei.
 Răcirea seminţelor înainte de depozitare la circa 15°C, iar în timpul
depozitării, asigurarea unei temperaturii mai mici de 12°C;
 Curăţirea suplimentară a seminţelor înainte de presare;
 Preîncălzirea seminţelor – în lunile reci de iarnă;
 Presarea seminţelor – la rece, cu prese de capacitate
mică (20 - 50 kg/h);

Schema generală a procesului de obţinere a uleiului presat

la rece din seminţe oleaginoase
Presă cu şnec cu orificii
Presă cu şnec cu fante
Decantarea uleiului – în bazine sau instalaţii speciale;
Filtrarea uleiului – cu filtre cu plăci – este obligatorie
 Depozitarea uleiului - trebuie avut în vedere evitarea proceselor nedorite
de alterare: hidroliza şi descompunerea enzimatică a uleiului, oxidarea şi
polimerizarea.

 reacţia de hidroliză – are loc în prezenţa enzimelor sau

microorganismelor şi a unei cantităţi suficiente de apă;

 reacţia de autooxidare – are loc în prezenţa oxigenului, a luminii, a

căldurii şi a ionilor metalici cu acţiune catalitică;

 reacţia de polimerizare - odată cu creşterea conţinutului de oxigen în

uleiurile vegetale, creşte şi tendinţa de polimerizare, situaţie în care
vâscozitatea creşte în mod semnificativ ;
Adaptor electromagnetic cu comandă automată şi încălzire electrică
Adaptor cu comandă manuală încălzire electrică