UNIVERSITATEA “NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ADMINISTRAŢIE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Cultura si diversitate culturala

Student: Maita Florin

Grupa 3, an 3

Profil IF regim

Cultură, sensibilitate și diversitate culturală

Data de 21 Mai a fost desemnată drept Ziua mondială pentru diversitate culturală, dialog şi

dezvoltare, o sărbătoare importantă pentru comunitatea europeană, care promovează diversitatea

culturală, completată de respectarea ideii de diversitate, bogație și expresie culturală multiplă,

încurajând dialogul intercultural, coexistența comunităților minoritare în armonie, în pace, cu

înțelegere și respect reciproc. În 2001, prin adoptarea Declarației universale privind diversitatea

culturală, articolul 1 precizează: „Ca sursă de schimburi, inovaţie şi creativitate, diversitatea

culturală este necesară umanităţii aşa cum biodiversitatea este pentru natură. În acest sens,

patrimoniul comun al umanităţii trebuie să fie recunoscut şi afirmat pentru generaţiile prezente şi

viitoare.”

Coeziunea socială, valoare importantă respectată de Uniunea Europeană se va putea realiza doar

prin schimbul de idei, opinii , prin dialogul constant între comunități, între popoare, prin respectul
 reciproc pentru identitatea culturală a fiecăruia.

Săptămâna aceasta, celebrarea valorilor culturale a început cu ziua de 18 Mai, cunoscută încă

din 1977 drept Ziua internațională a muzeelor, context de a reitera importanța acestor instituții

pentru valorificarea potențialului cultural românesc. Nu întâmplător tema anului este „Muzee pentru

Egalitate: Diversitate și Incluziune”, ca posibilitate de a crea experiențe pentru oameni diferiți, din

întreaga lume, din categorii sociale diverse.

Dincolo de valențele importante ale celor două zile culturale sărbătorite în perioada aceasta,

mă surprinde și îngrijorează pasivitatea și activitatea sumară a Ministerului Culturii.

Este firesc să analizăm evoluțiile și strategiile domeniilor de viață socială, economică sau culturală

din perspectivă parlamentară, de aceea semnalez ezitări, dificultăți sau derapaje ale guvernării.

Dacă săptămâna trecută vorbeam despre inabilitatea unui ministru ce deține un portofoliu extrem de

important pentru dezvoltarea României – agricultura, de această dată constatările se referă la un

domeniu cu valoare identitară profundă. Și aici observăm absența „nemotivată” din spațiul public,

de pe „ordinea de zi”, a proiectelor importante, a Ministerului Culturii, condus, se pare, cu mare

dificultate și lipsă de soluții creative.

Săptămâna aceasta ar fi trebuit să reunească o paletă largă de activități , dezbateri, concursuri,

webinarii, vernisaje virtuale, ar fi trebuit ca Ministerul Culturii să devină un centru de iradiere a

ideilor, a proiectelor, un punct de întâlnire a diferitelor perspective oferite de comunităţile muzeale,

o reuniune a ideilor și a evenimentelor pentru sprijinirea dialogului cultural, în general. Am fi dorit

să vedem un minister preocupat de promovarea unor instrumente pentru diversificarea și valorizarea

modalităților de educație culturală pentru tineri sau adulți, în format virtual, de proiecte care să

includă promovarea culturii minorităților naționale sau a valorilor europene.

Din păcate, în stilul cunoscut deja, la nivelul echipei liberale de guvernare, absența este cuvântul de

ordine și de această dată. Discursurile sunt fără idei relevante și trimitere la fapte concrete,
 declarațiile de tipul unei recente postări a ministrului Culturii anunță sumar „continuarea seriei

dezbaterilor…”.

Se pare că mass-media și-a făcut datoria mai bine, publicațiile importante oferă cetățenilor

informații culturale interesante, atât din țară, cât și de peste hotare, mass-media a scris despre marile

muzee ale lumii ce pot fi vizitate online, presa detaliază și explică românilor semnificațiile

evenimentelor culturale mai bine decât decidenții din cultură, iar editurile au vândut carți, în

perioada pandemiei, în sistem online, cu mult peste așteptări, deși România se afla încă în 2019 pe

ultimul loc în Europa la consumul de carte. Din fericire românii au arătat în această perioadă că

dorința de lectură, de artă, setea de frumos și interesul pentru cultură nu au disparut odată cu

distanțarea socială, în schimb demersurile ministeriale nu oferă nici programe, nici evenimente,

nici campanii adecvate perioadei pe care o traversăm.

Ca profesor și filolog, sunt atentă la evoluțiile culturale și la agenda din domeniul Ministerului

Culturii de mai mult timp și constat din nou că nu se vine în întâmpinarea cetățenilor cu propuneri și

măsuri inspirate. Vă atrag atenția, domnule ministru, că nu o sărbătoare din calendar trebuie să ne

motiveze pentru a organiza eventuale dezbateri pentru un cerc restrâns de cunoscători, ci trebuie să

vedem responsabilitate și implicare constantă, organizarea unor evenimente și pentru publicul larg,

apropiat de cultură sau care poate fi inspirat de modele culturale. Sigur, se poate discuta despre o

„prioritizare” și ierarhizare a portofoliilor importante și sprijinite financiar în această perioadă de

grea încercare pentru România, dar fiecare ministru trebuie să își promoveze domeniul și să fie

eficient în implementarea unor politici specifice, adaptate contextului actual, proiecte inedite, de

succes.

În această perioadă, marile muzee ale lumii și instituțiile culturale propun tururi virtuale, iar

accesul este gratuit de cele mai multe ori, la cultură, în spațiul online, mai ales prin activități

educative pentru tineri, elevi și studenți. Ne întrebăm retoric dacă există și propuneri, inițiative ale

ministrului Culturii. Vorbim totuși de un portofoliu important, cu un buget rezonabil pentru anul

calendaristic 2020, buget ce trebuia reorientat în noile condiții sociale spre alte tipuri de activități și
campanii, adaptabile la mediul virtual. Să nu uităm nici de necesitatea unui plan de acțiune concret

pentru sprijinirea specialiștilor și a instituțiilor ce desfășoară activități în domeniul evenimentelor

culturale, al spectacolelor.

La momentul audierii în Comisia pentru Cultură din cadrul Parlamentului, în luna februarie,

ministrul Bogdan Gheorghiu afirma: „în primul rând cultura reprezintă o prioritate și un obiectiv

național de securitate pe care mi l-am asumat.” Afirmația sa nu s-a concretizat încă prin niciun

proiect notabil.

În calitate de vicepreședinte al Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport mă îngrijorează ceea

ce se petrece în societatea românească și nu pot să nu remarc lipsa unor programe eficiente de

educație culturală pentru tineri, observ o devalorizare simbolică a acestui segment de educație și o

implicare precară a instituțiilor statului, a celor două ministere de resort – Educația și Cultura.

Contextul pandemic nu a reprezentat doar o izolare fizică, ci și o izolare culturală, care a însemnat o

ruptură bruscă și neașteptată între studenți, elevi și experiențe culturale semnificative:

Nu există programe dedicate, la interferența între educație și cultură;

Digitalizarea domeniului cultural este lentă și multe dintre tururile virtuale (dacă există) nu sunt

accesibile de pe telefon;

Lipsa unor aplicații complexe, în care să fie cuprinse toate instituțiile culturale din România și

accesul online, gratuit, la informații de interes;

Suspendarea programului cu publicul la bibliotecile clasice trebuie substituită prin dezvoltarea și

promovarea Bibliotecii Digitale Naționale;

Lipsa unor campanii de cunoaștere și explorare a specificului cultural românesc, a elementelor

relevante de patrimoniu material sau spiritual, ținând cont de prezența tinerilor, în această

perioadă, în mediul online;

 Sinteze, deschideri, prezentări ale valorilor spirituale, culturale ale minorităților din spațiul

românesc.

Când vorbim despre cultură, vorbim despre educație, despre cunoaștere, lectură, artă și

sensibilitate, disocierea celor doi termeni fiind imposibilă. Cu siguranță, la un nivel simbolic, prin

cultură, „cel care înțelege să citească deține cheia faptelor mari, a posibilităților nevisate” ( Aldous

Huxley).

Aceste sărbători sugestive au rolul de a trezi inerții, idei și conștiințe. Avem datoria de a

onora moștenirea culturală a poporului nostru, de a transmite generațiilor ce vin cunoștințe,

informații, dar și valori, norme, aspecte istorice, mitice și religioase, semnificații lingvistice și

artistice, definind matricea culturii noastre, dar trebuie să avem și respectul, deschiderea,

receptivitate față de alte culturi. Dialogul, cunoașterea, valorile culturale ne îmbogățesc și ne învață

cum să trăim și să simțim la noi, în spațiul românesc, dar și alături de ceilalți, în lumea cea mare.

Celebrarea diversității culturale este o sărbătoare importantă pentru comunitatea europeană, care

promovează respectarea diversității, bogăția și expresia culturală multiplă. Aceasta încurajează

dialogul intercultural și coexistența comunităților minoritare în armonie și pace, cu înțelegere și

respect reciproc. Uniunea Europeană susține coeziunea socială prin schimbul de idei și opinii între

comunități și prin respectarea identității culturale a fiecăruia. Recent, a fost celebrată Ziua

internațională a muzeelor, subliniind importanța acestor instituții pentru valorificarea potențialului

cultural. Cu toate acestea, există preocupări cu privire la activitatea și implicarea Ministerului

Culturii în aceste probleme. Este important să analizăm evoluțiile și strategiile din domeniul cultural

din perspectiva parlamentară, pentru a identifica dificultățile sau derapajele guvernării.