CAPITOLUL III.

IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI

CONSTITUŢIONAL

- izvor formal al dreptului - forma de exprimare a normelor juridice:

- actul normativ pentru normele juridice
emise de stat
- actul cvasi-normativ pentru normele
juridice emise de organizațiile nestatale
- forma nescrisă pentru celelalte norme
sociale
→ toate normele juridice dintr-o societate sunt izvoare formale ale
dreptului
- izvoare ale dreptului constituțional - numai acele norme care emană de
la organe de stat reprezentative (adunări alese) şi care au ca obiect
relaţiile sociale apărute în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării
puterii de stat
→ România există următoarele izvoare ale dreptului constituţional:

1. Constituţia şi legile de modificare a ei (legile constituţionale)

- majoritatea covârşitoare a normelor constituționale reglementează

organizarea şi funcţionarea puterii de stat
- Constituția României din 1991, modificată în 2003

1
- Constituția emană de la o adunare special aleasă de popor în scopul
adoptării ei (adunare constituantă) și a fost aprobată prin referendum
- legile de modificare a ei emană de la adunarea legislativă ordinară
(Parlamentul) și sunt aprobate de asemenea prin referendum; ele se
încorporează în Constituție

2. Legile organice şi legile ordinare

- legile emană totdeauna de la Parlament

- legile organice reglementează materiile menţionate expres în
Constituţie şi, datorită importanţei acordate acestor materii, se adoptă cu
un cvorum de vot mai ridicat
- legile ordinare reglementează toate celelalte domenii
- exemple de legi izvoare ale dreptului constituţional: legile electorale,
legea privind cetăţenia română, legea privind referendumul, legea
răspunderii ministeriale, legea privind statutul deputaților și senatorilor,
legea privind organizarea și funcționarea guvernului

3. Ordonanţele de guvern

- au forţa juridică a legilor, organice sau ordinare, în funcţie de materia

pe care o reglementează

2
- sunt de două feluri: - ordonanțe simple - adoptate pe baza unei
împuterniciri parlamentare acordate prin legi de abilitare
- supuse sau nu aprobării
parlamentare, în funcție de ceea ce prevăd legile de abilitare
- ordonanțe de urgență - adoptate direct în baza
Constituţiei în cazuri de urgenţă
- supuse obligatoriu
acestei aprobări înainte de a fi publicate
- deși guvernul nu este un organ reprezentativ, împuternicirea și
aprobarea pe care le dă Parlamentul au efectul însuşirii ordonanțelor de
către organul reprezentativ

4. Tratatele internaționale şi acordurile internaţionale supuse ratificării

parlamentare

- tratatele - încheiate de Președintele României și supuse ratificării

(aprobării) parlamentare date prin lege
- acordurile - încheiate de Guvern sau de ministere și supuse fie
aprobării Guvernului dată prin hotărâre de guvern (regula), fie aprobării
parlamentare prin lege (excepția)
- nici Președintele, nici Guvernul și nici ministerele nu sunt organe
reprezentative, dar prin ratificarea dată prin lege organul reprezentativ
care este Parlamentul îşi însuşeşte tratatul sau acordul în discuţie

3
→ acordurile supuse aprobării prin hotărâre de guvern nu pot fi izvoare
ale dreptului constituțional

5. Regulamentele parlamentare

- expresia autonomiei parlamentare

- adoptate atât la nivelul fiecărei camere, cât şi la nivelul parlamentului
în ansamblul său pentru şedinţele comune ale camerelor
- sunt hotărâri parlamentare cu caracter normativ
- reglementează structura internă a Parlamentului, modul de lucru al
camerelor şi al organelor lor interne, comportamentul în incinta
Parlamentului atât al parlamentarilor cât şi al unor terţe persoane aflate –
întâmplător sau nu – acolo
→ prevederile lor au un efect juridic limitat în spaţiu

Obiceiul juridic sau cutuma

- nu există în dreptul constituţional românesc, în dreptul public în

general, deoarece nu există în Constituție nicio trimitere la el
- nu trebuie confundată cutuma cu practica, adică cu obiceiul
nerecunoscut de puterea de stat
- în în politică pot apărea şi apar efectiv practici care se îndepărtează de
la regulile scrise sau chiar le contravin făţiş; dar ele nu au nici o forţă

4
juridică, ele sunt viabile atâta timp cât sunt respectate de toţi subiecţii de
drept pe care îi privesc, nimeni nefiind obligat juridic să le respecte şi
neexistând nici o sancţiune juridică pentru încălcarea lor

Jurisprudenţa sau practica instanţelor judecătoreşti

- în mod normal hotărârile judecătorești nu pot fi izvoare ale dreptului,

deoarece ele sunt acte juridice individuale
- excepții aparente (deoarece ele nu sunt date pentru soluționarea unor
procese, ci numai, eventual, cu ocazia soluționării unor procese):
- deciziile prin care Curtea Constituțională declară
neconstituționale cu efect general obligatoriu legi sau ordonanțe de drept
constituțional după intrarea lor în vigoare
- deciziile prin care Înalta Curte de Casație și Justiție
interpretează cu efect general obligatoriu legi sau ordonanțe de drept
constituțional
- aceste tipuri de decizii pot fi considerate izvoare ale dreptului datorită
caracterului lor general, dar sunt izvoare accesorii, secundare, deoarece
nu au caracter de sine stătător ci fac corp comun cu actele normative pe
care le interpretează sau invalidează
- ierarhia izvoarelor dreptului constituțional - parte din cea a izvoarelor
dreptului în general → guvernată de principiul legalității în sens larg și
de cel al constituționalității

5
- legalitatea în sens larg - domnia legii în sens larg, mai precis:
- obligaţia tuturor, guvernanţi şi guvernaţi,
de a respecta legea în sens larg; "Nimeni nu este mai presus de lege" şi
"Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie"
(Constituția)
- organizarea tuturor normelor juridice într-
un sistem piramidal, ierarhizat, în care normele aflate pe o treaptă
inferioară trebuie să fie conforme, atât în conţinut cât şi în formă, cu cele
aflate pe treapta superioară, exceptând Constituţia, care se află în vârful
piramidei
- constituţionalitatea - aspect al legalităţii în sens larg, semnificând
conformitatea tuturor celorlalte norme cu Constituţia, atât în momentul
adoptării normelor inferioare sau a Constituției, cât şi ulterior, în
momentul modificării lor sau a Constituției
- conformitate materială - conţinutul normelor
inferioare trebuie să fie conform cu dispoziţiile materiale (de fond) ale
Constituţiei
- conformitate formală – normele inferioare
trebuie să fie adoptate de către organele, în forma şi după procedurile
prevăzute de Constituţie
- garantată practic de controlul de
constituţionalitate

6
CAPITOLUL IV. NOŢIUNEA DE CONSTITUŢIE. CONŢINUTUL
NORMATIV AL CONSTITUŢIEI. FORME DE CONSTITUȚIE.
ADOPTAREA, MODIFICAREA, ABROGAREA ŞI
SUSPENDAREA CONSTITUŢIEI. TIPURI DE CONSTITUŢII
Secţiunea 1. Noţiunea de constituţie. Conţinutul normativ al constituţiei.
Forme de constituție

- constituţia - legea fundamentală a unei societăți, adică actul ce

cuprinde principiile de organizare politică şi economico-socială, căruia
trebuie să i se subordoneze legile obişnuite
→ constituţia este un dublu document al societăţii:
- un document politico-juridic – stabilește guvernarea
societăţii
- un document (economico-)social - stabilește
principiile ce stau la baza economiei şi a vieţii sociale, eventual şi un
program de dezvoltare economică pentru viitor
- definirea ei pe baza criteriului material: constituţia este ansamblul de
reguli care au ca obiect constituirea şi exercitarea puterii de stat,
indiferent de locul pe care îl ocupă în ierarhia dreptului şi de forma lor
→ sunt norme constituţionale Constituţia, legile, organice sau ordinare,
ordonanțele de guvern, regulamentele parlamentare etc., care
reglementează sistemul electoral, statutul partidelor politice, organizarea
internă a parlamentului

7
- definirea ei pe baza criteriului formal: constituţia este ansamblul de
reguli adoptate de un anumit organ după o anumită procedură şi într-o
anumită formă și modificabile într-un mod similar sau cel puțin într-un
mod solemn, indiferent de obiectul lor → normele constituţionale apar
astfel ca norme privilegiate şi protejate în mod special → ajung să fie
incluse în constituţie norme care nu au nici o legătură cu puterea de stat
(a se vedea mai jos) sau norme care au o legătură indirectă cu ea (a se
vedea mai jos), aceasta pentru a li se conferi forţă juridică superioară
- definirea ei pe baza ambelor criterii: constituţia este ansamblul de
reguli adoptate de un anumit organ, după o anumită procedură şi într-o
anumită formă, reguli care au ca obiect principal instituirea şi exercitarea
puterii de stat
- normele din Constituţie: - norme care au legătură directă cu puterea de
stat (de exemplu cele care stabilesc principiile de guvernare, organele
principale ale statului, structura, funcţionarea şi atribuţiile lor, relaţiile
dintre ele)
- norme care au o legătură indirectă cu
puterea de stat (de exemplu cele referitoare la cetăţenie, la drepturile şi
libertăţile fundamentale, la limba oficială)
- norme care nu au nicio astfel de legătură
dar care sunt incluse în Constituţie pentru a li se conferi forţa juridică
supremă (de exemplu cele referitoare la legăturile cu românii din

8
străinătate, la autonomia universitară, la familie, la armată, la religia de
stat)
- supremaţia Constituţiei - calitatea ei de a se situa în vârful sistemului
juridic și deasupra tuturor instituţiilor politico-juridice dintr-o societate
- garantată de prevederile Constituției
referitoare la adoptarea, abrogarea şi modificarea ei, precum și la
controlul de constituționalitate
- după formă constituțiile pot fi:
- cutumiare - alcătuite exclusiv din cutume politice (care nu
se confundă cu practicile constituționale)
- scrise - acte solemne (legi fundamentale)
- legi ordinare cu rol constituțional
- mixte - cutume + acte solemne; cutumele au doar un rol
subsidiar, de completare a actelor scrise, pe care în nici un caz nu le pot
contrazice
- cutume + legi ordinare cu rol constituțional

Secţiunea 2. Adoptarea constituţiei. Tipuri de constituţii

- adoptarea constituţiei - când se naşte un stat nou - nu există o

constituţie în vigoare
- când, în urma unor evenimente de natură
revoluţionară, se instaurează un alt tip de societate, radical deosebit de

9
cel anterior; constituția a fost "anihilată" de evenimentele revoluţionare
şi nu mai este luată în considerare
- opera puterii constituante originare, în concret
un individ, un grup sau colectivitatea naţională în ansamblul ei; puterea
constituantă originară concretă se autoinstituie, cu consimțământul
societății și folosește o procedură ad-hoc pentru adoptarea Constituției,
dat fiind că nu (mai) există o Constituție care să stabilească aceste
aspecte
- tipul de putere constituantă originară → tipul de constituţie adoptat
- tipuri de constituții: - constituţia concedată (acordată) - adoptată de
monarhul absolut, acesta limitându-şi benevol puterea; monarhul face
poporului o concesie acceptând să guverneze cu ajutorul unei constituţii;
exemple: Constituţia Franţei din 1814, Constituţia Sardiniei şi
Piemontului din 1848, Constituţia Japoniei din 1889
- constituţia-statut (plebiscitară) - combinaţie
între cea concedată şi democraţia populară directă: statutul este adoptat
de monarh şi aprobat de popor prin plebiscit; exemple: Constituţia
Franţei din 1852, Constituţia României din 1938
- constituţia-pact - contract între monarh şi
parlamentul acţionând ca reprezentant al poporului, ambele părţi fiind pe
picior de egalitate; această formă apare în cazuri de acces la tron al unui
principe străin sau fără drept de succesiune conform regulilor existente;
exemple: Constituţiile României din 1866 şi 1923, Constituţia Franţei

10
din 1830 sau a lui Ludovic-Filip, Constituţia engleză în componenta ei
scrisă
- constituţia-convenţie - adoptată de o adunare
special aleasă în acest scop, pe baza principiului suveranităţii poporului,
adunare denumită convenţie sau adunare constituantă; exemple:
Constituţia Statelor Unite din 1787, Constituţiile statelor membre ale
federaţiei americane, Constituţiile Franţei din 1791 și 1848; o variantă o
reprezintă Constituţia adoptată de o adunare şi aprobată prin referendum;
exemple: Constituţiile Franţei din 1793 şi 1946, Constituţia României
din 1991
- constituţiile parlamentare

11