CAPITOLUL VIII.

GUVERNUL ŞI ADMINISTRAŢIA DE STAT

Secțiunea 1. Considerații generale

- Guvernul + preşedintele = puterea executivă

- Guvernul + celelalte organe centrale (de specialitate) + structurile
teritoriale ale lui şi ale celorlalte organe centrale + organele alese pe plan
local = administraţia publică
- Guvernul + celelalte organe centrale = administraţia publică centrală
- structurile teritoriale ale Guvernului, ministerelor și celorlalte organe
centrale + organele alese în teritoriu = administraţia publică locală
- crearea de structuri ale administraţiei centrale în teritoriu –
desconcentrare
- crearea de organe alese local - descentralizare sau autonomie locală

Secţiunea 2. Guvernul, ministerele, celelalte organe centrale

(administraţia publică centrală)

- Guvernul – alcătuit din ministere

- structura Guvernului, adică numărul de ministere și competența
acestora, variază de la o legislatură la alta sau chiar în cadrul aceleiași
legislaturi, ea fiind decisă ori de câte ori se formează un nou guvern
- șeful Guvernului - oficial prim-ministru (neoficial și premier)
- ceilalţi membri – miniştri
- România are un sistem de tip semi-prezidențial
- procedura de formare a Guvernului:
- în urma alegerilor preşedintele României desemnează un
candidat pentru funcţia de prim-ministru în urma consultării partidului
care deține jumătate plus unu din locurile din Parlament sau, dacă nici
un partid nu deţine această majoritate, a tuturor partidelor reprezentate în
Parlament
- candidatul desemnat îi selectează pe ceilalţi membri ai
Guvernului
- Guvernul în ansamblul său este supus votului de învestitură în
Parlament împreună cu programul de guvernare
- pe baza acestui vot Guvernul este numit de preşedintele
României, după depunerea unui jurământ de credință în fața sa
→ mandatul Guvernului și al membrilor săi coincide în mod normal cu
cel al Parlamentului
- prin excepție, mandatul mai poate înceta, individual sau colectiv, după
caz, prin deces, destituire, demisie, incompatibilitate, conflict de
interese, pierderea drepturilor electorale sau imposibilitatea definitivă de
exercitare a funcţiei
- survenirea cazurilor de încetare individuală pentru primul-ministru
atrag încetarea mandatului Guvernului în întregul său
- destituirea - colectivă - prin adoptarea unei moțiuni de cenzură în
Parlament
 - individuală (revocare); dacă în urma revocării unui
ministru este numit alt ministru, înlocuirea se numește remaniere
guvernamentală
- nu poate avea loc pentru primul-ministru
- pentru ceilalţi miniştri ea se dispune de
către şeful statului, la propunerea primului-ministru, cu aprobarea
Parlamentului dacă se modifică structura sau compoziţia politică a
Guvernului
- incompatibilitatea - interdicția cumulului cu orice altă funcţie sau
demnitate publică decât cea de membru al Parlamentului, cu orice
funcție din cele menționate la incompatibilitățile parlamentarilor și cu
funcția de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu
scop comercial
- prin excepție, membrii Guvernului pot primi
derogare de la Guvern să participe ca reprezentanți ai statului în
adunarea generală a acționarilor la societățile comerciale de stat ori ca
membri în consiliul de administrație al regiilor autonome, companiilor
sau societăților naționale, instituțiilor publice sau al societăților
comerciale, dacă e vorba de persoane juridice de interes strategic sau
dacă un interes public impune aceasta
- conflictele de interese - când membrii Guvernului emit/încheie acte
juridice individuale care produc un folos material pentru ei, pentru soții
ori rudele lor de gradul I
- pierderea drepturilor electorale - prin hotărâre judecătorească penală de
condamnare la această pedeapsă complementară sau prin hotărâre
judecătorească civilă de punere sub interdicție
- imposibilitatea definitivă de exercitare a funcției - dacă depășește 45 de
zile
- poate fi cauzată de
orice alt factor decât cei menționați
- în caz de destituire colectivă a Guvernului acesta rămâne în funcție, dar
numai pentru rezolvarea treburilor curente (adică aplicarea actelor
legislative în vigoare, cu excepția unor cazuri urgente în care pot fi
promovate proiecte de legi noi sau adoptate ordonanțe de urgență), până
la formarea unuia nou
- în cazul survenirii unuia din cazurile de încetare individuală a
mandatului, precum și în cazul imposibilității temporare de exercitare a
funcției, se instituie obligatoriu interimatul funcției de prim-ministru,
până la formarea unui nou Guvern sau până la încetarea imposibilității
temporare, respectiv facultativ al celei de ministru, până la numirea altor
miniștri sau până la încetarea imposibilității temporare
→ numirea de către președintele României a unui prim-ministru
interimar, respectiv a unui ministru interimar la propunerea primului-
ministru, în ambele cazuri dintre membrii Guvernului
- funcționare: şedinţe - prezidate de primul-ministru
 - prin excepție de preşedintele României, care le
prezidează fără drept de vot, dacă participă la ele
- cvorum de prezență: jumătate plus unu din
membrii guvernului
- adoptarea actelor: prin consens
prin decizia primului-
ministru, în lipsa consensului
- pentru faptele penale săvârşite în exerciţiul funcţiei lor membrii
Guvernului pot fi puşi sub urmărire penală
- la cererea preşedintelui României pentru miniștrii care
nu sunt parlamentari
- la cererea Camerei Deputaților pentru miniștrii care sunt
și deputați
- la cererea Senatului pentru miniștrii care sunt și senatori
- solicitarea urmăririi penale → dreptul preşedintelui României de a-i
suspenda din funcţie
- trimiterea în judecată → suspendarea lor de drept
- atribuţiile Guvernului: - definește şi conduce politica naţională, prin
organizarea executării (crearea cadrului executării prin acte
administrative normative) şi prin executarea efectivă (prin adoptarea de
acte administrative individuale şi prin desfășurarea de operaţiuni
materiale) a reglementărilor primare
→ pe baza reglementărilor primare Guvernul, ministerele şi celelalte
organe centrale pot adopta acte administrative normative, care reprezintă
reglementări secundare (hotărâri de guvern, ordine, instrucţiuni,
circulare de ministru etc.)
pe baza reglementărilor primare și/sau a celor secundare aceiaşi
subiecţi emit pot emite acte administrative individuale (cu aceeaşi
denumire ca şi cele menţionate anterior)
- are iniţiativă legislativă (în fapt
preponderentă faţă de cea parlamentară)
- negociază tratatele internaționale și
acordurile internaționale la nivel de guvern
- încheie acorduri la nivel de guvern
- aprobă acorduri la nivel de guvern sau de
ministere
- emite acte echivalente legilor (ordonanțe), pe
bază de delegare parlamentară sau, în cazuri excepţionale, de urgenţă,
direct pe baza prevederilor constituționale
- ordonanțele simple - nu pot fi emise în domeniul legilor organice şi cu
atât mai puţin în domeniul legilor constituţionale
- pot fi supuse aprobării Parlamentului, dată prin
lege
- ordonanţele de urgenţă - pot fi emise şi în domeniul legilor organice
- trebuie supuse aprobării Parlamentului
- atribuțiile primului-ministru: - coordonarea celorlalţi membri ai
Guvernului
- numirea şi eliberarea din funcţie a
secretarului general al Guvernului
- numirea şi eliberarea din funcţie a
secretarilor de stat care nu sunt membri ai Guvernului şi a
subsecretarilor de stat
- numirea şi eliberarea din funcţie a
conducătorilor organelor centrale de specialitate subordonate Guvernului
- înaintarea către preşedintele
României a propunerii de revocare a unor miniştri şi de numire a altora
- acordarea împuternicirii de
semnare a acordurilor internaţionale încheiate la nivel de guvern
- semnarea actelor emise de
Guvern
- contrasemnarea decretelor
Preşedintelui României
- prezentarea de rapoarte
Parlamentului
- prezentarea în Parlament a
declaraţiei de angajare a răspunderii Guvernului pe un proiect de lege
- reprezentarea Guvernului în
raporturile cu terți
 - sunt exercitate prin decizii
- miniștrii: - conduc ministerele care li s-au atribuit, asigurând
organizarea executării și/sau executarea efectivă a reglementărilor
primare în domeniul lor de activitate
- reprezintă ministerele în raporturile cu terți
- negociază și încheie acorduri la nivel de ministere
- organele de specialitate ale administraţiei centrale:
- pot fi subordonate Guvernului
- pot fi subordonate ministerelor
- pot fi autonome sub controlul Parlamentului
- exemple: Banca Națională, Curtea de Conturi,
Consiliul Naţional al Audiovizualului, Consiliul Concurenţei,
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Comunicaţiilor,
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Agenţia Naţională
a Funcţionarilor Publici, Agenţia Naţională pentru Sport, Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare etc.
- colaborează cu Guvernul
- incompatibilitățile privind celelalte funcții de autoritate din
administrația publică centrală (secretar de stat, subsecretar de stat sau
funcții asimilate acestora) și derogările de la ele sunt aceleași cu cele
instituite pentru membrii Guvernului
- conflictele de interese în privința celorlalte funcții de autoritate din
administrația publică centrală sunt aceleași ca pentru membrii
Guvernului
Secțiunea 3. Administrația publică locală

- două categorii: organele care reprezintă în teritoriu Guvernul,

ministerele și celelalte organe centrale; exemple: prefectul, diverse
direcții, inspectorate, inspecții, agenții etc. (de exemplu Inspecția de Stat
în Construcții, poliția, jandarmeria, Inspectoratul școlar, Direcția
Generală Regională a Finanțelor Publice, Direcția Județeană a Finanțelor
Publice, Administrația Financiară orășenească, Agenția Județeană pentru
Ocuparea Forței de Muncă, Camera Județeană de Conturi etc.), create de
regulă la nivel județean și, uneori, și la nivel orășenesc
organele alese pe plan local - cele alese la nivel
județean - consiliile județene și președinții acestora - și cele alese la
nivel de orașe și comune - consiliile orășenești/comunale și primarii
- prefectul - reprezintă Guvernul la nivel de județ, fiind numit, printre
altele, pe criteriul politic
- controlează legalitatea acțiunii organelor locale alese
(control de tutelă), putând ataca la instanțele de contencios administrativ
actele organelor locale pe care le consideră nelegale
- coordonează organele desconcentrate ale Guvernului și
ministerelor, dând un aviz obligatoriu la numirea în funcție și la
eliberarea din funcție a conducătorilor respectivelor desconcentrate
 - asigură ordinea publică în localități
- nu se află în raporturi ierarhice cu organele
desconcentrate în teritoriu ale Guvernului și ministerelor, acestea fiind
subordonate celor centrale pe care le reprezintă în teritoriu, așa cum
prefectul este și el subordonat Guvernului
- consiliile locale - sunt alese prin vot universal direct de către populația
unităților administrativ-teritoriale respective
- reprezintă organele deliberative ale unităților
administrativ-teritoriale
- stabilesc politica de dezvoltare a acestora, le
gestionează patrimoniul și stabilesc impozitele și taxele locale
- nu există raporturi ierarhice între cele județene și
cele orășenești/comunale
- nu există raporturi ierarhice între ele și organele
desconcentrate în teritoriu ale Guvernului și ministerelor, inclusiv
prefectul
- primarii și președinții de consilii județene - sunt aleși prin vot universal
direct de către populația unităților administrativ-teritoriale respective
- reprezintă organele
executive ale unităților administrativ-teritoriale respective
- aplică cele stabilite de
consilii
 - sunt subordonați
consiliilor locale respective
CAPITOLUL IX. PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, ALEGERE,
ATRIBUŢII

- președintele - șeful statului

- instituţia şefului statului: - unipersonală - regula
- colegială – excepţia
- România: funcție unipersonală

Secţiunea 1. Modul de alegere şi mandatul Preşedintelui României

- alegerea - prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat

- organizată într-un tur sau în două tururi, în funcție de
rezultatele obținute în primul tur: în primul tur este necesară obţinerea a
cel puţin jumătate plus unu din voturilor cetățenilor înscriși în listele
electorale; dacă nici un candidat nu obţine această majoritate, se
organizează un al doilea tur, la care participă primii doi candidaţi în
ordinea numărului de voturi; de această dată este proclamat câștigător
candidatul care a obținut un număr mai mare de voturi în raport cu
celălalt candidat
- Curtea Constituţională: - controlează legalitatea tuturor operaţiunilor
electorale
 - validează rezultatul alegerilor, proclamând
preşedinte pe candidatul care a întrunit numărul cerut de voturi
- preşedintele depune jurământul în faţa celor două Camere ale
Parlamentului, reunite în şedinţă comună