Lobby și grupuri de interese

Lect. Univ. dr. Miruna Andreea Balosin

Facultatea de Studii Europene, UBB Cluj-Napoca
Curs 5: Privire comparativă asupra reglementării activităţii de lobby în Statele
Unite ale Americii şi Europa
Lobby in SUA
• Prima reglementare referitoare la lobby a apărut în 1935: Legea referitoare la societățile furnizoare de utilități
publice.

• 1946, prin Reglementarea federală a activităților de lobby s-a instituit pentru prima dată un Registru general al
lobbyiștilor, (în vigoare timp de 50 de ani, înlocuită abia în noiembrie 1995 de Legea transparenței activităţilor de
lobby).
• Legea transparenţei activităţilor de lobby (Lobbying Disclosure Act) din 1995, modificată în 2007,
http://lobbyingdisclosure.house.gov/lda.pdf are în vedere:

(i) Formularea, modificarea sau adoptarea unei legi la nivel federal (inclusiv a unor proiecte de lege);

(ii) Formularea, modificarea sau adoptarea unui act administrativ (regulation), ordin executiv sau orice alt program,
politică sau poziţie a Guvernului SUA;

(iii) Gestionarea sau executarea unui program sau politici federale (inclusiv negocierea, acordarea sau gestionarea
unui contract, finanţare, împrumut, licenţă, etc.);

(iv) Numirea sau confirmarea unei persoane pentru o funcţie pentru care Senatul are competenţa de
confirmare/numire.
Legea transparenței activităţilor de lobby (intrată în vigoare în 1995)

Definiții

Activitatea de lobby "apare când o persoana comunica fie oral, fie in scris cu diferiti oficiali in numele unei persoane sau a unei
companii pe anumite teme cum ar fi: legislatie, reguli si legi, programe guvernamentale, grant-uri, imprumuturi". Actiunea de lobby are
ca scop influentarea deciziilor decidentilor.
Lobbyist-ul îndeplinește cumultativ următoarele trei criterii:

• câștigă cel puțin 3.000 dolari în urma desfăşurării a trei luni de activități de lobby,

• are mai mult de un contact pe care urmăreşte să-l influențeze și

• își petrece mai mult de 20 % din timp exercitând activităţi de lobby pentru un singur client în cadrul unei perioade de trei luni.
Excepții

Nu constituie lobby:

• comunicarea făcută de funcționari publici sau reprezentanți ai mass-media care are drept scop colectarea și diseminarea informațiilor
către publicul larg;

• comunicarea publică;

• comunicarea realizată în numele unor autorități publice;

• cererile administrative;

• audierile ori informațiile furnizate la cererea unei autorități publice.

Avantaje:

• vechimea reglementărilor și o îndelungată și bogată practică în materie de lobby au contribuit în mare măsură la succesul legii
adoptată în 1995;

• entitățile care desfășoară activități de lobby sau angajează lobbyiști raportează cu regularitate atât subiectele cu privire la care
realizează astfel de activități, cât și valoarea contractelor încheiate;

• legislația penală americană interzice membrilor Congresului timp de 1 an și funcționarilor publici timp de 2 ani după încheierea
mandatului (așa-numita perioadă de cooling-off) să desfășoare activități de lobby în domeniul de activitate avut anterior.

Dezavantaje:

• caracter pronunțat represiv, cu posibilitatea aplicării unor amenzi consistente și a excluderii contravenienților din cadrul entităților
ce pot desfășura lobby.
Lobby in UNIUNEA EUROPEANĂ: Acord între Parlamentul European și Comisia Europeană privind înființarea
unui Registru de transparență pentru organizații și persoane care desfășoară activități independente implicate
în procesul de elaborare și punere în aplicare a politicilor UE (intrat în vigoare în 2011)

Principalele prevederi:

Sunt presupuse a fi înregistrate toate activitățile desfășurate cu scopul de a influența direct sau indirect elaborarea sau punerea în
aplicare a politicilor ori luarea deciziilor în cadrul instituțiilor Uniunii

Excepții

• activitățile care au ca obiect acordarea de consultanță juridică sau alte tipuri de consultanță specializată, în măsura în care privesc
exercitarea dreptului fundamental al clientului la un proces echitabil;

• activitățile partenerilor sociali exercitate în calitate de participanți la dialogul social (sindicate, asociații de angajatori etc.), atunci când
își îndeplinesc misiunea care le este atribuită prin tratate;

• activitățile desfășurate ca răspuns la cererea adresată în mod direct și individual de o instituție a Uniunii sau de către un deputat în
Parlamentul European;

• activitățile desfășurate de partide politice, biserici, autorități locale.

Avantaje:

• înregistrare facultativă; accent pus pe responsabilizarea actorilor din sfera lobby;

• varietatea actorilor înregistrați și numărul mare al înregistrărilor deja realizate ce favorizează transparența;

• cadru sancționator ce protejează instituțiile publice țintă a lobby de accesul contravenienților la ele fără sancțiuni pecuniare.

Dezavantaje:

• nu include una din instituțiile decizionale importante în arhitectura decizională europeană, anume Consiliul Uniunii Europene, deși
acesta trimite un observator la reuniunile Secretariatului Registrului.
Recomandarea nr. 1908/2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
privind Codul european de bune practici asupra lobby-ului

Principii:

• Activitatea de lobby ar trebui să fie clar definită, cu precizarea diferențelor dintre desfășurarea acestei activități profesionale și
activitățile organizațiilor societății civile;

• Ar trebui îmbunătățită transparența în domeniul activității de lobby;

• Ar trebui să fie stabilite reguli aplicabile politicienilor, funcționarilor publici, membrilor grupurilor de presiune și al societăților
comerciale, inclusiv în privința conflictelor de interese și perioada de timp după încetarea mandatului în care desfăşurarea activităților
de lobby ar trebui să fie interzisă;

• Asociațiile implicate în activitatea de lobby ar trebui să se înregistreze;

• Ar trebui să fie purtate consultări prealabile cu organizațiile de lobby cu privire la orice proiect de reglementare a acestei activități;

• Ar trebui încurajată desfășurarea unei activități de lobby bine reglementată, transparentă și onestă, pentru a îmbunătăți imaginea
publică referitoare la persoanele implicate în această activitate.
 Comisia de la Veneția și activitatea de lobby
• CDL-AD(2013)011 Venice Commission, Report on the role of extra-institutional actors in the democratic system (lobbying), (Strasbourg, 22
march 2013)/ Raportul Comisiei de la Veneția asupra rolului actorilor extrainstituționali (LOBBYING) în sistemul democratic:
https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2013)011-e

Principii:

• Lobby-ul este „acţiunea indivizilor şi grupurilor private, fiecare cu interese specific şi variate, care încearcă să influenţeze deciziile la nivel politic”.

• Se distinge în mod clar între o acţiune legitimă şi un act de corupţie: lobby-ul este o parte centrală şi legitimă a procesului democratic în cadrul tuturor
sistemelor democratice liberale.

• Deși prezența actorilor extrainstituționali reprezintă o manifestare a principiului pluralismului într-o societate democratică, participarea acestora la
procesul decizional poate ridica probleme de legitimitate, reprezentativitate, egalitate, transparență și responsabilitate, ca principii fundamentale ale
oricărei democrații.

• Lobby-ul trebuie privit în contextul pierderii încrederii cetățenilor în stat și în instituțiile politice și al creșterii nivelului activităților diferitelor grupuri de
interese.
Cea mai bună soluție pentru UE?
• Transparența și responsabilitatea sunt esențiale pentru menținerea încrederii cetățenilor Uniunii în legitimitatea proceselor
politice, legislative și administrative ale Uniunii.

• Instituțiile semnatare recunosc importanța coordonării abordării lor, prin adoptarea unui cadru comun pentru cooperarea lor, în
vederea promovării în continuare a reprezentării intereselor într-un mod transparent și etic.

• Transparența privind reprezentarea intereselor este deosebit de importantă pentru a permite cetățenilor să urmărească
activitățile și să aibă în vedere influența potențială a reprezentanților grupurilor de interese, inclusiv influența exercitată prin
sprijin financiar și sponsorizări. O astfel de transparență este asigurată cel mai bine prin intermediul unui cod de conduită
conținând normele și principiile care trebuie respectate de către reprezentanții grupurilor de interese care se înregistrează într-
un registru de transparență (denumit în continuare „registrul”).
Este necesar ca registrul să devină obligatoriu prin instituirea, prin intermediul unor decizii individuale adoptate de fiecare dintre
instituțiile semnatare, a unor măsuri cu efect echivalent care să condiționeze desfășurarea anumitor tipuri de activități de
reprezentare a intereselor de înregistrarea prealabilă a reprezentanților de interese în registru.
Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia
Europeană privind un Registru de transparență obligatoriu

Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind un registru
de transparență obligatoriu stabilește normele și principiile care reglementează registrul de transparență:

• Acordul interinstituțional din 2021, JO L 207, 11.6.2021: https://eur-lex.europa.eu/legal-

content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2021.207.01.0001.01.ENG

Referințe juridice anterioare:

• Acordul interinstituțional din 2014 (înlocuit de acordul din 2021): http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/ro/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2014.277.01.0011.01.ENG

• Acordul interinstituțional din 2011 (înlocuit de acordul din 2014): http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/ro/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2011.191.01.0029.01.ENG