FUNDAȚII CONTINUE

1. Conformarea fundaţiilor pentru pereţii interiori ai construcţiilor fără subsol

 Dacă H≤1,10m

Tencuiala impermeabila Pardoseala parter

Placa de beton armat
Hidroizolatie rigida Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
±0.00
Dop de bitum
Trotuar
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii

CTS 3..5%

C6/7.5
C4/5

CTF

 Dacă H≥1,10m şi B≥bz+(5..10cm), fundaţia se realizează în varianta cu soclu.

Tencuiala impermeabila Pardoseala parter

Placa de beton armat
Hidroizolatie rigida Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
±0.00
Dop de bitum
Trotuar
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii

CTS 3..5%

Soclu

Umplutura compactata

C6/7.5
C4/5
CTF

Conformarea fundaţiilor pentru pereţii interiori ai construcţiilor cu subsol.

1
 Tencuiala impermeabila
Termoizolatie

Hidroizolatie rigida Pardoseala parter

Placa de beton armat
Termoizolatie - polistiren extrudat
Dop de bitum
±0.00
Trotuar
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii

CTS 3..5%

Protectia hidroizolatiei
Hidroizolatie

Pardoseala subsol
Placa de beton armat
Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
C8/10
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
-2.60

C6/7.5
C4/5
CTF

2. Criterii privind alegerea adâncimii minime de fundare.

Adâncimea de fundare Df se defineşte ca fiind distanţa minimă de la talpa fudaţiei la terenul

înconjurător natural sau sistematizat, Figura
Criterii de alegere a adâncimii de fundare:
1. Adâncimea de îngheţ.
Df min ≥ Hing + (10÷20 cm), (1.1.)
unde Hing – adâncimea de îngheţ, dată în documentul de referinţă STAS 6054/77,

±0.00

Pardoseala
Placaslabarmata
Pietris
Terennatural CTA

CTA

-2.60

CTF
CTF

Adâncimea minimă de fundare, funcţie de natura terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi

nivelul apei subterane poate fi adoptată conform Tabelului 1 (NP 112/04).

2
 Tabelul 1.1. Alegerea adâncimii de fundare.
H - Adâncimea apei Adâncimea minimă de fundare (cm)
Hî - Adâncimea de subterane faţă de
Terenul de fundare
îngheţ (cm) cota terenului natural Terenuri supuse Terenuri ferite de
(m) acţiunii îngheţului îngheţ *)
Roci stâncoase oricare oricare 3040 20
Pietrişuri curate,
H2,00 Hî 40
nisipuri mari şi oricare
mijlocii curate H<2,00 Hî +10 40
Pietriş sau nisip H2,00 80 50
argilos, argilă grasă Hî≤70
H<2,00 90 50
H2,00 Hî +10 50
Hî>70
H<2,00 Hî +20 50
Nisip fin prăfos, praf H2,50 80 50
Hî≤70
argilos, argilă H<2,50 90 50
prăfoasă şi nisipoasă H2,50 Hî +10 50
Hî>70
H<2,50 Hî +20 50
*) Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a
pardoselii.

Zone cu
adâncimea minimă de îngheţ.

2. Conditia de încastrare în terenul bun de fundare: fundatiile trebuie încastrate in terenul bun
de fundare cel puţin 20 cm. Acesta poate fi stratul de fundare natural sau îmbunătăţit.
Terenul bun de fundare, TBF, este acel pământ care sub influenţa încărcărilor exterioare nu suferă
deformaţii mari.
Terenul dificil de fundare, TDF, este acel pământ care duce la apariţia unor deformaţii mari a
terenului de fundare. Încadrarea terenului de fundare în cele două grupe se face conform cu
recomandările (NP 074 / 2007).
Df ≥ HTBF + (10÷20 cm), (1.2.)
Unde HTBF – adâncimea la care se gaseşte terenul bun de fundare faţă de nivelul terenului
înconjurător(Fig. 1.4).

3
 TBF

CTN

TBF
CTF

CTF

Adâncimea minimă de fundare pentru TBF la

adâncimi mari.
Adâncimea minimă de fundare.
Pentru cazul în care terenul bun de fundare apare la adâncimi mai mari (2-3m), pentru
atingerea cotei minime de fundare se pot folosi blocuri de beton sau chesoane prefabricate.
Pentru pământuri cu umflări şi contracţii mari(PUCM), adâncimea la care se dispune talpa
fundţiei faţă de nivelul terenului natural sau amenajat se adoptă în funcţie de nivelul apei
subterane(NAS):
D ≥ 1,50m, pentru Hw ≤ 2,00m
D ≥ 2,00m, pentru Hw ≥ 2,00m.
-0.05

NTA

NTA

dren perimetral

CTF
Hw
CPS

CTF
Hw

3. Nivelul apelor subterane, NAS.

La alegerea adâncimii de fundare în cazul sistemelor de fundare directă, pe cât posibil se evită
fundarea sub nivelul apelor subterane. Dacă un nisip este afânat şi saturat, variaţia bruscă a nivelului
apei subterane, cât şi solicitările dinamice (vibraţii) îl pot aduce în stare de lichefiere, ceea ce are ca
urmare o tasare bruscă a fundaţiei.
Chiar dacă avem de executat săpături cu adâncimi mici (50-70cm) în terenuri nisipoase fine
sub apă, apar deficienţe majore legate de prăbuşirea malurilor şi imobilitatea fundului săpăturii care
suferă o “afânare” şi deci o micşorare a capacităţii portante. În aceste situaţii pentru evitarea
producerii unor tasări, se recomandă adoptarea unor presiuni acceptabile reduse sau fundarea pe
radiere generale. Dacă deasupra nivelului apei nu poate fi asigurată o capacitate portantă
satisfăcătoare este mai economic să se fundeze pe piloţi.
Putem întâlni 3 situatii:
 Nivelul apei subterane este coborât, caz în care talpa
fundaţiei se gaseşte desupra NAS şi nu sunt necesare Fundatienoua
lucrări de epuisment.
Hidroizolatie
orizontala

NAS

4
  Nivelul tălpii fundaţiei se gaseşte sub nivelul apei
Excavatie
pompare directa

subterane, caz în care se prevăd lucrări normale

de epuisment sau drenare, fără riscul de
degradare a unor lucrări alăturate. NAS

pw

 Nivelul tălpii fundaţiei coboară sub Excavatie

nivelul apei subterane în condiţii

Puturi drenante Probleme

hidrogeologice deosebite, impunând NAS

lucrări de epuisment cu caracter
Fundatieexistenta

excepţional.
afluereaterenului
circulatiaapei interen

Perete/ palplansa

4. Criteriile tehnologice sunt legate de adâncimea minimă dictată de funcţiunile tehnologice.

3. Materiale utilizate la executarea fundaţiilor.

Clasele de beton folosite pentru fundaţii percum si caracteristicile betoanelor sunt date in
normativul SR EN 1992/2 şi NP 112 – 04.
 Betonul ciclopian: beton simplu cu 40% blocuri de piatra, folosit la fundaţiile construcţiilor de
mica importanţă, <P+2E;
Acesta nu se foloseşte în medii cu agresivitate chimică sau la elemente la care se impun
condiţii de impermeabilitate. Bolovanii trebuie să îndeplinească condiţiile: să fie fără
crăpături, dimensiunea maximă 1/6 din cea mai mică dimensiune a elementului, roca să nu
fie gelivă, să fie curaţi şi spălaţi. Se va evita folosirea rocilor calcaroase în cazul existenţei unei
agresivităţi chimice (sulfatice).
 Betonul simplu: folosit la blocuri de beton, umpluturi, cu clasa minimă C6/7,5;
 Betonul de egalizare este de clasa minima C2,8/3,5;
 Betonul armat: de clasa minim C8/10 pentru fundaţii obişnuite sau de clasa minim C12/15
pentru fundaţiile construcţiilor cu încărcări mari sau fundaţii din elemente prefabricate.
Agresivitatea apelor subterane obligă folosirea claselor de beton cel puţin C18/20 (acţiunea
apelor agresive chimic asupra betoanelor neconformate duce la degradarea fundaţiilor).
Tipurile de agresivitate întâlnite sunt: sulfatică, carbonică, acidă, magneziană.
Funcţie de condiţiile de mediu, clasele de expunere a betonului sunt date în Tabelul 1.3.

Alegerea claselor de expunere.

5
 Tabelul 1.3. Clase de expunere în funcţie de condiţiile de mediu, conform SR EN 206 - 1.
Notare Exemple informative care prezintă alegerea claselor de
Descriere mediu înconjurător:
clasă expunere
1. Nici un risc de coroziune, nici de atac.
Beton simplu şi fără piese metalice înglobate:
orice expunere înafară de îngheţ/dezgheţ, de Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului
X0
abraziune şi de atac chimic. Beton armat sau cu ambiant este foarte scăzută.
piese metalice înglobate foarte uscat.
2. Coroziune indusă de carbonatare.
Beton la interiorul clădirilor, unde umiditatea aerului
XC1 Uscat sau umed în permanenţă ambiant este scăzută. Beton imersat în permanenţă în
apă.
Suprafeţe de beton supuse la contact de lung termen cu
XC2 Umed, rareori uscat
apa. Un număr mare de fundaţii.
Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului
XC3 Umiditate moderată ambiant este medie sau ridicată. Beton exterior adăpostit
de ploaie
Suprafeţe de beton supuse la contact cu apa, dar nu intră
XC4 Alternativ umed şi uscat
în clasa de expunere XC2.
3. Coroziune indusă de cloruri.
Suprafeţe de beton expuse la cloruri transportate pe cale
XD1 Umiditate moderată
aeriană.
Piscine.
XD2 Umed, rareori uscar Elemente de beton expuse la ape industriale care conţin
cloruri.
Elemente de pod expuse la stropire cu apă care conţin
cloruri.
XD3 Alternativ umed şi uscat
Şosele.
Dale de parcaje pentru staţionare vehicule.
4. Coroziune indusă de cloruri prezente în mare.
Expus la aer vehiculând sare marină, dar fără Structuri pe sau în proximitatea unei coaste.
XS1
contact direct cu apa de mare.
XS2 Imersat în permanenţă. Elemente de structuri marine.
Zone de marnage, zone expuse la stropire sau la
XS3 Elemente de structuri marine.
brumă.
5. Atac îngheţ / dezgheţ.
XF1 Saturare moderată în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton expuse ploii şi îngheţului.
Saturare moderată în apă, cu agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton în lucrări rutiere expuse
XF2
îngheţului şi aerului vehiculând agenţi de dezgheţare.
XF3 Saturare puternică în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe orizontale de beton expuse la ploaie şi îngheţ.
Saturare puternică în apă, cu agent antipolei sau Drumuri şi tăbliere de pod expuse la agenţi de dezgheţ.
apă de mare. Suprafeţe de beton verticale direct expuse la stropirea cu
XF4 agenţi de dezgheţ şi la îngheţ.
Zone ale structurilor marine expuse la stropire şi expuse la
îngheţ.
6.Atacuri chimice.
Mediu cu slabă agresivitate chimică după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA1
206-1, tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică moderată după Soluri naturale şi apă în sol.
XA2
EN 206-1, tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică puternică după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA3
206-1, tabelul 4

Tabelul 1.4. Evaluarea agresivităţii mediului, conform EN 206 - 1.

Mediile înconjurătoare agresive chimic, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri și pe ape subterane naturale la o temperatură apă/sol cuprinsă între 50C
și 250C și în cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de mică pentru a fi considerată în condiții statice.
Alegerea claselor se face în raport cu caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intensă.
Când cel puțin două caracteristici agresive conduc la aceeași clasă, mediul înconjurător trebuie clasificat în clasa imediat superioară, dacă un studiu
specific nu a demonstrat că acesta nu este necesar.

6
 Metode de încercări
Caracteristici chimice XA1 XA2 XA3
de referință
Ape de suprafață și subterane
SO4 , mg/l SR EN 196-2 ≥200 și ≤600 >600 și ≤3000 >3000 și ≤6000
2-

pH SR ISO 4316 ≤6,5 și ≥5,5 ≤5,5 și ≥4,5 >4,5 și ≥4,0

CO2 agresiv, mg/l SR EN 13577 ≥15 și ≤40 >40 și ≤100 >100 până la
saturație
NH4 , mg/l SR ISO 7150-1 sau SR ≥15 și ≤30 >30 și ≤60 >60 și ≤100
+

ISO 7150-2
Mg2 , mg/l SR ISO 7980 ≥300 și ≤1000 >1000 și ≤3000 >3000 până la
+

saturație
Sol
SO4 , mg/kg SR EN 196-2 ≥2000 și ≤3000 >3000 și ≤12000 >12000 și ≤24000
2- 3 b c c c

Aciditate, ml/kg DIN 4030-2 >200 Baumann Gully Nu sunt întâlnite în practică
a
Solurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară la 10-5m/s pot fi clasate într-o clasă inferioară.
b
Metoda de încercare prevede extracția SO42- cu acid clorhidric, alternativ este posibil de a proceda la această extracție de apă, dacă aceasta este
admisă pe locul de utilizare a betonului.
c
Limita trebuie să rămână de la 3000mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în beton datorită alternanței perioadelor uscate și perioadelor
umede sau prin ascensiunea capilară.
NOTĂ – Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale și
apelor subterane indicate în Tabelul 2.2. se aplică și apelor subterane în contact cu suprafața betonului.

Alegerea clasei de betoane şi a tipului de ciment se face funcţie de natura agresivităţii chimice
a apei subterane, în conformitate cu recomandările SR EN 206 – 1, Tabelul 5, Figura 1.29.

Tabelul 1.5. Alegerea clasei de beton funcţie de clasa de expunere

Fără risc Atac din Agresivitatea chimică a mediului
îngheţ-dezgheţ înconjurător
X0 XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3
A/C max - 0,55 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
Clasa min de beton C12/15 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C35/45
Dozaj min de ciment - 300 300 320 340 300 320 360
Kg/m
3

Conţinut minim de aer - - 4,0 4,0 4,0 - - -

oclus min. %
Alte condiţii - Agregate cf. SR EN 12620 cu o rezistenţă - Ciment rezistent la
suficientă la îngheţ-dezgheţ sulfaţi

Oţelul beton folosit este OB37, PC52, PC60, STNB.

Piatra: se foloseşte la fundaţiile construcţiilor de mica importanţă,<P+2E, în variantele: piatră
brută umedă cu mortar de var ciment M10 sau piatră brută uscată cu mortar de lut (praf nisipos cu
apă). Roca din care se extrag blocurile de piatră trebuie să fie rezistente la acţiunea umidităţii şi
apelor agresive, să nu fie gelivă.

4. DIMENSIONAREA FUNDAŢIILOR CONTINUE RIGIDE.

Fundaţii continue rigide centrice.
I. Predimensionare
1. Calculul lăţimii B a tălpii fundaţiei.
 Din condiţii constructive: B=bz+2x100mm
 Din condiţii tehnologice:
- dacă H≥400mm →B>300mm;
- dacă 400<H≤700mm→B>400mm;
- dacă 700<H≤1100mm→B>450mm;
- dacă H>400mm→B>500mm

7
  Calculul se face pe un metru liniar de fundaţie.
Vd
p   p
Bx1m
ef acc

p acc  p conv
V d  Pd  Q d  Gf  1 .2 ( Pd  Q d )
1 .2 ( Pd  Q d )
  p conv
Bx1m
1 .2 ( Pd  Q d )
 B 
1 m  p conv

Detreminarea p conv se face conform STAS 3300/2-85 sau NP 112 – 04

Presiunea convenţională de calcul este stabilită în funcţie de granulozitate, umiditate şi gradul
de îndesare în cazul pământurilor necoezive şi în funcţie de plasticitate, porozitate şi consistenţă în
cazul pământurilor coezive. Tabelul prezintă valorile de bază ale presiunii convenţionale:
a - pământuri necoezive
Denumirea pământului îndesate îndesare medie
p conv (kPa)
Nisip mare 700 600
Nisip mijlociu 600 500
Nisip uscat sau umed 500 350
fin foarte umed sau saturat 350 250
Nisip uscat 350 300
fin umed 250 200
prăfos foarte umed sau saturat 200 150
b - pământuri coezive
p conv (kPa)
Denumirea pământului indicele consistenţa
porilor, e IC = 0,5 IC = 1,0
Cu plasticitate redusă (IP10%) 0,5 300 350
nisip argilos, praf nisipos, praf 0,7 275 300
Cu plasticitate mijlocie ( 10% < IP  0,5 300 350
20%): nisip argilos, praf nisipos argilos, 0,7 275 300
praf argilos, argilă prăfoasă nisipoasă, argilă 1,0 200 250
nisipoasă, argilă prăfoasă
Cu plasticitate mare şi foarte mare 0,5 550 650
(IP>20%): argilă nisipoasă, argilă 0,6 450 525
prăfoasă, argilă, argilă grasă 0,8 300 350
1,1 225 300
Obs: După precizarea adâncimii de fundare, Df, şi respectiv a stratului de fundare, valoarea de bază a presiunii
convenţionale pentru acel strat se determină prin interpolări liniare între valorile tabelului.
Valorile de bază corespund cu presiunile convenţionale pentru fundaţii având adâncimea de
fundare faţă de nivelul terenului Df = 2.0 m şi o lăţime a tălpii B = 1.0 m. Pentru alte adâncimi de
fundare sau alte lăţimi ale tălpii, presiunea convenţională de bază va fi corectată.

2. Determinarea înălţimii blocului de beton

 se face din condiţia neapariţiei tensiunilor de întindere în nici un punct al secţiunii
periculoase a blocului de beton simplu.
 Se impune condiţia: tg≥tgadm. Valorile tgadm se extrag din Tabel
Dimensiunile mimime ale blocului de beton simplu sunt:
Pentru bloc cu o treaptă: H≥400mm,
Pentru bloc cu 2÷3 treapte: H1≥400mm,
H2≥400mm.
8
 Valorile tgadm
tgadm
pacc kPa
Pardoseala parter C4/5 C8/10 sau mai mare
200 1,15 1,05
Placa de beton armat
Strat separatie(hartie kraft)
Hidroizolatie rigida Termoizolatie - polistiren extrudat

250 1,30 1,15

Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
±0.00

300 1,40 1,30

C6/7.5 350 1,50 1,40
400 1,60 1,50
C4/5

600 2,00 1,85

CTF

II. Verificare – conform EC 7 : SR EN 1997-1

La dimensionarea suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei se folosesc 3 metode:

1. Metoda directă (analitică),în cadrul căreia calculul terenului de fundare se face la:
-starea limită de capacitate portantă (ULS);
-starea limită de deformaţie(SLS).
2. Metoda semiempirică bazată pe folosirea unor încercări in-situ (încercarea presiometrică), (SR EN
1997-1 Anexa E).
3. Metoda prescriptivă bazată pe folosirea unor valori tabelare pentru evaluarea valorii presiunii
acceptabile pentru terenul de fundare , care să satisfacă atât condiţiile (ULS) cât şi (SLS). În
accepţiunea normativului NP 112-04, sunt considerate ca presiuni acceptabile atât valorile
p p
presiunilor convenţionale ( conv ) cât şi presiunea plastică ( pl ). Pentru determinarea presiunii
acceptabile la fundaţii situate pe rocă se poate folosi tabelul din SR EN 1997-1 Anexa G.

Ca metode de proiectare, funcţie de categoria geotehnică se recomandă:

Categoria geotehnică 1: Metode de proiectare bazate pe măsuri prescriptive şi proceduri
simplificate, de exemplu, utilizarea tabelelor cu presiuni convenţionale la fundarea directă. Calculele
de stabilitate şi de deformaţii să nu fie necesare.
Categoria geotehnică 2: Calcule de rutină pentru stabilitate/capacitate portantă şi deformaţii
folosind metode uzuale recomandate în normele în vigoare (SR EN 1997-1-2006).
Categoria geotehnică 3: Calcule mai complexe care pot să NU facă parte din normele în
vigoare( MEF,MDF etc.).

ETAPELE pe care le vom parcurge la verificarea dimensiunilor în plan a fundaţiilor:

1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd) ce
actionează asupra fundaţiilor
 Determinarea excentricităţiilor eforturilor verticale(eb ; el) şi a dimensiunilor reduse a
tălpii fundaţiei (B’ si L’) – daca este cazul
2. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă
a. Determinarea coeficienţilor
1. Determinarea coeficienţilor de capacitate portantă funcţie de valorile de
proiectare a caracteristiciilor geotehnice ale terenului, determinate conform tabel
6 pentru cazul de proiectare adoptat.
2. Determinarea coeficienţilor de înclinare i, funcţie de valorile de proiectare
exterioare rezultate (Vd şi Hd)
3. Determinarea coeficienţilor de tip s şi b (SR EN 1997-1)
b. Determinarea capacităţii portante de calcul a terenului de fundare cu relația:

9
 Rk
Rd
p
Rd
,  A'
A' A'  R
c. Verificarea rezistenţei pentru stări limită ale terenului de fundare şi a elementelor
structurale (STR+GEO) se face după relaţia:
Ed≤Rd (1)
În care:Ed – efectul acţiunilor de proiectare (Vd, Hd, Md, etc.)
Rd – rezistenţa de calcul a terenului de fundare.

1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd)

 Determinarea acțiunilor din structură
Combinarea acţiunilor pentru starea limită de serviciu se face conform relaţiei:
Pentru Gruparea Fundamentală:
Vsd    G  Gk , i   Q  Qk , i   0,1  Qk , i (2)
Pentru Gruparea Specială:
Vsd    G  Gk ,i   l  AEk   2,i  Qk ,i (3)
Unde:
Gk,i –efortul pe fundaţie al acţiunii permanente, luat cu valoarea sa caracteristică : greutatea proprie
a construcţiei a echipamentelor fixate pe construcţie şi actiuni indirecte: contracţia betonului,
tasări diferenţiale, precomprimare, etc.
Qk,i –efectul pe structură al acţiunii variabile i: acţiuni pe plansee şi acoperisuri (acţiunea zăpezii
acţiunea vântului împingerea pământului , a fluidelor a materialelor pulverulente) luate cu
valoarea lor caracteristică.
AEk –valoarea caracteristică a acţiunii accidentale (seism conform P100-2006; acţiunea din explozii,
impactul vehiculelor)
Tabelul 1. Valorile coeficientului ψ.
Acţiuni ψ0 ψ1 ψ2
Încărcări utile (EN 1991-1-1)
Locuinţe şi birouri: 0.7 0.5 0.3
Săli de adunare şi spaţii comerciale 0.7 0.7 0.6
Depozite 1.0 0.9 0.8
Circulaţia vehiculelor vehicol≤30kN 0.7 0.7 0.6
30kN≤vehicol≤160kN 0.7 0.5 0.3
Acoperişuri: 0 0 0
Încărcări din zapadă(EN 1991-1-3)
Pentru amplasamente situate la altitudini H>1000m peste nivelul mării 0.7 0.5 0.2
Pentru amplasamente situate la altitudini H≤1000m peste nivelul mării 0.5 0.2 0
Încărcări din Vant 0.6 0.2 0
Acţiuni din variaţii de temperatura (EN 1991-1-5) 0.6 0.5 0

Cazurile de proiectare luate în considerare pentru verificarea terenului de fundare şi a elementelor

structurale la stările limită sunt date în Tabelul 2:
Tabelul 2. Coeficenţii parţiali de siguranţă pentru cazurile de proiectare.
Caz de proiectare Încărcări Parametrii terenului Rezistenţe
UNU
Combinaţia 1 A1 + M1 + R1
Combinaţia 2 A2 + M2 + R1
DOI A1 + M1 + R2
TREI A1/A2 + M2 + R3
SEISM A3 + M3 + R4
10
simbolul”+” implică „a fi combinat cu”
Seturile A, M şi R reprezintă valori ale factorilor parţiali de siguranţă care acţionează asupra valorilor
acţiunilor sau reacţiunilor dupa cum urmează:
A-pentru încarcări şi efectele încărcărilor
M- pentru caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare;
R- pentru rezistenţe.
Pentru verificarea trenului de fundare se vor efectua calcule in toate cazurile de proiectare;
conform calculelor facute s-a constatat ca, cel mai defavorabil caz de proiectare este cazul de
proiectare 1 combinatia 2: CP1-2: A2+M2+R1. Stările limită la care se fac verificările sunt: GEO –
pentru terenul de fundare și STR – pentru elementele structurale.
Valorile factorilor parţiali de siguranţă pentru fiecare acţiune se dau în Tabelul 3:
Tabelul 3. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru acţiuni.
STR+GEO
Acţiune Notaţie EQU
Notaţie A1 A2 SEISM
Permanente
-nefavorabile  G,d 1,10 G 1,35 1,00 1,00
-favorabile  G,d 0,90 G 1,00 1,00 0,90
Variabile
-nefavorabile  Q,d 1,50 Q 1,50 1,30 1,00
-favorabile  Q,d 1,00 Q 0 0 0

Valorile coeficientilor parţiali de siguranţă pentru parametrii pământului(  M ) se dau in Tabelul 4:

Tabelul 4. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru parametrii geotehnici.
STR+GEO
Parametrii pământului Simbol EQU
M1 M2 SEISM
Unghi de frecare internă *
1,25 1,00 1,25 1,25
Coeziunea efectivă  c' 1,25 1,00 1,25 1,25
Rezistenţa la forfecare nedrenată  cu 1,40 1,00 1,40 1,40
Rezistenţa la compresiune
 qu 1,40 1,00 1,40 1,40
(monoaxială)
Greutatea volumică  1,00 1,00 1,00 1,00
Se aplică la valoarea tgφ’
Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe(  R ) se dau în Tabelul 5.
Tabelul 5. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe.
GRUPARE
Rezistenţe Simbol
R1 R2 R3 SEISM

Capacitate portantă  R,v 1,00 1,40 1,00 1,00

Alunecare  R,h 1,00 1,10 1,00 1,00

Rezistenţa pasivă  R, E 1,00 1,40 1,00 1,00

Valorile acţiunilor de calcul în secţiunea de încastrare a stâlpului în fundaţie se iau conform

combinaţiei date în SR EN 1990:2004/NA 2006 (relaţia 6.10; 6.11 şi 6.12)

Exemplu de combinaţie pentru Caz 2 de proiectare:

Vs d  1.35   Gi  1.5V1  1.5  0.7   (V2  V3 )

11
  Determinarea acțiunilor la talpa fundației
Vd  Vsd  G f
G f  B 1m  H tot   k ,med   
 k ,med  20...22kN / m3

2. Calculul terenurilor de fundare la starea limită de capacitate portantă - GEO

Se impune să se asigure respectarea condiţiei

Vd Rd
 (4)
A A
În care:
Vd – este solicitarea de proiectare verticală asupra terenului de fundare calculată la starea
limită ultimă cu una din combinaţiile din Tabelul 1. Aceasta poate fi de natura unei
presiuni efective, forţă de alunecare, moment de rasturnare.
Rd – capacitatea portantă de proiectare a terenului de fundare ; aceasta poate fi de natura
unei presiunui critice, rezistenţă la forfecare, moment de stabilitate.
Valoarea capacităţii portante de calcul a terenului este dată de relaţia
Rk
Rd
p
Rd
,  A' ,  R  1, 0 (pentru CP1-2) (5)
A' A'  R
A'  B'L' , - în cazul fundațiilor continue, încărcate centric A’ = A
B'  B  2  e B ; L'  L  2  e L (6)
Pentru excentricităţiile caracteristice se pune de asemeni condiţia ca:
ekB  B / 6 ; ekL  L / 6
În care:
A’ –este aria redusă a suprafeţei în plan a fundaţiei ( L'B ' ), determinată conform figurii şi
se calculează cu valorile reduse ale dimensiunii suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei.
p – presiunea critică de calcul , determinată conform SR EN 1997-1 (STAS 3300/2-85 sau
NP 112-04)
Valoarea presiunii calcul se determină funcţie de condiţiile de amplasament, pentru condiţii
drenate sau nedrenate. Se limitează excentricităţiile la maxim 1/6 din dimensiunile tălpii fundaţiei
dreptunghiulare sau la 0,20 din raza fundaţiei circulare. O prevedere importantă a eurocodului este
aceea conform căreia dacă nu se iau măsuri speciale pe parcursul execuţiei lucrării, se va lua în
considerare o excentricitate de până la 0,1 m.
Valoarea presiunii critice a terenului de fundare se determină diferit pentru :
- condiţii nedrenate:
Rd / A'  (  2)  cu  bc  sc  ic  q ' (10)
în care: b- factor funcţie de înclinarea bazei fundaţiei;
s- factor funcţie de forma suprafeţei tălpii fundaţiei;
i- factor funcţie de înclinarea încărcării produse de o încarcare orizontală H;
- condiţii drenate:
Rd / A'  c ' N c  bc  sc  ic  q ' N q  bq  s q  iq  0.5   'B ' N   b  s  i (11)

12
 Figura 4.
Calculul caracteristicilor terenului de fundare și a factorilor adimensionali pentru calculul presiunii:
 ' c' '
-condiţii drenate:  d '  k ; c 'd  k ;  'd  k
  c' 
k c
-condiţii nedrenate:  d  ; cUd  U k
  cu
 k ,med
q '   d ,med  D f ,  d ,med 


Tabelul 6. Factori adimensionali pentru calculul presiunii terenului de fundare.

Condiţii nedrenate:
relaţie de calcul
Factor adimensional Notaţie
Forma rectangulară Forma circulară
înclinaţia bazei fundaţiei bc 1  2 /(  2)
1  0,2( B ' / L' )

 
forma fundaţiei sc 1,2
înclinaţia încărcării produse 1
de o încarcare orizontală
ic  1  1  H /( A'cu )
2
Condiţii drenate:
Nq e  tan  '  tan 2 45   ' / 2 

Capacitate portantă Nc N q  1 1

tan  '
Nγ 2  ( N q  1)  tan  ' si    ' / 2

bq=bγ (1    tan  ' ) 2

Înclinarea bazei fundaţiei
bc bq  (1  bq ) /( N c  tan  ' )
sq 1  ( B ' / L' )  sin  ' 1  sin  '
Forma fundaţiei sγ 1  0,3  ( B ' / L' ) 0,7
sc ( s q  N q  1) /( N q  1)
iq [1  H /(V  A'c' cot  ' )]m
Înclinarea încărcării iγ [1  H /(V  A'c' cot  ' )]m 1
ic iq  (1  iq ) /( N c  tan  ' )
m  m B  [2  ( B' / L' )] /[1  ( B' / L' )] daca H acţionează pe direcţia B’
m  m L  [2  ( L' / B' )] /[1  ( L' / B' )] daca H actionează pe direcţia L’
m  m  m L  cos   m B  sin  H acţionează pe o direcţie care formează unghiul θ cu direcţia L’
2 2

13
Verificare:
Vd Rd
 
A A
 tg  tg adm

5. Dimensionarea fundaţiilor continue pentru structuri prevăzute cu goluri.

Dacă la parter sau la subsol avem goluri, calculul se face după cum urmează: presiunile ce
apar pe (Lo-2H/tgα) nu trebuie să producă forfecarea fundaţiei pe lăţimea golului.
2 H
Avem condiţia: ( L0  )  B  p  B  H  f ctd .
tg adm
Valorile tgadm se extrag din Tabelul - Valorile tgadm.

H
Dacă: L  2  fundaţia este solicitată numai la compresiune.
tg adm
H
L  2 fundaţia este solicitată şi la întindere;
tg adm
 H 
Forţa tăietoare care apare în fundatie are valoarea: T   L  2  pB .
 tg adm 
Dacă: T  B  H  f ctd - nu sunt probleme în ceea ce priveşte comportarea fundaţiei.
T  B  H  f ctd - pentru preluarea forţei tăietoare este necesară armare.
Armătura se dispune sub forma unor centuri de beton armat cu procentul minim de armare
p>0,1% şi diametrul armăturii ø>12mm.
Pentru goluri de deschidere mare se impune verificarea la încovoiere a fundaţiei.
Se consideră deschiderea golului ca o grindă încastrată elastic (valoarea momentului
încovoietor în câmp fiind pl2/16, iar pe reazem - pl2/12) şi se dimensionează armătura longitudinală
din centura superioară la momentul încovoietor din câmp, iar cea inferioară la momentul încovoietor
de pe reazem. În fundaţie armătura longitudinală superiară se prelungeste cu o lungime de ancorare
la, iar cea inferoara cu 2la.

14
 6. Racordarea în trepte a fundațiilor.

Racordarea în trepte a fundaţiilor este necesară în urmatoarele situaţii:

 Amplasamentul se găseşte pe un teren în pantă;
 Pe zona amplasamentului avem o stratificaţie înclinată a terenului bun de fundare;
 Clădiri cu subsol parţial;
 Vecinătăţi de fundaţii având cote de fundare diferite (fundaţie perete exterior – perete
interior, extinderi de construcţii, etc.)

Se recomandă respectarea următoarelor condiţii.:

 Racordarea între cotele de fundare diferite se realizează în trepte;
 Linia de pantă a treptelor trebuie să respecte condiţia: tgδ≤0,65(2/3);
 Înălţimea treptelor se limitează la 0,50m în terenuri puţin coezive şi la 0,70m în terenuri
coezive sau compacte;
 Cota superioară a blocului de fundare se păstrează la acelaşi nivel pe cel puţin lungimea
zonei de racordare.

15