Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dacă H≤1,10m
CTS 3..5%
C6/7.5
C4/5
CTF
CTS 3..5%
Soclu
Umplutura compactata
C6/7.5
C4/5
CTF
1
Tencuiala impermeabila
Termoizolatie
CTS 3..5%
Protectia hidroizolatiei
Hidroizolatie
Pardoseala subsol
Placa de beton armat
Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
C8/10
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
-2.60
C6/7.5
C4/5
CTF
±0.00
Pardoseala
Placaslabarmata
Pietris
Terennatural CTA
CTA
-2.60
CTF
CTF
2
Tabelul 1.1. Alegerea adâncimii de fundare.
H - Adâncimea apei Adâncimea minimă de fundare (cm)
Hî - Adâncimea de subterane faţă de
Terenul de fundare
îngheţ (cm) cota terenului natural Terenuri supuse Terenuri ferite de
(m) acţiunii îngheţului îngheţ *)
Roci stâncoase oricare oricare 3040 20
Pietrişuri curate,
H2,00 Hî 40
nisipuri mari şi oricare
mijlocii curate H<2,00 Hî +10 40
Pietriş sau nisip H2,00 80 50
argilos, argilă grasă Hî≤70
H<2,00 90 50
H2,00 Hî +10 50
Hî>70
H<2,00 Hî +20 50
Nisip fin prăfos, praf H2,50 80 50
Hî≤70
argilos, argilă H<2,50 90 50
prăfoasă şi nisipoasă H2,50 Hî +10 50
Hî>70
H<2,50 Hî +20 50
*) Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a
pardoselii.
Zone cu
adâncimea minimă de îngheţ.
2. Conditia de încastrare în terenul bun de fundare: fundatiile trebuie încastrate in terenul bun
de fundare cel puţin 20 cm. Acesta poate fi stratul de fundare natural sau îmbunătăţit.
Terenul bun de fundare, TBF, este acel pământ care sub influenţa încărcărilor exterioare nu suferă
deformaţii mari.
Terenul dificil de fundare, TDF, este acel pământ care duce la apariţia unor deformaţii mari a
terenului de fundare. Încadrarea terenului de fundare în cele două grupe se face conform cu
recomandările (NP 074 / 2007).
Df ≥ HTBF + (10÷20 cm), (1.2.)
Unde HTBF – adâncimea la care se gaseşte terenul bun de fundare faţă de nivelul terenului
înconjurător(Fig. 1.4).
3
TBF
CTN
TBF
CTF
CTF
NTA
NTA
dren perimetral
CTF
Hw
CPS
CTF
Hw
NAS
4
Excavatie
Nivelul tălpii fundaţiei se gaseşte sub nivelul apei pompare directa
Perete/ palplansa
Clasele de beton folosite pentru fundaţii percum si caracteristicile betoanelor sunt date in
normativul SR EN 1992/2 şi NP 112 – 04.
Betonul ciclopian: beton simplu cu 40% blocuri de piatra, folosit la fundaţiile construcţiilor de
mica importanţă, <P+2E;
Acesta nu se foloseşte în medii cu agresivitate chimică sau la elemente la care se impun
condiţii de impermeabilitate. Bolovanii trebuie să îndeplinească condiţiile: să fie fără
crăpături, dimensiunea maximă 1/6 din cea mai mică dimensiune a elementului, roca să nu
fie gelivă, să fie curaţi şi spălaţi. Se va evita folosirea rocilor calcaroase în cazul existenţei unei
agresivităţi chimice (sulfatice).
Betonul simplu: folosit la blocuri de beton, umpluturi, cu clasa minimă C6/7,5;
Betonul de egalizare este de clasa minima C2,8/3,5;
Betonul armat: de clasa minim C8/10 pentru fundaţii obişnuite sau de clasa minim C12/15
pentru fundaţiile construcţiilor cu încărcări mari sau fundaţii din elemente prefabricate.
Agresivitatea apelor subterane obligă folosirea claselor de beton cel puţin C18/20 (acţiunea
apelor agresive chimic asupra betoanelor neconformate duce la degradarea fundaţiilor).
Tipurile de agresivitate întâlnite sunt: sulfatică, carbonică, acidă, magneziană.
Funcţie de condiţiile de mediu, clasele de expunere a betonului sunt date în Tabelul 1.3.
5
Tabelul 1.3. Clase de expunere în funcţie de condiţiile de mediu, conform SR EN 206 - 1.
Notare Exemple informative care prezintă alegerea claselor de
Descriere mediu înconjurător:
clasă expunere
1. Nici un risc de coroziune, nici de atac.
Beton simplu şi fără piese metalice înglobate:
orice expunere înafară de îngheţ/dezgheţ, de Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului
X0
abraziune şi de atac chimic. Beton armat sau cu ambiant este foarte scăzută.
piese metalice înglobate foarte uscat.
2. Coroziune indusă de carbonatare.
Beton la interiorul clădirilor, unde umiditatea aerului
XC1 Uscat sau umed în permanenţă ambiant este scăzută. Beton imersat în permanenţă în
apă.
Suprafeţe de beton supuse la contact de lung termen cu
XC2 Umed, rareori uscat
apa. Un număr mare de fundaţii.
Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului
XC3 Umiditate moderată ambiant este medie sau ridicată. Beton exterior adăpostit
de ploaie
Suprafeţe de beton supuse la contact cu apa, dar nu intră
XC4 Alternativ umed şi uscat
în clasa de expunere XC2.
3. Coroziune indusă de cloruri.
Suprafeţe de beton expuse la cloruri transportate pe cale
XD1 Umiditate moderată
aeriană.
Piscine.
XD2 Umed, rareori uscar Elemente de beton expuse la ape industriale care conţin
cloruri.
Elemente de pod expuse la stropire cu apă care conţin
cloruri.
XD3 Alternativ umed şi uscat
Şosele.
Dale de parcaje pentru staţionare vehicule.
4. Coroziune indusă de cloruri prezente în mare.
Expus la aer vehiculând sare marină, dar fără Structuri pe sau în proximitatea unei coaste.
XS1
contact direct cu apa de mare.
XS2 Imersat în permanenţă. Elemente de structuri marine.
Zone de marnage, zone expuse la stropire sau la
XS3 Elemente de structuri marine.
brumă.
5. Atac îngheţ / dezgheţ.
XF1 Saturare moderată în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton expuse ploii şi îngheţului.
Saturare moderată în apă, cu agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton în lucrări rutiere expuse
XF2
îngheţului şi aerului vehiculând agenţi de dezgheţare.
XF3 Saturare puternică în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe orizontale de beton expuse la ploaie şi îngheţ.
Saturare puternică în apă, cu agent antipolei sau Drumuri şi tăbliere de pod expuse la agenţi de dezgheţ.
apă de mare. Suprafeţe de beton verticale direct expuse la stropirea cu
XF4 agenţi de dezgheţ şi la îngheţ.
Zone ale structurilor marine expuse la stropire şi expuse la
îngheţ.
6.Atacuri chimice.
Mediu cu slabă agresivitate chimică după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA1
206-1, tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică moderată după Soluri naturale şi apă în sol.
XA2
EN 206-1, tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică puternică după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA3
206-1, tabelul 4
6
Metode de încercări
Caracteristici chimice XA1 XA2 XA3
de referință
Ape de suprafață și subterane
2-
SO4 , mg/l SR EN 196-2 ≥200 și ≤600 >600 și ≤3000 >3000 și ≤6000
pH SR ISO 4316 ≤6,5 și ≥5,5 ≤5,5 și ≥4,5 >4,5 și ≥4,0
CO2 agresiv, mg/l SR EN 13577 ≥15 și ≤40 >40 și ≤100 >100 până la
saturație
+
NH4 , mg/l SR ISO 7150-1 sau SR ≥15 și ≤30 >30 și ≤60 >60 și ≤100
ISO 7150-2
+
Mg2 , mg/l SR ISO 7980 ≥300 și ≤1000 >1000 și ≤3000 >3000 până la
saturație
Sol
2- 3 b c c c
SO4 , mg/kg SR EN 196-2 ≥2000 și ≤3000 >3000 și ≤12000 >12000 și ≤24000
Aciditate, ml/kg DIN 4030-2 >200 Baumann Gully Nu sunt întâlnite în practică
a
Solurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară la 10-5m/s pot fi clasate într-o clasă inferioară.
b
Metoda de încercare prevede extracția SO42- cu acid clorhidric, alternativ este posibil de a proceda la această extracție de apă, dacă aceasta este
admisă pe locul de utilizare a betonului.
c
Limita trebuie să rămână de la 3000mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în beton datorită alternanței perioadelor uscate și perioadelor
umede sau prin ascensiunea capilară.
NOTĂ – Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale și
apelor subterane indicate în Tabelul 2.2. se aplică și apelor subterane în contact cu suprafața betonului.
Alegerea clasei de betoane şi a tipului de ciment se face funcţie de natura agresivităţii chimice
a apei subterane, în conformitate cu recomandările SR EN 206 – 1, Tabelul 5, Figura 1.29.
7
Calculul se face pe un metru liniar de fundaţie.
Vd
p ef p acc
Bx1m
p acc p conv
V d Pd Q d Gf 1 .2 ( Pd Q d )
1 .2 ( Pd Q d )
p conv
Bx1m
1 .2 ( Pd Q d )
B
1 m p conv
9
Rk
Rd
p
Rd
, A'
A' A' R
c. Verificarea rezistenţei pentru stări limită ale terenului de fundare şi a elementelor
structurale (STR+GEO) se face după relaţia:
Ed≤Rd (1)
În care:Ed – efectul acţiunilor de proiectare (Vd, Hd, Md, etc.)
Rd – rezistenţa de calcul a terenului de fundare.
11
Determinarea acțiunilor la talpa fundației
Vd Vsd G f
G f B 1m H tot k ,med
k ,med 20...22kN / m3
12
Figura 4.
Calculul caracteristicilor terenului de fundare și a factorilor adimensionali pentru calculul presiunii:
' c' '
-condiţii drenate: d ' k ; c 'd k ; 'd k
c'
k c
-condiţii nedrenate: d ; cUd U k
cu
k ,med
q ' d ,med D f , d ,med
13
Verificare:
Vd Rd
A A
tg tg adm
Dacă la parter sau la subsol avem goluri, calculul se face după cum urmează: presiunile ce
apar pe (Lo-2H/tgα) nu trebuie să producă forfecarea fundaţiei pe lăţimea golului.
2 H
Avem condiţia: ( L0 ) B p B H f ctd .
tg adm
Valorile tgadm se extrag din Tabelul - Valorile tgadm.
H
Dacă: L 2 fundaţia este solicitată numai la compresiune.
tg adm
H
L 2 fundaţia este solicitată şi la întindere;
tg adm
H
Forţa tăietoare care apare în fundatie are valoarea: T L 2 pB .
tg adm
Dacă: T B H f ctd - nu sunt probleme în ceea ce priveşte comportarea fundaţiei.
T B H f ctd - pentru preluarea forţei tăietoare este necesară armare.
Armătura se dispune sub forma unor centuri de beton armat cu procentul minim de armare
p>0,1% şi diametrul armăturii ø>12mm.
Pentru goluri de deschidere mare se impune verificarea la încovoiere a fundaţiei.
Se consideră deschiderea golului ca o grindă încastrată elastic (valoarea momentului
încovoietor în câmp fiind pl2/16, iar pe reazem - pl2/12) şi se dimensionează armătura longitudinală
din centura superioară la momentul încovoietor din câmp, iar cea inferioară la momentul încovoietor
de pe reazem. În fundaţie armătura longitudinală superiară se prelungeste cu o lungime de ancorare
la, iar cea inferoara cu 2la.
14
6. Racordarea în trepte a fundațiilor.
15