MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

ORDINUL NR. 1065

din 30.07.2002 NORMATIV PENTRU PROIECTAREA
CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR
pentru aprobarea reglementării tehnice
"Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor specifice de SPECIFICE DE METROU PRIVIND
metrou privind prevenirea şi stingerea incendiilor", indicativ NP 071-02
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. (REVIZUIRE PD 196-89)
10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, INDICATIV NP 071-02
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Elaborat de: S.C. METROUL S.A. - Bucureşti
Generală nr.63/17.06.2002,
Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei emite DIRECTOR GENERAL: ec. Viorica BELDEAN
următorul
DIRECTOR DEPARTAMENT PROIECTARE:
ORDIN ing. George ROZOREA

Art. 1 - Se aprobă reglementarea "Normativ pentru proiectarea COLECTIV DE ELABORARE: ing. Vasile PAVELESCU
construcţiilor şi instalaţiilor specifice de metrou privind prevenirea şi ing. Dan GHEORGHIADE
ing. Sorina GEORGESCU
stingerea incendiilor", indicativ NP 071-02, prevăzută în anexa care
arh. Mihaela BUNU
face parte integrantă din prezentul ordin.
ing. Alina TANASE
Art. 2 - Prezentul ordin şi reglementarea tehnică prevăzută la art. 1 se
drd. ing. Şerban SFARLOS
publică în Buletinul Construcţiilor.
dr. ing. Ovidiu ARGHIROIU
Art. 3 - La aceeaşi dată îşi încetează valabilitatea reglementarea
tehnică "Norme pentru proiectarea şi realizarea lucrărilor de construcţii
şi instalaţii specifice metroului", indicativ PD 196-89. Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII
Art. 4 - Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
DIRECTOR GENERAL: ing. Ion STĂNESCU
MINISTRU, MIRON Responsabil lucrare MLPTL: ing. Ion NICULESCU
TUDOR MITREA

72 73
 CUPRINS
CAP.1. GENERALITĂŢI.........................................................................77
1.1. SCOP-DOMENIU DE APLICARE....................................77
1.2. TERMINOLOGIE SI CLASIFICĂRI..................................78
CAP.2. CRITERII DE PERFORMANTA SI CONDIŢII GENERALE DE
PERFORMANŢA ALE CONSTRUCŢIILOR SUBTERANE DE
METROU.....................................................................................83
2.1. RISCUL DE INCENDIU................................................83
2.2. REZISTENTA, COMPORTAREA SI STABILITATEA
LA FOC..........................................................................85
2.3. PREÎNTÂMPINAREA PROPAGĂRII INCENDIILOR.86
A. LIMITAREA PROPAGĂRII INCENDIILOR................86
B. EVACUAREA FUMULUI (DESFUMARE)...................87
C. CONFORMAREA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR
METROULUI ...............................................................90
2.3.17. Condiţii generale...............................................90
2.3.18. Conformarea la foc a staţiilor de metrou.........90
a. Spaţiile publice..........................................91
b. Spaţii comerciale.......................................92
c. Spaţii tehnice............................................96
d. Încăperi electrice.......................................97
e. Gospodării de cabluri................................97
f. Staţii de baterii centrale de acumulatoare .99
g. Staţii de pompe de incendiu şi centrale de
ventilaţie......................................................99
h. Grupul electrogen..................................100
2.3.19. Conformarea la foc a tunelurilor (galeriilor)
de metrou...................................................101
2.3.20. Conformarea la foc a depourilor şi spaţiilor de
garare.........................................................101
D. TIMPI OPERATIVI DE INTERVENŢIE.......................102
74
2.4. CĂILE DE EVACUARE, DE ACCES ŞI DE
INTERVENŢIE...........................................................103
A. Numărul căilor de evacuare................................104
B. Alcătuirea căilor de evacuare.............................104
B.1. Uşi de evacuare.................................104
B.2. Scări interioare...................................105.
B.3. Vestibuluri..........................................106
C. Dimensionarea căilor de evacuare......................107
C.1. Determinarea numărului de fluxuri de
evacuare..........................................107
C.2. Gabaritele căilor de evacuare.............108
C.3. Lungimea căilor de evacuare..............110
D. Marcarea căilor de evacuare...............................110
E. Ieşirile la suprateran............................................111
CAP. 3. INSTALAŢII ELECTRICE......................................................112
3.1. SIGURANŢA ÎN ALIMENTAREA DIN SISTEMUL
ENERGETIC..............................................................112
3.2. CONDIŢII SPECIFICE PENTRU TABLOURI DE
DISTRIBUŢIE.............................................................112
3.3. CONDIŢII PENTRU ALIMENTAREA
CONSUMATORILOR ŞI DE INSTALARE A
CABLURILOR............................................................113
3.4. CONDIŢII DE ALEGERE A MATERIALELOR,
APARATELOR ŞI ECHIPAMENTELOR..................114
3.5. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT
NORMAL ŞI PRIZE....................................................115
3.6. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT DE
SIGURANŢĂ..............................................................115
A. Tipuri de iluminat de siguranţă............................115
A.1. Iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului . 11 5
A.2. Iluminat de siguranţă pentru intervenţii............116
A.3. Iluminat de siguranţă pentru evacuare.............116
A.4. Iluminat pentru marcarea hidranţilor interiori de
incendiu..........................................................116
B. Condiţii de alimentare şi funcţionare a iluminatului
de siguranţă...........................................................116
75

C. Circuite, coloane şi tablouri de distribuţie pentru
iluminatul de siguranţă............................................117
3.7. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ALIMENTAREA
POMPELOR DE INCENDIU............................................118
CAP. 4. INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR.....................119
4.1. ALIMENTAREA CU APĂ.................................................119
4.2. ECHIPAREA CU INSTALAŢII DE STINGERE...............120
A. Hidranţi interiori..............................................................121
B. Instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată...............122
C. Instalaţii de sprinklere................................................123
D. Dimensionarea instalaţiilor de stins incendiu..............124
CAP. 5. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE INCENDIU ŞI
TELECOMUNICAŢII.................................................................125
5.1. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE DE INCENDIU...........125
5.1.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare incendiu
în staţia de metrou..........................................................125
5.1.2. Instalaţia de detecţie de incendiu în dispeceratul central
pentru incendiu...............................................................128
5.2. INSTALAŢII DE RADIOAMPLIFICARE (SONORIZARE). 129
5.3. INSTALAŢII DE TELEVIZIUNE CU CIRCUIT ÎNCHIS. 130
5.4. INSTALAŢII PENTRU TRANSMITEREA DATELOR .. .1 31
ANEXE
ANEXA 1 REGLEMENTARI LEGISLATIVE ŞI TEHNICE...................132
ANEXA 2 STANDARDE........................................................................134
ANEXA 3 NORMATIVE.........................................................................135
ANEXA 4 STANDARDE EUROPENE..................................................136
76
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA INDICATIV NP 071-02
CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR SPECIFICE (REVIZUIRE PD 196-89)
DE METROU PRIVIND PREVENIREA ŞI STINGEREA
__________________INCENDIILOR
CAP. 1. GENERALITĂŢI
1.1. SCOP-DOMENIU DE APLICARE
1.1.1. Prezentul normativ stabileşte performanţele şi nivelurile de
performanţă admisibile siguranţei la foc a construcţiilor şi instalaţiilor
subterane ale metroului şi este destinat proiectanţilor, executanţilor şi
verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici şi responsabililor tehnici cu
execuţia, proprietarului şi utilizatorilor construcţiilor, precum şi
organelor administraţiei publice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce
le revin în conformitate cu Legea privind calitatea în construcţii, nr.
10/1995, a Normelor generale de P.S.l. aprobate prin O.M.l. nr.
775/1998, a Legii nr. 50/1991, republicată în 1996 privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.
1.1.2. Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii, în limitele
stabilite de prevederile sale, la noile construcţii (subterane şi
supraterane) de metrou şi la instalaţiile aferente acestora - denumite
"Construcţii".
La eventualele modificări care se efectuează asupra construcţiilor şi
instalaţiilor existente, aflate în exploatare, prevederile prezentului
normativ sunt obligatorii numai dacă prin acestea nu se înrăutăţesc
condiţiile de siguranţă la foc existente.
1.1.3. Masurile de siguranţă la foc a construcţiilor trebuie să
îndeplinească criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute în
normativ, stabilindu-se, după caz, echiparea şi dotarea necesară cu
mijloace şi instalaţii de semnalizare şi de stingere a incendiilor. _______
Elaborat de: Aprobat de:
S.C. METROUL S.A. BUCUREŞTI MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE,
TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI cu
ordinul nr. 1065/30.07.2002
77

1.1.4. Pentru încadrarea în criteriile şi nivelurile de performanţă
prevăzute în normativ se vor utiliza materiale şi elemente de construcţii
şi de instalaţii pentru care sunt efectuate determinări de comportare la
foc (clase de combustibilitate, rezistenţa la foc, propagare flacără etc.).
Materialele şi elementele noi pentru construcţii şi instalaţii, produse în
ţară sau importate, se utilizează în conformitate cu prevederile
agrementelor tehnice ale acestora.
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, utilizate în
construcţiile şi instalaţiile specifice metroului, trebuie să fie avizate de
Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, în conformitate
cu prevederile legislaţiei în vigoare.
1.2. TERMINOLOGIE ŞI CLASIFICĂRI
1.2.1. Clasa de combustibilitate - caracteristică a unui material sau
element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în
urma unor încercări standardizate.
1.2.2. În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de
construcţii pot fi incombustibile CO (CA1) sau combustibile. Materialele
şi elementele de construcţie combustibile se clasifică în clasele de
combustibilitate:
- C1 (CA2a) - practic neinflamabile;
- C2 (CA2b) - dificil inflamabile;
- C3 (CA2c) - mediu inflamabile;
- C4 (CA2d) - uşor inflamabile.
Materialele din clasele C1 si C2 sunt considerate greu combustibile.
1.2.3. Comportare la foc - totalitatea schimburilor fizice şi chimice
intervenite atunci când un material, produs sau ansamblu este supus
acţiunilor unui incendiu standard.
78
1.2.4. După modul de comportare la foc, potrivit SR HD 405.1 S1, SR
HD 405.2 S1, cablurile electrice se clasifică în următoarele tipuri:
a) cablu fără întârziere la propagarea flăcării;
b) cablu cu întârziere la propagarea flăcării;
c) cablu rezistent la foc.
1.2.5. Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor
produsului prin criterii şi niveluri de performanţă ale acestuia,
corespunzătoare exigentelor de siguranţa la foc a utilizatorilor.
1.2.6. Construcţii - obiecte construite destinate unei anumite funcţiuni.
1.2.7. Construcţie supraterană - construcţie realizată peste cota
terenului înconjurător (natural sau amenajat) şi care poate avea sau nu
niveluri subterane.
1.2.8. Construcţie subterană - construcţie realizată în întregime sub
nivelul terenului înconjurător (natural sau amenajat).
1.2.9. Criterii de performanţă - condiţii în raport cu care se calculează
îndeplinirea unei cerinţe de performanţă.
1.2.10. Densitatea sarcinii termice - potenţial calorific total al unui
spaţiu, încăpere etc., raportat la aria pardoselii luată în considerare.
1.2.11. Deschideri pentru evacuarea fumului - goluri practicate în
treimea superioară a închiderilor perimetrele sau în acoperişul unei
construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs în caz de
incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid
automat în caz de incendiu).
1.2.12. Dispecerat Central - dispecerat destinat centralizării
informaţiilor provenite de la ansamblul magistralelor de metrou, de
unde se pot coordona şi intervenţiile în caz de incendiu.
79

1.2.13. Grad de rezistenţă la foc - capacitate globală a construcţiei de
a răspunde la acţiunea unui incendiu standard.
1.2.14. l.D.M. (impegat de mişcare) - încăpere specială, dotată cu
pupitru l.D.M. (pe care se semnalizează optic circulaţia trenurilor),
centrala de sesizare a incendiilor şi pupitru P.D.E.(pupitru dispecer
energetic - pe care se semnalizează optic funcţionarea principalelor
instalaţii din staţie: escalatoare, staţii de pompare, centrala de
ventilaţie generală, puţuri de mare adâncime).
1.2.15. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată,
datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere,
a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de
pierderi de vieţi, pagube materiale etc. şi care impune intervenţia
organizată pentru stingere.
1.2.16. Inflamare generalizată (flash-over) - trecere bruscă la starea
de combustie generalizată pe suprafaţa materialelor combustibile
dintr-un spaţiu închis.
1.2.17. Încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot
afla simultan cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea
revenindu-i o arie de pardoseală mai mica de 4 m2.
1.2.18. Încăpere tampon - încăpere (sas) de protecţie a golurilor din
pereţi, astfel conformată, alcătuită şi, realizată încât să corespundă
prevederilor normativului, potrivit rolului pe care îi are în caz de
incendiu.
1.2.19. Încăpere de cabluri - încăpere destinată exclusiv pentru
dispunerea cablurilor, astfel realizată încât să permită circulaţia,
întreţinerea şi supravegherea cablurilor, precum şi montarea
instalaţiilor speciale de semnalizare şi de stingere a incendiilor.
După locul de amplasare şi modul de realizare se deosebesc
următoarele tipuri de încăperi de cabluri:
a) Pod de cabluri - construcţie deschisă, acoperită cu placi
detaşabile, amplasată, de regulă, sub o camera de comandă,
respectiv sub o staţie de conexiuni sau de distribuţie;
80
b) Put de cabluri - construcţie închisă, destinată montării
fluxurilor verticale de cabluri;
c) Tunel de cabluri - construcţie închisă pentru cabluri, de
regulă subterană, destinată montării orizontale a fluxurilor de
cabluri, prevăzută cu spaţii de circulaţie pentru pozare,
întreţinere şi supraveghere.
1.2.20. Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor
constructive şi de instalaţii care împiedica, pentru durate normate de
timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu
sau în afara acestuia.
1.2.21. Limitarea propagării fumului şi gazelor - ansamblu de
măsuri constructive şi de instalaţii având drept scop dirijarea controlată
a circulaţiei fumului şi gazelor de ardere într-un interval normat de timp.
1.2.22. Perete sau planşeu rezistent la explozie (RE) - element de
construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale fără goluri
interioare, incombustibile CO (CA1), alcătuit şi dimensionat prin calcul
astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective.
1.2.23. Perete sau planşeu rezistent la foc (RF) - element de
construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale CO (CA1) - cu
rezistenţă la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit in normativ, în funcţie
de rolul de protecţie la foc pe care îl are.
1.2.24. Perete (sau planşeu) etanş la foc (EF) - perete (sau planşeu)
realizat din materiale incombustibile, care nu permite trecerea flăcărilor
şi gazelor fierbinţi o perioadă de timp stabilită prin normativ.
1.2.25.Performanţa la foc - comportarea unui material, produs sau
ansamblu supus unui incendiu, în raport cu utilizarea lui.
1.2.26. Peron - suprafaţa amenajată în lungul liniilor în staţiile de
metrou, pentru urcarea sau coborârea călătorilor în/din vagoanele de
metrou.
81
1.2.27. Podest - spaţiu de odihnă, având lungimea maximă de 3 m,
amplasat între două rampe de scară.
1.2.28. Porţi unisens (de ieşire) - dispozitive de dirijare a fluxului de
circulaţie persoanelor într-un singur sens.
1.2.29. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii,
încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele
cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin "riscuri de incendiu", iar în
cele destinate activităţilor de producţie şi/sau de depozitare se exprimă
prin "categorie de pericol de incendiu".
1.2.30. Sală aglomerată - (categorie distinctă a încăperilor cu
aglomerări de persoane) - încăpere sau grup de încăperi care
comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care
suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 m2 şi în care se
pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane.
1.2.31. Scara de persoane - circulaţie verticală corespunzător
dispusă, conformată, dimensionată şi protejată pentru a asigura
deplasarea utilizatorilor în condiţii de siguranţă conform prevederilor
normativului.
1.2.32. Scenarii de siguranţă la foc - combinaţii de valori şi relaţii
între condiţiile şi performanţele la foc asigurate, în scopul realizării
siguranţei utilizatorilor.
1.2.33. Scenariu de intervenţie la incendiu - o succesiune logică,
descriptibilă din punct de vedere fizico-chimic şi/sau matematic, a
etapelor privind iniţierea, dezvoltarea şi propagarea unui incendiu,
precum şi stingerea acestuia.
1.2.34. Secţionori - camera cu aparataj de comutaţie care asigură
realizarea unei scheme de alimentare cu tensiune ±825 V c.c. a liniei
de contact din reţeaua de metrou.
82
1.2.35. Spaţii comerciale - încăperi în care se desfăşoară activităţi
comerciale, separate prin închideri şi acoperiş faţă de spaţiile de
circulaţie a persoanelor, amplasate în afara fluxurilor de evacuare a
călătorilor.
1.2.36. Staţia de metrou - spaţiul amenajat pentru îmbarcarea şi
debarcarea călătorilor care utilizează Metroul ca mijloc de transport.
1.2.37. Turnicheti - dispozitive mecanice care permit accesul
persoanelor în spaţiile publice ale metroului - intrare şi respectiv ieşire
în situaţii speciale.
1.2.38. Uşi de evacuare - elemente mobile de închidere a golurilor de
circulaţie funcţională din pereţii care delimitează diferite spaţii
construite, dispuse pe traseele de evacuare.
1.2.39. Utilizatori - persoane care folosesc sau exploatează
construcţia.
1.2.40. Vestibul - încăpere sau spaţiu de acces într-o construcţie.
CAP. 2. CRITERII DE PERFORMANŢĂ ŞI CONDIŢII GENERALE DE
PERFORMANŢĂ ALE CONSTRUCŢIILOR SUBTERANE DE
METROU
2.1. RISCUL DE INCENDIU
2.1.1. În funcţie de densitatea sarcinii termice (q i), în construcţiile
metroului riscul de incendiu poate fi:
a) mare: qi = peste 840 MJ/m2;
b) mijlociu: qi = 420-840 MJ/m2;
c) mic: qi = max. 420 MJ/m2.
83
2.1.2. În spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a
incendiilor, riscurile mari de incendiu sunt considerate mijlocii, iar
riscurile mijlocii sunt considerate mici.

2.1.3. În raport cu destinaţia, în spaţiile şi încăperile aferente

construcţiilor de metrou se admit valorile densităţii sarcinii termice
maxim admise, prevăzute în tabelul 2.1.3.

2.1.4. Riscul de incendiu se stabileşte în funcţie de valoarea densităţii

sarcinii termice rezultate din calcul, cu respectarea nivelurilor maxim
admise prevăzute în tabelul 2.1.3.

2.2. REZISTENTA, COMPORTAREA ŞI STABILITATEA LA FOC

Tabelul 2.1.3.

2.2.1. Toate elementele principale ale construcţiei, în raport cu rolul lor,

trebuie să îndeplinească condiţiile minime de combustibilitate şi de
rezistenţă la foc stabilite pentru încadrarea în gradele de rezistenţă la
foc precizate în tabelul 2.2.1., constituind caracterizarea stabilităţii la
foc a construcţiei.

Tabelul 2.2.1.

CONDIŢII MINIME PENTRU ÎNCADRAREA CONSTRUCŢIILOR DE

METROU ÎN GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
2.2.2. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei este determinat de
elementul sau cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează
obligatoriu în documentaţia tehnico -economică.

2.2.3. La stabilirea gradului de rezistenţă la foc a construcţiei, respectiv

a stabilităţii la foc a acesteia, nu se iau în considerare următoarele:
-termoizolaţia şi hidroizolaţia acoperişului terasă dispuse deasupra
unui suport continuu care îndeplineşte condiţiile din tabelul 2.2.1.;
-plafoanele suspendate care îndeplinesc condiţiile de combustibilitate
pentru planşee din tabelul 2.2.1.;
-platformele metalice şi în general elementele metalice care nu fac
parte din structura de rezistenţă a construcţiei.

2.3. PREÎNTÂMPINAREA PROPAGĂRII INCENDIILOR 2.3.3. Uşile şi obloanele rezistente la foc trebuie să îndeplinească
condiţiile de rezistenţă la foc stabilite în prezentul normativ şi condiţiile
A. LIMITAREA PROPAGĂRII INCENDIULUI din reglementările tehnice specifice.

2.3.1. Elementele de construcţii, pereţi şi planşee utilizate pentru B. EVACUAREA FUMULUI (DESFUMARE)
limitarea propagării incendiilor şi a efectelor acestora sunt de tipul:
- antifoc (A.F.); 2.3.4. În spatiile subterane aferente construcţiilor metroului, evacuarea
- rezistente la foc (R.F.); fumului şi a gazelor fierbinţi se realizează cu instalaţii de ventilaţie
- rezistente la explozie (R.E.); mecanică în depresiune, aerul de compensare fiind asigurat prin goluri
- etanşe la foc (E.F.). prevăzute cu rame cu jaluzele fixe şi rame cu plasă de sârmă.

Protecţia golurilor funcţionale din aceste elemente de construcţie se
realizează, după caz, cu uşi sau obloane alcătuite şi dimensionate
potrivit prezentului normativ.
2.3.2. În funcţie de cea mai mare densitate a sarcinii termice din
spaţiile pe care le separă, pereţii trebuie să reziste la foc conform
tabelului 2.3.2., dacă prevederile normativului nu stabilesc alte condiţii.
2.3.5. În cazul unui incendiu în tuneluri sau galerii de metrou
evacuarea fumului se face în sens invers deplasării pasagerilor pe
drumul cel mai scurt, în aşa fel încât aceştia să aibă în faţă aer
proaspăt.
2.3.6. Echipamentele care intră în alcătuirea centralelor de ventilare se
dispun în încăperi special destinate, separate de restul construcţiei
conform prevederilor de la subcapitolul 2.3.2.

87

86

2.3.7. Centralele de ventilare se dispun obligatoriu astfel:
• minimum o centrală de ventilare la fiecare staţie;
• o centrală de ventilare la fiecare interstaţie, amplasată în
funcţie de condiţiile concrete din teren; de preferinţă la
jumătatea fiecărui tronson de tunel cuprins între două staţii
(interstaţie);
• minimum o centrală pentru fiecare spaţiu de garare sau
depou.
Atunci când spaţiile de garare se amenajează în staţiile de metrou,
desfumarea spaţiilor respective se poate realiza fie independent, fie
prin centrala de ventilaţie aferentă staţiei.
2.3.8. Centralele de ventilaţie aferente staţiilor şi interstaţiilor se prevăd
cu câte două ventilatoare cu funcţionare alternativă şi cu posibilităţi de
rezervare reciprocă.
2.3.9. Dimensionarea sistemelor de ventilare, modul de dispunere a
gurilor de refulare şi de evacuare, precum şi schemele de funcţionare
ce se adoptă trebuie să asigure următoarele condiţii:
• densitatea fumului să permită o vizibilitate bună pe căile
de evacuare a persoanelor (densitatea fumului nu trebuie
să depăşească 10 % până la înălţimea de 2 m faţă de
pardoselile pietonale);
• vitezele curenţilor de aer în vestibule să înlăture efectul
de cos al ieşirilor în exterior, la suprateran;
• introducerile de aer proaspăt şi dirijarea fumului să se
facă în sens invers celui de deplasare a fluxurilor de
evacuare a persoanelor (evacuarea persoanelor să se
facă în contracurent de aer proaspăt);
• să se elimine posibilitatea blocării cu fum a unor porţiuni
ale căilor de evacuare.
posibilităţi de schimbare a sensului de rotire într-un interval de timp de
până la 3 minute.
2.3.11. În funcţie de numărul şi debitul ventilatoarelor prevăzute şi de
raportul între debitul de aer evacuat şi cel introdus, ventilatoarele de
desfumare trebuie să fie realizate astfel încât să poată funcţiona la
temperaturi ale gazelor de ardere cuprinse între 200° C si 400° C, cel
puţin o perioadă de timp egală cu timpul de intervenţie.
Valoarea la 200° C a temperaturii fumului şi gazelor de ardere se poate
alege atunci când ventilatoarele asigură debite de evacuare şi de
introducere mai mari de 100.000 mc/h şi sunt prevăzute cu ventilatoare
de rezervă, conform prevederilor 2.3.8.
2.3.12. Pornirea şi oprirea ventilatoarelor aferente ventilaţie generale
se face manual - prin comandă locală, sau de la distanţa - de la
Dispeceratul Central, conform unor scenarii prestabilite. În toate
locurile prevăzute cu comenzi se asigură semnalizarea stării de
funcţionare a ventilatoarelor.
2.3.13. Desfumarea spaţiilor comerciale se realizează prin sistemul de
ventilare generală a staţiei.
2.3.14. Desfumarea încăperilor de cabluri electrice se asigură prin
ventilatoare locale, cu evacuare în canalele ventilaţiei generale.
Ventilatoarele locale aferente tunelurilor de cabluri dispuse sub
peroane se prevăd cu posibilităţi de aspiraţie din zona de staţionare a
ramelor la peron.
2.3.16. Celelalte aspecte privind proiectarea şi realizarea sistemelor de
ventilare se soluţionează în conformitate cu prevederile "Normativului
privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare", indicativ I 5.

2.3.10. Desfumarea staţiilor de metrou, precum şi a ansamblurilor

staţie - interstaţie, se asigură cu ventilatoare axiale, prevăzute cu
89
88

C. CONFORMAREA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR METROULUI
2.3.17. Condiţii generale
2.3.17.1. În construcţiile subterane de metrou nu se admit spaţii cu
pericol de explozie şi nici spaţii pentru depozitarea produselor
combustibile. Fac excepţie grupurile electrogene, la care sunt
prevăzute măsuri de eliminare a posibilităţilor de acumulare a gazelor
în limitele de explozie.
2.3.17.2. Prin modul de dispunere a funcţiunilor, prin materialele
utilizate şi prin măsurile de protecţie aplicate, trebuie să se diminueze
ori să se elimine, după caz, posibilităţile de propagare a focului în afara
încăperilor (grupului de încăperi) în care s-a produs şi propagarea
necontrolată a fumului şi gazelor fierbinţi.
2.3.17.3. Funcţiunile tehnice diferite se separă între ele prin elemente
de construcţii verticale şi orizontale rezistente la foc.
2.3.17.4. Funcţiunile cu risc de incendiu se dispun în zone distincte ale
construcţiei faţă de spaţiile destinate publicului.
2.3.17.5. Construcţiile subterane de metrou cuprind: staţii de metrou,
tuneluri şi galerii, spaţii de garare şi depouri.
2.3.18. Conformarea la foc a staţiilor de metrou
2.3.18.1. Din punct de vedere al rezistenţei la foc, staţiile de metrou se
încadrează în categoria construcţiilor de gradul l.
2.3.18.2. Două sau mai multe staţii ce deservesc magistrale diferite
care au corespondenţă prin circulaţia în subteran a călătorilor pot fi
comasate în aceeaşi construcţie.
90
a. Spaţiile publice
2.3.18.3. Spaţiile publice se separă de spaţiile tehnice aferente staţiei
prin pereţi şi planşee din materiale CO, a căror rezistenţă la foc se
stabileşte în funcţie de densitatea sarcinii termice potrivit tabel 2.3.2.,
fără a fi mai mică de minimum 3 ore pentru pereţi şi 1 oră şi 30 minute
pentru planşee.
2.3.18.4. În spaţiile publice pardoseală şi finisajele se realizează din
materiale având clasa de combustibilitate CO.
2.3.18.5. Lungimea peronului este de regulă de 120 m. Lăţimea
peronului se determină în funcţie de gabaritele minime necesare pentru
numărul de fluxuri de evacuare rezultat din calcul, potrivit prevederilor
prezentului normativ.
2.3.18.6. Tavanele suspendate, inclusiv scheletul de susţinere al
acestora, se realizează din materiale cu clasa de combustibilitate CO,
având elementele de prindere rezistente la foc 45 de minute.
2.3.18.7. Pentru limitarea propagării fumului şi gazelor fierbinţi spre
scări, vestibule şi ieşirile de evacuare, sub planşeele de rezistenţă ale
staţiei se dispun ecrane verticale de cel puţin 0,5 m înălţime, realizate
din materiale CO, etanşe la foc minimum 1 oră. Atunci când plafoanele
false sunt dispuse la limita inferioară a ecranelor, în plafoane se vor
asigura spaţii libere (traforate), prin care fumul să pătrundă în spatele
ecranului. În dreptul ecranelor continuitatea tavanelor suspendate se
întrerupe. Se vor prevedea numărul necesar de guri de evacuare a
fumului.
Ecranele pot fi traversate de conducte şi canale realizate din materiale
CO. Golurile dintre elementele de traversare şi ecran se etanşează cu
material incombustibil.
2.3.18.8. Ecranele prevăzute la articolul 2.3.18.7. se dispun în
următoarele zone:
91
 a) - pe toată lăţimea zonei de comunicare între un peron cu
orice vestibul dispus la aceeaşi cotă;
b) - sub planşeele vestibulelor aflate la cote superioare
peronului, de jur - împrejurul golurilor practicate pentru
scările amplasate lateral faţă de peron.
b. Spaţii comerciale
2.3.18.9. În staţiile metroului se pot desfăşura activităţi comerciale în
spaţii închise, se pot amplasa panouri de publicitate, precum şi
echipamente automate pentru bunuri şi servicii, avizate de beneficiarul
investiţiei şi de proiectantul general. Proiectarea, executarea şi
exploatarea spaţiilor comerciale se va face fără să se aducă atingere
funcţionalităţii şi siguranţei metroului şi exigenţelor de siguranţă la foc
ale utilizatorilor.
2.3.18.10. În spaţiile metroului sunt interzise activităţi comerciale cum
ar fi: comerţ ambulant, expuneri (artă, foto, muzica etc.), desfăşurat în
spaţii de tip deschis (tonele mobile, precum şi amplasarea de panouri
nefixate rigid.
2.3.18.11. Proiectarea spaţiilor comerciale se va realiza cu îndeplinirea
următoarelor criterii de performanţă privind siguranţa la foc:
2.3.18.12. Riscul de incendiu
Densitatea sarcinii termice în spaţiile comerciale nu va depăşi
420 MJ/mp, corespunzător nivelului redus de risc de incendiu.
Se interzice depozitarea oricăror materiale sau produse combustibile,
cu excepţia mărfurilor expuse în rafturi şi vitrine, în cantităţile şi
sortimentele prevăzute în documentaţia tehnică.
Se interzice comercializarea instalaţiilor şi recipienţilor ce conţin gaze
naturale sau lichefiate, precum şi a produselor inflamabile, cu excepţia
cosmeticelor şi a băuturilor alcoolice. Se interzice utilizarea flăcării
deschise în activitatea curentă.
92
Se interzice comercializarea materialelor explozive, armelor, muniţiei,
artificiilor etc.
ÎIn spaţiile comerciale a căror suprafaţă este mai mare de 8 mp, zona
destinată publicului va reprezenta minimum 2/3 din suprafaţa acestora.
Numărul maxim de cumpărători aflaţi simultan în spaţiul comercial
respectiv, care se va lua în calcul pentru dimensionarea căilor de
evacuare, se va determina considerându-se 1,5 mp/cumpărător. În
spaţiile comerciale mai mici de 8 mp nu se vor amenaja spaţii
destinate accesului cumpărătorilor, vânzarea realizându-se de la
ghişeu.
Se interzic amenajările pentru prepararea hranei, cu excepţia celor în
care se utilizează aparate electrocasnice fără suprafaţă
incandescentă.
Pentru realizarea încălzirii locale se admite numai utilizarea corpurilor
de încălzire electrice, cu sau fără acumulare de căldură, fără suprafaţa
incandescentă.
2.3.18.13. Rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc
Spaţiile comerciale pot fi comasate într-un modul cu suprafaţa de
maximum 50 mp. În situaţia amplasării mai multor module de câte
50 mp, între acestea se vor realiza pereţi de separare, până la nivelul
planşeului, cu rezistenţa la foc de 3 ore. Nu este obligatorie realizarea
acestor pereţi dacă se asigură o distanţă de minimum 10 m între
module.
Elementele de construcţie care se vor utiliza pentru execuţia spaţiilor
comerciale vor fi incombustibile CO , cu rezistenţa la foc de minimum
30 de minute.
Finisajele interioare ale pereţilor şi pardoselilor spatiilor comerciale se
vor realiza din materiale din clasele de combustibilitate CO sau C,
(pentru CO este necesară obţinerea buletinelor de încercare, din care
93

să se poată determina faptul că în caz de incendiu degajările de gaze
toxice nu constituie un pericol real pentru viaţa persoanelor).
În pereţii spaţiilor comerciale, aflate în relaţie cu spaţiile publice din
metrou, se pot practica vitrări realizate cu geamuri, astfel încât în caz
de spargere acestea să nu producă accidentarea persoanelor.
2.3.18.14. Limitarea propagării incendiilor
Spaţiile comerciale se amplasează astfel încât să fie separate prin
pereţi antifoc faţă de încăperile tehnologice ale metroului.
Se interzice amplasarea oricăror tipuri de spaţii comerciale în
următoarele situaţii:
a). - pe peroane, sub scările de evacuare a publicului şi pe podestele
acestor scări, având distanţa între rampele scării de maximum 3 m;
b). - în staţiile de metrou unde există ori se utilizează numai o singură
cale de evacuare a publicului;
c). - pe traseele instalaţiilor tehnologice cu funcţiuni vitale metroului
(fluxul de cabluri pentru alimentarea instalaţiilor, siguranţa circulaţiei
etc.), neprotejate cu elemente cu limita de rezistenţă la foc de
minimum o oră, ori la o distanţă mai mică de 3 m faţă de acestea;
d). - în faţa şi în spatele aparatelor de control ale intrărilor şi ieşirilor, la
distanţa necesară trecerii numărului de fluxuri de călători rezultat din
calcul, dar nu la mai puţin de 5 m în cazul existenţei unui singur grup
de aparate de control şi nu mai puţin de 4 m când există două sau mai
multe grupuri de aparate de control orientate în direcţii diferite;
e), - în faţa şi în spatele uşilor de evacuare din staţiile de metrou, la
distanţă egala cu lăţimea fluxurilor de călători necesar a fi evacuate,
dar nu la mai puţin de 3 m;
f). - pe pasaje şi în vestibule principale sau intermediare, dacă prin
aceasta se afectează lăţimile stabilite pentru fluxurile de evacuare a
călătorilor, în caz de incendiu, reieşite din calculul general pentru staţia
de metrou;
g). - la o distanţă (stânga - dreapta) mai mică decât cea egală cu
lăţimea uşilor de acces în spaţiile tehnologice ale metroului, dar nu mai
puţin de 1,5 m;
94
h). - la o distanţă mai mică de 1,5 m faţă de hidranţii interiori de
incendiu;
i). - la nivelul suprafeţelor stradale, în limita distanţelor de siguranţă,
stabilite conform art. 2.4.40, cu excepţia celor înglobate în alte
construcţii supraterane sau subterane, care vor fi rezolvate conform
prevederilor Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor şi
instalaţiilor, indicativ P 118, respectiv Normativului pentru proiectarea
construcţiilor publice subterane - NP 25.
La spaţiile comerciale cu suprafaţa mai mare de 50 mp, evacuarea
fumului şi gazelor fierbinţi se va face prin instalaţii independente faţă
de cele ale metroului. Dimensionarea acestor instalaţii se va face cu
respectarea normelor în vigoare.
2.3.18.15. Caile de acces, evacuare şi intervenţie
Caile de acces, evacuare şi intervenţie în caz de incendiu, pentru
spatiile comerciale, se vor corela cu cele prevăzute pentru ansamblul
staţiei de metrou, luandu-se în calcul atât numărul maxim de călători,
cât şi cel al cumpărătorilor. Căile de evacuare din spaţiile comerciale
se vor dimensiona conform reglementarilor tehnice în vigoare pentru
asemenea funcţiuni. Atât acestea, cât şi deschiderea uşilor sau zonele
destinate cumpărătorilor, din faţa ghişeelor, nu vor afecta gabaritul căii
de evacuare a călătorilor din staţia de metrou.
2.3.18.16. Instalaţii P.S.I. aferente spaţiilor comerciale
În spatiile comerciale se vor prevedea instalaţii de semnalizare a
incendiilor cu detectoare de incendiu. Semnalizarea apariţiei unui
incendiu se va centraliza la nivelul staţiei de metrou, în centrala de
semnalizare a incendiilor.
Proiectarea şi realizarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se va
realiza în conformitate cu prevederile Normativul I 18 şi cu precizările
furnizorului de echipament.
95
 Instalaţiile de stingere aferente spaţiilor comerciale se vor realiza în
conformitate cu prevederile Normativului I 9 şi STAS 1478.
La staţiile de metrou în care suprafaţa totală a spaţiilor comerciale nu
depăşeşte 50 mp şi densitatea sarcinii termice este mai mică de
210 MJ/mp nu este obligatorie prevederea instalaţiei automate de
stingere a incendiilor.
În spaţiile comerciale unde se prevăd instalaţii automate de stingere a
incendiilor se va avea în vedere asigurarea evacuării apei provenite de
la instalaţiile respective.
Instalaţiile utilitare (ventilaţie, electrice etc.) se vor realiza şi exploata în
conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare.
2.3.18.17. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor
Toate spaţiile comerciale, în funcţie de destinaţie, vor fi dotate cu
mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, corespunzător normelor
în vigoare.
Proiectele pentru realizarea spaţiilor comerciale din staţiile de metrou
vor cuprinde şi amenajări pentru colectarea ambalajelor, deşeurilor şi
gunoaielor.
c. Spatii tehnice
2.3.18.18. Limitarea propagării incendiilor între diferitele încăperi din
spaţiile tehnice se asigură prin pereţi din materiale cu clasa de
combustibilitate CO, având rezistenţa la foc corespunzătoare celei mai
mari densităţi a sarcinii termice din spaţiile pe care le separă, precizată
în tabel 2.3.2., dacă prin prezentul normativ nu se prevede altfel.
2.3.18.19. Încăperile din spaţiile tehnice având funcţiuni diferite pot
comunica între ele printr-un coridor comun. Golurile de comunicare se
96
protejează cu uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, prevăzute
cu dispozitive de autoînchidere.
d. Încăperi cu instalaţii şi echipamente electrice
2.3.18.20. Încăperile cu instalaţii şi echipamente electrice se separă de
celelalte încăperi şi faţă de coridorul comun prin pereţi şi planşee din
materiale CO având limita de rezistenţă la foc de minimum 1 oră şi 30
minute. Golurile de comunicare practicate în aceşti pereţi vor fi
protejate cu uşi rezistente la foc minimum 45 minute, cu dispozitive de
autoînchidere.
2.3.18.21. Încăperile electrice în care sunt dispuse secţii de bare ce se
rezervă reciproc se separă între ele cu pereţi CO rezistenţi la foc
minimum 1 oră. Golurile de comunicare practicate în aceşti pereţi se
separă prin uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, prevăzute cu
sisteme de autoînchidere.
2.3.18.22. Gabaritul coridoarelor de deservire a instalaţiilor electrice şi
numărul minim de accese se stabilesc potrivit normativului P.E. 101.
e. Gospodarii de cabluri
2.3.18.23. Încăperile pentru cabluri (poduri, subsoluri, puţuri şi tuneluri)
se separă de alte încăperi adiacente prin elemente incombustibile, cu
rezistenţa la foc după cum urmează:
a) 3 ore pentru pereţi şi 1 oră şi 30 minute pentru planşee în
cazul separărilor faţă de încăperile cu alte destinaţii având
risc de incendiu mare; în elementele de separare
respective nu se admit goluri de comunicare.
b) 1 oră şi 30 minute pentru pereţi şi planşee în cazul
separărilor între diferite încăperi de cabluri, precum şi între
acestea şi încăperi cu echipamente electrice; uşile,
obloanele şi trapele pentru protecţia golurilor din
elementele respective vor avea o rezistenţă la foc de 15
minute în cazul încăperilor de cabluri cu suprafeţe de până
97
 la 400 m2 si 45 minute în cazul încăperilor de cabluri cu
suprafeţe cuprinse între 400 - 800 m2.
Fac excepţie golurile de absorbţie şi evacuare a fumului din
compartimentul respectiv, care vor fi prevăzute cu rame cu jaluzele fixe
şi cu plasă de sârmă.
2.3.18.24. Elementele de separare a încăperilor cu instalaţii şi
echipamente electrice faţă de staţia de pompe pentru incendiu şi faţă
de încăperile ventilatoarelor de incendiu vor avea rezistenţa la foc de
minimum 3 ore pentru pereţi şi 1,5 ore pentru planşee. În elementele
de separare respective nu se admit goluri de comunicare.
2.3.18.25. Puţurile de cabluri se prevăd la capetele lor cu închideri
rezistente la foc de minimum 1 oră şi 30 minute. Suplimentar puţurile
de cabluri se secţionează transversal, din 10 în 10 m, cu elemente
rezistente la foc minimum 30 minute. Golurile de acces în spaţiile
rezultate se protejează cu elemente rezistente la foc minimum 30
minute.
2.3.18.26. Încăperile de cabluri se prevăd cu cel puţin două accese.
Numărul şi dispunerea acceselor se determină astfel încât lungimea
traseului din orice punct al încăperii la o ieşire să nu depăşească 50 m,
cu excepţia tunelurilor dispuse sub peroanele staţiilor de metrou la
care se realizează accese numai la capete. Unul din accese se poate
realiza în plafon, prin chepeng sau trapă.
Se admite un singur acces în următoarele cazuri:
a) - la tuneluri, subsoluri sau poduri de cabluri cu o
lungime de evacuare de maxim 10 m;
b) - la puţuri de cabluri cu înălţime mai mică de 6 m.
Se interzice construirea de accese sau guri de vizitare în zonele în
care există pericol de inundare cu apă, ulei sau alte fluide.
2.3.18.27. Uşile de evacuare se prevăd cu sisteme închidere care nu
necesită cheie pentru deschidere din interiorul încăperii de cabluri.
98
2.3.18.28. Pe fluxurile de cabluri care conţin materiale combustibile
mai mult de 5 kg/ml de suport de cabluri şi la ramificaţii din fluxurile
principale, se prevăd separări transversale rezistente la foc, dispuse la
distanţă de cel mult 25 de metri.
Fac excepţie fluxurile de cabluri cu întârziere mărită la propagarea
flăcării, cele rezistente la foc şi cele protejate cu instalaţii speciale de
stingere a incendiilor.
Separările transversale împotriva propagării focului trebuie să cuprindă
toate cablurile situate în aceeaşi secţiune transversală a fluxului de
cabluri şi vor fi executate conform detaliilor tipizate.
2.3.18.29. Golurile pentru trecerea cablurilor prin planşee, pardoseli
sau pereţi se etansează la propagarea flăcărilor şi la trecerea fumului
sau gazelor. Limita de rezistenţă la foc a elementelor de etanşare a
golurilor trebuie să fie cel puţin egală cu cea a elementului traversat.
2.3.18.30. La proiectarea încăperilor de cabluri se vor lua măsuri
pentru evitarea pătrunderii în acestea a eventualelor scăpări de ulei de
la aparatele electrice, prin praguri de reţinere.
2.3.18.31. Amenajarea podurilor, subsolurilor, puţurilor de cabluri se
realizează potrivit prevederilor normativului P.E. 107.
f. Staţii de baterii centrale de acumulatoare
2.3.18.32. In staţiile de metrou se utilizează acumulatoare de tip închis,
uscat sau cu gel, care nu necesită întreţinere.
În cazul utilizării bateriilor etanşe, fără degajări de hidrogen şi fără
întreţinere, se admite amplasarea acestora în încăperi comune cu alte
categorii de echipamente.
g. Staţii de pompe de incendiu şi centrale de ventilaţie
99
 2.3.18.33. Staţiile de pompe de incendiu şi centralele de ventilaţie se
amplasează în încăperi speciale, separate de restul spaţiilor tehnice
prin pereţi şi planşee realizate din materiale CO având rezistenţa la foc
de cel puţin 3 ore pentru pereţi şi 1,5 ore pentru planşee. Comunicarea
cu coridorul comun se realizează printr-o uşă având limita de
rezistenţă la foc de 1,5 ore.
Încăperile în care se găsesc pompele de incendiu se prevăd cu
legătura telefonica la Dispeceratul Central.
La construcţiile supraterane aferente metroului clădirile independente
ale staţiilor de pompare pentru apa de incendiu vor fi de gradul l - II
rezistenţă la foc.
h. Grupul electrogen
2.3.18.34. Spaţiile grupului electrogen cuprind următoarele încăperi:
• încăperea grupului electrogen;
• încăperea rezervorului (rezervoarelor) cu
carburanţi;
• încăperea tampon.
2.3.18.35. Încăperea grupului electrogen se separă de restul
construcţiei prin pereţi şi planşee realizate din materiale CO cu
rezistenţa la foc de minimum 3 ore pentru pereţi şi 1,5 ore pentru
planşee. Uşile de comunicare cu încăperea tampon vor avea rezistenţa
la foc de 45 de minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
2.3.18.36. Încăperea rezervorului de combustibil se separă de restul
construcţiei, inclusiv de încăperea tampon prin pereţi CO având
rezistenţa la foc prevăzută în tabelul 2.3.2. şi prin planşee fără goluri,
realizate din materiale CO, rezistente la foc minimum 2 ore. In pereţii
de separare nu se admit goluri de comunicare, cu excepţia peretelui
spre încăperea tampon.
100
2.3.18.37. Comunicarea între încăperea depozitului de combustibil şi
încaperea tampon se realizează prin uşi rezistente la foc minimum
1 oră şi 30 minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
2.3.18.38. Încăperea rezervorului de combustibil se realizează astfel
încât să reţină, în caz de avariere, întreaga cantitate de combustibil.
2.3.18.39. Încăperile prevăzute la art. 2.3.18.34. se prevăd cu instalaţie
de ventilaţie independentă, având partea inferioară a gurilor de
aspiraţie a vaporilor amplasată la distanţa maximă de 0,3 m faţă de
pardoseala încăperilor respective.
2.3.19. Conformarea la foc a tunelurilor (galeriilor) de metrou
2.3.19.1. Lungimea tunelurilor şi galeriilor de metrou se determină în
funcţie de condiţiile de urbanism şi de nevoile de transport, fără a
depăşi, de regulă, 1000 metri între două staţii consecutive.
2.3.19.2. Pe toată lungimea tunelurilor, în partea opusă a căii de
alimentare cu energie electrică pentru tracţiune, se asigură circulaţii
pietonale (banchete) având cel puţin 0,8 m lăţime, prevăzute la perete
cu mână curentă. În galeriile metroului se asigură câte o circulaţie
pietonală pentru fiecare sens. Nu se prevăd banchete laterale în cazul
în care spaţiul dintre şinele căii de transport se amenajează
corespunzător pentru circulaţii pietonale.
2.3.20. Conformarea la foc a depourilor şi spaţiilor de garare
2.3.20.1.Depourile se amenajează în construcţii semiingropate sau
supraterane, cu respectarea prevederilor normativului P 118.
2.3.20.2.În cazurile în care depourile se amenajează în construcţii
subterane nu se admite cuprinderea în acestea a proceselor sau
activităţilor în care se utilizează substanţe şi materiale ce determină,
101
potrivit normativului P 118, încadrarea în categoriile A sau B de pericol
de incendiu.
2.3.20.3. Spaţiile pentru gararea ramelor de metrou pot fi amenajate şi
în construcţiile staţiilor de metrou, la distanţa de 30 m faţă de peron. Se
admit şi spaţii de garare paralel cu peroanele, cu condiţia separării lor
cu un perete având rezistenţa la foc de minimum 3 ore.
2.3.20.4. Depourile şi spaţiile pentru gararea ramelor de metrou se
amenajează în construcţii de gradul l-ll de rezistenţă la foc.
D. TIMPI DE SIGURANŢA LA FOC ŞI TIMPI OPERATIVI DE
INTERVENŢIE
2.3.21. Timpul de alarmare
2.3.21.1. Timpul de alarmare reprezintă intervalul scurs de la
izbucnirea incendiului până la semnalarea acestuia printr-un sistem
(dispozitiv) automat de detectare-alarmare sau de către o persoană.
2.3.22.2. Timpul de alarmare pentru spaţiile publice şi spaţiile tehnice
echipate cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor este de :
a) max. 30 secunde în spaţiile publice;
b) max. 60 secunde în spaţiile tehnice.
2.3.22. Timpul de alertare
2.3.22.1. Timpul de alertare este intervalul cuprins între momentul
alarmării în caz de incendiu şi cel al constituirii formaţiei de marş, în
vederea deplasării la locul evenimentului.
2.3.22.2. Timpul de alertare este de maximum 5 minute.
102
2.3.23. Timpul normalizat de evacuare
2.3.23.1. Timpul normalizat de evacuare este intervalul scurs de la
înştiinţarea utilizatorilor până la părăsirea construcţiei de către aceştia
şi/sau până la adapostirea lor în spaţiile de refugiu prevăzute şi
amenajate.
2.3.23.2. Timpul normalizat de evacuare în situaţia unui incendiu nu
trebuie să fie mai mare de:
a) 12 minute în staţiile de metrou;
b) 40 minute în tunel.
2.3.24. Timpul de supravieţuire
2.3.24.1. Timpul de supravieţuire este intervalul de timp cuprins intre
momentul izbucnirii incendiului si momentul in care condiţiile de
microclimat in spaţiul afectat de incendiu nu se mai incadreaza in
limitele favorabile menţinerii vieţii.
2.3.24.2. Timpul de supravieţuire a utilizatorilor trebuie să fie de minim:
a) 20 minute în cazul unui incendiu în staţiile de metrou;
b) 60 minute în cazul unui incendiu în tuneluri/galerii.
2.3.25. Aceşti timpi vor fi stabiliţi pentru fiecare staţie în parte, în urma
întocmirii unor scenarii de intervenţie la incendiu şi ca urmare a unor
analize de risc de incendiu în diferite spaţii ale metroului (publice,
comerciale, tehnice), fără a fi mai mici sau mai mari, după caz, decât
valorile menţionate prin prevederile normativului.
2.4. CAILE DE ACCES, EVACUARE ŞI INTERVENŢIE
2.4.1. În încăperile şi construcţiile metroului se asigură căi de
evacuare prin care, în caz de incendiu, utilizatorii să poată ajunge în
exterior, la suprateran, în timp util şi în deplină siguranţă.
103
Pentru circulaţiile funcţionale aferente locurilor în care prezenţa
oamenilor apare întâmplător, ori sunt vizitate de cel mult 8 ori pe
schimb pentru verificări, precum şi în încăperile grupurilor sanitare,
condiţiile prevăzute pentru căile de evacuare nu sunt obligatorii.
2.4.2. Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a
metroului trebuie să asigure şi evacuarea persoanelor în caz de
incendiu.
2.4.3. Sunt considerate căi de evacuare în caz de incendiu circulaţiile
care îndeplinesc condiţiile din prezentul normativ şi asigură evacuarea
personelor prin scări, coridoare, degajamente şi vestibuluri, la
suprateran.
Căi de evacuare pot fi considerate şi circulaţiile care trec prin încăperi
cu destinaţii publice sau tehnologice, cu respectarea condiţiilor din
prezentul normativ.
Ascensoarele nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu.
A. NUMĂRUL CAILOR DE EVACUARE
2.4.4. În construcţiile de metrou persoanele trebuie să aibă acces la
cel puţin două căi de evacuare, care să ducă în direcţii opuse.
2.4.5. În spaţiile tehnice ale staţiilor se admite o singură cale de
evacuare, la nivelurile în care, conform proiectului, se pot afla maxim
10 persoane.
B. ALCĂTUIREA CAILOR DE EVACUARE
B.1. Uşi de evacuare
2.4.6. Uşile dispuse pe căile de evacuare trebuie să fie cu deschidere
obişnuită, pe balamale sau pivoţi.
104
2.4.7. Pe căile de evacuare nu se admit uşi care se pot bloca datorită
funcţionării defectuoase a mecanismelor auxiliare, precum şi uşile de
tip glisant, ghilotină, basculante şi altele asemenea.
2.4.8. Uşile de pe traseul evacuării trebuie să se deschidă în sensul
deplasării spre exterior a persoanelor. Fac excepţie uşile prin care se
evacuează cel mult 30 persoane.
Prin deschiderea uşilor de evacuare nu trebuie să se blocheze alte uşi
şi nici sa se stânjenească evacuarea.
2.4.9. În dreptul uşilor de evacuare nu se admit praguri cu înălţimea
mai mare de 2,5 cm. Daca pragurile sunt necesare, ele se racordează
la pardoseala prin pante.
Distanţa dintre tocul uşii de evacuare şi prima treaptă a unei rampe de
scară care coboară trebuie să fie de minimum 1,60 m în faţa uşilor şi
de 1,00 m lateral.
B.2. Scări interioare
2.4.10. Scările interioare pot fi închise (amplasate în casa scării), sau
deschise (amplasate în holuri sau vestibuluri). Scările închise se
folosesc în spatiile tehnice ale metroului.
2.4.11. Scările interioare închise trebuie să ducă, pe aceeaşi verticală,
de la toate nivelurile pentru care asigură evacuarea, până la un peron
sau vestibul, de pe care evacuarea poate fi continuată până la
suprateran. Persoanele intrate în casa scării trebuie să poată ajunge,
fără a o mai părăSi, pâna la nivelul unui peron sau vestibul, după caz.
2.4.12. Pereţii caselor de scări se realizează din materiale CO (CA1)
având rezistenţa la foc egală cu cea rezultată în funcţie de densitatea
sarcinii termice a încăperilor adiacente, potrivit tabel 2.3.2., fără a fi mai
mică de 4 ore.
105
Golurile de acces practicate în pereţii casei scărilor se protejează cu
uşi rezistente la foc 45 minute, prevăzute cu sisteme de autoînchidere.
2.4.13. În casele de scări de evacuare nu se amenajează spaţii de
lucru ori de depozitare şi nu se introduc conducte pentru lichide
combustibile. Se admite amplasarea instalaţiilor care nu prezintă,
pericol de incendiu sau explozie, de intoxicare ori de asfixiere, dacă nu
se reduc gabaritele de evacuare.
2.4.14. Scările închise cu trepte balansate pot fi considerate căi de
evacuare, numai pentru un singur flux de evacuare dacă lăţimea mică
a podestelor intermediare şi a treptelor balansate este de minimum
18 cm.
2.4.15. Scările deschise se consideră căi de evacuare distincte dacă
sunt amplasate după cum urmează:
a) la capetele peroanelor;
b) pe peroane, la o distanţă minimă de 30 m între ele;
c) la cel puţin 30 m între ele în cazul scărilor
amplasate lateral faţă de peron.
2.4.16. Scările amplasate lateral faţă de peron nu trebuie să reducă
lăţimea peronului.
2.4.17. Grinzile, podestele şi treptele scărilor de evacuare se
realizează din materiale având rezistenţa la foc de minimum 2 ore.
B.3. Vestibuluri
2.4.18. Dimensionarea vestibulurilor se face astfel încât să asigure
evacuarea numărului total de persoane aduse de scările de la
peroane.
106
2.4.19. Evacuarea din staţiile care au un singur vestibul se asigură prin
minimum două accese, amplasate în direcţii opuse sau cu unghi minim
de 90° între ele.
2.4.20. Vestibulurile trebuie să fie finisate cu materiale incombustibile
clasa CO (CA1) care să aibă rezistenţa la foc de minimum 45 min.
2.4.21. In condiţiile prevăzute în normativ vestibulurile care constituie
primul nivel în sensul de circulaţie spre peron pot comunica cu spaţii
comerciale. Nu se admite amenajarea spaţiilor comerciale în
vestibulurile care:
a) - sunt amplasate sub cota peronului;
b) - preiau toate fluxurile de evacuare ce vin de la peroane şi
au lungimea mai mică sau egală cu 1/3 din lungimea
peronului.
2.4.22. Vestibulurile pot comunica cu încăperi pentru servicii de
intervenţie, servicii de ordine şi linişte publică, precum şi cu grupuri
sanitare prin uşi rezistente la foc 15 minute.
C. DIMENSIONAREA CĂILOR DE EVACUARE
C.1. Determinarea numărului de fluxuri de evacuare
2.4.23. Numărul de fluxuri ce trebuie asigurat pentru evacuarea
persoanelor se determină cu relaţia:
F = N / C, în care:
F = numărul de fluxuri;
N = numărul de persoane care trebuie să treacă prin
calea de evacuare;
C = capacitatea normată de evacuare a unui flux.
Rezultatele cu zecimale se rotunjesc la numărul întreg imediat
superior.
107
2.4.24. Capacitatea de evacuare a unui flux ( C ) este de 65 de
persoane.
Numărul de persoane care trebuie să treacă prin calea de evacuare
(N) se stabileşte potrivit prevederilor 2.4.25.
2.4.25. Numărul de persoane N necesar a fi evacuate dintr-o staţie de
metrou se calculează la nivelul peronului, pentru o încărcare maximă
de 1 pers/1 mp suprafaţa peron.
C.2. Gabaritele căilor de evacuare
2.4.26. Lăţimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare
în raport cu numărul acestora este minim:
• 0,8 m, pentru un flux;
• 1,10 m, pentru două fluxuri;
• 1,60 m, pentru trei fluxuri;
• 2,10 m, pentru patru fluxuri;
• 2,50 m, pentru cinci fluxuri.
Pentru lăţimile de rampă mai mari de 2,50 m se va considera lăţimea
unui flux ca fiind 0,50 m.
Lăţimea intermediară se consideră valabilă pentru trecerea numărului
inferior de fluxuri.
Lăţimea culoarului de trecere a unui flux de evacuare prin porţile unui
sens şi prin turnicheţi este de 0,60 m.
2.4.27. Scara rulantă cu lăţimea la cota parapetului de 1 , 1 0 m asigură
trecerea a două fluxuri de evacuare, dacă :
a) poate fi oprită de la fiecare nivel printr-o comanda manuală
uşor accesibilă;
b) lăţimea treptelor este de 25 cm;
108
c) este executată din materiale CO (CA1), cu excepţia
finisajelor treptelor, a balustradelor şi a roţilor de antrenare.
2.4.28. Lăţimea căilor de evacuare nu se micşorează în sensul de
circulaţie spre exterior, chiar dacă este mai mare decât cea rezultată
din calcul.
Dimensiunile brute (nefinisate) ale coridoarelor şi ale scărilor, precum
şi a golurilor pentru uşi, se stabilesc astfel încât spaţiul liber necesar
pentru trecerea numărului de fluxuri să nu fie redus pe o înălţime de
2 m de la cota pardoselii prin proeminente ale pereţilor, tocurilor
(căptuşelilor), canaturilor de uşi sau ferestre în poziţie deschisă,
finisajelor interioare, instalaţiilor etc.
Lăţimea rampelor scărilor se măsoară până la balustrade (care nu
trebuie să micşoreze gabaritul liber al circulaţiei), vangul incluzandu-se
în lungimea treptelor.
2.4.29. Lăţimile libere de trecere necesare se pot reduce cu maximum:
• 4 cm, de foaia uşilor în poziţie deschisă;
• 10 cm, de tocul şi foile uşilor în poziţie deschisă, montate
perpendicular pe coridoare, în fiecare parte;
• 2 cm, de finisaje interioare, de fiecare parte;
• 10 cm, de la proeminente locale pe coridoare, având cel
mult 30 cm lăţime;
• 10 cm, de la mâna curentă a balustradelor scărilor în
fiecare parte.
2.4.30. Porţile unisens trebuie să asigure o circulaţie lesnicioasă, fără
opriri sau blocări ale traficului.
2.4.31. Soluţiile tehnice adoptate pentru turnicheti trebuie să permită
trecerea persoanelor în sensul evacuării spre exterior, prin acţionare
dintr-un loc de supraveghere permanentă, chiar dacă trecerile
respective nu au fost luate în considerare la asigurarea gabaritelor de
evacuare.
109

2.4.32. Înălţimea liberă pe caile de evacuare trebuie să fie de minimum
2 m.
C.3. Lungimea cailor de evacuare
2.4.33. La determinarea lungimii unei cai de evacuare se ia în
considerare traseul parcurs în axa căii de evacuare de la punctul de
plecare până la o ieşire în exterior, la suprateran, sau într-o sală de
aşteptare aferentă unei gări C.F., autogări sau aerogări, ţinând seama
de poziţia diferitelor echipamente sau obiecte cu amplasament fix, care
trebuie ocolite.
2.4.34. Timpul necesar evacuării utilizatorilor metroului din spaţiile
publice se determină prin raportarea lungimii căii de evacuare la viteza
medie de deplasare, considerată de 0,4 m/s. pe orizontală şi 0,3 m/s.
pe verticală (scări, pante).
2.4.35. Timpul necesar evacuării pe orice cale de evacuare trebuie să
fie mai mic sau egal cu nivelul de performanţă prevăzut pentru timpul
normalizat de evacuare, conform capitolului 2 din normativ.
2.4.36. În spaţiile publice ale staţiilor de metrou lungimea maximă a
căii de evacuare este de 260 m.
D. Marcarea căilor de evacuare
2.4.37. Căile de evacuare vor fi marcate corespunzător, cu indicatoare
amplasate în locuri vizibile, conform STAS 297/2 şi SR ISO 6309.
2.4.38. În tunelurile/galeriile de metrou se vor amplasa marcaje
reflectorizante, pe care se vor inscripţiona sensul de deplasare şi
numărul de metri până la peronul cel mai apropiat (punctul zero se
consideră mijlocul interstaţiei respective).
110
Poziţionarea marcajelor va fi realizată astfel înâat să se beneficieze de
iluminatul de la corpurile de iluminat de siguranţă pentru evacuare, iar
cota de amplasare a acestora să nu depăşească 2,0 m de la cota
nivelului superior al şinei căii de rulare (cota NSS).
2.4.39. Se va prevedea, la unul dintre accesele staţiei de metrou, în
parapet, la nivelul palierului staradal, în interiorul accesului, o nişă
metalică asigurată antifurt, antiefracţie, în care se vor găsi planuri ale
staţiei respective de metrou.
Pe planuri vor fi marcate instalaţiile şi echipamentele care se utilizează
în situaţii de urgenţă (inclusiv poziţia hidrantilor exteriori).
E. Ieşirile la suprateran
2.4.40. Zona minimă de siguranţă, protecţie şi funcţionalitate în jurul
acceselor unei staţii de metrou se consideră pe o distanţă de 10 m de
la proiecţia perimetrală a accesului la nivel teren.
2.4.41. Fluxurile de evacuare nu trebuie să intersecteze în faţa ieşirilor
la suprateran drumuri ori linii de tramvai la distanţă mai mică de 10 m.
Ieşirile la suprateran se amplasează în locuri uşor accesibile din
drumuri publice, asigurându-se condiţii cât mai bune de desfăşurare a
operaţiunilor de stingere şi salvare în caz de incendiu.
2.4.42. Una din ieşirile staţiei de metrou poate fi amplasată într-o sală
de aşteptare aferentă unei gări C.F., autogări şi aerogări dacă:
• sala de aşteptare are capacitatea de a prelua persoanele
ce se evacuează din staţia de metrou pe ieşirea
respectivă;
• sala de aşteptare îndeplineşte condiţiile de siguranţă la foc
prevăzute de normativele în vigoare pentru categoria
respectivă.
111
2.4.43. Uşile de ieşire la suprateran din staţiile de metrou trebuie să se
deschidă în sensul evacuării spre exterior a persoanelor, la simpla
apăsare a sistemelor de închidere. Se permit sisteme de zavorare
dacă sunt uşor de acţionat de către utilizatori în condiţii de aglomerare
în faţa lor.
CAP. 3. INSTALAŢII ELECTRICE
3.1. SIGURANŢA ÎN ALIMENTAREA DIN SISTEMUL
ENERGETIC
3.1.1. Alimentarea din sistemul energetic a consumatorilor aferenţi
unei staţii de metrou se asigură prin minimum două căi de alimentare
independente şi două puncte distincte de primire, dimensionate astfel
încât puterea care trebuie asigurată la consumator să fie transportată
integral prin fiecare cale.
Realimentarea consumatorului, în caz de avarie a unei căi, se
realizează prin comutarea automata a consumului pe calea neavariată,
cu o discontinuitate de maxim 3 secunde.
3.1.2. Două puncte de primire se consideră distincte dacă prin
fiecare dintre ele se poate asigura puterea necesară la consumator, în
caz de dispariţie a tensiunii în celalalt punct, în cantitatea şi la
parametrii prevăzuţi.
3.1.3. Două căi de alimentare se consideră independente dacă un
defect unic sau lucrările de reparaţii şi întreţinere la elementele unei
căi nu conduc la scoaterea din funcţiune a celeilalte căi.
3.2. CONDIŢII SPECIFICE PENTRU TABLOURI DE DISTRIBUŢIE
3.2.1. Tabloul general de distribuţie al unei staţii se realizează cu
două secţii de bare distincte, astfel încât fiecare secţie de bare să
112
poată prelua întreaga sarcină a staţiei. Cele două secţii de bare se
dispun în încăperi diferite, separate conform 2.3.18.35. Fiecare secţie
de bare se alimentează din câte un transformator distinct, dimensionat
pentru întreaga sarcină. Transformatoarele trebuie să fie de tip uscat
(fără ulei).
3.2.2. Intreruptorul general automat al tabloului general de distribuţie
se alege astfel încât să nu declanşeze la lipsa de tensiune cauzată de
funcţionarea AAR - urilor din reţeaua furnizorului de energie electrică.
3.2.3. La confecţionarea tablourilor de distribuţie se folosesc
materiale CO - C1 şi nehigroscopice. Cablurile şi conductoarele pentru
tablouri vor fi alese pentru a nu scoate fum toxic (halogen-free).
3.2.4. Se interzice instalarea în tablourile de distribuţie a aparatelor
cu dielectrici combustibili (de exemplu ulei). Se admite montarea în
tablouri a aparatelor cu dielectrici a căror incombustibilitate este
garantată de către producător.
3.3. CONDIŢII PENTRU ALIMENTAREA CONSUMATORILOR ŞI DE
INSTALARE A CABLURILOR
3.3.1. Instalaţiile de iluminat şi forţă se alimentează din cele două
secţii de bare ale tabloului general prin două căi de alimentare
independente, dimensionate astfel încât puterea care trebuie asigurată
la consumator să fie transportată integral prin fiecare din ele.
3.3.2. Căile de alimentare care se rezervă reciproc potrivit 3.3.1., se
dispun pe trasee distincte şi se separă prin amenajări constructive,
astfel încât avarierea unei căi să nu poată provoca întreruperea în
alimentarea cu energie pe cealaltă cale. Dispunerea şi separarea
căilor de alimentare se realizează potrivit condiţiilor stabilite în
normativele l 7 şi PE 107.
3.3.3. De regulă, cablurile de comandă - control şi telemecanică,
inclusiv cele aferente instalaţiilor şi dispozitivelor de prevenire şi
113
stingere a incendiilor, se pozează în fluxuri separate faţă de cele ale
cablurilor de energie.
3.3.4. În cazul în care realizarea de fluxuri separate nu este posibilă,
grupurile de cabluri prevăzute la alineatul precedent pot fi dispuse în
aceelaşi flux cu respectarea prevederilor normativului PE 107.
3.3.5. Circuitele de tracţiune ale fiecărei staţii se dimensionează
astfel încât să poată prelua 50 % din sarcina totală maximă a celor
două substaţii adiacente, în cazul în care una dintre acestea este
scoasă accidental din funcţiune.
3.4.6. Pardoselile demontabile (montate pe profile metalice) ale
încăperilor cu instalaţii şi echipamente electrice pe sub care trec fluxuri
de cabluri vor fi realizate din materiale incombustibile.
3.5. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT NORMAL ŞI
PRIZE
3.5.1. Condiţiile specifice pentru circuitele electrice de iluminat şi
prize, pentru alegerea, montarea şi alimentarea corpurilor de iluminat,
precum şi condiţiile pentru alegerea, montarea şi alimentarea prizelor
sunt cele prevăzute de normativul l 7.

3.4. CONDIŢII DE ALEGERE A MATERIALELOR, APARATELOR ŞI

ECHIPAMENTELOR 3.6. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT DE
SIGURANŢĂ
3.4.1. Instalaţiile electrice se proiectează şi se execută numai cu
materiale, aparate, echipamente şi receptoare electrice agrementate A. Tipuri de iluminat de siguranţă
tehnic şi cu aviz conform PE 936.
3.6.1. In construcţiile subterane de metrou se prevăd următoarele
3.4.2. În instalaţiile electrice ale metroului se utilizează cabluri tipuri de iluminat de siguranţă:
halogen free, cu întârziere mărită la propagarea flăcării şi cabluri a) pentru continuarea lucrului;
rezistente la foc. b) pentru intervenţii;
c) pentru evacuare;
3.4.3. Alegerea materialelor conductoarelor se realizează potrivit d) pentru marcarea hidranţilor interiori.
condiţiilor prevăzute în normativul PE 107.
A.1. Iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului
3.4.4. În instalaţiile electrice se utilizează elemente de izolare
(ecrane), de mascare (capace, placi, dale etc.) sau de susţinere 3.6.2. Instalaţiile electrice pentru iluminat de siguranţă pentru
(console, rastele, poduri), executate din materiale CO si C1. continuarea lucrului se prevăd în staţiile pompelor de incendiu,
ventilatoarelor de desfumare, în încăperile tablourilor de alimentare cu
3.4.5. Receptoarele electrice şi aparatele montate pe ele se aleg energie electrică a acestor consumatori, în încăperile în care sunt
potrivit prevederilor normativului l 7 şi a recomandărilor producătorului. amplasate centrale de semnalizare a incendiilor, în locurile de muncă
legate de necesitatea asigurării funcţionarii acestor receptoare,
precum şi în toate locurile de muncă prevăzute cu comenzi de la
distanţa ale pompelor de incendiu şi ale ventilatoarelor de desfumare.

114 115

A.2. Iluminat de siguranţă pentru intervenţii
3.6.3. Instalaţiile de iluminat pentru intervenţii se prevăd în locurile în
care sunt montate vane, robinete şi dispozitive de comandă-control ale
instalaţiilor de stingere a incendiilor, în încăperile în care sunt
amplasate centrale de semnalizare a incendiilor, precum şi în
încăperile de garare a utilajelor de intervenţie pentru stingerea
incendiilor.
A.3. Iluminat de siguranţă pentru evacuare
3.6.4. Instalaţiile electrice pentru iluminat de siguranţă pentru evacuare
se prevăd pe traseele circulaţiilor de evacuare din spaţiile publice şi
spaţiile tehnice ale staţiilor, pe tunelurile şi galeriile de metrou, precum
şi pe căile de evacuare din depouri.
A.4. Iluminat pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu
3.6.5. Instalaţiile pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu se
prevăd în locurile în care iluminatul de siguranţă nu asigură distingerea
hidranţilor.
Iluminatul pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu se
alimentează din instalaţia electrică pentru iluminatul de siguranţă.
B. Condiţii de alimentare şi funcţionare a iluminatului de
siguranţă
3.6.6. Alimentarea cu energie electrică a iluminatului de siguranţă se
asigură pe două căi de alimentare independente, din care una
racordată la sursa de alimentare a iluminatului normal, iar cea de-a
doua la o baterie centrală de acumulatoare legată permanent la
instalaţia de încărcare. Se recomandă utilizarea surselor de
continuitate (UPS) care asigură autonomie de 1 oră de funcţionare a
iluminatului de siguranţă.
116
3.6.7. Comutarea pe sursa de rezervă trebuie să se facă automat la
căderea alimentării din sursa pentru iluminat normal. Durata de
comutare admisă trebuie să fie maxim 10 secunde.
3.6.8. Lămpile iluminatului de siguranţă de evacuare trebuie să
funcţioneze permanent.
Lămpile iluminatului de siguranţă pentru continuarea lucrului pot să nu
fie în funcţiune atunci când sunt prezente persoane în încăperile
prevăzute cu acest tip de iluminat.
C. Circuite, coloane şi tablouri de distribuţie pentru iluminatul de
siguranţă
3.6.9. Circuitele iluminatului de siguranţă se dispun pe trasee diferite
de cele ale iluminatului normal, sau distanţate la cel puţin 10 cm faţă
de traseele acestora. Distanţele nu se normează în cazurile în care
circuitele iluminatului normal şi a celui de siguranţă se montează
îngropat sub tencuială sau înglobate în beton, dacă pentru protecţia
conductelor electrice se folosesc tuburi metalice sau când circuitele se
execută în cabluri electrice armate.
3.6.10. Se pot utiliza aceleaşi circuite pentru diferite tipuri de iluminat
de siguranţă.
3.6.11. Tabloul de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă se
prevede distinct de tabloul iluminatului normal. Acest tablou se
amplasează intr-o încăpere diferită de aceea în care este instalat
tabloul pentru iluminat normal. Se admite şi amplasarea în aceeaşi
încăpere, cu condiţia luării măsurilor de separare prevăzute de
normativul l 7.
117

3.7. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ALIMENTAREA POMPELOR
DE INCENDIU
3.7.1 Alimentarea cu energie electrică a tabloului de distribuţie al staţiei
pompelor de incendiu se realizează din cele două secţii de bare ale
tabloului general, pe două căi independente.
3.7.2. Din tabloul de distribuţie al staţiei pompelor de incendiu se pot
alimenta numai receptoarele care contribuie direct şi indirect la
intervenţia pentru stingere a incendiilor, precum şi instalaţiile de
iluminat normal şi de siguranţă din încăperile staţiilor de pompe.
Pompele de incendiu vor fi protejate împotriva funcţionarii în gol, la
lipsa de apă, prin asigurarea opririi automate a acestora. Aceasta
situaţie va fi semnalizată optic şi acustic într-un loc cu supraveghere
permanentă.
3.7.3. Căile de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiei pompelor
de incendiu se amplasează pe trasee ferite de pericol de incendiu.
3.7.4. Pompele de incendiu se prevăd cu comanda automată şi cu
posibilităţi de acţionare manuală. Presiunea minimă de pornire a
pompelor de incendiu trebuie să fie superioară presiunii minime
necesară funcţionarii instalaţiei pentru stingerea incendiilor.
3.7.5. Comanda manuală a pompelor de incendiu se face prin butoane
de pornire, amplasate în încăperea pompelor şi de la distanţa, din
încăperea dispecerului general şi din încăperea de comandă
electromecanică a staţiei şi interstaţiei.
Oprirea pompelor de incendiu se face numai din staţia pompelor de
incendiu.
3.7.6. Schema de comanda a pompei de rezerva se concepe astfel
incat aceasta sa intre automat in funcţiune in următoarele situaţii:
118
-la dispariţia tensiunii de alimentare electrică a pompei în
funcţiune ;
-la oprirea pompei în funcţiune din cauza unui defect;
-atunci când pompa în funcţiune nu asigură parametrii de debit
şi presiune ceruţi.
3.7.7. Schema de comandă a pompelor de incendiu se concepe astfel
încât să poată alterna situaţia de pompa în funcţiune cu aceea de
pompa de rezervă.
3.7.8. Pornirea motoarelor electrice ale pompelor de incendiu se face
cu respectarea condiţiilor de pornire, în funcţie de modul de alimentare,
potrivit normativului l 7.
3.7.9. Circuitele pentru alimentarea pompelor de incendiu se execută
cu conducte electrice protejate în tuburi metalice sau în cabluri
rezistente la foc.
CAP. 4. INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR
4.1. ALIMENTAREA CU APĂ
4.1.1. Alimentarea cu apă pentru incendiu a construcţiilor şi grupurilor
de construcţii (staţie - tunel) se asigură din următoarele surse:
a) de la reţeaua de apă potabilă a oraşului, prin două
branşamente;
b) de la o sursă proprie fiecărei staţii, formată din două puţuri
de mare adâncime cu funcţionare alternativă;
c) de la puţurile staţiilor adiacente, prin intermediul reţelei
inelare comune ce se dispune în tunelurile metroului.
Branşamentul de apă va fi prevăzut şi cu racord fix uscat tip B pe
fiecare conductă, care să permită introducerea apei cu ajutorul
119
pompelor mobile ale autospecialelor de intervenţie ale serviciilor de
pompieri.
4.1.2. Pompele aferente puţurilor de mare adâncime se alimentează
electric dintr-un tablou de distribuţie propriu, alimentat în aceleaşi
condiţii ca tabloul de distribuţie al staţiei pentru pompele de incendiu.
4.1.3. Pornirea pompelor aferente puţurilor de mare adâncime se face
automat şi prin acţionare manuală.
4.1.4. Se recomandă pozarea unor conducte uscate în prizele de
ventilaţie, în interstaţiile care au centrală de ventilaţie, care să asigure
posibilitatea alimentarii cu apă pentru stingerea incendiilor de la
maşinile de intervenţie ale pompierilor, direct la nivelul căilor de rulare
din tuneluri/galerii.
4.2. ECHIPAREA CU INSTALAŢII DE STINGERE
4.2.1. Încăperile şi spaţiile aferente construcţiilor de metrou se
echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor conform tabelului 4.2.1.
Tabel 4.2.1.
Echipele de intervenţie pentru stingerea incendiului la ramele electrice
de metrou oprite în tuneluri/galerii vor avea în dotare furtunuri P.S.I., pe
care le vor racorda la instalaţia de incendiu existentă în tunel/galerie.
A. Hidranţi interiori
4.2.2. Debitul de calcul al instalaţiei de hidranţi interiori se stabileşte
luându-se în considerare un debit specific minim al unui jet, de 2,5 l/s şi
două jeturi în funcţiune simultană.
4.2.3. Presiunea minimă necesară la robinetul hidranţilor interiori
trebuie să acopere pierderile de sarcină pe furtun, să asigure lungimea
jetului compact de minim 9 m si realizarea debitului specific.
In cazurile în care se utilizează pentru intervenţii apa pulverizată
(hidranţii ce deservesc zone de rulare ale metroului, precum şi
gospodării de cabluri electrice), ţevile de refulare se prevăd cu ajutaje
0 14 mm, reglabile pentru pulverizarea apei, cu presiune de utilizare la
ajutaj de minim 25 m coloana apă.
Pierderile de sarcină în furtun se determină potrivit STAS 1478.
4.2.4. Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiilor de hidranţi interiori
trebuie să fie de cel puţin:
a) 60 minute la instalaţiile aferente staţiilor de metrou,
spaţiilor de parcare şi depourilor;
b) 120 minute la instalaţiile aferente tunelurilor şi galeriilor de
metrou.
121
4.2.5. Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor
accesibile. Cutiile hidranţilor se confecţionează potrivit prevederilor
STAS 3081 şi se montează, de regulă, aparent. Robineţii de acţionare
aferenţi hidranţilor interiori se montează faţă de pardoseala suprafeţei
de acces la înăltimea cuprinsă între 0,30-1,50 m.
În tunelurile şi galeriile de metrou se admit hidranţi interiori fără cutiile
speciale prevăzute de STAS 3081.
4.2.6. În tunelurile şi galeriile de metrou hidranţii interiori se pot
amplasa la distanţa de maxim 45 m unul faţă de altul, echipaţi cu câte
două role de furtun de câte 20 m.
4.2.7. Ţevile de refulare cu jet compact se prevăd şi se utilizează
numai în zonele în care jeturile respective nu pot veni în contact cu
instalaţii şi echipamente electrice sub tensiune.
B. Instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată
4.2.8. Instalaţiile fixe de stingere cu apă pulverizată se proiectează şi
se realizează conform STAS 12260, asigurându-se o intensitate de
stingere de minim 0,2 l/s mp.
4.2.9. Reţeaua de conducte principale de alimentare a instalaţiei fixe
de stingere cu apă pulverizată se execută din ţeavă de oţel zincată.
Instalaţiile fixe de stingere cu apă pulverizată se împart în tronsoane
(compartimente), astfel încât debitul unui tronson să nu depăşească
40 l/s.
4.2.10. Distanţa dintre duze se stabileşte în funcţie de parametrii lor
hidraulici şi de intensitatea minimă de stropire, fără a fi mai mică de
1,5 m.
4.2.11. Direcţia de stropire a duzei va fi, de regulă, de sus în jos.
122
4.2.12. Instalaţiile fixe de apă pulverizată se prevăd cu acţionare
manuală (prin manevrarea robinetelor de pe distribuitor) şi cu acţionare
electrică de la distanţă.
Acţionarea de la distanţă se prevede în cazul staţiilor fără personal,
permanent de supraveghere.
In locurile prevăzute pentru acţionare de la distanţă se asigură şi
transmiterea informaţiilor de la instalaţiile automate de semnalizare a
incendiilor, precum şi semnalizarea intrării în funcţiune a instalaţiei fixe
de stingere cu apă pulverizată.
4.2.13. Încăperile protejate cu instalaţii fixe de stingere cu apă
pulverizată se prevăd cu posibilităţi de evacuare a apei rezultate în
urma funcţionarii instalaţiei respective.
4.2.14. Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiilor fixe de apă
pulverizată este de minimum 60 minute.
4.2.15. Distribuitoarele instalaţiei fixe de apă pulverizată se
amplasează în afara spaţiilor protejate, în locuri uşor accesibile şi fără
pericol de incendiu. Distribuitoarele instalaţiei se prevăd cu manometru
şi cu racord fix P.S.l.
4.2.16. Dimensionarea instalaţiilor fixe de apă pulverizată se face
conform STAS 12260.
C. Instalaţii de sprinklere
4.2.17. Instalaţiile de sprinklere se dimensionează potrivit relaţiilor
stabilite de STAS 1478, asigurându-se o intensitate de stingere de
0,07 l (s/m2).
123

4.2.18. Aria de declanşare simultană a sprinklerelor trebuie să fie egală
cu aria construită a spaţiilor comerciale aferente unui vestibul, fără a
depăşi 215 m2.
4.2.19. Timpul teoretic de funcţionare a sprinklerelor este de 60
minute.
4.2.20. Proiectarea reţelelor de distribuţie şi condiţiile de montaj a
capetelor de sprinklere, precum şi a aparatelor de control şi
semnalizare (ACS), se realizează conform prevederilor normativului
l 9.
D. Dimensionarea instalaţiilor de stins incendiu
4.2.21. În dimensionarea instalaţiilor de prevenire şi stingere, numărul
de incendii ce pot avea loc simultan în reţeaua metroului se consideră
egal cu 1.
4.2.22. Instalaţiile de stingere a incendiilor se proiectează astfel încât
să asigure în permanenţă debitul şi presiunea necesară până la
terminarea perioadei teoretice de funcţionare a acestora.
4.2.23. Calculul necesarului de apă pentru stingerea incendiilor se face
conform STAS 1478 şi a normativului l 9.
4.2.24. Dimensionarea conductelor, pompelor pentru combaterea
incendiilor şi a recipientelor de hidrofor se realizează în conformitate cu
prevederile STAS 1478, cu respectarea condiţiilor din prezentul
normativ.
4.2.25. Sursa de apa pentru incendiu este constituită din reţeaua
oraşului (care alimentează rezervoarele din staţia de hidrofor pentru
incendiu), precum şi puţurile de mare adâncime din staţie sau din
staţiile adiacente.
124
4.2.26. Celelalte aspecte privind proiectarea şi realizarea instalaţiilor
pentru combaterea incendiilor se soluţionează în conformitate cu
prevederile STAS 1478 si ale Normativului l 9.
CAP.5. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE INCENDIU ŞI
TELECOMUNICAŢII
5.1. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE DE INCENDIU
5.1.1 .Echiparea cu instalaţii de semnalizare incendiu în staţia de
metrou
5.1.1.1. La echiparea construcţiilor de metrou cu instalaţii de detecţie şi
semnalizare incendiu se utilizează numai echipamente specifice care
au agrement tehnic şi au fost avizate de organele în drept.
5.1.1.2. Instalaţiile de detecţie şi semnalizare incendiu se proiectează,
executa şi exploatează astfel încât să asigure condiţiile de siguranţă şi
fiabilitate necesare.
5.1.1.3. Echiparea cu instalaţii de semnalizare a incendiilor se asigură
în următoarele încăperi:
a) încăperile electrice şi de cabluri;
b) încăperile cu echipament pentru supravegherea şi dirijarea
traficului;
c) spaţiile comerciale, indiferent de suprafaţă şi de densitatea
sarcinii termice;
d) alte locuri stabilite de proiectant, în funcţie de riscul sau
pericolul de incendiu.
Spaţiile tehnice în care se montează detectoare pentru avertizarea
incendiului sînt prezentate în tabelul 5.
125
5.1.1.4. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd cu
detectoare automate şi cu butoane de alarmare manuale.

5.1.1.5. Centralele de semnalizare a incendiilor se amplasează în :

a) dispeceratul central de supraveghere;
b) camerele de comanda din fiecare staţie prevăzute cu
impegat;
c) camera serviciului de pompieri-salvatori;

127
 d) camerele de comandă din staţie fără impegat, asigurându-se
retranslaţia semnalului la cabinele controlorului de acces.
5.1.1.6. Încăperea în care se amplasează centrala de semnalizare
incendiu trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
a) să fie situate în spatii uşor accesibile;
a) să fie prevăzută cu iluminat artificial şi de siguranţă pentru
continuitatea lucrului;
b) să fie asigurat microclimat adecvat (condiţii normale de
umiditate şi temperatură);
b) să fie ferită de praf, agenţi corozivi, scurgeri de apă;
c) să impiedice propagarea din exterior a incendiilor;
5.1.1.7. Proiectarea şi realizarea instalaţiilor de semnalizare incendiu
se face în conformitate cu prevederile normativului I1 8 şi cu precizările
furnizorului de echipament.
5.1.1.8. Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de semnalizare
se realizează din două surse independente (de baza şi de rezervă).
Sursa de_rezervă trebuie să asigure autonomie în funcţionarea
instalaţiei pe o durată de 24 de ore în condiţii normale şi încă 30 minute
în condiţii de alarmă generală (toate dispozitivele acustice de alarmare
în funcţiune).
5.1.1.9. Circuitele de alimentare de la sursa de bază se racordează
înaintea întreruptorului general.
5.1.2. Instalaţia de detecţie de incendiu în dispeceratul central
pentru incendiu
5.1.2.1. Dispeceratul central de supraveghere în caz de incendiu se
echipează cu echipamente, instalaţii şi programe care să asigure:
a) primirea semnalelor de la centralele de semnalizare a
incendiilor;
b) identificarea locului unde s-a produs incendiul;
128
c) datele şi informaţiile pentru asigurarea intervenţiei în condiţii
de operativitate şi eficienţă pentru fiecare loc (încăpere, spaţiu) cu
pericol de incendiu;
d) transmiterea datelor şi informaţiilor de la punctele b şi c la
dispeceratele metroului, încăperile de supraveghere a traficului şi la
serviciul pompieri salvatori;
e) alte funcţiuni în legătură cu stingerea incendiilor, stabilite de
proiectant.
5.1.2.2. Echipamentele dispeceratului central pentru incendiu se
alimentează electric prin două căi de alimentare din două surse
independente, prevăzute cu AAR, dintre care una de rezervă.
Alimentarea electrică e echipamentelor de calcul de la Dispeceratul
Central se va realiza din AAR prin intermediul unei surse
neintreruptibile de tensiune (UPS).
Sursa de rezerva poate fi:
a) baterii centrale de acumulatori;
a) generator acţionat de motor cu ardere internă cu pornire
automată la dispariţia tensiunii pe sursa de bază.
5.2. INSTALAŢII DE RADIOAMPLIFICARE (SONORIZARE)
5.2.1. Instalaţii de radioamplificare se prevăd în toate spaţiile în care
publicul are acces (staţii, peroane, pasaje de trecere), pentru
transmiterea de comunicări, program radio, alarmarea persoanelor în
caz de pericol şi pentru dirijarea activităţilor de la distantă.
5.2.2. Pentru transmiterea simultană a mai multor programe (radio,
comunicări, atenţionări), se prevede un pupitru de mixaj. Se vor
prevedea linii de sonorizare diferite pentru zonele din staţii (peroane,
vestibule) alimentate din amplificatoare independente.
129
5.2.3. Alegerea tipului instalaţiei, cablurilor si echipamentelor, precum
si proiectarea si montarea se fac conform normativului I18.
5.2.4. Staţiile de radioamplificare cu putere până la 200 W se
alimentează direct de la circuitul de prize prevăzut cu nul, iar cele
peste 200 W dintr-o coloană şi tablou propriu de 1 kW, al cărui număr
de circuite se va stabili în funcţie de numărul de ramuri de amplificare
şi surse de program.
5.2.5. Staţiile de radioamplificare locale vor fi conectate la un post
central, cu posibilitatea efectuării de anunţuri generale pentru toate
staţiile de metrou şi selective pentru o staţie sau grupuri de staţii
(magistrale, zonal etc.).
5.3. INSTALAŢII DE TELEVIZIUNE CU CIRCUIT ÎNCHIS
5.3.1. Instalaţii de televiziune cu circuit închis se prevăd în perimetrul
staţiilor ( la peron, zona de acces-evacuare, escalatoare), unde se
impune o supraveghere permanentă.
5.3.2. Camerele de luat vederi sunt destinate urmăririi traficului în
condiţii normale, a modului de comportare a călătorilor şi a evacuării
persoanelor în caz de pericol.
5.3.3. Monitoarele, pe care se supraveghează zonele în care publicul
are acces, se amplasează în încăperile de dirijare a traficului şi, după
caz, la dispecerat.
5.3.4. Alegerea tipurilor de instalaţii, cablurilor şi echipamentelor,
precum şi proiectarea şi montarea lor se fac în conformitate cu
prevederile normativului I1 8 .
5.3.5. Alimentarea cu energie electrică de baza şi de rezervă se face
conform normativelor I 7 şi I1 8 .
130
5.4. INSTALAŢII PENTRU TRANSMITEREA DATELOR
5.4.1. Transmiterea datelor se realizează printr-o instalaţie de
radiocomunicaţii pentru dirijarea circulaţiei ramelor de metrou, formată
din:
- staţie radio fixă, amplasată în încăperea de echipamente de
telecomunicaţii (TTR);
- staţii radio portabile, aflate în dotarea personalului de
exploatare, întreţinere şi de intervenţie.
5.4.2. Alimentarea cu energie a instalaţiei de radiocomunicaţie se face
din două surse independente (de baza şi de rezervă).
5.4.3. Suportul de comunicaţii se va asigura de un cablu antenă cu
fantă.
5.4.4. Comunicarea se realizează în dublu sens între dispecer-
impegaţi-mecanici.
5.4.5. Încăperea TTR înglobează echipamente de sonorizare, radio,
dulapurile de alimentare, dulapurile pentru capetele de cabluri
telefonice între două staţii şi repartitorul TTR cu care se face distribuţia
telefoniei, ceasoficării şi radio din staţia respectivă.
5.4.6. Încăperea TTR se separă de restul construcţiei prin pereţii CO
rezistenţi la foc minimum 3 ore. Golurile de comunicare se protejează
cu uşi rezistente la foc cel puţin 45 de minute, prevăzute cu dispozitive
de autoînchidere.
131

ANEXAI
REGLEMENTARI LEGISLATIVE ŞI TEHNICE
• LEGI
• HOTĂRÂRI GUVERNAMENTALE
• ORDINE MINISTERIALE
Legea nr. 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii
Legea nr. 50/1991 Lege privind autorizarea executării
construcţiilor şi unele măsuri pentru
realizarea locuinţelor (republicată în
1997 şi 1998)
H.G. 448/2002 Hotărâre de Guvern pentru aprobarea
categoriilor de construcţii, si amenajări
care se supun avizării/ autorizării de
prevenire si stingere a incendiilor
H.G. 678/1998 Hotărâre de Guvern privind stabilirea
şi sancţionarea contravenţiilor la
normele de prevenire şi stingere a
incendiilor
Legea 453/2001 Completare la Legea nr. 50 /1991
privind autorizarea executării
construcţiilor si unele masuri pentru
realizarea locuinţelor
Legea nr. 125/1996 Lege privind modificarea
completarea Legii 50/1991
Ordonanţa nr. 60/1997 O.G.R. privind apărarea împotriva
incendiilor
132
Legea nr. 212/1997 Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.
60/1997
Ord. M.l. nr.775/1998 Ordin pentru aprobarea Normelor
generale de prevenire şi stingere a
incendiilor
Ord. M.l. nr.84/2001 Ordin pentru aprobarea Metodologiei
privind elaborarea scenariilor de
siguranţă la foc
Ord. M.l. nr.87/2001 Ordin pentru aprobarea Metodologiei
privind identificarea, evaluarea şi
controlul riscurilor de incendiu
Ord. M.l. nr.88/2001 Ordin pentru aprobarea Dispoziţiilor
generale privind echiparea şi dotarea
construcţiilor, instalaţiilor tehnologice
şi a platformelor amenajate cu
mijloace tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. -
003
şi
133
 ANEXA 2
STANDARDE
STAS 297/2 - 88 Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii
tehnice generale
ST AS 1478-90 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la
construcţii civile şi industriale
SR ISO 6309-98 Protecţia împotriva incendiilor. Indicatoare
STAS 3081 - 80 Utilaj de stins incendii. Cutii metalice pentru
hidranţi interiori
ST AS 12260-90 Instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată
SR EN 54-1:1998 Sisteme de detectare şi de alarma la incendiu.
Partea 1: Introducere
SR EN 54-2 - AC:2000 Sisteme de detectare şi de alarma la incendiu.
Partea 2: Echipament de control şi
semnalizare
SR EN 54-4 - AC:2000 Sisteme de detectare şi de alarma la incendiu.
Partea 4: Echipament de alimentare electrică
SREN 671-1:1996 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului.
Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi
interiori cu furtun semirigid
SREN 671-2:1996 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului.
Sisteme echipate cu furtunuri. Partea 2:
Hidranţi de perete echipaţi cu furtunuri plate.
ISO 13387/1 -8 Fire Safety Engineering
134
ANEXA 3
NORMATIVE
C 58 - 1996 Norme tehnice pentru ignifugarea materialelor
din lemn şi textile utilizate în construcţii
l 5-1998 Normativ pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor de ventilare şi climatizare
l 7-1998 Normativ pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1.000
Vc.a. şi 1.500 V c.c.
19-1994 Normativ pentru proiectarea si executarea
instalaţiilor sanitare, indicativ l 9-1994
l 18-1996 Normativ pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor de telecomunicaţii şi semnalizare
din clădiri civile şi de producţie
P 118 -1999 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
PE 101/1985 Normativ pentru construcţia instalaţiilor
electrice de conexiuni şi transformare cu
tensiuni peste 1 kV (republicat în 1993)
PE 107/1995 Normativ pentru proiectarea şi execuţia
reţelelor de cabluri electrice
PE 936/1985 Instrucţiuni privind modul de autorizare a
introducerii în proiecte a montării şi a utilizării
receptoarelor electrotermice (republicate în
1990)
NP 25-1997 Normativ pentru proiectarea construcţiilor
publice subterane
135
 ANEXA 4

Prezentul normativ se aliniază la cerinţele următoarelor standarde

europene: