Cum ne creem realitatea

Cum ne creem realitatea

Daca putem sa ne mentinem concentrarea asupra unui gand,

timp de 17 secunde, fara sa-l contrazicem cu alt gand, langa
gandul nostru initial se va alatura prin legea atractiei un altul de
exact acceasi forma, marime, ton, vibratie. Si la precis 17
secunde aceste doua ganduri identice se vor alatura si se vor
combina, iar cheltuiala de energie a punctului lor de combustie
se manifesta in noi sub forma de entuziasm, sau interes. In
momentul respectiv, care a durat 17 secunde, aceste doua
ganduri care erau doua ganduri de acelasi fel au devenit unul,
mai mare, mai evoluat, si cu o vibratie mai rapida si mai
energica.

Daca putem sa stam concentrati pe acelasi subiect inca 17

secunde, in momentul in care se face trecerea la secunda nr.34,
avem de doua ori 17, si gandul nostru va atrage din nou un gand
asemanator, sau putem sa spunem ca doua ganduri care se
aseamana se atrag una pe alta.

Asa cum gandul tau atrage un altul, si altul poate atrage gandul
tau, pentru ca ganduri care au natura asemanatoare au tendinta
de a se atrage reciproc, de a cauta sa fie impreuna. Si la punctul
in care s-a atins limita de 34 de secunde, aceste doua ganduri
care au evoluat impreuna se combina intr-unul, si apare un alt
punct de combustie. In momentul respectiv, aceste doua
ganduri devin iarasi unul, iar vibratia lor creste si se intensifica.

Daca putem in continuare sa mentinem in atentia noastra acest

gand evoluat si crescut, pana la limita de 51 de secunde, care
este de trei ori 17, se va produce mai departe o noua combinare
si un alt punct de combustie. La fel se intampla la limita de 68
de secunde, si atunci gandul este suficient de mare ca sa aiba
efect asupra manifestarii fizice.

Putem sa luam cateva comparatii fizice: 17 secunde de gand

pur, sunt echivalente cu 2000 de ore de actiune. Daca avem o
meserie in care lucram 40 de ore pe saptamana, orele
respective sunt cele pe care le prestam intr-un an intreg. 17
secunde de gandire concentrata echivaleaza 2000 de ore de
actiune. Daca trecem de limita de 34 de secunde, putem sa ne
multiplicam actiunea cu 10, deci avem 20.000 de ore de actiune.
Daca putem sa trecem de limita de 51 de secunde, de trei ori 17,
putem sa inmultim din nou cu 10, si rezulta echivalentul de
200.000 de ore de actiune. Daca reusim sa trecem de limita de
68 de secunde - adica doar un minut de gandire pura, fara
contradictie, nediluat, obtinem echivalentul a doua milioane de
ore de actiune.

Ca ilustrare, se poate imagina cum o familie cumpara un teren

unde exista niste blocuri care au intrat in demolare, o gramada
enorma de beton, otel si sticla. Timp de doua zile, diverse
masini, camioane si echipe de constructori au carat muntele de
gunoi de pe locul respectiv, si l-au lasat curat pentru noii
proprietari. Noii proprietari, care isi demolasera fosta
proprietate lucrand cu tarnacopul si roaba, s-au gandit ca ar
dura efectiv o viata ca ei sa curete locul respectiv cu roaba si
tarnacopul. Acesta este un exemplu clasic. Atunci cand iti
aliniezi energia la energiile creatoare de lumi si civilizatii, atunci
nu mai esti in contradictie cu centrul tau creator, cu ESENTA ta,
si se intampla lucruri care pot fi considerate de domeniul
miracolului.

17 secunde nu par sa fie cine stie ce, insa daca ne observam cu

atentie, vedem cum in general incepem pe la secunda a 8-a sa
emanam vibratii contrare. Majoritatea oamenilor nu reusesc sa
termine un gand, o dorinta, fara sa creeze - foarte de timpuriu,
vibratii contrare dorintei initiale.

Sunt oameni care spun: "vreau mai multi bani, am obosit de

atata efort".
sau "vreau sa ma fac bine, boala aceasta ma inspaimanta".
Ni s-a imprimat insa in caracter sa fim atat de obiectivi, incat de
cele mai multe
ori ne dam singuri cu piciorul in celalalt picior. E intr-un fel ca si
cum am spune: "vreau o cana de ceai fierbinte", si punem ceaiul
la fiert, dar inainte de a incepe sa fiarba stingem focul si ne
apucam de altceva, si apoi iarasi il aprindem, si iarasi il stingem
chiar cand era gata sa se incalzeasca, si tot asa, pana cand
ajungem sa spunem ceva de genul: "de 15 ani incerc sa beau o
cana de ceai fierbinte, si nu reusesc". La asa ceva, solutia este -
bineinteles - sa lasam ceainicul pe foc un timp mai lung, pana
reuseste cu adevarat sa fiarba. Daca putem sa rezistam tentatiei
de autosabotare, reactiei de a merge in directie opusa inainte de
a ne fi indeplinit scopul, atunci putem cu adevarat sa obtinem o
modificare a realitatii.

Motivul pentru care este dificil sa nu ne lasam prada atat de

repede gandului contrar, este pentru ca am fost educati sa fim
obiectivi, sa cantarim cu atentie ceea ce este pro si contra,
avantajul si dezavantajul. Ni s-a spus ca asa ceva este corect si
bine. Si este. Dar ca la orice, a duce la extrem aceasta actiune
iarasi nu este bine, pentru ca contrastele ele insele te pot
stimula in fond ca sa obtii o claritate mai mare a dorintei, si
acesta este si motivul pentru care formatul fizic prezent este
asa cum este. Contrastul este esential pentru luarea de decizii,
insa odata ce o decizie a fost luata, odata ce iti concentrezi
atentia asupra deciziei tale si te straduiesti sa obtii gandul
pereche pentru vibratia gandului tau, Universul se va alinia in
asa fel incat sa iti ofere sansa si ajutorul de a obtine ceea ce
doresti.

Pentru persoanele care sunt obisnuite sa gandeasca sporadic,

lasand doar sa le treaca prin minte diverse ganduri ca un flash,
acest concept poate parea dificil de acceptat sau inteles. Este
mult mai usor sa privesti viata ca la televizor, sa observi, sa
receptionezi ceea ce ti se ofera, decat sa iti oferi in mod
determinat propria ta proiectie, a propriilor tale ganduri.
De exemplu avem o persoana care are trei probleme principale -
una - o problema financiara, a doua - probleme cu sanatatea, si
a treia - o problema sentimentala.
Primul pas este sa sfatuim persoana respectiva sa renunte sa se
gandeasca o perioada la aceste trei probleme, pentru ca ea s-a
concentrat deja prea mult pe aceste probleme, dar la modul
gresit. Ea poate pentru inceput sa ia alte subiecte noi, la care nu
a creat un pattern gresit de gandire. Este greu pentru ea sa iasa
din pattern-ul gresit si din problemele care au devenit obsesie,
si atunci o sfatuim sa se gandeasca la ceva inedit, de exemplu la
...sticla albastra. Ea nu pricepe desigur de ce trebuie sa
discutam despre sticla albastra, dar noi insistam: hai sa
discutam despre sticla albastra. Se poate sa fie sticla mata,
sticla transparenta, sticla cu desene sau incrustatii, sticla
folosita la vitralii, sticla de la muzeul Tiffany, orice. Se pot face
din ea vaze de flori, candelabre, pahare. Apoi vorbim despre
penajul pasarilor, apoi despre fluturi, tot la fel, mentinand
atentia asupra fiecarui subiect timp de 17 secunde.

Apoi persoana respectiva pleaca acasa, se urca in masina, si se

intalneste cu niste prieteni, care o iau la masa la un restaurant,
si apoi se duc impreuna la cumparaturi. Ea constata cu surpriza
ca magazinul unde a ajuns din intamplare are o colectie superba
de sticla albastra, rafturi intregi de bibelouri de sticla albastra.
Nimeni nu a cumparat nimic, dar toata lumea s-a simtit foarte
bine admirand colectiile respective, de sticla albastra - pur si
simplu Extraordinara!

In continuare, toti merg in parc, si observa ca parcul este plin

de fluturi, care zboara printre flori si copaci. Femeia respectiva,
sa-i spunem Esther, inca nu face corelatia cu discutia despre
creatia realitatii, dar constata ca se simte bine, foarte relaxata.
Dupa vreo 15 minute, apare in fuga un baietel, de vreo trei-
patru ani, care tine in manuta niste pene de porumbel, pe care
le-a adunat de pe jos, si intinzand mana, el le ofera razand lui
Esther. Abia atunci "se prinde" Esther ca in decurs de mai putin
de o ora ea a trait toate cele trei subiecte asupra carora si-a
concentrat gandul timp de 17 secunde, datorita faptului ca
Universul a actionat in mod dramatic pentru a-i asigura
implinirea gandului ei.

Bineinteles, oricine poate sa se joace si sa vada cum se poate

imbunatati acest joc. O metoda foarte buna este atunci cand
jocul se joaca in trei, pentru ca in doi exista sanse mai mari de a
uita - cum a facut Esther - anumite detalii asupra carora ne-am
concentrat atentia in decursul zilei, sau de a nu observa CUM
gandurile si dorintele noastre prind forma in fata ochilor nostri.
Daca se poate, este recomandat sa se inceapa jocul luand la
inceput subiecte de interes minor, subiecte pure, simple, asupra
carora nu avem idei contradictorii, si vom vedea cum in decurs
de doua-trei zile, absolut intotdeauna Universul va raspunde
oferind sprijin vibratiei noastre creatoare.

Motivul pentru care multi nu-si dau seama cum raspunde

Universul vibratiei noastre, este pentru ca ei isi spun ceva de
genul: "vreau o masina noua, una rosie, dar este prea scumpa",
si cum Universul raspunde absolut la orice vibratie, gandul care
se indoieste pe undeva de ceea ce doreste va neutraliza el insusi
dorinta respectiva.

Deci, daca noi oferim vibratii pure, si privim cu atentie cum

Universul ne raspunde la ele, putem, dupa doua-trei zile de joc
cu subiecte usoare sa trecem la subiecte pe care le consideram
dificile. In acelasi timp, in viata noastra se vor produce niste
schimbari cu totul speciale. In primul rand, ne vom obisnui sa
ne mentinem concentrarea asupra unui subiect timp de 17
secunde. Cine poate sa o faca timp de 17 secunde, poate invata
sa o faca in continuare, doua, trei sau mai multe perioade de 17
secunde. In al doilea rand, facand acest lucru vom oferi
Universului sansa de a raspunde vibratiei noastre, si dovada ca
nu suntem deloc rupti de energiile creative, ci ca suntem noi
insine fiinte creatoare, asa cum este particula de lumina in
relatie cu unda de lumina.

Putem in acest fel sa observam faptul ca fiecare dintre noi este

in realitate ca o energie care emite, si careia i se raspunde in
consecinta. Putem sa vedem cum, incetul cu incetul, de la mic la
mare, fiecare dintre noi invata la scoala Pamant sa creeze in
mod deliberat si responsabil.

De aceea este fiecare aici, pentru a crea. Fiecare este creator in

sensul ca fiecare este un focalizator de energie. Cine nu poate
sa-si mentina concentrarea asupra unui gand, nu poate sa fie
creator. Nu suntem doar observatori care receptioneaza pasiv,
ci suntem noi insine cei care indreptam energia cu puterea
mintii noastre, catre scopul pe care il concepem noi insine. In
timp ce focalizam energia, noi MENTINEM gandul si il crestem
pana la manifestarea fizica.

Deci este foarte important ca fiecare sa stie exact ce face, la asa

ceva se refera termenul "awareness"(constientizare), dar mai
sunt cateva detalii. In primul rand, cum isi da cineva seama ca
si-a mentinut gandul pur o anumita perioada, si cum isi da omul
seama daca si-a mentinut gandul pur? La asa ceva serveste
"sensibilitatea", sensibilitatea la propriile senzatii, pentru ca
sensibilitatea este indicatorul care iti spune despre fluctuatiile
din propria vibratie. Sistemul emotional de ghidare este cel care
iti spune fara gres, fara dubiu, daca esti pe calea buna, sau pe o
cale gresita, si tot prin sistemul emotional afli exact la ce stadiu
te afli.

Sa ne imaginam un ventilator, un ventilator mare, de camera, cu

palete care se invirtesc cu putere. Ventilatorul este indreptat
catre noi. Nu bagam in seama in mod deosebit zgomotul pe care
il face, si nici nu ne preocupam de aerul care se indreapta catre
noi din directia lui. E ca si cum ar fi intr-un fel inexistent, desi
stim ca este acolo ca sa ne faca un serviciu. Dar daca bagam un
creion in el in timp ce el se invarteste, putem noi insine provoca
probleme serioase sistemului. Emotiile distructive actioneaza ca
si creionul respectiv, si ele sunt rezultatul unei actiuni
distructive, care este rezultatul unui gand sau dorinte
distructive.
Atunci cand avem o dorinta, cand ne-am gandit la ceva si am
ajuns sa dorim ceva, in momentul in care introducem ideea "nu
se poate", atunci ideea "nu se poate" se angreneaza la randul ei
frecventei rapide a dorintei/ideeii initiale, si dezamagirea care
rezulta ca urmare a ideii ca "nu se poate" lucreaza la fel ca si
creionul in ventilator. Este asa pentru ca noi insine am introdus
o vibratie mai scazuta, mai inceata, intr-una mai rapida, mai
inalta.

Se poate observa ca exista persoane cu care atunci cand stai de

vorba, te simti bine. Cu cat mai mult stai alaturi de persoana
respectiva, cu atat mai bine te simti, si te gandesti: acest om
este un prieten bun, un prieten adevarat. Alaturi de asemenea
prieteni, poti sa discuti tot felul de lucruri fara sa-ti fie frica de
ridiculizare sau agresivitate sau rautate, poti sa te joci si sa faci
tot felul de lucruri faine si traznite, poti chiar sa nu vorbesti
nimic daca n-ai chef. Si orice ai face, e ok, pentru ca pur si
simplu te simti bine alaturi de persoanele respective. Este mai
greu de gasit asa ceva intre adulti, dar copiii si adolescentii au
asemenea prieteni si simt asemenea bucurie in mod obisnuit.

Senzatia acesta de bunatate si prietenie este ceea ce se cere

pentru a fi capabil sa mentii cu usurinta un gand, timp de 17
secunde, si chiar mentinerea gandului despre o asemenea
prietenie iti poate asigura atragerea unui asemenea grup de
prieteni in viata ta, ca si Combustia care sa iti asigure
entuziasmul necesar.
Pe masura ce putem sa facem asemenea lucru in mod deliberat,
putem sa vedem cum Universul ne raspunde si cum devenim
fiinte aliniate cu Forta Creatoare, deci chiar ceea ce am venit
aici sa constientizam.

Fiecare si-a spus in viata ceva de genul: "Voi intra in aceasta

mare a contrastelor, si observand un contrast aici, un contrast
acolo, voi putea cu usurinta sa ajung la o concluzie". Odata ce
ajungem la o concluzie, tot ce avem de facut este sa mentinem
aceasta vibratie in gand, pana cand vom obtine suficienta forta
de a ne manifesta vibratia ideii noastre, pe care Universul va
face tot posibilul sa o manifeste de dragul nostru.

Deci in acest sens, fiecare om este un creator in aceasta lume, si

dezvoltarea capacitatii noastre mentale este un lucru de dorit,
avand grija sa folosim intotdeauna ca monitor, corpul emotional
.

Eu am constatat acest lucru prin faptul ca traiesc viata ca pe un

miracol. Am mare grija ce gandesc, pentru ca INTOTDEAUNA
gandul meu se indeplineste, bineinteles, in viata mea. Nu sunt
de acord sa iau nimanui liberul arbitru si sansa de a deveni
creator, pentru ca asa cum este un Univers, tot la fel pot sa
(co)existe o infinitate de Universuri, si fiecare om, fiecare
creator, are de fapt in stapanirea sa o lume - lumea sa
interioara, in care tot ce este, este efectiv creat chiar din
substanta gandurilor sale.