Sunteți pe pagina 1din 9

Acatistul 

Sfintei Muceniţe Anisia 
 
30 Decembrie 
 
Troparul Sfintei Muceniţe Anisia, glasul al 4­lea: 
 
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te  
iubesc şi pe Tine căutându­Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi  
împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să  
împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă  
fără prihană, primeşte­mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru  
rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. 
 
Condacul 1 
 
Veniţi, toţi iubitorii de prăznuiri, să încununăm cu laude pe ceea ce a mărturisit cu  
îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii  
care pe mulţi i­a înşelat, abătându­i de la dreapta credinţă, iar noi, văzând  
biruinţele ei, cu veselie să­i cântăm: Bucură­te Sfântă Muceniţă Anisia, mult  
pătimitoare! 
 
Icosul 1 
 
Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare, Sfântă Muceniţă Anisia, căci  
având tu multe bogăţii, nu te­ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din  
fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I­ai slujit cu  
toată osârdia, iar noi, văzând acestea, te lăudăm zicând: 
Bucură­te, că părinţii tăi ţi­au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti; 
Bucură­te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe; 
Bucură­te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească; 
Bucură­te, că înţelepciunea ţi­a fost dascăl din pruncie; 
Bucură­te, că pe aceasta ai iubit­o mai mult decât jocurile copilăriei; 
Bucură­te, că buna­cuviinţă ţi­ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânără cu vârsta; 
Bucură­te, că adeseori udai pământul cu lacrimi în rugăciunile tale; 
Bucură­te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfintele cărţi; 
Bucură­te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta; 
Bucură­te, că te­ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală; 
Bucură­te, că erai nerăbdătoare să ajungi la lăcaşurile cele cereşti; 
Bucură­te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 2­lea 
Trecerea părinţilor tăi la cele veşnice ai socotit­o a fi bun prilej de a împărţi  
averea ta cea multă la săraci, dorind mai bine a trăi în sărăcie decât în bogăţie,  
pe care o socoteai piedică în calea mântuirii; drept acea noi, văzând acestea, cu  
dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! 
 
Icosul al 2­lea 
 
Lui Iov te­ai asemănat în răbdare, lui David în blândeţe, lui Solomon în  
înţelepciune, căci cu rugăciunea ai biruit toate poftele şi patimile acestei lumi  
trecătoare, făcându­te templu al Duhului Sfânt, Care te umbrea şi te ocrotea de  
năvălirile vrăjmaşilor, iar credincioşii, văzând biruinţele tale cele mari, îţi cântă  
unele ca acestea: 
Bucură­te, că înţelepciunea ta a întrecut cu mult pe cea a înşelătorului; 
Bucură­te, că ai călcat puterea lui cu rugăciunile tale; 
Bucură­te, ceea ce ţi­ai făcut comoară în ceruri; 
Bucură­te, că nu ţi­a părut rău după bogăţia cea pieritoare; 
Bucură­te, că pe cei săraci i­ai mângâiat dându­le cele trebuincioase vieţii; 
Bucură­te, că aceia te binecuvântau pentru binefacerile ce le­au primit de la tine; 
Bucură­te, îţi cântau ţie orfanii şi văduvele; 
Bucură­te, că nu ţi­ai oprit nimic din toată avuţia, ci pe toată ai împărţit­o săracilor  
şi scăpătaţilor; 
Bucură­te, că ai lucrat cu mâinile tale pentru a­ţi câştiga hrana cea de fiecare zi; 
Bucură­te, că ai scăpat de toate grijile cele lumeşti; 
Bucură­te, că vrăjmaşul a pierit cu sunet, neizbutind nimic împotriva ta; 
Bucură­te, că milostivirea ta nu are margini; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 3­lea 
Multe ispite ai răbdat din pricina râvnei tale pentru Domnul, căci diavolul voia cu  
orice chip să te abată de pe calea cea bună şi să te împiedice a urma calea  
mântuirii, dar tu cu rugăciunile tale l­ai biruit; iar credincioşii de toate vârstele  
cântă lui Dumnezeu: Aliluia! 
 
Icosul al 3­lea 
 
„Să împărţim toate, ca să luăm apoi toate însutit”, ziceai, fecioară întru tot  
lăudată, bucurându­te că ai scăpat de cursele diavolului, ca o pasăre din mâna  
vânătorului, zburând către înălţimile cereştii Împărăţii, unde te aştepta Stăpânul  
Hristos, Cel ce a făcut toate şi te­a păzit nevătămată, pentru aceea primeşte şi  
de la noi laudele acestea: 
Bucură­te, credincioasă slugă a Domnului; 
Bucură­te, că ai înmulţit talantul cel dat ţie de Stăpânul Hristos; 
Bucură­te, că nu l­ai îngropat în pământ, după sfatul celui viclean; 
Bucură­te, că în cer s­a înmulţit vistieria ta; 
Bucură­te, că ţi­ai pus inima ta acolo unde era şi comoara; 
Bucură­te, că Împăratul ceresc a dorit frumuseţea sufletului tău; 
Bucură­te, căci cu toată osârdia ţi­ai păzit fecioria trupului şi a sufletului; 
Bucură­te, că până la cea din urmă a ta suflare ai luptat împotriva uneltirilor  
diavolului; 
Bucură­te, căci cu amar se tânguia vrăjmaşul când s­a văzut biruit; 
Bucură­te, că spre Domnul ai aruncat grija ta, după îndemnul proorocului David; 
Bucură­te, mieluşeaua cea fără de răutate a Păstorului cel Bun; 
Bucură­te, că ai moştenit pământul celor blânzi; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 4­lea 
 
Ca o mlădiţă roditoare a Pomului Vieţii te­ai arătat în nevoinţele tale Muceniţa  
Anisia, căci Tatăl te­a curăţit ca mai multă roadă să aduci prin suferinţele cele de  
multe feluri, pe care le­ai luat ca pe o băutură preadulce şi binemirositoare căci  
n­ai cârtit împotriva Ziditorului, ci cu multă veselie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia! 
 
Icosul al 4­lea 
 
Dragostea ta pentru cei săraci şi nevoiaşi pururea ne îndeamnă spre a te lăuda  
fără încetare, căci pe cei din legături şi din temniţe îi cercetai adesea şi îl  
mângâiai pe fiecare dintre ei cu ce avea nevoie, iar pe cei mâhniţi îi alinai cu  
vorbe bune umplându­i de nădejdea mântuirii, iar noi, bine ştiind a ta iubire de  
aproapele şi de Dumnezeu, îţi aducem în dar unele ca acestea: 
Bucură­te, bună sfătuitoare a celor deznădăjduiţi; 
Bucură­te, că din vistieria cea bună a inimii tale ai scos lucruri bune; 
Bucură­te, că le­ai împărţit tuturor cu dărnicie; 
Bucură­te, căci cu dărnicie ai secerat spicele vieţii veşnice; 
Bucură­te, că pentru biruinţă ai primit de la Domnul apa cea vie; 
Bucură­te, că, însetând după dreptate, îndată o ai dobândit; 
Bucură­te, că nădejdea ta în Domnul nu a fost ruşinată; 
Bucură­te, că Domnul te­a încununat pentru vitejia luptelor tale; 
Bucură­te, că, deşi femeie, ai avut tărie întocmai ca un bărbat; 
Bucură­te, că vârsta ta nu te­a împiedicat a lua cununa biruinţei; 
Bucură­te, că te­ai lepădat de orice mângâiere trupească; 
Bucură­te, că vieţuirea ta s­a asemănat cu a îngerilor; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 5­lea 
 
Ca un stâlp de foc se înălţau rugăciunile tale către Tronul Preasfintei Treimi,  
când cereai să fii învrednicită a fi părtaşă Pătimirilor Domnului, căci doreai să­ţi  
primeşti sfârşitul prin nevoinţă mucenicească. Noi însă, văzând această dorinţă a  
ta neîndoită, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te­a întărit pe tine:  
Aliluia! 
 
Icosul al 5­lea 
 
Ca un zid nezdruncinat ţi­a fost rugăciunea cea neîncetată în lupta cu puterile  
întunericului, că deşi vrăjmaşul îţi aducea deseori lenevire, tu cu rugăciunile tale  
îi stricai toate uneltirile, iar el fugea departe, neputând a se apropia de tine multă  
vreme, iar noi creştinii, văzând darul lui Dumnezeu care locuia întru tine, cu  
umilinţă grăim acestea: 
Bucură­te, că ai strălucit ca o lumină în mijlocul întunericului; 
Bucură­te, că ai fost stăpână peste patimile cele stricătoare de suflet; 
Bucură­te, că le­ai stins pe ele cu ploaia rugăciunilor tale; 
Bucură­te, că nevoinţele tale nimeni nu le poate spune; 
Bucură­te, ocrotitoarea şi sprijinitoarea celor ce­ţi poartă numele cu vrednicie; 
Bucură­te, că nimeni nu rămâne fără ajutor din cei ce aleargă la tine cu credinţă; 
Bucură­te, că eşti grabnică ajutătoare celor nevoiaşi; 
Bucură­te, că rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu nu rămân neascultate; 
Bucură­te, ceea ce te înduri de cei asupriţi; 
Bucură­te, că nu te­ai înfricoşat de balaurul cel cu multe capete; 
Bucură­te, că l­ai surpat pe el cu toată viclenia lui; 
Bucură­te, că niciodată nu te­a putut supune voii lui; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 6­lea 
 
Văzându­se începătorul răutăţii biruit şi călcat în picioare de către o tânără  
fecioară, se tânguia cu amar, neştiind ce să mai facă pentru a stârpi cu totul pe  
creştinii cei nevinovaţi, s­a folosit de sluga sa cea credincioasă împăratul  
Maximian, care a poruncit că oricine poate să omoare pe creştini fără teamă de  
judecată, neştiind necuratul că se osândeşte pe sine prin aceasta, iar noi,  
minunându­ne de iconomia lui Dumnezeu, Îi cântăm Lui: Aliluia! 
 
Icosul al 6­lea 
 
Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, grăieşte proorocul David, iar  
tu, frumoasă fecioară ai adus lui Dumnezeu această jertfă bineplăcută a  
nevoinţei muceniceşti, care te­a făcut strălucitoare ca şi soarele în Împărăţia lui  
Dumnezeu, pe care ai dorit­o cu tot sufletul tău, tu ajută­ne nouă cu rugăciunile  
tale cele bineprimite înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca să­ţi aducem laude ca  
acestea: 
Bucură­te, că ai alergat spre mucenicie ca spre un ospăţ mare; 
Bucură­te, că dragostea ta a întrecut cu mult răutatea tiranului împărat; 
Bucură­te, că ţi­ai întors ochii de la deşertăciuni; 
Bucură­te, că i­ai deschis doar pentru a vedea cele bune şi folositoare; 
Bucură­te, că ai fost afierosită lui Dumnezeu încă din pântecele maicii tale; 
Bucură­te, că prin semnul Sfintei Cruci ai spulberat puterea vrăjmaşilor; 
Bucură­te, că ţi­ai aşteptat sfârşitul ca pe o zi de mare sărbătoare; 
Bucură­te, fecioară de Dumnezeu înţelepţită; 
Bucură­te, comoară de Dumnezeu păzită; 
Bucură­te, că întocmai ca o albină ai adunat mierea dreptei credinţe; 
Bucură­te, că întunecimea închinării la idoli ai luminat­o cu învăţăturile tale cele  
drepte; 
Bucură­te, mireasa lui Hristos Dumnezeu cea înţeleaptă; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 7­lea 
 
Drumul vieţii tale a fost scurt pe acest pământ, căci ţi­a fost curmat de un ostaş  
întunecat cu închinarea idolească, deoarece nu ai vrut să te alături celor nebuni  
şi spurcaţi la inimă şi la minte, ci ai ales mai bine a muri creştină decât a trăi în  
păgânătate; pentru aceea noi, văzând curajul tău, cântăm lui Dumnezeu  
cântarea: Aliluia! 
 
Icosul al 7­lea 
 
Întreitele valuri ale lumii acesteia trecătoare care îneacă pe toţi cei ce intră în ea  
nu te­au putut vătăma pe tine, care ţi­ai pus nădejdea în Domnul Hristos, căci te­ 
a păzit nevătămată, pentru aceea cu smerenie îţi cântăm unele ca acestea: 
Bucură­te, că toată viclenia lui Veliar ai vădit­o; 
Bucură­te, că, deşi a supus pe mulţi, pe tine nu te­a putut supune; 
Bucură­te, că gândirea ta era tot timpul la Ziditorul; 
Bucură­te, că neclintită ţi­a rămas hotărârea ta de a rămâne creştină; 
Bucură­te, că inima ta era plină de dorul lui Hristos; 
Bucură­te, că doreai să mori cât mai degrabă pentru a ajunge în Împărăţia  
cerurilor; 
Bucură­te, că heruvimii ţi­au făcut cărare către Tronul Preasfintei Treimi; 
Bucură­te, că serafimii şi toate Puterile cereşti s­au bucurat pentru tine; 
Bucură­te, că ai fost rânduită în ceata fecioarelor celor înţelepte; 
Bucură­te, că Hristos te­a răsplătit cu multe daruri pentru nevoinţa ta; 
Bucură­te, că diadema frumuseţii şi a fecioriei ai luat; 
Bucură­te, că în ceruri cu sfinţii te veseleşti; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 8­lea 
 
Pământul s­a sfinţit cu sângele tău, pe care ţi l­ai vărsat pentru credinţa cea  
dreaptă în Hristos Dumnezeu, Cel ce Şi­a vărsat sângele Său pentru noi şi  
pentru a noastră mântuire, Căruia în vecii nesfârşiţi Îi cântăm împreună cu tine:  
Aliluia! 
 
Icosul al 8­lea 
 
Suspinele tale s­au auzit la cer înaintea lui Dumnezeu, drept aceea, degrabă a  
împlinit cererea ta şi te­a luat la Sine, spre a­L lăuda împreună cu îngerii, cu  
arhanghelii şi cu toate Puterile cereşti, drept aceea primeşte şi de la noi  
nevrednicii aceste laude: 
Bucură­te, că ai fost ca o mamă pentru sărmani; 
Bucură­te, povăţuitoarea orbilor; 
Bucură­te, sprijinul şi îmbărbătarea celor slabi la suflet; 
Bucură­te, mijlocitoarea păcătoşilor către Dumnezeu; 
Bucură­te, că demonii se izgonesc cu rugăciunile tale; 
Bucură­te, folositoarea celor ce aleargă la mijlocirea ta; 
Bucură­te, că ai oprit năvălirile demonilor celor cumpliţi; 
Bucură­te, că puterea lor s­a arătat înaintea ta ca praful în faţa vântului; 
Bucură­te, că şi după moarte faci minuni; 
Bucură­te, că eşti ajutătoare celor ce se primejduiesc pe marea vieţii acesteia; 
Bucură­te, că alini durerile celor suferinzi; 
Bucură­te, că întăreşti bătrâneţile cele slabe; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 9­lea 
 
Tinerii de toate vârstele te laudă pe tine, Sfântă Muceniţă Anisia, şi cu dragoste  
şi credinţă se închină chipului tău celui cinstit, deoarece cuvintele omeneşti nu  
pot să spună bărbăţia sufletului de care ai dat dovadă, deşi tânără fiind, pentru  
aceasta Îi cântăm Celui ce te­a întărit pe tine laudă de mulţumire: Aliluia! 
 
Icosul al 9­lea 
 
Ziua trecerii tale din această viaţă la cele veşnice ne aminteşte mereu de osârdia  
cu care ai mers pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ca o mieluşea fără  
prihană ai urmat Păstorului celui Bun care te­a chemat în staulul oilor Sale care  
au ascultat de glasul Lui, iar noi, văzând iconomia Sa cea pentru noi şi  
minunându­ne de ascultarea ta, îţi zicem unele ca acestea: 
Bucură­te, că nu te­ai înfricoşat să mărturiseşti pe Hristos Dumnezeu adevărat; 
Bucură­te, că şi El te­a mărturisit înaintea Tatălui şi a îngerilor; 
Bucură­te, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit­o; 
Bucură­te, că fără greutate ai purtat jugul cel bun; 
Bucură­te, că sarcina cea uşoară cu veselie ai primit­o; 
Bucură­te, că până la sfârşit ai suferit ispitele vieţii; 
Bucură­te, că mântuire ţi­au pricinuit ţie toate acestea; 
Bucură­te, că în cer ţi­ai agonisit plată faptelor şi ostenelilor tale; 
Bucură­te, că sfinţii te­au primit în lăcaşurile lor; 
Bucură­te, că te­ai învrednicit a fi sălăşluită în sânul lui Avraam; 
Bucură­te, că mare plată ai dobândit de la Hristos pentru nevoinţa ta; 
Bucură­te, că te­ai învrednicit a vedea pe Dumnezeu în ceruri; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 10­lea 
 
Prin viaţa ta cea pământească, ne­ai lăsat pildă de vieţuire cu adevărat  
creştinească, arătându­ne că mântuirea se dobândeşte fără prea multă  
osteneală, dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu, Care poate să ne mântuiască şi  
Căruia Îi cântăm cântare de biruinţă: Aliluia! 
 
Icosul al 10­lea 
 
Pomenirea ta cea vrednică de laudă o prăznuim astăzi noi, credincioşii care te  
cinstim cu multă evlavie şi bucurie, deoarece credem cu adevărat că mijloceşti  
împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii pentru izbăvirea noastră  
din cursele vrăjmaşului cel pierzător de suflete şi urâtorul de bine, iar noi  
păcătoşii nu ne pricepem ce să zicem, fără numai aceste laude: 
Bucură­te, că cetele îngerilor s­au mirat de tăria ta; 
Bucură­te, că te­au însoţit până la tronul Preasfintei Treimi; 
Bucură­te, că demonii nu au avut cu ce să te învinuiască; 
Bucură­te, că a fost ruşinată viclenia lor; 
Bucură­te, că nu ai fost amăgită de răutatea lor; 
Bucură­te, că i­ai supus pe ei sub picioarele tale; 
Bucură­te, că se tânguiau de pierderea ta; 
Bucură­te, că ţi­ai făcut scut nebiruit rugăciunea cea neîncetată; 
Bucură­te, că ai frânt toate legăturile lor; 
Bucură­te, că în laţurile lor s­au prins cei ce le­au făcut; 
Bucură­te, că i­ai ocărât pe ei pentru îndrăzneala lor cea neruşinată; 
Bucură­te, că Domnul a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 11­lea 
 
Cine a auzit vreodată ca o fecioară tânără să biruiască pe demonii cei cumpliţi,  
care s­au oştit cu toţii împotriva ei să o înşele cu diferite meşteşuguri născocite  
de răutatea lor, dar fecioara nu şi­a plecat urechea la sfatul lor, ci ca o porumbiţă  
fără prihană a zburat la Cel ce a zidit­o pe ea, Căruia acum Îi cântă în vecii  
nesfârşiţi cântarea de biruinţă: Aliluia! 
 
Icosul al 11­lea 
 
Vieţuind puţin timp pe pământ, ai plinit ani îndelungaţi, că deşi ai avut trup de  
fecioară tânără, mintea şi înţelepciunea ţi­au fost ca a unui bătrân iscusit, căci ţi­ 
ai cheltuit viaţa cu folos, atât pentru tine cât şi pentru semenii tăi, pentru aceasta  
noi, netrebnicii robii tăi, îţi aducem laudele acestea: 
Bucură­te, că înţelepciunea pe care o ai iubit ţi­a fost călăuză în viaţă; 
Bucură­te, că nu ai râvnit nimic din cele trupeşti; 
Bucură­te, că dorirea ta ţi­ai îndreptat­o spre Hristos Mirele tău; 
Bucură­te, că n­ai părăsit calea cea îngustă şi cu chinuri; 
Bucură­te, că ai umblat pe ea fără şovăire; 
Bucură­te, că ai dat mulţumire lui Dumnezeu pentru toate în viaţa; 
Bucură­te, că ţi­ai dus crucea ta cu faţa veselă; 
Bucură­te, că ai ruşinat pe ostaşul care te silea pe tine la închinarea idolească; 
Bucură­te, că ai socotit a fi mai înţelept lucru a cinsti pe Ziditor, iar nu zidirea; 
Bucură­te, că haina botezului tău o ai păzit neîntinată; 
Bucură­te, că ai avut dreapta socoteală întru toate; 
Bucură­te, că sfântul înger păzitorul tău te­a păzit până la cea din urmă a ta  
suflare; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 12­lea 
 
Vremea sfârşitului nostru este aproape şi vine moartea de care nimeni nu poate  
să scape, căci pământ suntem şi în pământ vom merge cu toţii; drept aceea  
cădem cu umilinţă înaintea ta, Sfântă Muceniţă Anisia, care pentru numele lui  
Hristos ai pătimit şi ţi­ai vărsat sângele, pe Care roagă­L să ne dea vreme de  
pocăinţă şi întoarcere la calea mântuirii mai înainte de sfârşit, ca să­I cântăm  
cântarea: Aliluia! 
 
Icosul al 12­lea 
 
Nimeni din cei legaţi cu poftele şi cu patimile nu este vrednic a sluji Ziditorului  
nostru Dumnezeu, căci a sluji lui Dumnezeu este lucru mare şi înfricoşat, însă tu,  
frumoasă fecioară de Dumnezeu purtătoare, te­ai dovedit a fi plină de râvnă  
dumnezeiască şi ne­ai arătat cum se poate apropia cineva de Dumnezeu prin  
post, rugăciune şi milostenie, iar noi, păcătoşii, nu ne pricepem cum să te  
lăudăm după vrednicie, ci îţi aducem laude ca acestea: 
Bucură­te, ceea ce cu îndârjire ai luptat împotriva răutăţii diavoleşti; 
Bucură­te, că eşti de aceeaşi râvnă cu apostolii; 
Bucură­te, că te­ai încununat cu mucenicii; 
Bucură­te, că dănţuieşti cu cetele cuvioşilor; 
Bucură­te, că plată de mărturisitoare ai luat; 
Bucură­te, că ai vieţuit îngereşte în trup de lut; 
Bucură­te, că te­ai asemănat Serafimilor în slăvirea lui Dumnezeu; 
Bucură­te, că diavolii nu pot suferi numele tău; 
Bucură­te, că i­ai izgonit ca pe nişte neputincioşi; 
Bucură­te, că sfintele tale moaşte izvorăsc minuni de tămăduiri; 
Bucură­te, că opreşti năvălirile demonilor întocmai ca o stavilă; 
Bucură­te, că stârpeşti întunecimea idolească cea pierzătoare de suflete; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
Condacul al 13­lea 
 
O, prealăudată Muceniţă Anisia, pururea pomenită, fii mijlocitoare pentru noi,  
păcătoşii, care alergăm la ajutorul şi la folosinţa ta, cu care poţi să ne ajuţi nouă,  
celor ce ne aflăm în noianul patimilor lumeşti, ca, izbăvindu­ne cu rugăciunile  
tale, să­I cântăm, în Împărăţia Sa cea cerească, lui Dumnezeu cântare de  
biruinţă: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.) 
 
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare…,  
 
Condacul 1: Veniţi, toţi iubitorii de prăznuiri…, şi se face otpustul. 
 
 
Icosul 1 
 
Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare, Sfântă Muceniţă Anisia, căci  
având tu multe bogăţii, nu te­ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din  
fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I­ai slujit cu  
toată osârdia, iar noi, văzând acestea, te lăudăm zicând: 
Bucură­te, că părinţii tăi ţi­au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti; 
Bucură­te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe; 
Bucură­te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească; 
Bucură­te, că înţelepciunea ţi­a fost dascăl din pruncie; 
Bucură­te, că pe aceasta ai iubit­o mai mult decât jocurile copilăriei; 
Bucură­te, că buna­cuviinţă ţi­ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânără cu vârsta; 
Bucură­te, că adeseori udai pământul cu lacrimi în rugăciunile tale; 
Bucură­te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfintele cărţi; 
Bucură­te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta; 
Bucură­te, că te­ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală; 
Bucură­te, că erai nerăbdătoare să ajungi la lăcaşurile cele cereşti; 
Bucură­te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc; 
Bucură­te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! 
 
 
Condacul 1 
 
Veniţi, toţi iubitorii de prăznuiri, să încununăm cu laude pe ceea ce a mărturisit cu  
îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii  
care pe mulţi i­a înşelat, abătându­i de la dreapta credinţă, iar noi, văzând  
biruinţele ei, cu veselie să­i cântăm: Bucură­te Sfântă Muceniţă Anisia, mult  
pătimitoare! 
 

S-ar putea să vă placă și