Troparul Sfântului Apostol Anania, Unul Din Cei Şaptezeci, Glasul Al 3-Lea

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Anania, unul din cei şaptezeci
1 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte Anania, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să deschidem gură lăudătoare, să ne luminăm limba toţi credincioşii, întru pomenirea Apostolului Anania,
Arhipăstorul şi cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.
Mirelui Celui Preacurat, lui Hristos, a adus Sfântul Anania măritul, pe Mireasa cea Nespurcată, Biserica aceasta de
aici; cu care, luminat, Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, prigonitorului celui de demult, i-ai dat să vadă, Sfinte Anania şi cânţi cu
dulceaţă: Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cetele îngereşti şi omeneşti, pe tine, Maică Nenuntită, neîncetat te laudă; că pe Ziditorul lor ca pe un Prunc, în
braţele tale L-ai purtat.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Urmând poruncilor învăţătorului tău, ai fost arhiereu şi jertfă, purtătorule de chinuri, Apostole.
Cu rugăciunile tale cele bine îmblânzitoare, Milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Sfinte Anania,
Apostole.
Toată pornirea fiarei a legat-o ţie Domnul, arătându-se în lumină în chip de negrăit, întunecând faţa lui.
Pe tine toţi creştinii te-am agonisit Scăpare şi Zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, Ceea ce nu ştii de mire.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
De Tine fiind învăţat, Hristoase, cu patimile a biruit moartea Sfântul Anania, cel pururea mărit, luând de la Tine
plată.
Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Sfinte Apostole Anania şi învăţător celui ce prigonea dreapta credinţă.
Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai şi te-ai făcut mijlocitor, Apostole
Anania, vindecării lui.
Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L să mântuiască de toată primejdia, pe toţi cei ce te
laudă pe tine.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine
ticălosul? Ci, mă întoarce şi la lumina Poruncior Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Celor ce sunt în vifor, liman Dumnezeiesc te-ai arătat şi celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător şi lumină
neapropiată te-a făcut, Apostole Anania, Preafericite, Cel Ce cu milostivire Se odihneşte întru tine, ca într-un
ucenic vrednic de vedere.
Cel Ce vede cele ascunse şi mai înainte de naştere ştie toate, ţie celui ce te ascundeai, ţi-a arătat pe soarele ce se tăi-
nuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotrivea adevărului.
Sfârşitul venirii Tale este rânduiala Ta cea neurmată; că, prin aceasta, Mântuitorule, moartea cea înfricoşătoare de
nimic s-a făcut. Pentru aceasta, Apostolul Anania, ca un ucenic şi ierarh, pentru tine bucurându-se, a fost
înjunghiat.
Ca Una care ai zămislit pe Făcătorul tuturor şi Domnul, toate neamurile omeneşti, Curată, pe tine te fericesc; şi
căpeteniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către
Tine strig şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
A sluji lui Dumnezeu Celui Viu, învăţându-te preasfinte şi stricând obiceiul cel rău de multe feluri al celor fără de
minte, ai învăţat, Sfinte Anania, să cinstească Dumnezeirea Cea în Trei Ipostasuri.
Primind în mâinile tale, Apostole Anania, cârma Bisericii, la Ocârmuitorul Hristos ai venit, Apostole şi pe aceasta
ai îndreptat-o cu Duhul, ca pe o Corabie Dumnezeiască.
Stăpâne, Cel Ce ai zidit îndată pe vasul alegerii Tale celei preadrepte, descoperindu-l măritului Tău ucenic, când se
ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.
Ca un Chivot Însufleţit, ai încăput pe Dătătorul de Lege; şi ca o Biserică Preasfântă ai primit pe Sfântul, Cel Ce s-a
făcut Om pentru facerea de bine a oamenilor, Maică Fecioară.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cel ce întru rugăciuni eşti cald folositor şi celor ce cer, eşti grabnic ascultător, primeşte rugăciunea noastră, Sfinte
Apostole Anania şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel Ce Unul este întru Sfinţi Preamărit.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o,
cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Să trâmbiţeze înţelepţeşte, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiţă bine glăsuitoare, chinurile păstorului şi
Apostolului Anania, strigând lui Hristos, Începătorul păstorilor: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Să te mărească, Sfinte Anania, pe tine, ucenicul lui Dumnezeu, ierarhul cel credincios şi mărturisitorul
Dumnezeieştilor Patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Nu pentru temerea de moarte, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel văzându-l îmblânzit,
Sfinte Anania, ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Din feciorescul pântece Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră, Hristoase; pentru aceasta, pe a Ta
Maică ştiind-o de Dumnezeu Născătoare, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
De şapte ori a ars nebuneşte tiranul haldeilor cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu
Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Străin lucru socotea Prealăudatul Anania puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale, Stăpâne, mutarea cea
mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin! Pentru aceasta, săltând, a strigat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Să se bucure, astăzi şi să salte cu Duhul, întru tot lăudată şi fericită cetatea ta, dobândind a ta folosinţă şi
mulţumind Dătătorului şi să strige: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Porunca cea de viaţă făcătoare, Sfinte Apostole Anania Preacinstite, Puterea cea de lumină făcătoare a Celui Văzut,
lui Saul ai propovăduit-o şi i-ai îndreptat orbirea, palmele tale cele tămăduitoare punându-ţi peste dânsul; săgeţile
balaurului le-ai smuls ca pe nişte solzi, strigând: preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Ceea ce eşti Mântuitoare în nevoi şi Caldă Folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Preasfântă Stăpână,
milostiveşte-te şi mă miluieşte şi mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârşit, ca să
nu mă împresoare noaptea morţii dormind; şi aşa, după datorie, să te măresc pe tine în veci.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
De tine Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, cea Neispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte,
prin cuvânt pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologie fără tăcere te
mărim.
Risipit-ai, întru tot lăudate, întunericul necunoştinţei şi Lumina Cea în Trei Ipostasuri, cu adevărat ai strălucit-o
Damascului. Deci, ca un părinte iubitor de fii şi ca un mai mare păstor de bine doritor, în dreaptă credinţă păzeşte
pe poporul tău.
Această prăznuire de peste an săvârşind, veniţi cu raze de lumină strălucitoare, cu sufletească vrednicie, să lăudăm
întreit strălucită fapta cea bună a Apostolului Anania, slujitorul Preasfintei Treimi şi propovăduitorul.
O, vrednicia ta cea mai presus de om, Sfinte Preafericite Anania! Căci ca un ucenic iubit ai fost şi ca un păstor te-ai
odihnit şi ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit, cu cununi ca un mucenic fiind împodobit.
Preacurată cu totul fără prihană, Ceea ce eşti Vasul bunei miresme, cere de la Hristos pe Care L-ai născut, să
dăruiască celor ce domnesc biruinţă şi poporului iertare din jugul robiei, căci pe tine neîncetat de mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Patimilor lui Hristos părtaş te-ai arătat, Apostole înţelepte şi însuţi văzătorule al Cuvântului; că, bând paharul, te-ai
sfârşit prin sânge. Ci, ca unul care eşti împreună şezător şi moştenitor, roagă-L pentru pacea lumii, ca pe un Iubitor
de oameni.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roagă-L cu căldură, să Se
milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm
neîncetat stăpânirea şi puterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel
împreună...
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-se ca o
Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcător de rele eşti
pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Roman Melodul

1 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Roman Melodul, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să
nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii
împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Roman, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trimite-ne nouă din cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale, Înţelepte Roman, Dumnezeiescule Părinte, ca
să lăudăm cu cântări sfinţită pomenirea ta.
Din tinereţe dându-te pe tine cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ţi-se gândul cu raze dătătoare de lumină,
Părinte Roman.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind împodobit cu frumuseţea Sfântului Duh, care lucrează toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat, Înţelepte Roman,
cu lumina virtuţilor, până la marginile lumii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine a ieşit, în chip de netâlcuit, Cuvântul lui Dumnezeu Cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe
urmă şi pe omul cel dintâi, Adam, care era căzut, la reînnoit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Gândul tău, Înţelepte Roman, s-a făcut locaş Preasfintei Treimi, plin de ştiinţa cea adevărată, cu bună credinţă, care
revarsă învăţături Dumnezeieşti.
Izvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele Dumnezeieşti şi arătându-ne lămurit Naşterea cea de negrăit a
lui Hristos din Fecioara Maria.
Iată că hrăneşti din destul, cu înţeleptele tale cuvinte, cugetele noastre şi cu cântările cele dulci, le umpli de
dulceaţă Dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu, Sfinte Roman.
Decât toate Oştile Îngereşti, eşti mai Aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit
în pântece şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Locaş te-ai făcut Dumnezeiescului Duh şi gură mişcătoare de foc, care glăsuieşti Dumnezeieştile cântări şi îndul-
ceşti sufletele celor ce te laudă pe tine, Sfinte Părinte Roman.
Fost-ai ca o alăută şi ca o vioară cerească, care ai tras către tine tot cugetul cu povestirile tale şi cu veselitoarele tale
cântări.
Harul Duhului, care lucrează toate, a suflat şi s-a sălăşluit în Sfântul tău suflet, prealăudate şi pe tine te-a făcut
locaş de Dumnezeu grăitor, înţelepte.
Otravă a vărsat şarpele, în urechile strămoaşei; iar Preacurata a lepădat-o, la glasul Arhanghelului, luând în pântece
şi născând pe Hristos.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...

Ca un locaş preaîmpodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul, Preaînţelepte Roman,
cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut locaş strălucit de lumină şi S-a sălăşluit întru tine.
Ceea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, cu adevărat a luminat sufletul tău şi gândul ţi 1-a umplut de
Dumnezeiască cunoştinţă, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.
Cu scripturile sfinţitelor tale cuvinte, de-a pururea pomenite, arătându-te tuturor cu adevărat pâine foarte dulce, pe
toţi îi veseleşti, luminând gândurile tuturor şi pe toţi îi înveţi cunoştinţa cea mântuitoare.
Ceea ce ai Născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui Cel Veşnic, Curată, cu rugăciunile tale cele luminătoare,
luminează-mi gândul meu şi goneşte întunericul sufletului meu, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Umplându-te de Lumină şi către înălţimea bunătăţilor celor Dumnezeieşti suindu-te, ai dispreţuit toate cele de pe
pământ; şi te-ai făcut stâlp ceresc şi ai fost luminător al dreptei credinţe.
Veştejit-ai poftele trupului şi sufletul tău ţi l-ai împodobit cu razele Prealuminatei Curăţii şi ai pus împrejuru-i
podoabă vrednică de iubire prin frumuseţea virtuţilor.
Urând desfătarea cea trecătoare, deşartă şi putredă, stăruind neîncetat la Biserica Preacuratei, ţi-ai sfinţit gândul, su-
fletul şi trupul, vrednicule de laudă.
Toţi văzătorii de Dumnezeu prooroci, mai înainte văzând luminat Naşterea Ta cea Preacurată, Hristoase, care era să
fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai înainte ai vestit-o.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC,glasul al 8-lea.
Cu Dumnezeieştile fapte bune ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Roman,
Preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; căci cu cântări frumoase ai înfrumuseţat-o,
fericite. Pentru aceea te rugăm: dăruieşte celor ce doresc Dumnezeieştile tale daruri, ca să strigăm ţie: bucură-te,
părinte preafericite, podoaba Bisericii.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Pe Născătoarea de Dumnezeu pururea Fecioara Maria ai avut-o Învăţătoare, gânditorule de Dumnezeu,
înţelepţindu-te, învăţându-te şi îndemnându-te a cânta: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Glasul cuvintelor tale a umplut lumea şi a învăţat pe oameni a cânta lui Hristos: Binecuvântat eşti, Doamne, Dum-
nezeul părinţilor noştri.
Strălucit-ai în lume, Sfinte Roman, ca un soare prealuminos şi ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu
credinţă: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Acum te fericesc toate neamurile omeneşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, precum ai zis mai înainte şi cu
credinţă te măresc: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile părinteşti...

Lepădând toate cele frumoase ale lumii, dezmierdarea şi mărirea, ţi-ai ridicat sufletul către Cetele cele de sus, către
Măririle şi Luminările cele de acolo, înţelepte, către Frumuseţile cele Negrăite, către Locaşurile Cereşti, către
Lumina Dumnezeieştii Începătorii, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci!
Arzându-te de Dumnezeiască dorire, ai pus suişurile în inima ta şi ai avut vieţuire fără de trup, fiind în trup; urmând
Cetelor celor îngereşti, înţelepte, ai repetat în lume cântările acelora, strigând cu credinţă, Sfinte Părinte Roman: pe
tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Binecuvântăm pe Tată şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu graiul cel înalt al cuvintelor tale celor Dumnezeieşti şi preadulci, Fericite Roman, tot cugetul oamenilor îl
îndulceşti şi-l veseleşti, ca un hrănitor şi dătător de bogăţie; şi-l luminezi foarte curat şi-l înveţi a striga: pe Domnul
lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Amăgindu-mă ucigaşul de oameni, şarpele cel viclean, că voi fi întocmai cu Dumnezeu, m-a ridicat ca pe un rob de
la desfătarea Raiului; iar Stăpânul Cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, Întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit şi m-a
ridicat către înălţime, îndumnezeindu-mă. Pe Acesta Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.
Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea
nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare
vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea zămislirii...
Unitu-te-ai, mărite, cu Cetele de sus ale celor fără de trup, unde este Veselia Cea Negrăită şi Desfătarea Cea de-a
pururea; unde este Lumina Aceea a Dumnezeieştii Stăpâniri şi Bucuria, unde este Slava Cea Negrăită, preafericite.
Dimpreună cu drepţii sălăşluindu-te înăuntrul Dumnezeieştii Măriri a lui Dumnezeu, vezi Veselia Cea Negrăită de
acolo, vezi Desfătarea Cea fără sfârşit, vezi Frumuseţile Cerurilor, cele cu adevărat plăcute, înţelepte; vezi cetele
patriarhilor, preafericite.
Miluieşte cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea purtătoare de lumină,
cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Roman şi de toată vătămarea şi răutatea celui străin şi-i
învredniceşte să dobândească Mărirea cea Cerească şi Împărăţia cea de sus, preafericite.
Fiind împodobit şi înfrumuseţat cu Frumuseţea Treimii Cea Neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, străluceşti cu
razele şi umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău şi Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc,
Sfinte Roman, Mărite.
Prin căderea cea de demult s-a făcut rob neamul celui întâi zidit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi supus
patimilor păcatului; iar Preabunul Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăşi la Sine cu milostivirea
Sa.
Irmosul:
Naşterea Zămislirii Celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că
Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui
Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, dogmatizându-L lumii, a fi de O Fiinţă, pe
credincioşi cu adevărat i-ai luminat. Şi pricinile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnului,
rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Părinte Roman, Minunate.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roagă-L cu căldură, să Se
milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm
neîncetat stăpânirea şi puterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel
împreună...
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-se ca o
Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcător de rele eşti
pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.
Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului
Troparul Acoperământului Maicii Domnului, glasul al 4-lea:

Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi căutând
către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot
răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici. Şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cu cetele sfinţilor îngeri, cu soboarele proorocilor şi ale Apostolilor, întru mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu
intrând astăzi în Biserică, te rogi pentru creştini, izbăvind de ispite şi de necazuri pe toţi şi îi acoperi cu mila ta.
Moise te-a numit Cort şi Toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos, Pomul vieţii, către Care, având îndrăznire,
roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Împărăteasă, să ne izbăvească de tot răul; ca să slăvim praznicul
Acoperământului tău.
Nu precum înaintea Chivotului, de demult adunând David dansuri, saltă; ci, mai ales acum, cu cetele sfinţilor,
înaintea ta alergând în Biserică, credincioşii, închinându-ne, strigăm: roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte!
Ca, slăvind, cu cinste să prăznuim Acoperământul tău.
Te laudă Născătoare de Dumnezeu Cetele îngereşti şi te măresc patriarhii cu arhiereii, alergând înaintea feţei tale în
Biserică. Deci, precum atunci Sfântul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi
acum roagă-te să miluiască pe poporul cel ce slăveşte praznicul Acoperământului tău.
Catavasia:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Ceea ce ai Răsărit pe Spicul Cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o Holdă Nearată; Bucură-te, Masa cea Însufleţită,
care ai încăput Pâinea vieţii; Bucură-te Stăpână, care eşti Izvorul Apei vieţii Cel Nedeşertat.
Robii tăi, Stăpână, în Biserica ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale; cercetează smerenia noastră şi
apără, cu Sfântul tău Acoperământ, pe întregul popor de toată răutatea.
Ghedeon mai înainte Lână te-a închipuit; că spre tine ca o Rouă Hristos Dumnezeu S-a pogorât. Către Care,
Născătoare de Dumnezeu, roagă-te, ca să dea poporului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ca pe madianiţi
surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.
Ceea ce eşti mult numită Fecioară, de prooroci mai înainte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îţi
slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te roagă ca, bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău
Acoperământ.
Mai mult decât razele soarelui, luminezi cu omoforul tău, cel ce străluceşte, Biserica şi poporul şi goneşti
întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi
Dumnezeului nostru.
Catavasia:
duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Slava ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă
Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase, Puterii Tale!
În glasuri de cântări, Fecioară, strigăm ţie, Ceea ce eşti cu totul Lăudată: Bucură-te, Munte gras şi închegat cu
Duhul; Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapa care porţi Mana, Ce îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.
Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine, toată, Dumnezeu te-a sfinţit cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu
şi îngerilor a poruncit să slujească ţie. Cu care roagă-te pentru cetate şi pentru popoarele care măresc cinstitul tău
praznic.
Vino acum cu Slavă multă, în Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tuturor sfinţilor, precum te-a
văzut în văzduh oarecând Sfântul Andrei, rugându-te pentru creştini şi ne dăruieşte nouă mila ta.
Întăreşte, Stăpână, pe poporul nostru, cel ce te cinsteşte pe tine, contra vrăjmaşilor celor potrivnici, ca pe David
asupra lui Goliat; ca, veselindu-ne, să strigăm ţie: Bucură-te Acoperământul cel Sfânt şi Apărarea ţării noastre!
La tine, Doamnă, cădem cu credinţă şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm: Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu
Dăruită, Acoperământul şi Îngrădirea noastră şi Ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; miluieşte-ne pe noi, cei ce
scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l
în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Pat te-a închipuit de demult Solomon şi Cămară a Cerescului Împărat, Înconjurată de Serafimi, care pentru tine s-a
zis aceasta Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea, acum te rugăm, Maica lui Dumnezeu cea Preasfântă: acoperă-ne
pe noi de toate primejdiile.
Ţie mai marii îngerilor şi cinstiţii prooroci cu Apostolii, ca Una care eşti Maică a lui Dumnezeu, cu cinste îţi
slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume şi cererile tale le ascultă Domnul. Miluieşte cetatea şi poporul,
care nădăjduiesc spre tine.
Marele între prooroci, Isaia a proorocit de tine, că pe Dumnezeu vei naşte fără de ispită de nuntă; şi tu, Preacurată
Marie, te-ai făcut mai Sfântă decât toţi, că pe Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-
te, umbrind cu Acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.
Cu duhovniceşti aripi zburând tainic soboarele sfinţilor, au venit să-ţi slujească ţie Născătoare de Dumnezeu,
văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te Mântuitorului Hristos să dea biruinţă poporului asupra celor ce
se oştesc împotriva noastră.
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
Preoţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, stând înainte în Biserica ta, cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale
Născătoare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie întristarea noastră, tu care ai născut Bucuria Ce a iertat păcatele
tuturor oamenilor.
Ţie tot pământul îţi aduce daruri ca Împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţii şi domnii ţi se închină şi toate
popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toată răutatea cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Munte Mare te-a însemnat Daniel mai înainte, că din tine fără de sămânţă S-a Născut Hristos, a risipit toată înşelă-
ciunea diavolească şi a umplut tot pământul de credinţa Sa; către Care roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, pentru
noi, cei ce cinstim praznicul Acoperământului tău.
Îngerescul glas strigă ţie Preacurată: Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul, întru
asemănare omenească purtat de Heruvimi. Cu care roagă-te pentru noi, Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască
sufletele noastre.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se în-
chină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai
înainte de veci.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Neînsemnată de mulţi prooroci şi neştiută ai fost, Fecioară, de îngerii cereşti, care slujesc lui Dumnezeu; iar acum
toţi te ştim, Născătoare de Dumnezeu şi toţi simţim nevoie de ajutorul şi de sprijinul tău, Ceea ce eşti
Binecuvântată.
Munte eşti închegat cu Duhul, pe care l-a văzut Avacum şi izvorăşti credincioşilor dulceaţă de vindecări,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Cel Ce a plecat cerurile şi întru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit, acum caută spre rugăciunea ta, Născătoare de
Dumnezeu, Curată şi împlineşte cererea ta împărătească; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine
nădăjduim, Ceea ce eşti Binecuvântată.
Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primeşte rugăciunea Maicii Tale pe care o aduce Ţie
pentru noi, păcătoşii; ca, bucurându-ne, să strigăm: Prealăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine
eşti cuvântat.
Catavasia:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.
Cu cetele îngerilor, Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii prooroci, cu Apostolii şi cu sfinţii mucenici şi cu arhiereii, te rogi
lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperământului tău.
Surpă mândria, întărâtările şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o, Maică a lui Dumnezeu,
Împărăteasă cu totul Cinstită! Înalţă fruntea evlaviosului nostru popor, ca, slăvind praznicul tău, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să cântăm: pe Domnul lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credinţă ne închinăm Precuratului tău Omofor,
Maica lui Dumnezeu, Preabinecuvântată; miluieşte-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie: pe Domnul Îl cântăm şi-L
preaînălţăm întru toţi vecii.
De multe păcate fiind îngreunat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperământului tău, Născătoare de
Dumnezeu; ci tu, o, Maică a lui Dumnezeu, înfrumuseţează-ţi praznicul tău cu minuni, ca, toţi bucurându-ne, să
cântăm pe Domnul şi să-L preaînălţăm întu toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
Înalte Împărate, Cel Ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti Cântat de Serafimi, caută spre rugăciunea cea de Maică, care
Ţi se aduce pentru noi şi curăţeşte păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte
poporului sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru rugăciunile Maicii Tale care Te-a născut.
Îngerescul glas îţi strigă ţie, Fecioară de Dumnezeu Aleasă: Bucură-te, Ceea ce pe Adam iarăşi l-ai adus în Rai;
Bucură-te, Ceea ce alungi demonii cu numele tău; Bucură-te, Nădejdea creştinilor; Bucură-te, Sfinţirea sufletelor;
Bucură-te, Păzitoarea neamului nostru.
Pomeneşte-ne pe noi întru rugăciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru
mulţimea păcatelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea şi de cumplitele ispite; căci spre tine nădăjduim şi
cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.
Dar ai luat, ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţa tuturor creştinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta
păcatele, a-i mântui din robie şi de toate nevoile. Nu ne trece cu vederea, dar, nici pe noi, Doamnă; că ştii cele ce ne
trebuie, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Ceea ce eşti Folositoare Caldă şi Nebiruită, Nădejdea cea Încredinţată şi Neruşinată, Zidule, Acoperământul şi
Limanul celor ce năzuiesc spre tine, pururea Fecioară Curată, roagă, cu îngerii, pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea
lumii împăcare, mântuire şi mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian şi către Sfânta Muceniţă Iustina, fecioara
2 Octombrie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge
Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfintei Muceniţe Iustina, fecioara, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iustina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, prin mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind acum de o ceată cu Oştile cele mai presus de lume, o, sfinţite şi Dumnezeiescule cap, caută din cer, spre cei
ce cu dreaptă credinţă te laudă şi păzeşte-ne cu rugăciunile tale.
Fiind ţinut cumplit mai înainte de întunericul necunoştinţei şi cu patimile trupului cele pierzătoare de suflet, din
neastâmpărare înfierbântat fiind, ai aflat multă schimbare minunată, preafericite.
Şezut-ai mai înainte, părinte, pe scaunul pierzătorilor şi apoi pe scaunul preoţiei ai slăvit pe Hristos, schimbându-te
aievea cu Dumnezeiescul har al Celui Preaînalt.
Fecioară ai rămas după naştere şi ai născut pe Însuşi Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, Care ni S-a arătat nouă
Neobişnuit şi Străin, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Ca Apostolul Pavel schimbându-ţi dorirea sufletului către Hristos, Preaînţelepte Ciprian, te-ai făcut ucenic al Lui.
Se logodeşte cu tine Hristos, dăruindu-ţi ţie în loc de haina patimilor, podoabă de mărire şi îmbrăcăminte de naştere
din nou.
Îndemnător muceniciei fiind mai înainte, mai pe urmă te-ai făcut mărturisitor al Adevărului, Prealăudate Ciprian.
Cu adevărat, pe tine te cinstim credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, căci tu ai născut pe Dumnezeu, pe Cel Ce s-a
Întrupat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, ridicat pe Cruce, a stat întru a Sa rânduială, precum se cuvine
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Trezindu-te, văzătorule de Dumnezeu, din nebunia de mai înainte, ai mustrat înşelăciunea cea demonică şi rătăcirea
cea pierzătoare de suflet şi bucurându-te, strigai: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniţă Iustina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-se Sfânta Iustina vitejeşte şi rugând tare pe Preacurata Fecioară cea Plină de har, a scăpat din lanţurile şi
de meşteşugurile vrăjmaşilor.
Întărindu-te cu credinţa Mirelui tău şi fiind îmbrăcată cu Puterea Crucii, ai rămas nerobită de demoni, grăind: Slavă
Puterii Tale, Doamne.
Cel liber după a Sa Fire, a sărăcit, luând chip de rob din bogăţia bunătăţii, Maică pururea Fecioară, luând toată
omenirea din tine, după ipostas.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Având ajutor pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, Sfântă Muceniţă Iustina, ţi-ai păzit cinstea fecioriei neprihănită.
Să cinstim chipul cel însufleţit al lui Hristos şi preavesel, pe Sfânta Iustina, frumuseţea cea păzită şi odorul cel
nerăpit.
Mireasa lui Hristos cea curată şi nespurcată, pe lângă sihăstrie primind şi mucenicia, după dreptate poartă îndoită
cunună.
Nici gând îngeresc nici omenesc nu poate să tâlcuiască minunea naşterii tale, Preacurată, cea de negrăit şi
minunată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

Ajuns-ai în fundul cel mai de jos al răutăţii şi apoi te-ai suit la Înălţimea Bunătăţii Celei Desăvârşite, părinte,
schimbându-te minunat prin Dumnezeiescul Botez.
Fost-ai mai înainte slugă demonilor, iar mai pe urmă te-ai arătat ucenic lui Hristos Dumnezeu, de bunăvoie poftind
dorirea cea desăvârşită.
Mulţi mucenici ai adus Stăpânului, cu sânge, arătându-te să cumperi Împărăţia Cerurilor, care este neguţătoria cea
mai mare, gânditorule de Dumnezeu.
Rupe lanţurile greşelilor mele, Mireasă a lui Dumnezeu, dăruindu-mi slobozire de legea păcatului cu Legea Vieţii,
Ceea ce ai născut pe Stăpânul Legii.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

De la meşteşugul vrăjitoresc întorcâdu-te, de Dumnezeu înţelepţite, la Dumnezeiasca Cunoştinţă, te-ai arătat lumii
doctor preaînţelept, tămăduiri dăruind celor ce te cinstesc pe tine, Sfinţite Mucenice Ciprian şi pe Sfântă Muceniţă
Iustina; cu care roagă-te Iubitorului de oameni, Stăpânului, să mântuiască sufletele noastre.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...
Ca pe un ierarh cinstit şi ca pe un nevoitor preatare, lumea după vrednicie te cinsteşte, Sfinţite Mucenice Ciprian,
pururea pomenite şi cu cântări măreşte sfântă pomenirea ta; cerând întotdeauna să dăruiască prin tine iertare
greşelilor, celor ce cântă: Aliluia.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate
Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Luând rânduiala arhieriei, te-ai arătat pe sineţi lăudat în ierarhie, chip şi pildă ierarhilor, grăind: Preaslăvite Doam-
ne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Schimbarea ta, Sfinte Părinte Ciprian, a fost cu adevărat a Dreptei Celei Făcătoare de viaţă şi te-ai făcut grăitor de
Dumnezeu, înţelepte, cel ce cânţi: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Tu te-ai arătat nouă armă nebiruită împotriva vrăjmaşului, fericite, arătând în vedere înşelăciunile lui, celor ce
cântă: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Feţele cereşti şi Cetele cele mai presus de ceruri cu laude, Binecuvântează pe Cel Născut din tine, Născătoare de
Dumnezeu, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Veseteşte-te, Ierusalime...

Preaînţelepţeşte ai defăimat înţelepciunea elinilor, slăvite; iar Dumnezeiescul glas al Apostolilor, care se răspunde
cu Duhul şi cu limba cea de foc se glăsuieşte luminat, îl lăudai, părinte, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul!
Suitu-te-ai luminat către Locaşurile cele Înalte şi mai presus de lume, aducându-te lui Hristos ca o jertfă fără de
prihană, prin sânge, părinte şi jertfă vie primită şi bineplăcută, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Biruindu-se taberele demonilor de harul ce locuia întru tine, se gonesc şi se îndepărtează patimile celor bolnavi,
Sfinţite Mucenice Ciprian; iar noi credincioşii, umplându-ne de Dumnezeiască Lumină, grăim: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul!
Împreună cu Puterile Îngereşti, se veselesc de Naşterea ta, Preacurată, cei ce cu credinţă te vestesc Maică a lui
Dumnezeu şi Născătoare de Dumnezeu; că tu ai născut pe Stăpânul şi Mântuitorul nostru, Căruia cântăm:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Irmosul:
Veseleşte-te, Ierusalime, prăznuiţi, cei ce iubiţi Sionul; că a venit Domnul Puterilor, Cel Ce Împărăţeşte întru toţi
vecii; tot pământul să se închine în faţa Lui şi să strige: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...

Privind de sus la noi cei ce te lăudăm cu bună credinţă prin Dumnezeiescul Dar, Sfinţite Mucenice Ciprian, cu
rugăciunile tale încununează-ne cu diademă, de bunăvoie, pe noi, dându-ne pace şi izbăvire, ca un ierarh
preaîndumnezeit.
Izvor de tămăduire din destul, din pământul tău, eşti celor ce te iubesc; şi pe tine Sfinţite Mucenice Ciprian, femeile
cele purtătoare de Dumnezeu, ca pe o vistierie Dumnezeiască te primesc şi cu osârdie te arată pe tine Cel Tăinuit,
ca toţi să te dobândim pe tine.
Îndreptează cărările noastre către Mântuitorul Hristos, preafericite, prin fapte şi prin vieţuire bineplăcute lui
Dumnezeu şi prin curăţie lămurită; cerând pentru noi Dumnezeiasca linişte cea adevărată, ca un ierarh preamilostiv.
Întăreşte slăbiciunile sufletelor noastre Maica lui Dumnezeu cu puterea ta. Sfărâmă puterea celor ce asupresc pe
robii tăi, Preasfântă, Ceea ce ai Răsărit lumii, Netâlcuit, pe Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru.
Irmosul:
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru şi-a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin
Odrasla pe Care ai purtat-o în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fiind cu sârguinţă învăţat întru înşelăciune, ca Apostolul Pavel din cer ai fost chemat, îndrepându-te cu Crucea
către Lumina Cunoştinţei; că, arzându-te de dragostea Preacuratei Fecioare, printr-Însa te-ai alcătuit cu Ziditorul
făpturii. Pentru aceasta, biruind neputinţa vrăjmaşului, cu dânsa dimpreună te-ai învrednicit de ceata mucenicilor,
Sfinţite Mucenice Ciprian. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în adâncul păcatelor şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: fă
minunată întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a
îndurărilor tale; şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să strig ţie cu dragoste: roagă-te lui Hristos, Dumnezeu,
ietare de greşeli să-mi dăruiască. Că pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: PeÎnţelepciunea
şi Cuvântul...
Văzând Mieluşeaua pe Mieluşelul şi Păstorul pe Cruce, se văita lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se veseleşte
luând prin Tine mântuire, iar pântecele meu arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei;
Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare greşelilor,
celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul

3 Octombrie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea:

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul
alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind învăţat de Dumnezeiescul Apostol Pavel văzătorul de cele cereşti, ai ajuns îndată, Sfinţite Mucenice Dionisie,
a fî tăinuitor ceresc şi grăitor de cele Dumnezeieşti.
Cel ce te-ai luminat cu Dumnezeiescul har, luminează, fericite, sufletele celor ce te laudă, ca să înţeleagă
învăţăturile tale cele de Dumnezeu însuflate, Sfinte Dionisie.
Învrednicitu-te-ai, Mucenice Dionisie, cu gând prealuminos şi cu sufletul, a vedea strălucirile rânduielilor cereşti şi
starea cetelor de acolo.
Cămară de mire Luminată, te-ai arătat Întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica
lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru Hristos Domnul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Mai presus de Înălţimile Cereşti ridicându-te, cuvioase, rânduielile, Oştirile şi Strălucirile cele mai presus de lume
le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor şi cu preaînţeleptele tale cuvinte.
Umplându-te de înalta ştiinţă a Dumnezeieştilor nume preacuvioase, ai teologhisit cunoştinţa Dumnezeirii,
făcându-te, prin har Dumnezeiesc, cuvântător al Preasfintei Treimi, Preafericite Dionisie.
Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin harul cel făcător de
viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, părinte.
Cu lucrarea Duhului Celui Ce toate le săvârşeşte, ai rodit, Fecioară, Trup Stăpânului tuturor; cu Care ai osândit pă-
catul lumii şi ai izvorât Viaţa Cea Veşnică.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii
Tale, Iubitorule de oameni.
Bună podoabă a Bisericilor o ai pus în rânduială, că în ele ai zugrăvit, părinte, închipuirea sfinţitelor chipuri, celor
asemenea Puterilor Neînchipuite; prin care se învaţă Taina şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea
cugetătoare de Dumnezeu.
Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi de-a pururea
înflorite, sădite pe dreptate dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi Însăşi Cinstita Stăpânire Cea în Trei
Feţe.
Neîncetarea Ierarhiei tale celei Îngereşti şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu şi plecarea către înălţimea
Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea ai învăţat-o, ierarhe, celor ce cu credinţă strigă: Slavă
Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Lucrător Sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu; Începător şi
Luminător, Dreptate şi Scutire, Fecioară. Pentru aceea credincioşii, după adevăr şi cu înţelepciune, te mărim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul; ci, mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Glasul graiurilor tale, purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul harului, în cugetele celor fără de Dum-
nezeu şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale Dumnezeieştilor dogme.
Asemănatu-te-ai neguţătorului care caută mărgăritare bune, preafericite şi aflând Mărgăritarul Cel cu adevărat de
mult preţ şi mirându-te de Strălucirea Lui cea cu lucrare Dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, ierarhe.
Cu multă înţelepciune ai iubit, părinte, Izvorul înţelepciunii şi din dragostea Lui te-ai făcut desăvârşit şi izvorăşti
totdeauna râurile Dumnezeieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.
Ca Una ce eşti Plină de har, ai primit întru tine pe Cel Preaîncuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi
Care ne-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea dreptei credinţe, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Având, cu dragoste, silinţă pentru Lege, ai dobândit harul înţelepciunii, Dumnezeieşte grăind tu despre Dumnezeu
şi ai lăsat în urmă-ţi dogme dreptcredincioase, preafericite; din care, îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.
Fiind împodobit cu priceperea lui Dumnezeu, cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea
Dumnezeiescului Învăţător şi de la Dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Sfinte Sfinţite
Mucenice Dionisie.
Viaţa ta a fost minunată, cuvântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină şi gura însufleţită cu foc,
Preafericite Dionisie; iar gândul tău, părinte, a fost desăvârşit în chip Dumnezeiesc.
Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ţie cu Glasul Arhanghelului Gavriil; că din tine nouă S-a Născut Cel
Negrăit, Făcătorul şi Începătorul vieţii, Om făcându-Se şi S-a amestecat cu oamenii, Iubitorul de oameni.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către
Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte
Sfinţite Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în
întunericul necunoştinţei. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucuros
picior, ca întru o grădinâ verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credincioşi, cele ce de-a pururea
doresc şi fără saţiu le învaţă a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţilor celor fără de trup şi cuvântările lor cele de laudă, fericite şi
de Dumnezeu fiind insuflat, ai învăţat Biserica a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Locaş bine întocmit al Preasfântului Duh te-ai arătat şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un prooroc,
Înţelepte Dionisie, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Iată acum s-a împlinit proorocia lui Isaia, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu
Cuvântul şi a Născut pe Dătătorul de viaţă, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Sfinte Dionisie,
Preafericite, şi primind Razele Luminii Celei mai presus de gând, ai cântat: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Har mai îndestulat s-a revărsat prin buzele tale; pentru aceea ai arătat Dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi
descoperindu-ne mai luminat înţelegerea lor cea mai presus de gând, nouă, celor ce cântăm cu credinţă: preoţi
binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Mai cunoscută s-a făcut prin tine, Sfinte Dionisie, Mitropolia cea lăudată a atenienilor, aducându-te pe tine lui
Hristos şi Împăratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită şi totdeauna cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Maică a lui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe
Cel Ce are puterea să izbăvească lesne pe cei legaţi cu lanţurile greşelilor din legăturile cele nedezlegate; pe Însuşi
Făcătorul de bine Dumnezeu, Dătătorul de viaţă.
Irmosul:
De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu
Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună ostenitor cu Sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş Măririi şi dimpreună
cu ei, ai mers la vederea Trupului celui cu adevărat Începător de viaţă, al Însăşi Născătoarei de Dumnezeu, Celei
Preacinstite; pe care, după vrednicie, o mărim.
Făcutu-te-ai moştenitor Dumnezeieştii Împărăţii în ceruri, părinte, ca un arhiereu după Lege şi ca un pătimitor
nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceasta ai luat cununi îndoite, precum se
cuvine de sfinţenie, tăinuitorule, Sfinte Dionisie.
Ca unul ce ai îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Înţelepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne
izbăvim de încercări, cei ce te lăudăm cu bună credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor negrăite, ca un sfinţit
descoperitor al Bunătăţii Celei tainic ascunse şi cu Dumnezeiască Stăpânire.
Pe Biserica cea Cinstită, pe care Hristos, Fiul tău, a câştigat-o cu scump Sângele Său, ca un Bun, arat-o cu vitejie
biruitoare eresurilor, Ceea ce eşti Plină de har; şi mântuieşte-ne din primejdii şi ne izbăveşte de stăpânirea
barbarilor.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor
trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu,
începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Privitorule al cerului şi adâncul înţelepciunii, Dumnezeiescule căutător al Sfatului Celui Tainic; minte care străbate
văzduhul, comoara Tainelor cunoscându-le, o, Sfinte Dionisie Preafericite, te rugăm: roagă pentru noi pe Cel
Singur şi Iubitor de oameni.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Făcându-ţi mintea ca o oglindă preavăzătoare ai primit înăuntru Fulgerele Duhului cele de Raze aruncătoare şi
Luminările Cereştilor Străluciri. Pentru aceasta, te-ai şi învrednicit învederat a oglindi îngereştile începătorii, cu
preacurată agerimea ta.

Ca unul ce eşti închipuire Dumnezeiască Vasului celui ales cu adevărat, înveţi Tainele cele Dumnezeieşti, cu Duhul
şi luminându-te cu darurile Dumnezeieştii Străluciri, arătat ai descoperit Cetele îngerilor. Pentru aceea, lăsând lumii
înţelegerea Dumnezeieştilor tale dogme, ai luminat pe toţi, Sfinţite Tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Norul Soarelui Celui Înţelegător, Sfeşnic de aur al Dumnezeieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără
prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufletul cel orbit de patimi, cu Lumina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată,
spal-o cu curgerile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu
dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli
să-mi dăruiască, că numai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar i se topea sufletul
şi trupul îşi bătea sfărâmându-se şi cu amar striga către Dânsul: vai mie, o, Fiul meu! Cum îţi voi suferi Patima,
piroanele şi suliţa, eu, Ceea ce Te-am născut fără dureri? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi
Dumnezeule şi să înceteze de tânguiri şi durere; şi celor ce-Ţi laudă Patimile, să le dăruieşti dezlegare greşelilor.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

4 Octombrie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei, glasul al 4-lea:

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoştinţă, ca un sfinţitor cuvios îmbrăcându-te, ai
scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, stadiul întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Ierotei,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe învăţătorul Tainelor, care s-a răpit până la cer, pe Dumnezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai
făcut ucenic privirii celei de sus.
Limba Apostolului Pavel cea mişcată de Duhul, grăind arătat Tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cuprins pe tine,
fericite şi te-a făcut grăitor de Dumnezeu.
Rănindu-te cu dragostea cea duhovnicească şi cu cuvinte Dumnezeieşti, vorbind cu Stăpânul tuturor, ai pus spre
tine cuvintele cele sfinţite.
Fiind Locaş de Dumnezeu Împodobit al Luminii Celei Veşnice, Fecioară Preacurată, spală-mă, Stăpână şi pe mine
cel spurcat şi întinat de toate păcatele.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele...

Ca pe un sfinţit vorbitor, care grăieşti Sfintele Scripturi şi ca pe unul ce propovăduieşti cuvântul dreptei credinţe,
adunându-ne, toţi te cinstim cu bucurie şi te lăudăm, Sfinte Preafericite Ierotei.
Cu putere, cu plecăciune şi cu dragoste Dumnezeiască, întinzându-te către Făcătorul de bine al tuturor, ţi-ai luminat
gândul cu Razele cele de acolo şi sufletul ţi l-ai strălucit, preafericite.
Purtător de numele sfinţirii te-ai numit şi te-ai arătat prinos cinstit Dumnezeiesc sfinţit Atotţiitorului şi Făcătorului
veacurilor şi ai împodobit Biserica cea Cerească, de Dumnezeu gânditorule.
Cel Ce a întins cerul şi Care ţine ocolul pământului, cuprinzându-Se Trupeşte în braţele tale, cu toată Firea
Dumnezeirii, te-a arătat Preacurată pe tine Întărire tuturor credincioşilor.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugului Ceresc şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă întru dragostea Ta, că
Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce n-ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii
Tale, Iubitorule de oameni.
Cu graiuri de ritori Dumnezeieşti, ai luminat cetele credincoşilor, Fericite Ierotei şi ai veselit sfinţită adunarea
Apostolilor; şi fiind întru uimire Dumnezeiască, ai cântat: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Cu totul te-ai făcut sfinţit lui Dumnezeu, în tot chipul, fericite, fiind cuprins cu sfinţitele cuvinte, cele grăitoare de
Dumnezeu către Dânsul, de Dumnezeu primite, arătătorule de cele sfinte; de aceea, cei de faţă înţelepţeşte te
socotesc şi ca înţelept vorbitor de Dumnezeu şi ca scriitor de laude Dumnezeieşti.
Acum văzând, părinte, cele Dumnezeieşti, mai arătat decât toate semnele şi umbrele cele trecute, preafinţite, cu
socotinţele cele preaadevărate ale vederii de Dumnezeu, roagă-te să se mântuiască cei ce cântă cu credinţă: Slavă
Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Tu ai născut pe Dumnezeu Cel Neîncăput, încăpându-L în pântecele tău, Preacurată; ca Una ce eşti Curată şi
Împodobită cu strălucirile nevinovăţiei, pururea Fecioară. Pentru aceea, te binevestim cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu şi cinstim cu credinţă naşterea ta.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine
ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Fiind dimpreună cu adunarea Apostolilor, cu ei ai sosit, Dumnezeiescule, la Dumnezeiasca adormire a Preasfintei
Curatei Maici a lui Dumnezeu, care ne-a născut nouă Trupeşte pe Dătătorul de viaţă.
Înţelegând, fericite, Minunile cele mai presus de fire ca un bătrân mai presus de fire, le-ai arătat tuturor, celor ce
primesc cu credinţă, luminare; celor ce doresc să priceapă cuvântările tale despre Dumnezeu, cele adunate la un loc,
fericite preaalesule.
Cu Razele cele preafericite ale Luminii Celei mai presus de fire luminându-te, pe mulţi ai biruit cu adeverirea
Dumnezeieştilor dovediri şi cu curăţia învăţându-te cele Dumnezeieşti, cu învăţătură preaîndelungată şi cu privirea
cea preaînţelepţeşte ai arătat cele Dumnezeieşti.
Fără ispită de bărbat, Fecioară, ai zămislit pe Cuvântul Cel Necuprins cu firea Dumnezeiască şi Care S-a Întrupat
pentru noi oamenii şi s-a închipuit din sângiuirile tale cele Fecioreşti, mai presus de cuvânt şi de Legea firii.

Cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu, învăţându-te Dumnezeiasca cunoştinţă, ne-ai lăsat nouă, părinte, cuvintele
tale ca a doua Scriptură, pentru cunoştinţa celor sfinte; luminând cu adevărat sufletele noastre.
Fericit te-ai făcut cu adevărat, iubitorule de Dumnezeu, cu suflet curat iubind Frumuseţea Cea cu adevărat Fericită
şi Singură Dorită a Mântuitorului, Sfinte Ierarhe Ierotei.
Cu socotinţe curate, uitându-te către Fulgerele cele de înţeles ale Dumnezeieştilor Străluciri, te-ai arătat părtaş
Luminii acelora şi Strălucirii, fericite.
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te slăvim; că ai Născut în chip de negrăit cu adevărat, pe Adevăratul
Dumnezeu, Care S-a unit cu Trup, după Ipostas, Preasfântă Maică Fecioară.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către

Pe tine, ierarhul Atenei, te lăudăm, ca unii care ne-am învăţat prin tine cele minunate şi negrăite; că te-ai arătat cu-
vântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te, dar, Preafericite Părinte Ierotei, să ne curăţim de toate greşelile,
ca să strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu înţelepţite.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Ca un stâlp neclătinat, Sfinte Ierarhe Ierotei, nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmaşilor, ci ai surpat temeiul
înşelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită, părinte. Pentru acesta, ca pe un biruitor, Stăpânul te încununează cu
dreapta cea Dumnezeiască şi Începătoare de viaţă; pe care roagă-L pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucuros
picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Sârguindu-te cu viaţă curată a vedea Sfintele Sfinţilor, fericite, îndeplinirea Dumnezeiescului gând înţelepţeşte ai
câştigat-o şi cântând, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Sunetul cuvintelor tale şi frumuseţea vorbei scrierilor tale veselesc pe cei ce cu dragoste le cinstesc şi îndeamnă
către laudă, învăţându-i a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).
Teologhisit-ai o Dumnezeire în Trei Feţe şi Lăudată în Trei Ipostasuri, gânditorule de Dumnezeu, şi cântând,
strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Afară de legile firii ai născut Fecioară Maică pe Stăpânul tuturor celor văzute şi celor de gând, Preacurată; pe Care,
lăudându-L, cu un glas cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

Lucrarea Sfântului Duh Cea Atotputernică, sălăşluindu-se în preacuratul tău suflet, te-a arătat propovăduitor de
Dumnezeu primit; cel ce măreşti pe Răscumpărătorul, lăudând cu sfinţită cuviinţă şi cu credinţă cântând: preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu cercare de dreaptă credinţă, cercetând Tainele cele negrăite ale rânduielii lui Hristos, de faţă le-ai arătat;
slujindu-te cu grai înalt şi cu alcătuirea cea dulce a cuvintelor tale, cântai neîncetat: preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Darul cel preaîndestulat te-a umplut pe tine, cu însuflarea Dumnezeiască şi de teologie; pentru aceea, ca un râu ai
izvorât dogmele, veselind inimile Apostolilor cu care împreună acum cânţi: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Fiindu-mi omorât sufletul de greşeli şi chinuit cu muşcătura cea veninată, Ceea ce ai născut mai presus de fire,
Neispitită de nuntă, pe Dumnezeu, Cel Ce poate să învieze toate, înviază-mă şi pe mine, care cânt: preoţi
binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Irmosul:
Tiranul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu şi văzându-i pe aceştia cu
Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare

Ca unul care te-ai făcut iubitor al Înţelepciunii Celei mai presus de înţelepciune, acum ai luat de la Dânsa cu
bucurie cununa darurilor cea frumoasă şi fiind dănţuitor în ceruri împrejurul Ziditorului tuturor, roagă-te să ne
mântuim de primejdii, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei.
Sălăşluitu-te-ai în Dumnezeieştile Curţi cele de sus şi locuind în Locaşurile cele veşnice, acum prăznuieşti
împreună cu Oştile îngereşti şi cu cetele Apostolilor; cu aceştia petreci cu bucurie şi te veseleşti, cerând împreună
cu ei Dumnezeiască pace, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Luând adevărate răsplătiri pentru socotinţele ce ai avut pe pământ, înălţându-te către Dumnezeu cu dorinţa cea de-a
pururea, acum roagă-te neîncetat, Sfinte Părinte Ierotei, să se dăruiască iertare nouă, celor ce cu credinţă săvârşim
pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi preasfinţită.
Ca o Maică a Ziditorului tuturor, roagă cu îndrăzneala ta de Maică pe Fiul tău să mântuiască de apăsarea tirănească
pe cei robiţi în orice chip, să înceteze asupririle celor răi şi să dea linişte şi mântuire celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor
Trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile! Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti, te mărim.

Strălucind cu bunătăţile cele duhovniceşti, te-ai făcut de un cuget cu învăţăturile Apostolilor, Preafericite Ierarhe
Ierotei, părintele nostru. Căci, din Dumnezeiască hotărâre, ai împodobit scaunul, hrănindu-ţi trupul cu desăvârşită
înfrânare. Pentru aceasta şi credinţa, cu scumpătate propovăduind-o, ai păzit-o neclintită până la sfârşit, împreună
vorbitorule cu îngerii; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc
sfântă pomenirea ta.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...

Toată lumea ai adăpat-o, Părinte Ierotei, ca şi cu nişte ape, cu învăţăturile dogmelor dreptei credinţe; că Hristos,
Izvorul vieţii, întru tine S-a odihnit, părinte cuvioase; roagă-L, dar, ca unul care ai îndrăzneală de sus, să ne
dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...
Nu s-a despărţit de Dumnezeiasca Fire, Trup făcându-Se în pântecele tău, ci, Întrupându-Se, a rămas Dumnezeu,
Însuşi Domnul, Cel Care după naştere ca şi mai înainte de naştere, Te-a păzit Maică Fecioară fără prihană. Pe Acela
neîncetat roagă-L să dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisire Dumnezeu...
Mieluşeaua Cuvântului cea Neîntinată, Fecioara, Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Ce a
odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să izbăveşti
pe om de patimile cele de ocară!
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Haritina

5 Octombrie
Troparul Sfintei Muceniţe Haritina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu harurile tale, o, Sfântă Haritina, umple de har gândul meu, ceea ce eşti dăruită cu sfinţitele nevoinţe; ca să te
măresc pe tine cu sfinţenie, ca pe o muceniţă biruitoare şi strălucită cu fecioria.
Harul Preasfântului Duh te-a umplut de har şi te-a înfrumuseţat cu împletituri săltătoare de bucurie şi te-a întărit să
moşteneşti Bucuria Cea Veşnică, ca pe ceea ce ai pătimit bărbăteşte.
Înţelegând lăudata muceniţă că ai fost spânzurat pe Cruce, Stăpâne, a răbdat chinurile cele cu durere, întărindu-se
cu puterea Ta, a Celui Ce ai întărit firea noastră.
Loc de încăpere te-ai făcut Firii Celei Dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; pentru aceea dorind de
tine, Sfinta Haritina, după tine ca o fecioară s-a adus Fiului tău.

Aprinzându-ţi sufletul Dumnezeiasca dorire, a stins poftele trupului şi înfierbântările cele cumplite ale chinurilor.
Văzând că vrăjmaşul se surpă înaintea picioarelor celor muceniceşti, cu harul lui Hristos, să-i aducem laudă.
Cu Puterea cea lucrătoare a toate, ai sfărâmat capul vrăjmaşului, suferind cu tărie arderea capului tău, muceniţă.
Pe tine, Curată, Ceea ce eşti Singură Binecuvântată între femei, iubindu-te Sfânta Muceniţă Haritina, s-a mărit cu
harurile tale cele bune.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase cântând: Tu eşti Puterea mea Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Mărire Puterii Tale, Doamne!
Ca pe o jertfa fără de prihană, te-au răpit tiranii din braţele cele părinteşti şi către junghiere te duceau pe tine, mu-
ceniţa pătimitoare; că foarte tare ai iubit pe Părintele Cel Ceresc.
Urmând fecioarelor celor înţelepte, din destul ţi-ai umplut cu sânge candela ta cea sufletească, prealăudată şi te-ai
sălăşluit în Dumnezeiasca cămară, muceniţă ceea ce eşti cu numele harului.
Inima ta arzându-se de dragostea Mirelui tău, a stins jăratecul rătăcirii cu vărsarea de sânge şi a uscat marea
mulţimii zeilor.
Născut-ai pe Cel Ce S-a Întrupat, pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; pe Care iubindu-
L, Sfânta Muceniţă Haritina cu înfocare, s-a pus împotriva focului şi a chinurilor celor de multe feluri.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă cu credinţă.
Sfărâmându-ţi capul cu raderea şi cu fierbinţeala jăratecului, gânditoare de Dumnezeu, nicidecum n-au mişcat tăria
cugetului tău.
Închipuind piroanele şi junghierea Ta, Doamne, rabd durerea frigărilor celor iuţi şi fierbinţi, striga muceniţa.
Cu biruinţă ţi s-a încununat capul, Sfântă Haritina, biruind cu chinurile tale, frumoasă fecioară, pe şarpele care a
biruit pe Eva.
Mintea omenească nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de gând, Maică Fecioară; că pe Dumnezeu ai
născut.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...

Cu haruri şi cu semne a încununat cinstitul tău creştet Hristos, pentru Care ai şi dorit să pătimeşti, purtătoare de
chinuri; ceea ce eşti cu numele Bucuriei Dumnezeieşti.
Cel Ce a izbăvit pe Iona din adâncime, Acela te-a mântuit şi pe tine, de Dumnezeu gânditoare, fiind aruncată în
luciul mării; şi în adâncimea sângiuirilor tale a înecat pe vrăjmaşul.
Cu sabia răbdării ai omorât pe vrăjmaşul şi suferind dezrădăcinarea tuturor dinţilor, purtătoare de chinuri, ai sfă-
râmat fălcile leilor celor fără de trupuri.
Aflându-te pe tine, Fecioară, Putere şi Întărire, răbdătoarea de patimi Sfânta Haritina chinuri tari suferă şi
bucurându-se, se aduce Stăpânului tuturor în urma ta.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pentru dragostea Domnului, Sfântă Preamărită Haritina, suferind toate cele îngrozitoare ale chinurilor, ai câştigat
cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Întărindu-te la minte, Sfântă Muceniţă Haritina, ţi-ai întărit sufletul cu credinţa; biruind pe vrăjmaşi aievea i-ai
ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru tot fericită; şi acum, purtând haină din sângele tău şi cu îngerii bucurându-te,
roagă-te pentru noi, purtătoare de chinuri.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului fiind
aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cel Ce a izbăvit pe tineri din cuptor te-a mântuit, Muceniţă Haritina, din roata cea de multe feluri pe tine care
cântai: Binecuvântat eşti în Biserica SlaveiTale, Doamne!
Dimpreună cu fecioarele purtând făclie, mergi în Cămara cea Cerească şi răbdând vitejeşte focul făcliilor, cânţi:
Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Fiind înfruntat cel fărădelege de răbdarea ta, ţi-a legat mâinile şi picioarele şi te-a aruncat în adâncimea apei, pe
tine, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Prin cuvântul tău cel Dumnezeiesc ai batjocorit nebunia şi prin patima patimilor celor făcătoare de viaţă, muceniţă,
ai plinit lipsa, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Numai pe tine, Fecioară Curată şi Nestricată, te-a iubit Cuvântul Cel Curat şi din tine S-a zămislit Întrupându-Se
Om deplin Cel Ce a mărit pe Sfânta Haritina cu minunile.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Frumoasă te-ai făcut prin frumuseţea rănilor tale şi rămânând fecioară nestricată, te-ai logodit, preacinstită, cu
Cuvântul Cel Preafrumos, cu Hristos, Carele S-a Întrupat din Fecioară pentru noi; Căruia cântăm: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Luptându-te cu toate năpădirile celor ce te chinuiau pe tine, cu vitejie ai suferit iuţimea roţii celei arzătoare,
înfierbântarea frigărilor, aruncarea în adâncime şi dezrădăcinarea dinţilor şi a unghiilor, cinstită, mărind pe Hristos
în veci.
Picioarele tale s-au înfrumuseţat cu podoabele ostenelilor tale, Sfântă Muceniţă Haritina; pentru aceea intrând în
ape nu s-au udat, fecioară muceniţă, fiind cu tine îngerii lui Dumnezeu; cu care împreună cântai: Binecuvântaţi
Minune de care se înspăimântează tot gândul, cum după sfârşitul tău adâncimea care primise moaştele tale, le-a dat
părintelui tău; pe care acesta le-a îngropat părinteşte, câştigând harul de la tine, Sfântă Muceniţă Haritina, primind
Împărăţia cea Cerească.
Arătatu-te-ai mai Înaltă decât cerurile, că ai născut pe Dumnezeul Cel Ceresc, Preacurată, Care a făcut cer toată
frămantătura pământenilor şi Carele a luminat cinstita pomenirea Sfintei Haritina; Căruia cântăm: Binecuvântaţi
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu virtutea
încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Ca să dobândeşti mărirea cununilor, ca o fecioară nestricată, muceniţă, ai suferit tot felul de chinuri veselindu-te cu
duhul şi cu înălţarea cugetului.
Ca o frumoasă, ca o aleasă şi cuvioasă fecioară, ca o muceniţă nebiruită, ca o mireasă a Stăpânului cu totul fără pri-
hană, cu aripi în chipul aurului ai zburat către cele cereşti.
Tu aprinzi raze cu chip de lumină, Sfântă Haritina, gonind totdeauna negura viclenirii demonilor şi a patimilor, cu
facerile de minuni cele date ţie de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Ziua ta cea de bucurie, cu veselie, adună poporul să laude vitejiile tale, luptele şi nevoinţele cele bărbăteşti, mare
muceniţă, ceea ce eşti cu numele de har.
Lumină ne-a răsărit nouă din pântecele tău, Neispitită de bărbat, Fecioară, cu ale cărei străluciri, luminându-se
Dumnezeieşte ceea ce este cu numele de bucurie, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu, Neispitită de nuntă.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

De veselia celor înţelegătoare dorind şi curgerea celor văzute părăsind-o, ţi-ai întărit gândul cu Dumnezeieştile
nădejdi; pentru aceea, bucurându-te, ai alergat către stadiul nevoinţei, muceniţă şi ai surpat pe şarpe şi ţi-ai împletit,
fecioară, frumoasă cunună de biruinţă, podoaba muceniţelor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Mulţimile gândurilor mele celor necurate şi picăturile cugetelor celor necuvioase, cine va putea să le spună, Ceea
ceeşti cu totul fără de prihană? Încă şi pornirile şi răutatea vrăjmaşilor mei celor fără de trupuri, cine le va povesti?
Dar cu rugăciunea ta, Ceea ce eşti Bună, dăruieşte-mi scăpare de toate acestea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
Înălţat...
Pe Tine, Hristoase, Cel Ce Te-ai născut din Părintele Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Ceea ce
Te-a născut trupeşte în vremurile cele de pe urmă, striga: vai mie, Preadorite Iisuse, cum voind Te Răstigneşti acum
de oamenii cei fărădelege, Fiule? Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu! Te laud Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma

6 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol Toma, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a arătat pe pământ cu Chipul precum
suntem noi, pe Care L-ai văzut, mărite, ale Cărui mâini şi coasta cu palma le-ai pipăit, roagă-L să mântuiască pe
robii săi.
Ştiutorul celor ascunse şi Cel Ce cercetează rărunchii şi ispiteşte inimile, Dumnezeul meu, Iisus, pe tine, Sfinte
Apostole Toma Preafericite, te-a primit slujitor Dumnezeieştii Sale arătări şi mărturisitor şi Dumnezeiesc Apostol.
Râu de ape Tainice te-ai arătat, Apostole Toma, care adăpi faţa pământului şi adunarea Bisericii, cu curgerile
cunoştinţei de Dumnezeu; şi cu repejunea Duhului ai gonit înşelăciunea mulţimii zeilor.
Pierzătoare fiind a morţii şi a stricăciunii, pe Hristos, Izvorul Nestricăciunii, ai născut, de Dumnezeu Născătoare,
Prealăudată, pe Cel Ce a împodobit cu harul nemuririi firea omenească, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Cu podoaba virtuţii fiind împodobit, însuţi văzătorule şi cu minunile, grozăvia indienilor cu Dumnezeiasca Lumină
o ai strălucit prin credinţă şi ai luminat întunecarea lor.
Din rază fiind aprins, prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată ai fost trimis, de
Dumnezeu primite şi lumea ai luminat, Sfinte Apostole Toma, cu minunile.
În taină învăţându-te dogmele Dumnezeieştii Înţelepciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Sfinte
Toma Apostole, ai luminat marginile lumii.
Ceea ce nu ştii de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu Întrupat, pe mine cel clătinat de asupririle patimilor, mă
întăreşte; că nu este, Preacurată, afară de tine altă ajutătoare.
Catavasia:
duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade întru mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin
Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Cu mai mare arătare de minuni lucrând şi Slava Dumnezeieştilor dogme luminat alcătuind apostolul, a cuprins cu
propovăduirea lumea, care strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Ca pe cel ce însuţi ai fost văzător Cuvântului şi cald slujitor şi Slavei Lui mărturisitor şi ca pe un credincios iconom
şi Apostol te lăudăm pe tine, Fericite Toma, Preacinstite.
Ca o cămară de mire şi cort ceresc, punând temelie Piatra Cea din capul unghiului, ai zidit celor credincioşi,
fericite, pururea pomenite, mare Apostole.
Pământ Nearat, care a crescut Spicul vieţii; Nor Uşor şi Ploaie, care a picurat pe Dătătorul de viaţă, numim pe
Preasfânta Fecioară, cântând: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Strălucit fiind, Apostole, cu Mărirea lui Hristos şi Coasta cea de viaţă Făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvântării
de Dumnezeu cel neurmat şi lumea ai îmbogăţit.
Nefiind Sfântul Toma de faţă la cea dintâi intrare şi necrezând pe ucenici, mai pe urmă a crezut şi bucurându-se, a
cântat: pe Tine Dumnezeu şi Domn Te vestesc, Mult Milostive.
Ca un cer însufleţit al Măririi Tale Hristoase, cu tunet duhovnicesc Sfântul Apostol Toma a grăit, Dumnezeu şi
Domn pe Tine credincioşilor binevestindu-Te.
Biruitoare a patimilor şi a gândurilor arată-mi mintea, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile lor,
Dumnezeiască Mireasă, Ceea ce ai născut pe Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...

Necredinţa cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredinţa ta, fericite; că tu ai cercetat adevărat semnele
cuielor şi ale suliţei.
Slobozit-ai ca un Puternic, Hristoase, pe Apostolul Tău, ca pe o săgeată ascuţită în inimile vrăjmaşilor tăi,
Dătătorule de viaţă şi pe aceştia, ca pe nişte luare de pradă, i-a adus Ţie.
Jertfele idoleşti le-ai stricat, Îndurate, Înjunghiat fiind pe Lemn şi cu sfintele înjunghieri ale grăitorilor de
Dumnezeu Apostoli, care au urmat Patimilor Tale.
O, Minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara în pântece zămislind, fără de ispită bărbătească, pe Cel Ce
ţine împreună toate, L-a cuprins fără strâmtorare.
Catavasie:
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

De harul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi adevărată slugă întru pocăinţă, a grăit: Tu eşti Dumnezeul
meu şi Domnul.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor, tinerii lui Avraam...

Cu cetele cele de sus, ca un Apostol bucurându-te, dănţuieşti în ceruri, fericite şi cânţi veselindu-te: Binecuvântat
eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
De la margini până la margini a străbătut vestirea ta şi glasul Dumnezeieştilor tale cuvinte, care învaţă pe cei ce
cântă: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Biserică te-ai făcut Preasfintei Treimi, prealăudate, pentru aceasta şi capiştile idolilor şi jertfelnicele le-ai zdrobit,
Apostole şi Biserici ai ridicat spre mărirea şi lauda lui Hristos Dumnezeu.
De robia legii ne-am izbăvit prin naşterea ta; că tu, Născătoare de Dumnezeu, fără sămânţă bărbătească ai născut
nouă pe Mântuitorul. Binecuvântată eşti între femei, Ceea ce eşti fără prihană, Stăpână.
Catavasia:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Cu Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, vorbind, te-ai arătat uitându-ţi de trup, fericite; şi cu Dumnezeirea cea mai
presus de lume te-ai îmbogăţit şi prin cea către Dumnezeu apropiere ai cântat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu dânsul ai dorit, fericite, zicând Apostolilor celor împreună
cu tine: „Să mergem, să murim şi noi cu dânsul” şi cântând: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe voi Apostolii, Hristos v-a arătat nori ai Cereştii Ploi cu care umpleţi Bisericile de Apa Dumnezeieştii
Cunoştinţe, preaînţelepţilor; şi adăpaţi pe cei ce cântă: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
De prihană şi de întinăciune Curată fiind şi Locaş a toată Sfinţenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, Care
sfinţeşte pe toţi, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm şi te
preaînălţăm întru toţi vecii.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată...

Car de Lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău, cel bine ascultător şi de Dumnezeu
purtător, care a îndreptat spre mântuire, pe cei ce te laudă pe tine, mărite Apostole.
A ta preafericită pomenire săvârşind, te rugăm să ne izbăvim de tot întreitul val al păcatului cu mijlocirea
îndrăznirii tale, pe care o ai ca un Apostol al lui Hristos, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.
Astăzi, săvârşind pomenirea ta, Sfinte Toma Apostole, luminează-ne şi ne sfinţeşte prin credinţă, izbăvindu-ne de
ispite, de primejdii şi de toate patimile, cu rugăciunile tale.
Arătatu-te-ai Dumnezeiască Mireasă Maică şi Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria şi naşterea, născând,
Preacurată Stăpână, pe Făcătorul şi Domnul a toată făptura.
Catavasie:
pururea Fecioară.

Cu năvodul Dumnezeieştilor cuvinte, vânând peşti cuvântători, i-ai adus pârgă Dumnezeului nostru; şi întru rănile
lui Hristos dorind să te îmbraci, următor Patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta, adunându-ne, după datorie cinstim,
mărite Apostole, întru tot prăznuită pomenirea ta; şi cu un glas strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Luminos, să o lăudăm, Scara cea Cerească, Raiul
cel Cuvântător şi Mântuirea Evei; Vistierie Mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea
greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să
dăruiască, celor ce cu credinţă se închină Preasfmtei Naşterii tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah
7 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah, glasul al 3-lea:

Pe cei ce după fire nu au fost fraţi de trup, pe aceştia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frăţeşte până la sânge i-a
făcut, pe Sfinţii Mucenici Serghie şi pe Vah, cinstită şi credincioasă pereche. Fără de arme şi fără de haine în locul
nevoinţei pe vrăjmaşul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta, Nemuritorule,
ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Serghie sluga lui Hristos, luând împreună rugător şi ajutător pe Mucenicul Vah pururea pomenitul, cu care
dimpreună ai săvârşit patimile cu cuget Dumnezeiesc, daţi-mi cuvânt de înţelepciune mie, ca să vă laud pe voi.
Pe piatra cea neclintită a credinţei lui Hristos punându-vă temelia, sfinţilor mucenici, fiind întăriţi la lupta cea bună,
v-aţi arătat sprijinitori şi stâlpi ai dreptei credinţe.
Crezând cuvintelor lui Hristos şi uitându-vă către El neabătut, aţi defăimat toată dulceaţa cea trecătoare, sfinţilor,
fiind cuprinşi de Dragostea Cea Veşnică.
Lepădându-vă de neam, de patrie şi de cinste pentru Hristos, acum vă veseliţi; şi îmbrăcându-vă cu îmbrăcăminte
femeiască şi cu înţelepciune bărbătească, v-aţi înfrumuseţat cu hainele nestricăciunii.
Roagă-te Maica lui Dumnezeu, să fie Blând şi Milostiv credincioşilor Cuvântul pe care L-ai născut, Cel Ce a venit
la noi trupeşte; că pe tine te-am dobândit Ocrotire şi Mântuire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa...

Cel Ce Însuşi ştie toate ca un Dumnezeu, mai înainte de a se face, văzând plecarea voastră cea către El, v-a umplut,
fericiţilor, de cuvântul înţelepciunii şi de cunoştinţă Dumnezeiască, ca pe nişte ostaşi ai Lui.
Alegând a lupta pentru Legea lui Hristos, ca nişte slugi ale Lui, v-aţi lepădat de mărirea ce se strică şi trece şi de
toată lumea şi de ţiitorul lumii, cu gândul cel înţelegător de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri mucenici, pentru
dragostea Celui Ce v-a zidit pe voi.
Cu pornirile gândului celor curate, stând acum înaintea lui Dumnezeu şi umplându-vă de Razele cele de acolo şi
îndulcindu-vă de Fericirea Cea Negrăită cu adevărat, apăraţi-ne pe noi de încercări, răbdătorilor de patimi.
Fiind ţinut de moarte mai înainte, Adam, acum s-a izbăvit prin naşterea ta, Singură Mireasă a lui Dumnezeu; că mai
presus de fire şi de cuvânt ai născut, Curată, Viaţa Cea Ipostatică, unindu-Se cu Trup după Ipostas.
Irmosul:
Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu Putere de
sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea Însufleţită a Măririi Tale Celei Nepovestite, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Munte Umbrit cu harul cel Dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit
pe Sfântul lui Israel ce era să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Doi luminători de la Apus au răsărit, făcându-şi alergarea împotriva rău credinciosului care stăpânea atunci
pământul. Şi au ajuns Hristoase către Răsăritul Tău cel Luminos şi de mântuire.
Nici sabia, nici focul, nici goana, nici bătăile, nu v-au despărţit pe voi de cunoştinţa cea dreptcredincioasă către
Dumnezeu; că viaţă aţi socotit a fi sfârşitul cel pentru Dânsul şi desfătare fericită şi nepieritoare, o, vrednicilor de
laudă.
Luminătorii cei cu adevărat nerătăciţi, luminează întărirea Bisericii lui Hristos, cu Lumina Dumnezeieştii Străluciri
şi veselesc sufletele credincioşilor, trimiţându-le razele minunilor.
Dumnezeiescul Vah şi Preaalesul Serghie, luminează la întoarcerile anilor şi îndeamnă duhovniceşte către ospăţ pe
iubitorii de mucenici, cei ce cu bună credinţă îşi pun înainte faptele lor cele mari.
Sabia care păzea uşa Edenului, acum dă voie credincioşilor şi-i primeşte luminat, văzându-i însemnaţi cu Sângele
Cel Cinstit şi cu harul Celui Ce S-a Născut din pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase şi ai Strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu
lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Cei ce aţi alungat înşelăciunea cu arma adevărului şi răbdând cu tărie chinurile tiranilor, v-aţi făcut biruitori,
încununându-vă de la Hristos; acum după vrednicie vă veseliţi.
Fiind întăriţi cu Putere nebiruită şi cu harul Preasfintei Treimi, numărul de doi mucenici, a surpat pe stăpânul
întunericului şi pe cei robiţi de el; pentru aceasta, cu cinste se fericesc.
Cu răbdarea şi cu bărbăţia sufletească şi cu întărirea gândului, doi măriţi mucenici, au biruit toată iuţimea mâniei
prigonitorilor şi cu îngerii se sălăşluiesc.
Răsărit-ai, Maică a lui Dumnezeu, ca o Dimineaţă pe Soarele Cel Neînserat, purtând în braţe pe Cel Ce S-a unit cu
Trup după Ipostas: pe Dreptul Adevăr. Pentru aceasta, pe tine toţi te mărim.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Moaştele mucenicilor din destul izvorăsc izvoare de tămăduiri, ca să luăm cu osârdie noi, credincioşii şi să fericim
pe răbdătorii de chinuri, pe Lăudatul Serghie şi pe Sfântul Vah, pururea pomenitul.
Urând adunarea celor fărădelege şi surpând înşelăciunea lor, Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah au mers cu statornicie
pe Calea cea cerească şi au ajuns la Limanul cel lin al lui Hristos.
Se deschid, purtătorilor de chinuri mucenici, Uşile cele Cereşti, prin cinstita urmare a Patimii lui Hristos, Dum-
nezeului nostru, care li s-a dăruit şi care goneşte taberele demonilor.
Socotindu-te pe tine Maică a lui Dumnezeu Preacurată, cu adevărat, te propovăduim; că, netâlcuit, ai născut,
Fecioară, pe Însuşi Fiul Cel fără de început, Care a Strălucit din Tatăl mai înainte de veci.
Irmosul:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere,
mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Mintea asupra vrăjmaşilor bărbăteşte v-aţi într-armat, surpând toată înşelăciunea lor; şi biruinţă de sus luând,
mucenici prealăudaţi, cu un cuget strigaţi: bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum Cel Preaînalt a mântuit
pe cei trei tineri şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preamărit.
Bucură-te, pereche mărită a purtătorilor de lupte. Bucură-te, că aţi biruit cu strălucire ameninţările tiranilor!
Bucură-te, că aţi săvârşit călătoria cea fericită! Bucură-te, că staţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, doime de
Dumnezeu fericită!
Cu totul luminaţi umblând pe pământ, aţi întunecat ochii demonilor şi feţele prigonitorilor cu lumina harului şi cu
strălucirile patimilor, lăudând pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preamărit.
Fiind locaşuri însufleţite ale lui Dumnezeu Celui Viu şi fiind vii, pătimitorilor, cu Puterea lui Dumnezeu întărindu-
vă, aţi biruit tabăra vrăjmaşilor, preafericiţilor, lăudând cu cântări pe Hristos Cel Tare în războaie.
Preacurată, Tu te-ai făcut Biserică şi primind Preasfinţit Chivot, pe Făcătorul, pe Cel Neajuns cu mintea şi
Necuprins cu înţelegerea şi L-ai Încăput în pântecele tău, pe Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preamărit.
Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Israel...

Cel Ce a răcorit odinioară cu rouă văpaia tinerilor, a întărit pe mucenicii care stăteau în nevoinţe şi cântau: Bine-
cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înţelepţeşte s-au lepădat purtătorii de chinuri de amăgirile cele pierzătoare de suflet ale tiranilor, strigând şi cântând
lui Hristos: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Tari păzitori ne-a pus nouă Hristos, pe Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi pe Vah, pe cei cu adevărat purtători de
cununi, care ne păzesc şi cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Îndreaptă-mi, Stăpâne Hristoase, calea virtuţii cu rugăciunile mucenicilor şi cu înlesnire mă învredniceşte să strig
Ţie: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fericimu-te pe tine, Adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ţi ţie, dimpreună cu Îngerul: Bucură-te,
Preacurată şi fără prihană Stăpână! Că prin tine neîncetat toate lucrurile pe Domnul laudă şi-L preaînalţă întru toţi
vecii.
Irmosul:
În cuptor, tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit,
grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii Tale...

Cu totul aţi câştigat pe Hristos, că toată lumea aţi părăsit-o pentru El; şi acum, mucenicilor, v-aţi sălăşluit în ceruri,
văzând şi Cetele Puterilor celor de sus şi lumina bărbaţilor celor fericiţi.
Pereche preaaleasă, dă harul cel de sus şi iertare greşelilor celui ce-ţi aduce laudă cu dragoste, rugând pe Cel Însuşi
Milostiv; către Care năzuind, aţi dispreţuit râvna celor pământeşti.
Cu Raza Dumnezeirii Celei în Trei Lumini, fiind luminaţi mucenicii cei nebiruiţi, s-au lepădat de necredinţa
mulţimii de zei şi n-au ţinut seamă de frica de tirani şi acum se îndestulează de dulceaţa Raiului, cea fără de
stricăciune.
Săvârşind călătoria cea bună şi nevoindu-vă a păzi dreapta credinţă, v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea
Neclintită, prealăudaţilor mucenici şi aţi fost împodobiţi cu coroana frumuseţii şi cu bună cuviinţă.
O, cât sunt de minunate minunile tale cele mai presus de minte! Că numai tu ai născut pe Dumnezeu Cuvântul,
făcându-Se Om cu Trup mai presus de fire, Maică Fecioară; pe Cel Ce cu înţelepciune ţine toată lumea cu
Dumnezeiasca voie şi o chiverniseşte şi o cuprinde pe ea.
Irmosul:
Chipul Naşterii tale celei Preacurate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispi-
telor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe Sfinţii
pătimitori Serghie şi Vah; pe cei ce înşelăciunea vrăjmaşului cu vitejie au călcat şi toată puterea idolilor la pământ
au surpat-o. Pentru aceea, ca nişte vrednici, luând cununile biruinţei de la Cer, dănţuiesc dimpreună cu îngerii; şi
noi cu credinţă strigăm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfântă pomenirea voastră.

Îmi aduc aminte de judecată şi mă tem, că am făcut lucruri vrednice de ruşine eu, smeritul, dar mă rog Născătoare
de Dumnezeu, Prealăudată; mai înainte de a nu ajunge la porţile morţii întoarce-mă şi mă îndreptează către calea
pocăinţei; pentru ca, închinându-mă cu mulţumire, să laud puterea ta cea nemăsurată şi Dumnezeiasca Sprijinire,
Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dăruiască curăţire de păcate şi mare
milă.
şi Cuvântul...
Stând tu, Fecioară, lângă Cruce şi văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit, Preacurată, ridicându-ţi faţa şi udând-
o cu lacrimi ziceai: O! Cum voi suferi acestea şi celelalte ocări, oţetul şi fierea, loviturile cu trestia, cu palma şi cu
pumnii şi împungerea coastei, eu, care Te-am născut fără durere? Acum durerile Tale amărăsc sufletul meu,
văzându-Ţi Patimile, Îndelung Răbdătorule, cele ce, voind, le-ai suferit.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Pelaghia

8 Octombrie
Troparul Sfintei Cuvioase Pelaghia, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Pelaghia, duhul tău.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Punându-şi Sfânta Pelaghia Dumnezeiasca pomenire, ca pe un ospăţ înaintea tuturor, îndeamnă toată lumea, cu
Taină, să se îndulcească toţi de bucatele nevoinţelor ei.
Dorirea cea mai presus de toată pofta sălăşluindu-se în sufletul tău cinstită, ţi-a înfocat mintea şi aprinzând văpaia
duhului, te-a luminat şi a uscat tina patimilor.
Scăpând cinstită de viforul mării păcatului, ai ajuns în Limanul cel lin al lui Hristos, Sfântă Preacuvioasă Pelaghia;
pentru aceea, prin pocăinţa ta, ai moştenit pământul celor blânzi.
Liniştea oamenilor celor înviforaţi în viaţă, Neclintită Întărire, Liman Tare şi Ocârmuire tu eşti, Preacurată,
întotdeauna îndreptându-ne către tine şi mântuindu-ne.

Zburat-ai la ceruri, porumbiţă a lui Hristos, înălţându-te cu aripile înfrânării şi cu multele osteneli.
De noroiul cel urât mirositor al patimilor, spălându-te cinstită, cu Apa lui Hristos, mir te-ai arătat Lui, Sfântă
Pelaghia.
Armă de moarte cu adevărat s-a făcut vrăjmaşului dragostea ta cea fierbinte către Dumnezeu şi dorirea ta, prea-
fericită.
Ca o rouă de dimineaţă, picurând mila ta, Preacurată, stinge cuptorul patimilor pentru cei ce pururea te laudă pe
tine.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduialâ, precum se cuvine,
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ca o tămâie preacinstită arzându-te în jăratecul înfrânării, Preacuvioasă Pelaghia, te-ai făcut bun miros lui Hristos,
Dumnezeului nostru, curgând mirosul mirului Lui.
Frumuseţea trupului tău, ce a fost mai înainte noroiul păcatului, Sfântă Cuvioasă Pelaghia, cu totul o ai prefăcut în
frumuseţe neîntinată, precum Mirele tău Hristos a dorit.
Darul Duhului sălăşluindu-se în sufletul tău, Sfântă Pelaghia, ca o scânteie a Cuvântului, a aprins înalta văpaie a
credinţei şi a topit păcatul.
Toiag ai odrăslit, Născătoare de Dumnezeu, din care a Răsărit Floarea Cea Înţelegătoare a Dumnezeieştii bune
miresme, care a umplut toată lumea, Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce este Scump Mir Nedeşertat.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Adăpându-te cu apele cele de Taină ale Duhului, ai înflorit întru credinţă prin ostenelile sihăstriei, bună rodirea
faptelor bune.
Tu Doamne, eşti Lumină celor ce zac în întuneric. Tu ai Strălucit în inima cuvioasei, Raza cunoştinţei de
Dumnezeu.
Ostenelile tale, Preacinstită Pelaghia, semănându-se cu lacrimi de veselie, ai adunat în ceruri multă bucurie.
Minunat s-a arătat harul tău cu adevărat, Preacurată, lucrând Puteri preamărite şi semne peste tot pământul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Arătându-se Raza Cea Neînserată a lui Hristos Dumnezeu, în sufletul Sfintei Pelaghia, s-a gonit de acolo
stăpânitorul întunericului şi s-a sălăşluit harul Duhului şi credinţa Lui.
Ceea ce de demult era prinsă în cursa şarpelui, s-a făcut acestuia cursă, oprind puterea lui şi călcându-i viclenia, cu
Puterea lui Dumnezeu.
Iubind pe Mirele Hristos Dumnezeu, fiind împodobită cu virtuţile şi înfrumuseţată cu ostenelile sihăstreşti, te-ai în-
vrednicit de Cămara Lui cea de mire, Sfântă Cuvioasă Pelaghia.
Dorit-au Dumnezeieşte toţi Proorocii, cei de odinioară, să vadă mărirea ta cea negrăită, Născătoare de Dumnezeu;
dar, în zilele cele de pe urmă, te-ai arătat nouă, celor ce dorim de tine, Fecioară fără prihană.
Irmosul:
Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârşită pentru
faptele tale; şi ai şi luat cu adevărat, cuvioasă, alergând pe calea pocăinţei.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi,
au cântat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Noian de isprăvi Dumnezeieşti te-ai arătat cu adevărat, în care ai înecat toată puterea vrăjmaşului. Pentru aceea,
cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
În cuptorul înfrânării ţi-ai lămurit trupul şi sufletul ca un Dumnezeiesc aur curat şi ai arătat mai luminată frumuse-
ţea cea dintâi, Preacinstită Pelaghia, cu sihăstria ta cea desăvârşită.
Prin baia cea Dumnezeiască, dezbrăcându-te de omul cel vechi şi stricat de patimi, te-ai îmbrăcat în omul cel nou,
care este după Chipul lui Hristos.
Cel Ce şade pe Scaunul Părintesc, Cuvântul lui Dumnezeu, minunat S-a Sălăşluit întru tine, Născătoare de
Dumnezeu şi a zidit din nou frământătura noastră, înălţând-o întru sine ca un Milostiv.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Strălucesc ca soarele razele cele luminoase ale minunilor tale, arată toată lumina vieţii tale şi arată la toată lumea
Raza Dumnezeieştii tale credinţe, care a strălucit întru tine, Cinstită Pelaghia.
Cu legătură nedezlegată legându-te prin credinţă cu Hristos, te-ai alipit de Dânsul şi ai rămas nedespărţită de unirea
dragostei Lui, potrivindu-te prin gând cu credinţa Lui, Sfântă Preacuvioasă, Preacinstită Pelaghia.
Primind prin Duhul cunoştinţa cea adevărată în inima ta, îndată ai părăsit toată deşertăciunea vieţii. Pentru aceea ai
înspăimântat pe oameni, cu repede schimbarea ta, cinstită şi cerurile le-ai umplut de veselie.
Măririle tale, Fecioară Curată, le laudă Oştile cele înţelegătoare, le propovăduiesc luminat toţi patriarhii şi
proorocii, dimpreună cu Apostolii şi cu cetele mucenicilor şi cu toată mulţimea cuvioşilor; cu care împreună şi noi
ne închinăm înaintea ta.
Irmosul:
Întinzându-şi Daniel mâinile, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu virtutea
încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată de...

Dorit-ai cu adevărat, să vezi Frumuseţea doritului tău Hristos, pentru Care te-ai răstignit lumii şi veştejind floarea
cea frumoasă a trupului, cuvioasă, te-ai lepădat cu totul de cele trecătoare.
Toată frumuseţea trupului lepădând-o Sfântă Pelaghia, prin pocăinţă şi osteneli, te-ai suit la Locaşurile cele Cereşti,
unde te îndulceşti de Frumuseţea Celui Iubit al tău.
Acum priveşti de sus către toţi cei ce te cinstesc cu dragoste, cuvioasă şi către cei ce-ţi săvârşesc pomenirea cea de
peste an. Roagă pe Făcătorul şi Ziditorul tău, să ne împărtăşim şi noi de Mărirea Lui.
Laud naşterea ta, Fecioară şi măresc harul tău; că tu eşti cu adevărat Luminarea şi Mângâierea sufletului meu;
Grabnică Ajutătoare, Mântuire şi Sprijin.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Cu roua pocăinţei stingând văpaia patimilor, viaţa o ai închinat lui Dumnezeu Mântuitorului tău; şi pentru El fugind
din lume, ai sihăstrit în pustie şi ai ajuns la viaţa cea îngerească. Pentru aceea, aflând şi sfârşitul cu mărire şi cinste
de la Dumnezeu, te-ai făcut cunoscută până la marginile lumii, Prealăudată Pelaghia; roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Căzând în supărări de multe feluri, de la vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, cuprins sunt de valurile greşelilor mele,
celor fără de număr; ci, ca la o Ajutătoare Fierbinte şi Acoperământ, alerg la limanul bunătăţii tale, Preacurată.
Roagă neîncetat, Preasfântă, pe Cel Întrupat din tine fără de sămânţă, pentru toţi robii tăi, care te laudă neîncetat,
Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă Preasfintei
Naşterii tale.
şi Cuvântul...
Fiind tras Cuvinte spre Cruce de oamenii cei fărădelege, Maica Ta, în sine tulburându-se, se tânguia şi lăcrimând,
zicea: vai mie, Ceea ce Te-am născut, Fiule, cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cuvinte. Cum, voind, suferi
pălmuirile obrazului şi cum rabzi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Cum Te văd pironit pe Cruce cu piroane?
Dar ştiu că pătimeşti, voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu

9 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Iacob, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mână dă-mi, de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos, Apostole Iacob, mie celui ce încep a lăuda cinstit
praznicul tău; străluceşte-mi şi luminează-mi inima, cu rugăciunile tale.
Cu repejunile Dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit, ca din Raiul desfătării şi ai adăpat cu adevărat
faţa pământului cu curgerile dreptei credinţe, preaînţelepte.
Cu preasfinţită ceată a ucenicilor lui Hristos te-ai unit, Sfinte Apostole Iacob, împlinind numărul celor doisprezece;
cu care împreună stând înaintea Stăpânului, adu-ţi aminte de noi.
Pe tine, Preasfântă Fecioară, Domnul, Cel Ce a întins cerul şi a întemeiat pământul, Cer Pământesc nouă te-a arătat,
Cel Ce a ieşit din tine cu Trup.

Luând învederat harul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întuneric, ca un Luceafăr de dimineaţă,
cuvioase părinte, vestind tuturor arătarea Soarelui Celui Înţelegător.
Piciorul tău a stat arătat întru îndreptare, fericite, lângă Împăratul Cel Preabun şi Drept, săltând, foarte bucurându-
se şi umblând pe cărarea cea cerească.
Pe Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de început, Care a făcut toate cu Dumnezeiască Putere, Cel mai Adevărat Învăţător
de Taine L-ai avut, Sfinte Apostole Iacob, îndreptându-te pe tine la Cunoştinţa Cea Adevărată.
Marie, Nădejdea tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce S-a Întrupat pentru noi,
scapă-ne de feluri de ispite şi de nevoi, Preacurată.

Însuşi Domnul, Cel Ce este Unul Sfânt, te-a unit cu cinstită ceată a ucenicilor pe tine, fericite, văzând mai înainte
curată şi luminată viaţa ta.
De minunile Dumnezeiescului Duh fiind plin, de Dumnezeu vestitorule, faci minuni vindecând bolile şi dezlegând
pe oameni din amăgirea duhurilor răutăţii.
Dumnezeiasca Strălucire, care s-a vărsat în inima ta, fericite, luminată a lucrat-o Dumnezeu şi primitoare de
harurile cele mai presus de minte a făcut-o.
Prin Dumnezeiasca naşterea ta, Fecioară Preacurată, Cetele îngereşti şi adunările omeneşti s-au împreunat; că pe
Începătorul păcii Hristos şi Mântuitorul tuturor L-ai născut.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea...

Cu Soarele Cel Înţelegător, fericite, împreună locuitor ai fost, luându-ţi de acolo razele; de la Acela care după
Fiinţă El este Întâi, iar al doilea după har te-ai făcut tu, mărite.
Minte preacurată şi luminată având şi curată inimă câştigându-ţi, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, L-ai văzut, pe
Cel Necuprins cu mintea.
Se dă în lături cu umilinţă dinaintea ta, Apostole, toată proorocia şi toată punerea de Lege, fericite; că pe Cel Ce
mai înainte Acelea de demult L-au însemnat, tu te-ai învrednicit a-L vedea cu ochii.
Iată, Fecioară, după proorocie, ai avut în pântecele tău pe Stăpânul tuturor şi Domnul; pe Care în chip de negrăit,
Curată, L-ai născut, rămânând după naştere Fecioară Nestricată.

Picioarele tale sunt frumoase, că pace fără răutate bine au vestit; pacea care este mai presus de fire şi care
covârşeşte mintea, preacinstite mucenice al Domnului.
A cunoaşte Taina şi a propovădui înfricoşătoarea Întrupare a lui Dumnezeu, te-ai învrednicit, Sfinte Apostole
Iacob, împrumutând razele cele mai întâi lucrătoare de la Însuşi Cel Preaînalt, preafericite.
Biserică însufleţită te-ai arătat lui Dumnezeu, capiştile demonilor ai pierdut şi Biserici ai zidit cu Puterea şi cu harul
lui Hristos, cel ce eşti Dumnezeiască podoabă a Apostolilor.
Ceea Ce stăpâneşti peste toate făpturile, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu Cel Preabun, rănile greşelilor mele
vindecă-le, Preacurată, Milostiv făcând pe Cel Ce S-a născut din tine.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cel ce vânător păgânilor preaminunat s-a arătat şi între ucenici preacinstit şi cu Apostolii împreună locuitor, Sfinte
Apostole Iacob, lumii bogăţie de tămăduiri izvorăşte şi apără de primejdii pe cei ce-L laudă. Pentru aceasta cu un
glas strigăm către dânsul: miluieşte pe toţi cu rugăciunile tale, Apostole!
CONDAC glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Ca pe un Luceafăr, ce luminează toată făptura, pe însuşi văzătorul lui Hristos şi de Dumnezeu grăitorul, Apostolul
Iacob, cu cântări să-l lăudăm, cinstind astăzi prăznuirea lui; că se roagă pururea pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Cu vărsarea de Lumină cea fără de materie fiind luminat, Apostole, ai luminat pe cei ţinuţi în negura cea cumplită a
necunoştinţei; pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pe tine, cel ce ai luminat mulţimea păgânilor cu Strălucirile şi cu Razele Duhului, sămânţă Dumnezeiască te-au
numit, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cu înţelepciune de Dumnezeu dăruită fiind împodobit, ai ruşinat înţelepciunea lumii, grăind, Sfinte Iacob, ca un
gânditor de Dumnezeu: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Mai Sfântă eşti decât Sfinţii, Fecioară Maică, Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu; pe Care, lăudându-L, neîncetat
cântăm: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile părinteşti...

Învăţându-te cu adevărat Cereştile Taine, fericite tăinuitorule, ai străbătut toată lumea, propovăduind cu mare glas
cuvântul credinţei lui Hristos; învăţând, Apostole, cu negrăit har şi grăind: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii!
Fericit eşti, Sfinte Apostole Iacob, învrednicit fiind de toată fericirea, ca unul care eşti împreună vorbitor şi
împreună locuitor cu Stăpânul şi cu Moştenirea Cea Desăvârşită cu adevărat te-ai îmbogăţit şi împreună cu Cuvân-
tul te veseleşti, glăsuind şi cântând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Stai, Fericite Iacob, pentru lume, prea ales rugător către Mântuitorul, cerând de sus pace bogată bisericilor şi iertare
de greşelile celor ce te laudă pe tine cu credinţă; cere mântuire sufletelor celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucru-
rile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Tu, Solitoare de mântuire te-ai arătat tuturor, Maica lui Dumnezeu, Una ce eşti cu totul Lăudată; care ai născut pe
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel Mântuitor; pe Cel Ce ne-a dezlegat de blestemul cel de demult şi a dăruit
Binecuvântare celor ce cântă cu credinţă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Arătatu-te-ai lumii ca un fulger, luminând pe cei ce şedeau de demult în întunericul şi în umbra necunoştinţei,
trăgându-i la Lumina Cea Neapusă a Unuia-Născut Fiului, Celui Ce S-a Întrupat; Căruia însuţi văzător ai fost,
fericite şi slugă fierbinte, pe Care Îl mărim.
Suflarea cea repede primind, ce s-a adus din cer, fericite şi cu limbă de foc insuflată îmbogăţindu-te, ai ars ca pe
nişte spini înţelepciunea cea lumească, cea fără de Dumnezeu; strălucind cu Razele Strălucite ale propovăduirii lui
Hristos, ai alungat negura necredinţei, de Dumnezeu fericite.
Înfrumuseţat fiind cu Podoaba Stăpânului Cea Neasemănată, de Dumnezeu înţelepţite şi înfrumuseţat cu strălucire,
luminezi ca fulgerul şi foarte bucurându-te, Sfinte Apostole Iacob, umbli cu adevărat împrejurul Scaunului
Ziditorului şi Dumnezeu, unde sunt Cetele Apostolilor, preafericite.
Ca Una care fără de ispită bărbătească ai avut în pântecele tău pe Cuvântul, rămânând fără stricăciune, Fecioară de
Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Emmanuel, Cel Ce este Dumnezeu şi Om. Pe Acesta îndoit în fire ştiindu-L, pe
tine te mărim.
SEDElNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţelepciunea cu adevărat învăţătoare având, care te-a învăţat pe tine cele mai presus de minte, înţelepciunea
elinească nebună a fi ai arătat-o, de Dumnezeu insuflate şi păgânilor luminător Dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul
dreptei credinţe îndreptând pe cei neînţelegători. Pentru aceasta, izbăviţi fiind prin tine de înşelăciune, după
vrednicie te lăudăm şi cu credinţă te fericim, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob; roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat;
ca Una care eşti Locaş al Mântuitorului cu totul fără prihană, pe mine, cel ce sunt locaş de ruşine fărădelegii şi
batjocură demonilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin virtute, Curată,
Ceea ce eşti de Lumină Primitoare; alungă-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea Cea de sus şi de Lumina Cea
Neînserată, mă învredniceşte, cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Andronic şi către Sfânta Cuvioasă Atanasia
9 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Andronic, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Andronic. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Troparul Sfintei Cuvioase Anastasia, glasul al 8-lea:

îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Anastasia, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe călăreţii lui Faraon...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curăţindu-se sufletul, Părinte Andronic, cu virtuţile cele alese şi înfierbântându-te cu focul Dumnezeieştii dragoste,
te-ai lepădat de înfierbântările trupului; că aveai totdeauna Dumnezeiasca rouă de sus, care te răcorea.
Plecându-te Poruncii Stăpânului, ca odinioară Patriarhul Avraam, ai părăsit pământul tău şi n-ai ţinut seamă de rude
şi de femeie; te-ai îndepărtat şi de avuţie, părinte şi în pustie singur ai locuit, fericite.
Porunca Domnului ai împlinit, vânzându-ţi tot şi împărţind săracilor; pentru aceasta ai aflat mărgăritarul cel de mult
preţ şi luându-l, te-ai îmbogăţit cu mari bogăţii prin izvorârea mirurilor.
Se zideşte voind în pântecele tău Ziditorul lui Adam; şi Cel Ce poartă toate în palmă se poartă în braţele tale,
Născătoare de Dumnezeu; o, Taină Înfricoşătoare, că Prunc S-a arătat Domnul tuturor veacurilor.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Izgonitu-s-a Adam din Eden, prin sfatul Evei; iar tu, ascultând de soţia ta, înţelepte, ai câştigat Raiul, bucurându-te
împreună cu dânsa totdeauna, Sfinte Preafericite Andronic.
Cuvântul, Cel Ce tainic şi înţelepţeşte rânduieşte toate şi Care îndreptează pe oameni către mântuire, mută pe cei
doriţi de la pământ către cer, arătându-ne nouă cale dreaptă prin doi copii ai voştri.
Neluând în seamă dragostea cea pieritoare şi stricăcioasă şi lăsând-o celor de pe pământ, v-aţi legat cu dragostea
Duhului, fericiţilor; pentru aceea, acum locuiţi în Locaşurile drepţilor.
Cea mai Aleasă decât Heruvimii şi Serafimii, Ceea ce a născut pe Dumnezeu în chip de netâlcuit şi blestemul cel
omenesc l-a schimbat în Binecuvântare, să se cinstească totdeauna cu laude; că Aceasta este Nădejdea noastră.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Sudorile ostenelilor tale, cele ce au curs de pe trupul tău, Preasfinţite Andronic, s-au prefăcut în mirosul mirului.
Ca un finic cu ramurile înalte, părinte, ai înflorit în pustietăţi şi cu durerile ostenelilor tale te-ai făcut rod plăcut lui
Dumnezeu.
Cu curgerile lacrimilor ai rourat pământul pustiului şi cu ostenelile pustniciei ai arătat sufletul tău roditor.
Nedeşertând Domnul Sânurile Părinteşti, S-a Sălăşluit în Preacurat pântecele tău Fecioară şi toată lumea a înnoit-o.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând strigăm...

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm, toţi credincioşii, cu cântări pe Sfântul Andronic şi să mărim pe Sfânta Atanasia soţia lui.
N-ai dat nicidecum, precum este scris, ochilor tăi somn, nici genelor tale dormitare, Sfinte Părinte Andronic.
Preamăritu-te-a Domnul pe tine cu miruri, fericite, primind ostenelile tale ca pe o jertfă cu adevărat bine primită.
Pe Unul din Treime minunat L-ai născut, Fecioară şi cu lapte ai hrănit pe Cel Ce hrăneşte firea omenească.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Stih: Sfântă Cuvioasă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicidecum slăbiciunea firii n-a slăbit voirea pe care ai avut-o, o, cuvioasă, către nevoinţele ostenelilor.
Stih: Sfântă Cuvioasă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Schimbându-ţi haina, ţi-ai ascuns firea cea adevărată; pentru aceasta ai săvârşit calea cea nebănuită a mântuirii.
Cunoscutu-ţi-ai soţul mergând pe cale, cu care ai şi mers împreună negrăind nimic către dânsul.
Glasul graiurilor Arhanghelului Gavriil aducem ţie, Fecioară, strigând: Bucură-te! Domnul este cu tine!
Catavasie:
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei...

Pe cel ce se lăuda odinioară peste măsură, că va cuprinde lumea, pe începătorul răutăţii, ca pe o pasăre l-ai surpat,
împlatoşându-te cu Puterea Duhului şi cu toată într-armarea Crucii.
Purtând Crucea pe umerii tăi, ai urmat Domnului cu tot sufletul şi ai câştigat Mărirea Lui cea Dumnezeiască ca un
împlinitor al Poruncilor Lui, Sfinte Cuvioase Andronic.
Darul mirurilor arată îndrăzneala ta, părinte, cea către Domnul; că urmezi vărsării apelor, ce se varsă totdeauna spre
mântuirea credincioşilor.
Ca să îndumnezeiască firea mea, Cel cu totul Desăvârşit Se face Prunc în chip de negrăit; şi din tine, Preacurată, Se
naşte Cel Ce a făcut toate cu cuvântul, cuprinzându-le şi întărindu-le.
Catavasia:
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Cu curgerile lacrimilor adăpând ţarina sufletului tău, ai secerat bogată răsplătire de a face minuni.
Fiindu-mi sufletul rănit de păcate, mă rog să-l tămăduieşti cu doctoria ta cea Dumnezeiască, slugă credincioasă a
Domnului.
Pe Preasfânta Treime, Care este mai presus de toată stăpânirea, credincioşii să O lăudăm cu bună credinţă, pe Ceea
Ce toate le-a făcut din ce n-a fost.
Proorocul Daniel te-a văzut pe tine mai înainte Munte, Fecioară, din care fără de mână s-a tăiat Piatra, care a
sfărâmat capiştile idolilor.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Mutatu-te-ai cu bucurie dintru aceste vremelnice timpuri către cele de sus şi sălăşluindu-te dimpreună cu Sfinţii Pă-
rinţi ai noştri, adu-ţi aminte, Sfinte Preacuvioase Părinte Andronic, de cei ce te cinstesc pe tine totdeauna.
Izvorăşti harul cel nedeşertat al mirurilor şi tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţa, le dai tămăduire bolilor,
Sfinte Părinte Andronic.
Primeşte-mi lauda, o, pereche a cuvioşilor şi-mi dă răsplătire rugăciunea ta cea către Dumnezeu, izbăvindu-mă de
greşeli.
Pântecele tău l-a însemnat odinioară cuptorul, care n-a ars pe cei trei tineri, Fecioară Curată; primind şi tu fără de
ardere Focul Dumnezeirii.
Catavasie:
pururea Fecioară.

Jugul Domnului cel uşor din tot sufletul pe umeri luând, Lui ai urmat, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Cuvioase
Andronic şi valurile înfruntând, în pustietăţi ai alergat, fericite, unde călătoria pustniciei fără prihană ai săvârşit-o
părinte, apropiindu-te de Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat;
ca Una care eşti Locaş Mântuitorului cu totul fără prihană, pe mine, cel ce sunt locaş de ruşine fărădelegii şi
batjocură demonilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin virtute, Curată,
Ceea ce eşti de Lumină Primitoare; alungă-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea cea de sus şi de Lumina Cea
Neînserată, mă învredniceşte, cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui

10 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Fiind luminaţi cu Razele cele Prealuminate ale Luminii Celei cu Trei Străluciri, biruitorilor mucenici, cereţi
luminare, nouă, celor ce cinstim sfântă pomenirea voastră cea pururea prăznuită.
Raze de soare străluceşte cinstita şi înfrumuseţată prăznuire a mucenicilor şi pururea luminează tăinuit marginile
pământului cu Puterea Duhului.
Cu trup tânăr, tare ai biruit mucenice, pe începătorul rău tăţii celei vechi, răbdând chinuri şi foc şi năpădiri de rele,
Sfinte Fericite Evlampie.
Fiind scăpaţi cu adevărat Fecioară Preacurată, de osânda cea strămoşească prin naşterea ta, cu glasuri de cântări te
fericim pururea noi, credincioşii, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săvârşit-ai luptele cu tărie, răbdând chinuri şi pedepse amare, întărindu-te de faţă cu nădejdile bunătăţilor celor
viitoare, Sfinte Mărite Evlampie.
Văzându-te pe tine, mucenice, îmbrăcat cu mărirea cea luminată a mucenicilor, s-a dat pe sineşi cu totul la chinuri
Cinstita Evlampia, cugetând ca şi tine.
Dorind de Hristos, mucenice, toate pornirile tiranilor cele văzute, întru nimic le-ai socotit, Sfinte Evlampie,
pătimitorule, biruind cu credinţa pe cei pierzători.
Roagă-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce te cinstesc pururea, să se izbăvească de toată pornirea
cea vicleană a potrivnicilor şi de patimile cele pierzătoare de suflet.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând; din
cuget curat întru Domnul să prăznuim.
Astupat-ai gurile fiarelor celor sălbatice, cu chemările cele Dumnezeieşti, înfrumuseţându-te cu mărire îngerească
şi împodobindu-te cu sfinţitele străluciri ale muceniciei.
Locuinţă însufleţită, locaş preasfinţit, te-a aflat pe tine harul Duhului, Înţelepte Mucenice Evlampie; cu care fiind
întărit, ai surpat la pământ locaşurile idolilor.
Stih: Sfântă Muceniţă Evlampia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fost-a nemişcată, neîngrozită, nestrămutată de toate vicleniile, chinurile celor cumplite, Sfânta Evlampia cea
pururea pomenită, fiind întărită întru Hristos.
Fiind împodobiţi cu sângiurile muceniciei şi păzind între voi, fericiţilor, unirea cu credinţă frăţească, v-aţi lepădat
de cugetele cele întunecoase ale tiranilor.
Pricepând de departe foarte arătat Proorocul Avacum, te-a numit pe tine, Curată, Munte Umbrit cu virtuţile; din
care ni s-a arătat Cel Ce luminează sufletele noastre.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le; ca să
Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce îi chemi din negura greşelilor.
Ca nişte zori preafrumoase ai strălucit şi ca o stea de zi cu adevărat, cu Soarele Cel Prealuminat, luminând pe
credincioşi Dumnezeieşte, cu razele nevoinţelor şi ale minunilor, Sfinte Mucenice Evlampie.
Foarte mari dureri suferind şi mulţimea necontenitelor rele socotindu-le ca nişte dulci plăceri, Mucenice Evlampie,
bucurându-te, ai moştenit răsplătirile cele Dumnezeieşti.
Vărsând pâraie de sânge cinstită muceniţă, ai câştigat pârâul fericirii, prealăudată şi mărire neveştejită în veac şi
desfătarea cea dulce a Raiului ai dobândit.
Toate săbiile vrăjmaşului au lipsit de tot cu adevărat, Preacurată Fecioară fără prihană; că tu ai născut pe
Dumnezeul tuturor, Cel Ce cu Crucea a surpat trufia vrăjmaşului.

Întinzându-vă, mucenicilor, chinuindu-vă cumplit şi aruncându-vă fiarelor, tăindu-vă mădularele şi aruncându-vă în
foc materialnic, nu v-aţi lepădat de credinţa cea fără de prihană.
Valurile chinurilor care se înălţau cu tărie, din poruncile judecătoreşti, n-au putut să înece tăria gândului
pătimitorilor; că se întăreau de mâna cea Dumnezeiască.
În curgerile sângiurilor, ce s-au vărsat din voi, aţi înecat pe duşmanul Faraon, iar Biserica lui Hristos aţi adăpat-o
cu dreaptă credinţă, înflorind întru credinţă, nebiruiţilor mucenici.
Ca ploaia s-a deşertat în pântecele tău Dumnezeu, pentru nespusa îndurare şi cu pârâul desfătării toate le-a adăpat,
Stăpână şi lumea, fiind stricată, a înnoit-o.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din

Pe vitejii mucenici şi fraţi după trup, pe Înţeleptul Evlampie şi pe Sfânta Evlampia să-i cinstim; că aceştia uneltirile
tiranilor le-au ruşinat, cu Puterea Celui Ce S-a răstignit; pentru aceasta s-au arătat mucenicilor mărire, împreună şi
laudă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiran
l-a plecat a grăi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Urmând cu harul celor trei tineri mucenici ai Domnului, aţi călcat focul, răcorindu-vă cu Focul Duhului cel fără de
materie şi cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Strujindu-li-se trupul, se întărea dragostea cea către Ziditorul; că Sfinţii cu toată plecarea către Dumnezeu
îndumnezeindu-se, cântau cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Defăimându-ţi mişcările inimii cu Dumnezeieştile suişuri, stai, biruitorule, pe piatra cea neclătinată şi nemişcată a
vieţii cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pe cei trei tineri nu i-a ars cuptorul, închipuind mai înainte naşterea ta. Că Dumnezeiescul Foc, nearzându-te, S-a
Sălăşluit întru tine şi pe toţi i-a luminat a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Foarte frumos te-ai arătat cu sufletul şi cu trupul, fiind împresurat cu chinurile gerului, mucenice pătimitorule; şi
nebiruindu-te nicidecum, cântai Stăpânului Hristos în veci.
Ritorisind dimpreună pe Preaîndumnezeitul Cuvânt, au defăimat dogma cea fără de Dumnezeu mucenicii lui Dum-
nezeu şi ai Împăratului tuturor, cei legaţi cu rudenie frăţească.
Jertfe şi Dumnezeieşti arderi de tot, miel de bunăvoie jertfiţi, junghieri fără de prihană, prinos primit lui Dumnezeu
v-aţi adus la Masa cea Cerească, purtătorilor de chinuri.
Cunoscându-te stea limpede, cu chipul de lumină care luminezi cu razele tămăduirilor sufletele tuturor, Sfinte
Biruitorule Evlampie, cu credinţă te lăudăm în veci.
Bucură-te, Fecioară Neispitită de nuntă, cu totul fără prihană, Limanul celor înviforaţi de valuri! Bucură-te,
Mireasa lui Dumnezeu! Bucură-te, Curăţirea păcătoşilor! Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup!
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea;
pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este...

Dorind a vedea Mărirea Atotţiitorului şi Frumuseţea Lui Cea Neasemănată, n-ai luat în seamă necinstea vieţii,
răbdând moarte de ocară, mărite, care ţi-a adus mărirea cea de-a pururea, Sfinte Mucenice Evlampie.
Ca o lumină, ca un sfeşnic pururea luminos, te-ai arătat, Sfinte Mucenice Evlampie, celor din noaptea vieţii şi
gonind noaptea întunericului, ai risipit negura patimilor, cu lumina tămăduirilor, pătimitorule de Dumnezeu fericite.
Împodobindu-vă înşivă, cu frumoase podoabe vopsite din sângiurile voastre, Sfinţilor Mucenici Evlampie şi
Evlampia, staţi înaintea Domnului, purtând cununi şi cântând împreună cu îngerii: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Sfântă eşti,
Treime, Ceea Ce toate le lucrezi şi eşti Atotputernică.
Aduceţi-vă aminte de noi, cei ce cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea voastră, cea pururea cinstită şi sfinţită,
plină de lumină şi de strălucire, biruitorilor mucenici şi care ne închinăm cu credinţă la sfintele voastre moaştele,
ferindu-ne pe toţi de toate încercările.
Ceea ce eşti Locaş Luminii care a Strălucit cu cuviinţă Dumnezeiască din tine Curată şi fără prihană, luminează
ochii sufletului meu, gonind întunericul necunoştinţei şi pierzând negura păcatului.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine
Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
Norii cei întunecaţi ai chinurilor cu tărie defăimându-i, pătimitorilor, prin harul Mântuitorului aţi strălucit ca
Soarele; şi fiind legaţi dimpreună Dumnezeieşte cu dragostea frăţească, la osteneli asemenea prealuminat v-aţi
slăvit. Drept aceea, după sfârşit, aţi luat de la Înălţime har fără de sfârşit, a tămădui bolile, voi, fraţi împreună
pătimitori; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea voastră.

Fecioară Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel smerit, fiind acum necârmuit, se îneacă în valurile supărărilor
vieţii, lovit de viforul lor, arătându-se plin peste măsură de povara păcatelor şi ameninţat a merge în fundul iadului;
apucă înainte, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu şi cu mila rugăciunilor tale dându-i linişte, aşează-l în limanul
tău; că tu eşti Liman Sufletesc, tu Scăpare de greutatea păcatelor şi-mi suie sufletul meu către Înălţime.
şi Cuvântul...
Mieluşeaua văzând pe Mieluşelul, Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se văita lăcrimând şi cu amar grăia: lumea se
veseleşte luând prin tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru
milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte
iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi
11 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte Filip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1.
Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a cântat: că cântăm lui
Dumnezeu cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu strălucirile cele prealuminate ale lui Hristos, după împărtăşirea Dumnezeieştii Înţelepciuni, lu-
mină a doua te-ai arătat, Mărite Apostole Filip, luminând sfinţite pe toţi credincioşii.
Înfiinţându-se cu toată fiinţa noastră Cuvântul Cel mai presus de fiinţă, te pune pe tine înainte sfinţit ucenic, să
scoţi, înţelepte, neamurile de la întunericul cel fără de sfinţenie.
Prin punerea mâinilor sfinţilor ucenici, te-ai ales împreună cu Arhidiaconul Ştefan şi cu ceilalţi sfinţi diaconi; ca
unul ce erai plin de Duhul lui Dumnezeu, Preaînţelepte Filip.
Cel Ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o Pricinăte-a avut pe tine Întrupării Sale, Maica lui Dumnezeu, Preacurată.
Pentru aceasta, după datorie, credincioşii pe tine te fericim.

Fii ai Luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoştinţei, fericite, ca un cer înalt povestind Mărirea
Cuvântului.
Vestind, Preasfinţite Filip, pe Hristos, Care a Răsărit din seminţia lui Iuda, ai arătat, fericite, prin lumina harului, pe
Cel Ce mai înainte de demult L-au vestit Moise şi Proorocii.
Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădaţi departe prin necunoştinţă, să fugă de otrava cea
pierzătoare de suflet şi să primească harul cel de mântuire, Sfinte Filip, de Dumnezeu insuflate.
Sfeşnic de Taină te-ai arătat, Fecioară, purtând Făclia, care cu Bunătatea Sa Cea Nemărginită, Luminează cu
adevărat pe cei cuprinşi mai înainte de noaptea necunoştinţei
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă grăind: din cuget
curat întru Domnul să prăznuim.
Văzându-te Simon magul că faci minuni şi semne mari, cu făţărnicie s-a botezat, Sfinte Apostole Filip şi nefugind
de răutate, s-a dat pierzării.
Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, Apostole Filip, propovăduitorul lui Hristos, că faci multe minuni, cu
veselie primeau Lumina cunoştinţei.
Îngerul Domnului a zis către tine: mergi, Apostole Filip, să îndreptezi cărările cinstitului famen etiopian, ca să
cunoască el calea Întrupării Cuvântului.
Sfinţitul famen, văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a botezat de mâna ta, Sfinte Apostole Filip şi arătându-se plin
de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor Dumnezeiesc.
Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău, Întrupându-Se şi născându-Se din Curate sângiurile tale, Ceea
ce eşti fără prihană; pentru aceea te mărim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să
Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Neînspăimântându-te de mânia celor fărădelege, ai umblat prin mijlocul lupilor, Sfinte Filip, cu adevărat ca un
miel, schimbându-i pe ei către dreapta credinţă, cu harul cuvântului, preafericite.
Spre junghiere S-a adus Emanuel, ca un miel, precum zice Dumnezeiescul Isaia; pe Care neputându-l pricepe
sfinţitul famen, se învăţa de la tine, Apostole Filip.
Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei şapte diaconi, te cunoaştem pe tine, Dumnezeiască temelie a Bisericii
şi tuturor celor din întuneric luminător, Sfinte Apostole Filip.
Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de încercări şi de nevoi, cu mijloci-
rile tale cele către Dumnezeu şi Domnul tuturor, Fecioară de Dumnezeu Dăruită.

Te-ai umplut de apele Duhului şi ai ieşit ca un râu din Dumnezeiescul Eden, pornind cu valuri line peste plinătatea
pământului şi udând inimile, cel ce eşti vrednic de laudă.
Deschizându-ţi gura, te-ai umplut, ucenice, de pricepere duhovnicească şi deschizând gâtlejul vicleanului ai scos
mulţimi nenumărate de cei înghiţiţi şi i-ai mântuit.
Puterea vrăjmaşului celui nevăzut s-a surpat şi de tot s-a prăpădit cu Puterea Duhului, propovăduind tu, Sfinte Filip,
pe Hristos, Cel Ce S-a Răstignit şi a chemat neamurile.
Afară de Legile firii, a născut pe Hristos, Ziditorul firii şi mai presus de fire a rămas cu adevărat Fecioară
Neîntinată, Preasfântă Maica Ta, Preabunule.

Următor făcându-te învăţătorului tău, Apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai slujit la lucrarea Sfinţilor Săi. Pentru
aceea toţi credincioşii te fericim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cuptorul l-a făcut dătător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei, arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a
plecat a grăi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pusu-te-a pe tine, Sfinte Apostole Filip, Cel mai presus decât toţi, ca pe un trimis, să tulburi mările păgânilor şi să
zdrobeşti capetele vrăjmaşilor; şi să-i cânţi armonios: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Făcându-te grăitor de cele de Taină şi descoperitor al Tainei celei ascunse mai înainte de toţi vecii, Sfinte
Preaînţelepte Filip, ai învăţat limbi şi popoare şi le-ai curăţit de tainele cele spurcate.
Arătatu-te-ai mare, Apostole Filip, stea mărită şi podoabă Traliei, în care zace cinstitul tău trup; săvârşind semne
minunate, înţelepte, spre luminarea celor ce te fericesc cu dreaptă credinţă.
De Dumnezeu Născătoare te numim, Fecioară Marie, Preacurată Mireasă a lui Dumnezeu, noi, cei ce ne mântuim
prin tine ziua şi noaptea, de supărările vrăjmaşilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi şi întinăciuni sufleteşti.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate câte le voieşti le faci, Hristoase, cu
Puterea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu Cuvântul Cel Dumnezeiesc, ca şi cu nişte sare slujindu-te, fericite, ai curăţit putreziciunea cea rea a rătăcirii şi ai
întărit inimile cinstind şi slăvind pe Hristos în veci.
Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău şi duhurile cele necurate, cu glas mare strigând, ieşeau din
cei ce le aveau, neputând suferi harul care era dat ţie, înţelepte.
Cei ce locuiau de demult în Samaria, de la tine au primit Lumina harului, Sfinte Filip, văzându-te că săvârşeşti
multe minuni cu Puterea Duhului Celui Ce izvorăşte daruri.
Sufletul meu cel clătinat de răutatea vrăjmaşului, întăreşte-l, Fecioară Preacurată, Ceea ce ai primit neclătinându-te
pe Cel Ce pe toate le clatină cu Dumnezeiasca Lui vedere.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte şi luând Împărăţia lui Dumnezeu cea neclătinată, pentru care ai învăţat pe
oameni, Sfinte Apostole Filip, grăitorule de Dumnezeu, veseleşte-te şi saltă îndulcindu-te de Dumnezeiasca
Luminare şi Mângâiere.
Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare ai alergat prin lume cu Razele cele Luminătoare şi vestind învăţătura cea
Dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei, cea din Asia; căreia fiind povăţuitor, într-însa ai adormit preafericite.
Crucea şi moartea şi Învierea Mântuitorului Hristos ai vestit celor de aproape şi celor de departe şi ca un cer cu
stele străluceşti cu Luminile cele Dumnezeieşti, Sfinte Filip, Apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.
Pământul a acoperit trupul tău cel mult chinuit, care varsă raze de tămăduiri, iar Cerul a primit Sfântul tău suflet,
bucurându-se împreună cu Apostolii, împreună cu care adu-ţi aminte, preaînţelepte, de cei ce te laudă pe tine.
Glas de mulţumire aduce ţie toată suflarea strigând cu bucurie şi zicând: Bucură-te Scaunul Celui Preaînalt, în
chipul focului arătat! Bucură-te Cetatea lui Dumnezeu cea Desfătată! Bucură-te Curată, Cununa Apostolilor, cea
Preaînflorită.

Arătându-te înfricoşător demonilor, ca un luminător luminezi pe cei din întuneric; tu, care ai arătat pe Soarele Cel
Ce a Răsărit din Fecioară, sfărâmând capiştile idolilor, ai ridicat Biserici întru Mărirea Dumnezeului nostru,
fericite. Pentru aceea, te cinstim şi cu credinţă prăznuim Dumnezeiască pomenirea ta şi cu un glas grăim ţie:
Apostole Filip, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără ardere, Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel
Ce ţine lumea şi ai purtat în braţe pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii.
Pentru aceea te rog, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când voi sta
înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână, Fecioară Preacurată, dă-mi atunci ajutorul tău, Prealăudată, că poţi toate
câte le voieşti.
şi Cuvântul...
Fecioara şi Maica lui lisus, văzând pe Făcătorul pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar se tânguia, bătându-şi
pieptul şi cu durere de suflet, strigând, grăia: vai mie, o, Fiul meu! Cum voi suferi Pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi
moartea cea nedreaptă, eu care, fără de sămânţă, Te-am născut? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi
Dumnezeule şi să încetez de plâns şi de durere şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă Preacinstitele Patimi ale
Tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic
Troparul Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, glasul al 8-lea.

Preaproslăvit eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai întemeiat şi
printr-înşii la adevărata credinţă pe noi toţi ne-ai îndreptat, Mult Îndurate, Slavă Ţie.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Învredniceşte-mă, Doamne, pe mine cel ce doresc acum, să laud cu cântări pe cel de-al şaptelea sinod, adunarea
celor şapte daruri, ale Mângâietorului, Cel Ce l-a înţelepţit cu limbile de foc şi a făcut să tacă toată limba cea
vătămătoare şi hulitoare.
Mai mare a fost din început numărul şapte; pentru că încetarea, în chip desăvârşit, a toată zidirea lui Dumnezeu,
după întâia închipuire, a fost în ziua a şaptea; iar acum, în Sinodul cel cu şapte numărat, este încetarea tuturor
eresurilor.
Biruind pe Arie cel luptător cu Dumnezeu, ceata Părinţilor în Niceea, mai înainte, cu toiagul păstoresc au îndreptat
Biserica cu ortodoxe dogme; şi acum tot în Niceea au fost apărători şi au umplut de ruşine pe luptătorii împotriva
icoanelor.
Aşa precum Părinţii au învăţat, mărturisim cu credinţă că pântecele Binecuvântatei Fecioare fără durere a Născut cu
Trup pe Cel fără de trup; şi ne închinăm Lui, închipuind pe Lemn Chipul Lui şi cu dragoste Îl sărutăm.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Cum că nu se va clătina Biserica lui Hristos cea nemişcată, de la Dânsul în Taină s-au învăţat Dumnezeieştii mai
mari păstori, care pe cei ce voiesc să o clatine i-au lepădat de la cei binecredincioşi, ca pe nişte părţi ale lui
Antihrist.
Curăţeşte, adunarea Părinţilor, izvoarele cele tulburi şi tinoase şi luând din Izvoarele mântuirii, satură luminat pe
poporul cel însetat al lui Hristos, de curgerile învăţăturilor.
Asupra celor ce urăsc adevărul, asupra clevetitorilor creştinătăţii, s-a adunat Sinodul al şaptelea al iubitorilor de
Hristos, în luminata cetate a Niceei; ai cărui împăraţi, Sfinţii Irina şi Constantin, au fost apărători.
Să se îndepărteze tot necredinciosul, care nu cinsteşte Cinstita Icoană a Născătoarei de Dumnezeu şi nu
mărturiseşte pe Aceasta cum că a născut pe Hristos Dumnezeu şi Om; unul ca acesta în foc să se trimită şi să ardă
fără stingere.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...
Cuvântul lui Dumnezeu având săgeată şi sabie, a înjunghiat pe toţi vrăjmaşii cu chipul Crucii; pe aceia care nu
cinstesc întocmai Chipurile lui Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Părinţi cei de
Dumnezeu văzători.
Precum prin înconjurare de şapte ori s-au surpat zidurile Ierihonului, aşa şapte Sinoade au surpat toată adunarea
celor ce s-au ridicat asupra lui Dumnezeu; au surpat-o întru adânc, au surpat-o mai ales în adunarea a şaptea a
trâmbiţelor Duhului celor bine glăsuitoare.
Arătând luptă vitejească şi cu Dumnezeiască râvnă fiind aprinsă adunarea Părinţilor, ca şi Ilie, au omorât pe preoţii
păgâni cei de ruşine. Pentru aceasta, cu îndrăzneală au dogmatizat să ne închinăm cu dragoste Preacinstitei Icoanei
lui Hristos.
Tu eşti Nădejdea mea, Preacurată, tu şi Lauda mea; tu Limanul şi Îndreptarea mea; care pe Dumnezeu, Cuvântul
Tatălui, Cel Ce S-a Întrupat fără împreunare, L-ai născut. Pentru aceasta, cu puterea ta fiind întărit, mă închin fără
îndoială Cinstitei Icoanei tale.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Cu preaînalt gând chibzuind Sfinţii Părinţi, anatemei au dat pe luptătorii împotriva icoanelor ca pe cei ce gândeau
lucruri străine de dânşii; şi au poruncit a da precum se cuvine cinste Icoanei lui Hristos.
Acum este vreme de veselie, acum s-a arătat ziua mântuirii; să ne veselim dar şi lui Hristos cu bucurie să-i strigăm:
pacea Ta dă-ne-o nouă, pentru rugăciunile Părinţilor celor de la al şaptelea Sinod, Iubitorule de oameni.
Pentru milostivirea milei din Fecioară S-a născut Fiul lui Dumnezeu fără schimbare, purtând ceea ce e străin ca pe
al Său şi cuprins cu Chipul Aceluia se vede vrând, fiind Necuprins după Fiinţă.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule...

Să pice munţii dulceaţă şi bucurie, că mulţimea ereticilor s-a alungat, aceea care vărsa venin amar cu lepădarea
sfintelor icoane.
Cerul şi pământul cu un glas să prăznuiască Mărirea Fiicei lui Dumnezeu; că se slăveşte lepădând pe cei ce o
micşorează pe ea.
Fiul Maicii, Cel Ce a fost mai întâi al Tatălui fără de mamă, fără tată cu Dumnezeiască cuviinţă S-a Născut şi m-a
înnoit pe mine cu Naşterea Sa. Pentru aceasta, pe Aceea ce L-a născut, împreună cu Cel Ce S-a născut închipuind-
o, o sărut.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Chipul cel făcut de mână...

Fiul, Cel Ce din Tatăl a Strălucit de negrăit, din femeie S-a Născut Îndoit în Fire; pe Care, văzându-L, nu ne
lepădăm de închipuirea Chipului; ci, pe Acesta, cu bună credinţă însemnând-L, Îl cinstim cu credinţă. Pentru
aceasta, ţinând credinţa cea adevărată, Biserica, sărută Icoana înomenirii lui Hristos.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Se biruiesc căpeteniile eresurilor, prin dogmele de Dumnezeu grăitorilor bărbaţi, care duc cinstea icoanelor drept la
chipurile cele dintâi, precum zice Marele Ierarh Vasile: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Se împodobesc acum bisericile, cu luminate icoane înfrumuseţându-se. Pentru aceasta lumea cântă în biserici, Celui
Frumos cu podoaba mai mult decât toţi oamenii, cu cel ce cântă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Lumină a răsărit, întunericul este departe, necredincioşii s-au alungat; pentru aceasta toate fiind pline de Lumină,
pe Dătătorul de Lumină Hristos cu veselie Îl laudă şi zic: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Preasfânta Stăpână, care Singură este Nădejdea mântuirii tuturor, care mai presus de fire a născut pe Împăratul
împăraţilor, Hristos, ţinându-L Prunc în braţe, este Închinată împreună cu El în Chip precum au hotărât Părinţii.
Catavasia:

Cu Lege prea bine a aşezat adunarea Părinţilor, cinstitorilor de Dumnezeu, cuvioasă închinarea şi ridicarea Sfintei
Icoane a lui Hristos. Şi noi, iubitorii de dreapta cinstire, ca nişte fii bine ascultători, săvârşim pomenirea lor de
peste an şi cu dragoste sărutăm Sfântă Icoana lui Hristos.
De şapte ori cei mândri cu mintea au aplecat pe cei smeriţi şi au tăiat pornirile iubitorilor de virtuţi, prin care îi
cleveteau în Dumnezeieştile lor fapte. Dar Părinţii, la al şaptelea Sinod ce s-a adunat în Niceea, mândria acelora
îndată au smuls-o, mai mult de şapte ori.
Săgeţile tinerilor, celor ce gândesc ca pruncii, s-au făcut precum zice Psalmistul, bătrânilor gânditori, răni şi
tăieturi; şi cu Dumnezeiască Putere slăbesc limbi multe, ale celor ce grăiesc hule asupra înălţimii; şi fiecare
cunoaşte un Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul a toate Pricinuitor şi Unul.
Ziditu-S-a din Curat sângele tău, Ziditorul Prunc de bunăvoie pentru milă, Cel Ce te-a păzit după naştere pe tine
toată Curată şi a curăţit chipul cel întinat. Pentru aceasta, în Icoană împreună cu tine Se Închipuieşte, cu Firea fiind
Om, Dumnezeu fiind din Fire.
Catavasie:

Cel Ce eşti mare cu Puterea şi cu Sfatul, Care toate împreună le ţii, Cel Ce eşti Necuprins, Unule, Dumnezeule
Preaputernice, Atotstăpânitorule, Împărate a toate, întăreşte Biserica şi o păzeşte în dreapta credinţă; pentru
rugăciunile Preamăriţilor Părinţi, care au ruşinat credinţa cea rea.
De mare cinste v-aţi învrednicit pe pământ sfinţilor, de cele cereşti gânditori; că şi Chipul lui Hristos cu dragoste L-
aţi cinstit. Şi acum umbra şi acoperământul trupului lepădând, faţă către faţă Îl vedeţi, de mai mare cinste
învrednicindu-vă.
Năvălirea a toată pornirea vrăjmaşilor, pe care ai îngăduit-o, ca să ne pedepsim pentru păcate şi îndrăznirea lor
asupra noastră, însuţi o zdrobeşte; şi poporului nostru care nădăjduieşte în Tine, ajută-l Atotfăcătorule; pentru rugă-
ciunile cele cu îndrăzneală ale Părinţilor, a căror pomenire o săvârşim.
A înţelege Taina Minunatei tale Naşteri, nici cum nu poate mintea omenească şi nici mintea cea înaltă îngerească;
că ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat mai presus de fire. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu ştiindu-
te şi împreună cu Dânsul zugrăvindu-te, pe tine te mărim.
Catavasie:
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminători preastrăluciţi ai adevărului, aievea v-aţi arătat lumii, Preafericiţilor Părinţi, de Dumnezeu grăitori;
uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare şi stingând tulburările cele în chipul văpăii ale celor rău măritori.
Pentru aceasta, ca nişte Ierarhi ai lui Hristos, rugaţi-vă să ne mântuiască pe noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Degrab ne întâmpină pe noi, Fecioară Maică Curată şi ne scapă de vrăjmaşii cei ce hulesc asupra ta şi nu ţi se
închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor; zdrobeşte cu puterea ta pornirile lor. Ca să cunoască că
tu Una eşti Maică a lui Dumnezeu, care mântuieşti cu rugăciunile tale adunările dreptcredincioşilor.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei

11 Octombrie
Troparul Sfântului Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Teofan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pierde cu rugăciunile tale întunericul cugetului meu, ierarhe al lui Hristos mărite, ca să laud cu cântări pomenirea ta
cea sfântă şi luminată, Sfinte Părinte Teofan.
Luminându-ţi-se sufletul cu luminări Dumnezeieşti, Sfinte Teofan, cu focul înfrânării ai ars dulceţile patimilor,
cântând adevărat: să cântăm cântarea lui Hristos.
Ca un cărbune răsărind din Sion, te-ai arătat în lume şi aprinzându-te cu Focul Duhului lui Dumnezeu, ai ars toată
materia eresurilor, înţelepte.
Cu Razele cele Luminate ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cel întunecat şi încetează
tulburarea patimilor, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeu, Stăpână.

Revărsând, preafericite, Dumnezeieştile raze ale dogmelor, ai alungat toată negura eresului, cântând lui Hristos
Dătătorului de viaţă: Sfânt eşti, Doamne.
Arătatu-te-ai plin de Dumnezeiescul Duh, înţelepte, hrănind din destul inimile celor ce vin către tine, cu dulceaţa
dreptei credinţe, prin Cuvântul Cel Dătător de viaţă.
În muntele Dumnezeieştilor virtuţi suindu-te, ierarhe şi intrând în nor, te-ai unit cu Dumnezeu şi ai luat în lespezile
cugetului Legea harului.
Iată, acea scară pe care a văzut-o odinioară Iacov întărită, pe care se sprijinea Dumnezeu, s-a arătat Născătoarea de
Dumnezeu cea Curată, Purtătoare de Lumină feciorind.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos:Hristos este Puterea mea...

Curăţindu-te pe sineţi cu sihăstria, Preaînţelepte Părinte Teofan, cu totul te-ai făcut plin de lumină, cu totul
încăpător de Dumnezeu, cu totul părtaş Duhului.
Topindu-te de foame, fiind dus în izgoniri cumplite, preafericite, muceniceşte răbdând, ai pătimit, veselindu-te în
Domnul cu cuget curat.
Strălucind cu faptele, mărite, te-ai arătat ca o sabie ascuţită lui Dumnezeu, tăind uneltirile ereticilor, fiind întărit cu
Dumnezeiescul Duh.
Sfeşnicul cel Prealuminat, Masa cea Dumnezeiască, Locul lui Dumnezeu, Sicriul, Toiagul cel ce a odrăslit în lume
pe Floarea Hristos, tu te-ai arătat, Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos:Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...

Cu strălucirile tale cele dătătoare de lumină, ai pierdut negura cea întunecată a ereticilor, părinte preasfinţite,
luminând prin învăţăturile tale marginile lumii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
Ajutătorii celor cu rea credinţă te răneau cu chinuri cumplite; şi ca acela ce ai fost vrednic de minune, Cetele
îngereşti te îmbrăţişau, ca pe un ierarh al lui Hristos şi Dumnezeiesc mucenic.
Fost-ai, părinte, povăţuitor luminat celor rătăciţi, celor ce înoată, cârmuitor, întărire şi zid nebiruit celor ce se
clătinau de loviturile relelor, Sfinte Părinte Teofan.
Frumuseţea lui Iacob pe care cu adevărat te-a iubit Dumnezeu, pe care te-a şi ales a Se sălăşlui întru tine,
credincioşilor te-ai arătat Laudă şi Scăpare, Născătoare de Dumnezeu.

Fiind ca un soare, preafericite, ai revărsat raze de Dumnezeu strălucitoare, lăudând patimile mucenicilor, chinurile,
bătăile şi luptele cele minunate, ierarhe al lui Hristos.
Lăudând curat pe Preacurata Stăpână, Sfinte Teofan, cu limba ta ai cântat cuvinte luminate, care îndulcesc
adunările credincioşilor şi inimile înţelepţilor.
Scriindu-ţi-se înţelepte, faţa cea cinstită şi cucernică, cu slovele tiranilor, ai şters dogmele lor cele urâte de
Dumnezeu şi fără de Dumnezeu, propovăduind să se cinstească icoana lui Hristos.
Dumnezeu, Cel Ce a întărit toate cu voia şi le cuprinde, Preacurată, este purtat în braţele tale prin cuprinderea tru-
pului, Care după Dumnezeiasca Fiinţă este Necuprins.
Irmosul:
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata Dumnezeiască...

Frumos este rodul buzelor tale, părinte, iar viaţa dulce ca fagurele de miere, s-a arătat acum, fericite, Bisericii lui
Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile demonilor şi s-au ruşinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine, cel ce
credinţa ai păzit.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon oarecând...

Îndreptând bine cuvântul, ai răbdat ispită de bătăi, izgoniri amare şi răutăţi, Sfinte Ierarhe Teofan, cântând: Binecu-
vântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Râurile cuvintelor tale cele de miere curgătoare, Părinte Teofan, au umplut sufletele oamenilor de Veselie
Dumnezeiască; ale celor ce slavoslovesc cu cântări pe Dumnezeul părinţilor noştri.
Săvârşindu-ţi călătoria ta, ierarhe, te-ai mutat către Hristos, la cele dintru înălţime, cântând împreună cu îngerii,
Sfinte Teofan: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Întru tine S-a Săvârşit Taina cea mare, Maică Fecioară, că, Sălăşluindu-Se în pântecele Tău, Fiul lui Dumnezeu, ni
S-a arătat nouă; Căruia, veselindu-ne, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru legile pământeşti...

Purtând în adevăr legea pământească, Sfinte, Preafericite Părinte Teofan, ai dispreţuit porunca cea fără de minte a
împăratului celui fărădelege; că poruncea să piardă pe cei ce sărutau cu credinţă chipul Domnului, Care, luând
Trup, S-a născut în lume din Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Mintea cea Dumnezeiască, alăuta cea bine întocmită a Preasfântului Duh, privighetoarea cu glas bun,vârful
credincioşilor, stâlpul şi întărirea Ortodoxiei, sprijinul Bisericii, lauda călugărilor, mărirea părinţilor, te-ai arătat
Înţelepte Teofan, lăudând pe Hristos în veci.
Vas de mir al Preasfântului Duh, te-ai arătat tu, părinte, cu vărsarea învăţăturilor tale şi cu bun miros pierzi toată
stricăciunea înşelăciunii; şi cu cuvintele tale umpli de miros cinstita Biserică, grăind neîncetat cu cântări: pe Tine
Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Arătatu-te-ai Fecioară, Muntele lui Dumnezeu cel gras, pentru care cântând ca un Prooroc, odinioară, strămoşul
David, a scris mai înainte, din care S-a tăiat Piatra Cea din capul unghiului, Hristos Dumnezeu şi a sfărâmat toată
puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte chinuri pătimind, nu au ţinut seama de porunca cea
nebună a celui ce împărăţea; şi cu focul împreunându-se, care nu i-a ars, Celui Ce stăpâneşte, cântare vrednică i-au
cântat: pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea zămislirii...

Neputându-te vedea ucigaşul de oameni, nevoindu-te pentru Biserica lui Hristos, ţi-a înmulţit supărările; dar ai
rămas neplecat stând împotrivă către împăraţi cumpliţi, cu gând bărbătesc şi i-ai plecat pe ei să se închine icoanei
lui Hristos, Părinte Teofan.
După dreptate ai luat răsplătirile nevoinţelor tale şi acum, purtând cunună, te veseleşti în ceruri dimpreună cu
îngerii; acolo unde este adunarea Proorocilor şi a Apostolilor, tabăra cea Dumnezeiască a mucenicilor şi unde este
ceata patriarhilor; adu-ţi aminte şi de noi, Părinte Teofan.
Nu uita în rugăciunile tale către Dumnezeu pe cei ce săvârşesc preacinstită ziua ta, ierarhe, izbăvindu-i de toată
îngrozirea, de cumplita robie a potrivnicilor şi de nevoile cele multe; păzindu-i şi ferindu-i de toată vătămarea,
Sfinte Părinte Teofan.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce eşti Ajutătoare credinciosului nostru popor, dă-i biruinţă la războaie
asupra potrivnicilor, acoperindu-l, Binecuvântată şi Preamărită, Neispitită de bărbat, Maică Fecioară, de toată
vătămarea vrăjmaşului; ca, mărind pe Fiul tău, pe tine să te cântăm.
Irmosul:
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că
naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui
Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

Cu harul Cuvântului îndulceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pururea pomenite, ai biruit pe tiranul şi
bine ai săvârşit călătoria credinţei şi la sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea, după datorie,
cinstim sfântă pomenirea ta, mărind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Părinte Teofan. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără de ardere, Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe
Cel Ce ţine lumea şi ai purtat în braţe pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul
făpturii. Pentru aceea te rog, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când
voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Preacurată, dă-mi atunci ajutorul tău, Prealăudată, că poţi
toate câte le voieşti.
şi Cuvântul...
Fecioara şi Maica lui lisus, văzând pe Făcătorul pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar se tânguia, bătându-şi
pieptul şi cu durere de suflet, strigând, grăia: vai mie, o, Fiul meu! Cum voi suferi Pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi
moartea cea nedreaptă, eu care, fără de sămânţă, Te-am născut? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi
Dumnezeule şi să încetez de plâns şi de durere şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă Preacinstitele Patimi ale
Tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic
12 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic, glasul al 5-lea:

De isprăvile sfinţilor mucenici Puterile Îngereşti foarte s-au minunat; că fiind un trup muritor, pe vrăjmaşul cel fără
de trup cu Puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Şi acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele
noastre.

Irmosul:
Pe Faraon cel ce era purtat în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii
lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergătorul cel pedestru, 1-a mântuit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Fiind împodobiţi cu daruri muceniceşti, mucenicilor, staţi cu dragoste înaintea lui Hristos, Dătătorului de cununi în
ceruri, luminându-vă cu Lumina Făcliei Celei în Trei Lumini şi luminaţi cu credinţa pe toţi care vă fericesc pe voi.
În vremea de goană pentru dreapta credinţă v-aţi arătat, ca nişte ostaşi buni, ca nişte sprijinitori ai Bisericii şi întă-
riri ale adevărului, gonind toată înşelăciunea celor de rea credinţă cu vitejeşti pătimiri, nebiruiţilor mucenici.
Cu gând înţelegător risipind, preaînţelepţilor, viforul cel viclean şi marea relei credinţe cea sălbăticită, prin liniştea
Duhului aţi ajuns către Limanurile cele cereşti, veselindu-vă.
Sufletele voastre, mucenicilor, se bucură în ceruri dimpreună cu sufletele mucenicilor cu adevărat, Sfinţilor Prov,
Andronic şi Tarah Fericiţilor; că aţi trecut valurile muceniciei, bărbăteşte lăudându-vă cu biruinţe cele
Dumnezeieşti.
Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, vrând, S-a Sălăşluit în pântece de Fecioară şi S-a
făcut Trup Neschimbat; şi pătimind de bună voie, a pregătit cete de mucenici Dumnezeieşti să pătimească pentru
dreapta credinţă.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împotrivindu-te tare prigonitorului, Sfinte Mucenice Tarah şi strivirea obrazului suferind foarte tare, ai sfărâmat
fălcile leilor celor înţelegători şi te-ai făcut biruitor cu Puterea Duhului.
Stih: Sfinte Mucenice Prov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu mare vitejie ai suferit chinuri, pe spate şi pe pântece, Mucenice Prov, întinzându-te şi arzându-ţi-se pieptul cu
frigări şi lovinduţi-se gura cea grăitoare de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mucenice Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spânzurându-te, ca o jertfa sufereai durerile bătăilor celor amare, Mucenice Andronic, arderea focului şi
dezrădăcinarea dinţilor şi tăierea limbii tale celei grăitoare de Dumnezeu.
Ca nişte stele întreit luminătoare cu strălucirile cele înţelegătoare, aţi alungat întunericul înşelăciunii multor zei,
purtătorilor de chinuri mucenici, cei văzători de lumină.
Ca pe o Frumoasă, ca pe o Bună, ca pe o Aleasă Curată, pe tine te-a ales Cuvântul, Cel Ce a înfiinţat toate şi Cel
mai presus de fiinţă, voind, S-a Sălăşluit în pântecele tău cel Primitor de Dumnezeu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cuProorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale,
Iubitorule de oameni!
Legea Ta, Cuvinte, păzind-o mucenicii, au dispreţuit legile nelegiuiţilor, care poruncesc a nu Te cinsti pe Tine
Făcătorul; şi suferind toată furtuna chinurilor, au câştigat Cereasca Linişte.
Poftind a purta jugul lui Hristos pe grumaji, suferi zdrobirea grumazului; iar Crucea ducând-o ca un toiag de putere,
Preafericite Tarah, rabzi mulţimea toiegelor, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ca unul ce te-ai făcut tare cu Dumnezeiescul Duh, suferi cu tărie sfărâmarea fluierelor tale, cea cu durere, Sfinte
Mucenice Prov şi lipsirea ochilor, luminându-te cu cunoştinţa Treimii cea mai desăvârşită, te-ai împreunat cu
Cetele cele de sus.
Stih: Sfinte Mucenice Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejeşte ai stat înaintea judecăţii, Sfinte Andronic, luptându-te foarte tare cu vrăjmaşul. Pentru aceea, tăindu-ţi-se
pulpele, te făcea mai tare; ca să calci capul lui şi să te trimită către călătoria cea de sus.
Numai tu ai purtat în pântece pe Dumnezeu, Care Întrupându-Se, dă fiinţă tuturor; pe Acesta, mărturisindu-L în
privelişte, Dumnezeieştii mucenici cei neînduplecaţi s-au chinuit; Fecioară Născătoare de Dumnezeu, care eşti
Minunea îngerilor şi rana demonilor, Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul; ci, întoarce-mă şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Făcutu-v-aţi călători neabătuţi din calea cea strâmtă şi colţuroasă, lepădând mulţimile năpastelor ca nişte spumă de
mare şi ca nişte stâlpi nesfărâmaţi, întărindu-vă inima pe piatra credinţei, purtătorilor de chinuri.
Ritorisind cele Dumnezeieşti şi teologhisind dogmele cele mântuitoare, suferi spintecările buzelor, astupând cu
tăria gândului gura care huleşte împotriva lui Dumnezeu Celui Ce te-a făcut, Fericite Tarah.
Fiind întins în patru părţi fericitul şi zdrobit de rănile bătăilor, arăta Sfântul Prov înălţarea cea vitejească a
sufletului. Drept aceea, arătându-se purtător de cunună, stă înaintea Împăratului tuturor, dimpreună cu cei ce s-au
nevoit.
Mai Înaltă eşti decâtPputerile cele de sus, că ai născut pe Cuvântul Cel împreună fără de început şi veşnic cu Tatăl;
cu ale Cărui Lumini luminându-se purtătorii de chinuri, au trecut noaptea necredinţei.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci
către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Făcându-vă armă celui puternic prin credinţă, cu vitejie aţi rănit inimile celor necredincioşi, luptându-vă împotriva
lor vitejeşte, purtătorilor de chinuri cei cu nume mare.
Precum odinioară s-au ruşinat fiarele în groapă de Daniel, aşa şi acum de ostaşii cei tari ai credinţei, s-au
înspăimântat în privelişte, îmblânzindu-se tiranii cu cinstitele lor patimi.
Asemănându-se Sfântul Tarah Coastei Tale celei împunse, Stăpâne, primeşte împungeri la coaste şi se adapă cu
oţet şi i se arde capul foarte fără de milă.
Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci, Preacurată şi ai născut cu Trup pe Cel din fire fără de trup şi ai
hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, Maica lui Dumnezeu, cea Nefurată de nuntă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de mai sus căutând...

A Preasfintei Treimi Mărire arătându-ne nouă, vitejii ostaşi ai lui Hristos, Dumnezeieştii mucenici, împreună cu
Sfinţii Tarah, Prov şi Andronic, au înfruntat toată necredinţa tiranilor, nevoindu-se vitejeşte pentru dreapta credinţă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecand; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros
picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Tăierea urechilor cu bucurie ai suferit, Mărite Mucenice Tarah, ca o slugă bine ascultătoare a Celui Ce Şi-a plecat
ţie urechea foarte cu blândeţe şi a împlinit rugăciunile tale, care cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri!
Întinzându-vă, mucenicilor şi cu muncile chinuindu-vă, aţi stat împotriva celor fărădelege cu cuget întărit şi
făcându-vă purtători de biruinţă, cântaţi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Umplutu-s-a duhul tău, de îndumnezeită răcorire şi răsuflare, când ţi se ardeau mâinile şi capul cu foc; şi precum
tinerii, cântai, Sfinte Mucenice Tarah: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cu stropirea cinstitelor voastre sângiuri, sfinţilor, stingând jăratecul înşelăciunii, ne izvorâţi rouă darul cel
Dumnezeiesc şi revărsaţi apele vindecării, celor ce laudă sfântă pomenirea voastră totdeauna.
Se deşartă în pântecele tău Cuvântul Cel foarte Deplin, nedepărtându-Se de Sânurile Părinteşti şi Se vede; Trup şi
Se naşte Prunc; Căruia cântăm, Fecioară, veselindu-ne: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte, de şapte ori pentru Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu Putere mai
bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L
întru toţi vecii!
Fiind luminaţi cu rănile şi frumoşi cu podoabele pătimirii celei binefăcătoare, fericiţilor, staţi înaintea Domnului,
purtând cununi, umplându-vă din destul de Lumina care se trimite de acolo şi cu dragoste cântând neîncetat: tineri
binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii!
Nebunindu-se întru sine tiranul cel fără de minte, ca unul ce era biruit de împotrivirile voastre, degrab porunceşte
să vă omoare cu sabia pe voi care cântaţi Ziditorului şi Mântuitorului: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Apărătorii Treimii, bunii biruitori mucenici, care au risipit gerul necredinţei cu fierbinţeala credinţei, turnurile cele
de pază credincioşilor, florile cele veselitoare ale raiului celui înţelegător, limanurile celor înviforaţi, stâlpii cei
nemişcaţi, Mucenicii Andronic, Prov şi Tarah, să se cinstească.
Dimpreună cu Cetele cele fără de trup, cu oştile mucenicilor, cu Apostolii, cu toţi Proorocii, să lăudăm cu dreaptă
credinţă pe Stăpâna, care stăpâneşte toate făpturile, ca pe Una ce este mai Sfântă decât Heruvimii şi Singură Curată,
Maica lui Dumnezeu, preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup,
din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii să o
mărim.
Au putut vitejii, cu trupuri stricăcioase, să câştige, prin pătimiri, nestricăciune şi s-au asemănat cu îngerii, câştigând
Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită, Sfinţii Mucenic Prov, Tarah şi Andronic, slugile lui Hristos.
Arătatu-v-aţi jăratec, arzându-vă cu Focul Cel Tainic şi fără de materie şi aţi ars rătăcirea cea materialnică, marilor
mucenici; şi strălucind ca lumina, luminaţi făptura şi păziţi sufletele noastre de primejdii şi de patimi.
Astăzi Biserica lui Hristos face praznic de peste an luminat şi veselitor, prăznuind această Dumnezeiască pomenire
a voastră; dimpreună cu voi se veselesc toţi Proorocii, Apostolii şi toţi mucenicii, purtătorilor de chinuri, biruitori
cei cu nume mare.
Ridicatu-v-aţi la Locaşurile cele Luminate ale Raiului, purtătorilor de chinuri, fiind îmbrăcaţi cu haină luminoasă,
pe care aţi ţesut-o cu multe feluri de chinuri şi staţi înaintea Scaunului Atotţiitorului, rugându-vă neîncetat pentru
toţi.
Iartă-mi, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit Nestricată şi după naştere pe Ceea ce Te-a născut, când vei
şedea să judeci faptele, toate fărădelegile şi greşelile mele trece-le cu vederea, Unule, Cel Ce eşti fără de păcate, ca
un Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.
SEDElNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Vitejeşte într-armându-se cu credinţa cea tare a Sfintei Treimi, Sfinţii Mucenici Andronic, Prov şi Preaînţeleptul
Tarah, au surpat tăria rătăcirii celei de mulţi zei şi au legat popoarele cu Dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea,
luând răsplătirile cele de biruinţă, se veselesc dimpreună cu Cetele puterilor celor fără de trup. Cărora cu credinţă să
strigăm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Luminează, Ceea ce eşti Bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Curată, şi-mi strică împietrirea şi mă învaţă
să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată şi să mă izbăvesc de focul cel
nestins, cu rugăciunile tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană mort pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această nespusă iconomie a Ta? Prin care ai mântuit zidirea Preacuratelor Tale
mâini, Preaîndurate.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei

12 Octombrie
Troparul Sfântului Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei, glasul al 8-lea:

podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Cosma, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un Dumnezeiesc, ca un purtător de lumină ai strălucit tuturor, fericite, cu luminile strălucitelor şi
preaînţeleptelor tale cuvinte. Din care cere, Sfinte Ierarhe Cosma, ca să se lumineze toţi cu rugăciunile tale.
Făcutu-te-ai trâmbiţă de Dumnezeu grăitoare a Preasfintei Treimi, Celei Preaîndumnezeite, propovăduind tuturor
cinstitele şi mântuitoarele dogme şi veselind sufletele dreptmăritorilor, preacinstite.
Nicicum n-ai dat ochilor tăi somn, fericite, până ce cu adevărat ai ajuns luminat, la vârful dorinţelor; de unde,
părinte, ai luat darul adevăratei cugetări.
Fecioară ai rămas şi după naştere; căci ai născut pe Însuşi Făcătorul tuturor şi Dumnezeu; arătându-Se nouă cu
Neobişnuit şi Străin Chip, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

Pe umeri ridicând, înţelepte, Crucea Domnului tău, grăiai: şi eu m-am răstignit lumii; pironindu-ţi trupul cu frica
Lui.
Ca un râu al desfătării, reverşi tuturor cinstitele pâraie, adăpând pururea, cuvioase, minţile şi sufletele celor ce te
laudă pe tine.
Harul lui Dumnezeu umbrind asupra ta, preaînţelepte, te-a arătat nouă alt Dumnezeiesc Gură de Aur, prin cuvinte.
Chiar şi cu adevărat pe tine te cinstim credincioşii, Născătoare de Dumnezeu; că tu, cea fără de prihană, ai născut
pe Dumnezeu Care S-a făcut Trup.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe cruce văzându-Te...

Ca o trestie ager scriitoare s-a făcut cu adevărat limba ta, preafericite, scriind ca pe o tăbliţă, Cinstitele şi Mântui-
toarele Patimi ale Domnului Hristos.
Înălţându-te ca Unicul cu privirile faptelor bune, pom roditor te-ai arătat, dând îndulcire mântuitoare celor ce cântă:
Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cu înaltă rostire a cuvintelor tale de Dumnezeu arătătoare, ai lăudat preastrălucit praznicele Preacuratei şi ale
tuturor sfinţilor, cântând cu bucurie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cel liber după a Sa Fire a sărăcit asemenea slugii, pentru mulţimea bunătăţii, Maică pururea Fecioară, luând din
tine după Ipostas toată firea noastră.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Răsărit-ai ca un Luceafăr prealuminat şi străluceşti cu cuvintele inimile credincioşilor, apărându-i cu praştia ros-
tirilor tale.
Ca un biruitor întrebuinţând praştia cuvintelor tale, de Dumnezeu fericite, ai surpat îngâmfările ereticilor.
Cine, după vrednicie, va putea spune durerile tale, luptele şi sudorile pe care de voie le-ai săvârşit, afară de trup
făcându-le?
Nici mintea cea îngerească, nici cea omenească, nu poate tâlcui Minunea cea de negrăit şi de neînţeles a naşterii
tale, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Dreptului Abel ai râvnit, aducând arătat pârga cuvintelor tale, Sfinte Părinte Cosma, ca jertfe de dobitoace; punând
înainte spre mâncare, glăsuirile cântărilor tale celor bune.
Cu mucenicia cugetului tău ţi-ai petrecut viaţa şi urmând Dumnezeiescului Avraam, ţi-ai jertfit osârdia ca pe un alt
Isaac, cu adevărat preaînţelepte.
Suişuri de suflet mântuitoare ai pus, ca pe scara ce a văzut-o de demult patriarhul, ridicând pe toţi pe treptele cele
frumos aşezate ale dulcilor tale alcătuiri, Sfinte Cosma Preafericite.
Nu înceta Fecioară a îndupleca pe Fiul tău pentru robii tăi, ca să şteargă rănile greşelilor noastre, celor ce drept te
mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Prealăudată.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte rugându-se în chit, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona: din stricăciune
scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor!

Împodobit fiind cu fapte bune, Sfinte Ierarhe Cosma, de Dumnezeu insuflate, Bisericii lui Hristos ai fost
înfrumuseţare, cu cântări împodobind-o, fericite. Roagă-te dar către Domnul, ca să ne izbăvim noi de toate cursele
luptătorului, cei ce-ţi cântăm ţie: bucură-te, părinte, de trei ori fericite.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...

Peste muntele faptelor bune suindu-te, părinte, ca Moise ai luat Legea lui Dumnezeu şi pe cei amăgiţi cu lesnire i-ai
tras, cântând, vrednicule de laudă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Cumplita boală a eresurilor ai oprit-o cu doctoria cuvintelor dogmelor tale, cântând Ziditorului cântare de biruinţă:
Prealăudate, Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Izvor de Dumnezeu curgător s-a arătat limba ta, părinte, sufletelor celor învăpăiate prin patimi; care, bătând, cântă:
Prealăudate, Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Mărimu-te pe tine ca pe un Chivot şi Cort şi Pat al Cuvântului, Grădină care ai înflorit pe Hristos, Veselitoare
Mireasmă; Căruia cântăm: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Curăţindu-ţi-se sufletul, preafericite, te-ai arătat locaş al Duhului; şi de lumină umplându-te, ai luminat pe toţi să
cânte după vrednicie: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cu laudele neputând a te încununa, cuvioase, către nevoinţele tale privind, har cerem de sus să se dăruiască nouă,
celor ce dorim a lăuda acum însemnata ta pomenire, preafericite.
Acum petreci împreună cu cei de sus, bucurându-te împreună cu Cetele sfinţilor, preafericite, ale căror strălucite
lupte şi nevoinţe le lăudai cu dorinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Curăţire de greşeli dăruieşte-mi mie şi îndepărtare de răutăţi, Preacurată, cu rugăciunile tale cele de Maică,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Binecuvântată, Ceea ce eşti adevărata Întărire a credincioşilor.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala neascultării...

Iată, acum a strălucit nouă pomenire veselitoare, Dumnezeiască şi preabună, care ne veseleşte după vrednicie, a mi-
nunatului şi de Dumnezeu cugetătorului, Sfântului Ierarh Cosma, a Dumnezeiescului cântător şi de trei ori
fericitului pe care după vrednicie să îl lăudăm.
Darul tămăduirilor luând, preafericite, prin Împărtăşirea Duhului Sfânt, dezleagă întunericul sufletului meu, alungă
departe norii patimilor şi îndreptează-mă să călătoresc drept pe cărările cereşti, vrednicule de minune.
Urmând legilor tale, fericite, am ales a lăuda mutarea ta către cele de sus, nădăjduind a lua adevărate răsplătiri, de
la tine, vrednicule de laudă; cel ce rogi pe Dătătorul de cununi.
Întăreşte cu Puterea ta neputinţa sufletului nostru, Maică a lui Dumnezeu. Dezleagă, Preasfântă, greutatea ce se
pune asupra robilor tăi; Ceea ce ai Răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptăţii.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestem a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în
pântece, ai înflorit lumii Binecuvântarea. Pentru aceasta, toţi te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Iată, a venit vioara cinstitei şi Preasfîntei Treimi, Ierarhul Cosma Sfinţitul, cântând cântarea cea întreit sfântă. Deci
împreună cu dânsul să grăim: Părinte, Fiule şi Dumnezeiescule Duh, împacă lumea Ta şi zdrobeşte degrab pe
satana sub picioarele noastre.

Luminează, Ceea ce eşti Bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Preacurată şi-mi strică împietrirea şi mă
învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată şi să mă izbăvesc de focul
cel nestins, cu rugăciunile tale.
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană mort pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această nespusă iconomie a Ta? Prin care ai mântuit zidirea Preacuratelor Tale
mâini, Îndurate.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Carp şi Papil şi către cei împreună cu dânşii
13 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că
având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor,
mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Cer de la tine Hristoase să se lumineze sufletul meu cel întunecat cu Lumina Dumnezeirii Tale celei fără de
început; şi să mi se dea cuvânt ca să laud după vrednicie pe aceşti înţelepţi mucenici.
Lepădându-vă, purtătorilor de chinuri, de toată îndulcirea cea de pe pământ, v-aţi într-armat gândul către Calea cea
cerească, întâi prin sihăstrie şi acum prin sânge.
Lesne aţi putut, înţelepţilor, a răbda toată supărarea prin Puterea cea Dumnezeiască, prin care, surpând toată puterea
vrăjmaşului, aţi căpătat laudă.
Fiind eu învechit mai de demult din sfatul vicleanului şarpe, nesuferind Dumnezeu să mă vadă pierdut, sălăşluindu-
Se întru tine, Preacurată, m-a înnoit.

Ca unii ce aţi păzit în adevăr ceea ce este după chipul Ziditorului, nu aţi plecat genunchii la închinăciunile cele
împotriva lui Dumnezeu ale neamurilor, ci cu rugăciune nebiruită le-aţi surpat.
Din porunca cea necredincioasă a judecătorului, despuindu-se trupeşte vitejii, s-au îmbrăcat cu Hristos, pentru care,
ca pe nişte berbeci de jertfa, legându-se cu lanţuri, îi ducea.
Văzând Stăpânul tuturor nestrămutarea nădejdii voastre în El, aievea, prin îngeri noaptea, vă îndemna, măriţilor, să
fiţi îndrăzneţi în chinuri.
Fiindu-mi sufletul tare bolnav, Stăpână, pentru mulţimea multelor mele greşeli, tămăduieşte-l cu rugăciunea ta cea
fierbinte către Dumnezeu şi-mi vindecă patimile trupului.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai
întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă, grăind: din
cuget curat întru Domnul prăznuind.
Aleasă jertfă aţi adus lui Dumnezeu cu credinţa, măriţilor purtători de chinuri, pe lăudatul Agathodor, lepădându-vă
de înşelăciunea vrăjmaşului, pentru dragostea lui Hristos.
Stih: Sfinte Mucenice Carp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu otrava şarpelui înnebunindu-se tiranul şi poruncind să te lege pe tine, Sfinte Mucenice Carp, să-ţi jupoaie
coastele şi iarăşi să te ardă cu foc, n-a slăbit tăria ta.
Stih: Sfinte Mucenice Papil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea Cămara cea de mire a Stăpânului, Sfinte Papil, spânzurat fiind, nu te-ai înspăimântat de a fi jupuit,
nici de focul cel ce te îngrozea, nu te-ai sfiit, Dumnezeiescule.
Văzând Adam că vine Dumnezeu din pântecele tău, Stăpână, ca din întunericul patimii striga ţie: răpeşte-mă pe
mine cu mijlocirea ta din nevoile morţii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca
să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Stih: Sfinte Mucenice Papil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte săgeţi prunceşti ai socotit împroşcările cu pietre ale celor fărădelege, fiind legat, de trei ori, Fericite Papil;
că erai îmbrăcat cu podoaba credinţei cea cu adevărat nebiruită.
Stih: Sfinte Mucenice Carp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-s-a vrăjmaşul ca mort din răbdarea ta, fericite şi din vitejia ta cea tare; că ai fost îmbrăcat cu tărie, de la
Dumnezeu arătat, prin care ai biruit îndoit război, Sfinte Carp.
Gurile fiarelor le-aţi încuiat, ca şi Daniel cu arme cele Dumnezeieşti, Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil. Şi le-aţi
făcut a propovădui cu credinţă, că voi sunteţi mucenici pătimitori.
Glăsuit-a mai înainte Isaia, că numai tu, Preacurată, vei naşte pe Fiul lui Dumnezeu, pe Emmanuel, Cel Ce a voit să
Se asemene cu noi pentru milostivire şi să ne izbăvească din stricăciune.

Întărindu-vă cu Duhul şi luminând de la Dânsul răcorire, nebiruiţilor, aruncându-vă în var nestins, nicicum nu v-aţi
ars; ci, l-aţi făcut ca nişte pietre.
Cu apele învăţăturilor ai adăpat sufletele binecredincioşilor, pururea pomenite; şi pentru aceea, te-a arătat pe tine
Hristos în lume izvor îndestulat de minuni, preafericite.
Cu osârdie strigau ca dintr-ogură purtătorii de lupte: Doamne, nici foamea, nici scârbele, nici goana, nu va putea să
ne despartă pe noi, Stăpâne, de dragostea Ta.
Pe Adam cel dintâi zidit, sfatul femeiesc l-a omorât odinioară; iar acum, încăpând Dumnezeu în pântecele tău,
Stăpână, l-a înviat şi iarăşi l-a făcut fiu al Luminii.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din

Ca o vistierie de mult preţ şi izvor ce izvorăşte ape de tămăduiri, a dat Stăpânul moaştele voastre celor de pe
pământ; care şterg neputinţele patimilor cele de multe feluri şi dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinţilor
Carp şi Papi, cu un glas şi cu dragoste săvârşim Sfântă pomenirea voastră.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiranul l-
a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pironirea picioarelor aţi răbdat, preacinstiţilor mucenici şi aşa, mergând pe cale şi cântând lui Dumnezeu, aţi
sfărâmat ca praful boldurile necredinţei şi aţi întărit dreapta credinţă.
Luptându-vă, aţi strălucit mai mult decât soarele, mucenicilor vrednici de minune şi aţi alungat toată negura
rătăcirii idolilor, dăruind pururea credincioşilor luminarea cunoştinţei de Dumnezeu.
Aprinzându-se mare văpaie, ca să vă aruncaţi într-însa, Preafericita Agathonica, văzând, striga lui Hristos: nu mă
lipsi de ceata mucenicilor Tăi, Dumnezeul părinţilor.
Ca un Izvor Nedeşertat te avem, Stăpână, Ajutor şi Tare Întărire Curată, Zid şi Acoperământ Bun. Să nu ne lipsim
niciodată de sprijinul tău noi, robii tăi.

Văzând Muceniţa Agathonica că Sfinţii Papil şi Carp au fost daţi focului, a venit către ei dănţuind cu dor înfier-
bântat; pe care şi Treimea închipuind, ei erau închişi.
Luând graiul Stăpânului, înţelepţilor, vă rugaţi pentru cei ce vă ucideau. Pentru aceea şi vouă tăindu-vi-se capetele
dimpreună, v-aţi dat duhul în mâinile Domnului.
Pâraiele sângiurilor voastre, prealăudaţilor, ni s-au făcut nouă stropire şi vindecare; că au pierdut rătăcirea idolească
şi au propovăduit curat pe Dumnezeul tuturor.
Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Iertătoare, care ai născut pe Mântuitorul Cel Lesne Iertător, vezi necazul şi
suspinul poporului tău şi grăbeşte a te ruga Lui, să Se milostivească spre noi.
Irmosul:
Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea;

Apropiindu-vă acum de Lumina Cea Dumnezeiască, luminaţi Biserica cu raze de rugăciuni, gonind din ea cumplita
părere cea întunecoasă a necunoştinţei luptătorilor împotriva icoanelor şi întărind-o cu dreapta credinţă cea către
Dumnezeu.
Cetele vrăjmaşilor demoni alungaţi-le şi de supărări feriţi-ne pe noi, fericiţilor; şi mântuiţi cu voia lui Dumnezeu de
toată slăbiciunea şi boala pe cei ce aleargă la Biserica voastră, Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil.
Curgerea lacrimilor mele nu o lepădaţi, o, însoţire de sfinţi pătimitori! Şi ca unii ce aveţi acum îndrăzneală către
Stăpânul Hristos, rugaţi-vă Lui să mă scoată de la întuneric şi să mă învrednicească de Lumina Cea Neînserată.
Cântare aduc ţie cu dragoste, Stăpână, din spurcatele mele buze eu, ticălosul şi mă rog: izbăveşte-mă din noroiul
faptelor mele şi pe toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine, învredniceşte-i de starea cea de-a dreapta Fiului tău.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor, Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Dumnezeieştii credinţe...

Fiind într-armaţi cu armele credinţei, aţi stricat rânduielile celor fără de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri, prealău-
daţi; şi aţi luat cununa nestricăciunii, săvârşind calea muceniciei, Sfinţilor Carp şi Papil. Rugaţi-vă lui Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Dumnezeieştii credinţe...

Făcutu-te-ai Cort Dumnezeiesc al Cuvântului, Una Preacurată Maică Fecioară, întrecând pe îngeri cu curăţia. Deci
şi pe mine, cel ce m-am făcut mai întinat decât toţi cu greşelile trupului, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale, cu
Apele cele Dumnezeieşti, Preacinstită, dându-mi mila ta cea mare.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Dumnezeieştii
credinţe...
Mieluşeaua Cuvântului cea Neîntinată, Fecioara Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Ce a
odrăslit dintr-Însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să izbăveşti
pe om de patimile cele necinstite!
Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la Sărbătoarea Sfintei Preacuvioasei Maicii
noastre Parascheva de la Iaşi
14 Octombrie

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urme prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
Bucură-te, Tăria cea Prealăudată a părinţilor! Bucură-te, Lauda cea Preamărită a neamului nostru! Bucură-te,
Izvorul mântuirii care izvorăşti mila celor ce cu credinţă te laudă pe tine, Singură Prealăudată.
Primeşte laudă din buzele cele desfrânate, Ceea ce eşti mult Lăudată şi Preamărită. Că tu eşti Buna Podoabă şi
Mântuirea lumii, care mântuieşti pe toţi cei ce cu cucernicie te cântă pe tine.
Bucură-te, Cortule de lumină Purtător, Făclie, Biserică, Masă şi Munte Sfânt! Bucură-te, Palatul Măririi,
Dumnezeiescule Locaş al lui Dumnezeu! Bucură-te, Zidul cel Nesurpat al celor ce te lăudăm pe tine!
Ceea ce eşti Nădejdea şi Ocrotitoarea celor fără de nădejde, Ajutătoarea cea Neruşinată a tuturor, deschide-mi uşile
cele cereşti şi mă adu la Fiul tău, Stăpână şi mă miluieşte pe mine, robul tău.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe tine, Preasfântă, te măresc toate cetele îngerilor; iar noi, după datorie, neîncetat te cântăm şi cu mulţumită te
lăudăm: Bucură-te, Scăparea şi Ajutorul celor ce cu credinţă te cheamă pe tine!
Cine, după, vrednicie va lăuda naşterea Ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară? Striga cu spaimă zidirea, văzând
Taina cea săvârşită întru tine; că în adevăr n-a născut alta fiind fecioară, afară de tine.
Dăruieşte milă, celor ce cer de la tine, Fecioară şi-ţi întinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi; şi ne
întâmpină în primejdii, că pe tine te avem toţi Izbăvire în necazuri.
Lacrimi de pocăinţă nu am, ca desfrânata de demult şi în desfrânări viaţa mea cheltuind-o, cad la tine, rugându-mă
cu suspine: dă-mi, Stăpână, cu rugăciunile tale, plâns curăţitor.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând, din
Tu eşti Sprijinirea lumii, Născătoare de Dumnezeu Curată şi Mântuirea tuturor, ca Una care ai născut pe
Dumnezeu. Pentru aceea cu dragoste te mărim toţi şi te binecuvântăm.
Zid eşti şi Întărire şi Nădejde a credincioşilor şi Turn de mântuire. Pentru aceea, surpă, Preacurată, pe vrăjmaşii
care sunt asupra noastră; că în tine ne-am pus toate nădejdile.
Având nădejdea ta cea nebiruită, Preacinstită, surpăm semeţiile vrăjmaşilor, Preacurată, prin credinţa cea întru tine;
că acum ne întărim cu chemarea ta.
Vezi-mi necazul meu, Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea şi arată-ţi întru mine harul tău cel mult,
umplând de veselie sufletul meu cel smerit.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să
Te vadă, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce ne chemi din negura greşelilor.
Bucură-te, Zidul credincioşilor şi Mijlocitoarea cea tare, Preacurată! Bucură-te, Munte Sfânt, Prealăudată! Bucură-
te, Scară Însufleţită, Stăpână! Bucură-te, Bucuria şi Ajutorul tuturor celor fără ajutor şi Acoperământul celor ce cu
tot sufletul aleargă la tine.
Ceata proorocilor, strigând cu mare glas, a propovăduit înfricoşătoarea Taină a naşterii tale; că tu Singură ai născut
fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, Care după naştere te-a păstrat Fecioară, precum te-a păzit şi mai înainte de
naştere.
Cine va putea, Curată, să spună Taina ta cea mai presus de minte? Că pe Dumnezeu ai născut şi ca pe un Prunc pe
Acesta L-ai alăptat. Pentru aceea, toate neamurile te fericesc, precum mai înainte ai zis, Fecioară şi cu dragoste
cântăm pe Cel Ce te-a preamărit pe tine.
Darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, ca Una care eşti Milostivă şi Iubitoare de bine, le reverşi oamenilor
totdeauna, Născătoare de Dumnezeu, Maică Nenuntită; şi izbăveşti pe toţi din chinuri cu rugăciunile tale. Pentru
aceea, să nu treci cu vederea pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
La tine cad, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; cere prin rugăciunile tale de la Fiul tău şi Domnul, Dăruitorul a
toată bunătatea, să-mi dea şi mie iertare greşelilor.
Întru adâncul viforului celui cumplit al mării care mă învăluie m-am aruncat prin nemăsuratele şi grelele mele
păcate; potoleşte-mi furtuna şi daruieşte-mi alinarea, Ceea ce eşti cu totul Neîntinată.
Ceea ce eşti Stăpâna tuturor ziditorilor, ca Una ce pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai născut, curăţeşte-mi rănile
greşelilor, Preacurată şi vieţii celei veşnice învredniceşte-mă.
Tu eşti Mângâierea şi Scăparea robilor tăi, Preacurată; pentru aceea fă cerere de rugăciune neîncetată către
Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri, Stăpână;
ca să cântăm cu sârguinţă: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Maică Fecioară, Stăpână, mai Sfântă te-ai arătat decât toate puterile cereşti şi decât Heruvimii şi Serafimii, ca Ceea
ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.
Şi ai născut şi eşti Fecioară şi după naştere ai rămas Curată ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu,
nearzându-se pântecele tău. Pentru aceea, cu credinţă, după Dumnezeu pe tine te mărim, Preacurată.
Mă înfricoşează şi mă tulbură valurile greşelilor mele; dar tu, Preasfântă, Ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în
ceasul încercării, mântuire dăruindu-mi.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea
Ta; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Tu eşti Scăparea noastră şi Mângâiere tuturor, Fecioară Preacurată. Că, iată, Domnul tuturor, născându-Se din
pântecele tău, te păzeşte Fecioară şi după naştere. Pe Care bine-L cuvântăm cu buze nevrednice şi-L preaînălţăm
întru toţi vecii.
Pleacă-te, Ceea ce eşti gata Fierbinte Sprijinitoare a credincioşilor şi Scăparea mea şi primeşte rugăciuni dureroase
din inima mea şi mă scapă de împătimirea dobitocească şi de relele deprinderi şi plâns de bucurie dă, Fecioară,
sufletului meu celui întunecat.
Când gândesc la relele cele făcute de mine şi la judecata cea groaznică, mă înfricoşez, Fecioară şi mă tem. Dar tu,
ca o Iubitoare de oameni, mai înainte de sfârşit fă-mi Milostiv pe Judecătorul; că tu eşti Întemeierea tuturor celor
căzuţi, Nădejdea şi Folositoarea celor deznădăjduiţi.
Roagă, Curată, pe Fiul tău şi Dumnezeu să ne fie nouă Milostiv şi lesne Împăcat; şi cu rugăciunile tale păzeşte-ne
de toată nălucirea cea potrivnică şi să se surpe degrab semeţia vrăjmaşilor, ca să te lăudăm pe tine, Ceea ce eşti cu
har Dăruită.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine,
Să nu ne uiţi pe noi, robii tăi, Maică Fecioară Neispitită de nuntă, cei ce năzuim la Biserica ta. Că tu Singură eşti
Nădejdea creştinilor, Întărirea tuturor celor ce aleargă la tine, Curată; ascultă şi împlineşte rugăciunile noastre,
Stăpână.
Bucură-te, Zidul cel Nesurpat; Bucură-te, Acoperământul lumii; Bucură-te, Biserică; Bucură-te, Făclie; Bucură-te,
Scaun al lui Dumnezeu! Bucură-te, Bucuria şi Ajutătoarea tuturor, Ceea ce eşti de-a pururea Armă de mântuire
nebiruită asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Avându-te pe tine, Curată, Părtinitoare, Acoperământ şi Nădejde, Zid şi Scăpare, Curăţire şi Dezlegare de cele rele,
ne mântuim de ispite şi de primejdii, de boli şi de patimi; pentru aceea, neîncetat lăudăm puterile tale.
Tu eşti Mărirea îngerilor, Oglinda proorocilor, Lauda patriarhilor şi a Apostolilor; tu, Podoaba mucenicilor lui
Hristos, Sfinţenia pustnicilor şi a drepţilor şi Înnoirea a toată lumea.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Luminează, Ceea ce eşti Bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat şi-mi strică împietrirea; şi mă învaţă să fac
voia Fiului tău, ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată şi să scap de focul cel nestins cu
rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (1)
14 Octombrie
Tropar Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, glasul al 8-lea:

îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Viaţă pustnicească şi fără gâlceava iubind şi în urma lui Hristos, Mirelui tău, cu dragoste alergând şi jugul cel bun
al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te, împotriva vrăjmaşilor celor de gând
şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednică de
laudă, Sfântă Preacuvioasă Parascheva; şi acum, în Cămările Cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu
înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi, cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urme prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
Stih: Sfântă Preacuvioasă Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alungă negura minţii mele, cu rugăciunile tale, Cuvioasă Parascheva, ca să laud cu cântări mărita, purtătoarea de
lumină şi fericită pomenirea ta.
Ca un râu te-ai pornit din Sion, Mărită Parascheva şi bine ai adăpat cu Dumnezeieşti izvoare adunările
credincioşilor, grăind: să cântăm Domnului cântare nouă.
Cu Dumnezeieşti străluciri luminându-ţi sufletul tău, Sfântă Parascheva, cu plăcere ai ars patima trupului, cu focul
înfrânării, cântând adevărată cântare lui Hristos.
Cu Luminatele Raze ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează întunecatul meu suflet şi tulburarea
patimilor o îmblânzeşti cu mijlocirile tale, Curată.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu, Înţeleaptă Maică Parascheva, te-ai umplut de Dumnezeiescul Duh şi te-ai arătat hrănind cu cuvânt viu şi de
prisosit, cu dulceaţa creştinătăţii, pe cei ce te caută pe tine.
Cu Razele Dumnezeieştii Străluciri ai luminat pe toţi, Fericită Parascheva, alungând toată răutatea eretică şi
cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă: Sfânt eşti Doamne.
La muntele Dumnezeieştilor fapte bune ai alergat, Sfântă Parascheva şi în norul vedeniilor plecându-te, te-ai unit cu
Dumnezeu, luând tablele cele înţelegătoare ale Legii Darului.
Iată Scara pe care Iacov a văzut-o oarecând Întărită, pe care Se întărea Dumnezeu; Purtătoarea de lumină, Curată s-
a arătat rămânând Fecioară.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând, din
Cu privegherea curăţindu-te Cuvioasă Parascheva, toată te-ai umplut de lumină, toată încăpătoare de Dumnezeu te-
ai arătat şi toată te-ai arătat împreună părtaşă Duhului.
Cu foamea omorând zburdarea cea rea a tinereţilor, Fericită Parascheva şi durerile pustniceşti suferind din cuget
curat, întru Domnul te veseleşti.
Strălucind cu îndreptările vieţii, mărită, te-ai arătat ascuţită ca o sabie a lui Hristos, tăind uneltirile diavoleşti,
întărită fiind cu Dumnezeiescul Duh.
Sfeşnic cu totul Luminat, Dumnezeiască Masă, Locaş Dumnezeiesc, Chivot şi Toiag, înflorind în lume pe Hristos,
te-ai arătat Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să
Te vadă, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce ne chemi din negura greşelilor.
Cu razele tale cele de lumină purtătoare, Sfântă Parascheva, ai pierdut întunericul negurii eretice şi cu lumina
cunoştinţei de Dumnezeu luminându-te, luminezi marginile lumii.
Pe tine avându-te toţi folositoare, după vrednicie te cinstim, Preacuvioasă Parascheva; că te-ai arătat împreună
vorbitoare cu îngerii şi podoabă fecioarelor, maică cuvioasă.
Arătatu-te-ai, Maică Parascheva, rază luminată, conducătoare celor rătăciţi, celor înviforaţi ocârmuitoare, celor ce
se clatină întru cele cumplite tărie şi zid nesurpat.
Frumuseţea lui Iacov pe care a iubit-o Dumnezeu şi a locui a ales-o; Mărire pământenilor şi Năzuinţă păcătoşilor
te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Străluceşti ca ale soarelui străluciri de Raze Dumnezeieşti dătătoare de minuni, Preafericită Parascheva, celor ce
laudă ostenelile tale cele pustniceşti şi minunatele lupte.
Pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu lăudând-o cu cinste limba ta, de Dumnezeu Înţelepţită Parascheva, cântă
cuvinte cu raze luminoase, ungând înţelepţeşte inimile adunărilor creştine.
Icoana cea zugrăvită cu totul cinstită şi sfântă cu dragoste o săruţi şi pierzi zugrăviturile celor fără de Dumnezeu;
defaimi poruncile acelora, cele urâte de Dumnezeu şi fără Dumnezeu şi vesteşti cinstea şi închinăciunea icoanei lui
Hristos.
Dumnezeu, Cel Ce toate le-a întocmit cu voia Sa şi pe toate le ţine, pe mâinile tale Se ţine trupeşte, Preacurată, Cel
Ce cu Fiinţa Cea Dumnezeiască este Necuprins.

Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toţi cu dreaptă credinţă să o lăudăm, pe Preacinstita Parascheva. Că
aceasta, lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi dar de
minuni, cu Dumnezeiasca poruncă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Drept ţintă, maică, cuvântul Mirelui Hristos ai urmat Aceluia cu neabătut dor, doamnă, numită Sfântă Parascheva,
cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul nostru.
De frumuseţea care se strică nu te-ai grijit, Cuvioasă Maică Parascheva, privind la răsplătirea care este acolo şi ai
luat mărire neîmbătrânitoare, Dumnezeiasca podoabă şi veselie.
Cu râurile cuvintelor tale cele de miere izvorâtoare, Sfântă Parascheva, umpli sufletele oamenilor de veselie
Dumnezeiască, ale celor ce, cu laudă, măresc cu cântări pe Dumnezeu Cel întru totul Mărit.
Mare Taină S-a făcut întru tine, Fecioară Maică; Fiul lui Dumnezeu din pântecele tău S-a Întrupat şi tuturor S-a
arătat; Căruia veselindu-ne îi cântăm: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea
Ta; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
După legea părinţilor, ţinând adevărata credinţă părintească, preafericită, ai scuipat feţele diavolilor, sărutând
icoana Domnului cu temere de Dumnezeu; primind pe Cel Ce S-a arătat în lume din Fecioară, pe Care Îl
preaînălţăm în veci.
Minte Dumnezeiască şi alăută cu totul întocmită a Preasfântului Duh te-ai arătat, maică, prin glăsuitoare laudă de
căpetenie a credincioşilor, stâlp al Ortodoxiei şi înţeleaptă întărire; îndreptarea Bisericii, lauda monahilor şi
podoaba tuturor cuvioşilor, te-ai arătat, lăudând pe Hristos în veci.
Purtătoare de mir a Preasfântului Duh te-ai arătat Maică, prin vărsarea mirului învăţăturilor tale celor cu bună
mireasmă şi înţelepte, pierzând stricăciunea înşelăciunii cea rău mirositoare şi bine înmiresmând cinstita Biserică
cu binefacerile tale, Sfântă Parascheva, strigând neîncetat: cu cântări Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Muntele lui Dumnezeu Cel Gras, pe care proorocul de demult lăudându-l l-a arătat, tu eşti, Fecioară; din care s-a
tăiat Piatra cea din capul unghiului, Hristos şi a sfărâmat puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L
preaînălţăm în veci
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine,
Luptându-te tu pentru Biserica lui Hristos, ucigaşul de oameni neputând să te vadă, îţi trimitea ispite. Însă,
rămânând neclătinată, vrăjmaşilor celor de gând le-ai stat împotrivă vitejeşte, închinându-te icoanei lui Hristos, de
Dumnezeu Înţelepţită Parascheva.
Împodobită cu vitejie nespusă şi cu străluciri prealuminate, preafericită, cu bucurie stai înaintea Scaunului lui
Dumnezeu, unde este glasul celor ce prăznuiesc, de Dumnezeu Înţelepţită, Sfântă Parascheva.
Cinstea cea vrednică a luptelor tale ai luat-o şi ca purtătoare de cunună săltând acum în ceruri, împreună cu îngerii,
unde este soborul proorocilor şi al Apostolilor şi multa oaste a mucenicilor şi unde este adunarea patriarhilor, adu-ţi
aminte de noi, Preacuvioasă Maică Parascheva.
Ajutătoarea împăraţilor celor credincioşi în războaie, dă poporului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor, Născătoare
de Dumnezeu, acoperindu-l de toată răutatea tu, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, care nu ştii de nuntă; ca, lăudând
pe Fiul tău, pe tine să te mărim.

Arătatu-te-ai, Cuvioasă Parascheva, Bisericii ca alt soare, luminând-o pe ea cu fulgerele minunilor tale şi luminând
pe cei ce strigă ţie cu credinţă: Bucură-te, lauda pustnicilor şi podoaba fecioarelor!
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (2)

14 Octombrie

îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Viaţă pustnicească şi fără gâlceava iubind şi în urma lui Hristos, Mirelui tău, cu dragoste alergând şi jugul cel bun
al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te, împotriva vrăjmaşilor celor de gând
şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednică de
laudă, Sfântă Preacuvioasă Parascheva; şi acum, în Cămările Cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu
înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi, cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Dănţuind, maică, în ceruri şi stând pururea înaintea lui Hristos Mirelui tău, cu îngerii şi cu proorocii, cu Apostolii şi
cu cuvioasele femei; roagă-L pentru noi.
Postul iubind şi cinstita smerenie fecioară, pe Dumnezeu cel adevărat ai veselit; Aceluia neîncetat roagă-te pentru
noi.
Glasul lui Hristos Cel de bucurie ţi-a venit pe pământ când făceai rugăciune, maică cinstită şi de bucurie te-ai
umplut; pe Acesta cu cântări roagă-L pentru noi.
Cetele îngereşti şi omeneşti, Fecioară, te laudă neîncetat pe tine care nu ştii de mire; că pe Ziditorul lor, ca pe un
Prunc, pe mâinile tale L-ai purtat.
Catavasie:

Cere, Sfântă Parascheva, mireasa lui Hristos cea mărită, să se dea iertare de greşeli celor ce te laudă pe tine cu
credinţă.
Fugind te-ai îndepărtat şi te-ai sălăşluit în pustie şi în munţi pururea şi în peşteri, spre plăcere făcând lui Dumnezeu.
Aflat-ai pe Care L-ai iubit din suflet, Preacinstită Parascheva, ca o vistierie ascunsă în largul pustiei.
Pe tine noi toţi te-am agonisit Scăpare şi Zid al nostru creştinesc şi pe tine te mărim neîncetat, Maică Nenuntită.
Catavasie:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întărăşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Oglindă neîntinată şi sfântă cu gândul te-ai făcut strălucind pururea, ca un luminător în mijlocul pustnicilor, mărită.
Aflându-te în goliciune trupească, cu pălire de soare te-ai ars pentru dragostea Mirelui tău şi ai suferit răceala
gerului.
Cu priveghere de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni şi suspine ţi-ai veştejit pornirile trupului, preafericită
maică.
Pe Hristos pe Care L-ai născut Preacurată Fecioară roagă-L să dăruiască robilor tăi iertare de greşeli.
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm către Tine...

Cele potrivnice zilei şi lumii ştiindu-le, n-ai voit a face pofta diavolului, celui izvoditor de pofte.
Socotea vrăjmaşul că va birui dragostea ta şi curăţia, dar de batjocură a rămas cu uneltirile sale cel preaviclean.
Îngropat-au trupul tău ca pe un nestricăcios; că tu, ca şi cum ai fi fost fără de trup, ai vieţuit, mireasă a lui
Dumnezeu.
Fecioară după naştere, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm pe tine; că ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu.
Catavasie:
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Valurile lumeşti le-ai călcat şi stai înaintea Ziditorului lumii, zburând, Maică, prin post şi rugăciuni, ca şi cu aripi
împodobite cu aur, de Dumnezeu fericită.
Pentru viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu, Preacinstită, ca un dar sfinţit te-ai dat moştenirii tale, Sfântă Parascheva,
venind la apus, ceea ce eşti preamărită.
Viaţă fără prihană din tinereţe iubind şi voind a întrece cetele cele nevăzute, tăinuită fiind pe pământ, cuvioasă spre
minune ai fost, arătându-te Dumnezeu.
Roagă-te, de Dumnezeu Născătoare Curată, să scăpăm de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale şi să dobândim
Dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Care negrăit S-a Întrupat din tine.
Catavasie:
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toţi cu dreaptă credinţă să o lăudăm, pe Preacinstita Parascheva. Că
aceasta, lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi dar de
minuni, cu Dumnezeiasca poruncă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei..

Apus-ai ca soarele, cuvioasă maică şi luminezi cu minunile pe cei ce cântă cu fierbinte credinţă şi dragoste:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Umplutu-s-au toate laturile de bună mireasma ta întru aflarea moaştelor tale; cărora porunceşti, cuvioasă, a cânta cu
credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Află-te, maică, şchiopilor îndreptare, că cel ce era bolnav de picior, sărind, a strigat fără tăcere: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri!
Iată, tu, Fecioară, Aceea pe care te-a proorocit cu Duhul Sfânt marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu zămislind, L-
ai născut şi Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Catavasie:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Întărindu-te cu mintea, râvnind vieţii îngereşti, trupul ţi-ai dat postului şi rugăciunii, cuvioasă şi înviezi în veci.
Preafericită între femei te-ai arătat, Fericită Parascheva, cântând Făcătorului: pe Tine Te preaînălţăm în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Slăbănogului, ce a fost întru mulţi ani, tămăduire neputinţei i-a dat, preacinstită. Pentru aceasta pe tine te-a lăudat,
cuvioasă, în veci.
Ca Una care eşti mai Înaltă decât toate făpturile de Dumnezeu Născătoare, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeului
nostru, să ne mântuim de toate chinurile, noi, cei ce te cinstim pe tine cu adevărată dragoste.
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Nu înceta a ruga pe Hristos, maică cuvioasă, să ne scape din nevoi pe noi, slugile tale, care din suflet te lăudăm pe
tine.
Frumuseţea fecioarelor te-ai arătat, cuvioasă, că vieţii îngereşti ai râvnit; deci nu înceta a te ruga pentru cei ce te
cinstesc pe tine.
Unitu-te-ai cu cetele celor fără de trupuri şi stai înaintea Stăpânului bucurându-te cu fecioarele cele înţelepte;
Acestuia acum roagă-te pentru lume.
De bucurie şi de veselie umple-mă, Fecioară, ca Una care ai primit Pricina bucuriei; că tu ai izvorât tuturor bucuria.
Catavasie:
Tot neamul omenese să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
Sfânta Prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.

Arătatu-te-ai, Cuvioasă Parascheva, Bisericii, ca alt soare, luminând-o pe ea cu fulgerele minunilor tale şi luminând
pe cei ce strigă ţie cu credinţă: Bucură-te, lauda pustnicilor şi podoaba fecioarelor!
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie

14 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Cu credinţă nevoindu-vă şi lupta săvârşind, cu cunună de biruinţă v-aţi încununat, Dumnezeieştilor mucenici;
pentru aceasta prăznuim, veselindu-ne, Dumnezeiască pomenirea voastră.
Cu puterea Dumnezeiescului Duh, ca şi cu nişte aripi ridicându-vă, aţi trecut noianul chinurilor fără udare, măriţilor
mucenici; şi acum v-aţi sălăşluit la Dumnezeiescul Liman al Strălucirii Celei de sus.
Cu crucea, ca şi cu o pavăză îmbrăcându-vă, fericiţilor, pe vrăjmaşul cel fără de trup l-aţi biruit cu trupul; luând
chinuri de multe feluri şi moarte nedreaptă.
Pe cea care a încăput în pântece pe Domnul cel mai înainte de veci, pe Fecioara care este fără prihană să o lăudăm;
că s-a făcut mai Desfătată decât cerurile, Întrupând pe Dumnezeu pentru bunătate.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Ca nişte struguri Dumnezeieşti ai Viei Celei Dumnezeieşti fiind cu adevărat, aţi izvorât nouă vin din nevoinţe,
mucenicilor, care duhovniceşte veseleşte minţile cu harul.
Stih: Sfinte Mucenice Nazarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tare ai stat împotrivă, Sfinte Nazarie, mucenice al lui Hristos, prigonitorului celui ce ţi-a poruncit ţie să jertfeşti
zeilor celor urâţi, preafericite; celui ce era gata să te înjunghie ca pe un miel, mărite.
Împreună glăsuire de laudă să cântăm toţi astăzi cu credinţă, Sfântului Nazarie, Sfântului Protasie, Sfântului
Ghervasie şi Sfântului Chelsie, celor ce au fost martorii adevărului întru Duhul.
Cortul Legii mai înainte te-a închipuit pe tine, Curată, Ceea ce erai să fii Locaş Sfânt lui Dumnezeu; din Care avea
să vină Curăţirea noastră; Cel Ce ne dăruieşte nouă sfinţenia.
Irmosul:
duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade întru Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire prin
Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale!
Dragostea sfinţilor Tăi mucenici, cea mai presus de minte, covârşeşte tot gândul, Cuvinte; asemenea şi luptele şi
nevoinţele cele mari şi vitejiile, pe care le-ai dat celor ce au pătimit după Lege.
Un cuget în deosebite trupuri au arătat, fiind răniţi ostaşii lui Hristos şi pe Unul Dumnezeu în privelişte au
mărturisit şi înşelăciunea mulţimii zeilor arătat au pierdut-o.
De lupta Cinstiţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie, îngerii s-au mirat; cum, în trup luptându-se
cu cel fără de trup, l-au doborât pe pământ bărbăteşte.
Ca nişte vrednici ostaşi, ca nişte nebiruiţi mucenici şi viteji ai lui Hristos, ca nişte apărători ai creştinătăţii, aţi
moştenit cereştile locaşuri şi vă veseliţi pururea împreună cu cetele îngereşti.
Nedeşertând Sânurile Părinteşti, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, în sânurile tale cele Preacurate a încăput
Dumnezeu Cel Preaînalt, gătind ca un Bun Dumnezeiasca şedere a tuturor şi mărirea cea nesfârşită.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dumnezeu, Cel Ce este peste toate şi ai născut pe Fiu Cel fără de ani; Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te
laudă.
Trupul tău, Sfinte Nazarie, s-a împărtăşit bătăilor, rănilor şi chinurilor celor de multe feluri; pentru aceasta ne
izvorăşte mir cu bun miros, care umple de bună mireasmă sufletele celor ce te laudă pe tine cu credinţă neîndoită,
întru tot lăudate.
Cu picăturile sângelui tău ai stins cărbunii mulţimii zeilor, purtătorilor de chinuri; şi cu focul Dumnezeieştilor
minuni, întru tot înţelepte, ai ars uscăciunea cumplitelor patimi cu Dumnezeiescul Har al Mântuitorului, Sfinte
Mucenice Nazarie.
Florile cele ce dau din sine Mireasma Dumnezeieştii Cunoştinţe, Grădinile Dumnezeieştii Ştiinţe, pomii cei roditori
ai Raiului, pe preabunii şi luminaţii mucenici să-i lăudăm şi cu credinţă să-i fericim.
Să fie lăudat Sfântul Nazarie, să fie mărit Mucenicul Chelsie şi împreună cu Sfântul Protasie să fie lăudat cu
credinţă viteazul Mucenic Ghervasie, care sunt stâlpii neclătinaţi ai Bisericii şi temelii nemişcate.
Sabia care păzea oarecând Edenul, dosul a dat, Curată, credincioşilor celor însemnaţi cu cinstit sângele ce s-a scurs
de demult prin împungerea suliţei, din coasta Celui Ce a Răsărit din tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu...

Călătoriile tale au fost pe ape, Preafericite Nazarie şi nu s-au cunoscut într-însele urmele tale cele întru Duhul, cu a
Cărui putere pe toţi vrăjmaşii ai ruşinat.
Patimile trupurilor celor nevindecate le-ai vindecat cu Dumnezeiescul Har, Mucenice Nazarie; pe care cu bună
mireasmă îl izvorăşti celor ce se apropie de cinstitele tale moaşte.
Călcând arătat Dumnezeiescul Protasie şi cu dânsul Marele Ghervasie bogăţia cea vremelnică şi boieria, s-au
învrednicit de vrednica-i mărire.
Legile firii tu Una le-ai înnoit, Fecioară, născând pe Dumnezeul Cel fără de moarte, Cel Ce S-a îmbrăcat în Trup
muritor, ca să Îndumnezeiască pentru bunătate pe cei omorâţi.
Irmosul:
Înţelepţii lui Dumnezeu, care săvârşiţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi
să ne bucurăm, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Mărirea cea împătrit numărată a mucenicilor lui Hristos, să o lăudăm, credincioşilor, cu laude de cântări; pe Sfinţii
Mucenici Nazarie, Protasie, pe Ghervasie şi Chelsie, că aceştia s-au nevoit până la tăiere şi moarte, aceştia luând
cununa nestricăciunii, se roagă să ne mântuim noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Pe Piatra Dumnezeieştii Cunoştinţe întărindu-vă paşii inimilor voastre, măriţilor, nu i-aţi abătut spre uneltirile
vrăjmaşilor; ci pururea cântaţi: Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Lumina Cea Neînserată v-a Răsărit vouă celor ce prin sânge aţi pătimit şi veselia cu adevărat v-a primit, marilor
mucenici, pe voi, cei ce cântaţi: Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Sfinţit-aţi cetăţile, cu râvnă înconjurându-le, fericiţilor, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor şi dând toată
vindecarea celor ce le trebuia, cu Harul Preasfântului Duh, purtătorilor de chinuri.
Preasfinţit Palat aflând Dumnezeu pântecele tău, într-însul S-a Sălăşluit, făcând fii luminii, Ceea ce eşti cu totul
fără prihană, pe cei ce strigă: Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Mânecând către Soarele Cel Mare, ce minunat a Răsărit din Fecioară, nebiruiţilor mucenici, lumină aţi fost şi
întunericul înşelăciunii cu harul aţi împrăştiat; pe Domnul lăudaţi-L, strigând şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Roma cea veche a propovăduit nevoinţele tale, Sfinte Nazarie, mult pătimitorule şi Constantinopolul laudă
minunile, ţinând cu credinţă sfinţitele tale moaşte şi strigând: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Dumnezeiescul Nazarie izvorând mirurile harului, îndeamnă pe toţi cei ce aleargă cu credinţă să le ia spre luminare
şi curăţire; cei ce strigă: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Pe voi, vitejii purtători de chinuri, Sfinţilor Nazarie, Chelsie, Protasie şi Ghervasie, avându-vă rugători prea tari
către Dumnezeu, cu dragoste strigăm: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu trupul unindu-se cu tine după Fiinţă, Cel Ce dă tuturor viaţă, pe mine tot iarăşi m-a zidit, tot m-a înnoit, cel ce
am fost învechit în păcate, Preacurată. Pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Cu Puterea lui Hristos întărindu-vă, a Celui Ce a călcat răutatea pierzătorului; plecându-vă acestuia grumajii, aţi
luat sfârşit prin sabie, dezlegându-vă de trup, marilor mucenici. Pentru aceasta, după vrednicie, sunteţi fericiţi.
Împodobiţi aţi fost cu rănile trupului şi îngerilor v-aţi asemănat; şi acum staţi înaintea Feţei Ziditorului, pururea
bucurându-vă şi cu împărtăşirile cele preafrumoase arătat împodobindu-vă, întru tot fericiţilor.
Cu semne şi cu minuni v-a împodobit Stăpânul, mai înainte de sfârşit şi după sfârşit, întru tot Lăudaţilor Nazarie,
Protasie, Chelsie şi Ghervasie, nebiruiţilor mucenici. Pentru aceasta, după vrednicie, sunteţi fericiţi.
Sfinţitu-s-au toate prin dragostea voastră, săvârşind astăzi pomenirea voastră. Se bucură mucenicii şi proorocii cu
noi prăznuiesc; cu care împreună rugaţi-vă pentru noi Făcătorului de bine, întru tot fericiţilor.
Glasul Dumnezeiescului Gavriil aducem ţie, bucurându-ne, Fecioară Preacurată: Bucură-te, Ceea ce eşti plină de
har! Lauda mucenicilor şi a Apostolilor şi mântuirea tuturor credincioşilor, Fecioară Maică, care nu ştii de nuntă.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.

A mucenicilor celor nevoitori împătrită Dumnezeiasca şi cinstita pomenire cu sfinţenie să o prăznuim, îndulcindu-
ne în toate zilele cu minunile lor, ca şi cu nişte izvoare, care izvorăsc din cinstitele lor moaşte, oprind bolile
credincioşilor, cu puterea Duhului.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Luminează, Ceea ce eşti bună, cu lumina ta sufletul meu cel întunecat, Curată şi-mi împrăştie întunecarea şi mă
învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată şi să mă izbăvesc de focul
cel nestins cu rugăciunile tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
Dacă a văzut Nevinovata Fecioară pe Mieluşelul ridicat pe Cruce, tânguindu-se, striga: Dulcele meu Fiu! Ce nouă
şi preamărită vedere este aceasta? Cum, Cel Ce ţii toate cu mâna, pe lemn Te pironeşti cu trupul?
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Luchian, preotul

15 Octombrie
Troparul Sfântului Mucenic Luchian, preotul, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte
Mucenice Luchian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Cânta-voi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului şi ai acoperit pe Faraon cu căruţele
şi cu puterea lui.
Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind, Sfinte Luchian, cu înţelepciune, cu har şi cu putere duhovnicească, ai luminat popoare şi le-ai povăţuit,
mucenice, către cunoştinţa lui Hristos.
Împlătoşându-te pe tine cu armele dreptei credinţe ca un Milostiv, Cel Ce a purtat neputinţa noastră, te-a făcut nebi-
ruit de luptele vrăjmaşilor, mucenice.
Cu mrejele Dumnezeieştilor tale dogme, ai tras la Înălţimea Cerească, pe cel ce căzuse în adâncimea relei credinţe,
mult pătimitorule, vrednicule de minuni.
Cu cuvântul ai zămislit fără sămânţă pe Cuvântul Tatălui Celui Veşnic, mai presus de pricină şi de cuvânt,
Preacurată şi L-ai născut pentru mântuirea noastră.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Casă ai făcut lui Dumnezeu sufletul tău, mucenice, cu lumina virtuţilor şi cu rugăciunile tale ai surpat la pământ
capiştile idolilor.
Împroşcându-te cu tot felul de încercări şi chinuindu-te cu durerile chinurilor, mucenice, lăudai ca pe un Făcător de
bine, pe Cel Ce te-a învrednicit de acest fel de bunătăţi.
Trupul ţi l-ai dat chinurilor, mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie; jertfă cinstită şi fără prihană te-ai adus pe tine
Stăpânului.
Prunc Se naşte din Fecioară, Cel Ce a făcut veacurile cu voirea; pe care, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, o
lăudăm şi neîncetat o fericim.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade întru Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin
Palmă Curată; şi a mântuit pe cei ce cântă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale.
Tare te-ai arătat împotriva înşelăciunii, fericite şi multora îndemnător către Dumnezeieştile nevoinţe totdeauna şi cu
răbdarea chinurilor ai smerit puterea cea neputincioasă a vrăjmaşului.
Întins fiind pe lemn şi cu curele tras fiind şi de foamea şi de setea cea în vreme îndelungată topindu-te şi cu obiecte
ascuţite zgâriat fiind, ai răbdat, mucenice,vrednicule de laudă, Sfinte Luchian.
Vestind Legea cea Dumnezeiască, ai întors pe cei fărădelege şi i-ai plecat a bea paharul muceniciei cu osârdie. Cu
care împreună te-ai sălăşluit în Curţile cele Dumnezeieşti, îndulcindu-te de lemnul vieţii, pururea pomenite.
Strălucind din pântecele tău, Soarele Dumnezeirii, Fecioară, a luminat pe cei din întunericul multor zei şi pe cei din
umbra morţii i-a luminat, Căruia cântăm: Mărire, Hristoase, Puterii Tale.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de
noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Arzând mărăcinii patimilor, cuvioase, prin osteneli sihăstreşti, cu curgerile sudorilor tale, ai stins cuptorul
păgânătăţii, cu totul fericite.
Împresurându-te cu chinurile şi cu durerile gerului, petreceai uitându-te la Dumnezeu Cel Ce poate mântui, sfinte;
întru ale Cărui mâini ai pus duhul tău, veselindu-te.
Pe păgânii cei depărtaţi de Dumnezeu i-ai înfruntat, fericite şi fiind cuprins de întristări îndelungate şi de dureri, te-
ai apropiat de Hristos, ale Cărui Patimi le-ai închipuit.
După naştere, ai rămas Nestricată, Preacurată şi ai mântuit de stricăciune neamul omenesc, ca Una ce ai născut pe
Dumnezeu. Pentru aceea, cu credinţă şi cu dragoste, te fericim.

Neudat ai trecut furtuna chinurilor şi cu Dreapta Cea Atotputernică s-a izbăvit trupul tău din adâncime, păzindu-se
nevătămat pentru cei ce doreau de el, de Dumnezeu fericite.
Aprinzându-te de dragostea lui Hristos, mărite, ai stat până la moarte împotriva tiranului, preaînţelepte. Pentru
aceea veselindu-te, te-ai învrednicit de Împărăţia Cerurilor.
Cel Ce a scos pe Iona a treia zi din pântecele chitului te-a izbăvit şi pe tine din adâncimea mării după treizeci de
zile, slujind la aceasta fiarele cele din mare.
Curată Porumbiţă şi Singura Neîntinată, te-a aflat pe tine Cuvântul Cel Preacurat şi din tine a binevoit a Se naşte,
Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, Fecioară fără prihană.
Irmosul:
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Pe cel ce a strălucit mai întâi în pustnicie şi apoi s-a luminat prin chinuri, toţi să-l cinstim pe Sfântul Mucenic
Luchian cu cântări întru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi; Prealăudate
Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pornirea graiurilor tale înţelepte nesuferind-o tiranul, te şi omoară şi în adâncul mării te aruncă, nesocotind că îţi
pricinuieşte Împărăţia cea de sus în veci şi Dumnezeiasca mărire.
Neînchinându-te celor ciopliţi şi neplecându-ţi genunchii la idoli, te-ai aruncat în foc de chinuire şi ai intrat în
cuptorul ispitelor, răcorindu-te prin Duhul, cu Puterea Dătătorului de rouă, de Dumnezeu înţelepţite mucenice.
Fiind neamurile ucise şi întunecate întru adâncul necredinţei păgâneşti, le-ai scos cu cuvintele tale cele purtătoare
de viaţă, vrednicule de laudă, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Ceea ce Una eşti Binecuvântată între femei, pe Care bine-L cuvintează
Oştile cereşti şi adunările oamenilor, Cel Ce ne-a izbăvit pe noi de blestemul cel dintâi, Ceea ce eşti Una
Binecuvântată.

Pe cei topiţi de foamea cea înţelegătoare i-ai întărit cu pâinea cuvintelor tale şi le-ai arătat să cinstească numai pe
Domnul, Care este Pâinea vieţii noastre, Sfinte Mucenice Luchian; Căruia toţi cântăm: pe Domnul lăudaţi-L
lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Călcând prin pătimirea ta uneltirile cele viclene ale vrăjmaşului celui înşelător, te-ai ridicat, mărite, către înălţime,
vrednicule de laudă şi ai ajuns Cetele îngerilor, cântând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-Lpreaînălţaţi întru toţi
vecii.
O, ce lucruri minunate s-au săvârşit întru tine, Sfinte Luchian, Mucenice, pururea pomenite! Că, primind sânul
mării trupul tău cel sfânt, nu l-a stricat, ci l-a dat pe uscat fără stricăciune, ca să izvorască pâraie de tămăduiri, celor
ce te iubesc pe tine.
Cu limba şi cu inima te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată; că ai născut pe Domnul
îmbrăcat cu Trup şi înţelegându-se în două firi. Pe Care toate Puterile cerurilor Îllaudă întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Străluceşte-ţi, înţelepte, sfinţita pomenire, risipind norul patimilor cu Razele Duhului şi luminând adunările
credincioşilor, arde oştile demonilor şi păzeşte-ne, pe noi care prăznuim sfântă pomenirea ta.
Dezlegatu-te-ai de legăturile trupului, fericite şi bucurându-te, ai zburat către înălţimea cerului şi te-ai arătat
Făcătorului împodobit cu frumuseţile rănilor; Căruia şi stai înainte, veselindu-te împreună cu mucenicii.
Mucenicul Luchian ne-a adunat pe noi astăzi, să-i lăudăm patimile şi luminata nevoinţă, vitejia cea până la sfârşit şi
darul cel bogat al minunilor. Pe care, după vrednicie, îl fericim.
Arătatu-te-ai Locaş al Înţelepciunii, Celei mai presus de gând, Preacurată Fecioară şi Scaun Însufleţit şi Uşă. Pentru
aceea te măresc adunările oamenilor şi Oştile îngerilor, Ceea ce Singură eşti mai Aleasă decât toate.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla ce ai
purtat în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

Cu cuvântul harului ungând inimile credincioşilor, Sfinte Mucenice Luchian, i-ai pregătit a se nevoi şi a birui
călătoria cea Dumnezeiască, te-ai învrednicit de mărirea mucenicilor. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, cinstim
sfântă prăznuirea ta, pururea pomenite, mărind pe Mântuitorul, prealăudate purtătorule de chinuri. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Ca pe o Fecioară şi ca pe Ceea ce Singură ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim; că
întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc ai aplecat pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta
neamul îngeresc şi omenesc, cu cuviinţă mărim Preasfântă naşterea ta şi cu un glas strigăm către tine: roagă-te
Fiului şi Dumnezeului tău, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu credinţă şi cu dragoste laudă Preasfântă
naşterea ta.
şi Cuvântul...
Stând, Fecioară, înaintea Crucii şi văzând Răstignit pe Fiul tău şi Dumnezeu, Preacurată, strigai, chinuindu-te şi cu
lacrimi pătimind, ziceai: cum voi suferi acestea şi celelalte ocări? Oţetul şi bătăile cu trestia, loviturile cu palma,
împungerile şi străpungerea coastei, eu, Ceea ce Te-am născut fără de durere? Iar acum chinurile Tale îmi amărăsc
sufletul văzând Patimile care suferi, Stăpâne, de bună voie.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul

16 Octombrie
Troparul Sfântului Mucenic Longhin Sutaşul, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Longhin, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-L Israel cel de demult, prin mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfinte Mucenice Longhin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind strălucit cu Dumnezeieştile vărsări de lumină şi dimpreună cu Cetele îngerilor stând înaintea lui Hristos
Dumnezeu, mărite, luminează pe cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea prealuminată.
Nimic nu te-a despărţit de unirea cu Dumnezeu, mucenice, fiind despărţit de dulceaţa cea trupească prin credinţă şi
îndulcindu-te curat întru iubirea cea desăvârşită.

Slujind cu gând curat lui Dumnezeu Cel Viu, Sfinte Longhin, Preaînţelepte, nicidecum n-ai dat închinăciune la
idolii cei morţi, fericite. Drept aceea, fiind omorât, ai ajuns către Viaţa Cea fără de sfârşit.
Pe Cuvântul Tatălui, cu cuvântul L-ai zămislit în pântecele tău, ca să dezlege pe oameni din necuvântare pentru a
Sa bunătate, Maică Fecioară Preacurată, Binecuvântată, cu totul fără de prihană.

Cunoscând pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Cel Adevărat, Care pătimea pentru noi, ai crezut, Sfinte
Mucenice Longhin, într-Însul, cu tot sufletul.
Sufletul tău ca un pământ plin de umezeală, luând sămânţă cuvântătoare, a odrăslit spic al Dumnezeieştii drepte
credinţe, înţelepte.
Cu Puterea Crucii trecând noianul chinurilor, ai ajuns la Limanurile cele line, mărite, veselindu-te.
Fiindu-mi sufletul bolnav pentru înmulţirea patimilor, vindecă-l, Maica lui Dumnezeu Preacurată, şi-l îndreptează
către mântuire.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Avându-ţi cugetul întărit în credinţă, fericite, ai stricat întărirea înşelăciunii cea slabă, Sfinte Mucenice Longhin şi
strigai: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Văzând pe Domnul Măririi Cel fără pătimire, înălţat şi pironit pe Lemn, L-ai mărturisit Fiu al lui Dumnezeu,
prealăudate, pătimind de a Sa voie.
Văzând pe moarte veştejindu-se cu moartea Celui fără de patimă, te-ai grăbit, Sfinte Longhin, să mori pentru El şi
să trăieşti după moarte dimpreună cu cei ce s-au chinuit cu bună laudă.
Mai presus de cuvânt ai născut, Preacurată, pe Cuvântul, Cel Ce S-a făcut Om, unindu-se după Ipostas în pântecele
tău şi îndoit S-a arătat, cu voirile şi cu lucrările.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Făcându-te înstrăinat de tot pământul cu adevărat, te-ai înfrumuseţat cu rănile răbdătorilor de chinuri, Sfinte
Longhin şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi.
Fiind îngrădit cu Puterea Crucii, ai putut să biruieşti nebunia tiranilor cea neputincioasă, Mucenice Longhin,
purtătorule de chinuri.
Întărind, Sfinte Longhin, inima ta pe temeiul cel neclătinat, ai rămas nemişcat de valurile ispitelor.
Să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, care Singură a născut pe Dumnezeu fără de ispită bărbătească, noi, cei ce
ne-am mântuit printr-Însa şi cu dragoste să o fericim.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Văzând că s-au clătinat munţii şi pământul în ziua patimii, te-ai clătinat şi tu din starea necredinţei şi te-ai întărit,
Sfinte Mucenice Longhin, în credinţa Celui Ce pătimea.
Cunoştinţă adevărată, desăvârşit şi înţeleaptă ai luat, văzând că se schimbă făptura şi te-ai primenit către Cunoştinţa
Cea Dumnezeiască, Sfinte Mucenice Longhin.
Răbdat-ai cumplit chinuire, veselindu-te şi ţi-ai plecat grumazul sub sabie, cu gând neîndoit, Sfinte Longhin, tăind
prin credinţă capetele vrăjmaşilor.
Usucă şi dezrădăcinează cugetele cele spinoase ale minţii, din inima mea, Ceea ce eşti fără de prihană şi o arată
roditoare cu mijlocirea ta, Fecioară Preacurată.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor, cu Sângele

Veselindu-se, s-a bucurat Biserica astăzi, întru cinstită pomenirea răbdătorului de patimi, a Sfântului Mucenic
Longhin, cântând: Tu eşti Puterea mea, Hristoase şi Întărirea.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
au cântat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Pătimind pentru Lege, mucenice, cu gând vitejesc al sufletului, ai ruşinat toate sfaturile celor fărădelege şi după
dreptate, te-ai încununat cântând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Dumnezeiescul har a venit peste moaştele tale, risipeşte toată durerea, celor ce se apropie de tine cu bună credinţă,
fericite şi te propovăduiesc mărturisitor nebiruit al adevărului.
Nu ţi-a fost milă de trupul tău cel muritor, Sfinte Mucenice Longhin, pentru Hristos; n-ai vrut să jertfeşti
demonilor, ci te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu fără prihană, cu bucurie tăindu-te prin sabie, vrednicule de
laudă.
Ca într-o Curată S-a Sălăşluit întru tine Cuvântul Cel Preacurat, Fecioară, voind să cureţe prin tine spurcăciunile
oamenilor; că Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

Adormind mai înainte mişcările trupului, cu privegherile cele către Domnul, mărite, ai adormit cu somnul cel
preadulce, pururea pomenite, omorându-te pentru Hristos, Care a izvorât morţilor viaţă, prin Dumnezeiasca
adormire pe Lemnul Crucii.
Văzut-ai, preafericite, pe Dumnezeu Cel Ce S-a făcut Om pentru milostivire, împuns fiind cu suliţa în coastă şi
izvorând sânge şi apă, te-ai rănit de dragostea Lui cea dulce, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Stins-ai focul cel idolesc, cu curgerile sângiurilor tale, Sfinte Mucenice Longhin preaînţelepte şi ai ars pe cei cio-
pliţi şi capiştile cele netemeinice, aprinzându-ţi-se sufletul cu Dumnezeiască râvnă şi cântând: lăudaţi, toate
Luminându-ţi-se ochii inimii cu Strălucirile Cele Dumnezeieşti, ale Celui Ce a întunecat lumina soarelui, ai părăsit
negura relei credinţe, Sfinte Mucenice Longhin şi te-ai arătat ca o stea care luminează pe toţi cei ce cântă: lăudaţi,
toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cu gura şi cu limba şi cu sufletul te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu şi te rog, Preacurată,
luminează inima mea cu lumina ta şi mă izbăveşte de întunericul cel cumplit, pe mine cel ce cânt: lăudaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi au stins puterea focului, cu vârtutea
încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată...

Puterea mea şi Lauda este Cuvântul, Cel Ce Şi-a întins mâinile pe Cruce, ai strigat mucenice către cei fărădelege şi
închipuind Patima Lui cea Preafericită, rabd moarte de bună voie.
Ca un împodobitor răbdător de patimi, umplându-te de har, te-ai arătat cu totul preafrumos; şi stai înaintea
Cuvântului Celui Frumos, luând răsplătirea multelor tale dureri.
Pe tine, Sfinte Longhin, cel ce te-ai arătat ca un soare luminos şi neapus şi cu razele tămăduirilor ai luminat toată
lumea şi ai risipit negura necunoştinţei, te fericim.
Ridicatu-te-ai către Locaşurile cele veşnice şi te-ai numărat împreună cu cetele tuturor sfinţilor mucenici; cu care
împreună adu-ţi aminte, Sfinte Mucenice Longhin, de noi, cei ce prăznuim pomenirea ta cu dreaptă credinţă,
preafericite.
Locaş Luminii Celei Neînserate te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, prin care cei din întuneric şi din umbra
morţii au văzut Lumina. Drept aceea luminează-mi simţirile inimii mele, Preacurată.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
unind firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Văzut-ai pe Mântuitorul răstignit şi luminându-te cu Razele Lui, ai fugit de întunericul cel preaadânc al
necunoştinţei şi te-ai îndreptat către Dumnezeiasca Cunoştinţă, crezând că Cel Ce Se vede, este Dumnezeu. Pentru
aceasta şi chinuindu-te te-ai numărat cu cetele mucenicilor, veselindu-te, Sfinte Mucenice Longhin, Preafericite. Cu
care împreună roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.

Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care ca o corabie necârmuită se îneacă în furtuna supărărilor şi arătându-se în-
sărcinat de povara păcatelor şi primejduindu-se a cădea în fundul iadului, apucă înainte, Născătoare de Dumnezeu,
cu rugăciunea ta cea fierbinte şi-l mântuieşte, dându-i limanul cel lin; ca să strig cu credinţă către tine: roagă-te
Fiului şi Dumnezeului tău, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că pe tine te am Nădejde eu, nevrednicul, robul tău.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul,Mieluşeaua,văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând şi cu amar a strigat:
lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea pe care o rabzi pentru
milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi Izvorul Cel Nedeşertat, milostiveşte-te şi dă-
ruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Osea

17 Octombrie
Troparul Sfântului Prooroc Osea, glasul al 2-lea:
A proorocului Tău Osea pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Lui Dumnezeu Celui Ce a ajutat în Egipt lui Moise şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de
biruinţă să-I cântăm, că S-a preamărit.
Stih: Sfinte Proorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un grăitor de Dumnezeu cu adevărat, o, Proorocule Osea, stând înaintea Dătătorului de viaţă, roagă-te neîncetat
să izbăvească de primejdii pe toţi cei ce te laudă cu credinţă.
Curăţind vederea sufletului tău de întinare, te-ai învrednicit a vedea şi a spune mai înainte foarte bine, fără
minciună şi luminat, cele viitoare care erau să se împlinească.
Izvorul cunoştinţei celei mai dinainte, înţelepciunea lui Dumnezeu, a arătat pe grăitorul de Dumnezeu Osea, râu de
proorocie, care izvorăşte tuturor Dumnezeieştile învăţături.
Pe Hristos, Cel Ce S-a arătat pentru noi din Fecioară, L-a chemat de faţă Tatăl din Egipt, precum a spus de demult
Osea văzătorul de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-mă, Hristoase, pe piatra cea neclintită a Poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este
sfânt fără numai Tu, Iubitorule de oameni.
Fiind învăţat în arătările cele Dumnezeieşti, cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu, arătat ai proorocit chemarea
neamurilor, proorocule, fiind însemnat de Duhul Sfânt.
Învrednicindu-te, gânditorule de Dumnezeu, a vedea mai înainte cele ce vor să fie, ca şi cum ar fi fost de faţă, arătat
ai spus mai înainte căderea iudeilor şi mutarea lor din Lege.
Spus-ai mai înainte că Israel se va mântui, nu cu război, nici cu arc, nici cu toată într-armarea, ci în Domnul
Dumnezeu Atotţiitorul, însemnându-ne prin aceasta Întruparea Cuvântului.
Bucură-te, Cinstită Fecioară, Ceea ce ai zămislit pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat, Care cu Sfânt Sângele şi Trupul
Său ne-a scăpat de înşelăciune.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am preamărit, Mântuitorule.
Proorocule Osea, cel ce eşti ochiul cel văzător de Dumnezeu al proorociei, izbăveşte de primejdii pe cei ce te laudă.
Locaşule cel prealuminat şi întărit al Duhului, roagă-te să mântuiască pe cei ce te laudă.
Cel ce stai înaintea Judecătorului tuturor, ca un prooroc îndumnezeit, izbăveşte-mă de patimi cu rugăciunile tale.
Întrecut-ai, pururea Fecioară, Cetele îngerilor, purtând în pântece pe Ziditorul lumii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cel Ce eşti împreună fără început cu Tatăl şi Mântuitorul
sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
Plecând cu milostivire, ne-ai învăţat pe noi îndelungă răbdarea, milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu, prin care
îngăduieşte pe toţi, proorocule, grăitorule de Dumnezeu.
Hristos a Înviat omorând moartea, precum a vestit înţeleapta ta proorocie mai înainte, descoperitorule de cele Dum-
nezeieşti şi a dăruit viaţă sufletelor celor din iad.
Răpeşte-mă cu rugăciunile tale, Proorocule Osea, din adâncul greşelilor mele, având neînfruntată îndrăzneală către
Hristos, gânditorule de Dumnezeu, preafericite.
Domnul şi Împăratul tuturor, Cel împreună fără început cu Tatăl din tine S-a născut sub vreme, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară şi S-a arătat cu Trup.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Pe proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni şi pe mine scoate-mă dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.
Proorocind cele ce vor să fie, Sfinte Osea, Preafericite, ai arătat pogorârea Cuvântului către oameni.
Pe cei ce au fost omorâţi cu greşelile, Viaţa Cea Nemuritoare i-a scos din laturile iadului, precum ai proorocit.
Luarea în laturi a celor legiuite, căderea iudeilor şi chemarea neamurilor ai arătat, proorocule.
Din pântecele tău a Răsărit Dumnezeu Cuvântul, Ceea ce eşti fără de prihană, Îmbrăcându-Se negrăit cu Trup
pentru noi, ca un Milostiv.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii lui Avraam, în cuptor Treimea închipuind, văpaia focului în rouă au prefăcut-o şi cântând grăiau:
Cu luminare mai presus de fiinţă, luminându-ţi-se gândul, Sfinte Proorocule Osea, te-ai îmbogăţit, preafericite, cu
cunoştinţa celor ce au să fie, cântând Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Asemănatu-Te-ai în mâinile proorocilor, Nemuritorule, înmulţind vedeniile, Mântuitorule, în multe feluri
închipuindu-Te celor ce cu credinţă strigă ţie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Tu eşti izvorul lui Israel, care verşi ape de mântuire, propovăduind mai înainte pe Hristos, Râul Păcii, Sfinte Osea;
Căruia cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cel Ce a Strălucit din Tatăl Cel fără de început, din tine S-a Întrupat, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, pentru
nespusa milostivire, pe Care lăudându-L, cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Cel Ce a păzit pe tineri în văpaia focului, în cuptorul cel ars şi în chip de Înger S-a pogorât la dânşii. Pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Lucrarea cea mai înainte cunoscătoare şi cunoaşterea celor ce vor să fie, care s-a dat proorocilor din harul cel
Dumnezeiesc, mai presus de pricepere, îi făcea a cânta: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Având gură de Dumnezeu insuflată şi limbă grăitoare de cele Dumnezeieşti, Proorocule Osea, care, luminându-te
cu raza credinţei, cântai: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cu propovăduire luminată ai spus mai înainte celor de pe pământ măririle lui Dumnezeu, cunoştinţa celor ce vor să
fie, proorocule grăitor de cele Dumnezeieşti, cântând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Dumnezeu Cuvântul Cel pururea de o Fiinţă cu Dumnezeu, Întrupându-Se din Sfântul tău pântece, Fecioară
Preacurată, S-a arătat celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Bucură-te, Lauda Fecioriei; Bucură-te, Maică Preacurată, pe care toată făptura cu Dumnezeieşti cântări te mărim.
Luat-ai răsplătire ca un prooroc, Sfinte Osea, primind cununa cea cu bună podoabă de la Dumnezeu, preafericite.
Fiind luminat cu toată Lumina lui Hristos, preaalesule, cu rugăciunile tale fă-L pe El Binevoitor către cei ce te
laudă pe tine.
Dimpreună cu Cetele îngerilor stai, cu laude cinstind pe Stăpânul, vieţuind viaţă întocmai cu îngerii, Sfinte
Proorocule Osea.
Vrând să mântuiască pe om, Mântuitorul şi Domnul, S-a Îmbrăcat cu Trupul nostru din tine, Fecioară Preacurată.

Plecatu-ţi-ai urechea, proorocule, la Cel Ce te-a chemat şi învăţându-te cunoştinţa tuturor celor ce vor să fie, ai
însemnat mai înainte venirea lui Hristos cea Dumnezeiască. Pentru aceea astăzi prăznuim sfântă pomenirea ta,
lăudăm pe Mântuitorul, Cel Ce te-a mărit pe tine.

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: minu-
nează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a
îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să grăiesc ţie cu dragoste: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu,
să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.
şi Cuvântul...
Trăgându-Te, Cuvinte, la Cruce, de bărbaţii cei fărădelege cu gând cumplit şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcri-
mând şi rupându-i-se cele dinlăuntru, tânguindu-se, striga şi de necazul inimii glăsuia suspinând: cum pătimeşti
fără dreptate, Preabunule Cuvinte? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie? Şi iarăşi, cum suferi
scuipările şi moartea cea fără dreptate? Vai mie, Ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine pe Care Te văd pironit cu
cuie pe Cruce. Dar pătimeşti aceastea voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul

17 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, glasul al 4-lea:

Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii,
întru tot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru
amândouă acestea te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Andrei, pururea lăudate.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Robindu-ţi bărbăteşte patimile trupului, părinte, sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit
cruzimea tiranilor şi ai pătimit după Lege. Pentru aceasta, adunându-ne cu credinţă, toţicu un glas pe tine te fericim.
Înfierbântându-te ca un jăratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor şi cu
pâraiele sângiurilor ai stins focul cel străin al necredinţei, Sfinte Mare Andrei, Mărturisitorule, de Dumnezeu
fericite.
Legându-te cu dragostea lui Hristos, părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, I-ai urmat Lui, lepădându-te
de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin desăvârşită luptă.
Fiindu-mi îngreunat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Preacurată Maică Fecioară;
deşteaptă-mă către privegherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de chinul cel veşnic.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă...

Întărindu-ţi paşii gândului pe piatra dragostei lui Hristos, părinte, nicicum nu te-ai clătinat de suflarea vânturilor
celor potrivnice, grăind Ziditorului tău: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt afară de tine, Doamne.
Izvorând tămăduiri şi înaintea sfârşitului şi după sfârşit, ajuţi pe cei cu neputinţe şi goneşti duhurile cele necurate,
Cuvioase Andrei, grăind Ziditorului tău: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Fiind spălat cu lacrimile sihăstriei, te-ai împodobit cu mucenicescul sânge şi arătându-te întru totul preafrumos, ai
alergat în sus către Cel Dorit, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Pe Cel Ce S-a făcut asemenea nouă cu Trup, pe Dumnezeu Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl, L-ai născut cu totul
fără prihană, mai presus de cuvânt, rămânând Fecioară după naştere; pentru aceasta cu credinţă te fericim.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Făcându-te ascultător Poruncilor lui Hristos, cu veselie te-ai închinat la Închipuirea Lui, părinte. Pentru aceea cei
fărădelege, cu multe feluri de chinuri te-au omorât.
Făcându-te bun miros de virtuţi, zăcând acum în mormânt şi izvorând mir, umpli de bun miros feţele celor ce se
apropie de tine cu inimă neîndoită, părinte cuvioase.
Îmbolnăvindu-se cu ticăloşia, Mamona cel plin de toată răutatea, cuvioase, de faţă i-ai înfruntat eresul, făcându-te
apărător bărbaţilor celor drept credincioşi, vrednicule de laudă.
Ca o Roadă Bună ai odrăslit Spicul Cel Ce hrăneşte pe toţi ce te cinstesc pe tine, cu dreaptă credinţă, Stăpână
Prealăudată şi pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat din tine.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor ce zac...

Scârbindu-te, părinte, de întunericul păcatului şi strălucind cu nepătimirea, te-ai arătat cu totul lumină şi luminezi
cu razele vindecărilor, prin harul cel Dumnezeiesc, pe cei ce se apropie cu credinţă de Dumnezeiescul tău mormânt.
Cu totul te-ai arătat locaş lui Dumnezeu, bine vieţuind şi nevoindu-te, părinte, cu cuget vitejesc. Şi acum zăcând în
mormânt, petreci întreg şi netopit, fericite, dezlegând patimile tuturor credincioşilor.
Vitejeşte ducând război împotriva demonilor, preafericite şi împotriva oamenilor eretici, te-ai învrednicit de
mărirea cea veşnică şi de cununi, Sfinte Andrei. Pentru aceasta toţi credincioşii cu dragoste te fericim.
Porţi în braţe cu nespusă naştere pe Hristos Care îmbrăţişează pe cei ce s-au înşelat de răutate şi ticăloşeşte au robit
pe înşelătorul, Fecioară Prealăudată. Pentru aceea ca pe Maica lui Dumnezeu te mărim.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

În temniţă pentru Stăpânul te-a aruncat cel fărădelege, ca să fii în pază, Mucenice Andrei, căci păzeşti neatinsă voia
Lui cea Dumnezeiască.
Sfâşiindu-ţi-se trupul cu loviturile bicelor, fericite, n-ai luat în seamă; ci, ai răbdat ca şi cum ar pătimi altul,
întărindu-te Dumnezeieşte.
Fiind ascuns ca o comoară de mult preţ, te arăţi, părinte, stând înaintea celor binecredincioşi şi pe toţi cei ce te
cinstesc pe tine îi îmbogăţeşti cu minunile.
Sfeşnic Înţelegător te vedea mai înainte proorocul de demult, ţinând Curată Dumnezeiasca Făclie pe Hristos; prin
Care toţi ne-am luminat.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără urmă; scoate-mă din stricăciune,
Dumnezeule!

Prăznuieşte astăzi Cetatea cea Împărătească strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, che-
mând la sine toată cetatea şi latura; şi se bucură, căci a dobândit vistierie mare, mult pătimitorul tău trup, Sfinte
Cuvioase Andrei, Mucenice, Luminătorule al Ortodoxiei.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Valurile viclenirii înălţându-se, n-au mişcat gândul tău, Sfinte Mucenice Andrei, Preacuvioase Părinte, stând pe
piatra cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea, te-ai făcut liman fără de valuri tuturor celor cu adevărat înviforaţi.
Fiind întunecat la gând, cugetătorul de viclenie se ispitea să te înşele cu întrebări nebuneşti pe tine, cel ce erai
împodobit cu luminările dogmelor. Dar au rămas de râs, umplându-se de ruşine, cu îndrăzneala ta de faţă,
preaînţelepte.
Gândul tău fund împodobit cu Dumnezeieştile însuflări, Sfinte Andrei, vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor,
stea cu totul luminoasă, luminând totdeauna cu minuni, pe credincioşii cei ce te laudă pe tine.
Fost-ai Locaş lui Dumnezeu Celui Viu, Fecioară Prealăudată, întru Care şi-a făcut în chip de negrăit Sălăşluirea,
Cel Ce locuieşte în ceruri şi a primit să Se facă Om, pentru multa Sa bunătate.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Omorând mai înainte patimile trupului, înţelepte, cu nevoinţele cele pustniceşti, te-ai luptat foarte tare, cu cinste
sărutând, fericite, totdeauna Chipul Mântuitorului, al Fecioarei şi al tuturor Sfinţilor.
Fiarele cele ce cu turbare nebunească s-au mâniat împotriva lui Hristos, ca nişte sălbatice s-au aruncat asupra ta,
părinte, să te omoare. De aceea, târându-te şi bătându-te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al
Adevărului arătat.
Cu minunile adăpi pe credincioşi, ca şi cu nişte ape, preafericite şi alungi duhurile viclenirii şi înlături bolile, luând
harul tămăduirii de sus, de la Hristos Dumnezeul nostru.
Arătatu-te-ai mai Cuprinzătoare decât Cerurile, Fecioară, încăpând pe Dumnezeu în pântecele tău, pe Cel
Neîncăput întru toate. Pe Care roagă-L să ne izbăvească de necazul cel pierzător de suflet, Preacurată Stăpână, pe
cei ce te lăudăm cu dreaptă credinţă.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe
credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără...

Iată, părinte cuvioase, că ţi-ai săvârşit călătoria, păzind credinţa cea ortodoxă fără de prihană, prin care, nevoindu-te
după Lege, ai luat cunună îndoită de sus, ca un mucenic nebiruit, ca un luptător neînfrânt.
Ca un crin cu dulce miros, ca un trandafir ai înflorit, părinte, în livada Dumnezeieştii sihăstrii şi bine miroşi
lămurit, fiind împodobit muceniceşte, ca un cedru, Preafericite Andrei, podoaba sihaştrilor.
Fiind împodobit cu semne şi cu minuni arătat, ai rămas nestricat, stând înaintea tuturor, Preafericite Andrei şi
luminând sufletele celor ce cu credinţă fierbinte se apropie de tine şi pururea te fericesc pe tine.
Săvârşind astăzi sfinţită pomenirea ta, ca o zi de praznic şi plină de veselie, cu credinţă grăim ţie, părinte: cu
rugăciunile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi pe toţi de primejdiile vieţii.
Făcutu-s-a pântecele tău Locaş Luminii, care a luminat lumea cu Strălucirile Dumnezeirii şi a alungat de tot de pe
pământ întunericul necunoştinţei, Fecioară fără prihană. Pentru aceea te mărim.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată, o
slăvim.
Ca un purtător de numele bărbăţiei, Sfinte Mucenice Andrei, cu adevărat te-ai întărit în buna şi dreapta credinţă,
mucenice vrednicule de laudă; ca unul ce ai urmat lui Hristos, ai luminat cetele sihaştrilor cu faptele şi te-ai arătat
întocmai măririi cuvioşilor. Drept aceea, supunându-te luptelor muceniceşti, vitejeşte te-ai chinuit pentru Lege şi ai
biruit, tu cel ce eşti de un nume cu cel întâi chemat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască
celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: minu-
nează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a
îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să grăiesc ţie cu dragoste: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu,
să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.
şi Cuvântul...
Trăgându-Te, Cuvinte, la Cruce, de bărbaţii cei fărădelege cu gând cumplit şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcri-
mând şi rupându-i-se cele dinlăuntru, tânguindu-se, striga şi de necazul inimii glăsuia suspinând: cum pătimeşti
fără dreptate, Preabunule Cuvinte? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie? Şi iarăşi, cum suferi
scuipările şi moartea cea fără dreptate? Vai mie, Ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine pe Care Te văd pironit cu
cuie pe Cruce. Dar pătimeşti aceastea voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.
Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - Mănăstirea Putna
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

18 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte şi Evangheliste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat pe cea Netăiată...

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gura ta ştiind-o pahar Dumnezeiesc, al Înţelepciunii Celei Preaînalte, Înţelepte Apostole Luca, Vistieria Cea Mare
şi Negrăită a harului, îmbogăţindu-ne, o luăm cu osârdie, Domnului cântând, căci cu Mărire S-a preamărit.
Cu Taină învăţându-te Hristos cele cereşti şi Scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le
ţie Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat şi propovăduitor preaînţelept, al celor mai presus de minte, care cu osârdie
cânţi: Domnului să cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Pusu-te-a Biserica lui Hristos împreună călător cu Apostolul Pavel, Sfinte Luca Preafericite, pe tine cel ce ai stră-
lucit Dumnezeieşte cu harul Lui; şi urmelor lui ai urmat, cântând: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Chipul zămislirii celei Negrăite şi Dumnezeieşti, ale celei Curate, cu totul lăudate l-ai arătat, Apostole Luca; cum
că Duhul cel Preasfânt arătat a venit peste Dânsa şi cuvântul a umbrit-o; căruia cu un glas să-I cântăm, căci cu
Slavă S-a preaslăvit.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Evanghelia ta, Dumnezeiescule Luca, a arătat şi arată pe Răsăritul Cel de sus, care a cercetat pe oameni.
Faptele Apostolilor prea Dumnezeieşte urmându-le cu toată buna credinţă, slăvite, prin scrisoare le-ai însemnat.
Apostolul Pavel, fericitul, ţi-a împletit ţie începături de laude şi laudele tale le-a arătat prin epistole.
Iată, acum te fericesc, precum mai înainte ai zis, Preacurată, toate neamurile oamenilor, mântuite fiind prin tine
acum.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Încălecat-ai pe cai pe Apostolii Tăi, Doamne...

Dacă te-ai văzut luminat cu Razele Duhului, te-ai învrednicit cu mâinile tale a tipări, preabunule, Legile Lui, celor
iubitori de Dumnezeu, credincioşilor celor ce cântă: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Harul aflându-te pe tine locaş Mângâietorului, s-a vărsat de prisos în buzele tale şi propovăduitor păcii te-ai arătat,
tuturor celor ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ca unul care te-ai arătat părtaş nevoinţelor Apostolului Pavel, slăvite, de cununi după dreptate te-ai învrednicit şi
împreună cu dânsul bucurându-te pentru Împărăţie, cu un glas cântaţi: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Aflând Domnul frumuseţea minţii tale, ca şi cu nişte Dumnezeieşti Raze, frumos strălucind, ai fost orânduit
propovăduitor celor ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Surpat-a Domnul pe cei puternici de pe scaune, Fecioară şi Maică, precum a zis; şi pe cei flămânzi i-a umplut de
Dumnezeieşti bunătăţi; pe cei ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi...

Lumina Cea Înţelegătoare, în inima ta luând-o, dacă te-ai curăţit de întinăciunile cele de mai înainte prin Legea
dragostei, tuturor, Sfinte Luca, ai împărţit-o.
Tu, cu fulgerele harului, preafericite, strălucit te vezi arătat, vorbind Dumnezeieşte, Apostole Luca, cu limbă de
foc.
Dorit-ai cu Apostolul Pavel, Preaînţeleptul, împreună ai umbla; că iubit te-ai numit, ca un slujitor şi Evanghelist al
Harului.
Bucură-te, Ceea ce eşti cu adevărat Vistieria Fecioriei, Chemarea strămoaşei şi Dezlegarea blestemului strămoşului.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciune ridic către Domnul...

Pe muntele virtuţilor suindu-te, Apostole, ai vorbit cu Cel Dorit ca şi Moise; şi Tablele cele de Dumnezeu scrise,
însemnate cu degetul Duhului, îndoite le-ai luat, Fericite Luca, Învăţătorule al lumii.
Lumea ai luminat cu învăţăturile tale, ca un ritor al cinstitei Biserici, căci cu Razele Preasfintei Treimi Celei
Nezidite, luminat te-ai văzut de Dumnezeu primite; şi te-ai făcut ca un Luceafăr, luminând marginile lumii.
Bolile sufletelor, de Dumnezeu însuflate, acum le vindeci şi ale trupurilor, precum de demult ţi s-a încredinţat din
cer harul Duhului; că Apostolul Pavel pe tine te mărturiseşte a fi doctor celor de faţă.
Căutat-a spre tine Domnul, înnoind firea mea, ca un puternic făcându-ţi mărire, precum ai zis, Născătoare de Dum-
nezeu, cu totul fără prihană; şi m-a mântuit prin tine din stricăciune, ca un Dumnezeu şi de oameni Iubitor.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătat-Te-ai astăzi lumii...

Ucenic făcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu Apostolul Pavel ai luminat tot pământul şi negura ai
gonit, scriind Dumnezeiască Evanghelie a lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei oarecând...

O, cum Apostolilor Luca şi Cleopa S-a arătat Stăpânul din mormânt! Că înviind i-a învăţat pe ei să cânte: Bine-
cuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!
Pe cărarea vieţii mergând, împreună călător ai aflat fericite pe Cuvântul, Care ţi-a deschis uşile Locaşurilor celor
Cereşti ţie, celui ce cântai: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Alăuta Duhului te-ai arătat, care vesteşte de la Dumnezeu cântările cele dulci, luminând Sfinte Luca pe oamenii cei
ce cântă: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!
Cel fără de trup a grăit ţie Fecioară: Bucură-te Marie, de Dumnezeu Născătoare, cu care împreună credincioşii
cântăm Fiului tău: Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Catavasia:
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a preamărit...

Ca nişte Table de Dumnezeu scrise, luând cărţile tale cu credinţă, ne îndulcim de luminarea harului, preafericite; pe
Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Ca şi cu un organ cu limba ta Duhul lucrând, luminează pe oameni, cu Taină învăţând dogmele harului, pe cei ce
laudă pe Domnul şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Legat fiind în dragoste cu Apostolul Pavel cel de Dumnezeu grăitor, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Luca
şi însoţire preacinstită v-aţi arătat, pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Cu năvodul cuvintelor tale, cel de Dumnezeu împletit, ai vânat pe oamenii cei ţinuţi în rătăcire şi ai prins cu
luminarea credinţei pe cei ce laudă pe Domnul şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Sfânta Elisabeta, Maică a Domnului te-a vestit pe tine, proorociţă arătându-se, purtând pe Botezătorul şi
Înaintemergătorul; pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Hotarele firii le-ai trecut...

Ai stat, Sfinte Luca, întru bucuria celor de tine dorite, întrucât ai ajuns la săvârşire şi sfârşit fericit ai dobândit după
adevăr, dezlegându-se simbolurile prin arătările Adevărului.
Strălucit-ai lumii ca un soare, de Dumnezeu insuflate, stând înaintea Treimii cu Apostolul Pavel cel de Dumnezeu
văzător, Sfinte Luca Prealăudate. Cu care neîncetat te mărim pe tine, de Dumnezeu arătătorule.
Cu Raza cea de Lumină, Purtătorule Apostol Luca, roagă-te a se lumina cântăreţii tăi şi dăruieşte pace lumii,
preafericite, ca neîncetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu grăitorule.
Bucurându-te, acum, Sfinte Apostole Luca, stai înaintea Împăratului tuturor, fiind împodobit cu cununa
Dumnezeieştii Bunei Podoabe şi a Frumuseţii. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu grăitorule, neîncetat te mărim.
Pe Cuvântul Cel fără de trup L-ai primit, pe Cel Ce a voit să înnoiască firea mea şi pe Acesta Întrupat Fecioară L-ai
născut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te mărim.
Catavasie:
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Călătorind tu după Învierea lui Hristos, Apostole Luca Preasfinţite, împreună cu Sfântul Cleopa în satul Emmaus,
pe când vă întrebaţi a stat de faţă Domnul în chip necunoscut; şi luând iarăşi dare de pâine, ai cunoscut pe Mân-
tuitorul, căruia roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă.

Ca un călător împreună cu Apostolul Pavel, feluri de nevoi ai suferit cu răbdare, întru tot lăudate Apostole al
Domnului şi alergarea credinţei prin chinuire săvârşind, te veseleşti, fericite, împreună cu dânsul întru cele de sus.
Pentru aceasta şi lumii propovăduind Evanghelia lui Hristos, ai luminat toată partea cea de sub soare, Sfinte Luca
Preacinstite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.

Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Strălucitor, să o lăudăm; pe Scara cea Cerească,
Raiul cel Cuvântător, Mântuirea Evei şi Odorul cel Mare a toată lumea; că într-Însa s-a lucrat Mântuirea lumii şi
iertarea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta grăim către dânsa: roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască
iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă, Preasfintei naşterii tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Ioil

19 Octombrie
Troparul Sfântului Prooroc Ioil, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm: mântuieşte sufletele noastre!

Irmosul:
Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a
slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceata proorocilor se veseleşte împreună cu noi, când se face ţie laudă, gânditorule de cele cereşti, Sfinte Ioil, de
Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi, fericite.
Vestind mai înainte cuvintele cele Dumnezeieşti, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită şi pe
dreptate, care s-a întâmplat din reaua credinţă a poporului celui ce cugeta cele deşarte, Sfinte Proorocule Ioil.
Pe tine te-a umbrit Însuflarea Duhului cea minunată şi purtătoare de lumină şi făcătoare de viaţă; şi a suflat întru
tine cunoştinţa celor ce vor să fie, proorocule preafericite.
Pe tine te-a însemnat mai înainte cortul mărturiei, închipuindu-te cu multe feluri de închipuiri şi arătând pe Cel În-
trupat din tine Neschimbat, Maica lui Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica de Tine sădeşte-o în inimile
noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Învăţându-ne din dogmele tale, înţelepte proorocule, propovăduim postire şi slujbă cu dreaptă credinţă, mergând în
Casa Domnului.
Cei ce urmăm învăţăturile tale din toată inima şi din tot cugetul, cu plângere şi cu rugăciune căutăm pe Dumnezeu,
vrednicule de laudă.
Arătatu-ne-ai nouă, proorocule, îndelunga Răbdare a Atotţiitorului Stăpân şi ne-ai descoperit aievea bunătatea şi
blândeţea Lui cea Dumnezeiască.
Zămislit-ai, Curată, pe Dumnezeu şi ai născut pe Cuvântul Întrupat în chip de negrăit, pe Cel Ce a grăit prin
prooroci şi a săvârşit propovăduirile lor.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preamărit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Fii Milostiv, Doamne, celor ce cu dreaptă credinţă se pocăiesc faţă de Tine, ca un Singur Îndurat şi Mult Milostiv.
Precum ai vestit mai înainte, slăvite, s-a revărsat de la Dumnezeu Duhul peste tot trupul care a crezut.
Pogorârea Duhului înţelepţind pe ucenicii Domnului, a săvârşit cuvintele tale, cele grăite de Dumnezeu.
Fiind liberaţi, Preacurată, din legăturile iadului cele întunecoase, prin Dumnezeiască naşterea ta, pe tine te fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Noaptea trecând, s-a apropiat Ziua şi Lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta Te laudă Cetele îngereşti şi toate Te
măresc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Mai înainte spunând proorocul tuturor credincioşilor, venirea lui Hristos a propovăduit. Că va veni şi va mântui
neamul omenesc din înşelăciunea idolilor.
Cu totul înălţându-te, mărite proorocule, către Lumina Cea mai presus de minte şi de cuget, ai tras de acolo darul
proorociei şi ai propovăduit dreptatea.
Roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine, Preafericite Ioil, să se mântuiască de toată supărarea şi să dobândească harul
Dumnezeieştii Lumini.
Preasfântă Fecioară, Stăpâna lumii, roagă-te să se mântuiască de greşelile cele fără de număr şi de primejdiile
vieţii, cei ce te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Întru adâncul păcatelor sunt ţinut, Mântuitorule şi în noianul vieţii mă învăluiesc; dar, precum pe Proorocul Iona
din fiară şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte.
Izvoarele Graiului Celui Dumnezeiesc al dogmelor tale, curg şi picură dulceaţa cea hrănitoare de suflet, adăpând pe
cei ce cu credinţă te cinstesc, mărite.
Munte, din care picură dulceaţa proorociei, te cunoaştem pe tine, Proorocule Ioil şi propovăduitor al credinţei lui
Dumnezeu, proorocule, grăitorule de cele Dumnezeieşti.
Păzeşte cu rugăciunile tale, proorocule al lui Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste laudă mărită şi pururea fericită
pomenirea ta, ca unul ce ai Dumnezeiască îndrăznire către Dumnezeu.
Ceea ce ai născut Lumina Cea Neapusă, luminează inimile, celor ce te slavoslovesc cu credinţă pe tine, Preacurată
Stăpână şi pe Cel Ce S-a născut din tine în chip de negrăit.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, văpaie înaltă a ridicat; iar Hristos a tins
roua Duhului cinstitorilor de Dumnezeu tineri; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.
Izvorul, care curgea din Casa Domnului şi adăpa, a ieşit precum ai zis mai înainte, proorocule cinstite.
Râul desfătării a făcut roditor de grâu pârâul cel uscat, precum a zis mai înainte Proorocul Ioil. Binecuvântat eşti,
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai pus pe prooroci de demult în umbra Legii, să proorocească de preaslăvită venirea
Ta în Trup, pe aceştia i-ai învăţat a grăi: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cel Ce a făcut toate, a mântuit lumea născându-Se din Fecioară, care Îl laudă cu dreaptă credinţă cântând:
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Domnul, Cel Ce a răcorit de demult în văpaie pe tinerii evreilor şi a ars într-însa pe haldei, cu preamărire să-L
lăudăm, zicând: Binecuvântaţi-L şi-L preaînalţaţi întru toţi vecii.
Arătat-ai, mărite, aievea închipuirile pocăinţei, luând în chezăşia Sa Domnul Cel Milostiv, pe cei ce se apropie de
Dânsul cu credinţă şi cântă: Binecuvântaţi şi-L preaînalţaţi întru toţi vecii!
Fiind tu slugă Domnului, Proorocule Ioil, ţi s-au încredinţat Tainele Lui, să le prooroceşti popoarelor, celor ce
laudă şi zic: Binecuvântaţi şi-L preaînalţaţi întru toţi vecii!
Măriţii Apostoli ai Domnului varsă râuri de minuni între iudei, precum a grăit mai înainte Proorocul Ioil, adăpând
pe cei ce cântă: Binecuvântaţi şi-L preaînalţaţi întru toţi vecii!
Ipostas alcătuit în două firi, ai născut pe Hristos, Ceea Ce eşti cu totul fără prihană, rămânând Fecioară Curată; pe
Care lăudându-L, grăim: Binecuvântaţi şi-L preaînalţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Ceea ce eşti Binecuvântată în ceruri şi pe pământ Mărită; Bucură-te Mireasă Nenuntită.
Împreună cu proorocii ca un prooroc, te veseleşti acum cu bucurie în Locaşurile cele Cereşti.
Caută acum de sus către noi, cei ce cu credinţă te mărim, grăitorule de cele Dumnezeieşti, întru tot fericite.
Scurtă călătorie a mântuirii, a arătat Proorocul Ioil de demult prin pocăinţă, cu cuget Dumnezeiesc.
Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuţi, Maica lui Dumnezeu, că ne-ai născut nouă pe Mântuitorul şi Stăpânul Cel
Preaîndurat.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat..

Curăţindu-ţi mai înainte inima de întinăciuni, grăitorule de cele Dumnezeieşti, te-ai arătat locaş curat al Sfântului
Duh, Sfinte Proorocule Ioil. Pentru aceea ai arătat cunoştinţa adevărului şi ai propovăduit mai înainte venirea cu
Trup pe pământ a Mântuitorului şi Ziditorului, Care venire s-a arătat mai pe urmă neamurilor.

Născătoare de Dumnezeu, Marie Curată, Ceea ce nu ştii de nuntă, Ceea ce Singură eşti Ocrotitoare şi Acoperământ
credincioşilor, izbăveşte de primejdii, de necazuri şi de cumplite nevoi, pe toţi cei ce au nădejdile la tine, Fecioară
şi miluieşte sufletele noastre cu Dumnezeieştile tale rugăciuni.
Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe Lemn, tânguindu-se, grăia,
văitându-se ca o Maică: cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Pătimirea cea de bună
voie, Preabunule Dumnezeu?
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Uar şi către cei împreună cu dânsul
19 Octombrie
Troparul Sfântului Mucenic Uar, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Uar, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că
având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui,
mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te la înălţimea Bisericii lui Hristos, Sfinte Mucenice Uar, ca soarele cel luminos ai luminat cu fulgerele
luptelor tale, plinirile pământului, fericite.
Fiind cuprins, preafericite, cu dorirea cea dulce a dragostei celei Dumnezeieşti, te-ai lepădat de sine-ţi şi te-ai supus
la tot chinul trupului, luptându-te cu tărie.
Ca un înţelept te-ai legat pe sine-ţi, purtătorule de chinuri, cu legăturile Dumnezeieştii dragoste, şi ai rupt legăturile
înşelăciunii, cu tare răbdare a multor pedepse.
Cuvântul Cel mai presus de fiinţă, S-a Sălăşluit în pântecele tău mai presus de cuvânt şi născându-Se cu
Dumnezeiască cuviinţă, a tras la Sine-şi cugetele mucenicilor, Preacurată. Cu care dimpreună te lăudăm pe tine.

Plecatu-te-ai cu gând întărit la luptele cele vitejeşti, întărindu-te cu nădejdile bunurilor celor viitoare şi cu învă-
ţăturile mucenicilor lui Hristos cele preaînţelepte, fericite.
Văzând ceată de sfinţi luptători care au luptat după Lege, ai arătat tăria acelora, împreunându-te bărbăteşte cu
pedepse de multe feluri, Sfinte Mucenice Uar.
La războiul cel sfinţit te-ai aflat ca un ostaş viteaz, Sfinte Uar şi ai înjunghiat mulţime de vrăjmaşi cu sabia
bărbăţiei, lăudându-te întru biruinţe, înţelepte.
Fecioară, Maica lui Dumnezeu, rogu-te, goneşte întunericul cel greu al lenevirii mele şi norii patimilor, cu lumina
harului care este întru tine.
Irmosul:

Împodobindu-te cu Sfintele tale răni, te-ai arătat foarte frumos şi dorit lui Dumnezeu Mucenice Uar, Celui Ce a
încununat creştetul tău, vrednicule de minuni.
Spânzurat fiind pe lemn, slăvite şi fiind întins la pământ, ai răbdat dureri cumplite. Pentru aceasta ai câştigat Viaţa
Cea fără de dureri, veselindu-te.
Văzându-te Dumnezeieştii mucenici că pătimeşti după Lege, fericite, îţi dau cu cuvântul îndrăzneală de răbdare. Cu
care împreună sfârşind durerile cele preaîndelungate, te-ai fericit.
Scoate-mă din noroiul patimilor, Stăpână şi din ticăloşia cugetelor, celor ce mă îndepărtează de la Însuşi Dumnezeu
Cel Curat; ca să te fericesc pe tine cu credinţă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea ta...

Cu voinţele cele Dumnezeieşti te-ai întărit şi ai suferit sfărâmările cele necontenite cu cuget viteaz, Sfinte
Mucenice Uar, sfărâmând inima vrăjmaşului celui ce a născocit răutatea.
Îndemânaticul luptător, văzându-şi cărnurile sale căzând pe pământ, se bucura, socotind mai înainte cu luminarea
gândului Dumnezeieştile răsplătiri cele veşnice.
Te laud pe Tine, Doamne Dumnezeule şi Te slăvesc şi mă închin Ţie; că m-am învrednicit de bunurile pe care le-ai
gătit, celor ce Te iubesc pe Tine, striga Mucenicul Uar atunci când pătimea.
Ceea ce cu adevărat te-ai arătat mai Sfântă decât Heruvimii şi decât Serafimii, cea cu totul fără prihană, sfinţeşte pe
toţi cei ce te fericesc acum pe tine cu credinţă şi miluieşte cu mijlocirea ta pe cei ce te laudă pe tine.

Nu ai luat în seamă cuvintele judecătorului celui fărădelege; şi focul durerilor celor nesuferite cu vitejie l-ai răbdat,
mult pătimitorule Mucenice Uar, rugătorule pentru cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
N-a încetat tiranul cel fără de minte chinuindu-te fără de milă cu rănile, până ce ţi-ai dat sfinţitul suflet în mâinile
lui Dumnezeu, fiind luminat cu podoabele chinurilor tale.
Înălţatu-te-ai pe lemn, urmând lui Hristos şi fiind spânzurat pe el, ţi-ai dat sufletul tău lui Dumnezeu, Celui Ce te-a
încununat pe tine, răbdătorule de chinuri; că te-ai purtat vitejeşte pentru Lege.
Îndreptează, Stăpână, smeritul meu suflet, că este înviforat totdeauna întru adâncul răutăţilor; şi-l scoate către
Limanul cel lin, ca să te fericesc pe tine cu cuget neîndoit.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din

Lui Hristos ai urmat, Sfinte Mucenice Uar, al cărui pahar l-ai băut şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci, cu
îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cuptorul dătător de rouă...

Luminându-te cu adaosul patimilor, te-a dus Cleopatra, mărite, la îngropare, aflând prin tine laudă vrednică de
credinţă; pe care călduros a arătat-o către tine, cu gând desăvârşit.
Vărsând lacrimi peste tine şi ungându-te cu miruri, cinstite, te-a ascuns sub pământ preacinstita femeie, pe tine care
ai îngropat gândul cel viclean şi cu strălucirile cele din mormânt ne-ai luminat pe noi.
N-a încetat cea pururea pomenită, slujindu-ţi cu cuviinţă ţie, slugii lui Hristos, până ce te-ai arătat ei solitor de
Împărăţia Cerurilor, înţelepte; de care prin tine s-a învrednicit, împreună cu iubitul ei fiu.
Fiind sfărâmat de nenumărate călcări ale poruncilor, înnoieşte-mă pe mine, Fecioară, cu mijlocirea ta, vindecându-
mi sufletul şi dându-mi cuvânt a cânta: Binecuvântată eşti, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

Ascultând rugăciunile maicii, mucenice, luminat ostaş te-ai făcut în Oastea cea Cerească şi ai arătat că şi cinstitul
copil se va împărtăşi de lauda ta, prin negrăita milostivire.
Din Egipt te-a adus Cleopatra, mucenice, ca pe o vistierie de mult preţ, care ai îmbogăţit cu daruri de Dumnezeieşti
tămăduiri toată Palestina, care te şi cinsteşte pe tine cu dragoste.
Binecuvântă pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cu bucurie ţi-ai săvârşit luptele, ostaşule preaviteaz al Atotţiitorului; şi ca un biruitor te-ai încununat de El,
Mucenice Uar, Preafericite, lauda cea mare a mucenicilor.
Păcate adaug peste păcate şi de înfricoşătoarea judecată ce va să fie, nu mă cutremur. Biruieşte pururea Curată,
orbirea sufletului meu şi cu rugăciunile tale întoarce-mă şi mă miluieşte.
Irmosul:
În văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea;

Puterea vrăjmaşului ai surpat-o, fiind încins arătat cu Puterea cea Dumnezeiască, purtătorule de chinuri, viteazule,
Sfinte Mucenice Uar; pentru aceasta te lăudăm, luând vindecare din destul de la moaştele tale, noi, credincioşii.
Ca un Luceafăr de dimineaţa, ca Soarele cel mare, s-a întins peste tot pământul pomenirea ta, Sfinte Uar, luminând
pe toţi cu strălucirile cele luminate ale cinstitelor tale lupte, alungă întunericul inimilor, prealăudate.
Văzând iubitoarea de fiu pe fiul său strălucind cu mărire multă, a lăudat pe Dumnezeul tuturor; iar pe tine,
mucenice, mai ales te-a mărit, avându-te pe tine ca pe un mare ocrotitor, prin care cu adevărat s-a îmbogăţit.
Pământul unde zace trupul tău cel mult răbdător, înţelepte, Dumnezeieşte s-a sfinţit. Deci cu rugăciunile tale dă-ne
nouă dezlegare de păcate, îndreptare vieţii şi izbăvire de toate necazurile, Sfinte Mucenice Uar.
Arătându-se Domnul din tine, Fecioară, din Norul cel Luminos, pe toţi idolii Egiptului i-a dat de tot pieirii; şi S-a
învrednicit a avea mulţime de purtători de lupte, care au râvnit Cinstitele Lui Patimi.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Văzând luptele cinstiţilor mucenici şi sărutând cu dragoste lanţurile lor, te-ai suit la înălţimea mucenicilor,
preaminunate. Căci, fiind spânzurat pe lemn, ai răbdat loviturile până ce ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului.

Născătoare de Dumnezeu, Marie Curată, Ceea ce nu ştii de nuntă, Ceea ce Singură eşti Ocrotitoare şi Acoperământ
credincioşilor, izbăveşte de primejdii, de necazuri şi de cumplite nevoi, pe toţi cei ce au nădejdile la tine, Fecioară
şi miluieşte sufletele noastre cu Dumnezeieştile tale rugăciuni.
Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe Lemn, tânguindu-se, grăia,
văitându-se ca o Maică: cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Pătimirea cea de bună
voie, Preabunule Dumnezeu?
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie
20 Octombrie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chinurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră
mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mucenice Artemie.
Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor
tămăduiri.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Întrupându-Se Cuvântul, a
pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Slavă S-a preamărit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună, mucenice şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii,
luminându-te după împărtăşirea cea fără materie; pentru aceea te rugăm: luminează-ne pe noi cu rugăciunile tale.
Luminatul tău praznic, mucenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale,
luptele, bărbăţia, împotrivirea; întru care desfătându-ne, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.
Cunoscând, fericite, pe Cel Ce a murit pe Cruce cu Trupul, pe Cel Necuprins cu mintea, pe Domnul, Pricinuitorul
vieţii, de bunăvoie ai dorit moartea prin chinuri; pentru aceea ai aflat Slava Cea Nepieritoare.
Întrupându-Se din tine Cuvântul Cel fără de trup, după Dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni,
Preacurată, a luat Patimă şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul Cel Preamărit; căci cu Slavă S-a preamărit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Dorind a te împodobi, mărite, cu cununile mucenicilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinuirilor,
cu harul cel Dumnezeiesc.
N-a mişcat turnul inimii tale, preaînţelepte, pornirea cea iute a chinurilor; că a fost întărit pe piatra cea
înţelegătoare, care este nemişcată.
Spânzurat fiind pe lemn şi fiind ocolit pretutindeni de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către
Acela Ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.
Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale, Stăpână Preacurată, ca să mântuiască omenirea şi a tras la
Sine mulţimile mucenicilor.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru
aceasta cânt Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Asemănându-te Celui Ce S-a întins pe Lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă şi
dezbrăcându-te de hainele cele de piele ale morţii.
Durerile trupului tău şi răbdarea nevoinţelor ţi-au pricinuit ţie, mucenice, odihna cea fără de durere; de care acum
îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.
Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţelor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea
care este viaţa noastră, întărindu-te, mucenice pururea pomenite.
Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, Ceea ce eşti Neîntinată şi Nestricată, Cel Ce bine a voit să mă ia
pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat
întoarcerea către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.
Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Sfinte Artemie, luminând pe credincioşi şi alungând duhurile cele rele şi
pline de întuneric.
Cel Ce ţi-ai întărit paşii sufletului de piatra vieţii, strângându-te între pietre şi fiind înconjurat de chinuri, ai rămas
adevăr răbdător de chinuri nemişcat.
Fiind într-armat cu Puterea Duhului, cinstite, n-ai luat în seama spinii cei ascuţiţi, mucenice, înţelepte viteazule, cu
dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.
Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel Ce din voia Sa S-a născut din tine, Stăpână, ca un Puternic, a făcut pe
Sfântul Mucenic Artemie tare mărturisitor al Patimilor Sale.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Prin jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Mucenice Artemie, Celui Ce a primit Răstignire de bună voie spre
înnoirea noastră.
Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite, Sfinte Artemie, bunătatea sufletului ai păzit-o nevătămată
întru credinţă.
Izbăveşte-ne de boli, mucenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi, cei ce alergăm către tine, următorule al
Mântuitorului, Mare Mucenice Artemie.
Fiind înviforat de valurile supărărilor şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, miluieşte-mă, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune,
Dumnezeule.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunună, care a ridicat semn de biruinţă împotriva vrăjmaşilor,
adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat
dătător de minuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins
cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.
Câştigând, Sfinte Artemie, cuget nebiruit, prin întărirea cea nemişcată a sufletului, ai stricat, mucenice, viclenirile
vrăjmaşilor, cântând cu înţelegere: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.
Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul chinurilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu Roua
Duhului, bucurându-te, strigai: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.
Izvorând daruri de tămăduiri, stingi aprinderile patimilor cu harul cel Dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea
neîncetată alungi duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim, Mărite Mucenice Artemie.
Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel Ce a izvorât morţilor nemurire, cu Dumnezeiască cuviinţă. Roagă-
te dar, către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi să ne învrednicească de Viaţa
Cea Veşnică.

Topindu-ţi-se trupul, Sfinte Artemie, cu bătăi iuţi, ai răbdat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, pe care a dat-o ţie,
mărite, Stăpânul, Celui Ce grăieşti: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul şi trupul tău cel mult chinuit s-a arătat doctorie, gonind pururea toată boala şi
toată răutatea şi toată vătămarea demonilor, de la cei ce năzuiesc către tine, Sfinte Mare Mucenice Artemie.
Podoabă pătimirilor te-ai arătat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios şi cumpărând cele mai presus de
lume cu cel puţin cinstit sânge al tău, Sfinte Artemie şi strigând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Liman fără de valuri te-ai arătat celor înviforaţi şi celor ce umblă pe mare în primejdii şi în scârbe şi în patimi,
Sfinte Mare Mucenice Artemie; întru care, fiind păziţi cu harul Duhului Sfânt, strigăm totdeauna: toate lucrurile,
lăudaţi pe Domnul!
Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou, Fecioară,
născând pe Ziditorul şi Cuvântul Cel Ipostatic, Preacurată; Căruia cântăm: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe
credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel...

Dorind a vedea Frumuseţile Cele Cereşti, ai trecut frumuseţile cele văzute ale lumii şi înfrumuseţându-te cu
podoaba nevoinţelor, Mucenice Artemie, veselindu-te ai câştigat Bunătatea Cea Desăvârşită.
Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, fericite. Căci tu te-ai arătat luminat
moştenitor luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Sfinte Mucenice Artemie.
Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuindîntru pomenirea Dumnezeiescului Mucenic Artemie; să cântăm lui
Dumnezeu cu laudă, Cel Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu dreaptă credinţă.
Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea tru-
pească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat, Preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.
Luminează-mă cu Lumina Feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întunericul lenevirii, având Rugătoare
către tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, Puterile îngereşti şi pe Lăudatul Mucenic Artemie.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o
mărim.

Împăratului veacurilor bine plăcând, ai lepădat, mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat şi celor ciopliţi n-ai jertfit;
pentru aceasta, jertfă pe sine-ţi te-ai adus Cuvântului Celui Ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi
izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de lupte, Mare
Mucenice Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc

Pe ostaşul lui Hristos cel nebiruit şi surpătorul vrăjmaşului cel preaviteaz, care a strălucit în minuni mari, să-l lău-
dăm credincioşii, pe Marele Mucenic Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce aleargă către el cu dragoste,
conteneşte patimi cumplite şi ajută oamenilor celor ce sunt în nevoi.
Cel Ce şade pe Scaun de Heruvimi şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un Scaun Sfânt al Său şade, Stăpână, în
sânurile tale; căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu Trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere
cântăm Lui acum: pe Acesta roagă-L să mântuiască pe robii tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
Înălţat...
Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce te-a
născut mai pe urmă cu Trup, grăia: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Cântat de îngeri ca un
Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi către Sfântul Mucenic Oprea
(1)
21 Octombrie
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi al Sfântului Mucenic Oprea, glasul 1:
Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei
credinţe şi ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-aţi hrănit cu dreaptă şi luminată învăţătură. Mari au fost
ostenelile lucrării voastre; mare şi osârdia propovăduirii; mare a fost şi rodul luptei voastre drepte, pururea
pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne...

Stih: Sfinte Mucenice Oprea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu nevoinţele călugăreşti mai întâi, înţelepţilor, patimile trupului biruind, aţi strălucit prin curăţia vieţii; iar mai
apoi, pătimind pentru dreapta credinţă, cetăţeni ai Raiului împreună cu toţi Sfinţii v-aţi făcut. Cu care rugaţi-vă să
se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Cetate nebiruită de năvălirile asupritorilor v-aţi arătat, cei ce sunteţi întărirea dreptcredincioşilor şi zid nesurpat şi
acoperământ nestricat, Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie. Pentru aceasta vă fericim totdeauna. Lui
Hristos rugaţi-vă pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.
Nevătămat ai trecut prin văpaia prigoanelor şi a chinurilor, cu împreună lucrarea Duhului; şi la ţărmurile
Dumnezeiescului Liman ai ajuns, Sfinte Mucenice Oprea, cu lumina tăriei în credinţă fiind luminat în cărările tale;
iar acum luminezi, cu rugăciunile tale, pe cei ce cu bună cinstire prăznuiesc pururea lăudată pomenirea ta.
Omoară patimile sufletului meu, Ceea ce ai născut în chip de negrăit pe Hristos Viaţa noastră, Fecioară, Ceea ce nu
ştii de nuntă, Nădejdea celor ce aleargă latine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Biserica cea stearpă...

Cu pavăza dreptei credinţe într-armându-vă, vitejeşte aţi sfărâmat toate asuprelile tiranilor; şi pe fraţii voştri întru
dreapta mărturisire i-aţi îmbărbătat să cânte: Sfânt eşti Doamne!
Cu ploile lacrimilor mai întâi spălându-vă întinăciunea patimilor celor sufleteşti, îndoită cunună a pătimirii aţi luat,
cuvioşilor mărturisitori ai dreptei credinţe. Pentru aceea vă fericim.
De dulceţile lumii lepădându-vă şi amăgirile uneltitorilor dispreţuindu-le, aţi ales calea cea adevărată a nevoinţelor
şi a războirii pentru dreapta credinţă a lui Hristos. Pentru aceasta aţi moştenit Slava cea mai presus de lume.
Ceea ce eşti Uşă de mântuire, deschide-mi mie uşile pocăinţei, ca o Bună Folositoare; şi din cătuşele păcatului mă
slobozeşte, păzindu-mă cu Dumnezeiască puterea ta.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului Tău...

Cântare ca a Proorocului tău Avacum, cade-se a-Ţi aduce, Doamne. Ci, întinate fiind buzele noastre şi mintea
nepricepută, a Te lăuda după cuviinţă, primeşte smerenia inimilor noastre şi ne mântuieşte.
Cu dragostea Stăpânului şi cu iubirea de fraţi fiind aprinşi, durerile chinurilor şi toate prigonirile asupritorilor,
vitejeşte le-aţi înfruntat, cuvioşilor mărturisitori, pe Hristos mărind.
Cât de mare a fost lupta voastră Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Oprea. Stăpânitorii se temeau de puterea cuvântului
vostru, iar credincioşii se adunau cu miile, ca să vă asculte şi să vă urmeze. Căci prin gura voastră grăia Duhul lui
Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Întrupatu-S-a din coapsele tale Dumnezeu Cuvântul, de Dumnezeu Născătoare Fecioară. Şi S-a arătat ca un Prunc,
tuturor dăruind înnoirea cea minunată a firii.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Valurile prigoanelor şi ale durerilor fără de număr, nu v-au putut frânge, iubitorilor de Hristos mărturisitori. Şi până
la sânge v-aţi împotrivit răutăţii tiranilor prigonitori, întăriţi fiind de Duhul întru apărarea dreptei credinţe.
Întoarce, Doamne, în corabia Bisericii Tale pe toţi cei care, pentru puţinătatea credinţei şi a dragostei, au părăsit-o
pe ea. Pe cei neştiutori îi luminează; celor reci cu inima trimite-le căldura dragostei; şi pe toţi ne mântuieşte cu
Dumnezeiescul Tău har.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zbuciumată a fost viaţa ta, Cuvioase Visarion şi neştiută mutarea ta la Domnul. Căci vrăjmaşul dreptei credinţe te-a
lăsat să putrezeşti în temniţă, în care sufletul ţi-ai dat pentru credinţa ta.
Făcându-Se din tine Om Desăvârşit, Hristos Dumnezeu a sfinţit firea omenească cea stricată, Fecioară, Ceea ce nu
ştii de nuntă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-au mai înainte închipuind...
Întocmai fiind cinstiţi pentru viaţa voastră curată, aşa şi pentru pătimirile voastre, răsplătire pe măsură aţi dobândit
în ceruri, cinstiţi mărturisitori ai dreptei credinţe; pentru aceasta, împreună cu îngerii, vă bucuraţi pururea.
Prigoniţi fiind şi de mari necazuri împresuraţi, de la dreapta credinţă a lui Hristos nu v-aţi abătut; pentru aceasta şi
durerile noastre le vindecaţi, Sfinţi pătimitori ai bunei cinstiri de Dumnezeu.
Nu asupra sângelui, nici asupra trupului au purtat război vitejii apărători ai dreptei credinţe; ci pe asupritori şi pe ti-
rani au biruit, cu puterea cea nevăzută a Fiului lui Dumnezeu fiind îmbrăcaţi.
Bucură-te, strigăm către tine neîncetat, Preacurată, că pe Hristos, Mântuirea tuturor, L-ai născut; şi toată întristarea
cea de la strămoaşa Eva întru bucurie ai prefăcut-o.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Văzând noi astăzi toate nevoinţele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaţilor apărători ai
Ortodoxiei; căci, cu Puterea lui Hristos fiind într-armaţi, strălucite biruinţe pentru poporul dreptcredincioşilor aţi
secerat, voi cei ce aţi fost adevăraţi soli cereşti şi mucenicească pătimire aţi pătimit.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam...

Precum oarecând cei trei tineri de văpaia cuptorului nu s-au înspăimântat, aşa ostaşii Tăi Doamne, nebuna văpaie a
tiranilor prigonitori cu îndrăznire au înfruntat; şi prin ale lor osteneli şi pătimiri Ţi-au cântat: Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat!
Cu râurile cuvintelor voastre şi cu picăturile sfinţitului vostru sânge, văpaia răutăţii prigonitorilor aţi stins, preafe-
riciţilor mărturisitori ai dreptei credinţe, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Ascultând de chemarea lui Dumnezeu, pe dreptcredincioşii români în strâmtorarea lor cu dragostea i-ai cercetat, la
luptă împotriva prigonitorilor i-ai ridicat, sfintele locaşuri de închinare dreptei credinţe le-ai deschis; şi pe
Dumnezeu L-ai rugat să ne scape de cei ce căutau sufletele noastre, Preacuvioase Părinte Visarion.
Mireasă şi Maică Fecioară, primeşte rugăciunile celor ce se roagă ţie cu credinţă şi le du Fiului tău şi Dumnezeului
nostru. Că tu eşti Nădejdea cea Tare a creştinilor şi ocroteşte cu Acoperământul tău cel Sfânt pe cei ce te laudă
pururea.
Cântarea a 8-a. Irmos: Izbăvitorul tuturor...

Întru omorârea patimilor îmbrăcându-vă şi cu puterea lui Hristos într-armându-vă, pe asupritori aţi biruit,
purtătorilor de nevoinţe, Sfinţilor Cuvioşi Visarion şi Sofronie. Şi pe cei de un neam şi de o lege cu voi, i-aţi învăţat
să cânte: tineri, preaînălţaţi pe Hristos, Dumnezeul nostru, în veci!
Cu Lumina Cea de sus fiind luminaţi, pe cei ce voiau să ne aducă la credinţa cea eretică, a purcederii Duhului şi de
la Fiul, bărbăteşte i-aţi ruşinat, cuvioşilor mărturisitori ai dreptei credinţe; şi împreună cu noi, cântaţi: tineri,
preaînălţaţi pe Hristos, Dumnezeul nostru, în veci!
Împreună cu pomenirea voastră, Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Oprea cinstim şi pe toţi cei ce au pătimit pentru
strămoşeasca Lege, care pe Hristos au mărturisit; pe care Îl preamărim întru toţi vecii
Arătatu-te-ai mai Înaltă decât Cerurile, născând pe Cel Ce ne-a înălţat pe noi, de Dumnezeu Născătoare, pe Care Îl
laudă toată suflarea, ca pe Cel Ce este Dumnezeul nostru în veci.
Ca pe o jertfă vie Stăpânului Ceresc v-aţi adus şi de vederile Luminii Celei Dumnezeieşti v-aţi învrednicit, cinstiţi
mărturisitori ai dreptei credinţe şi podoaba Bisericii celor întâi născuţi v-aţi făcut, cei ce sunteţi după vrednicie
lăudaţi.
Tot sufletul vostru, Cuvioşilor Mărturisitori Visarion şi Sofronie, l-aţi legat de Dumnezeiasca Lege; şi sub lumina
Ierusalimului stând, pe credincioşii, prigoniţi pentru statornicia lor în credinţă, i-aţi chemat la luptă pentru apărarea
credinţei, neînfricaţilor apărători ai Ortodoxiei.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săvârşind ostenelile tale întru mărturisirea Legii strămoşeşti, în liniştea vieţii călugăreşti, spre care dintru început a
dorit sufletul tău, te-ai întors Sfinte Cuvioase Sofronie. Ci, bucură-te, că spre a lui Dumnezeu mărire au fost
nevoinţele luptei tale.
Cu Razele Luminii Celui Născut din tine, Dumnezeiască Mireasă, luminează sufletele noastre şi ne ridică pe noi,
cei ce suntem împresuraţi de primejdii, izbăvindu-ne de toate nevoile.

Cu cântări de laudă veniţi să cinstim ostenelile şi suferinţele preabinerâvnitorilor luptători pentru Ortodoxie, Sfinţii
Cuvioşi Visarion şi Sofronie şi pe Sfântul Mucenicul Oprea. Cu fierbinte râvnă să păzim şi noi neclintită credinţa în
Legea cea dreaptă, în care să primim mântuirea sufletelor noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Nu înceta rugăciunile cele pentru noi, Preasfântă Fecioară; ci, cu a ta mijlocire, izbăveşte-ne de toate nevoile.
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi către Sfântul Mucenic Oprea
(2)
21 Octombrie
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi al Sfântului Mucenic Oprea, glasul 1:
Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei
credinţe şi ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-aţi hrănit cu dreaptă şi luminată învăţătură. Mari au fost
ostenelile lucrării voastre; mare şi osârdia propovăduirii; mare a fost şi rodul luptei voastre drepte, pururea
pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne...

Duhul vostru văzând acum surpată unirea cea dezbinatoare de fraţi, bucuraţi-vă Preacuvioşilor Părinţi ai noştri
Visarion şi Sofronie şi tu Sfinte Mucenice Oprea. Căci iată, astăzi şi-au dat rodul deplin ostenelilor voastre pentru
apărarea dreptei credinţe.
Cu creştinească vitejie într-armându-vă, aţi îmbărbătat întreg poporul cel asuprit, să stăruiască în dreapta credinţă;
şi la lupta cea bună l-aţi pornit, prealăudaţilor luptători pentru Ortodoxie: Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Oprea.
Temniţă şi grele suferinţe aţi îndurat, prealăudaţilor luptători pentru dreapta credinţă. Pentru aceasta, creştinească
cinstire v-aţi agonisit şi de veşnică pomenire v-aţi învrednicit.
Proorocii Domnului, Preacurată, au vestit alegerea ta, cea Binecuvântată între femei; iar dreptul Simeon, cu dar
dăruit fiind, a primit din mâinile tale pe Dumnezeiescul Prunc, veselindu-se şi preamărind pe Dumnezeu. Pentru
aceea şi noi, păcătoşii, cu osârdie te preamărim.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Biserica cea stearpă...

Îmbrăcându-vă cu Puterea Celui Ce a purtat pe Cruce neputinţele noastre, întru tot lăudaţilor mărturisitori şi mu-
cenici, aţi înfruntat trufia cea deşartă a celor ce umblau să strice dreapta credinţă, de Dumnezeu fericiţilor.
Fricoşi s-au arătat tiranii stăpânitori, când de puţină oaste s-au văzut păziţi. Dar tu, Cuvioase Părinte Sofronie,
măcar că nu de către oaste într-armată erai urmat, cu îndrăznire stăpânitorilor le-ai vorbit, bine ştiind că duci o luptă
dreaptă şi binecuvântată.
Cu frângere de inimă, în rugăciune v-aţi nevoit şi cu postire, firea cea trupească aţi stăpânit. Pentru aceasta cei
fărădelege s-au plecat în faţa virtuţilor voastre, Preacuvioşilor Mărturisitori Visarion şi Sofronie; şi slobozire aţi
dobândit pentru dreptcredincioşii creştini, care din veac preamăresc pe Dumnezeu, după predaniile apostoleşti.
Ceea ce Eva cu neascultare a stricat, tu cu ascultare ai îndreptat, Preabinecuvântată Maică a Domnului Celui
Întrupat. Viaţă ai odrăslit lumii, calea i-ai arătat şi adevărul i l-ai descoperit în Hristos, Cel Ce S-a născut din tine
cu Trup.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea Chipului Tău...

Luptând pentru înlăturarea prigonirii credinţei şi biruind, Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Oprea, aţi surpat uneltirile
asupritorilor împotriva dreptei credinţe. Pentru aceea, cu mărire încununându-vă, rugaţi-vă să se izbăvească
sufletele noastre.
Pătimitorilor pentru Ortodoxie, mângâiere şi nădejde aţi revărsat în sufletele binecredincioşilor români; căci multe
şi grele erau prigoanele împotriva credinţei lor. Pentru aceea, toţi v-au urmat cu dragoste şi vă cinstesc astăzi după
cuviinţă.
Întru Domnul punând nădejdea luptei voastre, aţi biruit, măcar că înşivă aţi avut de pătimit. Pentru aceea Sfânta Bi-
serică dreptmăritoare, căreia drum spre biruinţă i-aţi deschis, cu cântări de laudă cinsteşte astăzi sfântă pomenirea
voastră.
Unitatea credinţei păzeşte-ne-o, Preasfântă Fecioară şi cu rugăciunile tale fereşte-ne de orice dezbinare, în veacul
veacului.
Catavasie:

Mare este Puterea lui Hristos, Cel Ce prin voi a lucrat, viteji apărători ai dreptei credinţe. Că la glasul vostru s-au
ridicat fraţii voştri preoţi şi credincioşi şi cu grăbire şi cu dragoste v-au urmat înfruntând silnicia prigonitorilor.
Fii credincioşi ai Bisericii lui Hristos cunoscând tu pe cei dosădiţi, pe dreptate i-ai socotit vrednici a sta împreună
cu preoţii lor în bisericeştile adunări. Pentru aceasta, cu nemăsurată dragoste de către cei de jos ai fost înconjurat,
preavrednicule Sofronie.
Arzând de râvna strămoşeştii Legi, în primejdii de moarte v-aţi pus viaţa, prealăudaţilor luptători pentru Ortodoxie
şi la grele osteneli v-aţi silit truditul trup. Dar multă a fost şi dragostea poporului pentru voi, căci iată vă cinsteşte
astăzi între sfinţi.
Bucurie nespusă avem noi, cei credincioşi, ştiindu-te fără de prihană şi ca la o Preacurată Maică alergăm sub Aco-
perământul tău, Preasfântă Fecioară, când viforul ispitelor ne tulbură. Roagă-te ca de săgeţile vicleanului să fim
feriţi noi toţi.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-au, mai înainte închipuind...

Oasele, voastre, Cuvioase Visarion şi Mucenice Oprea, s-au împrăştiat şi trupurile voastre una cu ţărâna s-au făcut.
Giulgiu de in curat nimeni nu a adus, ca să le înfăşoare cu cuvenita cinstire. Dar Domnul a răsplătit cu prisosinţă
răbdarea voastră, cu mărirea cea cerească îmbrăcându-vă.
Întăreşte-ne, Doamne, să ţinem curată credinţa propovăduită nouă de Sfântă Biserica Ta şi niciodată să nu cădem
din ea. Căci ce altceva mai de preţ am putea pune în locul dreptei credinţe şi spre ce bun mai mare am putea alerga,
fără numai după mântuirea sufletelor noastre?
Cu îndrăznire mare v-aţi ridicat împotriva viclenelor uneltiri şi precum Iona pe niniviteni, aşa şi voi, sfinţilor, pe ai
voştri fraţi de la duhovniceasca moarte i-aţi scăpat, preavrednicilor de laudă.
Cu adevărat cade-se să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maică şi Maică Fecioară. Că pe toate
fecioarele în neprihănire le întreci şi mai presus decât toate maicile stai, că ai născut pe Însuşi Domnul şi
Mântuitorul sufletelor noastre.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Văzând noi astăzi toate nevoinţele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaţilor apărători ai
Ortodoxiei; căci, cu Puterea lui Hristos fiind într-armaţi, strălucite biruinţe pentru poporul dreptcredincioşilor aţi
secerat, voi cei ce aţi fost adevăraţi soli cereşti şi mucenicească pătimire aţi pătimit.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam...

Înfruntând cu tărie asupriri, bătăi şi lanţuri şi temniţă, de nimic nu te-ai înfricoşat, Preacuvioase Părintele nostru
Sofronie, ci cu îndrăzneală ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Neînfricaţi luptători pentru Ortodoxie v-aţi arătat, Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Mucenicule Oprea; căci nici
temniţa nu v-a înfricoşat, nici bătăile, ci, pururea arzând de râvna apărării dreptei credinţe, duhovniceşte aţi cântat:
Cu fierbinte râvnă iubind strămoşeasca Lege, cu amar aţi plâns pentru prigonirile cele fără de număr, ce cădeau
asupra celor ce mărturiseau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Preabună Maică, roagă pe Cel Întrupat din tine, ca totdeauna în pace şi cu dragoste să putem cânta: Binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Catavasia:
Cântarea a 8-a. Irmos: Izbăvitorul tuturor...

Sicriul tău neştiindu-l, că cei fărădelege te-au lăsat să putrezeşti în temniţa întunecată, facem pomenirea ta, Cu-
vioase Părinte Visarion; şi cu osârdie te rugăm să dobândeşti tămăduirea de neputinţe, de la Doctorul sufletelor şi al
trupurilor, cu Care pururea petreci.
Deschide gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare, Cuvioase Părinte Sofronie şi roagă pe Dumnezeu, pace să dăruiască
poporului Său; pe arhierei să-i păzească, pe preoţi, pe diaconi şi cinul cel cu chip îngeresc să ocrotească, iar pe noi
să ne mântuiască întru toţi vecii.
Tinerii cei preaaleşi, întăriţi fiind prin călcarea văpăii trupeştilor pofte, nici de văpaia cuptorului nu s-au
înspăimântat; ci, bărbăteşte, călcând-o, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L
preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii!
Râvna mea cea fierbinte pentru curăţia vieţii cunoscând-o tu, Preacurată Fecioară, cu rugăciunile tale ajută-mi să o
fac pe ea râu de fapte bune.
Catavasie:

Cu dumnezeiască putere l-ai întărit, Doamne, pe smeritul robul Tău Mucenic Oprea, vas ales făcându-l şi sol al
durerilor poporului împilat ridicându-l. Pentru aceasta lauda Ta şi pomenirea lui pururea va fi în gura noastră.
Saltă şi se bucură Ţara Ardealului, Cuvioase Părinte Visarion, că întru tine Biserica ei a dobândit alinare. Laudă ţi-
aduce tot poporul cel dreptcredincios şi cu evlavie prăznuieşte pomenirea ta cea pururea mărită.
Izbândit-a dreapta credinţă a celor ce asemenea vouă, Sfinţilor Visarion şi Sofronie, nu s-au lepădat de Altarul
Dumnezeului Celui Viu. Rugaţi-vă, ca de orice bântuială să fim feriţi noi toţi.
Arhanghelul Gavriil, zicându-ţi „Bucură-te!”, bucurie neamului omenesc a binevestit. Căci dintru tine a Răsărit
Mântuitorul sufletelor noastre şi Bucuria desfătării Raiului.
Catavasie:
pururea Fecioară.

Cu cântări de laudă veniţi să cinstim ostenelile şi suferinţele preabinerâvnitorilor luptători pentru Ortodoxie, Sfinţii
Cuvioşi Visarion şi Sofronie şi pe Sfântul Mucenicul Oprea. Cu fierbinte râvnă să păzim şi noi neclintită credinţa în
Legea cea dreaptă, în care să primim mântuirea sufletelor noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Nu înceta rugăciunile cele pentru noi, Preasfântă Fecioară; ci, cu a ta mijlocire, izbăveşte-ne de toate nevoile.
Canon de rugăciune către Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel
21 Octombrie
Troparul Sfinţilor Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, glasul 1. Podobie:
Prealăudaţilor mucenici...
Preoţi cu chemarea sfântă, Sfinţilor Moise şi Ioan, ca nişte ostaşi adevăraţi ai lui Hristos Dumnezeu, cu putere aţi
propovăduit dreapta credinţă şi mărturisitori ai Ortodoxiei v-aţi făcut pentru poporul cel credincios. Drept aceea,
moarte mucenicească primind, rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască Bisericii Sale pace şi unire, iar sufletelor
noastre, mare milă.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Stih: Sfinţilor Preoţi Mărturisitori, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Părinte Moise, de Dumnezeu fericite, prin punerea mâinilor Mitropolitului Neofit al Ungro-Vlahiei ai primit darul
preoţiei pe care nu ai ostenit a-l face lucrător în via încredinţată, de la Izvorul vieţii.
Domnul Hristos te-a hărăzit pe tine, Părinte Ioan, să fii sluga cea bună şi credincioasă spre ocrotirea sărmanilor
neamului tău. Pentru aceasta, cu cuget viteaz l-ai propovăduit pe Hristos în chip curat, aşa cum l-ai primit în inimă
neprihănită, din pruncie, de la strămoşii tăi.
Mari apărători ai dreptei credinţe v-aţi arătat, Mărturisitorii lui Hristos, odrăsliţi în părţile Sibiului. Căci cu râvnă
sfântă bine aţi păstorit turma încredinţată în vremuri de răstrişte şi de grele încercări.
Nemăsurat este adâncul naşterii tale celei necuprinse cu mintea, Preacurată. Deci, credinţă neîndoită, cu dragoste,
aducem ţie grăind: Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, Maică Nenuntită.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmosul: Însuţi Cel Ce ştii...

Cu nici un chip nu ai primit, Părinte Moise, să faci un alt jurământ preoţesc defăimând pe cel dintru început de la
hirotonia ta. Ci, nădăjduind în Dumnezeu pe Care Îl propovăduiai cu înflăcărare, ai ales mai bine să te hrăneşti
smerit din osteneala braţelor tale.
Necazuri şi grele pătimiri s-au revărsat peste tine, Sfinte Părinte Ioan, dar cu vrednicie le-ai răbdat pentru Hristos,
Cel Ce te-a întărit pe piatra credinţei.
Nu cutezăm a căuta la înălţimea cerului din pricina păcatelor care ne trag spre pământ. Dar, îndrăznire bună
primind prin mijlocirea mărturisitorilor Tăi, Doamne, Sfinţii Preoţi Moise şi Ioan, strigând: miluieşte-ne pe noi din
focul ispitelor şi picură în sufletele noastre curajul de a Te mărturisi pe Tine, Singurul Dumnezeu Adevărat.
Mintea cea mai presus de fiinţă a o vedea, cât era cu putinţă, învrednicindu-se Arhanghelul Gavriil, Fecioară cu
totul fără de prihană, glas plin de bucurie ţi-a adus, zămislirea Cuvântului luminat vestindu-o şi naşterea cea ne-
grăită propovăduindu-o.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte umbrit cu darul cel Dumnezeiesc...

Într-armându-te cu arma dreptei credinţe, Părintele nostru Moise, l-ai mărturisit pe Hristos în pământ străin. Pentru
aceasta, lăudăm statornicia ta în dreapta credinţă.
Ai fost purtat în lanţuri ca unul fărădelege, dar în inima ta curată se turna, în chip nevăzut, harul Duhului Sfânt ce te
întărea, Părinte Ioan, podoabă preafrumoasă a plaiurilor transilvane.
Prigonitorii voştri, v-au osândit, minunaţilor Părinţi, să nu mai vedeţi lumina zilei; dar Hristos, Lumina Cea
Adevărată, a Strălucit în inimile voastre mai mult decât soarele şi a încălzit trupurile voastre închise în temniţele
cele întunecoase.
Sfânta Sfintelor, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată, Aşteptarea neamurilor şi Mântuirea credincioşilor, din tine
a Răsărit Mântuitorul şi Dătătorul de viaţă şi Domnul, pe Care roagă-L să mântuiască pe robii tăi.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai luminat cu luminarea...

Cine poate spune durerile voastre sfinţilor mucenici? Căci pe acestea Hristos le-a primit ca pe nişte mărgăritare de
mult preţ şi v-a dăruit viaţă veşnică.
Cu nimic nu au fost înduplecaţi cei ce te prigoneau, Părinte Ioan: nici ruga tatălui tău, nici statornicia ta în dreapta
credinţă. De aceea minunându-ne de darurile cu care Dumnezeu te-a încununat eşti preamărit în ceruri cu sfinţii
mucenici.
În lume aceeaşi credinţă aţi mărturisit Părinţi cucernici, pentru care Domnul Slavei v-a unit într-un cuget a suferi
pentru El, iar în ceruri să vă sălăşluiţi.
Se slăveşte toată cântarea înţelepţilor şi lauda, care se aduce Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu, că Aceasta s-a făcut
Biserică Slavei Celei Dumnezeieşti, pe care, după vrednicie, o slăvim.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul...

Puterea lumească s-a arătat neputincioasă, în faţa statorniciei tale, Părinte Moise, preotul lui Hristos, căci întărit
fiind, pe piatra credinţei, ai biruit toată uneltirea ei.
Părinte Ioan, purtat ai fost din temniţă în temniţă. Pentru aceasta, te-ai arătat ca un propovăduitor al lui Hristos, ves-
tind celor necredincioşi Învierea.
Turma voastră n-a încetat să arate celor necredincioşi adevărul mărturisitorilor dreptei credinţe, trimiţând tuturor
cereri pentru eliberarea voastră.
Omorâtu-s-a vrăjmaşul de Rodul tău Cel Purtător de viaţă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri Dăruită şi s-a călcat
iadul arătat şi cei din legături ne-am izbăvit. Pentru aceasta strig: dezleagă patimile inimii mele.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Să prăznuim astăzi, cu vrednicie, pe ostaşii lui Hristos, Preoţii Moise şi Ioan, care s-au arătat în pământul
Transilvaniei ca nişte făclii aprinse ale dreptei credinţe, pentru care au primit cununa muceniciei. Şi cu dragoste să
strigăm: bucuraţi-vă, mărturisitori ai lui Hristos şi apărători ai credinţei noastre strămoşeşti.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, de Dumnezeu Născătoare...

Răsărind harul cel Dumnezeiesc întru tine, Părinte Moise, îi întăreai pe cei din legături şi din întunericul temniţei.
Dar nici o clipă nu ai uitat pe cei obidiţi de acasă, bunule păstor; ci neîncetat te rugai spre a lor călăuzire, pentru a
cânta împreună veşnic. Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.
Mai bine voi muri decât să-mi las credinţa cea pravoslavnică, ai mărturisit, Părintele nostru Ioan. Pentru aceasta,
noi, fiii tăi, te rugăm, ajută-ne să ne întărim credinţa şi să-L mărturisim pe Hristos, cântând: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul Părinţilor noştri.
Pereche fără de seamăn, v-aţi arătat, fericiţilor, unindu-vă în cuget, pentru care vă lăudăm după dreptate şi
Domnului cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.
Dumnezeul Cel Preaveşnic s-au făcut cu adevărat Adam Nou, din curat Sângele tău, pe Care acum roagă-L ca să
mă înnoiască pe mine cel învechit, care strig: Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Catavasia:

Prin aspra pătimire, lanţuri şi suspine, ţi-ai luminat sufletul în haină de lumină, Părinte Moise. Cu mâinile înălţate
spre cer cântai nestânjenit de întuneric: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Rob al puterilor pământeşti, dar slobozit de patimi, chip de înger te-ai făcut, Fericite Părinte Ioan, îndemnând pe
toţi, fără de odihnă, să cânte: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
În brazda nevoinţei, trupurile voastre plăpânde le-aţi adus ca pe o sămânţă roditoare. Statornici aţi rămas în dreapta
credinţă, până la sânge, biruind astfel pe veliar, iar pe credincioşi îi îndemnaţi de-a pururi să cânte: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce ai născut nouă pe Domnul, Pricinuitorul mântuirii, roagă-L pentru toţi cei ce strigă cu deadinsul, Fecioară
Prealăudată: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul Preacuratei Naşterii Tale...

Te-ai împodobit cu şiragul virtuţilor, Părinte Moise, cu care apoi, ţi-ai întins scară la cer. Te rugăm, mijloceşte
pentru noi tăria în ispite şi puterea de a-L mărturisi curat pe Hristos.
Haină de lumină ţi-ai ţesut din virtuţi şi mucenicie, Mărite Părinte Ioan, apoi ai pornit nestingherit pe drumul
luminos al veşniciei, unde Împăratul tuturor, cu braţele întinse, te-a întâmpinat ca pe un bun prieten.
Veniţi cu duhul vostru, Părinţi Binecuvântaţi şi învăluiţi cu rugăciunile voastre sfântă turma lui Hristos şi pe toţi
care se închină cu evlavie pătimirii voastre slăvind pe Dumnezeu.
O, minunile tale cele mai presus de minte, Preacurată, că numai tu, Fecioară sub soare, tuturor ai dat să cunoască
Minunea cea nouă a Naşterii tale celei Necuprinse de minte. Pentru aceasta, toţi te slăvim.
Catavasie:
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 2-lea. Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Ceată duhovnicească, adunându-ne astăzi, să prăznuim cu bucurie pomenirea Sfinţilor Mucenici Moise Măcinic şi
Ioan din Galeş, rugând să mijlocească la Milostivul Dumnezeu ca să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 2-lea. Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Pom al Vieţii pe tine, Fecioară, te ştim, că n-a răsărit din tine rodul mâncării cel aducător de moarte oamenilor, ci
Dulceaţa vieţii Cea pururea Vecuitoare, spre mântuirea noastră, a celor ce te lăudăm pe tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare

21 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Mare, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar, întrupându-Se Cuvântul,
a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Mărire S-a preamărit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind cu bucurie a lăuda viaţa ta, fericite, cea purtătoare de lumină şi cu chip luminat, roagă-te să mă luminez eu,
părinte, cu blândeţea luminii tale şi alungă de la mine întunericul păcatelor.
În tot chipul, fericite, ai mers către Dumnezeu bucurându-te, făcându-te afară de trup şi de lume, şi ţi-ai păzit
gândul netulburat, întărindu-te prin înfrânare; logodindu-ţi prin aceasta nepătimirea cea îndumnezeită.
Luminându-te cu Razele Prealuminate ale Dumnezeirii Celei Stăpânitoare şi Nezidite, neluând în seamă necredinţa
cea părintească, te-ai lepădat de necunoştinţa ei cea mult tulburătoare, unindu-te numai cu Preasfânta Treime.
Răsărind Soarele din tine, Maică pururea Fecioară, Cel Ce a fost gândit mai înainte de veci din Tatăl, Cel Nevăzut
şi Cuprins minunat de Trupul cel văzut, a luminat pe oameni cu lumina dreptei credinţe.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă...

Vindecând pornirile patimilor, le-ai veştejit, tămăduindu-le cu sihăstria, Sfinte Ilarion, pururea pomenite, cântând:
nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.
Hainele cele de piele ale morţii, le-ai rupt cu sabia înfrânării şi ţi-ai ţesut haină de mântuire, cântând Ziditorului tău:
Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.
Întărindu-te cu nădejdea celor veşnice şi adus fiind de Dumnezeu prin mâinile gânditorului de Dumnezeu, Sfântul
Antonie, căruia asemănându-te, purtătorule de Dumnezeu, te-ai făcut luminător, strălucind întru minuni, Cuvioase
Părinte Ilarion.
Cel Ce numai cu voia cea Dumnezeiască a închipuit toate, a voit să ia chipul omului, zămislindu-Se în pântecele
tău, Maică a lui Dumnezeu; Căruia cântăm acum: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt, fără numai Tu,
Doamne.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud pe Tine, căci cu auzul am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat că ai venit până la mine căutându-mă, pe
mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc marea pogorâre a Ta cea către mine, Mult Milostive.
Omorând cugetul trupului şi fugind de pârâul nelegiuirii, Cuvioase Părinte Ilarion şi de uneltirile demonilor, te-ai
odihnit în liniştea Dumnezeiescului Duh, împreună cu drepţii, părinte.
Cu curgerile lacrimilor adăpându-ţi, Preacuvioase Ilarion, arătura sufletului, ai arătat-o tuturor cu multă roadă, prin
lucrarea Mântuitorului aievea, înmulţind adunările sihaştrilor.
Întărindu-te cu împărtăşirea Sfântului Duh, purtătorule de Dumnezeu, duhurile răutăţii le-ai surpat; şi cu Puterea lui
Hristos ai tămăduit pe bolnavi, îmbogăţindu-te cu curăţia proorocească.
Locaş şi Cămară Însufleţită, te înţelegem pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea Binecuvântată; Masă Gândită şi Sfeşnic
Înţelegător, din care a Răsărit celor din întuneric Strălucirea Fiinţei Părinteşti.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg,
Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Ca un fulger fiind cu curăţia şi cu petrecerea vieţuirii în lume, asemenea cu strălucirea celor fără de trup, goneşti pe
domnul întunericului, luminându-te cu lumina dreptei credinţe, de Dumnezeu fericite.
Strălucind, gânditorule de Dumnezeu, cu tot felul de minuni şi fiind luminat cu Dumnezeiescul har, la toţi ai fost
cunoscut a fi comoară de tămăduiri, celor ce te doresc pe tine, Părinte Ilarion, de Dumnezeu purtătorule,
cunoscându-te ca prooroc al lui Dumnezeu.
Cu strălucirea faptelor tale, preablândule părinte, ai alungat puterile vrăjmaşului cele întunecate şi răpind din nebu-
nia acelora pe cei ce năzuiesc la tine, i-ai luminat cu Dumnezeieştile Străluciri către credinţă.
Un Ipostas Care se vede în două firi, ne-ai născut nouă în chip de negrăit, Singura Binecuvântată, pe Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat, pentru nespusa milostivire. Pe Acesta roagă-L, să ne păzească pe noi cei ce te
lăudăm pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Slujind unităţii de Putere a Dumnezeirii Celei fără de început, ai înfruntat mulţime de puteri, stricând cu harul
credinţa idolească, gânditorule de Dumnezeu.
Odrăslind ai înflorit ca un finic în Biserică, părintele nostru cuvioase, veselind plinirile credincioşilor cu dulceaţa
roadelor.
Arătatu-te-ai surpător nebiruit al duhurilor vicleniei, pururea pomenite, primind de la Hristos haruri făcătoare de
minuni, Sfinte Ilarion, Preafericite.
Neispitită de bărbat ai născut, Fecioară şi în veac eşti Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a
Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul:
Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune,
Dumnezeule.

Ca pe un luminător neapus al Soarelui Celui Înţelegător, adunându-ne astăzi, te lăudăm cu cântări; căci ai luminat
celor ce erau în întunericul neştiinţei; pe toţi ridicându-ne către Dumnezeiasca Înălţime, Sfinte Preacuvioase Ila-
rion. Pentru aceasta grăim ţie: bucură-te, părinte, cel ce eşti întemeierea pustnicilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins
cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preamărit.
Graiul cuvintelor tale şi harul cel Dumnezeiesc al minunilor au ieşit în tot pământul, părinte cuviose, vărsând peste
toţi alinarea tămăduirilor cu strălucirile dreptei credinţe.
Fiind îngrădit cu Crucea Mântuitorului, ai rămas nevătămat de trufia demonilor, care s-a pornit fără dreptate asupra
ta, preaînţelepte; că ştie Preaînaltul Dumnezeu a-Şi păzi sluga Sa.
Ca un stâlp nemişcat, cu statul până la cer, ca un turn neclintit te-ai arătat prin sihăstrie, luminând cu minunile,
dând vindecări, izvorând dogme Dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător al Scripturilor celor de Dumnezeu
insuflate.
Norul Fecioara, Te-a născut pe Tine Soarele dreptăţii, rămânând iarăşi Fecioară; Trup luând, făcându-Te Om,
Hristoase, pentru milostivire şi smerenie.

Scaun simţitor te-ai făcut cu adevărat, luminându-te cu Dumnezeiască pricepere şi îndreptându-te cu
Dumnezeieştile Porunci şi cu faptele bune luminându-te, Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, podoaba sihaştrilor şi ai
grăit: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Căruţă Tainică te-ai arătat, cuvioase, purtând numele Domnului prin strălucirea faptelor, prin arătarea minunilor şi
prin viaţă curată, Cuvioase Ilarion, locuitorule împreună cu cei fără de trupuri, cântând: Binecuvântaţi, toate
Fiu făcându-te prin Dumnezeiescul har, te-ai făcut moştenitor împreună cu Hristos şi ai luat, minunate, avuţia
cerească a Împărăţiei celei nepieritoare, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Născut-ai, Fecioară, Fiu Numit, Mir Înţelegător Nedeşertat, umplând de bun miros cu Roua Dumnezeirii pe oameni
şi scoţând din stricăciune pe cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe
credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Dom«nului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel...

Învrednicitu-te-ai a umbla prin Locaşurile Sfinţilor, petrecându-ţi viaţa cu sfinţenie, cuvioase; şi fiind arătat drept,
ţi-a Răsărit Lumina Cea cu Trei Străluciri şi a ei soţie, veselia, te-a primit.
Primind de la Dumnezeu răsplata luptelor şi câştigând arătat viaţa cea veşnică şi bine împărtăşindu-te cu
Frumuseţea cea mai presus de gând, Părinte Ilarion, roagă-te Stăpânului, pentru cei ce te laudă.
Înălţându-te prin virtute ca un cedru cu ramurile înalte, te-ai sădit în Curţile lui Dumnezeu, Sfinte Ilarion şi te-ai
arătat ca o grădină închisă, ca un rai bine înflorit şi ca o fântână ce izvorăşte tămăduiri.
Cămară de Mire ai fost, Întrupării Celei mai presus de gând a Cuvântului, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Îm-
brăcată şi Împodobită întru mărirea virtuţilor. Pentru aceasta, pe tine te vestim fără prihană, Născătoare de
Dumnezeu.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o
mărim.
SEDENA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Râvnind duhovniceşte viaţa cea îmbunătăţită a Dumnezeiescului Antonie, ai luat pe umerii tăi Crucea Domnului
tău şi părăsind toată grija vieţii, cu omorârea patimilor, ai trăit cu Duhul. Pentru aceasta ai şi umplut făptura cu
semne minunate, prin harul Duhului, Cuvioase Ilarion, părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Luminos, să o lăudăm; Scară Cerească, Rai
Cuvântător, Izbăvirea Evei şi Vistierie mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat Mântuirea lumii şi iertarea
greşelilor celor de demult. Pentru aceasta grăim către dânsa: roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de
greşeli, celor ce se închină cu credinţă Preasfintei Naşterii tale.
şi Cuvântul...
Pe Lemnul Crucii văzând Maica cea fără de prihană pe Mântuitorul, se tânguia lăcrimând, cu amar grăia, cu durere
de inimă se tânduia şi către Dânsul zicea: Fiul meu şi Doamne, cum Te pironeşte pe Cruce fără dreptate poporul
iudaic cel fărădelege, pe Tine Cel Ce eşti fără de păcat? Şi cum suferi de voie pălmuirile obrazului, oţetul şi
străpungerea coastei, fierea şi piroanele? Vai mie, Îndelung Răbdătorule Doamne! Dar Slavă Iconomiei Tale Celei
Dumnezeieşti, Mântuitorul meu.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii
22 Octombrie
Troparul Sfântului Ierarh Averchie, Episcopul Ieropolei, cel întocmai cu Apostolii, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Averchie, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe
care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Raza Cea Luminoasă a Dumnezeirii Celei în Trei Feţe luminându-te, Sfinte Ierarhe Avechie, te-ai făcut lumină,
luminând pe cei dintru întuneric şi risipind toată negura demonilor.
Avut-ai pe pământ viaţă cerească, fericite, petrecând cu trupul ca şi cum ai fi fost fără de trup şi omorându-ţi
patimile, ai primit harul preoţiei.
Având întru tine, părinte, pe Cuvântul grăind, ai dezlegat din necuvântare pe cei ce cugetau cele deşarte, surpând
capiştile demonilor şi rătăcirea celor ciopliţi.
Limbile ritoriceşti nu pot să spună zămislirea cea mai presus de cuvânt; că ai născut pe Dumnezeu Întrupat,
Preasfântă, asemănându-Se cu noi, pentru bunătatea Sa.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cu cuvinte sfinţite şi cu arătarea minunilor, preamărite, ai îndreptat către limanul mântuirii pe cei ce înoată în
marea rătăcirii, Sfinte Averchie.
Lucrând tămăduiri, săvârşind cele alese, alungător ai fost al nălucirilor demonice şi mântuirii tuturor pricinuitor şi
celor bogaţi ocrotitor.
Cuvântul sfinţit, viaţa îndumnezeită, obiceiul strălucit cu minunile, vieţuirea ta, părinte, slăvită şi moartea ta s-au
făcut cinstite.
Fiind Dumnezeu mai înainte Nevăzut, S-a văzut Întrupat în pântecele tău, Fecioară, pentru milostivire. Drept aceea
cu credinţă te fericim pe tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud pe Tine, că am auzit, Doamne, Glas şi m-am înspăimântat; că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine
cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, Mult Milostive.
Frumos ţi-ai împodobit scaunul, Cuvioase Ierarhe Averchie; că te-ai înfrumuseţat cu mari minuni şi cu viaţă
luminată. Pentru aceasta Preamarele Dumnezeul nostru, te-a mărit pe tine.
Ştiind pe Domnul voitor de milă, purtătorule de Dumnezeu, cu fierbinţeală ai cerut de la El să facă minunată
izvorâre apelor celor fierbinţi, spre a multora vindecare, Sfinte Averchie.
Făcut-ai cu harul roditori pe cei neroditori; că, punând în cugetul lor sămânţa Cuvântului Arătat, ca un semănător
de cele bune ai secerat spic însutit, de Dumnezeu insuflate, Ierarhe Averchie.
Vindecat-ai, Preacurată, zdrobirea şi ticăloşia cea de demult a pământenilor, născând pe Cel Ce a purtat neputinţele
noastre, pentru nespusa milostivire, Mireasă a lui Dumnezeu cu totul fără de prihană.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădejduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg
Împăratul păcii, luminează-mă cu Strălucirea Ta; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Întărindu-ţi picioarele tale pe piatra inimii, gânditorule de Dumnezeu, pe cei ce au căzut la pierzanie şi au dat cinste
pietrelor, i-ai învăţat, fericite, cu Dumnezeieştile cuvinte, să cinstească piatra cea tare, pe Iisus Hristos Dumnezeul
nostru.
Pe tine ca pe un doctor al celor ce bolesc în multe feluri, pe călăuza tuturor rătăciţilor, pe vasul Mirelui darurilor
celor de cinste, pe locaşul Dumnezeiescului Duh, pe sfinţitul tăinuitor, Sfântul Ierarh Averchie, să-l cinstim toţi
credincioşii.
Punându-se din porunca ta în acelaşi vas vin, untdelemn şi încă un fel, se deşerta fiecare la vremea sa neamestecat;
ai arătat prin aceasta harul tău cel prisositor, gânditorule de Dumnezeu, Sfinte Averchie.
Legile se înnoiesc întru tine, Fecioară Prealăudată; că ai născut fără de sămânţă pe Dumnezeu Mântuitorul şi iarăşi
Fecioară ai rămas; Minune Străină! Pentru aceea te vestim cu dreaptă credinţă Maica lui Emmanuel.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune,
Dumnezeule.
De la Răsărit ai venit la Apus cu Puterea Duhului, lepădând pe împărăteasa patimilor celor demonice şi cumplite,
cuvioase.
Străin de lume arătându-te, preasfinţite, străine şi înfricoşătoare minuni ai săvârşit, trăind încă cu trupul şi după ce
te-ai mutat de aici, Sfinte Ierarhe Averchie.
Arătându-te, părinte, în chip de fulger, ai supus taberele cele demonice care nu puteau să sufere îngrozirea ta, Sfinte
Averchie, de Dumnezeu insuflate.
Prin tine Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, ne-am învrednicit vieţii, noi cei omorâţi; şi rodind stricăciunii, arătat
ne-am îmbogăţit de Nestricăciune.

Ca pe un mai mare preot şi împreună locuitor cu Apostolii, toată Biserica credincioşilor te cinsteşte pe tine, Sfinte
Ierarhe Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, fericite, nebiruită şi fără de valuri, de tot eresul cel gânditor
de cele deşarte, mult minunate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Ca un păstor Dumnezeiesc, ca un însuţi făcător de minuni, cu rugăciunea ta, părinte, ai dat vedere orbilor, auz
surzilor, curăţire leproşilor, bun mers şchiopilor, care cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Facerea minunii tale, Înţelepte Averchie, o propovăduieşte în veci izvorârea apelor celor fierbinţi, stâlpul care era
pus la mormântul tău, pe care l-a adus duhul cel necurat de la cetatea Romei cea mare, gonit fiind dintr-însa.
Fost-ai smerit, mai mare peste popor, arătându-te înalt în socotinţe, în fapte şi în puteri, preasfinţite; şi slujitor Îm-
păratului Celui Preaînalt, Căruia strigam: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, S-a născut din tine în două firi şi în două voinţe, ca un Dumnezeu
şi Om, Fecioară; cunoscându-Se tuturor celor ce cântă cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală au prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L lucrările şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Păstorul cel vrednic, izvorul cel nedeşertat al tămăduirilor, stâlpul Bisericii, întărirea credincioşilor, steaua cea
mare şi mult luminoasă, Sfinţitul Tăinuitor Averchie, să se cinstească.
Ca un finic, precum zice psalmistul, ai odrăslit în Curţile lui Dumnezeu Celui Viu; înmulţitu-te-ai ca cedrul şi te-ai
arătat ca măslinul, înţelepte, ungând cu untuldelemn al faptelor tale, feţele tuturor prin credinţă.
Cunoscutu-te-ai ca o cetate ce este pusă deasupra unui munte văzut al vieţuirii celei cu fapte bune; şi cetatea ta,
cuvioase, care era mai înainte înecată în rătăcire, ai arătat-o moştenitoare Cetăţii celei de sus.
Împlinindu-se acum proorociile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate; iată Patul lui Solomon, pe care îl înconjură
puternicii, în care Hristos Dumnezeu prin Dumnezeiasca Întrupare S-a odihnit; Aceasta este cea Binecuvântată şi
Plină de har.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii cu
un gând întru laude să-L mărim.
Cât îţi este de luminată viaţa! Cât îţi sunt de frumoase picioarele! Cât este de foarte minunată plecarea şi unirea cea
către Dumnezeu! Cât este de mare harul ce ţi s-a dat ţie de sus, înţelepte? Pentru aceasta, cu credinţă te cinstim.
Sfinte Ierarhe Averchie.
Pe tine cel locuitor dimpreună cu toţi sfinţii mucenici, pe cel întocmai cu Dumnezeieştii ucenici, pe cel întocmai de
o cinste cu patriarhii, cu proorocii şi cu cuvioşii şi pe cel împreună vorbitor al Slujitorilor cereşti; să cinstim cu
credinţă pe Sfântul Averchie.
Preasfântă pomenirea ta întinzându-se în lume, luminează sufletele oamenilor, cu lumină bogată, prin har. Pe care
săvârşind-o cu dragoste, ne rugăm ţie, Părinte Averchie, izbăveşte-ne cu rugăciunile tale de patimi şi de supărările
întunericului.
Sfeşnic Luminător te-a văzut mai înainte Proorocul, purtând întru tine Făclia cea Dumnezeiască cu adevărat,
Preasfântă Fecioară; pe Însuşi Domnul Cel Ce S-a făcut Om din tine, pentru milostivirea îndurării.

Arătatu-te-ai ierarh, părinte, fiind uns cu ungere cinstită, prin lucrare Dumnezeiască şi cu harul desăvârşind pe toţi,
preasfinţite; şi fiind împodobit cu darurile Dumnezeieştilor minuni, lucrezi semne şi minuni nenumărate;
tămăduind boli, pe demoni arzându-i şi mulţime de rătăciţi întorcând, Părinte Averchie. Pentru aceasta, grăim ţie:
roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli sa dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Ai înnoit Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta firea pământenilor cea muritoare, fiind stricată de patimi; şi ne-ai
ridicat pe toţi din moarte la viaţă fără de stricăciune. Pentru aceasta toţi te fericim după datorie, Fecioară
Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns Preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe
Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit de bună voie. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască iertare
de greşeli.
Canon de rugăciune către Sfinţii şapte tineri din Efes
22 Octombrie
Troparul Sfinţilor şapte tineri din Efes, glasul al 4-lea:


Ca unii ce staţi luminat înaintea Luminii Celei Mari, mucenicilor, rugaţi-vă să apere de negura patimilor, pe cei ce
cinstesc praznicul vostru cel Dumnezeiesc şi luminat.
Când aţi cunoscut porunca cea păgânească şi fără de socoteală, care poruncea să jertfiţi celor întinate, fiind întăriţi
cu Poruncile lui Dumnezeu, v-aţi arătat nestrămutaţi, mucenicilor.
Cu posturi şi cu rugăciuni aţi mers de v-aţi ascuns, pregătindu-vă pentru lupta vrăjmaşilor, sfinţilor. Dar Domnul v-
a păzit pe voi nevătămaţi.
Aflându-te pe tine, Preacurată, mai Curată decât toată zidirea, Cel Curat S-a Sălăşluit întru tine, vrând să scoată
nelegiuirea cea sălăşluită în Adam, ca un Iubitor de oameni.

Aduşi aţi fost la împăratul cel fărădelege, mucenicilor, să mărturisiţi numele Dumnezeului Celui Ce Împărăteşte în
ceruri.
Fiind îmbrăcaţi luminat cu credinţa ca şi cu o pavăză luminoasă aţi rămas, mucenicilor, nerăniţi de săgeţile
vrăjmaşilor.
Stătut-aţi bărbăteşte împotriva împăratului celui fărădelege, sfinţilor, care vă poruncea să aduceţi cinste
necuvântătorilor idoli.
Îmbrăcându-se cu mine Hristos din Dumnezeieştile tale sângiuri, Preacurată, m-a îmbrăcat cu podoaba harului, de
care eram de demult despuiat.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului...

Înfrumuseţatu-s-au tinerii foarte, unindu-se cu Stăpânul tuturor; drept aceea au lepădat toată răutatea şarpelui.
Nădăjduind la răsplătirile cele bogate, toată avuţia aţi deşertat-o săracilor, câştigând în locul aceleia avuţia cea
nestricată, sfinţilor.
Iubind bunul neam cel de sus, fiind născuţi din părinţi de bun neam, nicicum n-aţi primit să trageţi la voi neamul
cel rău al răutăţilor.
Prunc tânăr ai născut pe Cel Ce este mai înainte de veci, Fecioară, ca să înnoiască lumea cu cunoştinţele cele
Dumnezeieşti, fiind învechită în păcate. Pentru aceea te mărim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Pe Sfinţii Maximilian, pe Constantin, pe Iamvlih, pe Marţian, luminătorii care luminează toate marginile, să-i
cinstim.
Să lăudăm credincioşilor, pe Măritul Antonin şi pe Sfinţii Exacustodian şi pe Dionisie cel Preaînţelept, cu dragoste
să-i mărim.
În locul celor trecătoare şi pieritoare, aţi luat în schimb, sfinţilor, cele ce nu se strică şi nicidecum nu se învechesc.
Pentru aceea, după vrednicie, vă fericim.
Risipeşte orbirea sufletului meu, Preacurată şi-mi dă mie să iau aminte cu bună simţire la Dumnezeieştile Porunci
ale Fiului tău.

Înotând prin luciul cel idolesc, acum aţi ajuns, pătimitorilor, la Limanurile cele Veşnice; ocârmuindu-vă de sus cu
Arma Crucii şi îndumnezeindu-vă după har.
Stropind pământul cu picăturile lacrimilor şi cu rugăciunea cea către Dumnezeu, aţi dormit mulţi ani şi sculându-
vă, aţi arătat Învierea tuturor.
O, minune! Cum cei ce au dormit mulţi ani, învederează învierea care era învederată la cei mai mulţi, astupând
gurile ereticilor!
Omoară cugetul trupului meu, Fecioară, Ceea ce ai născut Viaţa, care cu moarte a surpat moartea şi pe tineri i-a
mărit, cu scularea cea minunată.
Irmosul:

Preamărit-ai pe pământ pe Sfinţii Tăi mai înainte, prin înfricoşătoarea şi preamărita înviere care ai însemnat printr-
înşii, mai înainte de învierea cea de obşte, ca să se astupe gurile celor ce nu o credeau; iar mai pe urmă, Hristoase
Dumnezeule, i-ai sălăşluit întru Împărăţia Ta, să se desfăteze în veci.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...
Dimpreună cu Sfântul Iamvlih pe Sfinţii Exacustodian, pe Marţian, pe Antonin şi pe Măritul Constantin, pe
Dionisie, pe Maximilian, mucenicii lui Hristos să-i cinstim.
Fiind ascunşi, vă rugaţi Celui Ce ştie cele ascunse, să înceteze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. Pentru
aceea, murind întru ascuns, aţi închipuit înfricoşătoarea Înviere.
Nicicum nu v-aţi plecat celor fărădelege, a da idolilor cinste urâtă lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu credinţă cinstim
moaştele voastre, sfinţilor, luând sfinţenie.
Arătatu-te-ai că întreci pe îngeri Născătoare de Dumnezeu, arătatu-te-ai cu adevărat Întărire pătimitorilor, arătatu-
te-ai Preacurată Pază celor ce te cunosc Preaadevărată Născătoare a Cuvântului.

Se bucură arătat luminata Mitropolie a efesenilor, avându-vă pe voi ca o bogăţie rugători şi ajutători către Cel
Preabun, Sfinţilor, care v-aţi arătat tuturor pe pământ, vedere străină, prin învierea cea minunată prin care v-aţi
preamărit.
După adormire, v-aţi arătat păzitori neadormiţi nouă, preaînţelepţilor, adormind valurile necredinţei şi astupând
gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, care nu cântau: toate lucrurile, binecuvântaţi pe Domnul!
Se surpă înaintea picioarelor voastre înşelătorul, zăcând mort fără de simţire, cel ce mai înainte se lăuda peste
măsură şi era întunecat de trufie. Şi se preamăreşte Hristos, Cel Ce v-a mărit pe voi, Căruia-I cântăm: toate
lucrurile, binecuvântaţi pe Domnul!
Astăzi cu sfinte cuvinte să lăudăm pe tinerii, pe care i-a încununat Domnul cu cununi neveştejite, şi i-a mărit cu
străluciri de multe minuni, care cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Vindecă, Fecioară, sufletul meu cel bolnav şi spală noroiul patimilor cel dintru mine şi mă pune înaintea
Atotţiitorului Dumnezeu cu totul mântuit, ca să cânt: toate lucrurile, binecuvântaţi pe Domnul!
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu virtutea
încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Iată, ce este bun, sau ce este frumos? Grăia Dumnezeiescul David: fără numai a locui în unire sfinţii tineri, loca-
şurile cele cinstite; ei, care au păzit nedespărţită unirea cea către Ziditorul.
Arătatu-v-aţi casă Preasfintei Treimi, purtând-o câte şapte, Dumnezeieştilor mucenici; murind înăuntrul peşterii şi
surpând casele idolilor şi către Biserica cea Cerească mutându-vă, cu cuget de dreaptă credinţă.
Saltă, Biserică a lui Hristos, care ai şapte stâlpi ce te ţin, pe slugile Domnului, prin care au căzut zidurile cele
neîntărite ale credinţei celei rele, cu harul Celui Ce a suflat viaţă morţilor.
Ca nişte stele ce arată ziua, luminaţi tot pământul cu Razele Cele Luminoase ale Dumnezeieştilor Virtuţi şi Minuni,
tineri preafericiţi. Pentru aceea luminaţi simţirile inimilor noastre.
Porţi în braţe pe Cel Ce ţine toate cu Dumnezeiasca Palmă. Pe Care roagă-L, Fecioară, ca pentru milostivirea cea
negrăită, să mă îmbrăţişeze şi să mă mântuiască, pe mine cel ce sunt osândit.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
unind firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ca unii ce sunteţi stâlpi ai Bisericii lui Hristos, aţi surpat zidurile necredinţei, înţelepţilor mucenici, cei şapte
luminători; pentru aceasta, precum mai înainte de moarte aţi ruşinat nebunia păgânilor, aşa şi după moarte
tulburarea eresului. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre.

Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască Naşterea ta firea pământenilor cea muritoare, fiind stricată de patimi; şi ne-
ai ridicat pe toţi din moarte la viaţă fără de stricăciune. Pentru aceasta toţi te fericim după datorie, Fecioară
Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
întâmpină...
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns Preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe
Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit de bună voie. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască iertare
de greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
23 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului, glasul al 2 lea:

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic eşti de neînduplecat; îndrăzneală ca un frate
al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Darea cea bună, Sfinte Apostole Iacob şi harul cel desăvârşit, de la Părintele Luminilor a se da oamenilor înveţi
arătat; căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.
Cu Raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat, Sfinte Iacob şi cu Dânsul Legile alcătuind, Bisericile neamurilor le-ai
îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu toate fericite.
Ceata Apostolilor, preaînţelepte, arătat ai împodobit-o, ca unul ce ai fost întâi arhiereu, fiind uns cu Singură
Lucrarea Cuvântului, ca un ucenic şi frate al lui Dumnezeu şi sfinţit propovăduitor de Sfintele Taine.
Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la Ceea ce ai născut Izvorul vieţii, de Dumnezeu
Născătoare Prealăudată, tămăduirea sufletelor şi înnoirea trupurilor.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de tine Biserica...

Se veseleşte de tine seminţia Iudei astăzi, văzându-te strălucind de Razele lui Hristos.
Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica neamurilor, pe tine prealăudate propovăduitor, se luminează cu
Dumnezeieştile tale învăţături.
Legea vieţii Bisericii lui Hristos tu ai pus-o, cu Duh de viaţă Făcător, Legea aşezând şi vestind.
Pe Cel pe Care L-ai născut cu Trup Fecioară Maică, pe Cel Ce a Strălucit din Tatăl, Sfinte Apostole Iacob ca pe un
Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea Chipului...

Adus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli, Mântuitorule şi au luminat neamurile, trăgându-le, Doamne, spre cunoştinţa
Ta.
Neîntinată oglindă arătându-se şi Razele Cele Atotlucrătoare ale Treimii Celei Nezidite luându-le, ai strălucit
tuturor, Sfinte Iacob.
Piatră sfinţită rostogolindu-te, te-a văzut pe tine proorocia, sfărâmând putreda deşertăciune a înşelăciunii, cu
Puterea Duhului.
Cel Ce a intrat, Fecioară Maică, în pântecele tău, Cuvântul Cel mai înainte de veci, Cel Ce S-a născut în chip de
negrăit din Tatăl, pe Sfântul Iacob Apostol l-a arătat.
Catavasie:

Tu Doamne, rază de lumină strălucitoare pe Apostolul Iacob l-ai arătat, care pe oameni din necunoştinţă şi din
înşelăciune i-a scăpat.
Pe tine, Doamne, cu glas slobod Te-a propovăduit fratele Tău cel drept; şi următor Patimii Tale a fost, fiind omorât.
Ce minte pământească poate să-ţi aducă cântări de laudă, ţie celui luminat cu darurile faptei bune, Sfinte Apostole
Iacob!
Pe tine cu adevărat Dumnezeiesc Locaş aflându-te, S-a Sălăşluit întru tine, Fecioară, Cuvântul, îngrijindu-se de a
noastră mântuire.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie Doamne...

Cu haină mai bună decât a Legii te-a îmbrăcat pe tine şi arhiereu te-a arătat mai cinstit decât pe Aaron cel de de-
mult, Cel Ce pentru milostivire întru frăţie te-a primit pe tine.
Organ atins de lucrările Duhului, îndemnând toată mintea şi lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiţi din robia cea
preacumplită, ai fost preaales.
Însetat fiind, ai băut apa vieţii şi râuri curgătoare lumii izvorăşti din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu
Dumnezeiescul Duh.
Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu, zămislind, a născut Viaţa Cea
Neîmbătrânitoare şi datoria cea de demult pentru toţi a plătit-o.
Catavasie:

Dumnezeu Cuvântul Tatălui Unul-Născut, Cel Ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Sfinte Apostole Iacob,
Dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor şi învăţător ierusalimitenilor şi ispravnic credincios Tainelor celor
duhovniceşti. Pentru aceasta, toţi pe tine te cinstim, Apostole.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Ca în cuptor în foişor, fiind aprins prin venirea Dumnezeiescului Duh, în Taină Sfinte Iacob a cântat: Binecuvântat
eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!
Suflarea cea repede de sus a pregătit pe Sfântul Iacob, cu limbă în chipul focului, a grăi Măririle lui Dumnezeu:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!
Alcătuind cartea privirii celei lucrătoare la Dumnezeu, ca dintr-o trâmbiţă duhovnicească, ai făcut pe oameni mai
buni, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!
Cel Ce iarăşi a zidit lumea, în pântecele tău, Dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârşitor al Dumnezeieştii Liturghii
pe Sfântul Iacob cel ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, cu totul fără prihană, Stăpână!
Catavasia:

Mâinile cele tari întinzându-Ţi, Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălţându-Te, Stăpâne, către
Părintele Tău Cel fără de început şi i-ai grăit să cânte cu veselie: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Precum Te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai trimis pe Sfântul Duh; şi cu Strălucirea Acestuia, Sfântul
Apostol Iacob fiind luminat, Stăpâne, luminează lumea, ca să cânte: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Înţelepciunea Cea Ipostatică, Sfinte Iacob Înţelepte, ai avut-o Învăţătoare, care te-a învăţat pe tine Tainele cele
nespuse şi negrăite; şi spre dreapta credinţă pe popoare le-ai ridicat a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului,
pe Domnul!
Munte Arătat Înţelegător, Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul. Că din tine s-a tăiat Piatra Cea Preascumpă,
care a mântuit cu adevărat lumea, ce cânta Dumnezeieşte: Binecuvântaţi toate lucrările Domnului, pe Domnul!
Catavasie:

Veniţi, toţi pe cel întâi pe scaun şezător, luminătorul Bisericii, cu sfinţite cântări, să mărim pe Sfântul Iacob ca pe
un ierarh şi Dumnezeiesc propovăduitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat.
Pe tine, ca pe cel ce te-ai arătat părtaş al Dumnezeieştii Împărăţii celei fără de sfârşit şi frate lui Dumnezeu te-ai
chemat şi ai arătat cu numirea viaţă adevărată, te mărim, Sfinte Apostole Iacob.
Înaintea Scaunului Preasfintei Treimi stând, fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău, Arhiereule Iacob, a
se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Tu, de Dumnezeu arătătorule, arătat înveţi cu învăţăturile tale cele de Taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel
Întrupat din Fecioară. Întru Care şi crezând, acum după vrednicie Îl mărim.
Catavasie:
pururea Fecioară.

Apostole al lui Hristos, însuţi văzătorule şi mucenice, Sfinte Iacob Înţelepte, fratele lui Dumnezeu, fericite, pe cei
ce prăznuiesc cu credinţă cinstită pomenirea ta, izbăveşte-i cu rugăciunile tale de greşelile ce-i ţin, cel ce ai
moştenit Cerurile cu Puterea Duhului.

Rudenie a lui Iisus după trup fiind, de la El har mult ai luat, Apostole şi tuturor ai dat luminare şi cunoştinţă,
Preaînţelepte Iacob şi înşelăciunea cea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar mai marii întunericului, înşelători, cu
nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propovăduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta grăim către tine: roagă pe
Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca
Una care eşti Locaş al Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş spurcat al fărădelegii şi care
m-am făcut batjocură demonilor întru cunoştinţă, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, locaş luminat
prin fapta bună făcându-mă, Ceea ce eşti Primitoare de Lumină, Preacurată; goneşte-mi negura patimilor şi de
Împărtăşirea cea de sus învredniceşte-mă şi de Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Areta şi către cei împreună cu dânsul
24 Octombrie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Areta şi al celor împreună cu dânsul, glasul 1:

Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă,
Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel; cântare de
biruinţă cântându-I, să strigăm: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Sfinte Areta Preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor
celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi
Dumnezeiască.
Fiindu-ţi vieţuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-
ai dat pe sineţi iudeilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu.
Călcând Cuvântul lui Dumnezeu, iudeul cel fărădelege şi fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de
Dumnezeu; dar şi-a luat plată, din dreapta şi Dumnezeiasca rânduială.
Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de mucenici, Sfinte Areta Prealăudate,
adunaţi din toată vârsta şi din tot neamul.
Cu cântări să lăudăm, credincioşilor, pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea Plină de daruri, pe
Acoperământul cel Dumnezeiesc şi Limanul cel cu bună linişte; pe Mântuirea tuturor credincioşilor.

Fii iudeilor celor fărădelege, văzând că adunarea Ta se întăreşte cu harul lui Hristos, topindu-se de pizmă, fără de
milă o chinuiau cu multe feluri de torturi, Unule, Iubitorule de oameni.
Având păgânii limbă otrăvită şi hulindu-Te pe Tine, Care ai mântuit pe strămoşul lor din tirania cea veche,
junghiau pe cei ce credeau întru Tine, Mântuitorule.
Tu, Cel Ce Singur ai zidit inimile oamenilor, cu voia Ta cea Dumnezeiască, adâncimea purtării Tale de grijă, cine o
va putea pricepe? Căci turma pe care ai adunat-o, Hristoase, ai dat-o lupilor.
Turma Ta cea înţelepţită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie te cheamă pe Tine: primeşte,
Mântuitorule, duhurile şi sufletele noastre şi le condu la Lumina Împărăţiei Tale.
Fiind omorât de demult, iarăşi m-ai adus către Viaţă, Preacurată, Ceea ce Singură ai născut Viaţa Cea Ipostatică; de
care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, de faţă s-a zdrobit.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra cru gului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă Puterii
Tale, Iubitorule de oameni!
Adunarea întărită prin Duhul, Ceata cea Dumnezeiască şi prealuminată şi oastea mucenicească, purtătoare de
biruinţă, care are arhistrateg pe Sfântul Mucenic Areta, să fie lăudaţi cu cinste de cei ce cântă: Slavă Puterii Tale,
Adunându-se ceata cea gânditoare de Dumnezeu, preafericite, prin a ta înţelepciune, în care străluceşti cu cinstite
cărunteţe, s-a luptat bărbăteşte împotriva celor fărădelege; şi ridicând glas, cântă cântare de biruinţă Mântuitorului:
Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Cu Legea cea nouă a Duhului Celui Făcător de viaţă, fiind îngrădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit Legea
Vechii Scripturi cu curăţirea sufletului şi cu obiceiurile cele bune, cântând lui Hristos: Slavă Puterii Tale, Iubitorule
de oameni!
Cu adevărat cetate lui Dumnezeu te-ai arătat, preacinstit locaş Dumnezeiesc al mucenicilor; şi acum prin tine
luminat se cântă cântare preaslăvită, mare şi minunată; că ai adus Stăpânului ceata ceea ce cântă: Slavă Puterii Tale,
Din neamul cel Împărătesc al lui David odrăslind, ai născut, Fecioară, pe Cel Ce Împărăteşte peste toţi, pe Cuvântul
Cel Ce a Strălucit în chip de negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta, ca pe
Născătoarea de Dumnezeu, cu cuget Dumnezeiesc, credincioşii te fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
ticălosul; ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.
Poporul cel de Dumnezeu ales şi de Dumnezeu fericit, nevoindu-se şi cu căldură întărindu-se unul pe altul şi
ajutorându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună laudă bunii biruitori.
Întărindu-se cu credinţa şi înfierbântându-se cu râvna dreptei credinţe, slugile Tale, Hristoase, nu s-au înspăimântat
de îngrozirea celor fărădelege; ci, fiind strâns legaţi cu dragostea Ta, s-au dat lor pe sineşi de bună voie.
Spre Dumnezeiasca pronie şi în negrăita şi înţeleaptă hotărâre a lui Dumnezeu, punându-şi toată viaţa poporului cel
Dumnezeiesc, au mers vitejii cu bun curaj împotriva uciderilor iudaice celor fărădelege.
Numai în Tine nădăjduind şi crezând în Învierea Ta, vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, necertându-se, nici strigând,
au fost omorâţi de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta.
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci, împreună Vecuitor cu Tatăl, pentru bogăţia
milostivirii, sălăşluindu-Se în pântecele tău, a sărăcit şi S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se Trup, Născătoare de
Dumnezeu, Preacurată.

Fiind însemnaţi Sfinţii cu sângele lui Hristos şi-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriţii mucenici şi acum s-au
învrednicit a împăraţi împreună cu El.
Limbile cele mute grăiau prooroceşte de pace; adică vorbele pruncilor propovăduiau pe Hristos; şi fecioare
gânditoare de Dumnezeu, s-au adus jertfa pentru dreapta credinţă lui Dumnezeu.
Când a răsărit în tine Lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Sfinte Areta de Dumnezeu grăitorule,
atunci ai alergat către Dânsul încă picurându-ţi sudorile chinuirii.
Mulţime de mucenici Dumnezeieşti Ţi s-a adus, Mântuitorule, care, dănţuind împrejurul Tău danţurile sfinţilor, cer
iertare de păcate, celor ce Te slăvesc pururea.
Strălucit-a din Sion bunăcuviinţa Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului pe care din tine L-a luat prin negrăita
unire, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă şi lumea ai luminat-o.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către

Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de lupte; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul,
Cel Ce este întru Înălţime.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros
picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pâraiele sângiurilor purtătorilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credinţă pomenirea lor şi
cântă Ţie Ziditorule cu osârdie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Maici îndurătoare, fiind rănite de dragostea Ta, Hristoase, nu şi-au cruţat pruncii; ci, arzându-se în cuptor, cântau
Ţie Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Tot sfatul celor fărădelege, l-au ruşinat pătimitorii, fiind împodobiţi cu Dumnezeiască minte şi isteţime; şi
veselindu-se, erau înjunghiaţi, zicând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Aprinzând făcliile luptei şi ale fecioriei luminat şi veselindu-se în Cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele
înţelepte, purtătoarele de chinuri cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pricină de curăţie şi de mântuire sufletelor, eşti celor ce cu credinţă şi cu dragoste te vestesc pe tine, Maica lui
Dumnezeu şi celor ce cântă Fiului tău cu un glas: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Nu este în umbra Legii săvârşirea; ci, întru Hristos s-a dat mântuirea; de faţă grăiau mucenicii spunând ucigaşilor
de Dumnezeu: pentru aceasta, cu veselie poftim să murim toţi şi murind cu dragoste şi-I cântăm: popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Pruncul învăţa şi îndrepta pe cei nepricepuţi, să se uite la Icoana Ta cea Preacurată, Hristoase şi să primească cre-
dinţa venirii Tale pe pământ; şi smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie, împreună cu ceea ce
l-a născut, cântând: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Cu dreaptă credinţă au pătimit mucenicii pe pământ şi după vrednicie au primit cununa de la Hristos în ceruri;
mergând cu bucurie unde este Locaşul celor ce se bucură, care cu credinţă cântau: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Biruind sfinţilor pe biruitorul lumii cel cumplit şi pe cei ce slujesc voirilor lui, v-aţi mutat către Atotţiitorul şi
Domnul tuturor, cântând cu îndrăzneală şi cu bucurie negrăită: preoţi, binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos
întru toţi vecii!
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Preacurată, pentru noi cei ce curat şi lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te
Născătoare de Dumnezeu şi cerem dezlegare păcatelor; ca să dobândim mântuire cei ce cu credinţă cântăm:
popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Irmosul:
De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia
mântuiţi cu Putere mai bună, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Părtaşi Slavei lui Hristos v-aţi făcut, împărtăşindu-vă cu moartea, sfinţilor mucenici; şi v-aţi împodobit luminat cu
diadema Împărăţiei şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu, cerând pentru noi mântuire sufletească, vrednicilor de
laudă.
După Lege v-aţi arătat ostaşi lui Hristos şi mucenici nebiruiţi, Sfinte Areta Preaînţelepte şi cei ce au pătimit cu
râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdătoare de chinuri şi fecioare tinere. Pentru aceea ne rugăm,
neîncetat rugaţi-vă pentru noi.
Mulţimea stă înaintea noastră, adunare de mucenici de Dumnezeu aleasă; veniţi, iubitorilor de Dumnezeu, să-i lău-
dăm cu laude, ca pe nişte purtători de biruinţă, ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat
pentru noi Iubitorului de oameni.
Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreaptă viaţa mea şi o cârmuieşte, Stăpâne, pentru rugăciunile slugilor Tale care Te
iubesc; şi trecând cu vederea păcatele mele, învredniceşte-mă să mă fac părtaş cu dânşii; ca un Bun şi Iubitor de
oameni.
Locaş te-ai făcut lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel Neîncăput şi ai Întrupat pe Cuvântul Cel mai
înainte Neîntrupat; pe Care acum roagă-L, Preacurată, tuturor celor ce cu credinţă te măresc pe tine pururea.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup,
făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Cu Puterea Crucii într-armându-te şi cu credinţa îngrădindu-ţi cetatea ta, cu faptele ai ruşinat trufia tiranului şi
făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe mucenici. Pentru aceea, adunându-te
după datorie, cinstim pomenirea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri, Fericite Areta, pururea pomenite.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Ca Una care eşti Mireasă fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică Neispitită de bărbat a Mântuitorului, Preacurată,
ca Una ce eşti Locaş Mângâietorului, pe mine, care sunt locaş întinat al fărădelegii şi care m-am făcut întru
cunoştinţă batjocură demonilor, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin
fapte bune, Ceea ce eşti Primitoare de Lumină, Preacurată. Alungă-mi norul patimilor şi mă învredniceşte
Împărtăşirii Celei de sus şi Luminii Celei Neînserate, cu rugăciunile tale.
şi Cuvântul...
Suindu-Te, Cuvinte, pe Cruce, văzând zidirea bogăţiei bunătăţii Tale, Cel Ce eşti Necuprins de minte, tremura şi
toată clătinându-se, era cuprinsă de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat: ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un
făcător de rele; spânzură-L pe Cruce, pironeşte-L cu cuie şi-L împunge cu suliţa şi-L dă la moarte! Iar Maica Ta,
văzând că pătimeşti acestea, striga cu durere: vai Mie, Stăpâne! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârşită,
Cuvinte!
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie
25 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i rogu-mă, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru
adâncul nepătimirii; pentru că Ţie, ca într-o alăută, prin omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.
Cu totul luminându-vă cu Lumina Sfintei Treimi întotdeauna, aţi ajuns a fi luminători neînşelaţi, Sfinţilor. Pentru
aceasta, cu credinţă săvârşind astăzi prăznuirea voastră cea strălucită, luminat ne veselim.
Dorind pătimitorilor, a vedea pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit din Fecioară pe pământ, mărturisindu-L pe El de o
Fiinţă cu Tatăl, aţi răbdat moarte silnică, cu cuget bine întărit.
Arătându-vă următori şi ucenici Înţeleptului Apostol Pavel, grăitorilor de Dumnezeu, aţi propovăduit pe Fiul
întocmai de o cinste cu Tatăl. Pentru aceasta, fiind tăiaţi cu sabia, Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, aţi sfinţit
pământul cu vărsarea sângelui voastru, răbdătorilor de chinuri.
Zămislind pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, L-ai Întrupat, Precurată, făcându-Se Om pentru mila cea
nespusă. Pentru aceasta închinându-ne Lui, cu dreaptă credinţă te mărim pe tine, Ceea ce eşti Pricina Îndumnezeirii
tuturor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Luminându-vă cu Ortodoxia prin Dumnezeiescul Duh, aţi gonit cu totul întunericul lui Arie, făcându-vă măr-
turisitori ai Atotţiitorului.
Punând dogmă a fi Cuvântul întocmai cu Tatăl, v-aţi osândit la moarte, Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie şi v-
aţi mutat către viaţa cea fără de sfârşit.
Unitu-v-aţi cu îngerii prin Oştirea sfinţită şi v-aţi numărat luminat cu cetele mucenicilor. Pentru aceasta, lăudăm
cinstită pomenirea voastră.
Fiind împodobită cu lanţuri de aur, o, Stăpână Împărăteasă, stai acum de-a dreapta Stăpânului şi Dumnezeu,
rugându-te pentru noi robii tăi.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci, întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică,
Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă
Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă Puterii Tale!
Cu mintea întărită şi cu cugetul desăvârşit al Ortodoxiei, întărindu-vă mucenici ai Domnului, aţi săvârşit lupta mu-
ceniciei, făcând să dispară întunericul eresului.
Cel ce n-a propovăduit pe Cuvântul de o Fiinţă cu Tatăl, ca un nebun fără de minte s-a sugrumat, mucenicilor cu
strunele ostenelilor voastre şi s-a înecat în curgerile sângiurilor voastre cu Dumnezeiescul har.
Într-armându-vă întru Domnul pentru credinţă, sfinţilor şi luptându-vă, v-aţi numărat împreună cu Oştile cele
cereşti; pentru aceasta vă fericim, fiindu-ne nouă întărire şi luminare.
Sânii Bisericii care izvorăsc laptele Ortodoxiei şi hrănesc pe credincioşi, viteazul Mucenic Marcian şi Sfântul
Mucenic Martirie, să fie lăudaţi cu cântări de bucurie.
Un Sfinţit Prooroc odinioară te-a numit pe tine, Fecioară Preacurată, Munte Dumnezeiesc, Umbrit peste tot cu
virtuţile; din care S-a arătat Mântuitorul Cuvântul, spre înnoirea şi luminarea sufletelor noastre.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unul-Născut, Strălucirea Slavei Dumnezeirii
Tatălui, de noapte mânecând, te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Arătatu-v-aţi următori dogmelor celor preaînţelepte, ale Dumnezeiescului Apostol Pavel, lucrătorului de sfinţenie şi
asemănându-vă obiceiurilor lui, mucenicilor, aţi pătimit cu tărie şi după Lege v-aţi încununat.
Ca nişte stele străluciţi la înălţimea cinstitei Biserici, alungând întunericul cel adânc al eresului lui Arie, vitejilor
mucenici.
Lepădându-vă, sfinţilor, de frumuseţile vieţii, v-aţi apropiat de Hristos, prin puţin sânge şi aţi moştenit Împărăţia
cea Neclătinată, prealăudaţilor biruitori.
Cu adevărat ai născut Preacurată pe Fiul lui Dumnezeu Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh,
Născătoare de Dumnezeu. Pe Care roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Urmând cuvintelor păstorului celui de Dumnezeu înţelepţit, aţi păzit înţelepţi dreapta credinţă, Sfinţilor Marcian şi
Dumnezeiescule Martirie; pentru care aţi şi fost înjunghiaţi.
Cinstită s-a văzut moartea voastră înaintea Domnului, sfinţilor ostaşi înţelepţi. Pentru aceea, peste an, cu cinstiri
sunteţi lăudaţi de toţi, fericiţilor.
Avându-vă Biserica lui Hristos izvor de minuni pe voi, purtătorilor de lupte preaviteji, Sfinţilor Mucenici Marcian
Preafericite şi Martirie, se veselesc în veci.
Cu gura şi cu limba te mărturisim cu adevărat Fecioară Maica Dumnezeului nostru. Roagă-L pe El, Preacurată, să
mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; dar ca un Dumnezeu scoate dintru
adânc viaţa mea, Mult Milostive.

Cu nevoinţă bună v-aţi nevoit din pruncie, Sfinte Marcian împreună cu Înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul
Arie, păzind nevătămată credinţa creştină, urmând Apostolului Pavel Înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta,
împreună cu dânsul aţi aflat Viaţa, ca nişte apărători ai Preasfintei Treimi, preaaleşi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri,
bine eşti cuvântat!
Mergând bine pe urma păstorului celui sfinţit şi fiind împodobiţi cu Ortodoxia, aţi fost omorâţi de mâinile celor cu
rea credinţă deşartă, ostaşi prealăudaţi.
Legile lui Dumnezeu păzindu-le, Dumnezeieştilor mucenici, cu credinţă nevătămată după Lege aţi pătimit, fiind
omorâţi cu sabia de mâinile celor fărădelege.
După sfinţită îngroparea voastră, vindecaţi bolile celor ce se apropie cu credinţă la mormintele voastre, sfinţilor; cu
sfintele voastre mijlociri către Dătătorul de viaţă.
Din Izvoarele Cele Sfinţite, îmbogăţindu-vă în Taină, de Dumnezeiescul har al tămăduirilor, adăpaţi pe credincioşi,
uscând toată mulţimea bolilor.
Mântuindu-ne prin naşterea ta de osânda cea de demult, Născătoare de Dumnezeu, ţie cântăm pururea: Bucură-te,
Ceea ce eşti Binecuvântată şi Plină de har!
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Ca doi mieluşei sunteţi înjunghiaţi propovăduind pe Mielul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl; şi fiind aduşi la
Masa cea de sus, sunteţi rânduiţi împreună cu adunarea pătimitorilor.
Întărindu-se cu Puterea Duhului, a slăbit tăria rătăcirii şi tare pătimind, tămăduiesc cinstiţii mucenici pe cei ce sunt
slăbănogiţi de boli.
Doctori ai credincioşilor fiind, bolile cele cumplite ale sufletelor noastre, sfinţilor mucenici, cu Dumnezeieştile
voastre rugăciuni le tămăduiţi şi răzvrătirile cele potrivnice.
Lăudăm pe Tatăl Cel Nenăscut, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Fiinţă Nezidită şi o Dumnezeire, cântând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Fiind noi morţi ne-ai înviat, născând pe Viaţa tuturor, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, Mărirea mucenicilor şi
Curăţitoarea cea Caldă a oamenilor celor greşiţi.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Întărindu-vă cu Puterea lui Hristos, nu v-aţi înfricoşat de moarte, răbdătorilor de chinuri; ci, cu grabă supunându-vă
grumajii la sabie, vitejeşte aţi săvârşit Dumnezeiasca nevoinţă. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericiţi.
Ca doi Luceferi străluciţi, luminaţi marginile lumii cu Strălucirile Dumnezeieştilor Patimi, Sfinţilor şi Înţelepţilor
Marcian şi Martirie, alungând întunericul eresului cel întunecat al lui Arie.
Biruind pe Macedonie cel orb cu gândul, aţi luat cununi de la Dumnezeu după vrednicie şi staţi înaintea Scaunului
Stăpânului, cerând pentru noi dezlegare păcatelor desăvârşit, vrednicilor de laudă.
Dumnezeiască pomenirea voastră a răsărit mai luminat decât soarele, luminând inimile tutror celor ce cu dragoste o
prăznuiesc, preafericiţilor; pentru care rugaţi pe Domnul să ne izbăvească pe noi de întunericul greşelilor.
Locaş al Luminii fiind, Preacurată, luminează-mi ochii sufletului, care sunt întunecaţi de lenevire şi pururea
acoperiţi de întunericul cel preaadânc al nepăsării; ca în credinţă să te fericesc pe tine.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Ce ai
purtat în pântece, lumii Binecuvântarea ai Înflorit. Pentru aceasta toţi te fericim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Pe Fiul şi Domnul, pe Cuvântul Hristos Întrupat, L-aţi propovăduit lămurit, de o Fiinţă cu Tatăl Cel mai înainte de
veci Nedespărţit, Sfinţilor. Pentru aceasta, v-aţi luptat pentru El până la sânge, înfierând toată reaua credinţă a lui
Arie. Pentru aceasta, având îndrăzneală, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Nepricepută şi Necuprinsă de minte este Înfricoşata Taină, care s-a săvârşit prin tine, Stăpână Preacurată, de
Dumnezeu Dăruită; că, luând în pântece, ai născut pe Cel Necuprins, îmbrăcat cu Trup din Preacurate sângiurile
tale. Pe Care roagă-L totdeauna, Preacurată, ca pe un Fiu al tău, să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei tale...
Preacurata Maica Ta, cea Neispitită de nuntă, văzându-Te, Hristoase, spânzurat pe Lemn, ca o Maică, tânguindu-se,
zicea: ce răsplătire Ţi-a dat Ţie poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a îndestulat de multe şi
marile tale daruri, Îndurate? Laud plecăciunea Ta cea Dumnezeiască.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (1)
26 Octombrie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, glasul al 3-lea:

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci,
precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu
roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Dumnezeiască cunună a muceniciei fiind încununat, lângă Dumnezeu dănţuieşti, strălucind cu Strălucirile cele
de acolo, fiind plin de lumină, mucenice, pururea lăudate, Sfinte Dimitrie.
Ca pe cel ce ai fost mărturisitor al adevărului şi până la sânge te-ai luptat, fericite, cu răbdare şi tare împotrivire
către tirani ai arătat, Stăpânul te-a primit, mărite.
Pe aflătorul răutăţii l-ai doborât la pământ, Sfinte Dimitrie, surpându-l cu muceniceasca ta suliţă; fiind întărit spre
aceasta, fericite, cu Puterile Dumnezeieştii bunătăţi, cele mai presus de minte.
Cel Ce fără de mamă ca un Dumnezeu mai înainte a fost, S-a făcut precum suntem noi fără tată din tine, Născătoare
de Dumnezeu Prealăudată, Trup luând după unire, mai presus de cuvânt şi de cuget.

Socotitu-s-a de nimic înaintea ta poruncile tiranilor, că pe Cuvântul lui Dumnezeu, purtătorule de chinuri, mai mult
decât toţi L-ai cinstit.
Sfeşnic luminos, în cortul muceniciei ai fost, cu Dumnezeiască Lumină strălucind, mucenice purtătorule de chinuri,
Sfinte Dimitrie.
Izvor de tămăduiri şi vistierie nefurată câştigându-te, de toată veselia s-a îmbogăţit sfinţita şi minunată cetatea ta.
Tămăduind chipul cel putred al pământenilor, Preacurată, întru aceasta din tine S-a îmbrăcat, rămânând precum a
fost Iubitorul de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Pe tine cel ce ai biruit minciuna păgânătăţii, văzându-te Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, cu mărire te-a
încununat, Sfinte Mucenice Dimitrie, pe cel ce cânţi: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Îndreptat fiind cu Palma Cea de viaţă Purtătoare, ai ajuns la limanurile cele prea line, unde acum, bucurându-te,
cânţi Sfinte Dimitrie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Asupra înşelăciunii biruinţă ridicând, cununa dreptăţii cea de biruinţă ai luat, Mare Mucenice Dimitrie, cântând
Ziditorului tău: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ca Una care eşti mai Sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că pe Acesta
născând, lumea ai luminat cu harul cunoştinţei de Dumnezeu.

Focul Dumnezeieştii dorinţe în inimă primind, ai stins focul necredincioasei nebunii idoleşti, pururea Mărite
Mucenice Dimitrie.
Izbăvindu-ne pe noi de primejdii arătate, Sfinte Dimitrie, acoperă cu rugăciunile tale pe cei ce cu credinţă şi cu
dragoste te laudă pe tine.
Cei ce cu credinţă şi cu osârdie aleargă la locaşul tău, Mucenice Dimitrie, degrabă se mântuiesc de boli şi de
patimile cele stricăcioase de suflet.
Cuvântul lui Dumnezeu Cel de o Fiinţă cu Tatăl, al tău Fiu este, Maica lui Dumnezeu, mai presus de minte şi de
cuvânt, cu tine de o fiinţă fiind.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Adunându-ne împreună, cu un glas lăudăm, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pomenirea ta cea de lumină purtătoare
şi plină de minuni şi de darurile Sfântului Duh, preafericite.
Dezleagă legăturile greşelilor mele, cu rugăciunile tale, căci ca un nebiruit mucenic ai îndrăzneală către Stăpânul; şi
fii mie scăpare şi acoperământ, Sfinte Dimitrie.
Neîntinată aflându-te Mirele Cuvântul în mijlocul spinilor, ca un Crin Preacurat şi ca o Floare din văi, o, Maică a
lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a Sălăşluit.
CONDAC, glasul al 2-lea.

Cu curgerile sângiurilor tale, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, Biserica Dumnezeu a înroşit-o, Cel Ce ţi-a dat ţie
tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eşti întărirea ei.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Luminat fiind cu Dumnezeiasca Mărire şi cu harul, mucenice purtătorule de chinuri, străluceşti luminos şi luminezi
pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Ca şi cu o porfiră împodobit fiind cu sângele tău, având în loc de sceptru Crucea, împreună cu Hristos împărăteşti
acum, Mucenice Dimitrie, cu Împărăţie nesurpată în veci.
Prealuminată Maică Fecioară, pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cea cu totul Adevărată Născătoare de Dumnezeu,
păzeşte-i tu, Ceea ce eşti Binecuvântată între femei, cu totul fără prihană, Stăpână.

Întunecat-ai, prealăudate, toată nebunia vrăjmaşului, încingându-te cu Puterea cea nebiruită a lui Hristos; şi purtător
de biruinţă fiind, Mucenice Dimitrie, ai cântat: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Tăria mucenicilor arătând, fericirea mucenicilor, Sfinte Dimitrie, ai moştenit; în baia cea sfântă spălându-te, care nu
se întinează cu loviturile cele de a doua oară ale păcatelor şi cu suliţa fiind împuns, ai cântat: toate lucrurile, lăudaţi
pe Domnul!
Mulţimea harurilor minunilor tale celor mai presus de minte, pe care ţi-a dat-o Hristos, mărite, Sfinte Mare
Mucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir, tuturor se arată şi harul tămăduirilor, harul cel mai presus de cuvânt, arătat
îl propovăduieşte nouă, celor ce cântăm: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Pe Una toate neamurile Fecioara Maică şi Curată de Dumnezeu Născătoare, cu cântări să o lăudăm; că aceasta este
Solitoarea mântuirii noastre, ca Una care a născut pe Cuvântul, Mântuitorul lumii; Căruia cântăm: toate lucrurile,
lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Piatra Cea Netăiată de mână...

Rupe legăturile greşelilor celor ce te laudă pe tine, purtătorule de lupte; alină asuprelile patimilor, strică tulburarea
eresurilor, potoleşte viforul ispitelor, cu rugăciunile tale.
Roagă-te, Mucenice Dimitrie, să dobândească cununile măririi şi câştigarea Împărăţiei celei Cereşti, cei ce te laudă
pe tine; roagă pe Domnul, Dătătorul de viaţă şi Împăratul Puterilor.
Îndreaptă la cărările cele drepte ale Împărăţiei celei Cereşti, pe sfânta ta turmă, purtătorule de cunună, Mucenice
Dimitrie; povăţuieşte-i la păşunea cea de mântuire, la locul cel veşnic.
Ca pe o Rădăcină, Izvor şi Pricină a Nestricăciunii, te lăudăm pe tine, Fecioară, toţi credincioşii, cei ce nădăjduim
spre tine. Că tu ne-ai izvorât Nemurirea Cea Ipostatică.

Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat îndrăznelile
tiranilor şi cu Dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie ai afundat-o. Pentru
aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea de minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de
chinuri, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Împăratului veacurilor bine plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, mărite şi celor
ciopliţi n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuţi te-ai adus Cuvântului, Celui Ce S-a jertfit, prea tare pătimind.
Pentru aceasta şi cu suliţa în coastă fiind împuns, tămăduieşti patimile celor ce vin la tine cu credinţă, purtătorule
de lupte, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce
SEDELNA Cutremurului, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Fiindcă Te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupra noastră, noianul
iubirii de oameni arătându-ne, Hristoase, acum bine mulţumim Ţie. Fereşte-ne pe noi, cei pedepsiţi pentru toate
relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-Te, Mântuitorule, pentru rugăciunile Celei ce Te-a
născut pe Tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (2)
26 Octombrie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, glasul al 3-lea:

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci,
precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu
roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.Irmos: Deschide-voi gura mea...

Partea mea, Sfinte Mucenice Dimitrie şi Dumnezeiască Mărire te fă, că eu sunt oaie din staulul dragostei tale.
Pentru aceasta primeşte cântarea mea, purtătorule de cunună, prin care laud astăzi harul mirului tău.
Ai intrat Sfinte Dimitrie, luminat, în priveliştea mucenicilor, cu untdelemn al virtuţilor ungându-ţi sufletul tău; şi cu
chip nou căzând, biruieşti viteazule şi izvor de mir ai arătat trupul tău.
De curgerile întinăciunii şi de mirosul greu al păcatului curăţeşte-mă, Mare Mucenice Dimitrie, rogu-mă şi de
patimile cele necurate şi cu mirul tău cu strălucire îmbălsămat fiind, fă-mă vrednic locaş de Mireasma lui Hristos.
Ca nişte mir, a zis Dumnezeiescul David cu duhul, este unirea fraţilor cea frumoasă, mărite; căci mirurile tale,
înţelepte, adună făptura cea nou spre unirea Mirului Celui Bun.
Ceea ce te-ai arătat cu totul fără prihană, Alabastru Mirului Celui Dumnezeiesc şi Vas Preaales al Miresmei lui
Hristos, rogu-mă ţie, izbăveşte-mă de mirosul cei greu al patimilor şi de tina păcatelor.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Intrat-ai în Izvoarele Cele de viaţă Curgătoare, curăţindu-te cu Dumnezeiescul Botez şi cu sângele mucenicesc
spălându-te, Sfinte Mucenice Dimitrie, fire nouă ţi-ai săvârşit, izvor de mir făcându-te.
Cel ce eşti mare păzitor al Tesalonicului, ca un mare izvor al Domnului veseleşti luminat cetatea ta cu curgerile
mirului şi ca pe nişte Dumnezeieşti Locaşuri, sfinţeşti toate.
Cetatea ta, mucenice, este ca un izvor de ape vii şi vărsând ca nişte curgeri în chip de râu mirurile tale, îneacă
mările eresurilor şi ale patimilor.
Mirul Hristos, în sufletul tău, Sfinte Dimitrie, a curs cu înţelegere şi ca nişte miere în buzele tale, izvor de mir a
turnat, harul Duhului, pe tine cinstit locaş arătându-te.
Iată Fecioara strigă către Stăpânul tuturor şi Fiul său: Bun eşti, Mirele meu, iată Bun şi Frumos! Întru Mireasma
Mirului Tău, degrab alerg în urma Ta.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat...
Ca pe un strugure copt pe tine, fericite, culegându-te Hristos din Dumnezeiasca Viţă, te-a stors în teascurile
muceniciei şi ca nişte must curgând, te-a făcut Dumnezeiesc izvor de mir.
Unde Te afli Mirele meu? Unde Ţi-ai înfipt cortul întru amiază? Cel încununat cu slavă grăia către Hristos: spre
Mireasma Mirurilor Tale alerg, mir luând.
Cel ce curgerile înşelăciunii le-ai acoperit, Sfinte Dimitrie, cu curgerile sângiurilor tale, usucă şi râurile păcatelor şi
ale patimilor mele, cu curgerile mirurilor tale, rogu-mă.
Spune-mi mie, Mirele Meu! Spune-mi lămurit unde paşti oile? Mireasa grăia către Mirele şi Fiul; că Mireasma
Mirurilor Tale a atras pe toţi cei ce Te iubesc pe Tine.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Marele între mucenici, Sfântul Dimitrie, cu sângiurile amestecând sudorile luptelor, mir Dumnezeiesc nouă ne-a
gătit, bine fierbând doctorie cu Focul Duhului, spre nouă curăţire a sufletelor noastre.
Rănile trupurilor şi ale sufletelor le curăţeşti, Mare Mucenice Dimitrie, ca şi cu nişte doctorii lucrătoare, cu mirul
cel din mormântul tău, spălând veninul cel înţelegător, prin râvna Stăpânului tău, cu picăturile sângiurilor tale.
Mirul cel mai lucrător decât focul, Sfinte Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăşte, viază şi lucrează
tainic, celor ce aleargă cu credinţă la el, arzându-le bolile şi gonind demonii.
Cuvântul Sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, L-a făcut Doctorie de mir nou. Pentru aceasta, sufletele cele
fecioreşti ale Dumnezeieştilor Sfinţi, în urma ta au alergat cu căldură: Bună eşti, grăind către tine; Bună eşti,
Fecioară Stăpână!
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu...

În baia Dumnezeiescului Botez spălându-te, te-ai uns, mărite, cu Mirul Duhului; care păzindu-ţi nespurcat sângele
coastei tale, mir l-a făcut.
Scoală, vino aproape de mine, grăieşte sufletului Sfântului Dimitrie, mirele Domnului; să intrăm în cămara cea cu
nard şi de Mireasma Mirului meu să ne împărtăşim.
Toate s-au făcut noi, Sfinte Dimitrie, grăieşte ţie Mirele Hristos; iarna a trecut, vino, trandafirul a înflorit. Aleargă,
o, prietene, la Mireasma Mirurilor Mele!
Eu, zice cel iubit, eu mirele sârguiesc în urma Ta; că Mireasma Mirurilor Tale întrece toate mirurile; ea, care
sângele nostru mir l-a făcut.
Cu moarte moartea s-a stricat, Viaţa din mormânt a Răsărit; prin străină naşterea ta, Legile fireşti dezlegându-se; şi
sângele mucenicilor mir s-a făcut.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 2-lea.

Cu curgerile sângiurilor tale, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, Biserica Dumnezeu a înroşit-o, Cel Ce ţi-a dat ţie
tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eşti întărirea ei.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...
Jertfitu-ţi-ai sângele tău Împăratului tuturor, Sfinte Dimitrie, cel ce ai fost mărit în oaste şi în coastă te-ai împuns,
urmându-I Lui. Pentru aceasta îţi dă plată potrivită, ca alt mir primindu-te pe tine.
Întrupatu-S-a Mirul Cel Ceresc, Hristos Domnul, pentru iubirea de oameni; şi Sfântul Mucenic Dimitrie, iubindu-L
foarte, uns s-a făcut, cu mir nou ungându-se şi trupul lui miruri izvorăşte.
Cu mirul bucuriei ungându-mă pe mine Hristos, din robie m-a dezlegat şi din tirania cea amară; ci, iarăşi m-am
robit cu faptele cele de ruşine. Izbăveşte-mă de robia cea urâtă, Bunule, ungându-mă cu Mirul Tău.
Alegându-te pe tine Mirele Cel Preafrumos al tău Fecioară Stăpână, din seminţia pământenilor, frumos ai stat
înainte de-a dreapta Lui: vino, Mireasa Mea, din Liban, grăindu-ţi ţie, vino Mireasa Mea şi Maică!
Catavasia:

Înălţând pe Hristos în Biserică, gâtlejul tău s-a învăţat adevărul; gura ta a grăit cuvintele înţelepciunii, fălcile tale s-
au arătat pahare de miresme. Pentru aceasta, Hristos te-a arătat lumii izvor de mir Dumnezeiesc.
Puterea cuvintelor tale, purtătorule de cunună, care ca nişte săgeţi ale Celui Puternic în mâinile tale de departe se
învârtea, cel împotrivă luptător al tău îngrozind-o, ţi-a împuns coasta cu suliţă lungă. Însă, întorcându-se marea
mirurilor tale, l-a înecat ca pe egipteni.
Marele păstor al Tesalonicului, mântuitorul de primejdii cel preaales, apărătorul cel prea tare a toată Biserica, ca un
părinte iubitor de fii, fiilor îşi dă coasta ca un sân hrănitor de suflet, care mirul ca nişte lapte îl dăruieşte.
De boli şi de neputinţele cele grele şi de pândirile demonilor ai mântuit, Mare Dimitrie, cu stropirile mirului tău
casa cea părintească, pe care ai iubit-o, cinstind vârtutea părinţilor; la care ne aduni pe noi cei ce lăudăm harul tău.
Bogăţie Nouă, o, de Dumnezeu Născătoare şi Mărire avându-te toţi, cei ce te cinstim pe tine, cu credinţă la tine
alergăm, cu dragoste te rugăm: izbăveşte-ne de osânda cea din veacul ce va să fie, învrednicindu-ne Desfătării
Celei Veşnice şi Măririi, în Locaşurile drepţilor.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Pământul şi cerul se minunează de lucrul tău, Sfinte Dimitrie. Că în trup viaţa tuturor celor buni ai împodobit-o cu
podoaba cea după chip, preabunule, luminat ungând-o. Şi trupul vopsindu-ţi cu sângirile, ca un împărat luminos cu
mir te-ai uns.
Ca să te îmbraci în haina de care s-a dezbrăcat de demult Adam cel vechi, Sfinte Dimitrie, în Adam cel nou te-ai
îmbrăcat şi pielea trupului, bucurându-te, ai lepădat-o. Pentru aceasta cu miresme şi cu cununi ţi s-a încredinţat
Împărăţia cea Luminoasă.
Mintea nu este îndestulată şi cuvântul omenesc nu poate spune cinstitele cele mai presus de fire şi măririle cu care
te-ai uns, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir, împărăţind neîncetat cu Hristos, fericite. Şi mirul cel
ce curge mai presus de fire din moaştele tale, este semn prealuminat.
Turma pe care Hristos a răscumpărat-o cu sângele Său, pătimitorule şi tu cu cuvinte sfinţite şi cu legi şi cu sângiuri
ai aşezat-o. Încă şi acum cu mirurile tale şi cu minunile hrănind-o, în veci nevătămată păzeşte-o de eresurile cele
cumplite, prealăudate.
Cântările cele slabe şi rugăciunile noastre primindu-le, Stăpână, împrăştie norul primejdiilor celor amare, celor
împreună şi osebite ale noastre. Potoleşte viforul Bisericii, Preacurată, risipeşte oştirile barbarilor şi ne izbăveşte de
pedeapsa ce va să fie.
Catavasie:
pururea Fecioară.

Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat îndrăznelile
tiranilor şi cu Dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie ai afundat-o. Pentru
aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea de minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de
chinuri, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce

Împăratului veacurilor bine plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, mărite şi celor
ciopliţi n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuţi te-ai adus Cuvântului, Celui Ce S-a jertfit, prea tare pătimind.
Pentru aceasta şi cu suliţa în coastă fiind împuns, tămăduieşti patimile celor ce vin la tine cu credinţă, purtătorule
de lupte, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce

Fiindcă Te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupra noastră, noianul
născut pe Tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir - Pomenirea cutremurului
26 Octombrie
Troparul Cutremurului la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, glasul al 8-
lea:
Cel Ce cauţi spre pământ şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de groaza cea înfricoşătoare a
cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru şi trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Irmosul:
Cât este de înfricoşătoare mânia Ta, de care ne-ai izbăvit, Doamne, neîngropând în pământ toată mărirea noastră.
Pentru aceasta, cu mulţumită, pe Tine pururea Te slăvim.
Bucurându-Te, pururea şi cu adevărată, de a noastră cu totul desăvârşit îndreptare, Stăpâne, ca pe o frunză de nimic
clatini tot pământul, întărind, Doamne, întru frica Ta pe toţi credincioşii.
Izbăveşte-ne de cutremurul cel prea greu pe noi pe toţi şi nu da, Doamne, să piară cu totul moştenirea Ta, care cu
multe răutăţi Te mânie pe Tine, Cel Îndelung Răbdător.
Ca nişte robi strigăm către tine, Maica lui Dumnezeu: arată îndurările tale cele obişnuite spre cetatea şi poporul tău;
şi cu milostivire, izbăveşte-ne de cutremur cel greu şi de nimicire.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
Pământul se răneşte, când noi săvârşim păcate şi mânia Ta o porneşte asupra noastră, întru tot Îndurate Împărate;
dar iartă, Stăpâne, pe robii Tăi.
Clătinând Doamne, pământul, l-ai întărit iarăşi, dojenind şi întorcând neputinţa noastră, vrând prin aceasta să ne
întărim cu Dumnezeiască frica Ta, Preabunule.
Să fugim, fraţilor, de păcatele cele ce nasc moarte amară şi cutremure prea grele şi răni nesuferite; şi pe Dumnezeu
cu chipuri de pocăinţă să-L înduplecăm.
Ceea ce Una eşti Bună, pe Cuvântul Cel Preabun roagă-L îndelung să ne apere de nenorocirea cutremurului şi de
toată mânia, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugămu-ne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă, cântă, grăind: din
Tu, Doamne, Care clatini pământul voind, întăreşte-ne, Stăpâne, întru frica adevărului, pe noi, pe toţi cei clătinaţi
de loviturile vicleanului luptător.
Cu Dumnezeiască voia Ta clatini toate şi înspăimântezi inimile celor ce locuiesc pe pământ, Stăpâne. Dar slăbeşte,
Doamne, valurile dreptei Tale mânii.
Neavând nicicum în mine frica Ta, înspăimântezi cu cutremur inimile celor de pe pământ, Unule Mult Îndurate;
dar, după obicei, fă minunate spre noi milele Tale.
Locaş a lui Dumnezeu, Stăpână, pe tine ştiindu-te, în sfântul tău locaş mâinile cu umilinţă ridicăm spre rugăciune;
vezi suferinţa noastră şi ne dă ajutor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să
Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Şi tu, inimă, clatină-te acum, văzând ameninţarea lui, Dumnezeu stându-ţi asupra şi te roagă: cruţă pe poporul Tău,
Stăpâne Doamne şi potoleşte mânia Ta, Îndurate.
Poporul şi cetatea pe care le-ai câştigat cu Sângele Tău, Iisuse, nu le da spre pieire; nu lăsa să se tulbure pământul
cu cutremur groaznic; ceata Apostolilor Te roagă pe Tine.
De la căile Tale, Stăpâne, cele drepte, abătându-ne cu minte răzvrătită, la mânie Te-am întors pe Tine Cel Îndurător
şi Care nu ţii minte răul; ci, Milostiv fii, Îndurate, robilor Tăi.
Acum a venit vreme de ajutor, acum trebuie împăcare, Preacurată, către Fiul tău şi Domnul; roagă-L să se îndure de
noi, cei ce am păcătuit împotriva Lui şi să ne izbăvească de această mânie de acum.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Neavând Stăpâne îndrăzneală, noi smeriţii, a ne ruga Înălţimii Tale, pe îngerii Tăi cei aleşi îi înduplecăm spre
călduroasă rugăciune; pentru dânşii, izbăveşte-ne pe noi de mânia Ta.
Acum am cunoscut, Doamne, că ne-ai voit pe noi şi nu ne-ai ţinut sub pământ pentru păcatele cele cumplite; pe noi
cei ce mult am greşit. Pentru aceasta cu mulţumire Te slăvim.
Porunceşti să se cutremure temeliile pământului, ca noi smeriţii să încetăm a ne clătina din starea cea mai bună a
virtuţilor şi să ne întărim cu frica Ta, Cuvinte.
Sfântă Dumnezeiască Mireasă, milostiveşte-te spre poporul tău cel strâmtorat acum şi cu rugăciunile tale cele de
Maică, opreşte degrabă mânia lui Dumnezeu ce este asupra noastră, rugămu-ne ţie.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea...

Mântuieşte-ne Doamne, pe noi toţi de cutremurul cel greu şi de rănile cele nesuferite, pentru păcatele noastre.
Miluieşte, Doamne, pe poporul care l-ai câştigat cu scump Sângele Tău, Stăpâne; şi cetatea Ta să nu o dai pierzării
prin cutremurul cel înfricoşător, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştim. Şi strigă celor ce-Ţi cântă Ţie: Eu sunt cu
voi şi nimeni împotriva voastră.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Îngerul a făcut cuptor dătător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei, arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiranul l-a
plecat a strigat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Prealăudat eşti Doamne, Îndelung Răbdătorule, că n-ai omorât pe robii Tăi cu înfricoşătoarea clătinare a pământu-
lui; ci, numai ne-ai îngrozit, căutând să ne întoarcem de la rele şi să înviem noi toţi.
Suspinuri din inimă să înălţăm şi lacrimi să vărsăm, ca Milostiv să avem pe Stăpânul Hristos, Cel Ce ne îngrozeşte
că va să ne sfărâme cu cutremur, pentru mulţimea păcatelor.
Vai să strigăm şi mâinile să ne întindem către Dumnezeu Cel Preaînalt şi să încetăm de acum a mai face rău! Iată,
Mântuitorul mâniindu-se, cutremură tot pământul, vrând să ne întărească.
Caută, Preacurată, miluieşte pe robii tăi, cei ce vor să piară întru mânia lui Dumnezeu şi întru iuţimea cea mare şi
înfricoşătoare a îngrozirii acesteia de acum, ce ne-a venit asupra, pentru mulţimea păcatelor noastre celor multe.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea;
Dreaptă mânia Ta aceasta, Iubitorule de oameni, venindu-ne asupra fără de veste, ne-am tulburat; şi cu
deznădăjduire cu totul suntem cuprinşi, văzându-Te tulburat asupra noastră, Îndurate.
Să întindem credincioşilor, mâinile şi ochii către Unul Stăpânul, Cel Ce poate să mântuiască şi să grăim: Hristoase,
întoarce mânia Ta de la noi, Iubitor de oameni fiind.
Mii de îngeri, adunarea mucenicilor, Sfânta ceată a proorocilor, a Apostolilor, a cuvioşilor, a ierarhilor, te roagă pe
Tine, Stăpâne: iartă pe poporul Tău cel smerit!
Îndurate, Cel Ce ştii neputinţa noastră şi toată alunecarea şi neîndreptarea, slăbeşte mânia şi tulburarea o alină şi cu
mila Ta milostiveşte-Te spre lume.
Milostivă de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Cel Milostiv, vezi suferinţa şi suspinul
poporului tău şi grăbeşte a-L ruga să se milostivească spre noi.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care, mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
Iată noi toţi am greşit şi cu frică, pământul, cel ce nimic n-a greşit, groaznic se chinuieşte. Că, certându-ne pe noi,
Iubitorule de oameni, pe acesta tot îl clatini, ca să luăm simţire şi să ne îngrijim de mântuirea noastră.
Cel Ce eşti al ceasurilor şi al vremilor Domn, într-o clipeala ai vrut să sfărâmi pe robii Tăi, dar din multă
milostivirea Ta, Stăpâne, Te-ai oprit; mulţumim Ţie noi, cei fără de răspuns, Unule Iubitorule de oameni.
Scapă, Îndurate, de cutremur, de sabie, de robia cea amară, de năvălirea vrăjmaşilor, de foamete şi de ciumă şi de
orice altă pedeapsă, cetatea Ta şi toată ţara celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine.
Pământul fără limbă strigă suspinând: pentru ce cu multe rele mă întinaţi voi, oamenii? Că Stăpânul, cruţându-vă pe
voi, tot pe mine mă biciuieşte. Luaţi simţire şi prin pocăinţă faceţi pe Dumnezeu Milostiv.
Ceea ce n-ai luat stricăciune întru naştere, din toată stricăciunea scoate-ne pe noi pe toţi, Fecioară şi din cutremur
prea greu şi din necaz; alină mânia Stăpânului cu reîmpăcările cele de Maică, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har
Dăruită.

Fiindcă te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupra noastră, noianul
născut pe Tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Nestor

27 Octombrie
Troparul Sfântului Mucenic Nestor, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Nestor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Armele lui Faraon şi puterea lui le-a aruncat în mare, Cel Tare în războaie; să-I cântăm cântare nouă, că S-a
preamărit.
Stih: Sfinte Mucenice Nestor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pusu-te-ai bucurându-te peste sângele tău, înţelepte, ca pe o căruţă de văpaie şi te-ai suit cu bucurie către înălţimea
cerului, unde este Iisus, Lumina Cea Neînserată.
Înfăşurându-te cu platoşa cea înţelegătoare a credinţei, Sfinte Nestor şi având în mâini Crucea ca o suliţă, ai tăiat cu
tărie taberele vrăjmaşului.
Întărindu-te cu căldura dragostei lui Hristos, ai sărit în locul cel de privelişte, ai risipit uneltirile lui Lie şi ai întărit
semn de biruinţă.
Zămislit-ai în pântece pe Cel împreună fără de început cu Tatăl; născut-ai neştiind de bărbat mai presus de fire cu
Trup, rămânând cu adevărat Fecioară Curată. Pentru aceasta toţi te cinstim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul...

Întărindu-te cu Tăria Puterii Celui Ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, degrabă ai intrat la luptă şi tare ai sfă-
râmat uneltirile vrăjmaşului.
Pe începătorul cel vechi al înşelăciunii, l-ai călcat sub picioarele tale, căci ca un tânăr bărbat ai mers către tăierea
săbiei, Sfinte Nestor, lauda mucenicilor. Pentru aceea, te lăudăm.
Zdrobind mai înainte semeţia celor fărădelege, ai jertfit lui Dumnezeu, mucenice, dându-i Lui răsplătire sângele tău
cel sfinţit. Pentru aceea, din nou ţi-a dat ţie răsplătire cu bogate haruri.
Iisus, Cel pe Care L-ai purtat în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, a înnoit mai presus de fire chipul cel
pierdut al neamului, prin mâncarea lui Adam, dându-i podoaba cea dintâi.
Irmosul:
Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti Duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat şi să fac voia Ta; că
nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Dumnezeule, graiul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne; că de
lauda Ta este plin tot pământul.
Luminându-te cu învăţăturile cele dătătoare de lumină ale Sfântului Dimitrie, ai fugit de la întunericul deşertăciunii
elinilor şi ai strălucit cu lumina muceniciei.
Tulburând marea cea sărată a necredinţei, cu dulceaţa credinţei tale, Sfinte Mucenice Nestor, ai înecat oştile
necredincioşilor întru adâncul sângiurilor tale.
Arătatu-te-ai pom sădit pe lângă Viaţă, hrănind cu bună rodirea chinurilor tale plinirea credincioşilor, Sfinte Nestor,
lauda mucenicilor.
Fii Curăţitoare de păcatele mele şi-mi dă mână de ajutor, mie, celui ce mă primejduiesc, Preasfântă Stăpână,
Ajutătoarea cea tare a creştinilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Răsări mie, Doamne, Lumina Poruncilor Tale, că la tine aleargă duhul meu şi te laudă pe Tine; că Tu eşti
Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul Păcii.
Udându-ţi cugetul cu cunoştinţa cuvintelor celor Dumnezeieşti, ai odrăslit spic de mucenicie copt la vreme, Mărite
Mucenice Nestor.
Prin râurile cuvintelor tale, o, Sfinte Dimitrie, mucenice al lui Hristos, a potolit Sfântul Nestor nelegiuirea cea mare
a necredinţei.
Luptându-te cu vrăjmaşul cel văzut, ai luat ajutorul lui Dumnezeu Cel Nevăzut, Sfinte Mucenice Nestor, pururea
pomenite.
Bucură-te, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Dumnezeul nostru! Bucură-te, Maica lui Dumnezeu Preacurată!
Bucură-te, Mireasă Nenuntită!
Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor apucându-mă...

Însemnându-ţi-se inima cu pecete, vitejeşte ai rănit inima lui Lie, luptătorule, cu suliţa bărbăţiei tale. Şi bucurându-
te, eşti osândit la moarte pentru Iisus, Viaţa tuturor.
Ca un mire din cămara trupului tău ai ieşit, Sfinte Nestor şi fiind luminat şi împodobit cu hainele cele sfinţite, din
sângiurile tale, mucenice, ai stat înaintea Stăpânului.
Înălţându-ţi picioarele pe piatra dreptei credinţe, te-a întărit Hristos, Piatra vieţii şi a îndreptat cărările tale către El,
Sfinte Nestor şi pe vrăjmaşii tăi i-a ruşinat.
Rupe lanţurile greşelilor mele, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii, Fecioară Marie. Că în-
tru tine mi-am pus nădejdile mântuirii.
Irmosul:
Viforul gândurilor apucându-mă, mă trage întru adâncul greşelilor celor nemăsurate; dar Tu, Cârmuitorule Bunule,
mai înainte apucând cârmuieşte-mă, ca pe proorocul şi mă mântuieşte.

Nevoindu-te bine, ai moştenit acum Mărirea Cea Nemuritoare, ostaş prea ales al Stăpânului făcându-te, cu
rugăciunile Sfântului Dimitrie, Mucenicul, cu care împreună, Sfinte Mucenice Nestor, Preaînţelepte, nu înceta a te
ruga pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat; Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri!
Cel Ce ai luminat inimile credincioşilor, cu razele nevoinţelor răbdătorului de chinuri; Binecuvântat eşti, Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri!
Stingând văpaia necredinţei, cu Roua Dumnezeieştilor tale sângiuri, Mucenice Nestor acum cânţi: Binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Jertfă vie aducându-te Domnului, întru miros cu bună mireasmă, Mucenice Nestor, cântai: Binecuvântat eşti, Dum-
nezeul părinţilor noştri!
Mai Sfântă decât Heruvimii te-ai arătat, Preasfântă Stăpână, născând pe Preasfântul Dumnezeu Cuvântul, pe Cel Ce
ne sfinţeşte pe noi.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate cele...

Pământul a primit cinstitul tău sânge, cel ce s-a vărsat pentru Hristos, cerurile ţi-au primit sufletul, ca pe o mireasă
înfrumuseţată; cetele mucenicilor şi sufletele tuturor drepţilor, cu veselie te-au întâmpinat pe tine, Sfinte Mucenice
Nestor.
O, sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Nestor, care întru nimic a socotit moartea cea vremelnică,
iar viaţa cea întru Dumnezeu a ales-o; o, ce bărbăţie Dumnezeiască, care a biruit cu tărie nebărbăţia vrăjmaşilor,
celor ce nu mărturisesc pe Hristos!
Luptatu-te-ai lupta cea bună, călătoria ai săvârşit-o cu adevărat, Sfinte Nestor, Preaînţelepte şi ţi-ai păzit credinţa; şi
de acum înainte te aşteaptă cununa dreptăţii, pe care ţi-o va da ţie Hristos în veci.
Nu mă tem de vânările vrăjmaşului, avându-te pe tine Ajutătoare. Nu mă voi teme de rele, năzuind la tine,
Născătoare de Dumnezeu; că întru tine mă laud şi întru tine voi trece zidul păcatului, izbăvindu-mă cu rugăciunea
ta, Preacurată.
Irmosul:
Pământul şi toate cele ce sunt pe el, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi
zăduful, fii oamenilor şi preoţii, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci!
Cântarea a 9-a. Irmos: Pentru că mi-a făcut mie...

Îmbrăcându-te cu porfiră vopsită din sfinţite sângiurile tale şi ţinând în dreapta ta crucea ca un sceptru, împărăţeşte
împreună cu Hristos, Sfinte Fericite Nestor.
Strugure copt al Viei Celei Înţelegătoare te-ai arătat şi în linurile muceniciei ne-ai stors nouă vinul umilinţei,
izvorându-1 credincioşilor, Sfinte Nestor, mult luptătorule.
Cel ce dănţuieşti împreună cu îngerii înaintea feţei lui Iisus şi te îndestulezi de Slava Lui, Sfinte Mucenice Nestor,
adu-ţi aminte totdeauna de cei ce săvârşesc cu credinţă, cinstită pomenirea ta.
Arătatu-te-ai Locaş Luminii, Ceea ce ai risipit negura necunoştinţei celei de demult cu adevărat; Biserică a
Sfinţeniei, Sfeşnic de Aur, Ceea ce eşti mai presus de ceruri, Preacurată.
Irmosul:
Pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este Numele Lui; şi mila Lui este din neam în neam spre cei
ce se tem de Dânsul.

Pe Dumnezeiescul luptător, Sfântul Dimitrie, credincioşii cu evlavie adunându-ne, toţi să-l lăudăm cu cântări,
mărind împreună cu acesta pe Strălucitul Mucenic Nestor. Care a surpat mândria lui Lie şi s-a nevoit pentru
Hristos, învrednicindu-se şi de Slava Lui.

Nu te-ai înspăimântat de sălbăticirea vrăjmaşilor, nici te-ai înfricoşat de bătăile trupului; ci, fără de temere ai
alergat la luptă, înţelepte, purtând arma cea nebiruită, Dumnezeiasca Cruce: drept aceea ai şi omorât pe înşelătorul
şi fiind omorât, Sfinte Mucenice Nestor, te-ai învrednicit de Viaţă, stând înaintea lui Hristos.
Cel Ce şade pe Scaun de Heruvimi şi se află în Sânurile Tatălui, şade în sânurile tale Trupeşte ca pe un Scaun
Sfinţit al Său. Căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu peste toate neamurile şi cu înţelegere cântăm Lui acum. Pe
Acesta roagă-L să se mântuiască robii tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrabă ne
întâmpină pe noi...
Dacă Te-a văzut Preacurata Maica Ta Înălţat pe Cruce, pe Tine, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca o Maică,
tânguindu-se, zicea: ce este această Minune Nouă şi străină Fiul meu? Cum Tu, Viaţa tuturor, primeşti moarte,
vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor
27 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, glasul al 8-lea:
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe Faraon cel gânditor, cu toată oastea lui
îneacă-l, rugămu-ne, părintele nostru, ca să te mărim cu laude.
Rod bun din părinţi binecredincioşi născându-te, Părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh şi prin Botez
renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos.
Edenul încă de aici l-ai dobândit cu blândeţe şi smerenie vieţuind; unde acum locuind şi îndulcindu-te de faţa
Stăpânului, stăruitor roagă-L pentru noi, Sfinte Dimitrie.
David mai întâi, strămoşul tău, Împărăteasă te-a numit şi Munte Închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu
Trup omenesc. Deci şi noi, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, te vestim.
Catavasia:

Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, Preacuvioase Părinte Dimitrie; ca urmând ţie, să slujim lui Dumnezeu şi
cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi în vecii vecilor.
Moaştele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător, de multe minuni şi tămăduiri că bolile năpraznice le alungă de
la noi şi pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, părinte, cu harul tău.
Armă bine plăcută lui Dumnezeu, o, părinte, ai aflat, că, biruind pe vechiul vrăjmaş, cu traiul tău cel simplu, sub pi-
cioare ţi l-ai supus. Deci supune şi acum credinciosului nostru popor pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul.
Treime Nedespărţită, un Dumnezeu, Părinte, Fiul şi Preasfinte Duhule, se roagă Ţie Preacurata Maria, cu
Preacuviosul Dimitrie, miluieşte lumea Ta, care cu dreaptă credinţă Te laudă.
Catavasia:
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu harul...

Raiul cugetând în minte, Sfinte Dimitrie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit şi aici, în viaţa ta pe pământ, în
linişte petrecând, acum te îndulceşti de pomul vieţii.
Iisus Dumnezeu, cu harul său umbrindu-te, El care a grăit prin prooroci, că aceia îi sunt iubiţi, adică cei blânzi, te-ai
îndepărtat prin munţi şi prin peşteri, ridicând cu bucurie jugul Lui.
Iernând gol şi fără acoperământ ani mulţi pe pământ, te încălzea cu harul Său Umbrirea Preasfântului Duh. Iar
acum te încălzeşte sânul lui Avraam, Părinte Dimitrie.
Ceasul cel înfricoşător al judecăţii cugetând, întru suspinuri neîncetat ziua şi noaptea ai petrecut; şi cu posturi şi
privegheri trupul topindu-ţi, Sfinte Dimitrie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui veliar.
Eva, cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lumii; iar prin ascultarea ta, „Iată roaba Domnului!”, Viaţă
Veşnică lumii ai odrăslit, născând, Fecioară, pe Hristos Dumnezeu.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai luminat...

Luceafăr luminat a toată lumea, părinte, te-ai arătat, căci după multe osteneli ale pustiei, ce ai săvârşit, har de
minuni ai primit; toată boala tămăduieşti, de la toţi cei ce năzuiesc la tine cu credinţă.
Minunată a fost viaţa ta, înţelepte părinte, minunată s-a arătat încă şi mutarea ta; minunată a fost şi aflarea ta, ieşind
din apele Lomului, ca o comoară de mult preţ.
Arătatu-te-a după mulţi ani din ape Dumnezeu şi ai tămăduit pe cel cuprins de duh necurat, izvorând tămăduiri şi
celor ce veneau la sfintele tale moaşte, spre Slava lui Dumnezeu.
Ridicând din apă trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot poporul cu bucurie sălta veselindu-se şi cu cântări şi laude
l-a pus în Biserica Basarabi, ca un har primit lui Dumnezeu.
Ieşiţi şi staţi de faţă toţi ritorii şi cei cu multe învăţături, de împletiţi Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de
faţă acum slăvind pe cei ce cântă cu dreaptă credinţă minunile ei.
Catavasia:
Cântarea a 6-a. Irmos: Pe Proorocul Iona...

Laudă lui Dumnezeu să trimitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor şi de bine făcător pe Sfântul Dimitrie: părinte,
doctor şi de minuni făcător!
Auzi, părinte, pe fiii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazurile lor, izbăvindu-i din nevoi; întâmpină nevoia, dând
la toţi bogată mila ta.
Unime în Trei Ipostasuri, Treime Nedespărţită, Părinte, Fiule şi Sfinte Duhule Cel Drept, miluieşte-ne pe noi, cei ce
ne închinăm Stăpânirii Tale.
Duhul Sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu şi ai rămas
Fecioară după naştere ca şi mai înainte de naştere.
Catavasie:

Apărător al său nebiruit şi neînfrânat, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău, Sfinte
Preacuvioase Dimitrie. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-ne de toate nevoile, ca să strigăm ţie:
bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Dimitrie!
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine Cuptor Înţelegător...
Ieşind ca Avraam din patria ta, ai venit să ne cercetezi, ca un tată prea dorit, pe noi, iubiţii fiii tăi, ce eram de tot
pierduţi, de nenumăraţii vrăjmaşi şi de desele boli; şi de toate acestea ne-ai scăpat, Sfinte Dimitrie.
Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul tău trup alungi toată boala celor ce cu credinţă vin şi de păcate
sufleteşti îi curăţeşti, Sfinte Preacuvioase Părinte Dimitrie; deci cu un glas te lăudăm, mărind pomenirea ta.
Mare uşurare cu adevărat a luat toată ţara Daciei, cu primirea trupului tău în sânurile ei, căci îndată s-a gonit boala
ciumei cea prea grea şi pe cei ce căutau a o pierde, i-ai înfrânt.
Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindec-o ca o Milostivă, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată
Maică, Ceea ce ai născut în cbip de negrăit pe Cel Ce S-a răstignit cu Trupul pe Cruce.
Catavasia:
Cântarea a 8-a. Irmos: Taină mai presus de minte...

Cheamă în taină sicriul tău, sfinte, pe toţi câţi pătimesc în nevoi: cei ce sunteţi bântuiţi de duhuri rele, de friguri şi
de ciumă, veniţi cu credinţă şi cu dragoste, de vă atingeţi de moaştele Sfântului Dimitrie şi fără de plată vă primiţi
sănătatea.
Umpli de bună mireasmă duhovnicească pe toţi, din sicriul moaştelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale,
îngroapă pe cei ce vor să ne dea pierzării, în luciul cel fără de fund. Că al doilea Moise al nostru te avem, de la
Dumnezeul părinţilor noştri.
Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o şi fă rugăciune pentru tot clerul Bisericii tale, pentru arhierei şi că-
lugări, pentru preoţi sfinţitori şi pentru tot sufletul creştinesc; ca, păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvinteze
pe Domnul întru toţi vecii.
Eu sunt pomul cel fără de roadă şi mă tem de tăiere şi de focul gheenei. Deci, milostiveşte-Te, Hristoase Doamne şi
mă miluieşte, că se roagă Ţie Fecioara Maica Ta şi al Tău Preacuvios Dimitrie, dimpreună şi adunările sfinţilor şi
cele fără de trupuri Puteri gânditoare.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

Rămân cu totul fără glas şi înspăimântat de minune, cum Episcopul Ioanichie al Preslaviei, numai cât a sărutat
preacinstit trupul tău şi s-a sculat; iar pe cei ce au vrut să fure din moaştele tale i-ai pedepsit.
Aducându-ne aminte de neputinţa firii noastre, socotind însă şi mărimea harului tău, sfinte, îndrăzneala ce ai luat de
la Dumnezeu, Sfinte Dimitrie, nu ne pricepem a-ţi împleti laudă vrednică, ci primeşte pe cea după putinţa noastră.
Saltă şi dănţuieşte satul Basarabi, o, părinte, căci întru dânsul ai crescut, vieţuind îngereşte. Dar se laudă mai ales şi
România, avându-te, Sfinte Dimitrie, vistierie nefurată şi voievod apărător nebiruit.
Iisus Hristos Domnul, cu toţi cuvioşii şi drepţii şi cu toţi sfinţii au venit, la sfântul tău sfârşit; sfinţii îngeri glăsuind
cântarea cea întreit sfântă primindu-ţi sufletul; iar trupul ni l-a lăsat nouă, fiilor tăi, izvor de minuni.
Minţile celor fără de trupuri, nu se pricep, o, Fecioară, a lăuda precum se cuvine Minunea naşterii tale; dar, ştiind
dragostea ta ce ai spre fiii omeneşti cei muritori, am îndrăznit; ci, primeşte-o dar, că spre aceasta şi cântarea o
săvârşim.
Catavasie:
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Sărăcia Domnului ai iubit-o, urând bogăţia cea trecătoare; pentru aceea ai câştigat Împărăţia cea pururea veşnică.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

La noianul milelor tale Fecioară, năzuim cu îndrăzneală noi, robii tăi şi cerem iertare de relele cele ce am făcut, cu
umilinţă rugându-ne pururea.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane

28 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane, glasul al 8-lea:

podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ştefan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ție, preafericite, aducând mulţumire pentru învăţătura ta, ne împlinim datoria, Sfinte Ştefan, împletindu-ţi laudă;
iar tu, primind aceasta cu blândeţe, preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale harul Duhului.
Pornirea patimilor celor de pierzare ai veştejit-o, părinte, prin cuget gânditor de Dumnezeu; că ai fost blând, bine
primitor, lin şi smerit, fiind încununat cu cuvântul înţelepciunii şi al ştiinţei, Sfinte Cuvioase Ştefan.
Cu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însuţi, părinte, prin cunoştinţă şi prin harul lucrării faptelor bune, grăitorule de
Dumnezeu, Preacuvioase Ştefan; că, dorind de cununile Slavei lui Hristos, ţi-ai împlinit foarte bine dorinţa.
Mai Aleasă eşti decât toate făpturile cele văzute şi nevăzute, Ceea ce eşti fără de prihană, că ai născut pe Ziditorul
precum bine a voit să Se Întrupeze din pântecele tău, Preacurată; pe Care roagă-L cu îndrăzneală, să mântuiască
sufletele noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul...

Strălucit-a viaţa ta, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Ştefan, în lume, ca soarele cel prealuminos şi a luminat pe cei
ce cu credinţă şi cu dragoste se alipesc de tine.
Cu învăţăturile tale, cuvioase, se luminează marginile lumii, că ai strălucit ca un luminător, purtătorule de Dum-
nezeu, Bisericii lui Hristos, în care s-a întărit inima ta.
Păzitu-ţi-ai sufletul nerodit de patimi şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dumnezeu, Cinstite Părinte
Ştefan. Pentru aceasta, acum, după vrednicie, pe tine te lăudăm.
Arătatu-te-ai cu Curăţia, Stăpână, ca şi crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu Strălucirile Fecioriei Tale,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea Preacinstită.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, în care s-a întărit inima mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Tu, Sfinte Preacuvioase Ştefan, te-ai făcut cunună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu
virtutea; că te-ai arătat cu adevărat, fericite, locaş al lui Dumnezeu, cu har dăruit.
Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu Înţelepciunea Cea Dumnezeiască; că Aceasta te-a luminat pe tine cu cununile
harurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, părinte pururea pomenite.
Cu toate mişcările inimii ai poftit dorinţa cea din urmă, părăsind dulceaţa lumii; şi după dorirea ta ai şi aflat
desfătare potrivită, preafericite.
Rodul morţii mi-a adus Eva, iar tu, Preacurată, născând Viaţa Cea Ipostatică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceasta, cânt
ţie: Mărire Naşterii tale, Stăpână!
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Pomenirea patimilor, cu dragostea nepătimirii ai stins-o, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ştefan, şi cu gândurile şi
cu faptele ai luminat toată starea sufletului.
Cu cuget curat ai vorbit prin scripturile Duhului, de Dumnezeu grăitorule, Părinte Ştefan şi ai adunat bogăţia
gândirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, părinte cuvioase.
Cercetând Adâncul Înţelepciunii, Cuvioase Ştefan şi aflându-L, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli, ai
câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, preafericite.
Iată ai luat în pântece Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum
Isaia a grăit mai înainte şi L-ai născut mai presus de fire.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind...

Arătatu-te-ai, Părinte Ştefan, luminător al lumii prealuminat, luminând cu strălucirea cuvântului, pe cei ce aleargă
către tine cu credinţă şi cu dragoste.
Cu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că, închizându-ţi simţirile, ai ieşit afară din tulburarea lumii şi cu Dumnezeu ai
vorbit, Sfinte Ştefan.
Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum, Preaînţelepte Ştefan, fiind
încununat cu virtuţile şi împărăţind peste patimi, preaalesule.
Mai presus de fire ai născut Fecioară şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a
Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necercetat; scoate-mă din stricăciune,
Dumnezeule.

Sădit-ai raiul virtuţilor şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit Lemnul Vieţii, preamărite;
izbăveşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asuprire pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că
pe tine, înţelepte, folositor prea mare toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Cuvintele dogmelor tale, cuvioase, aromează, luminându-se cu darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în Trei
Feţe şi lăudând Întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun miros, întru tot fericite.
Fiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul, părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, preafericite; că te-a făcut organ al
Înţelepciunii, părinte preacinstite, cântând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti şi Preamărit.
Cuvântul tău este cu sare potrivit, viaţa ta s-a arătat luminată cu harul, Preafericite Dumnezeiescule Ştefan; pentru
aceea ai locuit în Locaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înaintea lui Hristos cu îndrăzneală.
Îndreptând viaţa mea, Preacurată, povăţuieşte-mă către Limanul Cel cu totul Lin, ca Una ce ai născut pe
Dumnezeu, Izvorul Binelui, Cel Ce dă tuturor credincioşilor bunătatea nestricăciunii.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând...

Cunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătătorul de viaţă Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Ştefan, cel cu
numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, cântând: preaînălţaţi toate lucrurile
Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat, gânditorule de Dumnezeu şi cetele sfinţilor şi împreună cu ei te-ai sălăşluit,
umplându-te de veselie şi de Dumnezeiasca desfătare şi cântând: preaînălţaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Gândul Cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gândul cel omenesc, Preacurată şi prin zămislirea Trupului
s-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta, cu credinţă şi cu dragoste te mărim pe tine, Născătoare
de Dumnezeu.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe
credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Preacinstite Ştefan, cel ce te îndulceşti acum curat şi ai dobândit Desfătarea cea mai presus de gând, unde adunările
Sfinţilor dănţuiesc, împrejurul lui Dumnezeu, fericite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce aleargă la ajutorul
tău.
Mutatu-te-ai vesel către Culmea celor dorite, către Însuşi Cel cu adevărat Fericit, către Frumuseţea Cea în totul
Aleasă, către Viaţa Cea cu adevărat Neîmbătrânită, către Lumina Cea Neînserată, purtătorule de Dumnezeu, Părinte
Ştefan.
Ca soarele ai strălucit în cetele călugărilor, fiind sfinţit din pruncie şi împrăştiind virtuţile vieţuirii tale ca nişte raze,
Preadulce Ştefan, purtătorule de Dumnezeu părinte cuvioase.
Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei fi Maică
Făcătorului tuturor şi Stăpânului. Pentru aceasta, te mărim pe tine, întru tot Lăudată, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudata o
mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi...

Făcându-ţi sufletul locaş luminos al Sfântului Duh, părinte cuvioase, ai avut înăuntru negrăit pe Împăratul Hristos
şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni şi împarţi lumii harul cel îmbelşugat. Pentru aceea păzeşte de primejdii şi de
stricăciune, pe toţi cei ce te laudă pe tine.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi...
Fecioară Marie, Mărirea îngerilor, tu, Frumuseţea cea Veselitoare şi Podoaba pământenilor, dăruieşte iertare de pă-
cate, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti Scăparea celor deznădăjduiţi, Preacurată şi cu
adevărat eşti Tare Solitoare oamenilor.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din
morţi...
Mieluşeaua cea Curată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această
vedere străină şi neaşteptată? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, asemenea cu oamenii? Dar te scoală din morţi a
treia zi precum ai zis, ca, bucurându-mă, să Te măresc pe Tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Terentie, către soţia sa Neonila şi către cei împreună cu dânşii
28 Octombrie
Troparul Sfinţilor Mucenici Terentie şi al soţiei sale Neonila şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:
Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat
Fiind eu înviforat de adâncul păcatelor, Iubitorule de oameni, numai către marea milostivire a Ta întind ochiul
inimii mele; îndreptează-mă şi mă mântuieşte, cu rugăciunile purtătorilor de lupte.
Soarele cel neapus v-a arătat stele, pe bolta Bisericii Sale, luminând plinirea ei, cu strălucirea nevoinţelor voastre,
prealăudaţilor mucenici.
Stâlp credinţei, întărire Bisericii s-au făcut Sfinţii Mucenici Terentie şi Nita, Sarvil şi Teodul, Ierax, Neonilla şi Vil
minunaţii, Evnichi şi Fota.
Pricinuitoare de bucurie te-ai arătat nouă, cea cu totul fără prihană, ca Una care ai primit Plinirea a toată
Dumnezeirea. Pentru aceasta toţi împreună cu îngerul cântăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har
Dăruită!
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Ca un soare unindu-te cu Sfânta Neonilla, luna cea prealuminoasă, ai născut, Sfinte Terentie, ceata mucenicilor lui
Hristos, cea de stele înşeptită.
Stih: Sfinte Mucenice Terentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu zdrobirea mădularelor tale, Sfinte Pătimitorule Terentie, ai subţiat ca ţărâna oasele înşelăciunii; iar ţie ţi-ai
dobândit Mărirea Cea Negrăită.
Stih: Sfântă Muceniţă Evnichi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu aripile cele de aur zburând Sfântă Evnichi, ai scăpat de vicleşugurile vânătorilor celor fărădelege şi te-ai
sălăşluit înlăuntrul Cămării Celei Înţelegătoare.
Aflându-te Înţelepciunea lui Dumnezeu Locaş Preacurat, S-a Întrupat din Preacurate sângiurile tale şi după naştere
te-ai arătat Nestricată.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
cântând: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ceata cea de şapte fraţi a luptătorilor, împreună cu doi părinţi ai săi, ca o jertfă fără de prihană s-a adus Ţie,
Stăpâne Hristoase, Celui Ce Te-ai jertfit pentru noi ca o oaie, Iubitorule de oameni.
Harul Duhului s-a arătat ţie în chip de porumbel, Mărită Evnichi, uşurându-te de viforul chinurilor şi al necazurilor
celor cumplite ce erau asupra ta.
Cu armele credinţei aţi biruit, mucenici prealăudaţi, pe tiranul cel mândru, pe cel ce s-a înălţat cu stăpânirea necre-
dinţei şi aţi cântat: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cel Ce a zidit toate cu voinţa, voind se zideşte din Preacurate sângiurile tale mai presus de cuvânt, Ceea ce eşti
Neispitită de nuntă, miluind pe cei ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe tine cu credinţă.
Pe Tine, Doamne, avându-Te Mucenicii drept Putere, au îndrăznit cu bărbăţie împotriva chinurilor şi a biciuirilor şi
a focului şi a morţii.
O, fii sfinţiţi! O, junghieri primite de Dumnezeu! O, adunare care ai stricat uneltirile cele încâlcite ale vrăjmaşului!
Cu biruinţe nemuritoare ţi-ai încununat capul, că ai biruit pe şarpele cel ce biruise pe Eva, Sfântă Muceniţă Evnichi,
bună fecioară.
Născut-ai nouă Lumina Cea Neînserată, Strălucirea Tatălui, făcându-se sub ani, din bogăţia bunătăţii, Ceea ce eşti
fără de prihană.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica cântă Ţie, de sângele demonilor curăţindu-se cu Sângele cel curs
prin milostivire din coasta Ta.
Poruncind tiranul, să fie întinşi fără milă şi să fie legaţi cu silnicie pe roţi, mucenicii, aceştia au răbdat multe feluri
de chinuri. Dar aceia s-au ruşinat văzându-i nebiruiţi.
Sfinţii Mucenici Sarvil, Neonilla, Fota şi Teodul, Vil, Ierax, Evnichi şi Dumnezeiescul Nita, împreună cu Terentie,
ca nişte mucenici viteji, cu dreaptă credinţă să fie lăudaţi.
Intrând în livada pătimirii voastre, ne umplem de mirosul cel Dumnezeiesc al luptelor voastre, fericiţilor, lepădând
din suflet urâciunea patimilor.
Rugul însemna mai înainte Taina cea mare a naşterii tale, celei mai presus de gând, fiind cuprins peste tot cu foc şi
nicidecum arzându-se, Fecioară Prealăudată.

Săvârşind astăzi cu credinţă pomenirea Sfinţilor Mucenici Terentie şi a Neonillei, soţia sa şi a fiilor lor, să slăvim
pe Domnul, Cel Ce cu mărire i-a preamărit.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au
cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica Slavei Tale Doamne!
În cuptorul chinurilor fiind aruncaţi, mucenicilor, prin răbdare aţi aflat rouă din cer, cu mulţumire cântând: Binecu-
vântat eşti, în Biserica Slavei Tale Doamne!
Având cugetul sufletului întărit pe piatra cea nemişcată a credinţei lui Hristos, au surpat mucenicii îngâmfarea celor
fără de Dumnezeu, făcând cutremur prin rugăciune.
Spânzuraţi fiind şi strujindu-vi-se coastele cu tărie şi arzându-vă cu oţet tare şi cu ardere de foc, fericiţilor, aţi ars
toată înşelăciunea cea materială, lăudând pe Dumnezeu în veci.
Cel Ce îmbracă cerul cu nori, Preacurată, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ şi din tine S-a Îmbrăcat în Om Deplin
şi mă îndumnezeieşte pe mine, pentru Îndurarea Cea Nemăsurată.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul!
Fiind luminaţi cu Lumina Dumnezeiescului Duh, Dumnezeieştii mucenici nu s-au temut de foc, fierberea căldărilor
au arătat-o nelucrătoare, primind de la cer răcorirea cea Dumnezeiască; pe care, după vrednicie, noi credincioşii să-
i lăudăm.
Arătatu-s-a mulţime de îngeri, întărindu-vă luminat la luptă pe voi, prealăudaţilor mucenici şi de dureri uşurându-
vă, cu care împreună cântaţi cântarea tinerilor: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Avându-ţi ochiul inimii veghetor către Dumnezeu, Sfinte Sarvil, ai suferit scoaterea ochilor, înfruntând pe cel care
te judeca, care era cuprins de întunericul necredinţei. Pentru aceasta, toţi te fericim ca pe un fiu al zilei.
Cu bunăvoinţa Tatălui ai luat în pântece pe Fiul, umbrindu-te Dumnezeiescul Duh, Preacurată; şi născându-L, ai
rămas Fecioară ca şi mai înainte. Către Care roagă-te neîncetat să se izbăvească toată lumea de stricăciune şi de
chin.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
unind firele cele deosebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Arătatu-v-aţi rai, având în mijloc Lemnul Vieţii pe Domnul şi izvorând râuri de tămăduiri şi pâraie cu adevărat
pline de Apele Dumnezeieşti ale Duhului, sfinţilor.
Stâlpi ai Bisericii lui Hristos şi limanuri foarte line, celor ce sunt înviforaţi în largul primejdiilor, v-aţi arătat
mucenicilor, solitori pentru lume şi vieţuitori împreună cu îngerii.
Cununile cele neveştejite dobândind, răbdătorilor de lupte şi întru lărgimea Raiului umblând, păziţi-ne pe noi, care
vă lăudăm pe pământ, de toată strâmtorarea şi de încercări.
Ceea ce eşti mai Desfătată decât Cerurile, mai Sfântă decât Heruvimii şi mai Cinstită decât toată făptura, roagă pe
Dumnezeu, pe Care L-ai născut, pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Ca nişte stele luminoase fiii Sfântului Terentie cei sfinţiţi, asemănându-se cu lumina soarelui, luminează făptura şi
strălucind vitejeşte cu bărbăteştile nevoinţe, au risipit cu adevărat noaptea mulţimii zeilor. Pe care să-i fericim cu
veselie în credinţă, ca pe cei ce sunt cu adevărat slugi ale lui Dumnezeu şi să grăim: purtători de lupte prealăudaţi,
rugaţi-vă lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea
voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi...
Fecioară Marie, Mărirea îngerilor, tu, Frumuseţea cea Veselitoare şi Podoaba pământenilor, dăruieşte iertare de pă-
cate, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti Scăparea celor deznădăjduiţi, Preacurată şi cu
adevărat Tare Solitoare oamenilor.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din
morţi...
Mieluşeaua cea Curată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această
vedere străină şi neaşteptată? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, asemenea cu oamenii? Dar te scoală din morţi a
treia zi precum ai zis, ca, bucurându-mă, să Te măresc pe Tine
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana

29 Octombrie
Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe
mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Să cântăm Domnului Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
Stih: Sfântă Muceniță Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dă-mi luminare, mireasă a lui Dumnezeu, mie celui ce cinstesc această purtătoare de lumină pomenire a ta,
alungând întunericul sufletului meu.
Cu totul te-ai închinat pe sineţi Ziditorului tău încă din scutece şi cu focul înfrânării ai ars poftele trupului.
Suindu-te către înălţimea muceniciei, muceniţă, care ai numele Învierii, te-ai învrednicit ca o fecioară de Cămara
Cea Înţelegătoare.
Pe tine Scara cea Înaltă până la cer, de care se sprijinea Dumnezeu, făcând pe oameni cereşti, te lăudăm Fecioară.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Înaintea judecăţii tiranice ai stat, propovăduind pe Dumnezeu Cuvântul, pe Hristos Împăratul şi Făcătorul şi Stăpâ-
nul tuturor.
Frumuseţea cea din inimă a chipului celui văzut risipindu-se, te-a arătat pe tine preafrumoasă, celor ce te vedeau,
prealăudată.
Bogăţie neîmpuţinată de tămăduiri ţi-a dat ţie, fecioară, Hristos, a Cărui sărăcie ai iubit de bună voie.
Cuptorul păcatelor mele stinge-l cu focul rugăciunilor tale, Maica lui Dumnezeu, aducându-mi Dumnezeiasca Rouă
a iertării.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Pe tine muceniţă, care din tinereţe ai purtat jugul cel uşor, te-au osândit cei fărădelege, să porţi lanţ de fier.
Picăturile sângelui tău au stins jăratecul mulţimii zeilor; iar făclia minunilor tale a ars materia patimilor.
Despuind prea vicleanul trupul tău, de har nu l-a putut despuia; ci, mai degrabă ţi-a pricinuit ţie haină ţesută de sus,
care nu se rupe.
Ridicându-te mai presus de pământ, se aprindea, fericită, foc pe pieptul tău, care aprindea dragostea ta către Stăpâ-
nul, frumoasă fecioară.
După naştere, ai rămas Fecioară Nestricată, ca şi mai înainte de naştere; că ai născut Prunc Tânăr, pe Cel Cunoscut
mai înainte de veci.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând grăim către Tine, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim.
Necuprinsă de focul cel material te-ai arătat Muceniţă Anastasia; că te răcorea pe tine focul cel din inimă, al Dum-
nezeieştii dragoste.
Înfrumuseţându-se, muceniţă, obrazul tău de pălmuire, ai pălmuit obrajii vrăjmaşilor celor prea urâţi.
Întinsă fiind pe lemn, de Dumnezeu gânditoare, Sfântă Anastasia, pentru dragostea Mirelui tău, ai închipuit
Dumnezeiasca Patimă.
Lăudămu-te pe tine, pururea Lăudată, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu; că ai născut cu Trup pe
Dumnezeu Cel Prealăudat.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
Zdruncinându-ţi-se trupul cu chinuri, însemna îndreptarea voirii tale către Dumnezeu, Sfântă Anastasia
Prealăudată.
Fost-ai spânzurată sus, răbdând bătăi, muceniţă şi ferind nerănit sufletul cel ales, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Răbdat-ai tăierea sânilor, care hrănea cu lapte credincioşii, tăierea mâinilor şi a picioarelor, muceniţă mult
pătimitoare, uitându-te la Mirele tău Hristos.
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Iubitorul de oameni, Stăpână Iubitoare de bine, roagă-L să ne izbăvească pe noi de
focul gheenei.

Cu apele fecioriei curăţindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, dai
celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ţi-a dat ţie
Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăşte har pururea curgător.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti Doamne
Dumnezeule în veci!
Unde este sunetul glasului celor ce prăznuiesc, acolo dănţuieşti pătimitoare cu fecioarele cântând Ziditorului:
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!
Văzându-ţi mădularele zdrobite şi suferind dezrădăcinarea unghiilor, te-ai adus jertfă lui Hristos, cântând: Binecu-
vântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!
De Dumnezeu gânditoare, arătatu-te-ai ca o vie, tăindu-ţi-se mâinile şi picioarele ca nişte ramuri şi nouă izvorându-
ne vinul cel înţelegător, care veseleşte inimile şi alungă beţia patimilor, Sfântă Anastasia.
De focul cel mistuitor nu te-ai înspăimântat, asemănându-te tinerilor celor de demult. Că ai luat Dumnezeiască
Rouă, ceea ce eşti curată, cântând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!
Îmbrăcându-Se Domnul în Om Deplin, afară de păcat, a ieşit din pântecele tău, Curată, Purtător de Trup; pe Care
roagă-L să mântuiacă pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte, de şapte ori, pentru cinstitorul de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu
o Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au cântat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L întru toţi
vecii!
Ca un biruitor ai făcut vitejie, purtătoare de lupte, Sfântă Prealăudată Cuvioasă Muceniţă Anastasia şi împotriva
rătăcirii ai ridicat semne de biurinţă. Că lipsirea de mâini şi de picioare ai răbdat şi ai suferit tăierea sânilor şi
dezrădăcinarea dinţilor tăi, muceniţă, cântând cu bucurie: popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Ca soarele cel cu totul luminos ai strălucit cu razele fecioriei şi cu podoabele muceniciei şi lumea ai luminat-o cu
strălucirile cele vărsătoare de lumină ale răbdării tale celei multe, Sfântă Anastasia, cu osârdie cântând: preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Sufletul meu cel întinat cu patimile, mireasă a lui Dumnezeu şi întunecat de năpădirile şarpelui, cu rugăciunile tale
curăţeşte-l de rele şi-l fă strălucitor cu arătarea ta cea luminoasă, Cinstită Muceniţă Anastasia; şi învredniceşte-mă
să cânt: popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Pe tine cea Curată şi fără prihană, dorindu-te Sfânta fecioară Anastasia şi-a păzit şi trupul şi sufletul fără prihană,
arzând aţâţările patimilor cu răbdare şi suferind ispita a multor chinuri; şi acum dănţuieşte în Cereştile Cămări,
veselindu-se împreună cu tine întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Înspăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor
Trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti pe tine te mărim.
Fiind spânzurată pe lemn, ai închipuit Patima Cea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu şi ai suferit tăierea mâi-
nilor şi a picioarelor, dezrădăcinarea dinţilor, tăierea limbii şi a sânilor, Preacurată Anastasia, lauda sihaştrilor,
podoaba mucenicilor.
Ca o mireasă te-ai împodobit cu frumuseţile, logodindu-te cu Mirele, prin patimile cele roditoare de bunătăţi şi ca o
aleasă te-ai sălăşluit înăuntrul Cămărilor celor Luminate, purtând făclia fecioriei. Şi acum împărăteşti, Sfântă
Muceniţă Anastasia, dimpreună cu Cel Ce este Viu în veci.
Ostenelile tale picură dulceaţa, care pierde amărăciunea păcatului; iar mormântul tău izvorăşte râuri de tămăduiri şi
îneacă toate patimile şi bolile cele cumplite întru Slava Mântuitorului, Celui Ce după vrednicie te-a mărit pe tine,
Prealăudată Anastasia.
Făcut-au vitejie femeile, întărindu-se cu Crucea Ta, Hristoase Atotputernice; şi capul vrăjmaşului celui cu multe
uneltiri bărbăteşte l-au zdrobit, Cuvântule al lui Dumnezeu; şi câştigând Locaşul Raiului, cu bucurie s-au împărtăşit
Dumnezeirii, lăudându-Te pe Tine după vrednicie.
Dacă a cunoscut muceniţa Ta, Doamne, că Te-ai îmbrăcat cu Trup de femeie, fiind luminată cu razele fecioriei şi
înflorită cu sângele muceniciei, s-a adus Ţie, Hristoase, ca unui Împărat al zidirii, urmând după Maica Ta.

Din pruncie te-ai închinat lui Dumnezeu, preacuvioasă, omorând patimile trupului cu înfrânarea, te-ai suit la
înălţimea muceniciei cea preamărită, luptându-te după Lege, Preacuvioasă Muceniţă Anastasia şi surpând în
prăpastie pe balaur cu Puterea Duhului.

Pe Rugul pe care Moise l-a văzut nears, pe Muntele lui Dumnezeu, pe Norul cel Preasfânt, pe Cortul cel Neîntinat,
pe Masa cea Primitoare de Dumnezeu, pe Palatul Împăratului Celui Preaînalt, pe Uşa cea cu totul Luminoasă şi
Neumblată, pe tine Fecioară te lăudăm.
Crucea Ta o laud şi Patimilor Tale mă închin şi bunătatea Ta o slăvesc, Fiule; că de bună voie ai răbdat moarte de
ocară. Ce adâncime străină şi înfricoşătoare este aceasta a rânduielii Tale celei negrăite, Mântuitorule grăia către
Tine Maica Ta!
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Avramie
29 Octombrie
Troparul Sfântului Cuvios Avramie, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Avramie, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Avramie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminat cu Dumnezeieştile fulgere, miluieşte, Sfinte Avramie, cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc praz-
nicul tău cel purtător de lumină, de patimile întunericului, preafericite.
Aprinzând în sufletul tău, Preacuvioase Avramie, pofta cea Dumnezeiască, a stins dragostea trupului, părinte şi
aceasta te-a făcut să vieţuieşti pe pământ fără de materie.
Omorându-ţi mădularele cele de pe pământ, cu postul şi cu toate pătimirile cele aspre, părinte înţelepte, te-ai
învrednicit de Viaţa Cea mai Bună în ceruri, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Avramie.
Din sfinţite sângiurile tale S-a Întrupat mai presus de fire Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Preacurată Fecioară Marie;
pe Care roagă-L să omoare cugetele trupului meu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele...

În tot chipul dorind de Dragostea Cea mai Desăvârşită, purtătorule de Dumnezeu, ai ieşit afară din lume şi din trup.
Pentru aceasta, ai primit Mărirea cea mai presus de gând şi Veşnica Desfătare, Sfinte Părinte Avramie.
Locaş viu te-ai arătat al Duhului Celui Ce lucrează toate, părinte, închizându-ţi, cuvioase, trupul în colibă; pentru
aceasta, ai strălucit şi cu lumina virtuţilor împodobindu-te, Sfinţite Părinte Avramie.
Cu plugăria ostenelilor tale, ai crescut spic copt însutit de virtuţi, cuvioase; cu care se hrănesc urmându-ţi cei ce
prăznuiesc Dumnezeiasca ta adormire.
Întru tine, Preasfântă, S-a Sălăşluit voind, Cel Ce este Cauza tuturor pentru multa milostivire şi a sfinţit fiinţa ome-
nească, care a alunecat mai înainte prin călcarea Poruncii.
Irmosul:
dragostea Ta, că tu eşti Vârful celor dorite şi Sprijinul credincioşilor, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Cu curgerile lacrimilor tale, părinte, spălând întinăciunile sufleteşti, te-ai făcut locaş Dumnezeiesc şi cinstit al
Duhului, preafericite.
Cu priveghere de toată noaptea, cu rugăciune neîncetată, cu nezbuciumare, cu dragoste nefăţarnică şi cu credinţă
desăvârşită te-ai nevoit, părinte.
Luat-ai har, Sfinte Avramie, a vindeca boli şi a goni duhuri, ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, cuvioase.
Fiind biruit de lenevie şi cufundat în păcate, izbăveşte-mă cu rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Maică
pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Ca o viţă foarte roditoare, ai crescut, Sfinte Părinte Avramie, struguri de virtuţi Dumnezeieşti, care izvorăsc vinul
cel de umilinţă şi izgonesc din suflet beţia patimilor şi veselesc inimile credincioşilor.
Multe feluri de încercări a ridicat asupra ta şarpele cel prea viclean, părinte, dar tu cu Arma Crucii l-ai omorât,
purtătorule de Dumnezeu; şi ai luat de la Dumnezeu cununa biruinţei cu dreaptă judecată, de Dumnezeu Înţelepţite
Avramie.
Făcându-te prin credinţă casă Preasfântă Dumnezeiescului Duh, părinte, ai zidit casă sfântă; şi cu învăţăturile tale,
prefăcând ceata cea nesfinţită a rătăcirii celei fără sfinţenie, ai închinat-o Dumnezeului tuturor.
Luminându-se cu Dumnezeiescul Duh Sfinţii Prooroci, Preacurată, cu glasuri sfinţite te-au vestit mai înainte,
Fecioară Maică; din care S-a Întrupat Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, pentru mila cea
nemăsurată.

Aflându-te pe tine cei din întunericul rătăcirii, luminător care povăţuieşti drept către căile vieţii, purtătorule de
Dumnezeu, au părăsit întunericul necunoştinţei, făcându-se luminoşi prin Dumnezeiasca credinţă, Sfinte Părinte
Avramie.
Cu privegherea înduplecând pe Dumnezeu şi trimiţând luminare de mântuire celor cuprinşi de noaptea nebuniei
idoleşti, gânditorule de Dumnezeu, i-ai arătat pe toţi fii ai Luminii şi Zilei cu harul.
Cu linişte săvârşindu-ţi viaţa, ai trecut furtunile cele din viaţă, cu nădejdea cea către Dumnezeu, fericite şi ai apucat
la Limanurile cele Line ale Împărăţiei Cerurilor şi ale Dumnezeieştii Luminări, Sfinte Preacuvioase Avramie.
Pe mine cel ce sunt îngreuiat de somnul lenevirii, ridică-mă cu mijlocirea ta, Maica lui Dumnezeu şi nu mă lăsa a
dormi spre moarte cu păcat, Fecioară; că pe tine te ştiu Folositoare şi Îndreptătoare vieţii mele.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule scoate-mă din stricăciune.

În trup ca un înger pe pământ te-ai arătat şi pustnicind, ai fost ca un pom răsădit, bine crescând lângă apa înfrânării
şi cu curgerile lacrimilor tale spălând întinăciunea. Pentru aceasta te-ai arătat locaş Dumnezeiesc al Duhului, Sfinte
Părinte Avramie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ca să dobândeşti Împărăţia cea de sus şi Mărirea Cea Negrăită, înţelepţeşte ai defăimat mărirea cea trecătoare şi
care se strică, înţelepte; ca unul ce ai fost cuminte şi cu pricepere.
Când a răpit cu vicleşug lupul cel viclean pe mieluşeaua ta, atunci i-ai sfărâmat fălcile, înţelepte, iar pe dânsa ca un
păstor preabun ai adus-o la viaţă.
Plecându-te Legilor Stăpânului, ai căutat oaia cea rătăcită şi ai aflat-o şi ridicând-o pe umerii tăi, preafericite, ca un
păstor ai adus-o la staulul pocăinţei.
Numai tu ai născut pe Unul din Treime în două firi şi într-un Ipostas, Fecioară; Căruia cântăm: Binecuvânat eşti,
Doamne Dumnezeule în veci!
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

În prăpastia pierzaniei, a împins pe porumbiţa ta cea curată, şarpele cel făcător de rele; dar ai scos-o pe ea, Sfinte
Preacuvioase Părinte Avramie, cu minte întreagă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Şi în viaţă fiind, Părinte Avramie şi după moarte te-ai arătat doctor bolilor, cu harul cel Dumnezeiesc al Duhului,
cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cu nerăutate şi cu dreptate, cu curăţie şi cu credinţă strălucind, părinte, te-ai numărat împreună cu îngerii, cuvioase,
cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Arătatu-te-ai locaş Preasfânt Râului Celui Viu, din care bând noi, cei omorâţi, moştenim viaţa, cântând:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Irmosul:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile

Învrednicitu-te-ai a vedea, părinte, purtătorule de Dumnezeu, cele de care de demult doreai prin nădejde; ceea ce
ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit.
Frumos te-ai arătat, strălucind cu Dumnezeieştile Raze ale virtuţilor, Sfinte Avramie şi bucurându-te stai înaintea
Stăpânului tuturor.
Împreunatu-te-ai cu cetele tuturor cuvioşilor şi cu ei câştigând îndumnezeirea, cuvioase, te rogi să ne mântuim noi.
Zi de veselie face bucurându-se Biserica, prăznuind adormirea ta cea sfântă, Părinte Avramie şi cinstindu-ţi
vieţuirea.
Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi mă fă părtaş bunătăţilor cereşti.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine; cu Cetele
cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.

Urmând Sfântului Patriarh Avraam celui de demult, părinte, te-ai îndepărtat de rudeniile cele după trup, plecându-te
Dumnezeului nostru, Celui Ce te-a chemat, Sfinte Preacuvioase Avramie; pentru aceea te-ai nevoit şi ţi-ai arătat
sufletul mai luminat decât razele soarelui, gânditorule de Dumnezeu, preafericite.

Pe Rugul pe care Moise l-a văzut nears, pe Muntele lui Dumnezeu, pe Norul cel Preasfânt, pe Cortul cel Neîntinat,
pe Masa cea Primitoare de Dumnezeu, pe Palatul Împăratului Celui Preaînalt, pe Uşa cea cu totul Luminoasă şi
Neumblată, pe tine Fecioară te lăudăm.
Crucea Ta o laud şi Patimilor Tale mă închin şi bunătatea Ta o slăvesc, Fiule; că de bună voie ai răbdat moarte de
ocară. Ce adâncime străină şi înfricoşătoare este aceasta a rânduielii Tale celei negrăite, Mântuitorule grăia către
Tine Maica Ta!
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei şi către Sfânta Muceniţă
Zenovia, sora sa
30 Octombrie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei şi al Sfintei Muceniţe Zenovia, sora sa, glasul
al 4-lea:

Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel, care cânta
cântare de biruinţă şi grăia: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.
Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, ca un preot bine primit şi ca un mucenic prea bun, Sfinte Zenovie de trei
ori fericite, apără de smintelile vieţii pe cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta cea purtătoare de lumină.
Luminându-te, înţelepte, cu Strălucirea Luminii Celei în Trei Luminători, ai risipit întunericul defăimărilor
păgânilor, luminând pe toţi cu lumina cuvintelor tale; şi acum te-ai mutat către Lumina Cea Neapusă.
Arătându-te cărbune înţelegător, aprins de Focul Dumnezeiescului Duh, ai aprins inimile tuturor către
Dumnezeiasca dragoste, sfinţite tăinuitorule şi ai ars toată înşelăciunea.
Bucură-te, Locaşul cel Preasfânt, Lâna cea cu Rouă Dumnezeiască, Fântână Pecetluită a Râului Celui Nemuritor;
păzeşte turma ta, Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi.
Cântarea a 3-a. Irmos: Frica de Tine, Doamne, sădeşte-o...

Fiind uns, Sfinte Mucenice Zenovie, cu mirul ungerii Duhului, ai preoţit ca un înger, împodobindu-te la sfârşit cu
cununi muceniceşti.
Luând purtarea de grijă a sufletelor, cu lucrarea cea Dumnezeiască, preacuvioase, le-ai arătat în totul roditoare.
Pentru aceasta, te-ai învrednicit de bucuria Domnului.
De un sânge şi la un cuget cu tine s-a arătat sora ta, Sfânta Muceniţă Zenovia, că a ales a lupta împreună cu tine,
Sfinte Zenovie, spre a dobândi cu tine şi Mărirea Cea Dumnezeiască.
Născut-ai pe Unul din Treime, Care S-a Îmbrăcat cu omenirea, Preasfântă Maică Fecioară; pe Care roagă-L să se
mântuiască cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Frica de Tine Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Încălecat-ai ca pe cai, pe Apostolii Tăi, Doamne şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor şi mântuire s-a făcut călătoria
Ta, celor ce-Ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Înălţime te-ai arătat cu cinstitele chinuri şi ai luat cununi de biruinţă, înţelepte şi ai dobândit Veselia Cea Veşnică.
Pentru aceasta te lăudăm, Sfinţite Mucenice Ierarhe Zenovie.
Urmând Celui Ce S-a întins de bună voie pe Lemn, ai fost spânzurat şi sfâşiat, Mucenice Zenovie şi dezbrăcându-
te, fericite, de grăsimea stricăciunii şi a omorârii, te-ai îmbrăcat în veşmânt nestricăcios.
Cu rugăciunea ta cea tare s-au surpat locaşurile demonilor şi capiştile s-au sfărâmat, prin credinţa ta cea întărită,
Sfinte Zenovie, fericite, lauda sfinţiţilor mucenici.
Cu naşterea ta cea străină, pe cei ce s-au înstrăinat de Dumnezeu i-ai unit cu El, Ceea ce eşti pururea Lăudată.
Pentru aceasta cu glas mare, te lăudăm toţi cu credinţă şi cântăm: Bucură-te, Mântuirea tuturor pământenilor!
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
păcătosul? Dar, întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfântă Muceniţă Zenovia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Firea ce femeiască s-a întărit cu Dumnezeiescul Duh şi a ruşinat pe cel ce a înşelat odinioară pe stramoaşa Eva; şi
s-a învrednicit Dumnezeieştii măriri în ceruri, Sfânta Zenovia, strălucind prin chinuire.
Stih: Sfântă Muceniţă Zenovia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-s-a limba ta nor dătător de ploaie, ca una ce ai plouat ploi de dreaptă credinţă, adăpând inimile
credincioşilor şi îndreptând gândurile spre bună rodirea faptelor celor bune, Sfântă Muceniţă Zenovia.
Cu razele fecioriei, ai risipit întunericul dezmierdărilor şi cu lumina chinurilor, ai pierdut noaptea necredinţei,
Muceniţă Zenovia, frumoasă mireasă a lui Hristos, locaş sfânt al Dumnezeiescului Duh.
Totdeauna sunt împresurat de mari greutăţi ale păcatului, Preacurată; de aceea mă rog ţie: uşurează-mă de ele cu
mijlocirea ta cea Dumnezeiască! Că tu eşti Ocrotitoarea păcătoşilor, Preamărită, că ai născut pe Mântuitorul.

Rugăciunea Dumnezeiescului tău suflet s-a primit ca o tămâie, că te-ai jertfit Sfinte Mucenice Zenovie Fericite,
întru mirosul de bună mireasmă al Patimilor Celui Ce a Strălucit din femeie şi a luminat toată zidirea.
Cu sângele chinuirii, mucenice, ai sfinţit pământul, iar duhul, înălţându-se la ceruri, lumina Biserica celor întâi-
născuţi Dumnezeieşte, Sfinte Zenovie, lauda cea luminată a ierarhilor şi a mucenicilor.
Strâmtorat-ai păgânătatea, fericite, prin lăţirea dreptei credinţe celei adevărate şi căile care duc către ea le-ai arătat
poporelor celor rătăcite; şi ai mântuit pe cei ce înotau cumplit pe marea apelor rătăcirii.
Înfrumuseţează sufletul meu, Fecioară, cel stăpânit de urâciunea patimilor şi a gândurilor şi cu chipuri de pocăinţă
adevărată întăreşte smerita mea inimă; şi mă miluieşte pe mine, care fără pregetare alerg la tine, Preacurată
Fecioară.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că viaţa mea s-a umplut de rele şi
sufletul meu de iad s-a apropiat şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune!

Pe mărturisitorii adevărului şi propovăduitorii dreptei credinţe, pe cei doi după vrednicie să-i cinstim cu cântări de
Dumnezeu insuflate, pe Sfântul Mucenic Zenovie şi pe Înţeleapta Muceniţă Zenovia; pe cei împreună vieţuind şi
împreună pătimind şi care prin mucenicie, au primit cunună nestricăcioasă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule, în veci!
Cu curgerile sângiurilor stingând focul păgânătăţii, pururea pomenite, Sfinte Zenovie, totdeauna ne rourezi cu
ploaia minunilor tale, pe noi cei ce binecuvântăm pe Stăpânul: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci!
Intrând în Dumnezeiescul Nor, ai văzut pe Cel Nevăzut pe cât s-a putut, Care ţi-a luminat gândul şi sufletul,
fericite, cântând cu cuget de dreaptă credinţă: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!
Muceniţa cea dintr-un sânge Sfânta Zenovia, fiind la un gând cu tine şi cu dragoste făcând împreună cu tine cele
sfinte, cu tine se învredniceşte de bucuria cea de acolo, slujitorule de cele sfinte, Sfinte Mucenice Zenovie; cu care
împreună cu credinţă te cinstim.
Loc de Sfinţenie te-ai arătat, Fecioară, de unde Dumnezeu S-a arătat, sfinţindu-ne pe noi, cei ce cu credinţă cântăm:
Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău!
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei grăitori de...

Nu te-ai înspăimântat de sabie, ierarhe, nu te-ai îngrozit de primejdii, nu te-ai înfricoşat de moarte, arătându-te
părtaş la Mărirea Cea Nemuritoare.
Sfinţit slujitor al Tainelor te-ai arătat şi sfinţindu-te pe tine însuţi, te-ai arătat jertfă cu bun miros şi vrednic de Masa
cea de sus, Sfinte Zenovie.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi peSfântul Duh, Domnul.
Luminând cu lucruri minunate, ierarhe, vădit ai făcut să strălucească raze de mucenicie şi negura rătăcim ai
împuţinat-o până la sfârşit.
Ceea ce ai zămislit Strugurele Cel Nelucrat, care izvorăşte vinul iertării, Fecioară Maică, scapă-mă, rogu-mă, de
beţia patimilor.
Irmosul:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Înaintea judecăţii chinuitorilor, ai stat, preafericite, propovăduind cu glas mare Întruparea Atotţiitorului şi Patimile
Lui, Crucea, moartea şi Învierea, prin care ne-a mântuit pe noi, ca un Iubitor de oameni.
O, minune! Cum fiind cu trup a biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup? Cum prin slăbiciune a surpat pe cel cu multe
uneltiri? Cum cel pământean s-a adunat cu Slujitorii Cereşti, nevoindu-se, Sfântul Zenovie pe care acum îl fericim!
Cinstiţilor mucenici, trupurile v-aţi dat la tot felul de chinuri, privind către Fericirea Cea Veşnică; că
Dumnezeiescul Zenovie prin dragostea cea frăţească, cu podoabe muceniceşti se luminează, împreună cu Cinstita
Zenovia; pentru aceasta se şi fericesc.
Pomenirea voastră astăzi fiind luminată cu Luminarea Duhului, la toţi a strălucit, luminând cu harul minunilor; şi
totdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri; pe care, prăznuind-o, vă fericim pe voi, mucenicii lui Hristos.
Luminează ochii inimii mele şi-i fă uşă a luminii rogu-mă, alungând departe întunericul cel adânc al păcatului, de la
ticălosul meu suflet; ca să te măresc şi să te cânt şi cu dragoste să te laud pe tine cea pururea Lăudată.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup,
din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Înţeleaptă frăţie a pătimitorilor să o lăudăm toţi cu credinţă; pe Mucenicul Zenovie cel nebiruit, împreună şi pe
Muceniţa Zenovia, perechea cea cinstită; ca pe nişte pahare care varsă ape Dumnezeieşti. De la care totdeauna
peste an luăm tămăduiri cu credinţă grăind cu cucernicie, pătimitorilor prealăudaţi: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Căzând la grea slăbiciune şi împlinindu-mă cu dureri cumplite, nu mai pot răbda fierbinţeala îngrozitoarei mele
boli. Ci, Tu, Mântuitorule, Cel Ce ştii neputinţa fiecăruia şi ca un Părinte îndrepţi pe cei ce Ţi-au greşit prin
cunoştinţă, ridicp-mă şi pe mine, Tu Care eşti Puternic a vindeca bolile trupurilor şi ale sufletelor noastre, ca
pururea să cântăm Ţie: mari sunt lucrurile Tale, Mântuitorule, şi minunile înfricoşătoare; că mântuieşti pe cei
credincioşi din nevoi, pentru rugăciunile Singurei pururea Fecioarei.
şi Cuvântul...
Văzând Maica cea fără de prihană pe Mântuitorul pe Lemnul Crucii, se tânguia lăcrimând şi cu amar grăia şi de
întristarea inimii se mâhnea şi grăia către El: Fiul meu şi Doamne! Cum Te pironesc fără dreptate pe Cruce, pe Tine
Cel fără de păcat, poporul iudeilor cel fărădelege? Şi cum, voind, rabzi pălmuiri peste obraz, piroanele şi
împungerea coastei, fierea şi oţetul? Vai mie, Îndelung Răbdătorule! Dar Slavă Dumnezeieştii Iconomiei Tale,
Mântuitorule!
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Epimah
31 Octombrie
Troparul Sfântului Mucenic Epimah glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânt Ţie, Doamne, Dumnezeul meu...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te, Preafericite Epimah, să se lumineze cu Dumnezeieştile Lumini, purtătorule de chinuri, cei ce săvârşesc
cu credinţă praznicul tău cel purtător de lumină şi preacinstit.
Mers-ai către chinuri bucurându-te, neînspăimântându-te de semeţiile tiranilor, preafericite; ci, pentru dragostea
Ziditorului tău, te veseleai când te ucideau.
Înaintea judecăţii ai stat, purtătorule de chinuri, fiind ocolit peste tot cu toată Arma Crucii, slăvind pe Dumnezeu cu
cuget vitejesc.
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că fără sămânţă Te-ai născut din pântecele Fecioarei, prin care ai mântuit
pe toţi, ca Unul Ce Singur eşti Mult Milostiv.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Semeţia păgânilor a întunecat-o, îmbrăcându-se cu toată într-armarea Crucii, purtătorul de biruinţă şi încununatul
mucenic al lui Hristos, Sfântul Epimah.
Neluând în seamă mărirea cea vremelnică şi dezbrăcându-te pentru lupte, te bucurai ca un ostaş cu gând viteaz,
Mucenice al lui Hristos, Sfinte Epimah.
Trupul ţi l-ai dat chinurilor, mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie, aducându-te pe tine însuţi jertfa preacinstită Stă-
pânului.
Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Ceea ce ai cuprins în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul şi L-ai născut Întru-
pat, ca pe un Dumnezeu şi Om.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta, s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Arătatu-Te-ai pe pământ..

Neîngrijindu-se de cruzimea celor fără de Dumnezeu, s-a într-armat spre nevoinţă Prealăudatul Mucenic Epimah,
grăind cu îndrăzneală: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Fiind întărit cu nădejdea bunurilor ce vor să fie, bărbăteşte a nesocotit durerile, grăind Sfântul Mucenic Epimah:
Slavă Puterii Tale, Doammne!
Dispreţuind cele pământeşti, prin moarte ai moştenit Împăraţia cea Veşnică, Minunate Epimah, cu credinţă grăind:
Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ceea ce întreci cetele Heruvimilor şi ai ţinut în braţe pe Dumnezeu cu Trup; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu,
Ceea ce eşti Nenuntită.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina Ta, Doamne trimite-ne...

Împlătoşându-se cu harul şi cu Arma Crucii, grăia mucenicul către păgâni: nici sabia, nici focul, nu mă vor despărţi
de dragostea lui Hristos.
Sfântul Epimah cel mărit, stând de faţă la judecată înaintea celor fărădelege, a grăit cu îndrăzneală: zeii, care n-au
făcut cerul şi pământul să piară!
Mucenicul Epimah cel răbdător de chinuri, însuflându-se de Dumnezeu, a propovăduit Treimea celor ce nu
cunoşteau pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh într-O Fiinţă.
Cine va putea spune chipul cel preamărit, mai presus de cuvânt, al naşterii tale, Curată? Că ai născut pe Cel din fire
Dumnezeu Întrupat mai presus de cuvânt.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Înlăturat-a rătăcirea idolilor Sfântul Mucenic Epimah, cu Puterea lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui Ce S-a
răstignit cu Trupul şi a primit de la El cununile măririi cu adevărat.
Părăsit-a cele din lume şi lumea Sfântul Epimah şi trupul şi l-a dat chinurilor cu bărbăţie, pentru Stăpânul; şi a
devenit moştenitor al lui Hristos.
De Patimile lui Hristos împărtăşindu-se Sfântul Epimah, cu Puterea Dumnezeului nostru, Cel Ce S-a răstignit cu
Trupul, a luat de la El cununile măririi, ca un următor al Lui.
Roagă pentru robii tăi, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pe Cel Ce S-a Întrupat din tine, Dumnezeul nostru; că
numai pe tine te ştim Ocrotitoare noi, credincioşii.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune
scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând...

Călcând bărbăteşte rătăcirea împreună cu focul, pururea pomenitul Mucenic Epimah, cânta Celui Răstignit: Dum-
nezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Nu s-a înspăimântat Sfântul Mucenic Epimah de văpaie, nici de împresurarea fiarelor celor sălbatice, nici de
chinuri, ci a cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Cu răbdarea încercărilor, mucenicul nici acum n-a dat cinste zeilor celor fără de suflet. Ci, cu credinţă cânta: Dum-
nezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
În rugul cel nears şi în cuptorul cel dătător de rouă, tu ai fost însemnată mai înainte, Maică Fecioară, care ai născut
în chip de negrăit pe Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a pironit...

Închipuind Cinstita Patimă pe mădularele tale, înţelepte, ai suferit bărbăteşte ispita multor chinuri, propovăduind pe
Hristos Dumnezeul nostru.
Sudorile tale, mucenice, picură dulceaţă de Dumnezeiască credinţă, care ridică amărăciunea rătăcirii idoleşti,
Mucenice Epimah; pentru aceea măreşti pe Hristos în veci.
Te bucurai cu toată buna tărie, luând tot felul de chinuri, Sfinte Epimah Preafericite, cântând: preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Miluieşte-mă, Curată, care ai născut pe Mântuitorul Hristos, Cel asemenea nouă; ca să te fericim cu laude, pururea
Binecuvântată.
Irmosul:
Pe Cel Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos
Dumnezeul nostru în veci!

Fiind întărit cu Puterea lui Hristos, Sfinte Mucenice Epimah, purtătorule de chinuri, ai smerit stăpânirea cea
neputincioasă a demonilor şi ai ridicat luminat semn de biruinţă, încununându-te cu cetele pătimitorilor. Pentru
aceasta, cu credinţă te fericim.
Arătatu-s-a ca un izvor adevărat sicriul tău, Mucenice Epimah, izvorând dar de minuni preaminunate şi alungând
norul patimilor de la cei ce vin către tine totdeauna, mucenice de Dumnezeu gânditorule, vrednicule de laudă.
Sfărâmat-ai toate cursele vrăjmaşului, prealăudate şi ai nimicit numele lui cu sunet, mărturisind pe Hristos înaintea
tiranilor şi a împăraţilor, Sfinte Epimah. Pentru aceasta toţi te fericim.
Mai luminat decât soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta, pururea lăudate, luminând prin ea inimile tuturor celor
ce te laudă cu credinţă, fericite purtătorule de chinuri, Sfinte Epimah. Pentru aceasta toţi te fericim.
Locaş Luminii te-ai făcut, Preacurată; pentru aceasta, te rog, luminează-mi, rogu-mă, Stăpână, ochii inimii celei
smerite de negurile cele cumplite ale patimilor, ca să te fericesc pe tine cu credinţă.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestemul înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pe
care ai purtat-o în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit; pentru care toţi te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Împodobindu-te cu Dumnezeieştile Luminări, ai împuţinat întunericul necredinţei, înţelepte, chinuindu-te prin
sânge; pentru aceea, săvârşind cu credinţă preasfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta, toţi ne rugăm ca să luăm
milă, Sfinte Mucenice Epimah.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Curată cu totul fără prihană şi Neispitită de nuntă, Ceea ce Singură ai născut în timp pe Fiul şi Cuvântul lui
Dumnezeu, Cel mai presus de timp, pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinţii şi cinstiţii patriarhi, cu mucenicii,
cuvioşii şi cu proorocii, să ne dăruiască nouă iertare şi mare milă.
Fecioară cu totul fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut
pe Fiul şi Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască
nouă iertare greşelilor.
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis
31 Octombrie
Troparul Sfinţilor Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis, glasul al 3-lea:
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cei ce cinstesc cu credinţă şi prăznuiesc cu bucurie pomenirea voastră cea sfinţită, de Dumnezeu grăitorilor,
izbăviţi-i de negura patimilor şi-i faceţi părtaşi Bucuriei Celei Veşnice.
Mergând pe urma lui Hristos Celui Ce S-a Întrupat pentru milostivire, preafericiţilor, slujind poruncilor Lui celor
Dumnezeieşti, v-aţi arătat îndreptători către dreapta credinţă a tuturor celor rătăciţi.
Pe Sfinţii Apostoli Stahie şi pe Amplie Înţeleptul, pe Urban şi Apeles, pe Narcis şi pe Aristobul, pe ucenicii lui
Hristos, adunându-ne dimpreună cu credinţă după datorie să-i fericim.
Pe Muntele lui Dumnezeu cel Învederat, pe Chivotul cel Sfânt, Masa şi Năstrapa cea de aur, pe Palatul lui Iisus Cel
Cinstit, pe cea Binecuvântată între femei, să o fericim.

Stih: Sfinte Apostole Stahie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un spic cu multă roadă te-ai arătat, înţelepte, hrănind pe cei ce se topeau de foamea credinţei, cu cuvântul
înţelegerii, Sfinte Stahie, de Dumnezeu fericite şi i-ai făcut părtaşi hranei celei mai bune, prin har, cu Puterea
Duhului.
Stih: Sfinte Apostole Narcis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te iscusit cu mreaja limbii, ai vânat mulţimea din adâncimea rătăcirii, Apostole şi ai adus-o dobândă
Dumnezeiască, Sfinte Narcis, Împăratului şi Stăpânului făpturii, Celui Ce a venit să mântuiască pe cel rătăcit.
Stih: Sfinte Apostole Aristobul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pornind de la Răsărit, ai alergat ca o stea şi ai ajuns la cetăţile britanicilor, propovăduind Evanghelia lui Hristos şi
luminând cu harul, pe cei ce primeau cuvântul tău cu credinţă, Fericite Apostole Aristobul.
Cămară a lui Hristos Purtătoare de Lumină şi Scaun Preaînalt te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără de
prihană; că întru tine odihnindu-Se Însuşi, a ridicat ostenelile noastre şi a gătit celor vrednici odihna ce va să fie.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu harul...

Strălucind pe pământ Soarele dreptăţii, aievea a slobozit ca nişte Raze de Taină pe Sfinţii Apostoli Stahie, pe
Narcis şi pe Urban, pe Amplie, pe Aristobul şi pe Apeles ca să lumineze pe cei dintru întuneric.
Stih: Sfinte Apostole Amplie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-te cu Puterea Dumnezeiescului Duh, pe cei ce locuiau în adâncul necunoştinţei i-ai arătat fii ai Luminii,
Sfinte Amplie Apostole, săvârşind lucruri minunate, preamărite şi stricând taberele demonilor.
Stih: Sfinte Apostole Urban, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind plin de Ape Dumnezeieşti, ai curs ca un râu de mântuire, Sfinte Urban, gonind apele cele amare, care nu erau
de băut; şi ai adăpat cu harul plinirea celor cu dreaptă credinţă, preafericite.
Arătatu-te-ai mai Aleasă decât îngerii, Stăpână, că te-ai învrednicit a cuprinde în pântece, minunat, pe Acela de
Care şi ei singuri se înfricoşează şi a purta în mâini, ca pe un Prunc, pe Cel Ce este mai presus de zile şi de ani.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai luminat cu lumina...

Oile cele alese de Dumnezeu ale Păstorului Celui Bun, în mijlocul lupilor s-au trimis de El, ca să-i îmblânzească şi
să-i aducă pe toţi în Staulul Lui cel înţelegător prin credinţă.
Stih: Sfinte Apostole Stahie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marele Andrei te-a sfinţit pe tine, Sfinte Stahie Preasfinţite, Episcop al Bizantiei, ca să ocârmuieşti pe credincioşii
cei de acolo, către Limanurile cele Line, cu Dumnezeiescul har.
Stih: Sfinte Apostole Apeles, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o piatră de mare preţ din capul unghiului, te-a avut cinstita Biserică a Iracliei, Sfinte Apeles Fericite, întărind-o
pe ea cu cuvântul adevărului. Pentru aceea, după vrednicie, te lăudăm pe tine.
Zămislit-ai mai presus de cuvânt pe Cuvântul şi ai născut, Prealăudată, pe Cel pe Care Tatăl L-a născut mai înainte
de veci. Pentru aceea, ca pe o Maică a Acestuia, după datorie te fericim.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul...

Tulburat-aţi marea păgânilor, cu Dumnezeieştile voastre umblări şi aţi mântuit pe cei ce odinioară se înecau în apa
cea sărată, pe care, mântuindu-se, i-aţi adus Mântuitorului, de Dumnezeu fericiţilor.
Stih: Sfinte Apostole Narcis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Propovăduit-ai pe Dumnezeu Cel Voitor din milă şi ai scăpat din înşelăciune sufletele celor necredincioşi,
Dumnezeiescule Narcis, făcându-te mai mare Scaunului Atenei şi săditor de pomi frumoşi, de Dumnezeu fericite.
Stih: Sfinte Apostole Urban, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeiescul Urban, izvorând cuvânt izvorâtor de viaţă şi har de tămăduiri, a tras popoare spre luminarea Dum-
nezeieştii Cunoştinţe, ca un următor al Celui ce S-a Întrupat şi a mântuit lumea.
Lăudămu-te pe tine, prin care ne-am îndreptat noi, cei mai înainte osândiţi şi ne-am unit cu slujitorii cei fără de ma-
terie şi ne-am învrednicit de Rai, Ceea ce eşti între femei Binecuvântată şi de Dumnezeu cu har Dăruită.

Ca nişte sfinţite vistierii ale Preasfântului Duh şi raze ale Soarelui Măririi, după datorie, să lăudăm pe Înţelepţii
Apostoli, pe Apeles, pe Urban şi pe Aristobul, pe Amplie, pe Narcis şi pe Stahie, pe care i-a adunat harul
Dumnezeului nostru.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cu sângiurile Tale...

Până la marginile lumii alergând, cuvântul Cunoştinţei de Dumnezeu aţi semănat şi spic înmulţit secerând,
Împăratului tuturor l-aţi adus, Apostoli ai lui Hristos, cei preafericiţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, Născătoare...

Cu răbdare v-aţi scăpat de încercările vrăjmaşului, care vă supără pe voi, cu ploile cuvântului vieţii, Măriţi Apos-
toli, toată văpaia rătăcirii aţi oprit-o cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, Binecuvântat eşti şi Preamărit!
Învederat te-ai sfătuit, preaalesule şi desăvârşit ai învăţat pe ucenicii tăi, Sfinte Aristobul Preafericite, ca unul ce ai
avut pe Înţelepciunea Cea Ipostatnică, de te-ai învăţat să propovăduieşti pe Dumnezeu Cel Prealăudat şi Preamărit.
Stih: Sfinte Apostole Apeles, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunarea cea sfinţită a credincioşilor, cu preasfinţite glasuri, te fericeşte pe tine Sfinte Apeles, că ai sfârşit fericit şi
vieţuire îngerească, cântând totdeauna: Dumnezeul părinţilor, Cel Prealăudat şi Preamărit.
Izbăveşte-ne, miluieşte-ne pe noi de încercări şi de necazuri, de tot felul de nenorociri şi de năpădirea barbarilor,
Stăpână Prealăudată; ca să te mărim pe tine şi pe Cel Născut din tine, Mireasă a lui Dumnezeu, pe Cel Lăudat şi
Preamărit, Dumnezeul părinţilor.

În lume ca nişte fulgere v-aţi arătat văzătorilor de Dumnezeu, arzând rătăcirea; iar pe fiii zilei i-aţi arătat cântând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăuda-ţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Amplie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sarea cea plăcută a dogmelor tale, Sfinte Apostole Amplie, ai curăţit putreziciunea rătăcirii. Pentru aceasta,
cinstindu-te, cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Să se laude Sfinţii Apostoli Stahie cel Mărit, Amplie, Apeles şi Narcis, Urban şi Preaînţeleptul Aristobul, cântând
cu credinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Ştiindu-te pe tine Zid, Scăpare şi Scară, care duce pe om întru înălţime, Ceea ce eşti Curată fără prihană, cântăm:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul Naşterii tale celei Curate...

Ca să luminezi lumina cunoştinţei marginilor pământului, care erau pline de rătăcirea vrăjmaşului, pline de
întunericul necredinţei, le-ai trimis lor, Îndurate, Razele Tale de mântuire.
Cu purtarea numelui te-ai arătat, mărite, spic de mântuire, aducând celor ce au trebuinţă, grâu care dă întărire
cunoştinţei lui Dumnezeu şi scapă din foametea cea înţelegătoare, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te fericesc pe
tine, propovăduitori de cele sfinte.
Dumnezeiască gură făcându-te, limbile ritorilor le-ai arătat negrăitoare şi din gâtlejul vrăjmaşului ai scos sufletele,
Sfinte Aristobul şi prin Cunoştinţă Desăvârşită le-ai adus Domnului mântuire.
Vieţuind, v-aţi arătat Dumnezeieşti Apostoli ca nişte ceruri văzătoare de Dumnezeu; pentru aceasta, învredniciţi a fi
părtaşi Luminii Celei Veşnice pe cei ce curat vă cinstesc şi cu dragoste vă fericesc pe voi.
Purtând pe Cel Ce poartă toate şi alăptând pe Cel Ce dă hrană tuturor, Mare şi Înfricoşătoare este Taina cea mai
presus de gând, Chivot al Sfinţeniei şi al Curăţiei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceea, cu credinţă te
fericim.

În tot pământul a ieşit cu adevărat vestea voastră cea înţeleaptă, singuri văzători ai Domnului, Apostoli Măriţi,
Sfinţilor Urban cu Amplie şi Aristobul, Apeles şi Narcis, împreună cu Stahie; rugaţi-vă neîncetat Mântuitorului
pentru noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Curată cu totul fără prihană şi Neispitită de nuntă, Ceea ce Singură ai născut în timp pe Fiul şi Cuvântul lui
Dumnezeu, Cel mai presus de timp, pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinţii şi cinstiţii patriarhi, cu mucenicii,
cuvioşii şi cu proorocii, să ne dăruiască nouă iertare şi mare milă.
Fecioară cu totul fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut
pe Fiul şi Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască
nouă iertare greşelilor.

Troparul Sfântului Apostol Anania, Unul Din Cei Şaptezeci, Glasul Al 3-Lea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Troparul Sfântului Apostol Anania, Unul Din Cei Şaptezeci, Glasul Al 3-Lea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Anania, unul din cei şaptezeci

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Roman Melodul

Troparul Sfântului Cuvios Roman Melodul, glasul al 8-lea:

Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile părinteşti...

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului

Troparul Acoperământului Maicii Domnului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian, glasul al 4-lea:

Troparul Sfintei Muceniţe Iustina, fecioara, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Cântarea a 8-a. Irmos: Veseteşte-te, Ierusalime...

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Haritina

Troparul Sfintei Muceniţe Haritina, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma