Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
şaptezeci
1 Octombrie
Troparul Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte Anania, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi
Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Să deschidem gură lăudătoare, să ne luminăm limba toţi credincioşii, întru pomenirea Apostolului Anania,
Arhipăstorul şi cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.
Mirelui Celui Preacurat, lui Hristos, a adus Sfântul Anania măritul, pe Mireasa cea Nespurcată, Biserica
aceasta de aici; cu care, luminat, Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, prigonitorului celui de demult, i-ai dat să vadă, Sfinte Anania şi cânţi
cu dulceaţă: Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul
meu.
Urmând poruncilor învăţătorului tău, ai fost arhiereu şi jertfă, purtătorule de chinuri, Apostole.
Cu rugăciunile tale cele bine îmblânzitoare, Milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Sfinte
Anania, Apostole.
Toată pornirea fiarei a legat-o ţie Domnul, arătându-se în lumină în chip de negrăit, întunecând faţa lui.
Pe tine toţi creştinii te-am agonisit Scăpare şi Zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, Ceea ce nu ştii de
mire.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
De Tine fiind învăţat, Hristoase, cu patimile a biruit moartea Sfântul Anania, cel pururea mărit, luând de la
Tine plată.
Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Sfinte Apostole Anania şi învăţător celui ce prigonea dreapta
credinţă.
Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai şi te-ai făcut mijlocitor, Apostole
Anania, vindecării lui.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L să mântuiască de toată primejdia, pe toţi cei
ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe
mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la lumina Poruncior Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Celor ce sunt în vifor, liman Dumnezeiesc te-ai arătat şi celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător şi
lumină neapropiată te-a făcut, Apostole Anania, Preafericite, Cel Ce cu milostivire Se odihneşte întru tine, ca
într-un ucenic vrednic de vedere.
Cel Ce vede cele ascunse şi mai înainte de naştere ştie toate, ţie celui ce te ascundeai, ţi-a arătat pe soarele ce
se tăinuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotrivea
adevărului.
Sfârşitul venirii Tale este rânduiala Ta cea neurmată; că, prin aceasta, Mântuitorule, moartea cea
înfricoşătoare de nimic s-a făcut. Pentru aceasta, Apostolul Anania, ca un ucenic şi ierarh, pentru tine
bucurându-se, a fost înjunghiat.
Ca Una care ai zămislit pe Făcătorul tuturor şi Domnul, toate neamurile omeneşti, Curată, pe tine te fericesc;
şi căpeteniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă.
Căci către Tine strig şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
A sluji lui Dumnezeu Celui Viu, învăţându-te preasfinte şi stricând obiceiul cel rău de multe feluri al celor
fără de minte, ai învăţat, Sfinte Anania, să cinstească Dumnezeirea Cea în Trei Ipostasuri.
Stăpâne, Cel Ce ai zidit îndată pe vasul alegerii Tale celei preadrepte, descoperindu-l măritului Tău ucenic,
când se ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.
Ca un Chivot Însufleţit, ai încăput pe Dătătorul de Lege; şi ca o Biserică Preasfântă ai primit pe Sfântul, Cel
Ce s-a făcut Om pentru facerea de bine a oamenilor, Maică Fecioară.
Cel ce întru rugăciuni eşti cald folositor şi celor ce cer, eşti grabnic ascultător, primeşte rugăciunea noastră,
Sfinte Apostole Anania şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel Ce Unul este întru Sfinţi Preamărit.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o,
cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Să trâmbiţeze înţelepţeşte, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiţă bine glăsuitoare, chinurile păstorului
şi Apostolului Anania, strigând lui Hristos, Începătorul păstorilor: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Să te mărească, Sfinte Anania, pe tine, ucenicul lui Dumnezeu, ierarhul cel credincios şi mărturisitorul
Dumnezeieştilor Patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Nu pentru temerea de moarte, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel văzându-l
îmblânzit, Sfinte Anania, ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Din feciorescul pântece Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră, Hristoase; pentru aceasta, pe a
Ta Maică ştiind-o de Dumnezeu Născătoare, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
De şapte ori a ars nebuneşte tiranul haldeilor cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi
lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Străin lucru socotea Prealăudatul Anania puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale, Stăpâne, mutarea
cea mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin! Pentru aceasta, săltând, a strigat: tineri binecuvântaţi, preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Să se bucure, astăzi şi să salte cu Duhul, întru tot lăudată şi fericită cetatea ta, dobândind a ta folosinţă şi
mulţumind Dătătorului şi să strige: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în
veci!
Porunca cea de viaţă făcătoare, Sfinte Apostole Anania Preacinstite, Puterea cea de lumină făcătoare a Celui
Văzut, lui Saul ai propovăduit-o şi i-ai îndreptat orbirea, palmele tale cele tămăduitoare punându-ţi peste
dânsul; săgeţile balaurului le-ai smuls ca pe nişte solzi, strigând: preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Ceea ce eşti Mântuitoare în nevoi şi Caldă Folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Preasfântă Stăpână,
milostiveşte-te şi mă miluieşte şi mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârşit,
ca să nu mă împresoare noaptea morţii dormind; şi aşa, după datorie, să te măresc pe tine în veci.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
De tine Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, cea Ne«ispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de
minte, prin cuvânt pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologie
fără tăcere te mărim.
Risipit-ai, întru tot lăudate, întunericul necunoştinţei şi Lumina Cea în Trei Ipostasuri, cu adevărat ai
strălucit-o Damascului. Deci, ca un părinte iubitor de fii şi ca un mai mare păstor de bine doritor, în dreaptă
credinţă păzeşte pe poporul tău.
O, vrednicia ta cea mai presus de om, Sfinte Preafericite Anania! Căci ca un ucenic iubit ai fost şi ca un
păstor te-ai odihnit şi ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit, cu cununi ca un mucenic
fiind împodobit.
Preacurată cu totul fără prihană, Ceea ce eşti Vasul bunei miresme, cere de la Hristos pe Care L-ai născut, să
dăruiască celor ce domnesc biruinţă şi poporului iertare din jugul robiei, căci pe tine neîncetat de mărim.
Patimilor lui Hristos părtaş te-ai arătat, Apostole înţelepte şi însuţi văzătorule al Cuvântului; că, bând
paharul, te-ai sfârşit prin sânge. Ci, ca unul care eşti împreună şezător şi moştenitor, roagă-L pentru pacea lu-
mii, ca pe un Iubitor de oameni.
Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roagă-L cu căldură,
să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi
lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-
se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcă tor de
rele eşti pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.