Omulețul de zăpadă…Nicușor!

(Aurora Luchian)

Trece Nicușor, domol,

Gardului dându-i ocol,
Prin nămeții de zăpadă,
Să ajungă în ogradă.

A-nghețat pe derdeluș.
Căzu pe alunecuș,
S-a lovit, a plâns un pic,
Pe furiș că-i un voinic!

Ar fi râs copiii tare,

Ochii lui nu-s stropitoare!
A șters lacrimile-ndată,
Cu mâneca înghețată.

Ziua-i scurtă, trece-n grabă,

S-a-nserat și nu-i de sagă!
Dacă-ntârzie la masă,
Mama va fi mânioasă.

A ajuns la poarta care

E albită de ninsoare,
O deschide ușurel,
Și-l primește Azorel.

L-a mângâiat bucuros,

I-a promis un os gustos:
– Du-te, ghemotoc de nea,
Că m-așteaptă mama mea!
A intrat în casa caldă,
Alb ca un om de zăpadă!
Prefăcându-se bunicu’:
-Ce mai seamană cu Nicu!