SLUJBA INVIERII

Cu câteva minute înainte de ora stabilită, preotul îmbrăcat în toate ornatele luminate, aprinde o
lumânare mare şi frumos împodobită, iar după ce se deschid uşile împărăteşti, iese cu ea din altar,
invitând pe credincioşi:
 

Veniţi de luaţi lumină!

Aceasta o repetă de trei ori, o dată central, apoi înspre dreapta şi apoi înspre stânga navei
bisericii.
Toţi credincioşii îşi aprind lumânările pregătite, după care ies din biserică precedaţi de Crucea
procesională, de prapori (doi sau patru) şi de icoana Învierii. Cu toţii ies în faţa bisericii unde este
pregătită o masă, pe care se aşează Sfânta Evanghelie, icoana Învierii, crucea, sfeşnice cu lumânări.
În acest timp se cântă:

Învierea Ta, Cristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe

pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim.
 

Preotul proclamă Evanghelia Învierii:

P.: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul
Dumnezeul nostru să-L rugăm!
C.: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Din Sfânta Evanghelie după Matei (28,1-16), citire.
C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!
P.: Să luăm aminte!
 

1. În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea
dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă
mormântul.
2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că Îngerul Domnului, coborându-se din cer
şi venind, a dat la o parte piatra de pe uşa mormântului şi a stat deasupra ei.
3. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui era albă ca
zăpada.
4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau, şi s-au făcut ca nişte morţi.
5. Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis: Nu vă temeţi! Ştiu că pe Isus cel răstignit
îl căutaţi.
6. Nu este aici. A înviat, precum a spus! Veniţi de vedeţi doar locul unde a fost
pus Domnul.
7. Duceţi-vă degrab şi spuneţi ucenicilor Săi că a înviat din morţi, şi iată, va
merge mai înainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă.
8. Iar ele plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat
să vestească ucenicilor Lui.

1
9. Dar cum mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Isus le-a întâmpinat şi le-
a zis: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au
închinat.
10. Atunci Isus le-a zis: Nu vă temeţi! Mergeţi şi spuneţi fraţilor mei să meargă
în Galileea; acolo Mă vor vedea.
11. Iar pe când se duceau, iată unii dintre păzitori, venind în cetate, au spus
căpeteniilor toate cele ce s-au întâmplat.
12. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani
mulţi ostaşilor
13. Şi le-au zis: Spune-ţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când
noi dormeam.
14. Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom
face fără grijă.
15. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-au răspândit vorba aceasta
între iudei până în ziua de astăzi.
 

C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!

 

Preotul, cu faţa spre intrarea bisericii, în faţa mesei pregătite, având în mîna dreaptă
cădelniţa, iar în stânga lumânarea pascală şi crucea, rosteşte solemn:
P.: Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei
Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Preotul cântă singur, troparul Învierii:
P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din
morminte viaţă dăruindu-le.
Clopotele bisericii încep să bată; de asemenea şi toaca.
Credincioşii cântă o dată:
C.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din
morminte viaţă dăruindu-le.
Apoi preotul:
P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând.
C.: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Preotul, stând în faţa mesei şi cădind, rosteşte solemn:
P.: Să învie Dumnezeu şi să se risipiească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui toţi
cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).
C.: Cristos a înviat...

2
Preotul trece înspre dreapta, aşezându-se în latura dinspre miazăzi a mesei (dacă
biserica este orientată cu altarul spre răsărit!).
P.: Precum se risipeşte fumul să se risipească; precum se topeşte ceara de faţa
focului (Ps 67,2a).
C.: Cristos a înviat...
Preotul trece în partea dinspre răsărit a mesei şi rosteşte solemn:
P.: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps
67,2b-3a).
C.: Cristos a înviat...
Preotul trece pe latura dinspre miazănoapte a mesei:
P.: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-
ânsa! (Ps 117,24).
C.: Cristos a înviat...
Preotul, revenit în faţa mesei:
P.: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!
C.: Cristos a înviat... (de două ori).
Apoi preotul:
P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând.
C.: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
 

Clopotele încetează să mai bată, iar preotul, din faţa mesei rosteşte Ectenia mare (a
păcii):
P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm!
C.: Doamne, îndură-Te spre noi!
P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne
rugăm!
P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor luiu Dumnezeu biserici
şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm!
P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică
de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm!
P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru
Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime
şi cea întru Cristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!
P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru
oastea ţării, Domnului să ne rugăm!

3
P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi
pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-nsele, Domnului să ne rugăm!
P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru
timpuri de pace, Domnului să ne rugăm!
P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei
robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm!
P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să
ne rugăm!
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău!
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de
Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi
înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm!
C.: Ţie, Doamne!
Exclamaţiunea:
P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin
 
Este puternic înrădăcinat în parohiile noastre a se face procesiune în jurul bisericii, fie de trei
ori, fie odată. Procesiunea pleacă prin latura dinspre miazăzi a bisericii, adică invers acelor
ceasornicului. Prin unele părţi este obiceiul de a se citi Evanghelii şi a se rosti ectenii, în cele trei laturi
ale bisericii. In alte părţi, nu se face nici o oprire. În timpul procesiunii se bat clopotele, se bate toaca
şi se cântă: Cristos a înviat....

Când procesiunea ajunge la intrare, preotul loveşte cu crucea în uşa bisericii de trei
ori, spunând cu glas înalt:
Deschideţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va
intra Împăratul măririi! (Ps 23,7)
Iar din interiorul bisericii, se întreabă:
Cine este Acesta, Împăratul măririi? (Ps 23,8)
Preotul răspunde:
Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în luptă! (Ps 23,8)
Aceasta se mai spune încă odată.
A treia oară, preotul rosteşte solemn, după ce loveşte din nou în uşa bisericii cu
crucea:
Deschideţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va
intra Împăratul măririi! (Ps 23,9)
Din interiorul bisericii, se întreabă:
Cine este Acesta, Împăratul măririi? (Ps 23,10)
Preotul răspunde:
4
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul măririi! (Ps 23,10)
 Se deschid uşile bisericii, se aprind toate luminile, preotul intră în altar şi aşează
Evanghelia şi crucea pe Sfânta Masă. Cântăreţii încep Canonul Învierii, compus de
Sfântul Ioan Damaschinul. Canonul se cântă antifonal, de amândouă stranele.
Ultimul tropar al Cântării, numit Catavasie, se cântă împreună de cele două strane.
 

Canonul Învierii, vers 1.

Cântarea I-a.
Irmos:
 

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din

moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,*
cei ce cântăm cântare de biruinţă.*
 

Cristos a înviat din morţi! (Această exclamaţiune se aşează înaintea fiecărui tropar al

Canonului).
Să ne curăţim simţirile* şi să vedem pe Cristos strălucind cu neapropiata
lumină a Învierii.* Şi, cântându-I cântare de biruinţă,* luminat să-L auzim
zicând: Bucuraţi-vă!*
 

Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure,* şi să

sărbătorească toată lumea cea văzută şi cea nevăzută;* că a înviat Cristos,
Bucuria cea veşnică.*
Apoi:
Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le!.
 

Exclamaţiunea:
P.: Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.

5
 

Cântarea a III-a.
Irmos:
Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din
izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne
întărim.*
 

Acum toate s-au umplut de lumină:* şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt.*

Deci să sărbătorească toată făptura învierea lui Cristos,* întru care s-a întărit.*
 

Ieri m-am înmormântat împreună cu Tine, Cristoase;* astăzi mă ridic împreună

cu Tine, înviind Tu.* Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine:* Însuţi împreună
cu Tine mă preamăreşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.*
Cristos a înviat din morţi… 
 

Exclamaţiunea:
P.: Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
 

Ipacoiul, vers 4:
 

Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce erau cu Maria,* şi aflând piatra

răsturnată de pe mormânt,* auzit-au de la înger:* Pentru ce căutaţi printre cei
morţi, ca pe un om,* pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare?* Vedeţi
giulgiurile cele de înmormântare.* Alergaţi şi vestiţi lumii că a înviat Domnul,*
omorând moartea că este Fiul lui Dumnezeu,* Cel ce mântuieşte neamul
omenesc.*
 

Cântarea a IV-a.
Irmos:
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu
noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi
este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*
  

Ca un mieluşel de un an, cununa cea binecuvântată de noi,* Cristos, de

bunăvoie pentru toţi s-a jertfit,* Paştile cele curăţitoare;* şi încă din mormânt,
Soarele cel frumos al dreptăţii, nouă ne-a strălucit.*
 

6
Dumnezeiescul părinte David, înaintea cortului umbrei a săltat jucând.* Iar noi,
poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând,* să ne veselim
dumnezeieşte,* că a înviat Cristos, ca un atotputernic.*
Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
 

Exclamaţiunea:
P.: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
 

Cântarea a V-a.
Irmos:
Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem
Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*
 

Milostivirea Ta cea nemăsurată, cei ţinuţi în legăturile iadului văzându-o,* la

lumină au mers, Cristoase, cu picioare vesele,* lăudând Paştile cele veşnice.*
 

Să ne apropiem cei purtători de lumină de Cristos,* Cel ce a ieşit din mormânt

ca un mire,* şi să sărbătorim, împreună cu cetele cele iubitoare de sărbătoare,*
Paştile lui Cristos Dumnezeu, cele mântuitoare.*
Cristos a înviat din morţi… 
 
Exclamaţiunea:
P.: Că s-a sfinţit şi s-a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău,
al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
 

Cântarea a VI-a.
Irmos
Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile
cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona
din chit,* ai înviat din mormânt.*
 

Păzind peceţile întregi, Cristoase, ai înviat din mormânt,* Cel ce nu ai stricat

cheile Fecioarei prin naşterea Ta,* şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.*
 

7
Mântuitorul meu, Jertfa cea vie şi nejunghiată,* ca un Dumnzeu, pe Tine însuţi
de bunăvoie aducându-Te Tatălui,* ai înviat pe Adam, împreună cu tot neamul,*
înviind din mormânt.*
Cristos a înviat din morţi… 
 

Exclamaţiunea:
P.: Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
C.: Amin.
 

Condacul, vers 8
Deşi Te-ai coborât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte,* şi puterea iadului  ai
zdrobit* şi ai înviat ca un biruitor, Cristoase Dumnezeule,* zicând femeilor
purtătoare de mir: Bucuraţi-vă!* şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le,* Cel ce dai
celor căzuţi învierea.*
 

Icosul
Pe Soarele cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, mers-
au, mai înainte de ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei, şi una
către alta au strigat: O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme  Trupul cel
purtător de viaţă şi înmormântat, Trupul care a înviat pe Adam cel căzut, care
zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii, şi să ne închinăm, şi
să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost
înfăşurat, şi să plângem, şi să strigăm: O, Stăpâne, scoală-Te, Cel ce dai celor
căzuţi învierea!
 

Se spune sau se cântă:

Învierea lui Cristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia
Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Cristoase, şi sfântă învierea Ta o
lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii
lui Cristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna
binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru
noi, cu moartea pe moarte a stricat.
 

Apoi Stihira, vers 6, de trei ori:

Înviind Isus din mormânt,* precum a zis mai înainte,* ne-a dăruit nouă viaţă
veşnică* şi mare milă.*

8
 

Cântarea a VII-a.
Irmos
Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un
muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba
nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi
preamărit.*
 
 

Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi, veşnice,*

şi săltând lăudăm pe Pricinuitorul,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul
părinţilor, şi preamărit.*
 

Cât este de sfântă, cu adevărat,* şi mult sărbătorită această noapte de

mântuire şi strălucită,* mai înainte vestitoare fiind a zilei învierii celei
purtătoare de  lumină,* întru care Lumina cea fără de ani, din mormânt,
trupeşte, tuturor a strălucit.*
Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
 

Exclamaţiunea:
P.: Fie domnia împărăţiei Tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui şi a Fiului
şi a Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
 

Cântarea a VIII-a.
Irmos
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,*
praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care
binecuvântăm pe Cristos în veci.*
  

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi,* că iată au venit la tine fiii tăi, ca nişte
făclii de Dumnezeu luminate,* de la apus şi de la miazănoapte, şi de la mare şi
de la răsărit,* întru tine binecuvântând pe Cristos, în veci.*
 

Părinte Atotţiitorule şi Cuvinte şi Spirite,* Fiinţă unită în Trei ipostasuri, mai

presus de fiinţă şi preaînalte Dumnezeule,* întru Tine ne-am botezat,* şi pe
Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.*
Cristos a înviat din morţi… 
 

9
Ectenia mică cu exclamaţiunea:
P.: Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit împărăţia Ta, a Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
 

Cântarea a IX-a.
Irmos
Îngerul a stirgat către cea plină de har:* Curată Fecioară, bucură-te!* Şi iarăşi
zic: Bucură-te!* Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt* şi pe morţi  i-a
ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine
a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de
Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*  
O, dumnezeiescul, o, iubitul, o, preadulcele Tău glas!* Căci cu noi ai făgăduit
să rămâi, cu adevărat,* până la sfârşitul veacului, Cristoase.* Pe care întărire
de nădejde credincioşii avându-Te, ne bucurăm.*
O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Cristoase!* O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui
Dumnezeu, şi Puterea!* Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine* în
ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.*
Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
 

Luminătorile
Cu trupul adormind ca un muritor,* Împărate şi Doamne,* a treia zi ai înviat,* pe
Adam din stricăciune ridicând* şi moartea pierzându-o;* Paştile nestricăciunii,
lumii de mântuire!*
 La Laude

 Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,

lăudaţi-L pe El întru cei de sus (Ps 148,1)! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule (Ps
64,1)!
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se
cuvine cântare, Dumnezeule!
 

Stih:  Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).

10
Lăudăm, Cristoase, patima Ta cea mântuitoare* şi mărim Învierea Ta.*
 

Stih:  Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi în alăută (Ps 150,3).

 

Stih:  Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L în strune şi în organe  (Ps

150,4).
Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat* şi ai înviat din morţi,* împacă
viaţa noastră, Doamne, ca un atotputernic.*
 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare.

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
 Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea Ta,* Cristoase,
învredniceşte-ne pe noi, cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te mărim.*

Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, vers 5:

Stih:  Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui
cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat:* Paştile cele noi şi sfinte, Paştile
cele de taină,* Paştile cele preamărite, Paştile, Cristos Mântuitorul,* Paştile
cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor,* Paştile, care au
deschis nouă uşile raiului,* Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.*
 

Stih:  Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de la faţa

focului (Ps 67,2a).
Veniţi de la mormânt femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului:* Primeşte de la
noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Cristos.* Veseleşte-te, saltă şi te
bucură, Ierusalime,* pe Împăratul Cristos văzându-L ca pe un mire ieşind din
mormânt.*
 

Stih:  Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps
67,2b-3a).
Femeile purtătoare de mir, foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului
Dătătorului de viaţă,* aflat-au un înger pe piatră şezând,* şi acela grăind către
ele, aşa a zis:* Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?* Ce plângeţi pe Cel
nestricăcios ca şi cum ar fi întru stricăciune?* Mergând, vestiţi învăţăceilor
Lui.*
 

Stih:  Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim

într-însa (Ps 117,24).

11
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile!* Paştile cele preacinstite
nouă ne-au răsărit.* Paştile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm.* O, 
Paştile, mântuirea de întristare!* Că astăzi din mormânt, ca dintr-o cămară
strălucind Cristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:* Vestiţi
Apostolilor!*
 

Mărire… Şi acum… vers 5.
Ziua Învierii!* Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul cu altul să ne
îmbrăţişăm;* să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi;* să iertăm toate
pentru Înviere, şi aşa să strigăm:* Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe
moarte călcând,* şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!*
Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le! ( de trei ori)
Acum se poate face sărutarea icoanei Învierii, a Sfintei Evanghelii şi a Sfintei Cruci,
atât de către clerul slujitor, cât şi de către credincioşi. Preotul spune
fiecăruia: Cristos a înviat! Iar credincioşii răspund: Adevărat a înviat!
 

Apoi PREOTUL citeşte:

Cuvântul de învăţătură
al celui dintre sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur, la sfânta şi luminata zi a
măritei şi mântuitoarei Învieri a lui Cristos, Dumnezeul nostru.
De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de
această sărbătoare frumoasă şi luminată. De este cineva slugă înţeleaptă, să
intre bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind,
să-şi ea acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească
astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind,
să sărbătorească. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea să nu se îndoiască
nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul
al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva numai în
ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind
Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al
unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; şi pe cel de pe
urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia
dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl
preţuieşte şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei
de-al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi
înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-
vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă
flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia
bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a mântuit pe noi moartea

12
Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce s-a
coborât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.
Şi aceasta mai înainte văzându-o Isaia a strigat: Iadul s-a amărât,
întâmpinându-Te pe Tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât că a fost
batjocorit; s-a amărât că a fost omorât; s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât, că
a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a
întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-
ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Cristos şi tu ai
fost nimicit. Sculatu-s-a Cristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Cristos şi se
bucură îngerii. Înviat-a Cristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Cristos şi nici un
mort nu este în groapă; că Cristos, sculându-se din morţi, începătorul celor
adormiţi s-a făcut. Lui se cuvine mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

În Săptămâna Luminată, Uşile împărăteşti nu se închid!

La sfârşitul Sfintei Liturghii se pot face rugăciunile de binecuvântare a caşului, ouălor
şi a cărnii. Aceste rugăciuni se găsesc în Euhologiu sau în Liturghier. De asemenea,
se împart paştile (pâinea şi vinul binecuvântat în Joia Mare, sau alte bucate
pregătite, după obiceiul locului), care se iau acasă de către credincioşi.
Cuvine-se a se şti: În toată Săptămâna Luminată preotul îmbracă toate ornatele, la
orice oficiu liturgic săvârşeşte!

13