NUNTA GRAIULUI

(de Arcadie Suceveanu)

Declamator I: Prin cel cel,
Prin cel luncel,
Prin cel verde vişinel, Lerului.
Prin văzduh sântu de nai
Trece nunta celui grai, Lerului.
De aici, doi elevi mai măricei, costumați în haine naționale,
o fată și un băiat (fata poartă pe cap o cunună din spice cu
flori-tricolor), unul într-o parte a scenei, altul în cealaltă,
mergând printre copiii din scenă continuu, dar nevăzându-se
unul cu altul.
Declamator II: Trece-un munte şi-un coclaur
La Ioan Gură de Aur,Lerului.
Trece-un deal şi-o apă dulce
Pe la poarta lui Neculce, Lerului.
Declamator III: Trece-o vale şi un pod
La cel Mire voievod, Lerului.)
Valerom şi-un flor de măr,
Spalăte cu-n calapăr, Lerului.
Declamator IV: Floarea noastră te aşteaptă
Cu roua nescuturată, Lerului.
În grădina cea de-argint
Cu flori dalbe de colind, Lerului.
Declamator V: Substantivele ghilite,
Verbele neprihănite, Lerului.
Mirt şi flori - în zicători,
Soare, mirt şi moine-n doine;
Grâu şi aur- în proverbe.
Mă mir, cine să no-ntrebe?! Lerului.
Declamator VI: Trece Graiul însceptrat
Prin grâul nesecerat, Lerului,
Prin pădurea cea de soc,
Călare pe inorog,Lerului..
Peste-un camp cu peliniţă
Unde paşte-o mioriţă, Lerului.
Ambii se opresc față în față pe fondal, la mijlocul scenei, la o
distanță de un metru, uitându-se prelung unul la celălalt
Declamator VII: Şi de-odată s-a oprit
Sub un Pom împodobit,
Unde-n leagăn de mătasă
Şade Floarea de Mireasă:
Gura sărbătoare, trupul lumânare
Fără picurare, Lerului.
Declamator VIII: Prin dulci lacrimile ei
Se scăldau pruncuţi de zei, Lerului.
Doamnă, Steaua ta ardea
La bunăvestirea mea, Lerului.
Dă-mi să sorb din lumânare
Flacăra Măriei tale, Lerului.
Pururea Mireasă-mi fie
Floarea-cea-de veşnicie! Lerului.
Declamator IX: Mări, Ler bălai, cu guriţa- rai,
Cununa-ne-ar copţile luna şi cu bolţile
În nesomnul florilor,
De ziua miresmelor;
În arşiţa patimei,
Sub făclia datinei,
La curţile lacrimei, Lerului.
De aici, cei doi pornesc și trec prinre recitători ambii
împreună, ținându-se de mână.
Declamator X: Logostea pe mândru plai,
Trece nunta cestui grai
Chiar prin versul lui Mihai, Lerului.
Prini dactili şi xecsametri
Plânge Gheorghe, tace Petre, Lerului.
De se-adună-n lăcrimar
Prunduţ de mărgăritar, Lerului.
Declamator XI: Joacă nunta la soroace
Cam de-o veşnicie-n coace!
Lerului, Mărului.
Vorbă dulce, vorbă lină –
Cântece de ocarină,
Cine primul te-a vorbit
E în slova ta zidit;
Declamator XII: Dă-mi puteri să iau în piept
Lumea asta cât mai drept;
Graiul codrului şi-al gliei,
Dulce grai al veşniciei.
Limba și cu Graiul vin apucați de mâni spre centru, apoi
rostesc cuvintele:
El, Graiul: Cugetarea românescă
Are portul românesc,
Nimeni n-o să mă oprească
În română să vorbesc,
Ea, Limba română: Ard pe cer și strălucesc
Astre arzătoare,
Dară limba ce-o doinesc
Cea mai sclipitoare-i!
La finalul recitalului în scenă intră elevii clasei cu profil
coregrafic VI-B, care interpretează hora, după piesa lui Ion
și Doina Aldea Tepodorovici „Limba română”, interpretată
de recitători.