Cap 1

1. Setul bugetar reprezintă:

a. ansamblul posibilităţilor de consum ce se încadreazăîn bugetul
considerat
b. din punct de vedere grafic, aria descrisăde toate perechile
(combinaţiile) de bunuri ce se pot achiziţiona în condiţiile date de preţ şi de
venit
c. totalitatea bunurilor ce pot fi consumate in conditiile bugetului de stat
d. suma venitului sipreturilor bunurilor.
2. Dreapta bugetuluireprezintă:
a. ansamblul seturilor de consum ce costăexact valoarea (m) a
venitului consumatorului
b. diferenta dintre venit si preturile bunurilor consumate
c. expresia grafica a ecuatiei bugetare a consumatorului
d. o dreapta paralela cu originea axelor.
3. Panta dreptei bugetului reprezintă:
a. raportul in care sunt consumate, impreuna, bunurile de folosinta
indelungata
b. rata sau proporţia în care piaţa permite schimbul bunurilor între ele,
în cadrul consumului
c. marimea setului bugetar
d. tangenta la graficulfunctiei de utilitate.
4. Curbele de indiferenţăreprezintă:
a. descrierea graficăa preferinţelor consumatorului
b. restrictiile bugetare ale consumatorului
c. unirea tuturor combinatiilor de bunuri ce confera consumatorului
aceeasi satisfactie
d . nivelul venitului consumatorului.
5.Rata marginalăde substituţie(RMS):
a. măsoarăproporţia în care consumatorul combina un bun cu
altul în procesul consumuluipentru a-si mari gradul de
satisfacţie
b. reprezintă panta unei curbe de indiferenţa
c. reprezintă cantitatea dintr-un bun economic la care
consumatorul este dispus sărenunţe în schimbul procurării
unei cantităţi suplimentare dintr-un alt bun, astfel încât săfie
posibilă menţinerea aceluiaşi nivel de satisfacţie
d. toate cele de mai sus

Cap 2
1. Relaţia de preferinţă este:
a. relaţia ce ordonează două seturi distincte de consum conform
intensităţii nevoii resimţite de consumator
b. o relatie intre consumatori pe piata factorilor de productie
c. polivalenta si biunivoca
d. de indiferenta.
2.Utilitatea, ca si concept economic, este:
a. modalitatea de a descrie preferinţele consumatorului
b. sensul de miscare a restrictiilor bugetare
c. o forma de cheltuiala
d. capacitatea consumatorilor de a consuma.
3.Funcţia de utilitate, prin definitie:
a. constituie modul de alocare a unui număr mai mare sau mai
mic pentru fiecare set de consum, astfel încât pentru seturile
cele mai preferate în consum săse aloce numere mai mari
decât seturilor mai puţin preferate
b. reprezinta modul de alocare a utilitatii corepunzator ierarhiei
preferintelor consumatorului
c. asigura masurarea exacta a satisfactiei resrimtite prin
producerea unui bun
d. este o functie matematica
4.Utilitatea cardinal este:
a. utilitatea ce se preteazăla o măsurare directă, privind un
anumit număr de unitati de utilitate pentru consumul unui bun
sau serviciu
b. satisfactia globala resimtita de un producator eficient
c. sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a
consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun
rămâne constant.
d. identica cu cea ordinala.
5. Utilitatea ordinal este:
a. tipul de utilitate care permite o anumită ierarhizare a preferinţelor de
consum la nivelul unui consumator
b. satisfacţia globalăresimţităde consumator în urma consumării
întregii cantităţi dintr-un bun/serviciu.
c. sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativăa
consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun rămâne
constant.
d. o marime ce nu se poate preciza.
6. Utilitatea marginală(UM) se defineşte ca:
a. sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativăa
consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun
rămâne constant
b. satisfactia globala resimtita de un producator eficient
c. sporul de satisfactie adus deultima doza consumata dintr-un
bun
d. utilitatea totala din care se scade venitul consumatorului
7. Optimul consumatorului desemnează:
a. cea mai bună structură a consumului pe care o persoană o poate
realiza în condiţii de preţ şi de venit date (astfel încât să-şi maximizeze
satisfacţia/utilitatea)
b.alegerea de consum care epuizeaza venitul consumatorului
c.alegerea posibila in conditiile preturilor de pe piata
d.grafic, punctul de tangenta dintre dreapta bugetului si curba de
indiferenta.
Cap 3
1.Noţiunea de cerere vizează, în substanţa sa:
a. relaţia dintre cantitatea ce se doreşte a fi consumatădintr-un
bun şi preţul unitar al acestuia
b. cantitatea ce se produce laun anumit nivel al venitului
consumatorului
c. cat trebuie sa fie venitul unui consumator
d. relatia dintre pretul unui bun si venitul marginal al producatorilor
2.. Bunurile normale:
a. sunt cele a căror cerere evolueazăîn sens invers evolutiei
venitului consumatorului,
b. sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelasi sens cu venitul
consumatorului
c. sunt cele a căror cerere evolueazăîn sens opus evoluţiei
preţului lor
d .sunt cele ce se gasesc normal pe piata.
3. Bunurile inferioare:
a. sunt cele a căror cerere evolueazăîn sens invers evoluţiei venitului
consumatorului
b. sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelasi sens cu venitul
consumatorului
c. sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelaşi sens cu evoluţia
preţului acestora
d.sunt, in general, de proasta calitate sau de categorie inferioara
4. Bunurile de lux:
a. dinamica cererii acestora depăşeşte dinamica venitului
consumatorului
b. dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii
acestora
c. sunt cele a căror cerere evoluează în acelasi sens cu venitul
consumatorului
d.sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelaşi sens cu evoluţia preţului
acestora
5. Bunurile de strictă necesitate:
a. dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora
b. sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelasi sens cu venitul
consumatorului
c. sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelaşi sens cu evoluţia preţului
acestora
d. sunt de calitate superioara.
6. Bunurile obişnuite (ordinare):
a. cererea lor evolueaza in acelasi sens cu pretul lor
b.cererea lor evolueazăîn sens opus evoluţiei preţului lor
c.pot fi de calitate superioara sau inferioara
d. dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora
7. Bunurile Giffen:
a. cererea lor evolueazăîn acelaşi sens cu evoluţia preţului acestora
b. cererea lor evolueazăîn sens opus evoluţiei preţului lor
c. dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora
d. cererea lor evolueazăîn sens invers evoluţiei venitului consumatorulrui
8. Curba nivelului de trai reprezintă:
a. curba care reuneşte ansamblul seturilor optime de consum
corespunzătoare diferitelor niveluri ale venitului
b. curba care reuneste toate dreptele bugetare
c. sistemul de referinta al monopsonistilor
d. curba care defineste nivelul aspiratiilor consumatorilor
9. Curba lui Engeleste:
a. graficul functiei de utilitate ce descrie preferintele consumatorilor
b. curba ce pune în evidenţă modificarea cererii unui bun în situaţia în
care venitul consumatorului se modifică
c. identica cu cea a nivelului de trai
d. locul geometric al intersectiei dreptei bugetare cu axele de
coordonate.
10. Curba preţ-consum:
a. pune in evidenta modificarea cererii unui bun in situatia in care
venitul consumatorilor se modifica
b. presupune unirea tuturor seturilor optime de consum ce vor fi cerute
la diferite preţuri ale unui bun
c. este identica cu cea a nivelului de trai
d. se intersecteaza cu cea a nivelului de trai in punctul de maxim
11. Curba cererii presupune:
a. ca pentru fiecare nivel al preţului bunului, să se reprezinte nivelul
optim al consumului acestuia
b. unirea tutror seturilor optime de consum corespunzatoare diferitelor
nivele ale venitului
c. stabilirea optimului in consum in conditiile impuse de concurenta
d. luarea in consideratie a veniturilor obtinute de producatori.
Cap 4
1. Cererea brută reprezintă:
a. cantitatea totală consumatădintr-un anumit bun
b. suma veniturilor tuturor consumatorilor
c. diferenta dintre cerere si oferta
d. toate raspunsurile de mai sus sunt corecte.
2. Cererea netă reprezintă:
a. cantitatea totalăconsumatădintr-un anumit bun
b. diferenţa dintre cererea brută şi dotarea iniţialăcu bunuri a
consumatorului
c. suma dintre cererea bruta si dotarea intiala cu bunuri a
consumatorului
d. oferta neta.
3. Oferta netă reprezintă:
a. diferenţa dintre cererea brută şi dotarea iniţialăcu bunuri a
consumatorului
b. suma dintre cererea bruta si dotarea intiala cu bunuri a
consumatorului
c. cererea netă negativă
d. cererea totala de bunuri pe o piata data
4. Cumpărătorul net:
a. descrie situaţia în care cantitatea consumată dintr-un bun
depăşeşte dotarea initial a bunului respectiv
b. este purtatorul cererii nete pozitive
c. reprezintăcazul în care pentru consumator, dotarea iniţială
depăşeşte consumul total al bunului
d. este doar un caz ideal.
5. Vânzătorul net:
a. reprezintă cazul în care pentru consumator, dotarea iniţială
depăşeşte consumul total al bunului
b. este in situatia de a consuma mai mult decat produce
c. este purtatorul cererii nete pozitive
d. este purtatorul cererii nete negative

cap 5
1. Cererea agregată(totală)reprezintă:
a. suma cererilor individuale pentru un anumit bun la nivelul întregii
pieţe
b. diferenta dintre cererea neta si dotarea initiala
c. produsul dintre cererileindividuale pentru un anumit bun
d. suma cuvenita producatorilor oligopolisti
2. Funcţia inversă a cererii agregate, respectiv p(x):
a. nu se poate determina intotdeauna
b. măsoară cât trebuie săfie preţul bunului, astfel încât el săfie cerut
pe piaţă
c. masoara rata marginala de substitutie a oricărui consumator dispus
săcumpere bunul respectiv
d. este determinata de nivelul asteptarilor producatorilor si
consumatorilor
3. Elasticitatea cererii reprezintă:
a. modificarea preturilor bunurilor de consum
b. sensibilitatea cererii la variatia preturilor sau a venitului
c. modul în care cererea răspunde la modificările factorilor (preţ,
venit) care o influenţează
d. suma cererilor individuale pentru un anumit bun
4. Coeficientul de elasticitate a cererii la preţ:
a. masoara rata marginala de substitutie a bunurilor in consum
b. reprezinta un indicator important pentru orientarea producatorilor
c. reprezintă raportul dintre modificarea procentuală a cererii şi
procentul modificării preţului
d. masoara inclinatia marginala spre economii a producatorilor de
bunuri
5. Venitul producătorului reprezintă:
a. diferenta dintreprofit si cheltuieli
b. produsul dintre cantitatea vândută şi preţul practicat pe piata
c. suma incasata din comercializarea bunurilor si serviciilor pe piata
d. obiectivul unic al consumatorilor
6. Venitul margina lreprezintă:
a. costul total al factorilor de productie
b. suma dintre venitul mediu sicostul marginal al unei firme
c. sporul de venit obţinut ca urmare a producerii unei unităţi
suplimentare dintr-un bun
d. valoarea nominala a salariului

cap6
1.Coeficientul elasticităţii producţiei în raport cu modificarea consumului dintrun factor de producţie
se determinăca:
a. raport între modificarea procentualăa producţiei finale şi
modificarea procentualăa consumului din factorul de
producţie
b. raport între productivitatea marginalăa factorului de producţie
şi productivitatea medie a acestuia
c. diferenţăîntre coeficientii de elasticitate a cererii funcţie de
preţ, respectiv funcţie de venit
d. sumăa elasticităţilor încrucişate ale factorilor
2. Funcţia de producţie:
a. defineşte nivelul maxim al cantităţii de produs final posibil a fi obţinut în
condiţiile tehnologice date
b. in cazul utilizarii a doi factori de productie este de forma: y = f(x)
c. reprezintăraportul dintre modificarea procentualăa produsului final şi
modificarea procentualăa consumului din factorul de producţie
d. este specificămodelului alegerii optime în consum
3. Productivitatea mediea factorului de producţie variabil:
a. este măsura productivităţii marginale a consumului unui bun
b. reprezintăraportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile
menţinerii constante a producţiei.
c. reprezintăraportul dintre produsul (productia) total(a) realizat prin
consumul acestuia (y) şi cantitatea totalăconsumatădin factorul de producţie
respectiv (x)
d. defineşte nivelul maxim al cantităţii de produs final posibil a fi obţinut în
condiţiile tehnologice date
4. Produsul marginal sau productivitatea marginală al/a factorului de
producţie:
a. reprezintăraportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile
menţinerii constante a producţiei
b. reprezintă sporul produsului final determinat de creşterea cantităţii
utilizate din acel factor, în condiţiile în care consumul celorlalţi factori de
producţie rămâne neschimbat
c. se determinădoar in cazul tehnologiilor cu randament de scarăcrescător
d. nu se poate determina decât la nivelul intregului profit
5. Rata tehnicăde substituţie a factorilor de producţie (RTS):
a. reprezintă raportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile
menţinerii constante a producţiei
b. RTS = -(PM1 / PM2), unde PM1 si PM2 reprezintăproductivităşile
marginale ale factorilor de producţie
c. reprezintăraportul dintre produsul total realizat prin consumul acestuia (y)
şi cantitatea totalăconsumatădin factorul de producţie respectiv (x)
d. se determinădoar in cazul tehnologiilor cu randament de scarăcrescător
6. Randamentul de scară:
a. reprezintă o modalitate de a caracteriza evoluţia producţiei totale a unei
firme în condiţiile modificării simultane şi cu aceeaşi mărime a cantităţii de
factori de producţie utilizati
b. reprezintăraportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile
menţinerii constante a producţiei.
c. reprezintăraportul dintre produsul total realizat prin consumul acestuia (y)
şi cantitatea totalăconsumatădin factorul de producţie respectiv (x)
d. se mai numeşte şi randament global al facorilor de producţie
7. Profitul firmei:
a. este proporţional cu costul
b. reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli
c. reprezintăsuma veniturilor şi cheltuielilor firmei
d. nu se poate determina decâtpentru firmele ce opereazăîn condiţii de
concurenţăperfectă
8. Dreapta isoprofitului:
a. reprezintătotalitatea combinaţiilor intrări /ieşiri ce genereazăun anumit
nivel constant al profitului
b. se reprezintăpentru orice tehnologie
c. este generatăde toate combinaţiile posibile de factori de producţie care
determinăacelaşi nivel total al costului firmei
d. reprezintăraportul dintre valoarea costului total şi producţie
9. Isocosturile:
a. reprezintăraportul dintre valoarea costului total şi producţie
b. sunt drepte generate de toate combinaţiile posibile de factori de producţie
care determinăacelaşi nivel al costului total
c. reprezintătotalitatea combinaţiilor intrări /ieşiri ce genereazăun anumit
nivel constant al profitului
d. nu se pot determina decât pentru firmele ce opereazăîn condiţii de
concurenţăimperfectă
10. Costul mediu:
a. nu se poate determina decâtpentru firmele ce opereazăîn condiţii de
concurenţăperfectă
b. reprezintăscopul central al oricărei firme
c.reprezintă raportul dintre valoarea costului total şi volumul producţiei
d. reprezintăsuma costului variabil unitar (mediu) şi a costului fix unitar
(mediu)
Cap7
1.In conditii de echilibru, in cazul unei oferte perfect elastice:
a. pretul de echilibru este determinat de conditiile cererii b. cantitatea de echilibru estedeterminata de
conditiile ofertei
c. pretul si cantitatea de echilibru nu se pot determina
d. pretul de echilibru este determinat integral de conditiile ofertei
2.Elementul determinant al proporţiei în care se împarte taxa între
producători şi consumatori este:
a.optiunea consumatorilor
b. politica de impozite si taxe practicata de stat
c.elasticitatea cererii şi ofertei în raport cu preţul
d.venitul consumatorilor si influenta lui asupra preferintelor in consum
3.Povara taxelor suportate de cumparatori:
a. este invers proporţionalăcu mărimea elasticităţii cererii
b. este direct proporţionalăcu elasticitatea cererii
c. este direct proporţionalăcu mărimea elasticităţii ofertei
d. este determinata de inclinatia marginala spre consum a acestora
4. Intervenţiile de natura indirecta ale statului se refera la:
a. impunerea de taxe sau subvenţii
b. limitări inferioare sau superioare ale preţurilor
c. stocări de mărfuri
d. blocări ale importurilor sau exporturilor

cap 8
1. Piaţa de monopol presupune:
a. maximizarea profitului in condiţii de concurenţăperfectă
b. existenţa unui singur consumator
c. existenţa unei singure firme care concentrează întreaga ofertăa unui
produs
d. concentrarea excesivăa producţiei unui bun sau serviciu
2. Maximizarea profitului firmei în condiţiile de monopol presupune:
a. determinarea acelui nivel y al ofertei la care venitul marginal
egalează costul marginal
b. existenţa unei singure firme oligopoliste
c. determinarea acelui nivel y al ofertei la care preţul pieţei egalează
costul marginal
d. anularea primei derivate a funcţiei costului total
3. Oligopolul:
a. se referăla existenţa pe piaţăa unui număr redus de firme ce oferă
acelaşi produs
b. descrie situaţia existenţei unei singure firme pe piaţa unui bun
c. este cea mai răspândită formăde piaţă
d. este o formăa concurenţei perfecte
4. Duopolul:
a. este situaţia în care pe piaţa unui produs operează douăfirme (care
concentrează întreaga ofertăa bunului respectiv)
b. este o formăa concurenţei imperfecte
c. este o formăde monopol contrat
d. descrie existenţa a patru firme pe piaţa unui bun
5. Modelul de decizie simultanăCournot:
a. descrie situaţia firmelor in condiţii de concurenţăperfectă
b. presupune jocul liber al ofertei şi cererii pe piaţa unui bun
c. descrie comportamentul simultan a două firme, fiecare trebuind să prevadă
decizia de ofertăa celeilalte
d. pleacăde la aceleaşi premise ca şi modelul Stackelberg
6. Modelul de decizie secvenţialăStackelberg:
a. descrie comportamentul firmelor ce sunt de putere economicăsi mărime
diferite
b. presupune decizia interactive a firmelor, firma lider având prioritate în
stabilirea ofertei
c. descrie comportamentul simultan a douăfirme, fiecare trebuind săprevadă
decizia de ofertăa celeilalte
d. pleacăde la aceleaşi premise ca şi modelul Cournot