us SPINTUL ATANASIK CEL MARE umplut de spaima’*. Toate aratau cd Hristos cel de pe Cruce e Dumnezeu, iar zidirea toata este slujitoarea Lui, marturisind prin frica ei prezenta ‘Stapinului. Asa Se arata Cuvintul lui Dumnezeu oamenilor prin faptele Lui (in trup). Dar se cuvine sé infatisam si sfirsitul viefuirii sial petrecerii Luin trup si sa spunem cum a fost si moartea trupului Lui, Aceasta, mai ales pentru ca punctul de cépetenie al credinfei noastre este acesta si tofi oamenii spun aceasta, Prin aceasta vei sti cd si din aceasta Hristos Se face cunoscut, nu mai pufin, ci chiar mai mult, ca Dumnezeu si ca Fiul lui Dumnezeu, Jertfa de pe Cruce xx Pricina ardtarii Lui in trup am spus-o inainte, atit pe cit mi-a fost ca putinja si pe cit am putut sa infeleg, Pricina aceasta a fost ca nu era cu putinjé altuia sa prefaca stricaciosul in nestricdcios decit numai Mintuito- rului, Care a facut sila ineeput toate din cele ce nu sint. De asemenea, ca nu era cu putint in om existenja dupa chipul lui Dumnezeu decit Chipului Tatalui. Si nu era cu putinta altuia sa fac prin inviere, pe muritor nemuritor, decit celui ce era insasi Viafa, adica Domnul nostru lisus Hristos™. Si nu putea invata despre Tatal si nu va surpa credinja in idoli decit Cirmuitorul care a orinduit toate si e singur Fiul Unu-Nascut si adevarat al Tatalui. Dar de vreme ce mai trebuia sé si pliteascd datoria tuturor — caci, pre- cum am spus fnainte, trebuia sa moara numaidecit, acesta fiind mai ales motivul pentru care a venit la noi ~ dupa dovezile dumnezeirii Sale date prin fapte, a adus si jertfa pentru tofi, dind templul Sau spre moarte (Bivr., 9, 12, 24), ca sd facd pe toti nevinovati i iertati de neascultarea de altuia sa rezidease: 65. Puterea dumnezeiasea din trupul Domnului de pe Cruce s-a intins peste toate, acestea participind la durerea Lui, ardtind legatura intre om si fir si, in mod culminant, intre Omul, care e totodata Durmnezeu, si fire. (in -Miorifa~- poporul roman a aratat parti~ ciparea fir la evenimental mor{ii omulul). De bucuria omului se Inveselese animalete din Jurul lu st se lurnineaza locul unde se afl; de infuntericul de pe fafa lui se intunee toate. Cel ce serie aceste rindurt ist aminteste cum la moartea unui copil s-a rasturnat fn casa un @ubér eu un ficus gi acesta s-a rupt 85 a. Facindu-Si Creatorul proprie fires omeneasca creaté, Fl insusi S-a facut ipostas al ei, ea ea s4 viefuiasea in conformitate cu El ca model, adici $8 revind la existenfa dupa cipal Lui pentru eternitate. 66, Numai Cel ce a orinduit toate putea sd restabileasca rinduiala lor cizuté in dezor- dine. Cac din Ei, ca Rajfune suprema, curge puterea bunel orinduicl a tuturor, sau rajio~ nalitatea lor adevarata fl Neaseitarea nu se puta vince total det prin ertf, opusul radical al neas- ceultarit egoiste la incep moartes Sisd leasi. Cé si tileuit lao pat Dect nese, mi muritor salagluit Cuvinte fel s-au moartet neaaut lui a) ascultars noaste direa sur legate. Di 88.N dovedest piron eat 68, hui Dume supuning prin neat Viajd sax mit-o ineDumnezeu, a ei prezenta r prin faptele al petrecerii Aceasta, mai bacesta si tofi ristos Se face si ca Fiul lui Emi-a fost ctl ied nu era cu Bai Mintuito- Bsemenea, ci 4 chipul lui Bliuia sa faca E Vista, adica Petal si nu va Be sie singur Sr —caci, pre- Sind mai ales Bezcirii Sale ISpre moarte pscultarea de Bes peste toate, Sed culminant Ba aritat iat parti- Besnimalele din re Fa fut ipostas Fecstenja dupa Enutd in dezor- sau raion racial al neas- TIRATAY DESPRE INTRUPAREA CUVINTULLT Ls la inceput (Apoc., 12, 9)" si sé Se arate totodata pe Sine mai inalt decit moartea, ardtind trupul Sau nestricdcios drept pirga invierii tuturor” Si sa nu te miri daca spunem de multe ori acelasi lucru despre ace leagi. Caci de vreme ce graim despre bunavoirea lui Dumnezeu, trebuie sé tileuim acelasi infeles prin multe cuvinte, ca sé nu parem ca lism ceva lao parte si sa fim socotifi ca unii ce graim cu neindestulare, Deci trupul Lui, avind aceeasi fire ca a tuturor - eaci era trup ome- nese, miicar cé s-a alcatuit printr-o minune de chip nou - si fiind deci si el muritor, a murit potrivit sorfii trupurilor noastre aser, andtoare; dar prin silagluirea Cuvintului in el, nu s-a stricat potrivijefirii lui, ci pentru Cuvintul lui Dumnezeu care locuia in el, era in afardaiticaciunil". Si ast- fel s-au petrecut cu el in chip minunat amindowa acestea impreuna: moartea tuturor s-a implinit"* fn trupul Domnului si moartea si stricaciu- neaau fost desfiinfate fn el pentru Cuvintul care era unit cu el". Caci era 66 b. Cuvintul Cel ce viafa a luattrupul nostru muritor mai ales pentru ca, primind ‘moartea fn acest trup, s-o invinga pentra noi tof, sau sé intind biruinfa aceasia a mor- tii la tot. ‘67, Deocamdata sfintul Atanasie arata in mod general doua motive ale mori Domnu- Init a) elberarea noastra de moarte prin moarte, sau scéparea noastra de urmarea ne- ascultari jul Adam, deci side vina de pe urma ei. Cici in jertfa Lui ca om e tout iubirea ‘oastré intoars spre Tatil si, ea urmate, toata lubirea Tatalui intoarsa spre not; b) dove- itea superioritaji Sale ca Durmnezeu ‘supra morfil. Aceste doua motive sint strins legate. Daca nu se dovedea mai tare ea moartea, nu ne putea elibera pe nol de moarte. 168, Nu era nestricdcios prin fire, cfci nicl o creaturd materiald nu eMfiedcioasa prin sine, ci e supusa legii compunerii §| descompuneril, sau miscérii neincetate a atomilor. Nici Adam inainte de cadere nu avea nestricaciunea prin fire, ci prin puterea harului din ‘el, Dect nici trupul lui Heistos nu avea nestriedciunea prin fre, ci datorita puterii Cuvintu- Tui ce Se aflain el, Biserica a condamnat pe aftartodochefii din sec. V-VI, care socoteau ci trupul Domnului éra nestricdclos prin fire. Fara indoiala Cuvintul putea sa fina trupul siin stare de nemurire daci ar fi voit. Dar Ela voit sé primeasca moartes cu trupul pentru a 0 invinge, nu nesuportind-o, ¢ suportind-o. Didea o dovada mai sigura a puterti Lui ridi- cindu-Se din moarte la viaf, dect ocolind moartea. El n-a evitat sé trélasca pina la capat estinul omenese, arilindune gi noua rostul pozitiv al trairil acestui destin. Dacd ar fi eolit moartea ar fi ocolit~o numai pentru Sine. Numai invingind-o in trupul Sau, a Invins-o pentru tof 168 a, Moartea s-a implinit in trupul Domnului fn multe sensuri: a)'ea gi-a facut gl in El Iuerarea ei; b) sa implint in trupal de vief al umanitatii¢) dar toemai de aceea, a ajuns la capitul ei, epuirindusi puterea in acest trup omenesc, care prin puterea Cuvintului din el ‘infrint-o. Cacia fost primita intr-un trup prea puternc, ca sé nu fie infrinta, ca sé nu se ‘dovedeasca mai slabi decit vial nesecata ce era in el; ea a inghifit, eum spun Périnii, un piron care a devorat-o 68 b, Aci sfintul Aianasie arata cAjertfa lu Hristosna fost pentru satisfacerea onoarei lui Durnnezeu, sau o ispasire, cia avut sens ontologic. E drept, Hristos a primit moartes supunind-Se legii, care aducea pentru lesirea lui Adam din comuniunea cu Dumnezeu prin neascullare. Dar nu Dumnezeu a dat moartea, ci omul sicaatras-o, despértindu sede Viata sau de Dumnezeu. Hristos a musit nu pentru cd era sil desparfit ca om de Dumne~ zea, i pentru cd a luat fea omeneasca asa cum ajunsese. Putea s4 nu moard, dar a pri- mit-o ih ummanitatea Sa ca ¢-o invinga, Stricaciunea n-a mai lSat-o s4 se produca, pentru ea era potenfial In moartea primila.Dar in momentul producerii ei a dat druml dum- hezeirii Sale ca s& opreasea slricdciunea, gi s4 Invinga starea Sa de moarte. Pe de altanevoie de moarte si trebuia s4 primeasca moartea pentru toti, ca sé se implineasca cea ce se datora de catre tofi. De aceea, Cuvintul, precum am spus, deoarece nu era cu putina ca El sé moara ~ cdci era nemuritor ~ Sia luat un trup ce putea muri, ca s4-] aduca in locul tuturor si ca, pati- mind pentru tofi, datorita salasluirii Lui in el, «sa surpe pe cel ce are sta- pinirea morfii, adic pe diavolul, si sd izbaveasca pe cei pe care frica mor- fii fi finea in robie toata viata~ (Evr., 2, 14-15). XxI In mod sigur, oc yt ce Mintuitorul tuturor a murit pentru noi, cei cre- dinciosi in Hristos .u mai murim ca odinioara din pricina legii care ne ameninfa cu moartea®, Cacia incetat aceasta osinda. Ci incetind strica- ciunea $i find nimicita moartea prin harul invierii, de aci fnainte trupul muritor se desface numai pentru o vreme, cind rinduieste Dumnezeu fie~ ‘caruia, ca sa putem dobindi ~o mai buna inviere (Evr., 11, 35). Caci, ase- menea seminfelor aruncate in pimint, nu ne pierdem prin desfacere, ci fiind semanafi vom invia, odata ce moartea a fost desfiinjata prin harul Mintuitorului. De aceea si fericitul Pavel, incredin{indu-ne pe toti despre inviere, zice: «Se cade ca stricaciosul acesta sa se imbrace intru nestricd- ciune si muritorul acesta si se imbrace in nemurire. Iar cind muritorul acesta se va imbrica in nemurire, atunci se va implini cuvintul ce s-a seris: inghifitu-s-a moartea intru biruinta. Unde este, moarte, boldul tau?» (I Cor,, 15, 53-55). Pentru ce insa, va zice cineva, dacd era nevoie sa dea trupul Séu mor- {ii pentru tofi, nu l-a dat pe acesta simplu ca orice om, ci a mers pina la rastignire? Caci se cuvenea mai degraba sd-Si dea trupul in mod cinstit, decit sa sufere aceasté moarte de ocara. Ia seama cit de omeneasca este aceasta intrebare. Caci cea ce s-a petrecut cu Mintuitorul a fost cu ade- varat lucru duranezeiesc si vrednic, pentru multe motive, de dumnezei- rea Sa. intii, pentru ca moartea ce le vine oamenilor, le vine din slabiciu- nea firii lor. Caci neputind s dureze mult timp, ei se desfac cu vremea. De aceea le vin si boli si mor din slabiciune. Dar Domnul nu a fost slab, cia fost Puterea si Cuvintul lui Dumnezeu si Viata insisi. Deci, daca ar murit undeva retras si Si-ar fi depus trupul, dupa obiceiul oamenilor, intr-un pat, s-ar fi socotit ca a patimit si El aceasta din slabiciunea firi, neavind nimic mai mult decit ceilalfi oameni. Dar, de vreme ce era Viata parte, voind sa lase tot ce e omenese si mearga pind la capat, a acceptat si moartea tru- pbului ea prile} de a.o Invinge. Moartea a fost invinsé, dupa ce si-a aratat toata puterea 69, Acum cei ce credem si ascultam porwnéile Doranului nu mai murim in virtutea leg prin care 8 venit moartea peste oamenit care s-au desparfit de El prin neascultare. Acur, tinifi prin eredina in Hristos eu Dumnezeu, murim pentru a muri impreuna cu Heistos Viefi slabite in trup, sau pentru a ne preda total lui Dumnezeu. si Cu fiinde Sine; prilej saSe sali Pentr Fiind moar cabo trupy pri purta altore Pent ca si acest nea € tead Luid Dea S-aF aCe aster prici venit ‘rupt Lud lela prie.I tenes aceast a adica trupa EE medic reste