ȘOAPTA VÂNTULUI

Vântul iernii de la munte

Într-o seară ne-a adus
Praful stelelor mărunte
Și la gemuri ni l-a pus.

A-nvelit apoi tot drumul

Cu covoare de mătase,
Destrămând sub ceruri fumul
Hornurilor de pe case.

Și-n văzduh zburând hoinarul

Printre fulgii cei ușori
I-a stins lunii felinarul,
Ascunzând-o după nori.

-Noapte bună, noapte bună!

Șoapta lui până la noi
A venit ca să ne pună
Vise albe-n perne moi.