De ce stelele strălucesc?

De mult, în vremuri îndepărtate, înainte de era eroilor și cea a răufăcătorilor, pe când

noțiunea dintre bine și rău nu era definită, exista un Lord. Un Lord al Întunericului, stăpân
pe fiecare umbră ce mișuna în lume, comandant al hoardelor întunericului și proprietar al
bolovanilor fără de strălucire, ce-și spun astăzi stele.
Vedeți voi, cu toată această putere, era totuși neputincios în fața demonilor, ce umblau
nestingheriți într-o lume unde lumina era doar un vis frumos. Aceste creaturi abominabile
își trăgeau puterea din noapte și deși inima Lordului era însuși întunericul ce împrejmuia
lumea, nu-i putea opri pe demoni din a-i speria poporul.
Până ce, într-o zi, în sufletul Lordului arsese ceva. Era ca și cum o rază de lumină îi alunga
întunericul și îi încălzea sufletul nemuritor. Uitându-se spre Pământ, văzu o fâșie de lumină
argintie, fermecătoare și magică. Nevenindu-i să creadă, a coborât scara de onix ce ducea
spre tărâmul muritorilor și a ajuns la marginea unui lac cu apă limpede. Pe malul celălalt,
mai strălucitoare decât orice credea Lordul că este posibil, o copilă cu o frumusețe de înger
își oglindea chipul de serafim în apa lacului. Era înconjurată de o aură argintie ce țesea
firișoare de lumină în pânza neagră ce o înconjura.
Întunericul din jurul ei se risipise, scoțându-i pe demoni de sub apărarea nopții și făcându-
l pe Lord să creadă că, odată ce-ți aduci monștrii în lumină, aceștia nu mai par chiar atât de
oribili și devin nedemni de frică.
Lordul i-a promis orice frumoasei fete pentru a o lua de nevastă, însă, aceasta a cerut
un singur lucru. Și-a droit “piatra” cea mai de preț a Stăpânului Întunericului.
Neputând să o refuze, acesta a urcat-o în înaltul cerului și a așezat-o pe cea
mai minunată rocă din întreaga galaxie. Odată ce tălpile-i au atins solul rece, totul
a explodat într-o lumină strălucitoare și argintie, toate corpurile cerești trezindu-
se la viață, devenind ceea ce numim noi astăzi stele. Căci, domnița luminii nu e
doar o fată neobișnuită, ci este însăși Zeița Luna, ce și-a sacrificat nemurirea spre
a ne apăra pe noi de ororile întunericului.
Ea domnește și astăzi în înaltul cerului, veghind și luminând lumea, iar, uneori,
dacă privești cu atenție luna, poți observa o frumoasă domniță cu pielea de
diamant și părul negru, făcut din spațiul dintre stele, purtând o rochie croită din
vise. Atunci să știi că ea este domnița luminii, mireasa întunericului.