LUMINA DIN SPATELE CRACIUNULUI

Sceneta cu umbre
Scena 1 – Creatia Povestitor 1

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol şi peste faţa
adâncului de ape era întuneric. Dumnezeu a zis: SĂ FIE LUMINĂ! Şi a fost lumină. Dumnezeu a
despărţit lumina de întuneric şi a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Dumnezeu a
făcut o întindere între ape si a numit-o cer, a strâns la un loc apele şi a arătat uscatul. A numit
uscatul pământ, iar gramada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a făcut peştii mării şi toate
vieţuitoarele care se mişcă şi care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată
dupa soiul ei. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate
animalele pământului după soiul lor. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a
suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. A făcut pe om după chipul Său, l-
a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Domnul
Dumnezeu a luat omul şi l-a aşezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Dumnezeu l-
a făcut stăpân peste toate vieţuitoarele.

Scena 2 - Caderea Omului în Păcat – Povestitor 2

Domnul Dumnezeu le-a spus că puteau mânca din orice pom ar fi dorit, numai din pomul
cunoştinţei binelui şi răului nu trebuiau să mănânce. Odată ce Adam şi Eva au spus au ales sa NU
asculte cerinţa lui Dumnezeu, păcatul a intrat în lume. Generaţie după generaţie nelegiuirea a
devenit din ce în ce mai pregnantă. Faptul că omul a întors spatele lui Dumnezeu, negând adevărul
şi sporind răul, l-au întristat pe Creator. El îi iubea aşa de mult şi iubea fiecare generaţie de oameni
care încă nu se născuse.

Scena 3 - Scena din Cer Povestitor 1

„Pe cine să trimitem? Cine va merge pentru noi? Omul are nevoie de un Salvator! Cine va fi
Acela?”

Tot cerul tăcea…Nicio şoaptă, nici un murmur, nici o clintire. Îngerii se uitau unul la celălalt în
aşteptare…aşteptarea avea un ticăit prelung, iar oamenii, cerul, întreg universul aşteptau un
răspuns. De mult prorocii vestiseră venirea lui Mesia: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al păcii. „Iată-Mă, trimite-Mă, în sulul cărţii este scris despre Mine. Vin să fac
voia Ta, Dumnezeule!” Isus înainta printre îngeri şi accepta planul divin. Acest răspuns avea să
schimbe cursul întregii omeniri.

Scena 4 - Maria și Îngerul Povestitor 2

În zilele lui Irod, regele iudeilor, o fecioară pe nume Maria, logodită cu un bărbat pe nume Iosif, a
primit o vizită neaşteptată. Într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la una din nenumăratele
case, Maria se ocupa cu treburile de zi cu zi. Când, deodată, un înger a intrat la ea şi a zis:
„Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Binecuvântată eşti tu între femei! Nu te teme, Maria,
căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată şi vei naşte un fiu
căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt şi Domnul
Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui său, David. Va împărăţi peste casa lui Iacov şi
împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Maria era cuprinsă de spaimă şi nu putea să se gândească la
nimic altceva. Avea să fie mama Mântuitorului promis. Fiul lui Dumnezeu avea să devină om. „Iată
roaba Domnului! Facă-mi-se dupa cuvintele tale!”spuse ea. Şi îngerul a plecat de la ea.

Scena 5 - Recensământ + Naștere Povestitor 2

Şi iată că, pe când erau ei acolo, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Toţi
se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif, logodnicul Mariei, s-a suit şi el din Galilea, din
cetatea Nazaret, ca să se duca în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că erau din
casa şi din seminţia lui David. S-a înscris împreună cu Maria, care era însărcinată. Pe când erau ei
acolo s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Obosiţi după un drum lung de multe zile,
căutau un loc de poposire. Au trecut de la han la han, dar nimeni nu le-a răspuns. În cele din urmă,
au gasit loc într-o iesle alături de animale. Fiul lui Dumnezeu, Prinţul Galaxiilor, Cel prin care toate
au luat fiinţă şi care a participat la însăşi crearea întregului univers avea să se nască într-un loc
murdar, departe de luxul împărăţiilor şi de aplauzele nobililor. Nici un prinţ nu se mai născuse într-
o iesle. Uimiţi, rămaşi fără suflare, toţi îngerii din cer îşi priveau stăpânul ce era un prunc, un
bebeluş plăpând, dar cu o misiune fără de care întreaga omenire ar fi pierit în păcat. Nici un om nu
a fost martor la naşterea Salvatorului, dar tot cerul a privit fiecare mişcare şi fiecare scâncet a
Pruncului Rege.

Scena 6 – Îngerii Povestitor 1

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afara în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul
turmei lor. Şi iată că, un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit
împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare, dar îngerul le-a zis:

Îngerul: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul. Şi deodată
împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

Îngerii: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să
mergem la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă
şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi pruncul culcat în iesle... S-au întors slăvind şi lăudând pe Dumnezeu
pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
Scena 7 – Magii - Povestitor 2

Câţiva înţelepţi din Răsărit au observat pe cer o stea care i-a pus in uimire, o stea care prevestea
nasterea unui rege. Au inceput o calatorie lunga iar in tot acest timp steaua mergea inainte lor.
Cand au ajuns la Betleem, au intrat să îl vadă şi ei pe Pruncul Rege şi i-au adus daruri: AUR pentru
Rege, SMIRNĂ pentru Profet si TĂMÂIE pentru Preot.

Scena 8 – Învățătura

Isus creştea în învăţătură, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
oamenilor. El îi învăţa ca unul care avea putere. Cuvintele Sale erau cuvintele Tatălui din ceruri.

Se putea vedea că Cel născut în Betleem era o autoritate cum nu mai văzuse nimeni până atunci şi
nici de atunci încoace nu se mai văzuse. A avut puterea de a pune lumina în ochii orbilor...A avut
puterea de a elibera oameni de sub puterea demonilor şi a propriilor eşecuri... A avut puterea de a
readuce la viaţă pe cei încuiaţi în locuinţa morţilor:

Vadim:"Fetiţo, scoală-te!"

Scena 10 – Răstignire

Dar, mulţi nu au fost de acord cu învăţătura pe care o propovăduia El. Preoţii cei mai de seamă şi
cărturarii căutau un mijloc cum să îl omoare pe Isus. Astfel, Isus fusese trimis la moarte. Vina
întregii lumi era purtată de El pe drumul care urca la Golgota. Acolo, între cer şi pământ, fusese
răstignit. Cel care crease stele şi întocmise cele mai mici detalii ale Universului era ţintuit pe o
cruce precum un tâlhar.

Eli, Eli, Lama Sabactani, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Isus muri la
Golgota. Şi când muri, pământul se cutremură şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt.

Scena 11 - Înviere și Final

Dar… în a treia zi a înviat. O, ce minune! Ce mister! Ce farmec! El moartea a învins şi pentru

veşnicii păcatul l-a stârpit. E viu! Traieşte!